Secretul meseriilor [602345]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I

Modalități de abordare a textului epic
în ciclul preșcolar

Coordonator,
Profesor Grad I Râpan u Maricela
Candidat: [anonimizat]
2017

2
CUPRI NS
ARGUMENT
CAPITOLUL I Genul epic – premise teoretice
I.1. Definirea genului epic
I.2. Trăsăturile genului epic
I.3. Speciile literare aparținând genului epic
CAPITOLUL II Aspecte teoretice privind activitățile de educare a limbajului în ciclul
preșcolar
II.1. Domeniul limbă și comunicare în curriculum pentru învățământ preșcolar
II.2. Tipuri de activități de educare a limbajului
CAPITOLUL III Abordarea textelor epice la vârsta preșcolară
III.1. Particularități ale dezvoltării preșcolarilor ca receptori d e texte epice
III.2. Criterii de selectare și c rearea de situații de receptare a textelor epice
III.3. Modalități de abordare a textelor epice în ciclul preșcolar
III.3.1. Conținuturi valorificate în activitățile de educare a limbajului
III.3.2. Metode/ procedee utilizate în receptarea textelor epice
III.4. Jocul didactic – metodă activ -participativă în abordarea textului epic
CAPITOLUL I V – Jocuri pentru abordarea textului epic în ciclul preșcolar – auxiliar
pentru învățământul preșcolar
IV.1. Jocuri didact ice pentru abordarea textelor epice
IV.2. Abordarea textelor epice prin jocuri didactice integrate
IV.3. Abordarea textelor epice prin activități de tip outdoor
Concluzii
Bibliografie
Anex

3
Argument
Însușirea limbii și literaturii române în grădiniță și apo i în școală reprezintă
baza acumulărilor intelectuale și de educație, fără de care nu poate fi realizată formarea
noastră. Comunicarea orală este parte a limbii române, iar formarea unei exprimări clare
și corecte contribuie la înțelegerea dintre cadrul di dactic și copii, dintre copii și adulți
dar și dintre copii. Copilul, ca și adultul, folosește vorbirea în fiecare zi pentru
elaborarea și comunicarea propriilor gânduri, pentru a -și exprima cerințele, dorințele,
sentimentele și emoțiile în întreaga sa via ță și activitate.
Formarea unor deprinderi corecte de comunicare prin limbaj este o acțiune
permanentă și continuă în grădiniță. În toate instituțiile de învățământ se furnizează
contexte noi în care copiii pot exprima și utiliza activ mijloacele de comun icare. Din
această perspectivă se apreciază că studiul operelor literare specifice vârstei rafinează
gândirea și limbajul acestora, dezvoltă capacitatea de exprimare orală, de înțelegere și
utilizare a semnificațiilor structurilor verbale orale și sensibil izează inimile și implicit
cunoștințele copiilor.
În contextul actual al sistemului de învățământ românesc, domeniul de limbă și
comunicare ocupă un loc esențial în procesul activității instructiv – educative ce se
desfășoară în grădiniță. Planul de învăț ământ pentru nivelul preșcolar prevede, pentru
activitățile de educare a limbajului, o activitate pentru grupa mică și mijlocie și două
activități pentru grupa mare.
Literatura are și a avut întotdeauna un rol esențial în modelarea personalității
umane, ia r devenirea și orientarea ulterioară în universul cărților sunt determinate de
receptarea textului literar în grădiniță și ulterior în școală. Întotdeauna textele literare au
rămas de -a lungul timpului operele cele mai îndrăgite de copii, începând din prim ii ani
ai copilăriei și până aproape de adolescență. Mai întâi ascultându -le și mai târziu prin
lectura lor, copiii își însușesc din aceste texte conținutul și construcția limbii,
frumusețea și expresiile ei plastice. De asemenea, prin receptarea textelor literare se
transmit anumite cunoștințe și devin un mijloc de cunoaștere.
Literatura pentru copii a constituit o inepuizabilă sursă de exemple frumoase de
comportare. Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se
bucur ă când aceștia depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de
suferit. În călătoriile provocate de imaginarul din basme și povești, copilul se simte

4
fericit, participă afectiv și este alături de eroii pe care îi însoțește și la bin e și la rău,
imitându -i mai târziu în activitatea lor.
În momentul în care textul epic este însușit de către copii, el devine model de
vorbire când este prezentat într -o formă corespunzătoare din punct de vedere gramatical
și stilistic. Ascultând basme, p ovești, povestiri, etc. copiii întâlnesc expresii noi care, o
dată cunoscute, devin un bun al lor. Prin intermediul acestor texte pătrund în limbajul
copiilor forme de exprimare atât ale limbii populare, cât și ale celor literare. Astfel,
copilul preșcolar își poate însuși expresii precise, uneori poetice, epitete artistice,
formule stereotipe specifice stilului povestitorilor și, în același timp, diverse forme
flexionare sau grupări sintactice care dezvoltă vorbirea corectă a copilului.
Lucrarea de față, Modalități de abordare a textului literar epic în ciclul
preșcolar este structurată în patru capitole, fiecare capitol având mai multe subcapitole.
În primul capitol, vom sintetiza aspectele teoretice referitoare la genul epic,
precum: definirea genului ep ic și prezentarea succintă a trăsăturilor sale caracteristice și
descrierea speciilor genului epic care pot fi valorificate în lucrul cu preșcolarii.
În capitolul al doilea, vom puncta câteva aspecte teoretice privind activitățile de
educare a limbajului î n ciclul preșcolar , și anume: domeniul limbă și comunicare în
curriculum pentru învățământ preșcolar și tipuri de activități de educare a limbajului .
În cadrul celui de -al treilea capitol ne vom îndrepta atenția asupra abordării
textelor epice la vârsta pr eșcolară, concentrându -ne asupra unor tematici adiacente
subiectului, precum: p articularități ale dezvoltării preșcolarilor ca receptori de texte
epice , criterii de selectare și crearea de situații de receptare a textelor epice, m odalități
de abordare a te xtelor epice în ciclul preșcolar și j ocul didactic – metodă activ –
participativă în abordarea textului epic .
În cele din urmă, în cel de -al patrulea capitol al lucrării vom prezenta partea
aplicati vă a acestei lucrări, în care voi realiza un auxiliar pentr u învățământul preșcolar
în care voi descrie , pe scurt , câteva jocuri pentru abordarea textului epic în ciclul
preșcolar, pentru a veni în sprijinul participanților din domeniul educației care își doresc
să abordeze aceste textele în activitățile de zi cu zi desfășurate în cadrul grădiniței.

5
Capitolul I. Genul epic – premise teoretice

Genul este un concept fundamental al teoriei literare, referindu -se la opere
similare prin modul de structurare a conținutului printr -o sumă de procedee estetice
comune și prin modalitatea în care scriitorul se comunică pe sine, afirmându -și prezența
în operă. Fundamentat încă din Antichitate , conceptul de gen literar provenit din gr.
genos ; lat. genus = naștere, origine , neam, fel de a fi și a apărut o dată cu „detașarea
poeziei, prin cuvânt , din amalgamul sincretic al manifestărilor artistice. ”(Bomher, 1994,
p. 73) . În literatura de specialitate, genul literar este definit ca un „concept ce unifică
toate creațiile literare, folclorice sau culte, similare printr -o sumă de p rocedee estetice
comune și prin modalitatea în care scriitorul de comunică pe sine, afirmându -și prezența
în operă. ” (Anghelescu, Ionescu, Lăzărescu, 1995, p. 106).
Potrivit teoreticienilor Wellek și Warren, „teoria genurilor este un principiu de
ordine: e a clasifică literatura și istoria literară, nu în funcție de timp sau loc (epocă sau
limbă națională), ci în funcție de anumite tipuri specifice de organizare sau de
structurare a operelor literare .” (Wellek, Warren, 1967, p. 95 ). Teoria genurilor pornește
de la premisa că, în ciuda diferențelor dintre operele literare, există totuși trăsături
comune, identificabile în creații aparținând unor epoci sau spații culturale diferite.
În domeniul literaturii, termenul de gen are două accepțiuni sau principii
principale. Prima face referire la „necesitatea unei cunoașteri ordonate ce suprimă
caracterul individual al operei ”(Bomher, 1994, p. 73) sau „particularizează o anumită
categorie estetică (gen umoristic, satiric, tragic, tragicomic, etc.) ”(Morar, 2003, p. 9 5-
96). A doua accepțiune, mai restrânsă, desemnează „o clasă de opere având în comun o
serie de trăsături distinctive de ordin formal, atât din punct de vedere al formei externe
(structura specifică) cât și al formei interne (tematica, atitudinea eului cre ator,
receptorul vizat, etc.) ” (Morar, 2003, p. 95 -96). Astfel, din această perspectivă s -au
definit trei genuri fundamentale – liric, epic și dramatic, fiecare dintre acestea
cuprinzând, la rândul sau, mai multe specii literare.
Această împărțire a genu rilor literare datează, după cum am mai spus, încă din
Antichitate , „Mai întâi s -a maturizat poezia epică (prin creația lui Homer, secolele VIII –
VII î.e.n), apoi două secole mai târziu , poezia lirică și, în fine, se împlinește și genul
dramatic (prin Eschi l, secolul V î.e.n) .” (Bomher, 1994, p. 73). Genurile sunt formele

6
cele mai generale în care se manifestă literatura, incluzând, fiecare, un număr mare de
opere literare care au în comun o serie de procedee artistice comune.
Filos oful grec Platon (427 -347 î.Hr.), este primul teoretician în domeniul
literaturii care definește genurile literare și a cărui definiții s -a menținut două milenii în
conștiința critică europeană. Astfel, în lucrarea sa, intitulată Republica , Platon definește
genurile ca fiind „tipuri de istorisire, care echivalează cu tot atâtea tipuri de imitație a
naturii . ”(Marian, 2006, p. 62). „Atunci s -au definit cele trei genuri literare considerate
de bază: liricul, epicul și dramaticul sprijinite de o literatură înfloritoare,
exemplificato are.”(Tiutiucă, 2002, p. 66). „Genul dramatic este socotit imitația perfectă
a realului; aici autorul nu intervine direct în nici un fel: personajele vorbesc și
acționează singure, ca în realitate. Genul liric este aproape opusul: poetul își exprimă
direct ideile și sentimentele; așa cum le vede și le trăiește el însuți. Genul epic ar fi o
combinație între cele două: autorul folosește elemente dramatice, dialogurile, dar
intervine și cu relatări proprii, cu judecăți proprii, sau, cum spune Platon, autorul
vorbește în numele său .” (Platon apud Marian, 2006, p. 62)
Genul liric (etimologic provine din fr. liryque , derivat din fr. l yre, lat. lyra – liră
– instrument muzical ) este definit ca fiind constituit din „ totalitatea operelor literare
realizate pe baza categoriei estetice de liric, categorie prin care eul creator își exprimă
în opera de artă, în chip nemijlocit, reacția față de fenomenele lumii exterioare și față de
metamorfoze interioare ”. (Dicționar de termeni literari, 1976 apud Andrei, 2004, p. 12).
Comunicarea de sine, subiectivitatea sporită, exprimarea emoțiilor, tensiunea trăirii și
sensibilitatea trăită intens de poet sunt elemente definitorii ale textului liric . „ Acesta se
constituie, prin modalități de expresie și limbaj poetic specific, într -o compoziție ce
ilustrează, în succesiune, ipostazele eului liric. ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 36).
Genul dramatic (etimologic derivă din substantivul grecesc drama , care
înseamnă acțiune ) cuprinde totalitatea operelor literare, în versuri sau proză, desti nate
reprezentării scenice. Textul dramatic trebuie să respecte condițiile materiale ale
reprezentării: dimensiuni reduse, pentru a menține atenția, valorificarea dialogului și a
monologului, concizie temporală, număr limitat de personaje și tablouri. „ Spre
deosebire de creațiile epice, literatura dramatică nu poate surprinde, decât parțial,
mișcarea în spațiu sau evoluția în timp. De aceea se acceptă convenția ca acțiunea și
personajul să se schimbe uneori de la un tablou la altul, condensând timpul și
distanțele. ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 228).

7

I.1. Definirea genului epic

Genul epic (etimologic provine din fr. épique , gr. epikos , cuvânt derivat din
epos = cuvânt, zicere , discurs, povestire ) cuprinde „toate creațiile literare, folclorice sau
culte, a că ror principală modal itate de transmitere a faptelor, întâmplărilor,
evenimentelor, ideilor, viziunii asupra lumii, precum și a sentimentelor personajelor
aflate în acțiune este narațiunea ” (Duda, 1998, p. 180). Sau genul epic „cuprinde
totalitatea producți ilor literare care exprimă, sub formă de narațiune, idei, sentimente,
acțiuni ale eroilor unor întâmplări reale sau imaginare. E atât în versuri, cât și în proză,
dezvăluind direct sau indirect aspecte diverse ale realității, într -o manieră relativ
obiecti vă, fie la persoana a III -a, fie la persoana I. ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 136).
În mod tradițional, termenul proză este sinonim cu epic. Există proză narativă,
proză filosofică, proză poetică, proză oratorică, proză istorică și chiar administrativă.
Difer ențele dintre aceste tipuri sunt date de intențiile autorilor și de diferitele re lații în
care intră cu adevărul (proza istorică și cea narativă), cu frumosul (proza narativă și cea
poetică) sau cu ambele categorii etico -estetice (proza oratorică și cea f ilosofică) . „Proza
narativă aparține artei și se conformează regulilor estetice . Ea folosește mijloace de
exprimare din care fac parte narațiunea, descrierea, monologul, dialogul, analiza,
portretul, explicația, demonstrația, etc . ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 136).
Categoria estetică a epicului desemnează un mod de a privi existența ca pe o
succesiune de evenimente. Narațiunea este modul de expunere fundamental al epicului,
însă, în cadrul operei literare ea se împletește cu descrierea, dialogul ori monolog ul.
Astfel, „eul creator nu se confesează direct, ci adoptă masca unui narator care relatează
desfășurarea unor fapte (evenimente/acțiuni), având ca protagoniști unul sau mai multe
personaje ” (Morar, 2003, p. 110). De exemplu: Povestea porcului , Povestea l ui Harap –
Alb, Amintiri din copilărie de Ion Creangă; Micul Prinț de Antoine de Saint -Exupéry;
Legenda Florii -Soarelui de Călin Gruia; Bunica de Barbu Ștefănescu Delavrancea;
Căprioara de Emil Gârleanu, etc.

