Sectorul 5 al Municipiului Bucuresti. Studiu de Geografie cu Privire Speciala Asupra Calitatii Mediului

SECTORUL 5 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, STUDIU DE GEOGRAFIE CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA CALITĂȚII MEDIULUI

CUPRINS

INTRODUCERE

ARGUMENT

METODOLOGIE

Capitolul I AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
Capitolul II CADRUL NATURAL
2.1 Geologie
2.2 Relief
2.3 Caractere climatice
2.3.1 Factorii genetici ai climei
2.3.1.1 Radiatia solara globala
2.3.1.2 Circulatia generala a maselor de aer
2.3.1.3 Configuratia suprafetei active
2.3.5 Regimul termic
2.3.6 Regimul precipitatiilor
2.3.7 Vânturile
2.3.8 Fenomene meteorologice deosebite

2.4 Hidrologia
2.4.1 Apele de suprafață

2.4.1.1 Ape curgătoare

2.4.1.2 Ape stătătoare
2.4.2 Apele subterane
2.4.2.1 Apele freatice
2.4.2.2 Apele de adancime
2.4.3 Rețeaua autohtonă
2.5 Solurile
2.6 Vegetatia
2.7 Fauna
Capitolul III STUDII DE CAZ, PROBLEME DE MEDIU ÎN SECTORUL 5
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE ȘI ANEXE

INTRODUCERE

Sectorul 5 al Capitalui are un renume destul de prost ca imagine și din anumite puncte de vedere această imagine este una justificată. Cu toate acestea se poate demostra că Sectorul 5 al Capitalei este și poate să devină un sector cu valențe turistice-culturale care să asigure un mod de viață superior pentru locuitorii săi.

Vestigiile istorice indică o veche locuire pe aceste locuri, descoperirile arheologice indică aceste lucru. De-asemenea, prezența unor obiective turistice de mare valoare poate să aducă odată cu valorificarea corectă a acestora schimbarea imaginii negative a Sectorului 5. Este foarte adevărat că până în prezent, turismul nu a avut și nu a găsit susținerea eficientă din partea Primăriei pentru crearea unui cadru eficient de desfășurare.

Confruntat cu probleme legate de infrastructură, cartiere insalubre, infracționalitate peste media națională, Sectorul 5 are nevoie urgentă de soluții pentru redresarea situației economico-financiare, iar turismul poate și trebuie să devină o soluție. Pentru ca acest lucru să se materializeze, este nevoie ca să existe o strategie cât mai eficientă. Această strategie trebuie să înceapă cu analiza situației actuale a condițiilor cadrului natural și antropice, prezentarea principalelor obiective turistice și starea în care acestea se află.

În actualele condiții, Sectorul 5 are numeroase carențe care au produs de-a lungul timpului acea imagine de cartier rău famat, este necesară schimbarea mentalității despre Sectorul 5 și prin organizarea unor evenimente culturale care să atragă turiști din țară sau din afara ei și chiar cetățeni, locuitori din celelalte cartiere bucureștene.

Este îmbucurător că totuși în ultimii ani se poate observa o îmbunătățire a situației generale prin luarea unor măsuri salutare din care se pot menționa:

– investiții importante facute în educației prin renovarea și dotarea școlilor și a grădinițelor

– renovarea unor importante obiective turistice: statui, clădiri de patrimoniu, parcuri de agrement

– organizarea practic în fiecare week-end a numeroase evenimente culturale pentru toate vârstele

– luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea infrastructurii generale și pentru turism

– amenajarea piețelor alimentare într-un mod acceptabil

– îmbunătățirea calității mediului în mare parte acest lucru se datorează închiderii unor importante unități industriale.

ARGUMENT

Consider că lucrarea de față are foarte multe argumente care pornesc din însăși complexitatea ei, din acest punct de vedere pot sa menționez:

1. Profesionalismul profesorului îndrumător

2. Utilizarea de date statistice din cele mai bune și sigure surse

3. O bună resursă de timp alocată redactări lucrării

4. Folosirea graficelor ca metode sugestive de redare a realitățiilor

5. Pasiunea pentru temă a autorului

6. O multitudine de date statistice care redau foarte sugestiv atingerea obiectivelor propuse pentru această lucrare.

Veridicitatea datelor consider că este unul din argumentele forte ale acestei teme, analiza lor și concluzii trase în urma calculelor va da o imagine clară asupra calității vieți din cadrul Sectorului 5. Tema lucrării nu este greu abordabilă, în afară de partea de introducere, totul este o analiză succesivă a cadrului natural și antropic cu accent pe situația mediului,cu concluziile de rigoare. Alături de informațiile culese din munca de pe teren dar și din diferite surse bibliografice am inclus în această lucrare și numeroase imagini, majoritatea fiind realizate de mine în studiul de pe teren.

Analiza managementului sectorului va reliefa punctele tari și punctele slabe ale deciziilor luate de către administrația locală. Analiza SWOT va evidenția pe langă parametrii pozivi și negativi, și oportunitățile și riscurile orașului. Analiza SWOT este o metodă foarte sugestivă, care se poate face scoate foarte bine în evidență anumite aspecte favorabile turismului sau dezvoltării economice.

Toate aceste analize ale indicatorilor ne vor conduce la conturarea unei imagini clare asupra importanței turistice pe care o are în prezent sectorul dar și cea pe care o poate avea dacă se vor implementa anumite măsuri în acest sens. Se va prezenta și o situație demografică și economică a sectorului ca mediu de susținere de activității de turism.

De-asemenea, propunerea unor strategii în ceea ce privește îmbunătățirea infrastructurii , identificarea potențialelor resurse turistice și valorificarea lor prin diferite mijloace. Îmbunătățirea infrastructurii turistice în special, o să vedem dacă actuala infrastructură este suficientă pentru a asigura fluxurile economice și turistice ale Sectorului 5.

METODOLOGIE

În realizarea prezentei lucrări am folosit diverse instrumente de analiză și norme metodologice astfel încât prin intermediul acestor mijloace să pot atinge obiectivele propuse.

În acest sens am utilizat diverse metode și procedee cum ar fi problematizarea, lectura explicativă, lectura independentă, utilizarea unei bibliografii cât mai selective și cu autori recunoscuți pentru activitatea prestată de-a lungul timpului. În lucrare se mai regăsesc și rezultate ale observațiilor sistematice și independente, examinarea unor documente cu date statistice, studii de caz

Am utilizat ca metode complementare vizionarea unor înregistrări video, iar dintre metodele utilizate pentru redactarea efectivă a textului am folosit documentarea, investigarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, comunicarea științifică, descoperirea și proiectarea.

Am încercat să respect cerințele de conținut, privind atingerea obiectivelor propuse, prezentarea esențialului, respectarea condițiilor de reprezentare cartografică, redarea succesiunii logice a realităților.

O activitate de bază a reprezentat-o colectarea datelor statistice din diferite surse, prelucrarea lor, obținerea de grafice și interpretarea lor, concluzionarea, astfel graficele realizate duc la prezentarea unei realități actuale sau a unei evoluții sau involuții a indicatorilor de-a lungul anilor, perioadei de analiză.

Dintre mijloacele de lucru utilizate se pot aminti graficele, utilizarea tabelelor pentru a scoate foarte clar în evidență valorile diferiților indicatori turistici și demografici.

