Secțiunea 1. Sfera de aplicare a dispozițiilor noului Cod civil din punct de vedere al [612749]

Page 1 of 56
CUPRINS
Capitolul I Identificarea persoanei juridice in ncc
Secțiunea 1. Sfera de aplicare a dispozițiilor noului Cod civil din punct de vedere al
destinatarilor acestora și al raporturilor dintre aceștia
Secțiunea 2. Noțiunea de „întreprinde re”, „profesioni st” și „acte de comer ț” în viziunea
noului Cod civil.
Secțiunea 3. Concepția noului Cod civil asup ra instituției persoanei juridice.
Secțiunea 4. Regleme ntarea persoanei juridice în noul Cod civil.
Secțiunea 5. Aplicarea în timp a dispozițiilor noului Cod civil privind persoana juridică.
Capitolul II Înființarea și capacitatea de folosință a persoanei juridice
Secțiunea 1 Considerații generale
Secțiunea 2 Personificarea" și formarea personalității juridice
Secțiunea 3 Controlul public al persoanelor juridice
Capitolul III Capacitatea civilă a persoanelor juridice
Secțiunea . 1 Capacitatea civilă. Definiție
Secțiunea 2 Structura capacității civile a persoanei juridice
Secțiunea 3 Funcționarea persoanei juridice
Secțiunea 4 Dispozi ții speciale
Secțiunea 5 Reorganizarea persoanei juridice
Secțiunea 6 Efectele reorganizării persoanei juridice
Secțiunea 7 Opozițiile privind reorganizarea persoanei juridice
Secțiunea 8 Încetarea persoanei juridice
Secțiunea 9 Dizolvarea persoanei juridice

Page 2 of 56
Capitolul IV Identificarea persoanei juridice
Secțiunea 1 Noțiunea
Secțiunea 2 Elemente privind identificarea persoanei juridice
Secțiunea 3 Alte atribute de identificare
Secțiunea 4 Natura juridică și ocrotirea atributelor de identificare
Capitolul V – Speta
Concluzii
Bibliografie

CAPITOLUL 1

Page 3 of 56
IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE IN NCC

„Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul
general ”.1

Secțiunea 1. . Sfera de aplicare a dispozițiilor noului Cod civil din punct de vedere
al destinatarilor acestora și al raporturilor dintre acestia
Noul Cod civil regleme ntează raporturile juridice de drept privat dintre persoane,
patrimoniale sau nepatrimoniale, indiferent că este vorba desp re norme de drept civil,
comercial, de dreptul familiei și de drept internațional privat. În acest sens, art. 2 alin. (2)
NCC arată că „prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie d reptul
comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul disp ozițiilor sale ”.
Obse rvăm că legiui torul se referă la persoane în general, ceea ce înseamnă că
subiec tele de drept cărora li se adresează și li se aplică disp ozițiile din Codul civil sunt atât
persoanele fizice, cât și pe rsoanele juridice, acestea fiind subiec tele de drept civil, conform
dispozițiilor art. 25 NCC.

Secțiunea 2. Noțiunea de „întreprinde re”, „profesioni st” și „acte de comer ț” în
viziunea noului Cod civil.
Câtă vreme noul Cod civil constituie d reptul comun în materia raporturilor juridice de
natură civilă dintre persoane, legiui torul menționând în mod expres faptul că dispozițiile sale
se aplică și raporturilor dintre profesioni ști, precum și raporturilor di ntre acestia și orice alte
subiec te de drept civil [art. 3 alin. (1) NCC], nou tatea esențială adusă de acest act norm ativ

1 – art.187 NCC – definiția persoanei juridice:

Page 4 of 56
constă în schimba rea conce pției legiui torului cu privi re la structu ra sistemului de drept, fapt ce
reclamă o nouă abordare a instuțiilor dreptului come rcial, în special.
În lumina noii regleme ntări, dar și a Legii nr. 71/20012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ins tuția actelor de comerț și a come rcianților urmea ză
a fi reconside rate, având la ba ză conceptele de „î ntreprinde re” și „p rofesioni st”.
Obse rvăm că legea [art. 3 alin. (3) NCC] nu definește noțiunea de „î ntreprinde re”, însă
noul Cod civil explică sintagma „exploa tarea unei întreprinder i”, care, în conce pția
legiui torului, reprezintă „exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei
acvităților ganizate ce constă în produce rea, admini strarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ”.
Prin urma re, desfășurarea unei activități organizate și sistematice califică această
activitate ca având caracter profesional, iar persoana care o realizează are calitatea de
profesioni st, exploatarea unei întreprinderi fiind forma juridi că a ori cărei activități profesionale.
Disp oziția legală pune în evide nță semnifi cația termenului de „întreprinde re”, pe care
acesta o avea într-un alt context istoric și juridic, respectiv în perioada comuni stă, când
desemna o unitate economi că de producție, de prestări servicii sau de lucrări, o entitate
compl exă (economi că, juridi că, organizatorică), care, potrivit legii, constituia unitatea de ba ză a
sistemului e conomic n ațional3.
Conside răm, alături de alți autori4, că este necesa ră renunțarea la mentalitatea care
conservă termenul de „întreprinde re” utilizat în perioada amintită, impunându -se găsirea unei
terminologii adecvate realităților actuale. Acea sta, mai ales în condițiile în care sintagma este
improprie pentru a desemna persoana juridică sau subiectul de drept în al te situ ații decât cele
prevăzute de textul le gal.
Noțiunea de „întreprinde re” apare și în alte acte norm ative, O.U.G. nr. 44/20085 privind
desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale și întreprinde rile familiale oferind chiar o defi niție a acesteia, cu mențiunea că
legiuitorul utilizează termenul de „întreprinde re economi că”, ce reprezintă activitatea

2 M.N. Cos n, Marile ins tuții ale dreptului civil român, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napo ca, 1984, p. 15.
3 A.C. Târșia , Reorganizarea persoanei juridice de drept privat, Ed. Hamangiu, Bucu reș , 2012, p. 12.
4 M. O f. nr. 328 din 25 aprilie 2008.
5 M. O f. nr. 328 din 25 aprilie 2008.

Page 5 of 56
economi că desfășurată în mod organizat, permane nt și sistematic, combinând resurse
financia re, forță de muncă atrasă, m aterii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul
întreprin zătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de le ge.
În ceea ce privește termenul de „pro fesioni st”, trebuie să menționăm faptul că noul
Cod civil atribuie această calitate tuturor celor care exploatează o întreprinde re, în sensul avut
în vedere de dispozițiile art. 3 alin. (3) NCC.
La prima vedere am fi tentați să conside răm că profesioni stul nu este altcineva decât
vechiul come rciant, însă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 vine să clarifice acest aspect,
dispunând că noțiunea de „p rofesionist” prevăzută la art. 3 NCC include categoriile de
comerciant, întreprin zător, operator economic, precum și orice alte persoane au torizate să
desfășoare activități economice sau profesionale, Astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de
lege, la data intrării în vigoa re a noului Cod civil.
În legătură cu noțiunea de „comercia nt”, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011
lămu rește sensul acesteia, arătând că „referirile la comercianți se conside ră a fi făcute la
persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul
comerțului, potrivit p revederilor art. 1 din Legea nr. 26/19906 privind registrul comerțului,
republi cată, cu modifi cările și compl etările ulterioa re, precum și cu cele aduse prin p rezenta
lege”.
Aline atul (2) al art. 6 din Legea nr. 71/2011, astfel cum a fost modi ficat prin Legea nr.
60/2012, prevede că dispozițiile alin. (1), sus-menționate, nu se aplică termen ului
„comerciant” prevăzut în:
a) Legea nr. 84/19987 privind mărcile și indic ațiile geografi ce, republi cată;
b) Legea pomiculturii nr. 348/20038, republi cată, cu modifi cările ulterioa re;

6 M. Of. nr. 121 din 7 noiembrie 1990, republi cată în M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998. Potrivit art. 1 din Legea
nr. 26/1990: „(1) Înainte de începe rea ac vității economice, au obligația să ceară înmatricula rea sau, după caz,
înregistrarea în registrul comerțului urm ătoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autori zate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, socie tățile come rciale, companiile naționale și socie tățile
naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, socie tățile co-opera ve, organizațiile coope ra ste,
socie tățile europene, socie tățile coope ra ve euro-pene și grupurile europene de interes economic cu sediul principal
în România, precum și al te persoane fi zice și jur idice p revăzute de le ge”.
7 M. O f. nr. 161 din 23 aprilie1998, republi cată în M. O f. nr. 350 din 27 mai 2010
8 ] M. O f. nr. 541 din 28 iulie 2003, republi cată în M. O f. nr. 300 din 17 aprilie 2008.

Page 6 of 56
c) Legea nr. 321/20099 privind comercializarea produselor alime ntare, cu modifi cările
și compl etările ulterioa re
sau
d) orice alte acte norm ative în care termenul „comerciant” are un înțeles specific
dispozițiilor cuprinse în ace ste din urmă ac te norm ative.
Expli cația acestei derogări rezidă în sensul specific pe care îl are termenul de
„comerciant” în diferite acte normative , adaptat diferitelor domenii pe care le regleme ntează.
Astfel, conform art. 2 alin. (2) pct. 6 din Legea nr. 321/2009, prin comerciant este desemn ată
persoana fizică sau juridi că autorizată să desfășoare activități de comercializare către consum ator
a produselor alime ntare.
Aline atul (3) al art. 6 din Legea nr. 71/2011 dispune că, în legisl ația privind protecția
drepturilor consum atorilor, termenul „comerciant” se înlocuie ște cu cel de „profesioni st”.
Legii nr. 296/2004 privind Codul consumulu i10, comerciantul este definit ca fiind
persoana fi zică sau juridi că autorizată să desfășoare acvitatea de comercializare a p roduselor și
serviciilor de pia ță.
Întreprin zătorul este „personajul -cheie” în economia de piață. Ace sta este, în
general, recunoscut drept o persoană care își asumă riscul desfășurării unei afaceri în schimbul
obținerii de profit, termenul ind specific domeniului economic. Astfel , potrivit dispozițiilor
art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprin zătorul e ste persoana fizi că care organizează o
întreprinde re economi că.
Opera torul economic , în sens juridic, este persoana fi zică sau juridi că, autorizată,
care, în cadrul activității sale profesionale, fabrică, impor tă, depozitează, transpor tă sau
comercializează produse ori părți din acestea, sau prestează servicii (acesta este sensul
prevăzut de pct. 1 din An exa Legii n r. 296/2004 privind Codul consumului).

