Sectia:Sculptura Anul I [621359]

Recenzie
Istoria Artei
Nistor Marian
Sectia:Sculptura Anul I
Iconografia si Iconologia:
Iconografia este o ramura a Istoriei Artei ce presupune sensul operei
artistice.Un exemplu dat este acela ca nu putem sa construim in minte
un portret al unui om pe baza unei actiuni izolate,ci doar coordonind-
un numar mare de observatii si interpretindu-le pe baza datelor gen-
erale cu privire la perioada,nationalitatea,clasa traditiile intelectuale
caruia ai apartine.
El poate fi definit drept principiul unificator care subliniaza si explica
atat evenimentul vizibil cat si semnificatia sa.
-Tematica Primara sau naturala: indentifica formele elementare de
exemplu anumite configuratii de linii,culoare,modelaje din bronz sau
piatra,pot fi interpretate in oameni,obiecte,natura,animale.
-Tematica secundara sau conventionala: reprezintă personaje ce sunt
asezate la masa,ex:Cina cea de taină,intruchipind femeia cu piersi-
ca,drept purtoatoare ale imaginii secundare.
– Intelesul sau continutul intrinsec: reprezinta principii fundamentale
care releva atitudinea definitorie a unei natiuni,perioade,clase,convin-
geri religioase sau filosofice.
Asigurarea corectitudinii asupra a 3 nivele,Descrierea pre-iconografi-
ca,analiza iconografica si interpretarea iconologica.
In legatura cu descrierea pre-iconografica care ramane in sfera mo-
tivelor.Obiectele si evenimentele reprezinta liniile,culorile si volumul,-
constitue motivele.Dar in alt context,obiectele,evenimentele si expre-
siile ilustrate intr-o opera de arta poate fi de nerecunoscut empiric
datorita incompetentei artistului,dar este greu de descris pre-iconogra-
fia corect.

Iconologia este o metoda de interpretare care decurge din sinteza mai
degraba decit din analiza.intendificarea corecta a motivelor este in-
tradevar o conditie majora a analizei iconografice corecte,corect este sa
analizam si imaginile,povestirile,este o conditie importanta a interpre-
tarii lor iconologice.
In ultima instanta,reprezentarea iconologica necesita ceva mai mult
decat o familiaritate cu teme sau concepte specifice asa cum au fost ele
transmise prin intermediul susselor literare.Cand vrem sa stapanim
acele principii de baza ce determina alegerea si modul de prezentare a
motivelor,povestirilor,alegoriilo,dand sens chiar si aranjamentelor for –
male si procedeelor tehnice folosite.Pentru a patrunde aceste principii
este nevoie de o capacitate intelectuala comparabila cu aceea a unui
diagnostician.Totusi cu cat este mai subiectica si irationala aceasta sur –
sa de interpretare cu atit este mai necesara aplicarea acelor corective si
verificari de control care se dovedeau indispensabile acolo unde nu ne
interesau decit analiza iconografica si descrierea pre-iconografica.
In concluzie atunci cand vrem sa ne exprimam trebuie sa facem dis-
tinctia intre trei nivele tematice sau de sens ,cel inferior fiind adesea
confundat cu forma cel de al doilea fiind domeniul special al iconogra-
fiei ca opusa iconologiei.Trebuie sa tinem cont ca aceste categorii difer –
entiate par sa indice trei sfere de sens independente.Iconografia si ico-
nologia in general sunt specifice renasterii,e important sa cunoastem ca
renasterea si-a derivat insusi numele:in re-nasterea antichitatii clasice.
Artistii Italieni de la acea vreme au fost preocupati de istoria artei de
exemplu,Lorenzo Ghiberti,Leone Battista Alberti si Giorgio Vasari de
pilda considerau ca arta clasica fusese abolita odata cu ivirea erei cres-
tine si nu reinviase pina in momentul cand a servit drept fundament
stilului Renasterii.Evul mediu nu a ignorat valorile vizuale ale artei
clasice,si a aratat un interes deosebit fata de valorile poetice si intelec-
tuale ale literaturii clasice.Pe fatada capelei San Marco din Venetia se
pot vedea doua mari reliefuri de marime egala,unul apartinand artei
Romane a secolului al treilea al erei noastre,celalalt executat in Venetia
la aproape exact o mie de ani dupa aceea.