8
I.2. Trăsăturile genului epic
O primă trăsătură definitorie a genului epic este nararea obiectivă a faptelor,
scriitorul nefiind prezent direct, ci ca un martor sau o voce ce relatează desfășurarea
unor fapte. „Deși obiectivitatea este o trăsătură definitorie a epicii, ea nu este
obligatorie, atâta vre me cât încă din epocile homerice există povestirea la persoana I. În
proza modernă, mai ales, naratorul este și personaj, astfel încât textul capătă alte
trăsături, precum subiectivitatea, autenticitatea, verosimilitatea, veridicitatea, etc. ”
(Gavrilă, Dob oș, 2003, p. 136). În următorul tabel voi puncta trăsătura definitorie a
genului epic în raport cu celelalte genuri. (Boghiu, Mutoi, 2003, p. 8)
Liric Dramatic Epic
Subiectivitate
(vorbește poetul) Obiectivitate
(vorbesc personajele) Subiectivitate+obiect ivitate
(vorbește naratorul+personajele)

O altă trăsătură a genului epic sunt instanțele comunicării narative: autorul,
naratorul și personajul literar.
Autorul este scriitorul operei literare ca persoană fiz ică, cu anumite date
biografice, ce modifică r ealitatea prin imagini artistice, selectează, combină și
nuanțează limbajul pentru a oferi o altă imagine realității. „În operă autorul poate
comunica o experiență în mod conștient sau inconștient, experiența sa personală
neidentificându -se însă cu opera s a.” (Roșu -Stoican, 2014, p.93). În textul epic, autorul
este cel care creează narator ul, inventează acțiunea, dă viață personajelor, optează
pentru o anumită instanță narativă.
Naratorul sau povestitorul este cel care relatează succesiunea evenimentelor, „o
instanță intermediară între autorul și cititorul operei epice, o voce sau o proiecție
aparent neutră a scriitorului. ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 146).
Din punct de vedere al implicării naratorului în acțiune, se întâlnesc următoarele
tipuri:
 Naratorul o mniscient (este tipul clasic, cel ce dirijează din umbră toate acțiunile
personajelor, inventează situații și scene ). „Are o perspectivă demiurgică, știind
tot ce se întâmplă în lumea ficțională, știind tot ceea ce gândesc personajele,
povestirea realizân du-se în genere la persoana a III -a.” (Roșu -Stoican, 2014,
p.94) ;

9
 Naratorul -personaj (este direct implicat în acțiune, intră în relații și conflicte cu
celelalte personaje, poate nara la persoana I sau a III -a, poate avea o perspectivă
obiectivă sau subiec tivă asupra faptelor. „Are o dublă funcție: de narator și
actant, jucând rolul de personaj principal al operei.”(Roșu -Stoican, 2014, p.94 );
 Naratorul -martor (participă la întâmplări doar în calitate de observator,
consemnează evenimentele și ulterior le re latează);
 Naratorul -mesager (este cel căruia i se relatează o întâmplare pe care, la rândul
său, o prezintă cititorului);
 Naratorul -confident (este cel căruia i se încredințează o poveste pe care o
transmite ulterior cititorului);
 Naratorul -autor (este cel care asigură permanent un dialog cu cititorul);
 Naratorul -reflector (are rolul de a schimba perspectiva asupra faptelor și
personajelor);
 Supranaratorul (este cel care gestionează intervențiile altor naratori).
Personajul literar (termen provenit din lat. persona = mască de teatru, rol,
actor ), este eroul care se implică în acțiunea operei prin intermediul căruia scriitorul își
exprimă indirect ideile, atitudinile, opiniile și sentimentele. „Indiferent cum este numit
– erou, protagonist, figură, actor, acta nt, etc. -, personajule este un tip uman
semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte, pusă în lumină
printr -un șir de întâmplări situate într -un anumit cadru temporal și social. ” (Gavrilă,
Doboș, 2003, p. 148). Personajele pot f i: principale și secundare (în funcție de
ponderea, implicarea și importanța lor în text), personaje pozitive sau negative (în
funcție de atitudinea pe care o manifestă față de realizarea unui scop important din
operă), personaje complex/rotund și simplu (după amploarea construcției și a devenirii
sale), personaje individuale sau colective (în funcție de gradul de individualizare) și
personaje realiste și fabuloase (după gradul de realitate a trăsăturilor). Personajul poate
fi caracterizat direct (de cătr e narator, alte personaje), indirect (prin acțiuni, fapte,
evenimente, limba, vestimentație, mediu social, etc.) și autocaracterizări (declarate de
personajul însuși).
O altă trăsătură specifică genului epic este dialogul . Dialogul este un mod de
expunere fu ndamental în teatru, însă poate fi prezent și în genul epic și chiar liric,
constând într -o succesiune de replici care aparțin personajelor. „ În narațiuni, dialogul
este introdus de autor în locul în care dorește să dea dinamism acțiunii, deoarece, atunci

10
când intervin personajele, cititorii sesizează atitudinea acestora față de unele momente
ale acțiunii sau față de alte personaje, iar acțiunea devine dinamică, plină de viață.
Personajele aflate în dialog se cunosc mai ușor de către cititor. ” (Molan, 2014 , p. 95).
Caracteristică epicii este acțiunea care se desfășoară în timp și spațiu . Se pot
nara întâmplări care se petrec de -a lungul mai multor generații, de -a lungul câtorva
secole sau chiar milenii, sau în câteva ore, sau chiar se poate deplasa în spați u. „Timpul
și spațiul acțiunii sunt nelimitate, reperele spațio -temporale putând fi sau nu precizate,
fiind plasate fie în plan obiectiv, fie în plan subiectiv; astfel acțiunea putându -se derula
pe o perioadă foarte mare de timp sau, dimpotrivă, de -a lungu l a câteva ore, timpul
putând fi diluat sau comprimat. De asemenea, spațiul de derulare al faptelor poate fi
unul închis, extrem de redus, ori inedit li extrem de amplu (spațiul cosmic). ” (Andrei,
2004, p. 15).
Opera epică are un subiect care se derulează după cele cinci momente ale sale:
expozițiunea (moment situat de regulă la începutul desfășurării acțiunii, în care se
prezintă situația inițială – locul, timpul desfășurării acțiunii și unele personaje ale operei
literare), intriga (momentul în care se de clanșează sau care declanșează conflictul
operei literare, prin care desfășurarea acțiunii capătă o anumită direcție), desfășurarea
acțiunii (derularea propriu -zisă a conflictului operei literare), punctul culminant
(momentul în care tensiunea dintre perso najele operei literare ating punctul
maxim/înalt) și deznodământul (soluția pe care autorul o oferă conflictului operei,
rezolvarea acestuia și finalul acțiunii). Aceasta este, în general, structura operelor
literare clasice , însă există și opere în care n u se pot identifica toate cele cinci momente
principale ale subiectului.
Conflictul este un alt element esențial într -o operă epică. Acesta are rolul de a
genera acțiunea și constă într -o suprapunere între interesele și pasiunile pe care le
evidențiază per sonajele. „Conflictele pot fi, exterioare (între personaje sau grupe de
personaje) și interioare (care se declanșează în forul lăuntric al unui singur personaj
între stările sale sufletești). Într -o operă epică, conflictele exterioare se împletesc cu cele
interioare. ” (Șerban, 1998, p. 90)
Unele opere literare epice pot avea prolog sau/și epilog . „Prologul se află la
începutul operei literare și oferă cititorului informații privind perioada de timp
anterioară începutului desfășurării acțiunii /care o precede pe aceasta; iar epilogul se află

11
la sfârșitul operei literare și oferă cititorului date și informații privind perioada de timp
de după finalizarea desfășurării acțiunii. ” (Șerban, 1998, p. 89)
O ultimă trăsătură constă în sistematizarea în specii literare a genului epic.
„Acesta urmează un criteriu formal, în realizarea acesteia ținându -se seama de: subiect,
personaje, dimensiunile narațiunii și amploarea compozițională. În ceea ce privește
subspeciile (ale romanului, de exemplu), clasificarea se face din perspectivă tematică. ”
(Bomher, 1994, p. 79)
I.3. Specii literare ale genului epic

Specia literară este o clasă de opere literare grupate după un criteriu unitar,
subordonată genului literar. Astfel, speciile literare subsumate genului liric sunt: oda,
satira, pastelul, meditația, elegia, poezia cu formă fixă, sonetul, rondelul, gazelul, imnul,
epistola; speciile literare subsumate genului epic sunt: basmul, legenda, povestirea,
snoava, fabula, schița, nuvela, romanul, balada, epopeea, anecdota, reportajul , eseul,
memoriile și jurnalul; iar speciile literare subsumate genului dramatic sunt: tragedia,
comedia, drama, melodrama și vodevilul.
Genul epic cuprinde opere aparținând atât literaturii populare cât și celei culte în
versuri și în proză. Astfel, „spec iile genului epic pot fi organizate, în funcție de criteriul
formei, în două mari clase:
1. Specii literare epic în proză : basmul, fabula, legenda, nuvela, povestea,
povestirea, romanul, schița, snoava, legenda, etc.
2. Specii literare în versuri : balada, epopee a, fabula, legenda, poemul eroic.”
(Hobjilă, 2013, p. 19 -20)
Dintre acestea, cele care pot fi valorificate în lucrul cu preșcolarii, fiind
concretizate și în textele literare subsumate literaturii pentru copii sunt: balada, basmul,
fabula, nuvela, poveste a, povestirea, romanul, legenda, schița și snoava.
În cele ce urmează vom prezenta, într -o manieră succintă, toate speciile literare
subsumate genului epic, urmând ca în capitolele care urmează, să ne concentrăm
atenția, numai asupra acelora dintre ele pe c are le pu tem aborda în ciclul preșcolar.

12
1) Povestirea
Termenul de povestire are în limba română două înțelesuri: pe de o parte, este
un procedeu epic, iar, pe de altă parte, desemnează o specie a genului epic care
surprinde un singur fapt epic. Astfel, „povestirea este o specie a genului epic, în proză,
de dimensiuni relativ reduse, în care naratorul relatează un singur fapt epic, o singură
întâmplare verosimilă, la care el a fost martor sau chiar a participat. ” (Chișcop , Buzași,
2000, p. 82)
Particularit ăți ale povestirii:
 întindere în general redusă;
 subiectul este incitant și prezentat ca adevărat;
 propune viziunea subiectivă a unui narator;
 urmărește un singur plan narativ;
 acțiunea are prioritate în detrimentul individualizării personajelor;
 „personaj ele beneficiază de obicei doar pe niște crochiuri (schițe de portret)
insistându -se asupra trăirilor și implicării emoționale” ; (Boghiu, Mutoi, 2003, p.
33);
 trăsătura stilistică dominantă este oralitatea;
 domină limbajul popular.
Exemple : Dumitru Almaș, Povestiri istorice ; Ion Creangă, Capra cu trei iezi,
Ursul păcălit de vulpe, Punguța cu doi bani , Moș Ion Roată și Unirea ; Emil Gârleanu,
Când stăpânul nu -i acasă ; Hans Christian Andersen, Povestea lebedelor, Rățușca cea
urâtă, Privighetoarea ; Tudor Arghez i, Cartea cu jucării, Povestea boabei și ale
fărâmei , etc.
2) Basmul
Termenul de basm provine din vechiul slav basni care înseamnă scornire,
născocire. Basmul este o „specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care se
povestesc întâmplări fantastice l a care iau parte eroii cu însușiri alese ori ființe
supranaturale, care luptă împotriva forțelor răului. ” (Bărboi, Pană, 2008, p. 56). „Acesta
este caracterizat, în ansamblu, prin fabulație senină, prin finalul nupțial sau glorificator
al vitejiei și al bi nelui. ” (Gavrilă, Doboș, 2003, p. 139)

13
Trăsăturile definitorii ale basmului :
 specie literară străveche și foarte larg răspândită în întreaga literatură a lumii;
 tema basmului este lupta dintre bine și rău, având același final fericit, triumful
binelui;
 elementele reale se împletesc, în cadrul basmelor, cu elementele fabuloase, fiind
prezente situații, obiecte și personaje fantastice;
 personajele sunt situate fie de partea binelui, fie de cea a răului și mul te dintre
ele posedă însușiri ex cepționale și sunt ajutate în îndeplinirea misiunii de forțe
supranaturale;
 limbajul este, în general, accesibil, cu accente populare și arhaice, cu proverbe,
zicători și expresii tipice;
 cuprinde o serie de procedee stilistice precum repetiția, personificarea, alegoria,
comparația și antiteza;
 se identifică o serie de motive specifice basmului: împăratul fără urmași,
superioritatea mezinului, probele, călătoria, drumul cu obstacole, cifra3, ajutorul
dat de natură și divinitate, apa vie și apa moartă, calul năzdrăvan, etc .;
 acțiunea se desfășoară după o anumită schemă:
– asumarea misiunii – plecarea din comunitatea căreia eroul îi aparține ;
– depășirea probelor/înfruntarea forțelor răului, confruntarea cu acestea;
– victoria eroului;
– recompensa/ întoarcerea în limitele universul ui original, pe care acum
eroul are capacitatea de a -l redimensiona, prin prisma experienței
drumului inițiatic parcurs, cu precizarea că acest arhetip „ suportă
îmbogățiri narative bazate pe structura itinerariului, diferențierile fiind
date de specificul cultural în care întâlnim povestea. ” (Popenici apud
Hobjilă, 2013, p. 184);
 sunt folosite formulele specifice:
– formula inițială – are rolul de a proiecta narațiunea în fabulos, făcând trecerea
din planul real în cel ireal – „A fost odată ca niciodată ”
– form ule mediane – mențin și suscită interesul și curiozitatea cititorului – „Ca și
vorba din poveste că -nainte mult mai este”
– formula finală – cu rol de a marca, pe de o parte, ieșirea din planul ireal ,
reducerea cititorului din planul fantasticului în cel rea l, și, pe de altă parte,