9 M. O f. nr. 705 din 20 oc tombrie 2009.
10 M. O f. nr. 593 din 1 iulie 2004, republi cat în M. O f. nr. 224 din 24 mar e 2008.

Page 7 of 56
În categoria orică ror alte persoane autorizate să desfășoare acvități economice sau
profesionale intră avocații, notarii, medicii, dar și persoana fizică autorizată să desfășoare orice
formă de activitate economi că permisă de le ge, folosind în principal forța sa de mun că ș.a.
Așada r, sunt profesioni sti, în sensul dispozițiilor noului Cod civil, atât tularii
întreprinderilor de dre pt comercial clasic (socie tățile come rciale, regiile, comercianții –
persoane fizice), cât și persoanele care exercită profesii liberale sau regleme ntate prin lege
(medici, ziaristi, avocați, notari, consul tant fiscal, evaluator), p recum și instituțiile publice
(spitale, universități) și organizațiile non-guvername ntale (fund ații, asoci ații, cluburi spo rtive,
culte religioase).
Deși legiui torul nu dis nge, așa cum se remarcă în literatura juridică de speciali tate11,
în linii esențiale, profesioni stul este, în raport cu simplul pa rticular, o persoană care:
a) exercită o activitate, în mod continuu, asumându -și un risc;
b) este supusă unei înmatriculări, autorizări, înscrieri în registre publice pentru
opozabilitate față de terți și pentru protecția intereselor ace stora
și
c) are un p atrimoniu de afectațiune.
În legătură cu activitatea comercială, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 statuează
că, în toate actele normative în vigoare, expresiile „ac te de comer ț”, respectiv „fapte de comerț”
se înlocuiesc cu expresia „ activități de producție, comerț sau p restări de se rvicii”.

Prin urma re, redactorii noului Cod civil renunță la termenul de „comerț”, utilizat în sens
gene ral, ace sta fiind înlocuit cu sintagma „a cvități de p roducție, comerț sau p restări de se rvicii”.

11 Gh. Piperea , Desp re noul Cod (civil) comercial, h p://ww w.juridice. ro/157402/ desp re-noul-cod-civil-
comercial.html.

Page 8 of 56
Sectiunea 3. Concepția noului Cod civil asup ra instituției persoanei juridice.
Intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie 2011 a însemn at introduce rea
regleme ntărilor generale privind persoana juridi că în Codul civil al României, fapt ce a atras
după sine abrogarea vechiului Decret nr. 31/195412 privind persoanele fi zice și persoanele
juridice, care, pentru mai bine de 57 de ani, a reprezentat dreptul comun în materie. Prin urma re,
în concepția noului Cod civil, persoana juridică este o instituție de sine stătătoare, aceasta
nemaifiind supu să unei legislații speciale din punct de vedere al regleme ntării sale generale.
Deși remarcăm o reală evoluție din punct de vedere legisl ativ datorită includerii
instuției persoanei juridice în noul Cod civil, trebuie me nționat faptul că, în pa ralel, există în
continuare o serie de legi spe ciale, care regleme ntează diferitele categorii de persoane
juridice. Ace st lucru este firesc, de al el, în condițiile în care de-a lungul timpului persoanele
juridice s-au diversificat, luând amploa re, în special în domeniul pri vat.
Ceea ce este însă realme nte notabil în contextul actual este faptul că, prin adop tarea
noului Cod civil, raporturile de drept privat sunt regleme ntate într-un act norm ativ unic, Astfel
că dispozițiile generale privind persoana juridică, ce se regăsesc în acesta, se aplică tuturor
categoriilor de persoane juridice din sfera dreptului privat, cu precizarea că, pentru anumi te
categorii de persoane juridice, Codul cuprinde dispoziții generale, care compl etează prevederi le
legilor speciale care le regleme ntează.

Sectiunea 4. Regleme ntarea persoanei juridice în noul Cod civil.
Persoana juridi că este tratată în Codul civil în vigoa re în Cartea I, „Desp re persoane ”,
Titlul I V, care conține șase capitole (art. 187 – art. 251 NCC) ce regleme ntează principalele
instituții ale ace steia.
Capi tolul I este dedicat dispozițiilor gene rale privi toare la elemen tele constituti ve ale
persoanei juridice, calitatea de persoană juridi că și categoriile de persoane juridice, Capitolul II
fi ind destinat a regleme nta modurile de înfi ințare a pe rsoanei juridice.

12 B. O f. nr. 8 din 30 ianuarie 1954.

Page 9 of 56
Capi tolul III este consac rat instituției capaci tății civile a persoanei juridice, în privin ța
căreia observăm modificarea viziunii asupra principiului speciali tății capaci tății de folosi nță
regleme ntat în legislația a nterioa ră, în timp ce în Capi tolul IV regăsim prevederi referitoare
la ide ntificarea pe rsoanei juridice.
Sub denumi rea de „Reorganizarea persoanei juridice” sunt tratate în Capitolul V
modurile de reorganizare a pe rsoanei juridice și efectele ace stora, pentru ca în Capi tolul VI să
fie regleme ntată instituția încetării persoanei juridice, în cadrul căreia dizolvarea persoanei
juridice ocupă un loc ce ntral.
În cazul anumi tor persoane juridice, cum sunt socie tățile comerciale, aceste dispoziții
se compl etează cu alte norme din Codul civil, din cadrul altor instituții (cum sunt, spre exemplu,
dispozițiile din Titlul IX, Capi tolul VII privind contractul de soci etate).

5. Aplicarea întimp a dispozițiilor noului Cod civil privind per-soana juridică.
Problema aplicării în mp a prevederilor noului Cod civil este o chestiune ce prezintă
impor tanță deosebi tă, câtă vreme art. 6 NCC stabile ște reguli generale în materie, care au,
așadar, vocația să se aplice și în cazul unor acte normative viitoare, în măsu ra în care ace stea
nu conțin disp oziții exprese privind apli carea legilor în timp.
Din această perspectivă trebuie avute în vedere și dispozițiile corespunzătoare din Legea
nr. 71/2011, art. 3 din acest act norm ativ dispu nând că actele și faptele juridice închei ate ori,
după caz, săvârșite sau p roduse înain te de intrarea în vigoa re a noului Cod civil nu pot genera
alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoa re la data încheierii sau, după caz, a
săvârșirii ori p roducerii lo r.
Acea stă prevedere, ce are coresponde nt în art. 6 alin. (2) NCC, nu este altceva decât
expresia principiului de drept civil tempus regit actul13, dar și a altui principiu de drept civil
– principiul neretroactivității –, potrivit căruia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se
ivesc în prac că după intrarea ei în vigoa re, iar nu și situațiilor anterioare.

13 Expresie la nă potrivit căreia un act juridic se încheie în conformitate cu preve-derile le gale în vigoare, la d ata
întocmirii lui.

Page 10 of 56
Prin urma re, în baza celor două texte legale amintite, legea în vigoare la data încheierii
unui act juridic va regleme nta atât efectele trecute, adică efectele care s-au produs sub
imperiul ei (principiul ne retroac vității), cât și efectele viitoare, adică efectele care se vor
produce după intrarea în vigoare a legii noi (ultraactivitatea legii vechi). Ca o excepție de la
principiul aplicării imedi ate a legii noi, în lumina Legii nr. 71/2011, actele juridice nule,
anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum
și de al te acte normative , la data intrării în vigoare a noului Cod civil, rămân
supuse dispozițiilor legii vechi, nepu tând fi conside rate valabile ori, după caz, eficace potrivit
Codului civil din 2009 sau dispozițiilor acestui act norm ativ (în realitate, este vorba despre
principiul ultraactivității legii civile vechi, care înseamnă aplicarea, în unele situații determin ate,
a legii civile vechi, deși a i ntrat în vi goare o nouă le ge civilă14).
Cu alte cuvinte, validi tatea sau eficacitatea actelor juridi ce se apreaciază potrivit
condițiilor stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii actului juridic, fiind fără
relevanță faptul că legea nouă (ulterioară mome ntului încheierii actului) ar adăuga o condiție
de validitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiție [art. 6 alin.
(2) NCC și art. 3 din Legea nr. 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. (6)
NCC].
Potrivit art. 6 alin. (6) NCC coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011,
dispozițiile noului Cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor închei ate sau, după caz,
produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după
intrarea sa în vigoare, cu mențiunea că dispozițiile regleme ntării noi sunt aplicabile și efectelor
viitoare ale situațiilor juridice născu te anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea
și capaci tatea persoanelo r, din căsătorie, fi liație, adopție și obligația legală de întreținere, din
rapor-turile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate,
dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vi goare a noului Cod [de la alin. (2) al art.
5].

14 Ultraac vitatea legii vechi este jus fi cată de necesi tatea ca anumite situații juridice pendi nte să rămână
guvern ate de legea sub imperiul căreia au început să se cons tuie, să se modifi ce ori să se s ngă. În doctrină s -a
susținut că ultraac vitatea legii vechi fiind o excepție, trebuie s pulată în mod expres în le gea nouă.