In arta Italiana si Franceza din secolul al doisprezecelea si al treis-
prezecelea,gasim un mare numar de cazuri similare,adica imprumuturi
voite si directe ale unor motive clasice.
Cind ne punem intrebari in legatura cu aceasta separatie dintre mo-
tivele clasice si sensurile non-clasice,raspunsul evident pare sa rezide in
deosebirea dintre traditia textuala si cea reprezentationala.
Mitologia clasica intinerariile acestei traditii pot fi trasate altfel.
Filosofii Greci tardivi incepusera deja sa-i interpreteze pe zeii si semi-
zeii pagani drept simple personificari fie ale unor forte naturale,fie ale
unor calitati morale,dar multi au mers mai departe incat au inceput
sa-i prezinte drept niste oameni obijnuiti ce au fost zeificati ulterior.In
ultimul secol al imperiului Roman,aceste tendinte au fost tot mai nu-
meroase.Crestinii se straduiau sa demonstreze ca zeitatile pagane erau
fie iluzii fie demoni.Lumea pagane se instrainase de zeii pagani incat au
inceput sa stranga informatii cu privire la zeitati.
In perioada dintre Mytograpbus III si Petrarca s-a facut un pas im-
portant in moralitatea zeilor clasici.Personajele mitologice antice erau
interpretate intr-un sens general moralizator si chiar erau puse ferm in
relatia cu invatatura crestină.Un pas inainte l-a facut de pilda Boccac-
cio.In lucrarea lui intitulata Genealogia deorum,el a oferit o trecere la
sursele antice veritabile.Tratatul sau marcheaza inceputul unei atitu-
dini critice si stiintifice asupra Antichitatii clasice,si poate fi numit un
premergator al unor tratate renascentiste.
Genealogia deorum al lui Boccaccio in mitologia medievala se afla in-
tr-o regiune plasata la mare distanta de traditia mediteraneana,Irlanda
nordul Frantei si Anglia.
Pentru a intelege miscarea renascentista,trebuie sa tinem seama de un
lucru si anume ca descriindu-i pe zeii strabunilor sai romani ,Petrar –
ca s-a vazut obligat sa consulte un compendiu alcatuit de un englez si
ca maestrii italieni care au instalat in seculul al cinsprezecelea ,,ENE-
IDA,,lui Vergiliu s-au vazut nevoiti sa recurga la miniaturi din manu-
scrisele lucrarii Roman de Troie.

Totusi,cateva secole mai tirziu,aceste imagini veritabile au fost date
uitarii si au fost inlocuite de altele.In toate aceste cazuri putem obser –
va ca imaginile clasice au fost copiate aidoma,desi adeseori cu stanga-
cie,in manunscrisele carolingiene si ca au fost o perioada in manun-
scrisele derivate din ele.Pentru mintea medievala,Antichitatea clasica
era mult prea indepartată si in acelasi timp mult prea viguros prezentă
spre a putea fi conceputa drept un fenomen istoric.
Pe de alta parte se face resimtita o continuitate neintrerupta a tradi-
tiei in sensul ca imparatul german era succesorul direct a lui Cesar si
Augustus,in timp ce lingvistii credeau ca Cicero si Donatus,strabunii
lor,iar matematicienii isi revendicau sorgintea inca de la Euclid.
Pentru altii,lumea clasică era sursa ultimă a cunoasterii mult apreci-
ate.Dar nu a exista un om in Evul Mediu care sa inteleaga ca civilizatia
Antichitatii poate fi un fenomen complet in sine,apartinand trecutu-
lui si detasat istoric de lumea contemporană.Nu este greu să ne dam
seama ca o perioada incapabila si putin dispusa sa realizeze ca temele
clasice,motivele clasice formau o structură dar se evita in realitate sa
conserve fuziunea lor.Totusi,această imposibilitate de a realiza ,,uni-
tatea,,temelor clasice si a motivelor clasice poate fi explicata doar prin
sentimentul istoric.
In Evul Mediu crestin si Antichitatea pagana,unde paganismul elen
cel putin asa este aratat de catre arta clasica,il considera pe om drept o
unitate indisolubilă a trupului cu sufletul ,o conceptie iudeo-crestină
asupra omului se baza pe ideea ,,bulgarului de lut,,unit prin violentă
sau chiar prin miracol.