Capitolul I

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Sectorul 5 este un sector în cadrul Muncipiului București, situat în partea de sud-vest a acestuia, cuprins între sectoarele 4 (la est) și 6 (la vest). În centrul orașului, sectorul 5 are granițe comune și cu sectoarele 1 și 3.

Fig.1-2 Poziția Sectorul 5 în cadrul Municipiului București, și sectoarele învecinate sursa:wikipedia

Sectorul 5 prezintă prelungiri în zona județului Ilfov, ce se îndreaptă spre orașele Giurgiu și Alexandria.

Sectorul 5 se desfășoară pe o suprafață de 29 km², cu o populație de aproximativ 270.000 de locuitori. Pornind din centrul capitalei, Sectorul 5 reprezintă una din cele șase petale ale florii, forma Municipiului București .

Delimitarea se face conform normelor legale aflate în vigoare și nechimbate din anul 1979

1. Limita de est a sectorului urmează traseul: Calea Victoriei până la P-ța Națiunile Unite (ambele exclusiv), Str. Apolodor până la Str. Sfinții Apostoli, pe Str. Sfinții Apostoli până la Str. Antim, Str. Antim (toate inclusiv) până la Str. George Georgescu (fostă Calea Rahovei), Str. George Georgescu (fostă Calea Rahovei), traversează Bulevardul Libertății, Calea Rahovei până la intersecția cu Str. Gazelei, pe Str. Gazelei, pe Str. Mitropolitul Filaret (toate exclusiv) până la Str. Fabrica de Chibrituri, pe Str. Fabrica de Chibrituri (inclusiv), pe limita dintre fostele incinte ale I.T.A. București și I.T.A. Ilfov (lânga Autogara Filaret), Str. Serg. major Ancuța Ilie, pe Str. Cuțitul de Argint până la strada Mitropolitul Veniamin Costache, pe Str. Mitropolitul Veniamin Costache până la Str. Mitropolitul Iosif, pe Str. Mitropolitul Iosif, Calea Șerban Voda, Șos. Giurgiului (toate exclusiv), până la linia de cale ferată București-Giurgiu.

2. Limita sud-estică este formată de o linie convențională spre vest de la intersecția căii ferate București-Giurgiu cu Șos. Giurgiului până la Str. Orșova, pe Str. Orșova (inclusiv) până la Șos. București-Măgurele. Limita continuă cu o linie convențională de la intersecția șoselei București-Măgurele cu Str. Orșova, spre nord-vest până la drumul ce face legătura cu Gara Vîrteju; se continuă pe acest drum cu direcția nord-est până la Str. Botorca, pe Str. Botorca (inclusiv) până la Str. Simfoniei; de la Str. Simfoniei spre sud-vest pe drumul ce face legătura cu Str. Piatra Șoimului, pe Str. Drăganul (exclusiv) intersectând Șos. Alexandriei în dreptul km. 8, apoi stația de pompare a Întreprinderii canal-apă București, urmează Str. Ghidiceni spre sud-vest, circa 800 m, de unde continuă cu o linie convențională până la Prel. Ghencea la intersecția cu intrarea Floarea Galbenă, cuprinzând și Stațiunea experimentală de plante medicinale București.

Fig.3 Delimitarea exactă a Sectorului 5, sursa:cartiere.ro

3. Limita de nord urmează traseul: Prel. Ghencea de la intrarea Floarea Galbenă până la Str. Brașov, pe Bd-ul. Ghencea până la intersecția cu Calea 13 Septembrie, de unde se înscrie pe Drumul Sării, B-dul. Geniului, Șos. Cotroceni până la râul Dâmbovița (toate exclusiv), de unde urmează firul râului Dâmbovița până la podul Elefterie, în continuare pe B-dul. Regina Elisabeta (inclusiv) până la intersecția cu Calea Victoriei.

Capitolul II

CADRUL NATURAL
2.1 GEOLOGIE

Sectorul 5 se suprapune Câmpiei Române, mai exact Câmpiei Vlăsiei.

Geologic, Câmpia Română se suprapune, în cea mai mare parte pe Platforma Valahă, numită și Moesică. Aceasta este cuprinsă între falia Fierbinți la nord–est și Dunăre la sud.

Soclul, a fost interceptat în câteva foraje la adâncimi de 3000 m , este alcătuit din șisturi cristaline mezometamorfice. Șisturilor cristaline li se asociază corpuri magmatice reprezentate prin granitoide și gabbrouri. Vârsta acestor formațiuni este Neoproterozoic – Cambrian inferior (ciclul baikalian).

Fig.4 Harta geologică a României, sursa: atlase.ro

Ulterior consolidării, zona soclului valah a evoluat ca bazin de sedimentare, în care s-au acumulat depozite ce pot atinge mii de metri grosime. Acumularea acestora s-a realizat în mai multe cicluri de sedimentare:

Ciclul I Cambrian mediu – Carbonifer superior – acum s-au acumulat depozite detrito – pelitice

Ciclul II Permian term cu Calea Victoriei.

Capitolul II

CADRUL NATURAL
2.1 GEOLOGIE

Sectorul 5 se suprapune Câmpiei Române, mai exact Câmpiei Vlăsiei.

Geologic, Câmpia Română se suprapune, în cea mai mare parte pe Platforma Valahă, numită și Moesică. Aceasta este cuprinsă între falia Fierbinți la nord–est și Dunăre la sud.

Soclul, a fost interceptat în câteva foraje la adâncimi de 3000 m , este alcătuit din șisturi cristaline mezometamorfice. Șisturilor cristaline li se asociază corpuri magmatice reprezentate prin granitoide și gabbrouri. Vârsta acestor formațiuni este Neoproterozoic – Cambrian inferior (ciclul baikalian).

Fig.4 Harta geologică a României, sursa: atlase.ro

Ulterior consolidării, zona soclului valah a evoluat ca bazin de sedimentare, în care s-au acumulat depozite ce pot atinge mii de metri grosime. Acumularea acestora s-a realizat în mai multe cicluri de sedimentare:

Ciclul I Cambrian mediu – Carbonifer superior – acum s-au acumulat depozite detrito – pelitice

Ciclul II Permian terminal – Triasic: formațiunea roșie inferioară, formațiunea carbonatică – evaporitică mediană și formațiunea detritică superioară;

Ciclul III Jurasic mediu – Cretacic este predominant carbonatic;

Ciclul IV Badenian – Pleistocen; depozitele acestui ciclu marchează o transgresiune majoră. Apele au atins expansiunea maximă în Sarmațian. În acest ciclu s-au acumulat: depozite grosiere și gipsuri (Badenian), marne și argile în alternanță cu  nisipuri și gresii calcaroase, calcare lumașelice, calcare oolitice și calcare recifale (Sarmațian), nisipuri și argile (Meoțian), depozite predominant pelitice (Ponțian), nisipuri (Dacian), depozite marnoase și argiloase (Romanian). În Villafranchian (Romanian superior – Pleistocen inferior) s-au acumulat așa–numitele „Strate de Cândești” (depozite fluvio – lacustre), iar după acestea, Stratele de Frătești (depozite aluvionare cu resturi de mamifere). Cu timpul, lacul pleistocen s-a restrâns și s-a colmatat; apele s-au retras spre est și nord-est, ultima regiune exondată fiind Câmpia Siretului Inferior.