Page 11 of 56
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate,
de regulă, de legea în vigoa re la data săvârșirii ori producerii lor [art. 6 alin. (2) NCC și art.
3 din Legea nr. 71/2011, p recum și i nterpretarea per a contrario a art. 6 alin. (6) NCC].
Astfel , art. 6 alin. (6) NCC și art. 5 alin. (2) din Legea n r. 71/2011 in stuie o derogare
semni ficativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privin ța
efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsu ra în care acestea derivă din starea și
capaci tatea persoanelo r, din căsătorie, fi liație, adopție și obligația legală de întreținere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate,
desigu r, dacă aceste situații juridice su bzistă după i ntrarea în vi goare a legii noi.
În ceea ce privește strict persoanele juridice , art. 18 din Legea nr. 71/2011 prevede
că „disp ozițiile noului Cod civil privi toare la regimul juridic gene ral aplicabil persoanelor
juridice (Titlul IV „Desp re persoane ”, Cartea I, n.n.) se aplică și persoanelor juridice în fi ință
la data intrării sale în vigoa re, însă numai în măsu ra în care prin legile apli cabile fi ecărei
persoane jur idice nu se p revede al el”.
Prin urma re, prevederile Titlului IV din Car tea I „Desp re persoane ”, care regleme ntează
instituția persoanei juridice, se aplică în mod corespun zător și persoanelor juridice deja
înființate la data intrării în vigoare a noului Cod civil, cu mențiunea că legea prevede și o
excepție, în cazul în care actele normative aplicabile fiecărei persoane juridice dispun al el.
Obse rvăm că legiui torul stabile ște că numai dispozițiile noului Cod civil referitoare la
regimul juridic general aplicabil pe rsoanelor juridice se apli că și celor în fii nță la mome ntul
intrării în vi goare a ace stuia.
Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm faptul că anumi te pre-vederi din noua
regleme ntare sunt aplicabile atât persoanelor juridice în ființă, cât și persoanelor juridice
înființate după intrarea sa în vigoare (de exemplu, cele în materia contractului de societate din
Capi tolul VII al Titlului IX „Di ferite contracte speciale”).
În acest sens, deși Legea nr. 71/2011 regleme ntează, în art. 139 alin. (1), posibili tatea
ca societățile civile constituite în temeiul Codului civil din 1864 să se transforme în orica re
dintre formele de societate regleme ntate de noul Cod civil (art. 1888 NCC) sau de alte legi, cu
respectarea condițiil or prevăzute de acestea, în privi nța actelor săvârșite de acestea anterior

Page 12 of 56
intrării în vigoa re a noii regleme ntări de drept comun, noul Cod civil statuează că ele rămân
supuse legii în vigoa re la data încheierii lo r.
De asemenea, potrivit art. 1947 NCC referitor la supor tarea pasivului în cazul
lichidării societății, în ipoteza în care activul net este neînde stulător pentru înapoie rea în
întregime a aporturilor și pentru pl ata obligațiilor sociale, pierderea se supor tă de asoci ați,
potrivit cu contribuția acestora stabilită prin contract, art. 139 alin. (2) din Legea nr. 71/2011
dispunând în mod expres că răspunde rea asoci aților, atât între ei, cât și față de terți, pentru
actele și faptele săvârșite anterior t ransformării rămâne supusă legii în vigoa re la data încheierii
sau săvârșirii ace stora.

Page 13 of 56

CAPITOLUL II
ÎNFIINȚAREA ȘI CAPACITATEA DE FOLOSINȚĂ A
PERSOANEI JURIDICE

Secțiunea 1 Considerații generale

Dreptul obiectiv acordă personalitate juridică doar anumitor organizări sociale, altora le
refuză expres această calitate, ceea ce însemnă că nu poate exista personalitate juridică în afara
acordări ei de către lege. În doctrină și jurisprudență s -a pus întrebarea: Ce se întâmplă când legea
tace? Cu alte cuvinte poate exista personalitate juridică în afara acordării ei de către lege?
Dezbaterea acestei probleme a determinat poziții fundamentale, materializate în teoria ficțiunii
și in teoria realității.

Teoria ficțiunii

La baza acestei teorii sta opoziția dintre persoana fizică și persoana juridică. Persoana
juridică rămâne un procedeu de tehnică juridică" o creație artificială a legislatorului", o ficțiune prin
intermediul căruia un grup de persoane este asimilat persoanei fizice,ceea ce conduce la
următoarele consecințe:
– Numai prin lege se poate o astfel de ficțiune;

Page 14 of 56
– Personalitatea morală apare ca o excepție și, deci, este de strictă interpretare.

Teoria realității

Potrivit acestei teorii, persoanele juridice sunt realități, numai că realitatea lor este diferit
concepută de susținători, de unde apar următoarele variante:
a) Persoana juridică este o realitate socială, comparabilă cu realitatea biologică a ființei
umane, este teoria admisă de teoria organicistă.
b) Teoria realității tehnice, potrivit căreia persoana juridică este reală, numai că această
realitate este diferită de realitatea persoanei fizice, deci este o realitate sui generis.
Rezultă ca în aceasta variantă realității fizice individului îi corespunde noțiunea de
persoană fizică, pe când realitatea persoanei juridice este de natură intelectuală, este o ordonare
permanentă a mai multor i ndivizi în jurul unui interes.

Secțiunea 2 Personificarea" și formarea personalității juridice
Creația umană ideală, persoana juridică este o ființă fără corporalitate de natura celei a
persoanei fizice. De aceea, pentru a exista juridicește trebuie „p ersonificată", (sau, cum sugestiv
numește acest fapt limba engleză „încorporata" (incorporation), în sensul admiterii posibilității
ca voința creatoare să se manifeste prin forme exterioare; voința particulară poate crea prin ea
însăși persoane morale potrivit acestei teorii;în măsura în care există o grupare organizată în
vederea unui scop social determinat, personalitatea morală există.

Modurile de înființare

„Personificarea" (înființarea) per soanei juridice, în sistemul național de drept român se

Page 15 of 56
poate înfă ptui,. pe următoarele căi: 15

a) Prin actul de înființare al organului competent , în cazul autorităților și al instituțiilor
publice, al unităților administrativ – teritoriale, precum și al operatorilor economici care se
constituie de către stat sau de unitățile administrativ -teritoriale. În toate cazurile, actul de
înființare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituția publică este
perso ană juridică (de ex: organele puterii legislative, executive, judecătorești).

b) Prin actul de înființare a celor care o constituie, autorizat, în condițiile legii a verifica
numai dacă sunt întrunite cerințele legii pentru a lua ființă persoana juridică.

c) în orice alt mod prevăzut de lege .
Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înființare se înțelege actul de constituire
a persoanei juridice și, după caz, statutul acesteia.

Prin actul de înființare al celor care o const ituie, cu prealabila autorizare a organului
puterii sau administrației de stat, competent se pronunța și asupra oportunității înființării.

Efectele personalității juridice

Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentr u obligațiile
asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s -ar dispune altfel. 16
Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună – credință calitatea de subiect

15 conform art.194 C.civ
16 Potrivit art. 193 C.civ. „(1)

Page 16 of 56
de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmărește ascunderea unei fraude, a unui
abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice."

Durata persoanei juridice

Persoana juridică se înființează pe durată nedeterminată dacă prin lege, actul de constituire
sau statut nu se prevede altfel. 17

Regimul juridic aplicabil

„Persoanele juridice legal înființate se supun dispozițiilor aplicabile categoriei din care
fac parte, precum și celor cuprinse în prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel." 18

Nulitatea personei juridice

Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanța
judecătorească numai atunci când: 19
a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situațiile anume
prevăzute de lege;
b) toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data înființării persoanei
juridice;

17 (art. 195 C.civ.).
18 Art. 192 C.civ,
19 Potrivit art. 196 C.civ. „(1)

Page 17 of 56
c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;
d) lipsește autorizația administr ativă necesară pentru înființarea acesteia;
e) actul de înființare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;
f) actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaților ori capitalul
social subscris și vărsat;
g) s-au înc ălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial sau capitalul social minim,
subscris și vărsat;
h) nu s -a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege;
i) au fost nesocotite alte dispoziții legale imperative prevăzute sub sanc țiunea nulității
actului de înființare a persoanei juridice.
Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) lit. a), c) – g) se sancționează cu nulitatea absolută."

Aspectele speciale privind regimul nulității 20
Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen de un an de la data
înregistrării sau înființării acesteia, după caz.
Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă,
până la închiderea dezbateri lor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost
înlăturată."

Efectele nulității
De la data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității a
devenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare. 21
Prin hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității se numesc și

20 sunt reglementate de art. 197 C.civ: „(1)
21 Efectele nulității sunt prevăzute de art. 198 C.civ.: „(1)

Page 18 of 56
lichidatorii.
Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, spre a fi notată în toate registrele
publice în care persoana juridică a fost înregistrată sau, după caz, menționată.
În toate cazurile, fondatorii sau asociații răspund, în condițiile legii, pentru obligațiile
persoanei juridice care s -au născut în sarci na acesteia de la data înființării ei și până la data
notării în registrele publice a hotărârii judecătorești prevăzute la alin. (3)."

Regimul actelor juridice încheiate cu terții
Constatarea sau, după caz, declararea nulității nu aduce atingere actelor încheiate
anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin
reprezentare, după caz. 22
Nici persoana juridică și nici fondatorii sau asociații nu pot opune terților nulitatea
acesteia, în af ară de cazul în care se dovedește că aceștia cunoșteau cauza de nulitate la momentul
încheierii actului."

Înregistrarea persoanei juridice
Persoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd
această înregistrare. 23
Prin înregistrare se înțelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate
de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalității j uridice sau al luării în
evidență a persoanelor juridice legal înființate, după caz.
Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu."