14
caracterul ficțional al operei, recunoscut de către autor sub forma ironiei, a
glumei, a parodiei – „Și eu încălecai pe -o șa și v -o spusei dumneavoastră așa. ”
 reflectă valorile spiritule ale unui întreg neam; (de exemplu diferențe le, în
acest sens, între basmele românești și cele orientale) (Hobjilă, 2013, p. 184 –
185)
 predomină narațiunea, alături de care sunt folosite și dialogul, descrierea,
monologul.
Exemple : Ion Creangă, Povestea lui Harap -Alb; Petre Ispirescu, Greuceanu,
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Hoțul împărat, Prâslea cel voinic și
merele de aur ; Frații Grimm, Alba ca z ăpada ; Hans Christian Andersen, Degețica,
Mica Sirenă , etc.
3) Nuvela
„Termenul, provenit în limba română pe filieră franceză nouvelle și italiană
novella, cu sensul de știre, noutate , este consemnat pentru prima dată în secolul al XII –
lea în Decameronul lui Boccacio. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 131).
Nuvela este o narațiune în proză constituită pe baza unui singur fir narativ și a
unui conflic t unic, cu acțiune mai dezvoltată decât a schiței sau povestirii, pusă pe
seama mai multor personaje ale căror caracter se desprind din conflicte puternice și
printr -o intrigă complexă . Spre deosebire de povestire, nuvela se distinge printr -o
relativă obie ctivitate în prezentarea faptelor epice și printr -o mai mare atenție acordată
personajului.
Trăsăturile definitorii a le nuvelei :
 apartenența la genul epic;
 din punct de vedere al dimensiunii, nuvela este variată, situându -se între
povestire și roman. Are un singur fir epic, subiectul fiind foarte clar conturat;
 importanța principală o au personajele decât acțiunea nuvelei. „Nuvela prezintă
personaje numeroase, complex caracterizate, cu ajutorul datelor biografice, al
mediului social și al analizei psiholog ice, care se polarizează în cele două
categorii: principale și secundare. ” (Șerban, 1998, p. 176);
 timpul și spațiul pot fi variabile, dar bine determinate;
 naratorul nu se implică în acțiune și rămâne obiectiv;
 cronologia faptelor este lineară, finalul co ncentrând întregul text;

15
Exemple : Are mai multe forme de exprimare, în funcție de curentul literar și de
epoca în care a fost creată: nuvela istorică (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul ),
nuvela romantică (M. Eminescu, Sărmanul Dionis ), nuvela realistă (I. Slavici, Moara
cu noroc ), nuvela fantastică (M. Eliade, La țigănci ), psihologică , naturalistă și
postmodernă .
4) Romanul
Etimologia cuvântului roman provine din limbile franceză și engleză (fr. roman
= povestire în limba populară ; engl. r omance = povestire sentimentală ). (Roșu -Stoican,
2014, p. 132).
Romanul este o specie a genului epic în proză, de mare întindere, cu acțiune
amplă și complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu intrigă complicată și personaje
numeroase și bine conturate.
Trăsăturile defi nitorii a le romanului :
 „trăsăturile romanului acumulează aspecte referitoare la intrigă, varietatea
conflictelor și a planurilor de desfășurarea a acestora, cadrul de derulare a
acțiunii și la personaje. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 133).
 prezintă o acțiune am plă, desfășurată pe planuri foarte diferite, conflicte
numeroase, derivând dintr -un conflict fundamental;
 la acțiune participă personaje numeroase: principale, secundare, episodice,
pozitive, negative, individuale și colective;
 înfățișează aspecte bogate d in viața unei societăți;
 „locul acțiunii poate fi reprezentat de cadre dintre cele mai diverse, din realitatea
imediată sau îndepărtată, spații exotice sau chiar ireale , imaginare și
supranaturale. Întâmplările se pot desfășura pe intervale temporale difer ite, de la
câteva ore sau zile, până la zeci de ani. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 133).
Exemple : Ionel Teodoreanu, La Medeleni ; Ion Creangă, Amintiri din copilărie ;
Mihail Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor ; Cezar Petrescu, Fram, ursul polar ; J.K.
Rowling, Harry Potter ; Antoin de Saint -Exupery, Micul prinț , etc.
5) Schița
Termenul schiță este preluat din artele plastice (it. schizzare = a creiona , a
schița ), unde „desemna proiectarea unei compoziții, trasarea unor contururi, unor
elemente generale și neglijarea detal iilor. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 127). Astfel, schița
este „o specie a genului epic, în proză, de mici dimensiuni, mai restrânsă decât nuvela,

16
cu o acțiune simplă, redusă la un episod semnificativ din viața unui personaj sau a unui
număr mic de personaje. ” (Terchilă, 2000, p. 41)
Trăsăturile definitorii a le schiței :
 apartenența la genul epic;
 are un număr redus de personaje, mai sumar prezentate, doar câteva dintre ele
fiind plasate în centrul acțiunii;
 intrigă simplă cu un subiect care evoluează rapid, în timp alert, spre final;
 timpul este redus – acțiunea se poate desfășura pe parcursul a câtorva ore;
 dimensiunea redusă a narațiunii și compoziție riguroasă. Astfel, „în cuvinte
puține se concentrează un mesaj cu semnificații directe și clare , care să rezo neze
în mintea cititorului. Acestei structuri concentrate îi corespunde un stil concis,
limbajul artistic al schiței fiind caracterizat prin fraze scurte, descrieri relevante,
fie că e vorba despre personaje, fie despre cadrul acțiunii. Și narațiunea este
alertă, fiind marcată de dialog. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 127 -128);
 modul de expunere predominant al schiței este dialogul;
 are un caracter fragmentar, deoarece surprinde un moment de viață, o secvență,
un singur incident.
Exemple: Ion Luca Caragiale, Vizită, Dl. Goe, Un pedagog de școală nouă ; Ion
Alexandru Brătescu -Voinești, Puiul ; Emil Gârleanu, Căprioara , etc.
6) Fabula
Etimologic, termenul fabulă provine din latinescul fabula, care înseamnă
povestire, poveste . Astfel, fabula „este o specie a genului epic, în proză sau în versuri,
în care, într -o formă alegorică, sunt satirizate fenomene antisociale, moravuri învechite,
vicii, slăbiciuni și defecte ale oamenilor. ” (Bucătaru și Colesnic, 2003, p. 251). Sau
fabula „prezintă o scurtă povestire alegorică și sat irică a unor fapte întreprinse de
personaje selectate din lumea faunei, a florei sau a obiectelor, personaje care
întruchipează defecte de caracter tipic umane, scopul ironiei urmărind îndreptarea
acestora, corectarea lor. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 99)
Trăsăturile definitorii a le fabulei :
 apartenența la genul epic;
 este structurată în două părți: narațiunea propriu -zisă (în această parte sunt
prezentate faptele la care iau parte personajele) și morala (o frază ce conține
învățătura cu conținut moralizator);

17
 „întâmplările narate au un subiect simplu, acesta fiind mijlocul prin care se
evidențiază o idee abstractă care transpune: prietenia, dreptatea, egalitatea,
prostia, lașitatea, minciuna, adevărul. ” (Zaharescu, 2004, p. 91);
 narațiunea se poate împleti cu d escrierea, dar mai ales cu dialogul, prin care se
conferă narațiunii naturalețe și dinamism;
 „satirizează forme de comportament sau trăsături de caracter general umane și se
abate de la regulile stricte de versificație, permițându -și libertăți în folosirea
măsurii, ritmului și timpului de strofă. ” (Șerban, 1998, p. 204);
 esențială speciei este antropomorfizarea personajelor selectate din lumea
animale lor, plantelor și a obiectelor. „ Personajele sunt ființe, lucruri, fenomene
ale naturii personificate, car e satirizează anumite defecte umane. La acțiune
participă un număr mic de personaje, ilustrând diferite tipuri umane. ” (Hobjilă,
2013, p. 22);
 predomină două figuri de stil: alegoria și personificarea.
Exemple: Tudor Arghezi, Tâlharul pedepsit ; Grigore Ale xandrescu, Câinele și
cățelul, Lupul moralist, Dreptatea leului ; Jean de La Fontaine, Șoriceii de oraș și cei de
la țară, iepurele și țestoasa, Vulpea și strugurii, Morarul, fiul și măgarul , etc.
7) Legenda
Termenul legendă provine din latinescul lego, leger e = a citi , legenda
însemnând ceea ce trebuie citit . Legenda „desemnează o povestire ficțională, cel mai
adesea de natură orală, compusă în formă versificată sau în proză, care apelează la
miraculos pentru a explica modul în care a luat naștere un astru, o ființă, o formă de
relief, ori s -a petrecut un eveniment. ” (Roșu -Stoican, 2014, p. 102 -102)
Trăsăturile definitorii a le legendei :
 apartenența la genul epic;
 are dimensiuni reduse și cuprinde elemente fantastice și miraculoase; „ Legenda
este o povestire, d e obicei de dimensiuni reduse, având uneori elemente
fantastice și miraculoase, bazate pe fondul real al unei întâmplări sau pe miezul
imaginar, mitic al acesteia. ” (Szekely, 2006, p. 30);
 acțiunea este construită pe un singur fir epic , cu un subiect simpl u; „evoluția
întâmplărilor se bazează pe un subiect simplu și se raportează la o tematică
diversă: cosmos, floră, faună, istorie, credință, prietenie, geografie, etc. ”
(Zaharescu, 2004, p. 74 -75);

18
 se desfășoară într -un loc și timp mai precis, cu aparență d e realitate,
 „la acțiune participă personaje cu puteri supranaturale, asociate cu elementul
cheie al legendei – metamorfoza;
 conține formule (inițiale) specifice de tipul: ,,zice că”, ,,se zice/se spune”,
,,cică” și formule finale care „fixează” – pentru c ititor – elementul explicat. ”
(Hobjilă, 2013, p. 23).
Exemple: Vasile Alecsandri, Legenda rândunicii, Legenda ciocârliei ; Călin
Gruia, Povestea Florii – Soarelui , Condeiele lui Vodă ; Alexandru Mitru, Legendele
Olimpului, Legenda Soarelui și Lunii , etc.
8) Povestea
„Povestea este opera epică în proză sau în versuri, plasată, atât din punctul de
vedere al conținutului, cât și din cel al formei, între basm și povestire, alternând
elementele reale cu cele fantastice, cu accent pe primele, spre deosebire de basm, în
care predominant este fantasticul. ” (Hobjilă, 2013, p. 23). „Povestea, … ne duce, în
câteva cuvinte, într-o altă lume, în care nu trăim întâmplă rile, ci le închipuim, o lume în
care stăp ânim spațiul ș i timpul, în care punem în miș care personaje imposi bile,… o
lume fără graniț e și fără legi, în care putem or ândui cum ne place întâlnirile, luptele,
pasiunile. ” (Szekely, 2006, p. 59 -60)
Trăsăturile definitorii a le poveștii :
 apartenența la genul epic;
 prezintă caracteristici comune cu basmul și povestirea ;
 subiectul este construit pe idei de bază reale și pe opoziția bine -rău, adevăr –
minciună, hărnicie -lene, etc .;
 personajele sunt personificări ale bunătății, vitejiei, frumuseții, curajului sau
simbolul lașității, urâțeniei și răutății;
 în cadrul unei pove ști sunt reflectate experiența de viață și valorile unui popor;
Exemple: Călin Gruia, Găinușa cea moțată, Ciuboțele ogarului ; Vladimir Colin,
Povestea măgărușului încăpățânat, Pățania ursulețului cafeniu, Povestea celor șapte
rațe; Alexandru Mitru, Cocoșel ul cu pene de aur, Tomiță Iepurașul , etc.

19
9) Snoava
Cuvântul snoavă provine din limba slava veche iz nova ce înseamnă narațiune
umoristico -satirică. În sens larg , snoava „este o specie a genului epic, în proză sau în
versuri, o istorisire hazlie de dimens iuni reduse, cu caracter satiric și moralizator. ”
(Chișcop și Buzași, 2000, p. 70)
Trăsăturile definitorii a le snoavei :
 apartenența la genul epic;
 narațiunea este în proză și de mică întindere cu un număr mic de personaje;
 ironizează un viciu sau un defect și nu persoana, cum ar fi: lenevia, prostia,
invidia, lăcomia, minciuna, lingușeala, etc.;
 în snoavă se regăsesc numeroase elemente realiste;
 sunt valorificate diferite tipuri de comic: „datorită comicului de limbaj,
comicului de caracter, comicului de s ituație, snoava se apropie de spiritul
comediei unde există multă fantezie și umor. ” (Zharescu, 2004, p. 83);
 „eroul snoavei reprezintă, pe de o parte, înțelepciunea populară și, pe de altă
parte, actul justițiar, de sancționare prin râs și de corectare a abaterilor de la
morala colectivă, a tarelor unei societăți caracterizate prin inechitate socială. ”
(Roșu -Stoican, 2014, p. 111);
Exemple: Petre Dulfu, Isprăvile lui Păcală ; Ioan Slavici, Păcală în satul lui ;
Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea , etc.
10) Balada
„Balada (etimologic cuvântul baladă provine din fr. ballade , din provensalul
ballada , care înseamnă cântec de joc, dans ) este o specie a genului epic, în versuri, în
care se povestesc fapte neobișnuite, de obicei eroice, de tradiție legendară sau is torică, ”
(Bărboi, Pană, 2008, p. 53), „sub forma unei acțiuni simple, cu un număr mic de
personaje, înzestrate de obicei cu trăsături fizice și morale excepționale. ” (Șerban, 1998,
p. 141).
Trăsăturile definitorii a le baladei :
 locul în care se desfășoară a cțiunea este, de regulă, natura;
 are dimensiuni relativ reduse;
 unele balade prezintă elemente de fabulos;
 are un număr redus de personaje, prezentate în opoziție;
 personajele principale sunt realizate prin antiteză;

20
 „prin conținutul lor, baladele pot fi: fantastice, legendare, vitejești, istorice,
haiducești, păstorești, etc. ” (Șerban, 1998, p. 141);
Exemple: balade populare: Miorița, Meșterul Manole, Monastirea Argeșului ;
Mihai Eminescu, Mai am un singur dor ; Octavian Goga, Meșterul Manole ; Tudor
Arghezi , De-a v-ați ascuns , etc.
Concluzii
Aspectele prezentate în primul capitol al lucrării de față sintetizează noțiunile de
teorie literară referitoare la genul epic, respectiv încadrarea acestuia în teoria genurilor
literare, trăsăturile sale caracteristice, precum și speciile literare subsumate lui. Într -o
maniera succintă, în acest capitol am prezentat principalele specii literare subsumate
genului epic (balada, basmul, fabula, legenda, nuvela, povestirea, povestea, romanul,
schița și snoava), urmând ca în capitolele care urmează, să ne concentrăm atenția,
numai asupra acelora dintre ele pe care le putem aborda în ciclul preșcolar.
În capitolul următor vom prezenta câteva aspecte teoretice privind activitățile de
educare a limbajului în ciclul preșcolar conc entrându -ne îndeosebi pe importanța
domeniul ui limbă și comunicare în curriculum pentru învățământ preșcolar și pe tipurile
de activități de educare a limbajului utilizate în abordarea textelor epice.