2.2 RELIEFUL

Suprafața acestui sector, în care predomină relieful plat de câmpie este străbătut în zona sa nordică de o porțiune a râului Dâmbovița, care avea pe malul ei drept Dealul Mihai Vodă (cunoscut și sub numele de Dealul Spirei sau Dealul Arsenalului) unde își avea sălașul zona istorică a capitalei dominat de străvechea mănăstire Mihai Vodă, monument emblematic al Bucureștiului. Alt relief pronunțat ce domină partea nordică a sectorului 5 este Dealul Cotrocenilor, odinioară acoperit de întinsele păduri ale Vlăsiei, de livezi și de culturi bogate de viță de vie, ce se prelungeau până spre Dealul Patriarhiei, Radu Vodă, Dealul Văcăreștilor și actuala Șosea a Viilor, alcătuind așa numita Podgorie a Bucureștiului .

Toate aceste mici coline aduc diversitate în peisaj chiar dacă în zilele noatre nu mai ies la fel de bine în evidență în profilul orașului datorită numeroaselor construcții de mare înălțime dar și unor neteziri de suprafețe.

Fig.5-6 Dealul Mitropoliei iese foarte bine în evidență din această imagine veche din stânga iar în dreapta este Dealul Radu-Vodă cu Mănăstirea Radu-Vodă. sursa:wikipedia

2.3 CARACTERE CLIMATICE

2.3.1 Factorii genetici ai climei

Reprezintă factorii care generează tipul de climă, acestia sunt: radiația solară, suprafața activă-subadiacentă, circulația atmoaferică generală și activitatea antropică.

Factorii radiativi includ toate fluxurile de energie radiantă care străbat atmosfera, dar pot fi reduși la radiația solară, deoarece radiația terestră, radiația atmosferei nu sunt altceva decât energie solară transformată.

Factorii fizico-geografici, sunt de-asemenea foarte importanți, pentru că aceeași cantitate de radiație solară este însușită și reflectată diferențiat din cauya neomogenității suprafeșei active-subadiacente sau altfel spus din cauza neomogenității condițiilor ficico-geografice ale suprafeței teerestre. Dintre factorii fizico-geografici care au o influență importantă se pot menționa relieful, influențează prin scăderea presiunii odată cu creșterea altitudinii, creșterea fluxului de radiație solară, scăderea temperaturii și creșterea precipitațiilor căzute odată cu creșterea în altitucine.

Vegetația are influență de ordin microclimatic și topoclimatic, prin scăderea radiației solare în zonele cu mulți copaci, creșterea umezelii aerului în zonele bine împădurite.

Zonele umede, râurile, lacurile influențează local microclimatul prin creșterea cantității de vapori de apă în sezonul cald și scăderea temperaturii.

Factorii dinamici au un rol esențial în miscarea maselor de aer care imprimă caracteristicile climatice.

2.3.1.1 Radiația solară globală

Factorii radiativi includ toate fluxurile de energie radiantă care străbat atmosfera, Pe drumul parcurs de la limita superioară a atmosferei și până la suprafața terestră radiația solară suferă o serie întreagă de transformări cantitative, prin slăbirea intensității ei dar și calitative. Radiația este absorbită sau difuzată de către gazele ce compun atmosfera, de vaporii de apă dar și suspensiile care plutesc în atmosferă.

Radiația globală

Rezultă din însumarea radiației solare directe, S, cu radiația difuză.

Repartiția geografică a radiației globale este determinată, pe de o parte, de unghiul înălțimii Soarelui deasupra orizontului, iar pe de altă parte de transparența atmosferei ( nebulozitate, concentrarea pulberilor în suspensie ).

Valorile cele mai mici corespund zonelor ecuatoriale cu o nebulozitate accentuată. De regulă, regiunile temperate au au valori cuprinse între 80- 140 kcal / cmp / an. Pe continente valorile sunt mult mai mici, în zona temperată oscilând între 30-50 kcal / cmp / an . Pentru regiunile de câmpie valoarea este de 110 kcal /cmp . În zona Sectorului 5 valoarea radiației globale este de 127,5 kcal/cmp.

Fluxurile radiative de undă scurtă

Sunt fluxurile radiative care vin direct de la Soare, pot fi separate radiația solară directă și radiația difuză .

Radiația solară directă, valoarea constantei solare, reprezintă cantitatea totală de energie radiantă ce trece într-un minut printr-o suprafață de 1 cmp, orientată perpendicular pe razele Soarelui, situată în afara atmosferei terestre, la distanța medie Pământ- Soare, având o valoare de 1,95 cal / cmp / min. La trecerea prin atmosfera terestră cantitatea de energie radiantă este diminuată sensibil din cauza absorției și difuziei. Fracțiunea din radiația solară care străbate atmosfera, ajungând nemodificată la suprafața terestră sub forma unui flux de raze paralele se numește radiație solară directă și se notează cu S. Intensitatea acesteia depinde de înălțimea Soarelui deasupra orizontului și de transparența atmosferei, având ponderi mai mici odată cu creșterea latitudinii.

Pentru orașul București-Sector 5 valoarea cea mai mare a radiației solare directe se înregistrează în sezonul de vară, pe timp senin, atunci când se manifestă cel mai pregnant influențele estice de ariditate ce aduc deasupra orașului aer continental cu presiune ridicată și timp senin.

Radiația difuză, reprezintă acea parte a radiației solare, care, după ce a fost difuzată de moleculele gazelor cu compun atmosfera și de suspensiile din cuprinsul acesteia, ajunge la suprafața terestră venind din toate direcțiile, este notată cu D. Depinde foarte mult de înalțimea Soarelui deasupra orizontului și de transparența atmosferei pentru că scăderea transparenței determină creșterea intensității radiației difuze. Intensitatea radiației difuze crește în cazul creșterii albedoului dar și atunci când cerul este acoperit de nori. Pe verticală intensitatea scade din cauza creșterii transparenței atmosferei.

În perimetrul orașului București-Sector 5, valori mari ale radiației difuze se înregistrează primăvara și în prima parte a verii, cănd crește gradul de nebulozitate a aerului care favorizează difuzarea de către nori a razelor solare.

Radiația reflectată, fenomenul reflexiei constă în abaterea fascicolelor de radiații de la direcția lor inițială, fără a li se provoca vreo modificare de altă natură. Depinde de însușirile fizice ale scoarței terestre cum ar fi culoarea și rugozitatea. Însușirile de reflectare se exprimă printr-un raport numit albedou, A, exprimat în procente, fiind raportul dintre radiația reflectată și radiația globală incidentă x 100. în natură are valori între 2- 95 %. Cel mai mare albedou il are zăpada prospătă, între 84-95 % iar apa are între 2-70 % . Formați din cristale de gheață și picături de apă, norii au un albedou ridicat de până la 80 %. Caracterul urban al Sectorului 5 determină în general o reflexie în cantități diferite a razelor solare, mai mare în timpul iernii când albedoul este ridicat datorită stratului de zăpadă așternut dar și datorită transparenței atmosferice.

Fluxurile radiative de undă lungă

Sunt radiațiile emise de suprafața terestră și de atmosferă, formând fluxuri orientate opus, cea terestră de jos în sus, iar cea atmosferică invers.