22 Potrivit art. 199 C.civ.: "(1)
23 Art. 200 C.civ.

Page 19 of 56
Obligația de verificare a documentelor publicate
„Persoana juridică este obliga tă să verifice identitatea dintre textul actului constitutiv
sau al statutului și textul depus la registrul public și cel apărut într -o publicație oficială. În caz de
neconcordanță, terții pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, în afară de cazul în
care se face dovada că ei cunoșteau textul depus la registru." 24

Lipsa înregistrării
Dacă înregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridică nu se
consideră legal înființată , cât timp înregistrarea nu a fost efectuată.25
Dacă însă înregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate față de terți, actele sau
faptele juridice făcute în numele sau în contul persoanei juridice, pentru care nu s -a efectuat
publicitatea prevăzută în acest scop de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care se
face dovada că aceștia cunoșteau că publicitatea nu a fost îndeplinită. (art. 202 alin. 2 C.civ.).

Răspunderea pentru neefectuarea formalităților de înregistrare
„Fondatorii , reprezentanții persoanei juridice supuse înregistrării, precum și primii
membri ai organelor de conducere, de administrare și de control ale acesteia răspund nelimitat și
solidar pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea formalităților de înregistrar e a persoanei
juridice, dacă aceste formalități trebuia să fie cerute de aceste persoane." 26

Înregistrarea modificărilor aduse actului de înființare
Dispozițiile art. 200 -203 C.civ. (privind înregistrarea persoanei juridice, obligația de
verificare a documentelor publicate, lipsa

24 În temeiul art. 201 C.civ
25 (art. 202 alin. 1 C.civ.)
26 Potrivit art. 203 C.civ

Page 20 of 56
înregistrării și răspunderea pentru neefectuarea formalităților de înregistrare) sunt
aplicabile și în cazul înregistrării modificărilor aduse actului de înființare a persoanei juridice
realizate cu respectar ea condițiilor prevăzute de lege sau de actul de înființare a acesteia, după
caz.

Secțiunea 3 Controlul public al persoanelor juridice

Principiile care stau la baza controlului
Având în vedere importanța pe care o au persoanele juridice în societate există un control
bazat pe următoarele principii:
A. Principiul reglementării: nu există persoană juridică în afara prevederilor legii;

B. Principiul specialității legale: nu există persoană juridică în afara tipurilor prevăzute și
organizate de lege;

C. Controlul (tutela) statului asupra tipului de persoane juridice;

D. Necesitatea acordării personalității pentru anumite categorii de persoane juridice
prin acte de autoritate, legislative sau executive.

Acest control exercitat în concordanță cu dreptul la libera asociere este necesar pentru
ocrotirea persoanelor fizice, a căror personalitate poate să dispară în cadrul uno r organizări.

Page 21 of 56

CAPITOLUL III
CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANELOR JURIDICE

Secțiunea . 1 Capacitatea civilă. Definiție
Capacitatea civilă a persoanelor juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi
subiective civile și obligații civile (capacitatea civilă de folosință), precum și de a dobândi și
exercita drepturi civile de a -și asuma și îndeplini obligații civile, prin încheierea de acte juridice
de către organele sale de conducere (capacitate civilă de exercițiu).
Capacitatea civilă a persoanei juridice este o capacitate de ramură, adică de drept civil.
În consecință, regulile privind capacitatea civilă a persoanei juridice își găsesc aplicație în
raporturile juridice civile, nu ș i în raporturile altor ramuri de drept, unde se aplică regulile
stabilite de normele fiecărei ramuri de drept.
Împreună cu celelalte capacități de ramură, capacitatea civilă, formează capacitatea juridică
(de drept) a persoanelor juridice.

Secțiunea 2 Structura capacității civile a persoanei juridice
Ca și în cazul capacității civile a persoanei fizice, capacitatea civilă a persoanei juridice
este alcătuită din două elemente:
1. capacitatea de folosință, adică aptitudinea de a avea dreptur i subiective civile și obligații
civile;
2. capacitatea de exercițiu, adică aptitudinea sa, de a dobândi și exercita drepturi civile și

Page 22 of 56
de a-și asuma și executa obligații civile prin încheierea de acte juridice civile, de către organul
de conducere.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice

Noțiune
Legea nu definește direct capacitatea de folosință a persoanei juridice.
Privită drept componentă a capacității civile a persoanei juridice, capacitatea de
folosință constă în aptitudinea subiectului colectiv de drept de a avea drepturi și obligații civile.
Alături de alți autori, vom defini capacitatea de folosință a persoanei juridice ca fiind
acea parte a capacității civile a acestui subiect de drept care constă î n aptitudinea sa de a avea
drepturi și obligații civile, indiferent de izvorul acestora.

Caractere juridice
Capacitatea de folosință a persoanei juridice se caracterizează prin: legalitate;
inalienabilitate; intangibilitate; generalitate și specialitate .
A. Legalitatea capacității de folosință a persoanei juridice reprezintă însușirea acesteia de
a fi instituită numai de către lege.
B. Inalienabilitatea este trăsătura capacității de folosință a persoanei juridice de a nu
putea fi înstrăinată ori cedată și de a nu se putea renunța la ea, nici în tot și nici în parte.
C. Intangibilitatea este caracterul capacității de folosință a persoanei juridice care constă
în faptul de a nu i se putea aduce îngrădiri decât în cazurile stabilite de lege.
D. Generalitatea exprimă vocația persoanei juridice de a avea drepturi și obligații in
general, fără o enumerare limitativă a acestora.
E. Specialitatea. Potrivit Principiului specialității capacității de folosință a persoanelor
juridice, fiecare asemenea persoană nu poate avea decât acele drepturi și obligații care corespund

Page 23 of 56
scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în
vederea realizării acestui scop este nul. Prin acest principiu este limitată n umai posibilitatea
persoanei juridice de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații săvârșind acte juridice, dar nu
și nașterea, în sarcina acesteia, a obligațiilor izvorâte din săvârșirea de fapte ilicite sau din
îmbogățirea fără justă cauză.

Data do bândirii capacității de folosință a persoanei juridice Reglementarea de
principiu a începutului capacității de folosință a persoanelor juridice .27
Persoane juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și
obligații, după caz, potrivit dispozițiilor art. 205, de la data înregistrării lor sau de la data
îndeplinirii oricărei cerințe prevăzute de lege.
Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de la data actului de recunoaștere
ori de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe ce ar fi prevăzute, persoana juridică are capacitate
chiar de la data actului de înființare, cât privește dreptur ile instituite în favoarea ei, îndeplinirea
obligațiilor și a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute
pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil. 28
Referitor la începutul capacității de folosință așa cum este reglementat de prevederile
art. 205 C.civ. rezultă două momente distincte:
a) începutul capacității de folosință deplină a persoanelor juridice 29
b) Începutul capacității de folosință limitată30
Capacitatea de folosință deplină a persoanei juridice începe după cum urmează:
De la data înregistrării (în cazul persoanelor juridice supuse înregistrării);

27 art. 205 C.civ.

28 (art. 205 alin (3) C.civ.)
29 (art. 205 alin 1 și 2).
30 restrânsă, anticipată de lege – art. 205 alin. 3).

Page 24 of 56
De la data actului de dispoziție care le înființează;
De la data recunoașterii actului de înființare;
De la data autorizării înființării;
De la data îndeplinirii altei cerințe pe care legea o prevede.
Capacitatea de folosință deplină începe de la data înregistrării la organul de stat competent,
pentru următoarele persoane juridice:
– asociațiile de loca tari;
– reprezentanțele societăților comerciale și organizațiilor economice străine care
funcționează în România;
– asociațiile de proprietari.
Capacitatea de folosință deplină începe de la data actului de dispoziție care le înființează,
pentru persoane le juridice:
– organele de stat; – instituții de stat;
– unități administrativ teritoriale.
Capacitatea de folosință deplină începe de la data recunoașterii actului de înființare pentru
persoanele juridice precum:
– camerele de comerț și industrie.
Capacitatea de folosință deplină începe de la data înmatriculării în registrul comerțului
pentru persoanele juridice:
– regii autonome;
– societăți comerciale.
Capacitatea de folosință deplină începe de la data autorizării înființării pentru persoanele
juridice precum partidele politice.
Capacitatea de folosință redusă (denumit și capacitate de lege) este prevăzută în art. 205
alin. 3 din C.civ., care acordă persoanei juridice o capaci tate de folosință limitată la parcurgerea

Page 25 of 56
procesului de înființare.
Din interpretarea textului legal rezultă:
a) capacitatea limitată începe de la data actului de înființare;
b) capacitatea limitată cuprinde „drepturile constituite în favoarea ei, îndep linirea
obligațiilor și oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute
pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil" (art. 33 alin. 3 ultima teză).
Instituțiile de stat, unitățile administrativ teritoriale și autoritățile publice locale nu trec
prin etapa capacității de folosință limitată, ci dobândesc de la început capacitatea de exercițiu
deplină.
Capacitatea de folosință limitată, încetează o dată cu dobândirea deplinei capacități de
folosință de către persoanele juridice respective (care poate fi data înregistrării, a înscrierii ori a
înmatriculării persoanelor juridice etc.).

Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice
Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile afară de acelea care, prin
natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.
În determinarea conținutului capacității de folosință a persoanei juridice trebuie să avem în
vedere că aceasta nu poate avea decât acele drepturi și obligații civile care sunt în concordanță cu
scopul ei (obiectul de activitate stabilit prin lege, actul de constituire sau statut).
Principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice reprezintă regula
potrivit căreia persoanele juridice pot dobândi numai acele drepturi și își pot asuma numai acele
obligații care corespund scopurilor în vederea cărora ele au fost constituite și care sunt stabilite
prin lege, statut sau actul de în ființare.
Conținutul concret al capacității de folosință este diferit în raport cu natura ramurii de
drept ce reglementează activitatea diferitelor categorii de persoane juridice.