21
Capitolul II. Aspecte teoretice privind activ itățile de educare
a limbajului în ciclul preșcolar
II.1. Domeniul limbă și comunicare în curriculum pentru învățământ
preșcolar
Noul Curriculum pentru educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani
prefigurează câteva tendințe de schimbare în interiorul învățământului preșcolar.
Documentul promovează și stimulează dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială și
fizică a fiecărui copil în parte și are în vedere realizarea următoarelor finalități ale
educației timpurii:
 Dezvoltarea liberă, integrală și armon ioasă a personalității copilului, în funcție
de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și
creativă a acestuia;
 Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul
pentru a dobândi cunoștințe, deprin deri, atitudini și conduite noi prin
încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca
experiențe autonome de învățare;
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
 Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și
atitudini necesare la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.
Astfel, putem considera că noul curriculum oferă a mare libertate de decizie în
privința select ării conținuturilor și a strategiilor didactice considerate eficiente pentru
atingerea scopului propus.
În curriculumul actual, Domeniul limbă și comunicare acoperă partea exprimării
orale și scris e, ca și abilitatea de înțelege – comunicarea verbală și sc risă. Astfel, prin
ascultare și exprimare în diferite situații de grup, preșcolarii devin capabili să exploreze
experiențele altor persoane și să -și extindă propriile experiențe. Învățământul preșcolar
trebuie să creeze astfel de contexte în care preșcolar ii să se poată exprima și să utilizeze
activ mijloacele de comunicare. Din această perspectivă se apreciază că studiul operelor
literare, specifice fiecărui nivel de vârstă, rafinează gândirea și limbajul acestora,
extinde capacitatea lor de a înțelege sit uații interpersonale complexe și aduce o
contribuție importantă la dezvoltarea capacității de evaluare.

22
Obiectivele cadru ale domeniului limbă și comunicare sunt:
 Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a
semni ficații lor structurilor verbale orale;
 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic;
 Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
 Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semn ificații
mijlocite de limbajul scris.
Din prezentarea obiectivelor cadru reiese că ținta pri ncipală al domeniului
experiențial Limbă și comunicare este stimularea comunicării verbale a copiilor.
„Întreaga experiență instructiv -educativă din grădiniță atest ă utilizarea și cultivarea
limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea operațiilor gândirii, punându -se un
accent deosebit pe comunicare, dialog liber, formarea deprinderilor de exprimare
ordonată a ideilor, însușirea treptată a structurii gramatic ale a limbii române. ” (Norel și
Bota, 2012, p. 28) .
Domeniul limbă și comunicare reprezintă o prioritate a sistemului de
învățământ , deoarece activitățile de educare a limbajului nu pot fi desprinse de alte
activități desfășurate în grădiniță. „Nici un ti p de activitate umană nu poate fi desfășurat
fără participarea vorbirii. Limbajul intervine permanent în cadrul altor activități, ca act
al comunicării și ca factor reglator. ” (Lespezanu, 2007, p. 43). De aceea, se impune
exersarea limbajului în situații d iferite, adică o abordare integrată și interdisciplinară a
limbajului în raport cu alte tipuri de activități, din domenii diferite, cum ar fi : Domeniul
Științe , Domeniul om și societate , Domeniul psiho -motric sau Domeniul estetic și
creativ .
Activitățile din Domeniul l imbă și comunicare pot fi realizate în manieră
integrată sau de sine stătătoare. Aceste activități se desfășoară cu preșcolarii în cadrul
unor proiecte planificate în funcție de cele șase teme mari propuse de curriculum ( Cine
sunt/suntem? , Când/cum și de ce se întâmplă , Cum este/ a fost și va fi aici, pe Pământ? ,
Cine și cum organizăm o activitate? , Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? , Ce și
cum vreau să fiu? ), precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din
grupă. În cadrul activităților integrate pot fi îmbinate armonios cunoștințe din cadrul
mai multor discipline, ducând astfel la atingerea mai multor scopuri și obiective

23
specifice. Astfel, în cadrul Domeniului limbă și comunicare se pot proiecta și organiza
următ oarele tipuri de activități integrate:
 Activități didactice de sine stătătoare, având conținuturi integrate , „care
articulează armonios conținuturi referitoare la două sau mai multe domenii
experiențiale.” (coord. Glava, Pocol, Tătaru, 2009, p. 52) . De exe mplu, la tema
săptămânii, Lumea poveștilor , se poate propune o activitate didactică integrată, care
conectează c onținuturi din domeniile Limbă și comunicare și Om și societ ate,
organizată în jurul unei povești , cu implicații morale.
Durata unei astfel de a ctivități va fi aceea a unei activități didactice din
grădiniță, conform vârstei.
 Activitate integrată care include mai multe secvențe didactice – „situații de
învățare ale căror conținuturi (ale două sau ale mai multor domenii experiențiale sau
categorii de activitate), se articulează în jurul unui nucleu de integrare curriculară .”
(coord. Gla va, Pocol, Tătaru, 2009, p. 53 ). De exemplu, la tema săptămânii, Cartea
junglei , activitatea integrată se va desfășura pe parcursul duratei de timp dedicate
activit ăților comune. Activitatea va integra conținuturi specifice domeniilor Limbă și
comunicare și Științe – cunoașterea mediului.
 Activitate integrată având conținuturi articulate în jurul unui nucleu de
integrare curriculară . „Acest tip de activitate cuprinde o parte sau toate activitățile
comune ale zilei și o parte sau toate activitățile alese .” (coord. Gla va, Pocol, Tătaru,
2009, p. 53 ). De exemplu, activitatea unei zile care are ca punct de plecare povestea
Cenușăreasa , iar întrebarea integratoare este: „Cum o putem ajuta pe Cenușăreasa să
ajungă la bal? ”. Situațiile de învățare vor integra conținuturi din domeniile Științe și
Estetic și creativ și Activități liber alese.
În contextul actual al sist emului de învățământ românesc, Domeniul limbă și
comunicar e ocupă un loc esențial în procesul activității instructiv – educative ce se
desfășoară în grădiniță. Planul de învățământ pentru nivelul preșcolar prevede, pentru
activitățile de educare a limbajului, o activitate p entru grupa mică și mijlocie, două
activ ități pentru grupa mare . De asemenea, cadrul didactic/părintele are posibilitatea să
opteze pentru activități opționale, fără a depăși numărul maxim de activități prevăzute
în planul cadru pentru educarea limbajului: două activități pe săptămână pentru niv elul I
și patru activități pe săptămână pentru nivelul II.

24
În concluzie, Domeniul limbă și comunicare stimulează copiii la realitățile
timpu lui pe care îl trăiesc, formează și dezvoltă competențele de comunicare a le
preșcolarilor, familiarizează cu divers e situații de învățare și comunicare adecvat e
vârstei preșcolarilor, creează situații reale de comunicare, utilizând un limbaj cât mai
vast și bogat, necesar realizării unei conversații.
În continuare vom prezenta, succint, principalel e tipuri de activit ăți de educare a
limbajului, organizate în funcție de mijlocul de realizare.

II.2. Tipuri de activități de educare a limbajului

Diferitele unități de conținut abordate la vârsta preșcolară, precum și
particularitățile situației de comunicare didactică în grădiniță implică organizarea
procesului instructiv -educativ sub diferite forme. A ctivitatea de educare a limbajului se
poate organiza astfel:
 în funcție de forma de organizare a activității : frontal, pe grupe și individual ;
 în funcție de sarcina didactic : activitate mixtă, de predare -învațare, de formare
de priceperi și deprinderi, de recapitulare și sistematizare;
 în funcție de mijlocul de realizare : povestiri, repovestiri și povestirea realizată
de copii, memorizarea, lectura după imagini, lectura educa toarei, convorbirea,
jocul didactic;
 în funcție de locul desfășurării acestora : activități de tip outdoor și activități
extrașcolare.
Principalele modalități de abordare a unui text epic în etapa preșcolarității se
constituie în tipuri de activități de ed ucare a limbajului valorificabile în acest context, și
anume: lectura educatoarei, lectura după imagini, povestirea, repovestirea, povestirea
realizată de copii, convorbirea, jocul didact ic; pe care le vom prezenta succint în
continuare.
1. Lectura educatoare i îl implică pe copilul preșcolar în activitatea de receptare,
decodare și interpretare a unui text audiat. Valorificând texte din literatură, atât cea
populară/cultă cât și cea română/universală, cadrul didactic trebuie să aleagă textele
ținând cont de ca racteristicile individuale și de nivelul grupei (nivel I sau II). „Prin
prisma acestei realități de tip comunicativ, se impune ca textul ales spre lecturare să

25
îndeplinească o serie de condiții, atât în planul conținutului cât și în cel al formei. ”
(Hobji lă, 2008, p. 172). Despre accesibilitatea și accesibilizarea textului literar voi vorbi
în subcapitolul Criterii de selectare și crearea de situații de receptare a textelor epice .
2. Lectura după imagini reprezintă o activitate specifică învățământului preșco lar
în cadrul căreia accentul se pune pe analiza, descrierea și mai ales interpretarea datelor
și acțiunilor înfăți șate în ilu strații.
Desfășurarea activității include două componente:
– observarea dirijată a imaginilor – „constă în perceperea organizată ș i dirijată de
către educatoare a imaginilor pe baza analizei, sintezei și generalizării datelor,
prin evidențierea relațiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. ”
(Lespez anu, 2007, p. 96)
– dezvoltarea capacităților de receptare și exprimare a mes ajelor – se realizează
concomitent cu imaginile. Copiii trebuie să descrie imaginile, să le analizeze, să
le interpreteze într -un limbaj propriu.
O condiție a realizării acestui tip de activitate o reprezintă materialul intuitiv,
(care trebuie să sugereze un conținut suficient de vast, să fie destul de mare, vizibil
pentru toți copiii, ușor de mânuit, atractiv care să le trezească interesul copiilor, etc.) și
planul de întrebări (clare, precise, accesibile, punctuale) care să direcționeze optim
atenția copi ilor.
Lectura după imagini „aduce o contribuție însemnată, mai ales, în fixarea și
precizarea cunoștințelor copiilor, în activizarea vocabularului acestora și în formarea
unei exprimări corecte și coerente. ” (Zamfir, 2011, p. 42)
3. Povestirea este o „activi tate de expunere orală a unor creații literare (povestiri,
povești, basme), de către educatoare, și, mai rar, de către copii. Prin conținutul său ,
activitatea de povestire furnizează copiilor cunoștințe privitoare la cele mai variate
aspecte de viață și do menii de activitate. ” (Bulc, 2005, p. 51) .
Tematica abordată în cadrul acestor activități se diferențiază în funcție de vârsta
copiilor. La grupa mică/mijlocie povestirile trebuie să fie scurte , cu puține episoade, cu
un limbaj accesibil și atractiv iar la grupa mare povestirile devin mai complexe și cu
personaje mai multe.
4. Activitatea de repovestire este colaterală povestirii. Ea presupune centrarea
activității pe copil, care urmează să elaboreze un subiect prezentat anterior de cadrul
didactic. „Prin ac tivitățile de repovestire se exersează vorbirea copiilor dar se dezvoltă

26
și gândirea logică, memoria voluntară, imaginația și atenția. Copiii trebuie să redea
întâmplări reale sau imaginare în succesiunea lor, să aleagă personajul care le -a plăcut
sau nu ș i să-și motiveze alegerea, să redea fapte ale personajelor, să -și exprime ideile și
gândurile despre întâmplări sau personaje. ” (Lespezanu, 2007, p. 87)
Activitatea de repovestire se poate realiza în forme diferite, în funcție de scopul
urmărit și mijloace le folosite: „repovestiri după un șir de tablouri, reprezentând
episoadele principale ale povestirii; repovestiri după un plan verbal; repovestiri libere
(din memorie), repovestirea unui text citit. ” (Boca –Miron și Chichișan, 2002, p. 12)
5. Povestirea real izată de copii se remarcă prin „caracterul ei formativ, în ceea ce
privește dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive , prin dezvoltarea gândirii, a
imaginației creatoare, a memoriei și a atenției voluntare. ” (Lespezanu, 2007, p. 89)
Acest gen de activitate se poate realiza sub mai multe forme: povestiri create pe
baza unui șir de ilustrații, povestiri cu început dat, povestiri pe baza unui plan dat,
povestiri după modelul educatoarei. „Cele mai utilizate variante ale povestirii create de
copii su nt povestirea creată pe baza unor ilustrații și povestirea cu început dat. Ele se
utilizează cu precădere la grupele mari când copiii au deja formate anumite deprinderi
intelectuale și utilizează un limbaj bogat, cursiv, fluent și corect. ” (Lespezanu, 2007 , p.
90)
6. Convorbirea presupune „un dialog educatoare -copil, copil -copil, cu scopul de a
trezi interesul asupra unei teme prin intermediul unui set de întrebări. ” (Norel, Bota,
2012, p. 158). Convorbirea este o activitate complexă și dificilă deoarece ea se
desfășoară exclusiv pe plan verbal, în absența oricărui material concret. Din acest
motiv, această activitate se organizează doar la grupele mari, deoarece preșcolarii au un
volum de cunoștințe asimilat anterior, folosesc adecvat cuvintele, caută sintagma
potrivită pentru a -și exprima cât mai fidel gândurile și trăirile.
Un element important a convorbirii este întrebarea. Astfel, se pot utiliza
întrebări reproductiv e (nu trebuie să se folosească doar acest tip de întrebări) – Ce?,
Când?, Unde?; întrebări i potetice – Dar?, Dacă?; întrebări evaluative – Ce este mai
bun?, Ce este mai corect, mai frumos?, etc. „O întrebare este considerată corectă, dacă
problema supusă interogării are sens, dacă cel întrebat poate elabora răspunsuri și dacă
întrebarea adresată se remarcă prin precizie și corectitudine. ” (Norel, Bota, 2012, p.
158-159)