Radiația terestră, reprezintă emisia neîntreruptă a suprafeței terestre în domeniul infraroșu al spectrului, fiind notată cu E. De menționat că temperatura absolută a suprafeței terestre este comandată de intensitatea radiației globale. Valorile maxime se produc în zilele de vară, pe terenurile cu sol uscat, iar cele minime în nopțile de iarnă.
Radiația atmosferei, cea mai mare parte a radiației terestre este absorbită de atmosferă, la a cărei încălzire contribuie în bună măsură, absorția are caracter selectiv și de datorează vaporilor de apă, particulelor lichide de apă, bioxidului de carbon și ozonului. Atmosfera emite neîncetat și în toate direcțiile energie radiantă.

Radiația efectivă, reprezintă diferența dintre cele două fluxuri opuse de radiații infraroșii, cea terestră de jos în sus și cea atmosferică de sus în jos. De regulă intensitatea radiației terestre este mai mare pentru că are temperatura mai mare. În regiunile aride, lipsa norilor și umezeala foarte scăzută favorizează creșterea apreciabilă a radiației efective.

Bilanțul radiativ

Este diferența dintre suma tuturor fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă primite și suma fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă cedate de o suprafață oarecare. Pentru Sectorul 5 este de 43,2 kcal / cmp .

2.3.1.2 Circulația generală a maselor de aer

În cazul Sectorului 5 din Capitală, circulația generală a maselor de aer este dominată de vânturi din direcție NE, cu viteze cuprinse între 3-7 m/s. În cea ce priveste viteza lor, cele mai mari valori medii anuale le inregistreaza vanturile de nord-est (2,4 m/s), urmate de cele din est și vest (cu 2,3 m/s). Numarul zilelor cu vant tare (peste 16 m/s) este in medie de 14 pe an. Analiza vânturilor evidentiază aceleasi între perimetrul construit și zona sa exterioară. Rolul de obstacol pe care îl indeplinesc construcțiile orasului face ca situațiile de calm sa aiba o frecventa de 2 ori mai mare față de zona periferică .

În general teritoriul Sectorului 5 si beneficiaza de o circulatie normala a maselor de aer, favorabilă menținerii unei atmosfere relativ stabile. Ca și proporție în privința direcției generale a manifestării vânturilor predomină cele de est (21,2%), urmate de cele din vest (16,3%), nord-est (14,2%) si sud-vest (11,2%). Calmului atmosferic este de 18,9%.

Sunt perioade ale anului, mai ales sfârșitul primăverii și începutul verii când circulația maselor de aer se face preponderant dinspre sud-vest, deasupra Mării Mediterane, care vin încărcate cu cantități importante de precipitații.

.

2.3.1.3 Configurația suprafeței active

Însușirile fizice și procesele care caracterizează suprafața activă, au o influență deosebită asupra aspectelor climatice. Sectorul 5 prezintă zone netede lipsite de vegetație sau cu un înveliș de vegetație neconsistent. Influența principală este determuinată de înălțimea clădirilor care determină scpderea radiației solare, reprezintă obstacole pentru circulația aerului iar marile bulevarde canalizează curenții de aer.

Zonele umede, lacurile, cursurile de apă, asigură local o creștere a vaporilor de apă rezultați în urma evaporării în sezonul cald dar și temperaturi mai scăzute față de zonele limitrofe. La contactul dintre zonele uscate și cele de apă stagnante de mai mari dimensiuni apar mici curente de aer de tipul brizelor datorită diferențelor de presiune.

Interiorul orașului, zonele asfaltate, radiază mai multă căldură, cimentul, asfaltul înmagazinează caldura mai ales în perioadele foarte călduroase. De-asemenea zonele acvatice, lacurile, râurile, bălțile au proprietatea de a se încălzi de 2-3 ori mai puțin decât uscatul. Râurile pot canaliza și curenții de aer în lungul lor. Existente spațiilor verzi c o suprafață mai mare, duce la creșterea umezelii aerului, la răcorirea climatului pe perioada verii, la reducerea arșiței din perioadele foarte călduroase.

Fig.7 Configurația suprafeței active Carteirul 13 Septembrie, spații verzi parțial acoperite cu vegetrație, spații construite și bulevarde care canalizeaza curenții de aer, sursa:google maps

2.3.5 Regimul termic

Pe teritoriul Sectorului 5 este stația meteorologică Filaret, de unde se pot lua datele temperaturilor medii anuale înregistrate și sepoate face o analiză a acestora față de stația meteorologică de la Băneasa.

Graficul de mai sus indică faptul că diferențele de temperatură dintre cele două stații meteo nu au fost niciodată foarte mari, existând de regulă o diferență de aproximativ un grad Celsius. Este însă clar că în toți anii de studiu, temperatura medie la stația meteorologică de la Filaret a fost mai mare decât cea de la Băneasa. Anul 1980 a înregistrat cea mai mică medie termică din anii studiați,10,2 grade Celsius iar cea mai mare temperatură medie anuală din intervalul 1961-2000 s-a înregistrat în 1994, aproape 14 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie la stația meteorologică Filaret este de -2,6 grade Celsius, iar a lunii iulie de 22,8 grade Celsius. La Filaret temperatura maximă înregistrată a fost de 42,4 grade Celsius în data de 5 iulie 2000, iar minima absolută a fost de -30 grade la 25 ianuarie 1942.

În privința lunii ianuarie, cele mai scăzute valori termice sunt înregistrate dimineață în jurul orei 8 fiind de -3,8 grade Celsius, iar cele mai ridicate în jurul orei 15 fiind de 0,4 grade Celsius. În luna iulie, temperaturile scad până la ora 5 și ajung la o medie de peste 27 grade Celsius în jurul orei 15.

Umezeala relativă a aerului are o medie de 75% la stația meteorologică de la Filaret .

2.3.6 Regimul precipitațiilor

În tabelul de mai jos și graficul aferent voi prezenta cantitățile de precipitații căzute îentru perioada 2001-2007, comparativ cu o medie pentru perioada 1901-2000, se va prezenta situația pe luni dar și totalul anual.

Analiza datelor ne arată o medie generală anuală a precipitațiilor care variază între 500-600 mm anual. Cu toate acestea există și ani mai ploioși când se depășeșc 600 mm anual dar și ani excepțional de ploioși cum a fost anul 2005 cu peste 1 100 mm valoare comparabilă cu cantitatea medie de precipitații căzută în spațiul montan.

Lunar, cantitatea de precipitații căzută este repartizată în mod inegal, de exemplu kluna august poate fi o lună secetoasă cu numai 6,3 mm căzute în anul 2003 sau ploioasă cu 105,4 mm în anul 2005. În anul 2005 s-a înregistrat o valoare excepțională pentru luna septembrie, altfel o lună secetoasă, de peste 300 mm, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din media anuală normală. Allte luni ploioase sunt mai și iunie. În general lunile de iarnă au puține precipitații căzute fiind sub formă solidă.