Desfășurarea activităților autorizate

Page 26 of 56
„ În cazul activităților care tre buie autorizate de organele competente, dreptul de a
desfășura asemenea activități se naște numai din momentul obținerii autorizației respective, dacă
prin lege nu se prevede altfel. 31
Actele și operațiunile săvârșite fără autorizațiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate
absolută, iar persoanele care le -au făcut răspund nelimitat și solidar pentru toate prejudiciile
cauzate, independent de aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege."

Capacitatea de a primi libertăți
În temeiul art. 208 C.civ., prin excepție de la prevederile art. 205 alin (3) (capacitatea
de folosință limitată, necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă) și dacă prin lege nu se dispune
altfel, orice persoană juridică poate primi liberalități în condițiil e dreptului comun, de la data actului
de înființare sau, în cazul fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii moștenirii
testatorului, chiar și în cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să
ia ființă în mod legal.

Încetarea capacității de folosință limitată a persoanei juridice
Capacitatea de folosință limitată încetează o dată cu dobândirea deplinei capacități de folosință
de către persoana juridică.
Neexistând reglementări consacrate capacității de folosință depline, se admite că aceasta
încetează o dată cu încetarea persoanelor juridice.
Sancțiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosință a persoanei juridice
este nulitatea absolută în următoarele cazuri:
– încheierea actului juridic în lipsa capacității de folosință;
– încheierea actului juridic civil cu încălcarea principiului
specialității capacității de folosință.

31 Art. 207 C.civ

Page 27 of 56

Capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice

Noțiune și reglementare
Capacitatea de exercițiu ca parte a capacității civile este aptitudinea de a dobândi și
exercita drepturi și executa obligații prin săvârșirea de acte juridice proprii.
În legătură cu capacitatea de exerc ițiu a persoanei juridice sunt necesare următoarele
sublinieri:
a) capacitatea de exercițiu a persoanei juridice are drept primă și importantă limită chiar
capacitatea de folosință a acesteia;
b) persoana juridică nu poate dobândi și exercita drepturi și nu-și poate asuma obligații
în afara scopului social. Este ceea ce se cheamă aplicațiunea principiului specialității de folosință
în materia persoanelor juridice la capacitatea de exercițiu a acestora.
Pentru definirea capacității de exercițiu a persoane lor juridice trebuie să avem în vedere
și prevederile art. 209 C.civ.
Art. 209 prevede: (1) „Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile
prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor." Faptele licite sau ili cite săvârșite
de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării
funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le -a săvârșit, atât față de
persoana juridică, cât și față de cel de – al treilea.
Pe de altă parte art. 209 alin. (3) dispune: „Raporturile dintre persoana juridică și cei
care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului,
dacă nu s -a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut".
În acest context, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea
subiectului colectiv de drept civil de a dobândi și exercita drepturi subiective civile și de a -și
asuma și îndeplini obligațiile civile prin încheierea de acte juridice civile de către organele sale
de conducere.

Page 28 of 56

Data dobândirii capacității de exercițiu a persoanei juridice Persoana juridică își
exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organel e sale de administrare, de la data
constituirii lor.
În ceea ce ne privește, susținem punctul de vedre potrivit căruia, capacitatea de
exercițiu a persoanelor juridice începe de la înființarea acestora, însă realizarea efectivă a
capacității de exercițiu astfel dobândită este condiționată de desemnarea persoanelor fizice
investite cu atribuții de organe de conducere. Această opinie este întemeiată pe interpretarea
gramaticală și logică a prevederilor art. 205 alin. (3) C.civ. „Cu toate acestea, persoanele juridice
pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să -și asume obligații, însă
numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil."
Prin urmare, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus . De asemenea textul
cuprinde sintagma „să își asume obligații" (încheierea de acte juridice) aspecte specifice
capacității de exercițiu.

Conținutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este guvernat de două limite:
a) capaci tatea de exercițiu nu se poate dobândi înainte de capacitatea de folosință și nici
nu poate fi mai întinsă decât capacitatea de folosință
b) majoritatea persoanelor juridice se caracterizează printr -o pluritate a organelor de
administrare fiind necesar ca fiecare dintre ele să respecte întocmai atribuțiile conferite pentru
ca actele juridice încheiate de ele să fie acte juridice ale persoanei juridice. În raport cu terții,
persoana juridică este reprezentată de organul de conducere unipersonal (director ge neral,
director) potrivit legii. Dacă aceasta împuternicește o altă persoană cu aceste atribuții avem de
a face cu o reprezentare convențională.
Au calitate de organe de administrare, persoanele fizice sau persoanele juridice care,
prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții,
individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Principiile conținutului capacității de exercițiu a persoanei juridice sunt:

Page 29 of 56
a) principiul pluralității organelor de conducere
b) principiul răspunderii persoanelor fizice care alcătuiesc organele de conducere ale
persoanei juridice pentru modul cum realiz ează capacitatea de exercițiu a acesteia.
Încetarea persoanei juridice
Cum nici momentul încetării capacității de exercițiu a persoanelor juridice nu este
precizat de lege, având în vedre relația dintre capacitatea de folosință și cea de exercițiu,
apreciem că momentul la care încetează capacitatea de exercițiu corespunde cu momentul la
care încetează capacitatea de folosință, deci o data cu încetarea persoanei juridice înseși.

A. Lipsa organelor de administrare
Potrivit art. 210 C.civ. : „(1) Până la data constituirii organelor de administrare,
exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către
fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.
Actele juridice încheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu
depășirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru înființarea
persoanei juridice, precum și actele încheiate de alte persoane nedese mnate obligă persoana
juridică în condițiile gestiunii de afaceri.
Cel care contractează pentru persoana juridică rămâne personal ținut față de terți dacă
aceasta nu se înființează ori dacă nu își asumă obligația contractată, în afara cazului când prin
contract a fost exonerat de această obligație."

B. Incapacități și incompatibilități
„ Nu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice
incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o funcție
în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de constituire

Page 30 of 56
incompatibili să ocupe o astfel de funcție. 32
Actele încheiate cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate relativă.
Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt
incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu încălcarea
dispozițiilor legale ori statutare, da că nu s -a produs o vătămare."

Secțiunea 3 Funcționarea persoanei juridice
Actele emise de organele persoanei juridice
„Hotărârile și deciziile luate de organele de conducere și administrare în condițiile
legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la
deliberare sau au votat împotrivă. 33
Față de terți hotărârile și deciziile luate, în condițiile legii, actului de constituire sau
statutului produc ef ecte numai de la data publicării lor, în condițiile prevăzute de lege, în afară
de cazul în care se face dovada că aceștia le -au cunoscut pe altă cale."

Obligațiile membrilor organelor de administrare
„Membrii organelor de administrare ai unei persoane juridice trebuie să acționeze în
interesul acesteia cu prudența și diligența cerute unui bun proprietar." 34

Separarea patrimoniilor
„Membrii organelor de administrare au obligația să asigure și să mențină separația

32 Art. 211 C.civ
33 În temeiul art. 212 C.civ
34 Art. 213 C.civ.

Page 31 of 56
dintre patrimoniul persoanei juridice și propriul lor patrimoniu. 35
Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terți, după caz, bunurile
persoanei juridice ori informațiile pe care le obțin în virtutea funcției lor, afară de cazul în care
ar fi autorizați în acest scop de către cei care i -au numit."

Contrarietatea de interese
„Este lovit de nulitate relativă actul juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice
de un membru al organelor de administr are dacă acesta din urmă, soțul, ascendenții sau
descendenții lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi , până la gradul al patrulea inclusiv, aveau
vreun interes să se încheie acel act și dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest
lucru36.
(2) Atunci când cel care face parte din organele de
administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) are
interes într -o problemă supusă hotărârii acestor organe, trebuie să înștiințeze persoana juridică
și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. În caz contrar, el răspunde pentru
daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s -ar fi putut
obține majoritatea cerută."

Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice
În temeiul art. 216 C.civ. „(1) Hotărârile și deciziile contrare
legii, actului de constituire sau statutului pot fi atacate în justiție de oricare dintre
membrii organelor de conducere și administrare care nu au participat la deliberare sau care au
votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul -verbal de ședință, în termen de 15
zile de la data când li s -a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data

35 Art. 214 C.civ
36 Art. 215 C.civ

Page 32 of 56
când a avut loc ședința, după caz.
Administratorii nu pot însă a taca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcție. Ei au
numai dreptul de a fi despăgubiți, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă și au suferit
astfel un prejudiciu.
Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în
circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză,
reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.
Dacă hotărâre a este atacată de toți administratorii, persoana juridică este reprezentată în
justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre membrii persoanei juridice, care
va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată până când organul de conducere competent,
convocat în acest scop, va alege o altă persoană.
Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul public în care este înregistrată
persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată față de orice persoană, inclusiv față de
memb rii acelei persoane juridice.
Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiunea în constatarea nulității este
imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Dispozițiile alin. (3) -(5)
rămân aplicabile.
Prevede rile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune
altfel."

Suspendarea actelor atacate
„Odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de
ordonanță președințială, suspendarea execu tării actelor atacate. 37
Pentru a încuviința suspendarea, instanța poate obliga pe reclamant să depună o cauțiune,
în condițiile legii."

37 Art. 217 C.civ

Page 33 of 56

Participarea la circuitul civil
„ Actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele
puterilor ce le -au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși. 38
În raporturile cu terții , persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar
dacă aceste acte depășesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, în
afară de cazul în care ea dovedește că terții o cunoșteau la data încheierii actului. S impla
publicare a actului de constituire sau a statutului persoanei juridice nu constituie dovada
cunoașterii acestui fapt.
Clauzele sau dispozițiile actului de constituire ori ale statutului, precum și hotărârile
organelor statutare ale persoanei juridic e care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv
de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate."