27
Această activitate este foarte importantă deoarece ajută la formarea unui
complex de deprinderi corecte necesar copilului atât în vorbirea uzuală, cât și în
activitatea școlară. As tfel, el se va deprinde: „să asculte întrebarea, să răspundă când
este solicitat, să asculte întrebările celorlalți și să intervină pentru a le corecta, să -ți
ordoneze întreaga achiziție informațională pentru a răspunde adecvat întrebărilor
educatoarei. ” (Boca –Miron și Chichișan, 2002, p. 21)
7. Jocul didactic reprezintă cel mai valoros mijloc de instruire și educare a
copiilor de vârstă preșcolară, este mijlocul ce facilitează trecerea copiilor de la
activitatea dominantă de joc la cea de învățare. „Jocul di dactic se impune ca o activitate
care asigură în cel mai înalt grad desfășurarea de către copii a unor acțiuni obiectuale,
care stimulează participarea activă, intelectuală a fiecărui copil și, deci, descoperirea
prin efort direct și personal a unor legătu ri între obiecte, a unor cauze și efecte. ” (Olari,
2011, p. 37)
Față de celelalte tipuri de jocuri, cel didactic se deosebește printr -o serie de
aspecte particulare: scopul jocului, conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului
și elementele de joc.
Scopul jocului trebuie definit cu precizie și claritate și se formulează pe baza
obiectivelor de referință prevăzute în programa activităților -instructiv educative din
grădiniță.
Conținutul jocului cuprinde cunoștințe, priceperi, deprinderi care trebu ie
prezentate într -o formă accesibilă și atractivă tuturor copiilor.
Sarcina didactică reprezintă elementul specific de instruire în jurul căruia vor fi
antrenate operațiile gândirii, reprezintă sensul principal al jocului. „Ea poate să apară
sub forma uno r probleme de gândire, de reconstituire, comparație, completare, ghicire,
etc.” (Olari, 2011, p. 37)
Regulile jocului sunt numeroase și de natură diferită și au rolul de a concretiza
sarcina didactică, precizând căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea
jocului. Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează
conduita și acțiunile acestora. „Pot exista reguli care: indică acțiunile de joc, ordinea,
succesiunea acestora, stabilesc modul în care se rezolvă sa rcina didactică,
reglementează relațiile dintre copii, stimulează sau inhibă anumite manifestări
comportamentale. ” (Nițulescu, 2013, p. 131)

28
Elementele de joc reprezintă căile, mijloacele de realizare a sarcinii didactice și
constituie totodată elementul de susținere a atenției pe parcursul desfășurării jocului.
Exemple de elemente de joc: elementul surpriză, aplauze, ghicirea, mișcarea, întrecerea,
recompensa, folosirea jucăriilor și a unor obiecte inedite, etc.
Așadar, esența și specificul jocului didact ic constau în întrepătrunderea și
interacțiunea componentelor sale, în echilibru dintre sarcina didactică și elementele de
joc.
În concluzie, toate aceste tipuri de activități de educarea a limbajului au un
caracter organizat, sistemic, fiind subordonate obiectivelor formării personalității
preșcolarilor. Prin acest aspect, aceste activități diferă de cea a familiei, dar totodată se
deosebește și de cea școlară, de lecție, fiind mult mai flexibile, mai adecvate vârstei
preșcolare. Jocul domină ca formă de activitate și metodă de educare , dar este completat
de celelalte activități ce se apropie oarecum de învățarea școlară.
Principalele coordonate ale alegerii formelor de activitate de educare a
limbajului sunt gradul de autonomie a copilului și nivelul de socializare. Ambele
evoluează de -a lungul anilor de grădiniță, astfel încât, deși jocul continuă să rămână o
formă principală, ea se îmbină treptat cu învățarea și munca.

29
Capitolul III Abordarea textelor epice la vârsta preșcolară

Etapa c opilăriei nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferită de basmele,
poveștile, povestirile , imaginile corespunzătoare activităților literare. Însoțind firul
poveștilor care se deapănă despre o lume, despre un personaj cu puteri supranaturale,
despre o grădină fermecată, etc. copilul preșcolar devine creatorul propriilor imagini iar
povestitorul este cel care le sugerează verbal. „Pe măsură ce copilul își imaginează și
înțelege, are loc o exersare continuă a limbajului, a intelectului, a funcțiilor mn ezice, a
funcțiilor estetice. ” (Golu, 2009, p. 161)
Pentru reușita îndeplinirii obiectivelor propuse în cadrul activităților de educare
a limbajului, considerăm că sunt foarte importante particularitățile dezvoltării
preșcolarilor ca receptori de texte epi ce.

III.1. Particularități ale dezvoltării preșcolarilor ca receptori de texte epice

Vârsta preșcolară (3 – 6 ani) este perioada celei mai intensive dezvoltări fizice și
psihice a copiilor, această etapă fiind una decisivă din multe puncte de vedere în
formarea și devenirea lor ca viitori adulți. Îndrumarea copiilor prin procesul instructiv –
educativ în scopul dezvoltării și formării personalității lor, se sprijină pe o corectă
cunoaștere a caracteristicilor individuale.
Pentru realizarea obiectivelor pr evăzute de curriculum pentru domeniul limba și
comunicare în ciclul preșcolar, educatorul trebuie să cunoască particularitățile fizice și
psihice ale fiecărui copil în parte.
În continuare vom prezenta doar câteva elemente caracteristice ce țin de
dezvolt area psihică a copilului preșcolar și mai puțin pe dezvoltarea fizică. Cele mai
importante premise psihologice, care îl ajută pe copil în receptarea textelor epice sunt:
limbajul, gândirea, memoria, imaginația, atenția și afectivitatea.
Limbajul la această vârstă (3 -6 ani) se îmbogățește continuu atât sub raport
cantitativ, prin creșterea volumului vocabularului, cât și sub raport calitativ, prin
dezvoltarea capacității de formulare logico -gramaticale. „Limbajului copilului preșcolar
se caracterizează print r-o serie de elemente a căror cunoaștere este implicit raportată la

30
modalitățile în care activitățile de educare a limbajului la această vârstă sunt gândite,
puse în practică, evaluate, ameliorate, extinse, etc. ” (Hobjilă, 2008, p. 31)
Tot în această perio adă se dezvoltă limbajul situativ , care domină prima
perioadă a preșcolarității, apoi locul său este luat de limbajul contextual și limbajul
interior . „Prin limbajul interior, copilul are posibilitatea de a -și urmări mintal acțiunile
pe care le desfășoară și de a -și regla conduitele. ” (Nițulescu, 2013, p. 12 -13)
Prin intermediul limbajului preșcolarii își lărgesc contactul cu cei din jur, sunt
inițiați în viața colectivității, realizează noi achiziții, descoperă și înțeleg legile
elementare ale vieții socia le, își construiesc un univers în care irealul devine real,
imposibilul posibil, își dezvoltă capacitatea de manifestare a gândurilor și
sentimentelor. „Cuvântul devine principalul instrument de comunicare cu lumea
înconjurătoare …, copilul începe să -și în sușească simțul limbii, începe să guste
literatura, la început chiar numai prin citirea de ilustrații, dar mai ales printr -o
receptivitate crescută față de basme, povești, povestiri. Conținutul acestora îl transpune
într-o lume mirifică, fantastică. ” (Golu , 2009, p. 163)
Gândirea are un caracter concret, este elementară și simplistă și înregistrează
progrese evidente. Ca formă intuitivă ea operează cu ajutorul reprezentărilor și al
percepțiilor (la 3 ani persistă imaginile intuitive; la 6 ani copilul ajunge la noțiuni sau
idei tot mai abstracte). „Ea operează cu preconcepte, apărute încă din perioada
antepreșcolară, dar acum ele câștigă în generalizare și precizie deoarece se sprijină pe o
experiență perceptivă mai bogată, iar comunicarea mai intensă cu cei din jur întărește
forța lor integratoare. ” (Tomșa, Oprescu, 2007, p. 66)
De asemenea, gândirea are un caracter animism, în sensul că realul se îmbină cu
imaginarul, personajele din povești sunt vii, toate ființele și obiectele prind viață prin
intermediul magiei.
Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare și reactualizare a
informațiilor. (Popescu -Neveanu, Zlate, Crețu, 1999, p. 77). Mai întâi apare memoria
involuntară și apoi memoria voluntară. „În general, conținutul memorării este constituit
din rezultatele observațiilor directe, din ceea ce face efectiv copilul, din dialogul cu
alții, din povești, povestiri, cântece, poezii, etc. ” (Tomșa, Oprescu, 2007, p. 69)
Memoria copilului preșcolar are un caracter intuitiv/concret, deoarece
conținuturile memorate reprezintă experiențele personale de viață, amintiri de la
anumite evenimente, întâmplări. Întrucât păstrarea informațiilor este fluctuantă și

31
superficială, se instalează uitarea mai ales în cazul conținuturilor care nu prezintă
importanță pentru copil și nu -i declanșează trăiri afective.
În această etapă, copilul preșcolar, reproduce mai ușor ceea ce l -a impresionat,
ceea ce are ritm și rimă, precum și ceea ce este legat de universul său. Astfel,
reproducerea unor povești sau povestiri este mult mai ușoară în cazul în care copilul
actualizează mai întâi sintagme de tipul: A fost odată ca niciodată …, Era odată …,Trăia
odată…, O dată, demult.. etc. sau Și-am încălecat pe -o șa/căpșună …, Și au trăit
fericiți… , etc.
În etapa preșcolarității , imaginația cunoaște o mare dezvoltare, care este
permisă și stimulată de următorii factori: „apariția funcțiilor semiotice; dezvoltarea
memoriei care conservă din ce în ce mai mult atât experiența personală, cât și tot ceea
ce află copilul de la cei din jurul său; gâ ndirea intuitivă, care -i permite copilului să
exploreze lumea înconjurătoare. ” (Tomșa, Oprescu, 2007, p. 70). Astfel, prin
intermediul imaginației preșcolarul creează jocuri cu subiecte din viața cotidiană prin
intermediul căruia se detașează de realitatea concretă, transpunându -se în trecut sau
viitor; creează povești, modifică finalul sau începutul unui basm, poveste sau povestire;
manifestă spontaneitate în alegerea unui personaj, interpretează anumite roluri, propune
soluții creative de prevenire a unor situații neplăcute.
Imaginația este stimulată puternic și de trăirile sale afective. Spre exemplu, în
cadrul jocurilor de rol prin intermediul imaginilor, gesturilor, acțiunilor cu obiecte sau
persoane, copilul se identifică cu rolul primit și trăiește in tens personajul pe care îl
joacă.
O altă caracteristică importantă a imaginației preșcolarului o constituie legătura
strânsă cu percepția și experiența concretă. Preșcolarul este capabil să opereze cu
imaginile obiectelor și ființelor pe care le -a perceput , să le descompună, să le
recompună, să le organizeze și să construiască alte imagini noi. Produsele imaginației la
această vârstă se caracterizează prin originalitate și utilitate personală.
Atenția este „fenomenul psihic de activare selectivă, concentra re și orientare a
energiei psihonervoase în vederea desfășurării optime a activității psihice, cu deosebire
a proceselor senzoriale și cognitive. ” (Popescu -Neveanu, Zlate, Crețu, 1999, p. 141).
Atenția asigură desfășurarea oricărei activități prin focaliza rea și centrarea energiei
psihicului și constituie una dintre cele mai importante condiții ale fixării și păstrării
experienței personale. „Atenția constituie condiția de bază pentru activitatea de

32
învățare, întrucât ea contribuie la formarea trebuinței de cunoaștere, a d eprinderilor de
orientare și investigație, de concentrare și percepere. ” (Tomșa, Oprescu, 2007, p. 71)
Concentrarea atenției crește de la o vârstă la alta. Astfel, la preșcolarul mic,
atenția durează între 5 -7 minute, la preșcolarul mijloci u între 12 -14 minute și la
preșcolarul mare, concentrarea atenției crește la 20 -25 de minute. „Atenția se menține
concentrată în măsură variabilă de la un copil la altul, de la un context la altul, în
funcție și de factori precum starea afectivă, interesul față de activitatea respectivă,
întărirea pozitivă a comportamentului, etc. ” (Hobjilă, 2008, p. 30)
O altă particularitate a atenției în preșcolaritate o constituie creșterea volumului
atenției. Copilul devine capabil să urmărească atât activitatea care s e desfășoară cât și
unele aspecte, detalii din mediul lui apropiat.
Cea mai importantă schimbare produsă în perioada preșcolarității o reprezintă
apariția atenției voluntare. Acest lucru are loc mai întâi în cadrul jocurilor, iar apoi în
toate celelalte ac tivități.
Dimensiunea afectivă în această perioadă se exprimă prin îmbogățirea și
diversitatea stărilor afective, prin amplificarea lumii interiore, aspecte ce duc la trezirea
sentimentului de personalitate. Afectivitatea se dezvoltă prin diferite jocuri, prin
conduitele emoționale impuse de anumite situații concrete, prin solicitările mediului.
Numeroase stări afective se dezvoltă și pe bază de imitație. Copilul adoptă trăirile
celorlalți: a mamei, a educatoarei, a colectivului de copii, a unor personaje d e basme și
povești, desene animate, emisiuni T.V., etc. Datorită imitației copilul învață să se
bucure, să -i fie teamă, să admire un gest, să se întristeze, să fie generos, altruist,
emoționat, nemulțumit, vinovat, etc.
În această etapă se realizează trec erea de la emoții la sentimente. „Procesul de
cristalizare a sentimentelor reprezintă cel mai important eveniment din viața afectivă a
preșcolarului. La acest proces contribuie în primul rând relațiile familiale cu constanța
atitudinilor, cu frecvența și c alitatea lor. ” (Tomșa, Oprescu, 2007, p. 74)
Concluzii
Este lesne de înțeles faptul că pe parcursul perioadei preșcolare copilul trebuie
să achiziționeze toate acele procese psihice (limbajul, gândirea, memoria, imaginația,
atenția și afectivitatea) necesa re realizării unui progres în comunicare. Numai în acest
fel acesta va putea să recepteze un text care i se citește sau i se povestește, înțelegând
totodată, caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.