Tabel nr.1 Cantitatea de precipitații căzută la stația meteorologică Filaret pentru anii 2001-2007, comparativ cu media 1901-2000 (mm) Sursa:ANM

2.3.7 Vânturile

Crivățul este vântul cel mai prezent în Sectorul 5, este un vânt local, cu viteze mari în esteul și sud-estul României, dă geruri, viscole, troienirea zăpezii. El se datorează gradieților barici în general mari dintre dorsala anticiclonului Euro-asiatic și ciclonii centrați deasupra Mării Mediterane. Iarna crivățul devine un vânt violent dar vara slăbește în intensitate fiind cald și uscat.

Fig.8 Viteza medie medie a vânturilor pe teritoriul României.sursa: ANM

Fig.9 Roza vânturilor pentru Sectoru 5 București, sursa: meteoromania.ro

2.3.8 Fenomene meteorologice deosebite

Dintre fenomelele meterologice deosebite care s emanifestă în Sectorul 5 al Capitalei se pot menționa și descrie următoarele:

Bruma- este depunerea pe suprafața solului sau a obiectelor de pe aceasta a unor cristale fine de gheață albicioasă, având adesea forme de solzi, ace, pene sau evantaie; se produce în nopțile senine, calme și reci de primăvară, toamnă și irană, prin sublimarea vaporilor de apă din aer, pe suprafețe a căror temperatură scade sub 0 grade Celsius, ca urmare arăcirii radiative nocturne; depozitul de gheață poate atinge și 1-3 mm în grosime, chiar peste 5 mm în unele cazuri, se depune pe suprafețele superioare, puțin înclinate ale obiectelor plate, pe suprafețele de culoare închisă cu numeroase asperități., bruma dispare de regulă prin evaporare și mai rar prin topire.

Chiciura tare- este o depunere de gheață granulară albă-mată, cu aspect de zăpadă sau măzăriche, devenind apoi compacte și sticloasă, se formează la temperaturi oscilând între -2 și -7 grade Celsius, pe timp cețos și cu vânt tare, prin înghețarea rapidă a picăturilor de apă suprarăcită pe arborii subțiri, pe conductorii aerieni, pe firele de iarbă; prin încărcarea suplimentară, care apare pe conductorii aerieni și crengile copacilor, chiciura tare granulară constituie un pericol real de care trebuie să se țină seama la proiectarea liniilor de înaltă tensiune și a liniilor telefonice.

Fig.10 Depunere masivă de chiciură în Sectorul 5 București, sursa:ANM

Poleiul- este o depunere de gheață transparentă și omogenă, rezultată prin înghețarea picăturilor suprarăcite de ploaie sau burniță, pe suprafețe a căror temperatură înregistrează valori de 0 grade Celsius sau foarte apropiate de acestea; atingând grodimi de mai mulți cm, poleiul duce la distrugerea crengilor pomilor fructiferi precum și a conductorilor aerieni.

Fig11 Gheață pe cregile copacilor, sursa: arhiva personală

Ceața- reprezintă suspensia în pătura troposferică inferioară a unor picături mici de apă, cristale fine de gheață, sau mixte, care micșorează sub 1 km vizibilitatea; se prezintă în general sub aspectul unui val albicios care acoperă peisajul, în zonele industriale capătă adesea o nuanță ganben-murdară; ceașă crează senzația certă de umezeală, ceață provoacă dereglări în transporturi și pagube serioase financiare și materiale.

Fig.12 Ceață în Parcul Carol din București, sursa. Jurnalul.ro

Ploile torențiale- este o ploaie de scurtă durată, cu început și sfârșit brusc, cu schimbări rapide de intensitate, cu o cantitate mare de apă căzută într-un interval de timp foarte scurt, cad din norii Cumuloninbus, sunt alcătuite din picături mari de apă, sunt însoțite frecvent de descărcări electrice și uneori de grindină.

Aversa de ninsoare- este o ninsoare de scurtă durată cu început și sfârșit brusc cu schimbări rapide de intensitate, alcătuită din fulgi mari de zăpadă și cade în mod obișnuit din Cumulonimbus.

Măzărichea tare- este o precipiatție formată din particule transparente sau translucide de gheață având forme sferice, neregulate sau conice cu diametre de maxim 5 mm; rezistentă la sfărâmare, măzărichea tare poate acoperi suprafață solului cu granule întregi; cade obișnuit din Cumulonimbus și este întotdeauna însoțită de ploaie, s eproduce mai ales primăvara și toamna la temepraturi de peste 0 grade Celsius.

Grindina- este o precipitație compusă din sferule sau fragmente de gheață cu diametre cuprinse între 5-50 mm uneori chiar mai mari; granulele sunt alcătuite dintr-un nucleu mat, înconjurat de un strat de gheață transparentă sau mată; se formează prin îngheșarea apei suprarăcite din partea mediană a norilor Cumulonimbus pe granulelele de măzăriche moale complet îngheșate, când sunt antrenate de curenți în partea superioară a norului capătă un înveliș de gheață mat produs prin sublimarea pe suprafață lor a vaporilor de apă, cade cel mai adesea în sezonul cald al anului fiind întotdeauna însoțită de averse puternice de ploaie, oraje și vijelii.

Fig.13 Grindină căzută în Sectorul 5, zona Șos.Viilor, sursa.arhiva personală

Viscolul- fenomene de iarnă, caracterizat prin ninsori abundente, vânt puternic cu viteze de 60-80 kmh uneori și 120 kmh, anual aici se produc 1-4 viscole cu durată d ela câteva ore la 3-4 zile .

Fig.14 Viscol putenic în Sectorul 5 din București, iarnă 2014, sursa.arhiva personală

Orajele- sunt furtuni cu descărcări electrice, averse de ploaie și uneori grindină, se produc de regulă în intervalul martie-septembrie.

Fig.15 Nori tip Cumulonimbus deasupra Sectorului 5, sursa:arhiva personală

2.4 HIDROLOGIA

2.4.1 Apele de suprafață

2.4.1.1 Ape curgătoare

Principalul curs de apă este Dâmbovița. Este cel mai mare afluent al Argeșului cu o lungime de 266 km și un bazin hidrografic de 2 759 kmp . Își are izvoarele în munții Făgăraș și Păpușa, în câmpie după ieșirea din București primește ca afluent râul Colentina care trece și el prin București dar prin nordul acestuia.

Fig.16 Râul Dâmbovița în Sectorul 5 al Capitalei, sursa:www.aboutbucharest.ro

Traseul râului Dîmbovița a fost aproape în totalitate amenajat antropic pentru evitarea inundațiilor. Valea Dâmboviței este săpată în loess, având malul drept mai abrupt și înalt (aproximativ 10-15 m), iar cel stâng mai coborât (între 4-5 m în amonte și 7-8 m în aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stângă a râului și sunt în număr de patru. Până la amenajarea cursului, în luncă se găseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave și maluri abrupte. În prezent se mai păstrează o serie de piscuri (Uranus-Mihai Vodă) și popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Vodă, Movila Mare) .

Ieșit din municipiul București, în dreptul comunei Glina, sunt deversate în râu mii de tone de apă poluată rezultat al activităților industriale și ape provenite din canalizare ce conține cantități imense de materie organică. Poluanții afectează viața peștilor dar și plantele din râu. Nivelul fosforului și a materiilor poluante organice este de 25 de ori mai mare decât într-un râu de gradul V (adică cel mai mare grad existent, în normele actuale, de poluare al unui râu).