Răspunderea pentru fapte juridice
.„Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana
juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le-au săvârșit, atât față
de persoan a juridică, cât și față de terți."39
Răspunderea membrilor organelor persoanei juridice
„Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor și a altor
persoane care au acționat în calitate de membri ai organelor persoanei jurid ice, pentru
prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceștia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în
sarcina lor, aparține, în numele persoanei juridice, organului de conducere competent care va
decide cu majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare.

38 Potrivit art. 218 C.civ.
39 Potrivit art. 219 C.civ

Page 34 of 56
40
Hotărârea poate fi luată chiar dacă problema răspunderii persoanelor prevăzute la alin.
(1) nu figurează pe ordinea de zi.
Organul de conducere competent desemne ază cu aceeași majoritate persoana însărcinată
să exercite acțiunea în justiție.
Dacă s -a hotărât introducerea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor,
mandatul acestora încetează de drept și organul de conducere competent va proced a la înlocuirea
lor.
În cazul în care acțiunea se introduce împotriva directorilor angajați în baza unui alt
contract decât a unui contract individual de muncă, aceștia sunt suspendați de drept din funcție
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecăto rești."

Secțiunea 4 Dispoziții speciale
Răspunderea persoanelor juridice de drept public
„Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate
pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept
privat."

Independența patrimonială
„Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru
neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde
pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel." 41

40 art. 221 C.civ.
41 Potrivit prevederilor art. 222 C.civ

Page 35 of 56
Statutul și unitățile administrativ -teritoriale
„ În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi
și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește
un alt organ în acest sen s. 42
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ –
teritoriale care participă la raporturile civile în nume propriu, prin organele prevăzute de lege."

Răspunderea civilă a statului și a unităților administrativ – teritoriale
Art. 224 C.civ. reglementează răspunderea civilă a statului și a unităților administrativ –
teritoriale astfel:
„(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar
pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice, care sunt persoane juridice și
niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului.
(2) Dispozițiil e alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ –
teritoriale care nu răspund decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, instituțiilor și
serviciilor publice din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică."

Secțiunea 5 Reorganizarea persoanei juridice
Noțiunea
Art. 232 C.civ. definește reorganizarea persoanei juridice ca fiind „operațiunea juridică
în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice și care are ca efecte înființarea,
modificarea ori încetarea acestora".

42 Art. 223 C.civ. prevede

Page 36 of 56
Modurile de reorganizare
Potrivit art. 233 C.civ. „(1) Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune,
prin divizare sau prin transformare.
Reorganizarea se face cu resp ectarea condițiilor prevăzute pentru dobândirea personalității
juridice, în afară de cazurile în care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel."

Fuziunea
Este acea formă a reorganizării persoanei juridice care „se face prin absorbția unei persoane
juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru
a alcătui o persoană juridică nouă." 43

Efectele fuziunii
Potrivit art. 235 C.civ. „(1) În cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice
absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.
În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile și obligațiile acestora se transfer ă în
patrimoniul persoanei juridice nou înființate."

Divizarea
Este a doua formă a reorganizării persoanei juridice și poate fi totală sau parțială.
Art. 236 C.civ . alin (2) prevede: „Divizarea totală se face prin împărțirea întregului
patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau
care se înființează prin divizare."
Potrivit art. 236 alin (3) C.civ. „Divizarea parțială constă în desprinderea unei părți din
patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, și în transmiterea acestei părți către

43 art. 234 C.civ.

Page 37 of 56
una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înființează în acest mod."

Efectele divizării
Art. 237 C.civ. reglementează efectele divizării astfel: „(1)
Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare se împarte în
mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s -a stabilit
o altă proporție.
În cazul divizării parțiale, când o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde
și se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se înființează în acest mod,
reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proporțională cu partea transmisă.
În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente
sau care se înființează în acest mod, împărțirea patrimoniului între persoana juridică față de care
s-a făcut desprinderea și persoanele juridice dobânditoare se va face potrivit dispozițiilor alin.
(2), iar între persoanele juridice dobânditoare, împărțirea părții desprinse se va face potrivit
dispozițiilor alin. (1), ce se vor aplica în mod corespunzător."

Întinderea răspunderii în caz de divizare
Art. 238 C.civ. stabilește întinderea răspunderii în caz de divizare astfel:
„(1) În cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde:
a) pentru ob ligațiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor dobândite sau
păstrate integral;
b) pentru celelalte obligații ale persoanei juridice divizate, proporțional cu valoarea
drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după scăderea obligațiilo r prevăzute la lit. a).
Dacă o persoană juridică înființată în condițiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusă divizării
prin actul de reorganizare se va putea stabili și un alt mod de repartizare a obligațiilor decât acela
prevăzut în prezentul articol."

Page 38 of 56

Repartizarea contractelor în caz de divizare
Potrivit art. 239 C.civ. „În caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea
dispozițiilor art. 206 alin. (2), art. 237 și 238, astfel încât executar ea fiecăruia dintre ele să se
facă în întregime de către o singură persoană juridică dobânditoare, afară numai dacă aceasta nu este cu
putință."
Transformarea persoanei juridice
Este al treilea mod de reorganizare a persoanei juridice.
Transformarea per soanei juridice intervine în cazurile prevăzute de lege, atunci când o
persoană juridică își încetează existența, concomitent cu înființarea, în locul ei, a unei alte
persoane juridice (art. 241 alin (1) C.civ.).
Potrivit art. 241 alin (2) C.civ. „În cazu l transformării, drepturile și obligațiile
persoanei juridice care și -a încetat existența se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou
înființate, cu excepția cazului în care prin actul prin care s -a dispus transformarea se prevede
altfel. În aceste din urmă cazuri, dispozițiile art. 239, 240 și 243 rămân aplicabile."

Secțiunea 6 Efectele reorganizării persoanei juridice
Efectul creator , constă în înființarea unei persoane juridice ca urmare a reorganizării și
se înfățișează astfel: fuziunea și transformarea produc întotdeauna efect creator; diviziunea poate
produce efect creator.

Efectul extinctiv , adică încetarea ființei unei persoane juridice se întâlnește întotdeauna
la fuziune și transformare.

Efectul translativ reprezintă transmiterea drepturilor și obligațiilor civile de la o
persoană juridică asupra unei alte persoane juridice. În cazul fuziunii și transformării operează
o transmisiune universală, în timp ce în cazul divizării operează o transmisiune cu titlu universal.

Page 39 of 56
Art. 242 C.civ. stabilește data transmiterii drepturilor și obligațiilor astfel: „(1) În cazul
reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drep turilor și obligațiilor se
realizează atât între părți, cât și față de terți, numai prin înregistrarea operațiunii și de la data acesteia.
În ceea ce privește celelalte persoane juridice nesupuse înregistrării, transmiterea
drepturilor și obligațiilor, în cazurile prevăzute la alin. (1), se realizează atât între părți, cât și
față de terți numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a bilanțului
contabil întocmit în vederea predării -primirii, a evidenței și a repartizării tuturor con tractelor în
curs de executare, precum și a oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege.
În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate și
celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară , în baza actului de
reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s -a
dispus reorganizarea, în ambele situații însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a
persoanei juridice nou înființate.„

Secțiunea 7 Opozițiile privind reorganizarea persoanei juridice
„Actele prin care s -a hotărât reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune
altfel, prin opoziție, de către creditori și orice alte persoane interesate în termen de 30 de zile de la
data când au luat cunoștință de aprobarea reorganizării, dar n u mai târziu de un an de la data
publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit
legii. 44
Opoziția suspendă executarea față de oponenți până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești, în afar ă de cazul în care persoana juridică debitoare face dovada executării obligațiilor
sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia un acord pentru plata datoriilor."

Secțiunea 8 Încetarea persoanei juridice

44 În temeiul art. 243 C.civ.

Page 40 of 56
Modurile de încetare
„Persoana juridică încetează, după caz, prin: 45
– constatarea ori declararea nulității;
– prin fuziune;
– divizare totală;
– transformare;
– dizolvare sau desființare;
– alt mod prevăzut de actu l constitutiv sau de lege."

Secțiunea 9 Dizolvarea persoanei juridice
Definiție
Spre deosebire de reorganizare, dizolvarea conduce la încetarea persoanelor juridice, însă
doar în cazurile prevăzute de lege și doar dacă se trece în prealabil prin procedura lichidării.
Dacă domeniul reorganizării este general – în sensul că se aplică tuturor categoriilor de
persoane juridice, domeniul dizolvării es te în principiu mai restrâns, referindu -se la persoanele
juridice de tip asociativ.
Legea nu definește dizolvarea persoanei juridice în consecință, în doctrină au fost formulate
mai multe definiții astfel:
– „dizolvarea este un mod tipic de încetare a persoanei juridice, punând capăt definitiv
ființei acelei persoane 46";
– „dizolvarea este un mod de încetare a persoanei juridice, punând capăt definitiv

45 În temeiul art. 244 C.civ
46 C. Stătescu, Drept civil, 1970, p. 458

Page 41 of 56
existenței acelei persoane 47
– „dizolvarea este acel mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile
prevăzute de lege și presupunând lichidarea" 48.

Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat

Potrivit art. 245 C.civ., persoanele juridice de drept privat se dizolvă dacă:
a) termenul pent ru care au fost constituite s -a împlinit; b) scopul a fost realizat ori nu mai
poate fi îndeplinit;
c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea acestuia au
devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decât cel declarat;
d) prin hotărârea organelor competente ale acestora;
e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut..

Dizol varea persoanelor juridice de drept public
Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai în cazurile și în condițiile anume
prevăzute de lege.