33
De asemenea, un rol important în dezvoltarea psiho -fizică a preșcolarului îl
reprezintă jocul. Jocul este activitatea principală a copiilor, mediul lor educațional și
mijlocul de formare și dezvoltare generală și specială. Prin joc copiii îți dezvoltă
mecanismele psihice și fizice și sistemul de pe rsonalitate. „Prin joc copiii îți satisfac
nevoia de afectivitate și de activism, îți dezvoltă percepția, imaginația și gândirea
creativă, fiind activitatea cea mai importantă în formarea lor literar -artistică. ” (Baraliuc,
2010, p. 15)
Cunoscând particular itățile dezvoltării preșcolarului, în continuare vom prezenta
principalele criterii de selectare a textelor epice și crearea unor situații de receptare a
acestora.

III.2. Criterii de selectare și c rearea de situații de receptare a textelor epice

Pentru a observa la copii un comportament de receptare adecvat, este necesar ca
în prima etapă să se realizeze o selectare corectă a textelor epice , ținând cont de
particularitățile de vârstă , de sfera de interes, trebuințe și preocupări, de posibilitatea de
identificare și înțelegere a mesajului transmis . În acest sens, vom prezenta în cele ce
urmează conceptele de accesibilitate și accesibilizare , pe care se centrează, în cadrul
activităților de educare a limbajului, selecția realizată de educator în sfera texte lor epice
din literatura pentru copii.
Termenul de accesibilitate se referă la ușurința de a procura ceva, de a înțelege
ceva, de a fi la îndemâna cuiva. Accesibilitatea textelor literare pentru copiii de vârstă
preșcolară se manifestă atât în planul conți nutului, cât și în ceea ce privește forma
acestora.
În planul conținutului , conceptul de accesibilitate a textelor literare pentru copii
presupune includerea în sfera literaturii dedicate acestora numai a textelor care
corespund particularităților de vârs tă a copiilor. Astfel, sunt a fi accesibile preșcolarilor
texte care abordează teme precum: copilăria, natura, teme de aventură, teme cu subiecte
fantastice, jocu l, universul, teme din lumea animalelor și păsărilor. Aceste texte le
stârnesc copiilor curioz itatea și le antrenează imaginația , le trezesc sentimente și stări
afective plăcute și le educă atitudinea pozitivă față de cele expuse . Ținând cont de
nivelul dezvoltării psihice, „la copiii de nivel I textele literare alese vor fi mai scurte ca

34
întinder e, acțiunile se vor desfășura pe un singur plan, cu personaje mai puține,
subiectul va fi inspirat din viața cotidiană, conținutul și intriga vor fi simple înfățișând o
lume cunoscută copiilor. La nivelul II se vor alege texte mai lungi, cu acțiuni complex e,
cu dialoguri multiple, cu personaje mai multe, acțiunea desfășurându -se pe mai multe
planuri cu o tematică variată. ” (Boca -Miron, și Chichișan 2002, p. 72 -73)
În planul formei , accesibilitatea textelor epice vizează aspecte precum:
„dimensiunea textelo r literare, formele literare standard la nivel fonetic/fonologic,
lexical și gramatical, vocabularul valorificat, formularea enunțurilor, sintaxa frazei,
așezarea textului în pagină, caracteristicile tipăriturii, asocierea text -imagine. ” (Hobjilă,
2013, p. 42). Astfel, în selectarea textelor epice trebuie avute în vedere următoarele
caracteristici: capacitatea de concentrare și atenția limitată a copiilor, respectarea
nomelor limbii române literare, dezvoltarea vocabularului copiilor, simplitatea, coerența
și logica în exprimare în cadrul textului, utilizarea unor imagini cu caractere lizibile și
fonturi mari care vin în ajutorul textului scrie.
Accesibilizarea, pentru copii, a textelor poate fi realizată de către educator sau
adult și vizează, de asemenea, atât aspecte care sunt subsumate planului conținutului,
cât și aspecte care vizează forma acestora.
În planul conținutului , conceptul de accesibilizare vizează, pe de o parte,
abordarea fragmentară a unor texte, iar pe de altă parte, simplificarea conținut ului unor
opere literare. Astfel, în accesibilizarea textelor epice, pentru a putea fi receptate cu
ușurință de către copii, se poate opta, „fie pentru eliminarea sau rezumarea unor
fragmente din cadrul acestora, fără a se pierde din vedere respectarea coe renței textului,
fie pentru eliminarea unor episoade sau personaje din cadrul lor, fără a dăuna firului
epic/acțiunii. ” (Hobjilă, 2013, p. 42 -43)
Din perspectiva formei , accesibilizarea implică o serie întreagă de posibilități
precum: „traducerea; substitu irea formelor neliterare, a celor din masa vocabularului, cu
cele literare standard; intervenții în structura textului; anumite modalități de prezentare
a textului. ” (Hobjilă, 2013, p. 43). Astfel, cadrul didactic sau adultul poate realiza
anumite traducer i a unor texte din literatura universală pentru copii, poate simplifica
frazele complexe, sau folosește sinonime în locul cuvinte lor arhaice, poate sări peste
anumite pasaj e violente, folose ște imagini sugestive, filme pentru copii, desene animate,
jocuri educaționale.

35
În etapa a doua de formare a comportamentului de receptare adecvat a unor
mesaje/texte este necesar ca preșcolarii să fie puși în diferite situații de receptare , de
înțelegere și de construire a diferite lor texte narative .
 Familiarizarea cu latura estetică a unui text epic. În mod evident, copilul nu
intuiește expresivitatea limbajului dacă nu este pus în contact cu un limbaj expresiv.
Cadrul didactic este cel care trebuie să achiziționeze și să pună la dispoziția copiilor o
serie de texte b ine alese pe care le povestește sau le citește, punând în evidență
frumusețea textelor și expresivitatea dialogurilor. „Funcția artistică și estetică a unei
opere literare trebuie să se identifice prin: caracterul informativ (să ne comunice
informații arti stice organizate într -un mesaj specific și transmise printr -un cod), prin
expresivitate (valorificarea virtuților estetice ale limbajului) și prin caracterul formativ
(mesajul artistic al operei să contribuie la educarea copiilor în spiritul unor virtuți
morale). ” (Boca -Miron, și Chichișan 2002, p.73) .
Exemple de activități : povestirea unor fragmente în diferite momente ale zilei
(în cadrul întâlnirii de dimineață, a activităților liber alese, sau a activităților de
tranziție), citirea zilnică a unor poveș ti, basme, povestiri, etc. (se poate realiza în
perioada de după amiază, înaintea somnului copiilor), asistarea la piese de teatru,
vizionarea unor desene animate sau filme, invitarea copiilor de la școală sau a părinților
pentru a citi povești .
 Folosirea expresivității în redarea textelor epice. Important este ca textele să fie
povestite sau citite cu foarte mare grijă pentru expresivitate. Astfel, expresivitatea
limbajului oral , trebuie „să fie evidențiată prin: intonație, pauze, ritmul vorbirii, precum
și prin modificări ale vocii în funcție de personajul ce vorbește ori situația prezentată;
vocea este mai groasă ori mai subțire, calmă ori înfricoșătoare, molcomă sau grăbită,
veselă, sprințară ori misterioasă, șoptită. ” (Dumitrana, 1999, vol. I, p. 86). D e
asemenea, expresivitatea transmiterii ideilor și trăsăturilor emoționale se realizează și
prin utilizarea expresiilor faciale (mimica), precum și cele corporale, prin mișcări
expresive ale corpului și pantomimica.
Exemple de activități : realizarea diferi telor jocuri didactice în care accentul se
pune pe dezvoltarea emoțională a copiilor , desfășurarea unor secvențe de jocuri de rol
în diferite momente ale zilei , povești create de copii pe diferite teme.
 Ilustrarea unui text citit, povestit sau ascultat cu ajutorul unui suport tehnic sau
cu imagini (jetoane, planșe, prezentări Power Point, CD-uri, DVD -uri, jocuri

36
educaționale). Întotdeauna dup ă vizionarea unui material, acesta este urmat de o
discuție. „Aceasta permite o confruntare între ce ea ce a înțeles fiecare, o rafinare a
mesajului, ca urmare a diferitelor indicii primite în timpul ascultării. Contextul poate
varia în funcție de nevoi și permite, printre altele, sensibilizarea copiilor la diverse
tipuri de texte: dialogul, povestea, descrierea. ” (Bogae rt, Delmarle, Preda, 2013, p. 83 –
84).
Numărul și calitatea imaginilor influențează puternic procesul de învățare.
Pentru copiii de nivel I o simplă imagine cu puține personaje, locuri și obiecte poate fi
de ajuns ca să -i mobilizeze, însă pentru copiii de g rupă mare acest tip de material nu
este suficient. Pentru acești copii, cadrul didactic trebuie să propună un text cu multe
descrieri, precum și imagini care să reprezinte caracteristicile descrise.
Întotdeauna imaginea trebuie însoțită de cuvânt. Cuvântul este principalul
instrument cu lumea înconjurătoare și de susținere a activității mentale. Prin cuvânt
„copilul începe să -și însușească simțul limbii, începe să guste literatura, la început chiar
numai prin citire de ilustrații, apoi printr -o receptivitat e crescută față de basme, povești,
povestiri. ” (Golu, 2009, p. 163)
Exemple de activități : reprezentarea prin desen a conținutului povestirii , să
găsească anumite ilustrații descrise de alți copii, descrierea unor personaje, schimbarea
începutului sau sfâr șitului unei povești.
 Oferirea unor modele de judecăți de valoare aplicate diferitelor texte. Aceste
judecăți de valoare trebuie prezentate cât mai natural, intuitiv, făcând apel la trăiri și
imaginație . Chiar da că rațiunile pe care le emite un copil nu su nt cele la care ne
așteptăm, important este începerea acestor exerciții, formarea unor deprinderi de
abordare critică a unor evenimente, de emitere a unor judecăți de valoare și de
conștientizare a propriilor atitudini față de aceste evenimente. „Valorile, la această
vârstă, sunt structurate neomogene de reguli acționând ca valori construite pe baza
modelelor mai mult sau mai puțin coerent prezentate de adulții importanți din preajmă.
… Nu trebuie să obligăm copiii să utilizeze criterii filosofice în apreci erea realității, ci
doar să -i îndreptăm pe calea aprecierilor făcute din diferite puncte de vedere. ”
(Dumitrana, 1999, vol. I, p. 87 -88)
Exemple de activități : jocuri în care sunt schimbate trăsăturile de caracter a unor
personaje, încurajarea copiilor de a-și exprima păreri, opinii , sentimente față de un
eveniment sau întâmplare , crearea unor texte epice de către copii, plecând de la

37
elemente reale sau imaginare, de la planșe, siluete de personaje – aceste activități se pot
desfășura în diferite momente a le zilei.
Așadar, receptarea textelor la copilul preșcolar devine o premisă a dezvoltării
sale ulterioare pe plan estetic, intelectual, afectiv, comunicativ dar și personal. Rămâne
la alegerea cadrului didactic să aleagă cele mai potrivite căi și modalită ți de
implementare a textelor literare în viața preșcolarilor, atât pentru stimularea funcțiilor
mai sus menționate, cât și pentru creșterea gradului de atractivitate a activităților
instructiv -educative din grădiniță.