2.4.1.1 Ape stătătoare

Față de celelalte sectoare din București, Sectorul 5 este foarte sărac în lacuri sau iazuri. Ocazional în urma ploilor abundente sau a intervențiilor antropice în zonele joase, din interiorul cartirelor sau la marginea către extravilan a Sectorului 5 se formează bălți temporare care seacă însă prin evaporare sau infiltrații,dacă precipitațiile se opresc sau se intervine antropic.

Pe teritoriul Sectorului 5 nu există nici un lac important sau acumulare de apă permanentă.

2.4.2 Apele subterane

2.4.2.1 Apele freatice

Apele freatice se dezvoltă în formațiunile poros‑permeabile de vârstă cuaternară ce se extind aproape pe întreg arealul de dezvoltare al Câmpiei Române.

În Câmpia Română se constată existența unei perioade cu niveluri piezometrice ridicate (1968‑1977), peste media multianuală, o perioadă cu niveluri oscilând în jurul mediei multianuale (1978‑1992) și o perioadă cu niveluri piezometrice scăzute (din 1993 până în prezent), sub media multianuală (Bretotean et al., 2007). Tendința generală a evoluției nivelurilor piezometrice, pentru întreaga perioadă de observație, a fost de scădere față de măsurătorile anterioare.

Apele freatice sunt primele ape subterane afectate de infiltrațiile poluanților de la suprafață. Depozitarea inadecvată a deșeurilor, folosirea substanțelor chimice în diferite scopuri a dus la poluarea acestor ape freatice extrem de importante pentru alimentarea cu apă a populației și a activităților industriale. O dată schimbată calitatea apelor freatice prin poluare este foarte greu să se mai revină la calitatea avută anterior, acest lucru se face prin regenerarea apelor și este un proces care durează.

2.4.2.2 Ape de adâncime

Formațiunile geologice cu premise favorabile acumulării de ape subterane din Câmpia Română aparțin Romanianului mediu ‑ Pleistocenului inferior (Formațiunea de Cândești), Romanianului superior ‑ Pleistocenului inferior (Formațiunea de Frătești), Pleistocenului mediu (Complexul Marnos, similar cu Formațiunea de Coconi), Pleistocenului superior (Pietrișurile

de Colentina, Nisipurile de Mostiștea, pietrișurile de terasă) și Holocenului (pietrișuri și nisipuri din șesurile aluvionare) .

Caracterul permeabil ridicat al acestor formațiuni favorizează înmagazinarea unor importante cantități de apă subterană. Acviferele de adâncime cele mai importante din cuprinsul acestei arii se dezvoltă în depozitele Formațiunilor de Cândești, Frătești și în depozitele barremiene. Formațiunea de Frătești are în alcătuire trei secvențe genetice de tip acumulare aluvială, alcătuite preponderent din nisip grosier sau nisip fin‑mediu, înlocuit, la partea inferioară, prin pietrișuri și bolovăniș. Formațiunea de Cândești s‑a acumulat într‑un sistem de conuri aluviale, alcătuite din pietrișuri, bolovănișuri și nisipuri, cu intercalații de argile.

Apele subterane au câteva sute de metri în grosime, constiutind importante rezerve de apă potabilă, cu o scurgere în sensul căderii stratelor. În general sunt ape cu un conșinut variabil de săruri, cee a ce le imprimă un grad diferit de mineralizare și duritate, unele având aici caracter ascensional. Poluarea acestora se face prin infiltrații de la suprafață și are consecințe extrem de grave supra calității acesteia și în consecință asupra utilizării ei în diferite scopuri.

Fig. 17 Modul de formare a apelor subterane, sursa: water.usgs.ro

2.4.3 Rețeaua autohtonă

Singurul curs de apă care străbate pe o anumită porțiune Sectorul 5 al Capitalei este râul Dâmbovița, cursul fiind amenajat Rețeaua hidrografică nu prezintă ape stătătoare permanente și foarte rar se formează acumulari temporare la marginea exterioară a sectorului în zonele mai joase.

Dâmbovița străbate Bucureștiul pe o lungime de 22 km, de la NV-SE, iar procesele de înmlăștiniri și inundațiile au determinat necesitatea îndiguirii acestuia. Din Dâmbovița,în amonte de București se desprinde un alt curs care formează râul Ciorogârla, cu un rol foarte important în preluarea surplusului de apă la debitele mari ale Dâmboviței.

Dacă apele stătătoare lipsescsau au un caracter temporar, apele subterane au fost interceptate prin foraje, utilizate în alimentarea cu apă aunor cartiere sau instituții. Au o bună calitate și pot utilizate pentru apă potabilă. Unele dintre acestea sunt mineralizate, au caracter ascensionar iar altele sunt termale, constituind o premisă pentru dezvoltarea turismului de acest tip în București.

Fig.18 Canalizarea cursului Dâmboviței în București în anul 1853 în imaginea din stânga și 2013 în cea din dreapta, sursa:wikipedia

Fig.19 Dâmbovița în Sectorul 5, sursa: Primăria Sectorului 5, site oficial

2.5 SOLURILE

Solul reprezintă rezultatul acțiunii factorilor naturali de solificare- relief, rocă, climă, vegetație, apă freactocă și stagnanată.

Clima influențează formarea solurilor prin specificul pe care îl impune proceselor de meteorizare și prin spălarea diferiților constituenți o dată cu curenții descendenți de apă proveniți din precipitații. În zona de stepă și silvostepă plouă destul de puțin, formându-se prin alterare, o cantitate mică de argilă în partea superioară a solului, care nu migrează pe verticală. Se remarcă rămânerea în profilul de sol a carbonaților de calciu. Se formează cantități însemnate de humus saturat cu Ca, de unde culoarea închisă a părții superioare a solurilor .

Vegetația influențează prin cantitatea și calitatea resturilor organice produse și supuse descompunerii. Litologia influențează prin chimism, grad de consolidare, granulometrie. Granulometric,nisipurile permit infiltrarea rapidă a apei în sol spre deosebire de materialele

argiloase care favorizează stagnarea temporară a apei, solurile formate pe luturi au proprietățile aero-hidrice cele mai favorabile, influență mult diminuată în spațiul urban.

Relieful are o influență directă prin dispunerea formelor de relief iar indirectă asupra climei și vegetației.

Apa, supraumezește permanent sau periodic profilul de sol în parte sau în întregime. În arealele coborâte, supraumezirea freatică generează gleizarea unor orizonturi sau a întregului profil de sol. În stepă și silvostepă. în arealele cu apă freatică mineralizată apar sărăturile. Supraumezirea duce la înmlăștinire, asociată frecvent cu turbificarea resturilor organice.

Zona geografică în care se află Sectorul 5 se încadreazăîn zona cernoziomurilor, din clasa molisolurilor, cu orizont A molic închis la culoare, caracterizează regiunile cu temperaturi medii cuprinse între 8,3- 11,5 grade Celsius și precipitații de 400-500 până la 700 mm anual. S-au format pe loessuri, pe argile și nisipuri, corespund interfluviilor largi, plane sau cu microdepresiuni.