Lichidarea
Prin efectul dizolvării, persoana intră în lichidare în vederea valorificării activului și a
plății pasivului.
Persoana juridică își păstrează capacitatea civilă pentru operațiunile necesare lichidării

47 T. Pop Tratat de drept civil, vol. 1, 1989, p. 69
48 Ghe. Beleiu, op. cit. p. 541

Page 42 of 56
până la finalizarea acesteia.
Dacă încetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare
totală, nu se declanșează procedura lichidării.

A. Destinația bunurilor rămase după lichidare
Potrivit art. 249 C.civ. „(1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice
rămase după lichidare vor primi destinația stabilită în actul de constituire sau statut, ori destinația
stabilită în hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare.
În lipsa unei asemenea prevederi în actul de constituire sau statut ori în lipsa unei hotărâri
luate în condițiile alin. (1 ), precum și în cazul în care prevederea sau hotărârea este contrară
legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului bunurile rămase după lichidare se atribuie
de instanța competentă, prin hotărâre supusă numai apelului, unei persoane juridice cu s cop identic
sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede altfel. Atunci când există mai multe astfel de
persoane juridice, lichidatorul propune cel puțin 3 persoane juridice, caz în care bunurile se
atribuie prin tragere la sorți.
În cazul în care persoa na juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245
lit. d), precum și în cazul în care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor
rămase după lichidare în condițiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea comunei, orașului
sau municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile.
În toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după
lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfe l.
Procesul -verbal de predare -primire și hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în cazurile
prevăzute de alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate".

B. Desființarea unor persoane juridice
„Persoanele juridice înființate de către autoritățile publice centrale sau locale, nesupuse

Page 43 of 56
dizolvării, pot fi desființate prin hotărârea organului care le -a înființat." 49

C. Data încetării personalității juridice
„Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din regist rele în care
au fost înscrise. 50
2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau,
după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege."

CAPITOLUL IV
IDENTIFICAREA PERSOANEI JURIDICE

Secțiunea 1 Noțiunea
Ca noțiune, identificarea persoanei juridice constă în individualizarea persoanei ca
subiect distinct in raporturile juridice la care participă persoana.

Secțiunea 2 Elemente privind identificarea persoanei juridice

Astfel concepută, identificarea persoanei juridice se face în principal prin: nume, sediul
social și naționalitate. Odată cu înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registrul public

49 Potrivit art. 250 C.civ
50 Art. 251 C.civ.

Page 44 of 56
denumirea ei și celelalte atribute de identificare.

Numele (den umirea) persoanei juridice
Numele persoanei juridice este un drept dar și o obligație: sub acel nume își exercită
drepturile și își desfășoară activitățile. Alegerea numelui nu este liberă complet în cazul
persoanelor juridice. Există o protecție a denumirilor comerciale ceea ce implică faptul că nicio
altă persoană nu poate purta numele respectiv sau altul care să creeze confuzii. Persoana juridică
poartă denumirea s tabilită în condițiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.

Sediul social

Sediul social reprezintă ceea ce domiciliul este pentru persoana fizică elementul prin care
este identificată în spațiu. Cum o persoană juridică poate avea mai multe sedii, sediul social
este „domiciliul voluntar". Sediul social determină naționalitatea persoanei juridice și determină
competența teritorială ce privește locul exercitării unor contracte.
Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de const ituire sau statutului.
În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii secundare
pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru.

Naționalitatea persoanei juridice

Toate persoanele juridice au naționalitate determinată de sediul social. Sunt de
naționalitate română toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de constituire sau
statutului, este stabilit în România.

Page 45 of 56
Secțiunea 3 Alte atribute de identi ficare

Contul bancar al persoanei juridice

Pe baza contractului de cont bancar, persoana juridică se individualizează prin indicarea
unui simbol cifric al sucursalei băncii unde este deschis contul. Acesta este un mijloc de
identificare de maximă importanță în practică.

Codul fiscal

„Începând cu data de 01 ianuarie 1993, toate documentele întocmite de agenții
economici prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, referitoa re la vânzarea produselor,
prestarea serviciilor, precum și la plata obligațiilor către bugetul de stat și către terți, vor
cuprinde în mod obligatoriu, codul fiscal al agentului economic." 51

Codul unic de înregistrare reprezintă un atribut de individualizare în relație cu orice
persoană fizică sau persoană juridică.

Firma și marca
Unele persoane juridice, îndeosebi cele care sunt comercianți se identifică cu firma lor. La
unele persoane juridice, firma se integrează în denumire. Marca de calitate servește la
individualizarea persoanei juridice în raporturile juridice.

51 Potrivit art. 4 din H.G. nr. 349/1992

Page 46 of 56
Telefon, telex, fax

În condițiile tehnicii actuale, telefonul, telexul și faxul sunt mijloace curente și rapide de
identificare a persoanelor jurid ice.

Secțiunea 4 Natura juridică și ocrotirea atributelor de identificare
Atributele de identificare a persoanei juridice sunt drepturi subiective cu un regim
propriu, în sensul că unele sunt drepturi subiective personale, nepatrimoniale, iar altele spre
exemplu naționalitatea se clasifică din punct de vedere al dreptului constituțional, al dreptului
internațional privat ori al dreptului c omercial.
Tot astfel, marca, deși are o funcție de mijloc de identificare, aparține dreptului de
proprietate industrială și dreptului comercial.
Atributele de identificare a persoanei juridice, ca drepturi subiective sunt ocrotite de
dreptul civil și alt e ramuri: administrativ., penal, comercial etc. Pe cale civilă, potrivit art. 257
C.civ.: „Persoana care a suferit o atingere în dreptul său…la denumire…sau în orice alt drept
personal nepatrimonial va putea cere instanței judecătorești încetarea săvâr șirii faptei care
aduce atingere drepturilor mai sus arătate.
Totodată, cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi, va putea cere instanței să
oblige pe autorul faptei săvârșite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de
către instanță, spre ajunge la restabilirea dreptului atins."
Protecția penală și administrativă este asigurată, spre exemplu, de reglementările conținute
în Legea cu nr. 11/1991, privind constatarea concure nței neloiale care prevede infracțiuni și
contravenții.
În Legea nr. 84/1998 cap. XIII privind apărarea drepturilor asupra mărcilor și indicațiilor
geografice în art. 80 și art. 81 se prevede că:
– „Deciziile Oficiului de stat pentru Invenții și Mărci pr ivind înregistrarea mărcilor pot
fi contestate la acest oficiu de către solicitantului înregistrării mărcii sau după caz, de către titularul
mărcii, în termen de 3 luni de la comunicare, cu plata taxei legale";

Page 47 of 56
– „Hotărârea comisiei de reexaminare, motiva tă se comunică părților, în termen de 15 zile
de la pronunțare și poate fi atacată cu apel la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la
comunicare. În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Tribunalului București pot fi atacate
cu recurs l a Curtea de Apel București".
Potrivit art. 257 C.civ., dispozițiile art. 252 -256 privind apărarea drepturilor
nepatrimoniale ale persoanei fizice se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale
persoanelor juridice.

Utilizarea comercială a nu melui
Dezvoltarea contemporană a afacerilor indiferent de legislațiile existente mărește
diferențele între numele de familie ca element de identificare a persoanei, atribut al
personalității, și numele comercial (firma) ca semn distinctiv al unui comercia nt, modalitate de
atragere a clientelei. Numele comercial se detașează de persoana care îl poartă pentru a se aplica
unei activități comerciale.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, – numele sau,
după caz, denumir ea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care se semnează.
În conformitate cu art. 28 din Legea nr. 26/1990 un comerciant persoană fizică nu își
poate alege altă firmă decât aceea compusă, în mod obligatoriu, din numele (inclusiv prenumele)
său scris în întregime, dobândit ca persoană fizică, ori din numele scris în întregime și inițiala
prenumelui. Nicio mențiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii
comerțului ori situa ției comerciantului nu poate fi adăugată firmei.
În materia firmelor comerciale funcționează principiul verității numelui, în sensul că trebuie
să existe o concordanță între numele civil și numele comercial.
Dreptul de proprietate asupra firmei nu poate fi înstrăinat separat de universalitatea de
bunuri pe care o constituie fondul de comerț, firma fiind un accesoriu al acesteia (art. 42 din
Legea nr. 26/1990). În ipoteza înstrăinării cu orice titlu a unui fond de comerț aparținând unui
comerciant în firma căruia figurează numele unuia sau mai multor asociați, dobânditorul va putea
să continue activitatea sub firma anterioară, dar numai dacă va obține acordul expres al titularului
precedent sau al succesorilor săi în drepturi și obligația menționării în cuprinsul firmei a calității

Page 48 of 56
de succesor. De la această regulă există o singură excepție care se referă la societățile de capitaluri.
Folosirea unei firme de natură să producă confuzie cu o firmă folosită legitim sau dacă are
scopul de a -i induce în eroare p e ceilalți comercianți și pe beneficiari, întrunește elementele
constitutive ale unei concurențe neloiale (prevăzută de art. 5 lit. a) și c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale).