III.3. Modalități de abordare a tex telor epice în ciclul preșcolar

Textul epic, caracterizat, de cele mai multe ori, printr -o varietate de maniere de
accesibilizare, precum și printr -un grad mare de accesibilitate, poate fi aborda t, la nivel
preșcolar, printr -o serie de conținuturi alese d e cadrul didactic în funcție de
particularitățile de vârstă al e copiilor; prin valorificarea unor metode/tehnici interactive
de grup, care oferă copiilor posibilitatea de a se raporta la textul epic atât individual, cât
și în echipă ; prin utilizarea unor m ijloace de învățământ și prin intermediul jocurilor
didactice.
Toate aceste strategii didactice valorificate în acest sens vor fi, așadar centrate pe:
„familiarizarea copiilor preșcolari cu universul textului epic; stimularea interesului față
de procesul l ecturii; formarea și dezvoltarea deprinderilor de a se raporta la un text epic;
plasarea copiilor preșcolari în ipostaza de emițători de mesaje despre textul epic: mesaj
verbal oral, desen, schemă, etc.; încurajarea creării de texte epice de către copii. ”
(Hobjilă, 2008, p. 206)

38
III.3.1. Conținuturi valorificate în activitățile de educare a limbajului

În sens larg conținutulu i învă țământului : „reprezintă ansamblul de valori
ideatice și de abilități practice sau ansamblul de cunoștințe, priceperi și deprinderi
selectate din tezaurul cunoașterii și practicii umane, în funcție de obiectivele curriculare
ale fiecărei trepte, profil și formă de învățământ care se transmit și se dobândesc pentru
dezvoltarea personalității și formarea profesionalității tin erei generații, în vederea
integrării lor socio -profesionale. ” (Bontaș, 2008, p. 104) sau „constă într -un sistem de
valori – cunoștințe, abilități, capacități, competențe, strategii, aptitudini, modele
atitudinale și comportamentale, conduite etc., proiec tate în documentele școlare oficiale
și transmise în cadrul procesului de învățământ, desfășurat în instituții de învățământ de
diferite grade. ” ( coord. Ionescu, Bocoș, 2009, p. 179)
În sens restrâns conținuturile învățământului semnifică, „ceea ce se pro pune
spre învățarea cursanților. ” (coord. Cucoș, 2009, p. 251)
Pentru învățământul preșcolar conținuturile pentru domeniul limbă și
comunicare sunt extrem de flexibile, nu au un caracter impus ci sunt selectate de cadrul
didactic după cel puțin două crite rii esențiale: în funcție de nivelul de vârstă al copiilor,
de particularitățile lor individuale și după trebuințele, propunerile și cerințele de
moment venite din partea preșcolarilor, cu ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia.
Propunerea, selecția ș i organizarea conținuturilor în etapa p reșcolarității sunt
structurate în funcție de cele șase mari teme , cuprinse în curriculum pentru educație
timpurie: Cine sunt/suntem? , Când/cum și de ce se întâmplă , Cum este/ a fost și va fi
aici, pe Pământ? , Cine și cum organizăm o activitate? , Cu ce și cum exprimăm ceea ce
simțim? , Ce și cum vreau să fiu? .
Pentru aceste considerente nu vom prezenta în această lucrare detalieri ale
conținuturilor în vățării, ci doar unele sugestii tematice organizate în funcție de
modalitățile de realizare a activităților de educare a limbajului: povestiri, repoves tiri,
povestiri cu început dat , lectura educatoarei, jocuri didactice și lecturi după imagini .
I. Povestiri și repovestiri sunt conținuturi ce țin de „textul literar – titlu, autor;
textul literar – mesaj; textul epic în proză; acțiunea – repere spațio -temporale; textul
dialogat, textul narativ, textul descriptiv, textul monologat; basmul, schița, povestirea,
fabula, legenda, snoava. ” (Hobjilă, 2008, p. 76) . În continuare voi p rezenta câteva

39
volume de cărți cu povești din care pot fi selectate texte pentru desfășurarea activităților
de educare a limbajului.
Sugestii de teme: Tezaur cu povești. O colecție magică de povești nemuritoare ,
2009, București: Editura Corint Junior; Povești din toată lumea , 2012, București:
Editura Corint; Povești europene , Editura Roossa; 50 de povești de adormit copiii, vol. I
și II, 2010, București: Editura Curtea Veche Publishing; Bazda Maria, Popa Paulina,
Dăneasă Ioan, Lumea animalelor în literat ura română , 2004, Deva: Editura Emia;
Bazda Maria, Popa Paulina, Lumea păsărilor – Antologie , 2008, Deva: Editura Emia;
Dima Silvia, Pîclea Daniela, Antologie de texte literar -artistice , 1993, București:
Antologie editată de Revista Învățământului preșcola r, Institutul de Științe ale
Educației; Povești și jocuri pentru alungat plictiseala , 2012, București: Editura Litera;
coord. Volintiru, Luminița, Educarea limbajului la preșcolari. Texte și materiale
ajutătoare , 2005, Ediția a 2 -a, București: Editura Aram is; Drăgan, Silvia, Povești care
te învață să gândești , 2004, București: Editura Aramis; coord. Cherechianu Ioana,
Coroiu Natalia, Povești terapeutice vin să ne învețe , Pitești:Editura Diana; Ciocâlteu,
Andreea, Reguli simple pentru o educație armonioasă. Lecturi și activități
psihoeducative pentru copii, la grădiniță și acasă, 4 -6 ani , 201 3, Pitești: Editura
Paralela 45; Povești, povestiri și basme ilustrate. Toamna, vol. I, Iarna vol. II,
Primăvara vol. III, Vara vol. IV , Editura Diana; Povești populare i lustrate , Editura
Tehno -Art; Povești, povestiri și basme ilustrate – Educarea limbajului , Editura Tehno –
Art; Povești cu care vei crește mare! , Editura Tehno -Art; etc.
II. Povestiri cu început dat sunt conținuturi ce țin de „comunicarea de tip
imagistic: poveș ti create, rime construite, etc.; textul dialogat, textul narativ, textul
descriptiv, textul monologat .” (Hobjilă, 2008, p. 76) ; „propoziții dezvoltate și fraze
înlănțuite în exprimarea mesajului; nuanțarea exprimării, folosind cuvinte și expresii cu
valoa re stilistică .” (Mătăsaru, Nedelcu, ș.a., 2008, p. 58 -59). Povestirile cu început dat
se pot realiza doar la grupele mari iar subiectul poate fi ale s în funcție tema săptămânii
sau de proiectul tematic aflat în desfășurare.
Sugestii de teme: Spune mai de parte , O întâmplare hazlie , Covorașul fermecat ,
Prietenii din povești , În Țara lui Aladin , O faptă bună , În lumea povestitorilor ,
Călătoria misterioasă , În Țara piraților , În căutarea insulei de nicăieri , Poveste cu
tâlc, Prietenul adevărat , etc.

40
III. Lectura educatoarei sunt conținuturi ce țin de „textul epic în proză sau în
versuri; textul dialogat, textul narativ, textul descriptiv, textul monologat; basmul,
schița, fabula, legenda, snoava, romanul .” (Hobjilă, 2008, p. 76)
Sugestii de teme : 20 de fabule de La Fontaine , 2010, Chiajna: Editura Girasol;
Alexandru Mitru, Legendele Olimpului ; Ion Creangă, Amintiri din copilărie, Prostia
omenească și Stan Pățitul ; poveș ti arabe – O mie și una de nopți ; Cezar Petrescu, Fram,
ursul polar ; Gellu Naum, Cartea cu Apol odor ; Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată ;
Petre Ispirescu, Basme ; C. Collodi, Pinocchio ; Antoine de Saint -Exupery, Micul prinț ;
Petre Dulfu, Isprăvile lui Păcală ; Radu Tudoran, Toate pânzele sus ; Jonathan Swift –
Călătoriile lui Gulliver ; Frank Baum, Vrăjitorul din Oz ; Lewis Carroll, Alice în Țara
Minunilor ; Alexandru Macedonski, Palatul fermecat , etc.
Operele mai vaste pot fi citite de cadrul didactic și înaintea programului de somn
al copiilor (acolo unde este grădiniță cu program prelungit), pe parcur sul întregului an
școlar.
IV. Lectur i după imagini sunt conținuturi ce țin de „subiectul –
gradarea/succesiunea logică a episoadelor (momentele subiectului); corespondența
episod al acțiunii – imagine; textul literar – titlu, autor , corespondența imagine – replică
a personajului, episod al acțiunii, replică a personajului; personajul literar – tipologie,
portret fizic/moral, etc. ” (Hobjilă, 2008, p. 76)
Sugestii de teme: Familia lui Ariel , Fapta bună a Albei ca Zăpada /a fetei
moșneagului, etc. , O întâmplare la Disneyland Walt D isney , Jocurile personajelor din
povești , Cum este și cum nu este acest personaj , Când se întâmplă? , Cine a sosit la
noi?, Caută perechea , Întâmplări din Cartea junglei , Pățaniile lui Bambi , Personajul
preferat , Din poveștile lui Creangă , Prietenii din povești , Citește și povestește ,
Călătorie prin Țara poveștilor , etc.
V. Jocuri le didactice sunt conținuturi ce țin de „textul literar – titlu, autor; textul
literar – mesaj; comunicarea despre textul literar: povestirea, repovestirea prezentar ea
personajului; comunicarea de tip imagistic: povești create, rime construite, etc. ”
(Hobjilă, 2008, p. 76)
Sugestii de teme : Ghici cine este?, Tunelul poveștilor, Piramida poveștilor,
Hora personajelor din povești, Cine a venit?, Căsuța fermecată, La tea trul de păpuși,
Să compunem o poveste, Cartea – prietena noastră, Unde s -a oprit roata?, Spune cum
este?, La bibliotecă, Micul cititor, Povestește ca mine, Spune mai departe, etc.

41

III.3.2. Metode/ procedee utilizate în receptarea textelor epice

În proces ul de înv ățământ atât cadrele didactice cât și preșcolarii acționeaz ă
prin intermediul unor metode de predare și înv ățare. Calitatea muncii lor este în funcție
de aceste metode, ele constituind o surs ă însemnat ă de creștere a eficacit ății și eficienței
învățământului. Nu exist ă act de predare și înv ățare care s ă nu includ ă în structura lui un
anumit fel de a proceda, o anumit ă tehnic ă de execuție, de realizare a acțiunii
respective.
Termenul de metodă derivă din două cuvinte grecești: odos – cale și metha –
spre, către și are înțelesul de drum către/spre . Astfel, metoda se referă la „calea care e
urmată, drumul ce conduce la atingerea obiectivelor operaționale. ” (Cucoș, 2002, p.
286), sau „calea care duce spre aflarea adevărului, drum de parcurs în vederea atingerii
unui scop, a obținerii unui rezultat determinat. ” (Cerghit, 2006, p. 17).
Din multitudinea de metode și pro cedee valorificabile în activ itățile de educare a
limbajului vom prezenta doar câteva dintre ele, pe care le considerăm relevante în
recept area textelor epice. Astfel, aceste metode și procedee sunt: povestirea , descrierea ,
conversația, jocul de rol, algoritmizarea, instruirea asistată d e calculator , turul galeriei,
călăto ria misterioasă, desenul , brainstorming -ul.
1. Povestirea sau narațiunea „reprezintă o expunere care relatează într -o
desfășurare gradată fapte, întâmplări, evenimente petrecute unor persoane reale sau
imaginare într-un timp și spațiu îndepărtate sau apropiate, existente în realitate sau
imaginare. ” (Stan, 2014, p. 157)
Recunos cută drept una dintre cele mai importante metode în educația copiilor și
tinerilor, „povestirea este prezentă în formarea preșcolarilor în multiple ipostaze: ca
metodă, ca procedeu, dar și ca mijloc sau formă de realizare a activității didactice în
grădini ță.” (Stan, 2014, p. 158)
Folosită ca metodă, prin intermediul povestirii sunt redate diferite mesaje care
reflectă realitatea sau ficțiunea, sunt transmise anumite stări emoționale ce sunt
exprimate de personajele din poveșt i, basme, legende , etc., dezvol tă limbajul, gândirea,
imaginați a, atenția și memoria voluntară, îmbogățește și nuanțează vocabularul
preșcolarilor.

42
În etapa preșcolarității povestirea poate avea mai multe variante: povestirea
propriu -zisă, repovestirea, povestirea cu început dat, repove stirea cu modificarea uneia
dintre perspectivele povestirii inițiale.
2. Descrierea este „metoda didactică ce presupune prezentarea voluntară,
organizată, sistematică a particularităților unui anumit element (obiect, ființă, fenomen
al naturii, acțiune, etc.) , ca repere în încadrarea acestuia într -o anumită categorie. ”
(Hobjilă, 2008, p. 101)
Prin intermediul acestei metode cadrul didactic are posibilitatea să redea verbal
imaginea unui obiect, unui fapt, caracteristicile unui personaj, poate să prezinte aspe cte
din viața unui om sau pers onaj dintr -o poveste, să înfățișeze aspectele realității
înconjurătoare. Utilizarea acestei metode „dezvoltă spiritul de observație al elevilor și
capacitatea lor de a sesiza și descrie ceea ce este general, comun, dar și spe cific,
particular lucrurilor avute în vedere. ” (Cerghit, 2006, p. 132)
În cadrul altor metode, cum ar fi: povestirea, jocul didactic, lectura după
imagini, repovestirea, et c., descrierea devine procedeu.
3. Conversația reprezintă o „metodă de comunicare orală , interogativă sau
conversativă , bazată pe un șir de întrebări și răspunsuri între educatoare și copii, ce au
menirea să conducă la însușirea și evaluarea cunoștințelor. ” (Voiculescu, 2003, p. 75)
La copiii de grupă mică -mijlocie conversația este inclusă î n joc, în ghicitori, în
concursuri stimulative iar la copiii de grupă mare ea este apreciată, deoarece el simte
nevoia să -și exerseze gândirea. De exemplu: grupa mică/mijlocie – se pot desfășura
conversații pe baza descrierii unui personaj din poveste sau a unui obiect, pe
desfășurarea unei acțiuni simple, etc.; grupa mare – fixarea reperelor spațiale și
temporale, a evenimentelor desfășurării unei acțiuni (momentele subiectului), la
explicarea unor cuvinte și expresii, etc.
Conversația presupune îndeplini rea mai multor cerințe, cum ar fi: limbajul
accesibil, calitatea întrebărilor, să nu se fo rmuleze mai multe întrebări într-o singură
întrebare , să se lase timp suficient de gândire pe ntru formularea răspunsurilor, să nu fie
sugera t răspunsul , „evitarea înt rebărilor închise , să nu conțină termeni necunoscuți, să
nu solicite răspunsuri monosilabice, să fie ierarhizate în funcție de complexitate, să fie
corecte din punct de vedere gramatical și științific, să orienteze copiii spre cunoștințe
valoroase. ” (Norel și Bota, 2012, p. 242)