2.6 VEGETAȚIA

Sectorul 5 al Capitalei este o zonă puternic urbanizată, puține sunt zonele verzi, chiar și acelea sunt puternic modificate antropice. Marginile sectorului corespund zonei vegetale de silvostepă. Silvostepa face trecerea de la zona de stepă la cea forestieră fiind o zonă e tranziție. Silvostepa corespunde climatului de câmpie, dealuri și podișuri joase sub 350 m altitudine, cu precipitații care rar depășesc 500 mm anual, cu gereri și secete, zona cu molisoluri, cu pânza freatică la 1-2 metri adâncime. În alcătuirea ei intră atât pajiști cu elemente stepice cât și păduri cu specii mezofile si termofile.

Dintre speciile reprezentative amintim gramineee precum păiușuri și colili cu specii xerofile. Dintre specii pot fi amintite: obsiga (Brachyopodium silvaticum), firuța de livadă (Festuca sulcata).

Dintre arbuști, pot fi menționați: păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). Pădurea este alcătuită din stejar (Querqus robur), stejar brumăriu (Querqus pedunculiflora), stejarul pufos (Querqus pubescens), la care se asociază ulmul, arțarul, perii, gârnița, cerul etc.

În arealele cu exces de umiditate sau cu soluri sărăturate apar specii adaptate acestor medii.

Cea mai mare parte din suprafața zonei de silvostepă este despădurită și desțelenită și preluată pentru culturi de câmp. Se mai păstreayă pâlcuri de pădure de stejar în amestec cu specii termofile, cer sau gârniță, fie tufărișuri și petice de pajiști degradate.

Fig.20-21 Porumbarul în imaginea din stânga și lemnul câinesc în cea din dreapta, sursa: www.bioterapi.ro

Cele mai mari zone verzi sunt parcul Izvor, parcul Cișmigiu, parcul Sebastian și parcul Humulești.

Parcul Izvor

Are o suprafață de 17 ha din care peste 14 ha sunt acoperite cu gazon, are o formă drepunghiulară cu numeroase alei. După ce anumite evenimente au dus la tăierea unui număr de arbori, măsuruile ulterioare au fost de replantare a zonelor afectate dar asta numai după protestele ecologiștilor .

Fig.22-23 Imagini din parcul Izvor, sursa. www.gapo.ro

Parcul Cișmigiu

Are o suprafață de 17 ha, se remarcă prin numeroșii trandafiri, vegetația variată a grădinii, policromia peluzelor cu flori, sălcii și plopi .

Fig.24-25 Imagini din parcul Cismigiu, sursa: www.selecetacomodation.ro

Parcul Sebastian

Parcul Sebastian este situat în sectorul 5, în zona Sebastian-Rahova. Deși de dimensiuni reduse, acesta reușește sa aducă un strop de prospețime în peisajul urban al zonei, fiind o mică oază de verdeața si relaxare. Aleile cu bănci, străjuite de copaci tineri și arbuști, sunt perfecte pentru cei ce doresc să se relaxeze după o zi încărcată.

Fig.26-27 Vedere aeriană a parcului Sebastian în imaginea din stânga și imagine de ansmablu în dreapta, sursa: urbo.ro

2.7 FAUNA

Lumea animală asociază speciile caracteristice stepei, cum ar fi popândăul, hârciogul, dihorul, iepurele de camp, păsări și reptile cu cele din pădurile de câmpie: căprior, vulpea, viezurele, păsări precum ciocănitorile, șorecarii, ciuful pitic.

Zona urbană este domeniul rozătoarelor, a șoarecilor, a vrăbiilor, rândunicilor, porumbeilor și guguștiucilor. La toate acestea se adaugă păsări de pradă, dar și pescăruși sau ciocănitori.

Fig. 28-29 Două păsări commune în Sectorul 5, rândunica în stânga și vrabia, sursa: www.banaterra.eu

Capitolul III

STUDII DE CAZ, PROBLEME DE MEDIU ÎN SECTORUL 5

Sectorul 5 se confruntă din păcate cu numeroase problem de mediu fiind cel mai puțin verde sector din Capitală. Iată în cele ce urmează punctual, principalele probleme de mediu din Sectorul 5 al Capitalei:

1. Diminuarea suprafeței de spații verzi cu cca. 50% (perioada 1990-2004) având drept consecință scăderea suprafeței de spațiu verde care revine unui bucureștean, la sub 10 mp/ cap de locuitor. În sectorul 5, pe baza observațiilor efectuate între anii 1990 și 2005 se constată o accentuată tendința de scădere a suprafețelor verzi (cu circa 50 % între 1990 și 2005) și de degradare a spațiilor verzi. Astfel, suprafața spațiului verde cu acces nelimitat care revine unui locuitor al Capitalei a scăzut din 1989 până în 2002 de la 16,79 m2 la 9,38 mp.(9 mp/locuitor minimă stabilită de către Organizația Mondială a Sănătății) . Situația este îngrijorătoare dacă se ține cont de faptul că doar 18 % din spațiile verzi sunt parcuri și grădini publice, ceea ce reprezintă 1,68 m2 pe locuitor (norma recomandata este de 8 mp parc pe locuitor, 6 mp grădina publică pe locuitor). După anul 2005, luarea unor anumite măsuri de către autoritățile locale a dus la creșterea suprafețelor de spații verzi.

2. Creșterea numărului de suprafețe construite, terenuri private etc. în perimetrul parcurilor / zonelor verzi din municipiul București.

Parcurile reprezintă importante componente ale ecosistemelor urbane metropolitane. Dimensiunea ridicată a suprafeței verzi, dotările existente (locuri de joacă, spații de agrement, bănci, unități de alimentație publică, spații culturale, locuri de joacă pentru copii, spații pentru câini etc.), frecvența ridicată a lucrărilor de întreținere și importanta ridicată pe care autoritățile locale o acorda parcurilor, determină ca în prezent acestea să reprezinte poli de atracție pentru un număr foarte ridicat de vizitatori. O problemă acută înregistrată la nivelul parcurilor este legată de faptul că majoritatea agenților economici și chiar autoritățile locale le percep ca spații disponibile pentru investiții. Astfel, proiectele pentru construirea diverselor obiective vor determina în momentul executării construcțiilor distrugerea vegetației și chiar dispariția unor specii cu greu adaptate la particularitățile climatice ale ecosistemului urban.

La acestea se adauga creșterea suprafeței ocupate de instalații și construcții cu diferite destinații (tarabe, terase, restaurante etc.) în majoritatea parcurilor bucureștene, fapt ce contribuie la diminuarea suprafeței verzi. Aceste amenajări în parcuri nu fac decât să le scadă valoarea (ecologică și de agrement), dar și să accentueze percepția autorităților locale și populației ca ele reprezintă spații disponibile pentru investiții și care nu au nici o valoare urbanistică. Din acest motiv, este absolut necesară includerea parcurilor în categoria zonelor în care nu este permisă realizarea de construcții indiferent de destinația lor. De asemenea, în cazul parcurilor și grădinilor publice care conservă și elemente cu valoare culturală se impune o atenție sporită pentru acțiunile de conservare a elementelor de flora și fauna autohtonă sau alohtona și a elementelor de patrimoniu cultural .

3. Creșterea numărului de arbori cu perioada de vegetație depășită sau care nu s-au adaptat condițiilor climatice din mediul urban.