CAPITOLUL V SPETA

Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325
CPC. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul IALOMIȚA52
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIȚA la data de 06 -03-2014 în dosarul
nr. 5166/312/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ

52 Detalii: https://legeaz.net/spete -drept -comercial -tribunalul -ialomita -2014/suspendare -executare -art-
484507512700718 -ncpc -art-06-03-2014 -2mn

Page 49 of 56
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/A
Ședința publică de la 6 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ
REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ
A FINANTELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în mun. S., .. 14, jud. Ialomița, împotriva
încheierii din data de 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul acesteia nr._ 13, în
contradictoriu cu inti matul M. S. prin PRIMAR, cu sediul în mun. S., ., jud. Ialomița, CUI_,
având ca obiect suspendare executare art.484,507,512 ,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat, consilier juridic N.
R., lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la
primul termen de judecată în apel, că in timatul a depus întâmpinare și că ambele părți au
solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă,
după care;
Reprezentanta intimatului depune delegația de reprezentare și, întrebată fiind, arată că
nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în
raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul intimatului în combaterea
motivelor de apel.
Consilier juridic N. R. pentru intimatul M. S. prin Primar, solicită respingerea apelului
ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Page 50 of 56
Tribunalul, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constat ă închise
dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față:
Prin Încheierea din data de 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. s -a admis cererea
de suspendare a executării silite și s -a dispus suspend area executării silite ce face obiectul
dosarului de executare nr.191/21/_ /_, format în baza titlului executoriu nr._/09.10.2013, până
la soluționarea contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._ 13.
S-a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin.1 pct.1 NCpc până la soluționarea
definitivă a dosarului nr._ .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că Intimata D.G.R.F.P. PLOIEȘTI
– A.F.P. IALOMIȚA a început executarea silită, în dosarul de executare nr.191/21/_ /_,
împotriva contestatorului M. S. în temeiul titlului executoriu nr._/09.10.2013, prin care au fost
evidențiate obligații fiscale in sarcina contestatorului. În temeiul acestui titlu, a fost emisă
somația nr.21/_ /_ din 09.10.2013, prin care s -a pus în vedere contest atorului să achite suma
datorată într -un termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.
Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.718 alin.1 din noul Cod de
procedură civilă, conform cărora până la soluționarea contestației la exe cutare sau a altei cereri
privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice,
instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune, în prealabil, o cauțiune.
În privința cauțiunii instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 22/2002,
contestatoarea este scutită de plata cauțiunii.
În ceea ce privește îndeplinirea celorlalte condiții, instanța a reținut că textul de lege
citat mai sus nu stabilește în mod expres care sunt motivele temeinice ce tr ebuie îndeplinite
pentru a se dispune suspendarea executării silite și în lipsa unor condiții stabilite expres de către
textul de lege, instanța are în vedere, pe de o parte, existența cazului urgent și bine justificat în
care se impune luarea unei asemene a măsuri și paguba iminentă care s -ar putea produce

Page 51 of 56
contestatoarei în situația continuării executării silite, iar pe de altă parte, existența unor
împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința executării silite însăși.
Cu privire la cerin ța urgenței și a cazului bine justificat, a arătat instanța că acestea
presupun existența unei situații obiective care justifică luarea unei măsuri de suspendare a
executării silite, excepție de la regula după care titlurile executorii trebuie puse în exec utare
într-un termen scurt și concret, a avut în vedere cuantumul sumei pentru care s -a început
executarea silită.
În ceea ce privește îndeplinirea celei de -a doua condiții, instanța a constatat că aceasta
este îndeplinită, având în vedere că prin executar e s-ar produce un real prejudiciu în bugetul
propriu al municipiului S., buget dimensionat în condiții de constrângeri generate de criza
financiară, ceea ce face să se creeze presupunerea că, în cauză, există posibilitatea îndeplinirii
condițiilor prevăzut e la 702 alin. 1 pct. 4 noul Cod de procedură civilă, ce fac posibilă o
eventuală încetare a executării silite.
Pentru toate aceste motive, instanța a admite cererea și a dispus suspendarea executării
silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 191/ 21/_ /_.
Având în vedere că pe rolul Curții de Apel București se află dosarul nr._ care are strânsă
legătură cu prezenta cauză, în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 NCpc a suspendat judecata în prezenta
cauză până la soluționarea definitivă a respectivului dosa r.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intimata D.G.R.F.P. PLOIEȘTI – A.J.F.P.
IALOMIȚA, criticând -o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că potrivit considerentelor încheierii, soluția instanței de
suspendare a executării silite are la bază legătura dintre executarea silită contestată și
soluționarea dosarului nr._ a cărei judecată în recurs se desfășoară la Curtea de Apel București.
Arată apelanta că în dosarul nr._, în ședința din data de 19.11.201 2 s-a respins cererea
de suspendare a executării actului administrativ fiscal, în speță Decizia de impunere nr.206 din
data de 22.02.2012 și în aceste condiții, apreciază apelanta că din moment ce executarea actului
administrativ fiscal nu a fost suspendat ă, nici executarea actelor subsecvente nu poate fi
suspendată.

Page 52 of 56
Formele de executare au fost emise având în vedere prevederile legale în vigoare,
suspendarea actului administrativ fiscal putând fi operată doar în baza unei hotărâri
judecătorești. Având în v edere că această hotărâre judecătorească nu există, apelanta consideră
că suspendarea executării silite a fost dată în mod eronat, motiv pentru care solicită admiterea
apelului și în consecință respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În drep t cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art.717 din Legea nr.134/2010.
Intimatul contestator M. S. – prin Primar,a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și teme inică.
Analizând Încheierea apelată în raport de motivele invocate și având în vedere actele și
lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Executarea silită a cărei suspendare s -a dispus prin încheierea pronun țată de Judecătoria
S. s-a pornit împotriva debitoarei în dosarul de executare nr.191/21/_ /_, în temeiul titlului
executoriu nr._/09.10.2013, așa cum a reținut instanța de fond și cum s -a arătat și de către
apelantă în cererea de apel formulată.
Se reține de asemenea, că titlul executoriu are la bază Decizia referitoare la obligațiile
de plată accesorii nr._ din 10.06.2013, obligații de plată accesorii la debitul principal de 97.219
stabilit în urma controlului finalizat prin Raportului de inspecție fiscal ă nr. F -IL 156/22.02.2012
și Decizia de impunere nr. F -IL 206/22.02.2012.
Aceste acte administrative fiscale au fost contestate și s -a solicitat anularea lor prin
cererea care formează obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița iar prin
sentința nr.1399 F din 26.03.2013 pronunțată Tribunalul Ialomița s -a admis cererea formulată
de reclamantul M. S. prin PRIMAR în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A
FINANTELOR PUBLICE IALOMIȚA și ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA
IALOMIȚA; s -a dispus anularea deciziei nr.172/04.05.2012 emisă de DGFP Ialomița – Biroul
Soluționare Contestații și în consecință s -a admis contestația și s -a dispus anularea în parte a
deciziei de impunere nr. F -IL 206/22.02.2012, a Raportului de inspecție fiscală n r. F-IL
156/22.02.2012 și a Fișei privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția
fiscală nr. 206/23.02.2012, acte emise de DGFP Ialomița – Activitatea de Inspecție Fiscală, cât
privește desființarea măsurilor luate prin acestea, r eferitoare la TVA și accesoriile aferente,

Page 53 of 56
fiind exonerat reclamantul de la plata sumelor de 97.708 lei reprezentând „TVA colectată”,
9.089 lei cu titlul de „dobânzi de întârziere” și 14.460 lei reprezentând „penalități de întârziere”.
Împotriva acestei se ntințe a declarat recurs pârâtele iar prin decizia nr.1942 din
13.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s -a respins recursul ca nefondat.
Motivul invocat de către apelantă conform căruia dată fiind respingerea cererii de
suspendare a executării ac tului administrativ fiscal, se impunea și respingerea cererii de
suspendare privind executarea accesoriilor calculate în baza actului principal nu este fondat
deoarece chiar dacă s -a respins cererea de suspendare a executării actului fiscal, la momentul
emiterii titlului executoriu privind accesoriile, titlul de creanță pentru debitul principal era
desființat.
Așa fiind, având în vedere că hotărârea pronunțată în materia contenciosului fiscal
este executorie iar anularea titlului de creanță principal este de natură să pună la îndoială
existența accesoriilor pentru care s -a început executarea silită care face obiectul prezentei c auze
și constituie o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința executării silite
însăși, în mod corect a apreciat instanța de fond că există motive temeinice, în baza cărora se
poate suspenda executarea până la soluționarea contestați ei la executare.
De asemenea, având în vedere că în cauză s -a început executarea silită pentru accesoriile
calculate la debitul principal evidențiat în decizia de impunere nr. F -IL 206/22.02.2012,
contestată prin cererea ce face obiectul dosarului nr._ și principiul de drept conform căruia
accesoriul urmează principalul, în mod corect instanța de fond a dispus și suspendarea judecății
până la soluționarea definitivă a dosarului nr._

Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefond at, urmând ca în baza
art.480 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin.1 pct.4 din Noul Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Page 54 of 56
În baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul formulat de
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a
Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în mun. S., .. 14, jud. Ialomița, împotriva Încheierii din
data de 06.02.2014.
Definitivă.
Pronunțată î n ședință publică azi, 6 martie 2014.
Pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
aflat în C.M. semnează
Președinte secție civilă,
Red./Tehnored.I.R.M.

CONCLUZII

Conceptul de persoană juridică, conducere, structură organizatorică, persoane juridice de
drept public, persoane juridice mixte, persoane juridice de drept privat, asociațiile, fundațiile,
societățile, nulitatea persoanei juridice, regimul actelor juridice ; Atributele de identificare:
denumire, sediul social, naționalitatea, contul bancar, codul fiscal, codul unici de înregistrare,
capacitatea civilă a persoanei juridice, capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu;
Reorganizarea persoanei juridice: fuziunea, divizarea, transformarea.

Page 55 of 56

BIBLIOGRAFIE

Constituția României.
Codul civil.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Diaconu C., Firică C., Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011.
Bică Ghe., ș.a., Drept civil, Ed. Universitaria, Craiova, 2011.
Dogaru I, Subiectele de drept civil, Ed. Șansa, București, 1993.
Stătescu C. Persoana fizică. Persoana juridică, Ed. Europa, Craiova, 1995.
Gh. Piperea , Desp re noul Cod (civil) comercial, h p://ww w.juridice. ro/157402/ desp re-noul-
cod-civil-comercial.html.

Page 56 of 56