Este o problemă specific tuturor sectoarelor Mun. București, frecvența fenomenelor de uscare a arborilor a crescut semnificativ în ultimii ani, fenomen întreținut de condițiile climatice, intensificarea traficului, utilizarea sării în timpul iernii, vandalizare sau vârsta ridicată a arborilor. O frecvență ridicată a fenomenelor de uscare totală și parțială apare preponderent la speciile sensibile la poluare sau care nu se adaptează la condițiile topoclimatului urban: castan, tei, plop, rășinoase etc..

Uscarea arborilor, precum și existența arborilor cu perioada de vegetație depășită determina apariția unor probleme la nivel local legate de creșterea riscului de înregistrare a unor pagube în cazul prăbușiri sau ruperii lor, degradarea asfaltului și cea a gardurilor și fundațiilor unor locuințe etc. Din acest motiv se impune promovarea de măsuri pentru evitarea apariției fenomenului de uscare, dar și pentru înlocuirea arborilor care ridică probleme la nivel local cu specii rezistente la condițiile de mediu și microclimatul.

4. Absența unui sistem de reinventariere și de marcare a arborilor

5. Lipsa perdelelor verzi de protecție în proximitatea zonelor rezidențiale

6. Insuficientă gradului de asigurare a apei potabile prin sistem centralizat

7. Depozitarea necontrolată a deșeurilor menajere

8. Lipsa / numărul insuficient de recipiente și de coșuri de gunoi stradal

9. Inexistenta unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare sau de colectare selectivă a deșeurilor de la populație

10. Lipsa unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor care să fie eficient din punct de vedere economic și care să asigure protecția sănătății populației și a mediului

11. Deficiențe în colectarea selectivă a deșeurilor din ambalaje provenite de la societățile comerciale

12. Degradarea solurilor și a pânzei freatice în zona depozitarilor necontrolate de deșeuri.

13. Existența autovehiculelor uzate abandonate și absența unui sistem eficient de colectare / valorificare a acestora

14. Managementul defectuos al deșeurilor rezultate din construcții și demolări

15. Campanii reduse de informare a publicului cu privire la beneficiile recuperării, reciclării și valorificării anumitor tipuri de deșeuri

16. Insuficientă implementării colectării selective a deșeurilor menajere în vederea valorificării; insuficientă dezvoltare a pieței deșeurilor reciclabile care să rezolve problema valorificării lor

Studiu de caz, strada Humulești din Sectorul 5

Despre strada Humulești, care se află la aproximativ  un sfert de oră distanță de centrul Bucureștiului. Dar asta nu prea contează pentru autoritățile locale

Probabil ca edilii vor ca sectorul 5 să arate ca un oraș din Italia, posibil Napoli. unde criza deșeurilor este o mare și veche problem.

"Primaria secorului 5 nu actioneaza in nici un fel pentru a stopa aruncarea gunoaielor si curatarea lor" –afrmă unul dintre cei care locuiesc pe această stradă, care remarcă astfel ca incapacitatea administrației locale de a gestiona această problemă a gunoaielor.

Fig.30-31 Munți de gunoaie pe strada Humulești în Sectorul 5, sursa: stirileprotv.ro

CONCLUZII

În urma analizei realizate prin intermediul acestei lucrări de licență putem trage mai multe concluzii care din păcate nu sunt tocmai favorabile capitolului mediu, în ceea ce privește calitatea acestuia din Sectorul 5:

1. Sectorul 5 este poate sectorul cu cea mai mare densitate de construcții din Capitală și astfel cu un număr limitat de spații verzi.

2. Deși existența spațiilor verzi este deja o problem prin faptul că sunt puține, și acelea care sunt sunt afectate de activitatea umană.

3. Construcții, proiecte imobiliare au mușcat din spațiile verzi.

4. Deși poluarea industrailă s-a redus destul de mult din cauza închiderii unor fabrici, totuși există alte forme de poluare din care se pot menționa următoarele:

– poluarea în urma traficului auto, extrem de mare în zonele cu traffic intens din centrul Bucureștiului dar și din bulevardele principale cum sunt Rahova sau Viilor.

– poluarea fonică, asociată tot cu traficul auto dar și cu anumite activități de construcție sau reparație.

– poluarea solului prin depozitarea deșeurilor, gunoaiele sunt o problem extreme de gravă, fiind focar de infecție, cartiere precum Ferentari sau Rahova se confruntă cu această problemă, gravitatea rezidă și din faptul că sunt locuitori care ăși aruncă practiv gunoiul pe geam.

– poluarea apelor se face prin infiltrațiile în pânza freatică a diferiților poluanți.

5. Lipsa de reacție a Primăriei în fața acestei problem.

6. Măsuri timide de restabilire a echilibrului ecologic și asta numai după protestele ecologiștilor.

7. Parcurile Izvor și Sebastian au încă puțini copaci, multe betoane și prea puțină umbră din cauza lipsei copacilor.

8. Zonele exterioare ale Sectorului 5 sunt practice gropi de gunoi, peste tot sunt aruncate pungi, hârtii, depozite în urma reparațiilor, nimeni nu a plantat nimic, nu s-a gândit la crearea unei perdele forestiere de protecție pentru oraș.

BIBLIOGRAFIE

Berindei D. Bonifaciu S. București-ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1978

Ciulache S., Meteorologie și climatologie, Editura Universitară

Ielenicz M., România.Geografie fizică,Vol II Edit.Univ.Buc. 2007

Pătru Liliana și colab. Geografia fizică a României, Editura Universitară, București, 2006

Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., Geografia Fizică a României, climă, ape, vegetație, soluri, Editura Universitară, 2006

***Decretul nr. 284 din 31 iulie 1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului București

***Broșura electronică de prezentare a Sectorului 5

***Considerații privind Corpurile de apă subterană din sudul României, Rodica Macaleț, Mihai Rădescu, Marin Nelu Minciuna Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor

***Planul Local de Acțiune pentru Mediu al Municipiului București

ANM

agroromania.manager.ro

stirileprotv.ro

apmbuc.anpm.ro

www.vremea-bucuresti.ro

www.sector5.ro

www.unibuc.ro

www.politialocalasector5.ro

www.aboutbucharest.ro

www.ecomagazin.ro

ANEXE

PROBLEME DE MEDIU ÎN SECTORUL 5

BIBLIOGRAFIE

Berindei D. Bonifaciu S. București-ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1978

Ciulache S., Meteorologie și climatologie, Editura Universitară

Ielenicz M., România.Geografie fizică,Vol II Edit.Univ.Buc. 2007

Pătru Liliana și colab. Geografia fizică a României, Editura Universitară, București, 2006

Pătru Ileana, Zaharia Liliana, Oprea R., Geografia Fizică a României, climă, ape, vegetație, soluri, Editura Universitară, 2006

***Decretul nr. 284 din 31 iulie 1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului București

***Broșura electronică de prezentare a Sectorului 5

***Considerații privind Corpurile de apă subterană din sudul României, Rodica Macaleț, Mihai Rădescu, Marin Nelu Minciuna Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor

***Planul Local de Acțiune pentru Mediu al Municipiului București

ANM

agroromania.manager.ro

stirileprotv.ro

apmbuc.anpm.ro

www.vremea-bucuresti.ro

www.sector5.ro

www.unibuc.ro

www.politialocalasector5.ro

www.aboutbucharest.ro

www.ecomagazin.ro