43
4. Jocul de rol „este o modalitate activă de predare -învățare. Prin ea se reproduc,
în mod artificial, diferite funcții, relații, activități, conduite, etc. Astfel, asumându -și
anumite roluri, în funcție de tema și natura sarcinii urm ărite, elevii sunt puși să simuleze
acțiuni, să formuleze și să experimenteze strategii de acțiune, să adopte decizii, să
evalueze situații și rezultate, printr -o participare efectivă la joc. ” (Nițulescu, 2013, p.
107)
Prin interpretarea unor personaje din desene animate sau personaje din
povești /povestiri și basme, copiii au posibilitatea de a lucra în echipă, de a -și asuma
respon sabilitatea și de a lua decizii, permite un autocontrol al conduitelor, stimulează
efortul de autodepășire, îmbogățește comunica rea și cooperarea interumană. Din prisma
educatoarei, aceasta trebuie să creeze acea situație care poate fi transpusă de către copii
sub forma unui joc de rol. Ea este cea care creează scenariul și distribuie rolurile
copiilor în funcție de preferințe și abilitățile acestora.
5. Algoritmizarea „este o metodă ce se bazează pe folosirea algoritmilor în actul
predării. Algoritmii reprezintă un grupaj de scheme proceduale, o suită de operații
standard, prin parcurgerea cărora se rezolvă o serie mai largă de prob leme
asemănătoare. ” (Cucoș, 2002, p. 297). În activitatea didactică se cere, uneori (în special
la intrarea în grădiniță, grupa mică -mijlocie) formarea unor prototipuri de gândire și
acțiuni, identificarea unor reguli rigide/sau mai puțin rigide, care fac ilitează îndeplinirea
unor sarcini mai complexe în activitatea ulterioară a preșcolarilor. Astfel, algoritmizarea
„reprezintă o metodă care ține de dimensiunea mecanică a învățării, fiind cunoscut
faptul că, în anumite situații, încorporarea de către elevi a unor reguli fixe, rigide poate
constitui o premisă a rezolvării operative și economicoase ale unor sarcini didactice
determinate. ” (Cucoș, 2002, p. 298)
Folosită în mod constant în abordarea textelor epice, această metode devine
pentru copii o schemă / un algoritm de lucru, în vederea tran sform ării acesteia sau
acestuia în automatism . Exemplu de algoritm de lucru raportat la un text epic:
cunoașterea titlului și a autorului (unde este cazul), explicarea unor cuvinte sau expresii,
precizarea locului a timp ului acțiunii, și a personajelor, „identificarea episoadelor
acțiunii și prezentarea acestora în succesiune logică, identificarea caracteristicilor
personajelor și încadrarea lor în tipologii, identificarea pasajelor dialogate, narative,
descriptive, disc utarea mesajului textului, identificarea eventualelor similarități cu alte
texte cunoscute de copii, etc. ” (Hobjilă, 2008, p. 91)

44
6. Instruirea asistată de calculator este o „varietate de experiențe didactice care
utilizează hardul (calculatorul ) ca suport tehnic și softul ca suport informațional. ”
(Cerghit, 2006, p. 297) Astfel, cu ajutorul softurilor educaționale se facilitează
desfășurarea procesului instructiv -educativ din grădiniță.
Avan tajele folosiri i acestei metode sunt multiple, cum ar fi: transmit erea cu
ușurință a noilor conținuturi; prezentate într -o manieră interactivă, atractivă și
stimulativă a cunoștințelor; „reprezintă o excelentă bază de demonstrații, de
exemplificare și concretizare a cunoștințelor fundamentale; jocurile pedagogice solicit ă
inteligența, perspicacitatea, atenția distributivă și creativitatea copiilor; momentele de
feedback imediat dețin o pondere însemnată în desfășurarea proceselor de
predare/învățare; oferă a perspectivă individualizării instruirii; favorizează
administra rea unor forme noi de evaluare și de urmărire a progreselor înregistrate la
copii. ” (Cerghit, 2006, p. 299 -301)
Valorificarea acestei metode în abordarea textelor epice permite: „actualizarea
unor conținuturi de literatură, fără teoretizarea acestora; ilus trarea unor paralelisme de
tipul: lume creată – lume reală; utilizarea unor simboluri prin simpla tastate; accesul
rapid la elemente din sfere diferite: scheme, imagini, simboluri, filme de desene
animate, etc. ” (Hobjilă, 2008, p. 116), audierea unor părți din textele literare, realizarea
unei caracterizări a personajelor de basm, din povești, legende, etc. prin completarea
unui puzzle , participarea la călătorii misterioase și dezlegarea misterelor, etc.
Exemple de softuri educaționale folosite în cadrul activitățilo r de educare a
limbajului pentru abordarea textelor epice :
 Softuri educaționale Infomedia : Povești interactive și nu numai – Fata babei și
fata moșneagului, Capra cu trei iezi, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte, Frumoasa din pădu rea dormită, Cei trei purceluși, Prâslea cel voinic și
merele de aur, Scufița Roșie, Punguța cu doi bani ;
 Softuri educaționale PitiClic : Ciuboțele ogarului; Prințul salvator; Povești,
povestiri, amintiri. Ion Creangă interactiv; Călătorie misterioasă – PitiClic la
bibliotecă ;
7. Turul galeriei „este tehnica de învățare prin cooperare care stimulează
gândirea, creativitatea și învățarea eficientă, încurajând copiii să -și exprime opiniile cu
privire la soluțiile propuse de colegii lor. ” (Brebe n, Gongea, Ruiu, F ulga, 2002, p. 257)

45
De exemplu, pentru o temă care vizează mai multe texte epice: se formează 3 -4
grupe de copii; fiecare grupă din cele în care au fost organizați copiii pune pe planșă
(desene, colaje, postere, etc.) elemente caracteristice unui text, pe care purtătorul de
cuvânt al grupului îl povestește în fața colegilor, urmând ca aceștia să adauge sau nu
ceva pe planșele realizate de celelalte grupe; la finalul activității planșele sunt expuse
iar copiii trec pe la fiecare exponat pentru a examina solu țiile sau ideile propuse de
colegii lor.
8. Călătoria misterioasă este un joc de imaginație prin care copiii sunt
direcționați să de orienteze în funcție de pozițiile spațiale. Această metodă poate fi
folosită în orice moment al activității de educare a limba jului. De exemplu, se poate
realiza drumul Scufiței Roșii, călătoria lui Harap -Alb, drumul prin pădure a Albei ca
Zăpada, drumul cântăreților din Bremen, drumul fetei moșneagului, drumul cocoșului
din povestea Punguța cu doi bani , drumul personajelor din d esene animate către Walt
Disney W orld, etc.
Avantajele folosirii acestei metode: „implicarea participanților care manifestă:
spirit creativ, gândire logică , comunicativitate, orientare în spațiu, bună dispoziție,
curiozitate, spirit de observație, int eres pentru locul misterios, stimularea competiției
între grupuri, îmbină activitatea statică cu mișcarea, etc. ” (Breben, G ongea, Ruiu,
Fulga, 2002, p. 151 , 155 )
Etapele călătoriei misterioase: organizarea pe grupuri, prezentarea temei, a
obiectivelor și a sar cinilor didactice, activitatea în grupuri mici, călătoria spre destinație,
sosirea la destinația locului misterios, evaluarea .
9. Desenul „este metoda didactică valorificată cu precădere în vederea stimulării
creativității copiilor, respectiv nivelul verbal al comunicării. ” (Hobjilă, 2008, p. 103)
Această metodă reprezintă un alt mod de abordare a textelor epice prin artă și
prin jocul spontan al imaginației creatoare al copiilor. Astfel, în cadrul activităților de
educare a limbajului se pot crea diferite situații în care copiii pot reda, prin desen ,
elemente legate de conținutul unei anumite părți dintr -o poveste/basm, legendă, schiță,
etc. De exemplu: realizarea unui peisaj sau locul desfășură rii unei acțiuni , desenarea
personaj ul preferat , conturarea unor simboluri care apar în textul unei opere (pantoful,
copacul cu mere, punguța cocoșului, paloșul eroului , cufărul misterios, lampa
fermecată, covorul zburător, bagheta fermecată etc.), desenarea personaje lor cu puteri

46
supranaturale , desenarea drumului iniți atic al unui personaj, realizarea unor hărți,
desenarea începutului sau finalului unei povești, etc.
În cadrul demersului instructiv -educativ reflectat în activitățile de educare a
limbajului, desenul îndeplinește mai multe funcții specifice:
– „funcția ins trumentală (în condițiile valorificării desenului ca mijloc de
exprimare);
– funcția motivațională – ca formă de încurajare a manifestării copilului prin
desen (de exemplu, în condițiile în care limbajul verbal nu este preferat);
– funcția evaluativă – activit atea în sine și produsul acesteia pot furniza informații
despre copil. ” (Hobjilă, 2008, p. 103)
10. Brainstorming -ul „sau evaluarea amânată ori furtună în creier este o
metodă interactivă de dezvoltare de noi idei ce rezultă din discuțiile purtate între mai
mulți participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Rezultatul
acestor discuții se soldează cu alegerea celei mai bune soluții de rezolvare a situației
dezbătute .” (Oprea, 2012, p. 42)
În cadrul activităților de educare a limbajului , brainstorming -ul poate fi
valorificată ca metodă didactică în abordarea diferitelor texte epice în anumite secvențe
ale activității. De exemplu: în alegerea unui titlu pentru o poveste creată de copii, în
schimbarea numelui unui personaj, în schimbarea î nceputului sau finalului unei povești,
în expli carea unor cuvinte și expresii.
„Asaltul de idei poate lua forme particulare în activitățile derulate cu preșcolarii,
ideea putând fi nu doar verbalizată, ci și asociată cu desene, jetoane, siluete, jucării,
figurine cu mimici diferite, pasaje muzicale, gesturi/mișcări, etc., încurajându -se astfel
modalități de exprimare a copiilor. ” (Hobjilă, 2008, p. 94)
Din numărul metodelor prezentate anterior și din descrierile lor putem
concluziona că există multe posibi lități de a dinamiza activitățile de educare a
limbajului. Ca și celelalte cunoștințe umane și metodele de predare învățare au evoluat,
azi fiind preferate cele interactive, participative și, deci, centrate pe copil, în defavoarea
celor centrate pe cadrul didactic. În cadrul activităților de educare a limbajului
elementele de creativitate trebuie să fie mereu prezente, metodele clasice să se
întrepătrundă cu metodele activ -participative , să se utilizeze în permanență experiențele
copiilor și să se creeze si tuații de împărtășire a acestei cunoașteri.

47
III.4. Jocul didactic – metodă activ -participativă în abordarea textului epic

Jocul este cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înțeleg
evenime ntele din jur și învață din ele, este o activitate de pregătire pentru viață, de
stimulare afectiv -atitudinală, de dezvoltare a unor trăsături de caracter. „La vârsta
preșcolară jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie
generată de trebuințe, dorințe, tendinț e specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică.
Sub o formă sau alta, jocul se regăsește la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi
timpuri. ” (Lăzărescu și Ezechil, 2011, p. 132)
Din aceste considerente, j ocul trebuie apreciat ca bază a conceper ii întregii
activități ins tructiv -educative din grădiniță, devenind astfel, o activitate fundamentală.
Ceea ce caracterizează în esență jocul este aceea că el îmbină într -un tot unitar și
armonios atât sarcini specifice jocului didactic, cât și sarcini și funcții specifice
învățării.
În procesul de învățământ jocul este conceput ca „mijloc de instruire și educare
a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concepute pe care le
propune procesul de învățământ și ca formă de organizare a a ctivității de cunoaștere și
de dezvoltare a capacităților psihofizice pe toate planurile. ” (Boca -Miron și Chichișan,
2002, p. 33)
Ca formă de organizare , jocul este o „activitate aparent gratuită fără un scop
material, a cărei motivare este intrinsecă. ” (Voiculescu, 2003, p. 82). Prin intermediul
jocului, se satisfac toate dorințele copilului: de mișcare, de exprimare originală, de
realizare a viselor și dorințelor din plan imaginar, de manifestare deplină a voinței, a
vorbirii, de socializare.
Ca tip de activitate sau formă de organizare , jocul didactic este „un mijloc de
accelerare a trecerii de la joc la învățare, deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de
cunoștințe și formarea unor capacități de cunoaștere. ” (Voiculescu, 2003, p. 85). Jocul
didactic es te valorificat atât în activitățile de transmitere de noi cunoștințe cât și în
fixarea, sistematizarea și evaluarea acestora.
În cele ce urmează ne vom axa pe jocul didactic ca metodă activ -participativă
folosită în abordarea textelor epice.
Jocul didactic , utilizat ca metodă de învățare, „este centrat pe raportarea la
descoperirea/fixarea de conținuturi, în condițiile implicării copiilor în propria

48
instruire/formare în cadrul unui demers caracterizat prin valențele ludicului. ” (Hobjilă,
2008, p. 118). Folo sită des în ciclul preșcolar, metoda jocului didactic are drept specific
faptul că informația, deprinderea, conduita, strategia de lucru care trebuie însușite sunt
exprimare prin diverse situații de joc. „Jocul generează bucurie, bună dispoziție, previne
oboseala și monotonia, îmbină spontanul și imaginarul specifice psihicului infantil cu
efortul solicitat și programat de procesul de învățământ. ” (Nițulescu, 2013, p. 107)
Pentru ca această metodă să aibă o finalitate, se impune respectarea unor cerințe:
– crearea unui climat educațional favorabil, antrenant , plăcut ;
– conceperea jocului ținând cont de particularitățile de vârstă ale copiilor;
– prezentarea conținuturilor în succesiunea logică desfășurării lor;
– prezentarea sarcinilor într -o manieră accesibilă cop iilor;
– „îmbinarea corectă a activităților concret -operatorii cu cele abstracte;
– asigurarea unui conținut bogat, structurat în forme variate, vizând esențialul;
– stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate;
înglobarea în joc a unor cazuri, situați i, probleme similare celor întâlnite în viața
practică .” (Boca -Miron și Chichișan, 2002, p. 34);
– stabilirea clară a regulilor jocului;
– utilizarea unui material cât mai vast și atractiv;
Din perspectiva educării limbajului, jocul didactic contribuie la for marea,
dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului sub toate aspectele: fonetic, lexical și
gramatical, se îmbunătățește pronunția, se formează noțiuni, se dezvoltă imaginația
copiilor. „Jucându -se, copilul exersează înțelegerea prin comunicare, își dezvoltă
capacitatea de discriminare, de judecată, imaginează și formulează verbal atât realul, cât
și imaginarul. ” (Dumitrana, 1999, p. 9) sau jocul didactic „are un rol deosebit în
educarea calității memoriei, a spiritului creator, a imaginației și a procesului d e gândire
în sine. Prin intermediul jocului didactic se fixează și se îmbogățește vocabularul activ
al copiilor, dar, în egală măsură, se dezvoltă și limbajul acestora. ” (Bulc, 2005, 23 -24)
De exemplu:
– îmbogățirea vocabularului copiilor cu substantive pro prii: numele personajelor
din povești sau numele orașelor, țării, tărâmului, unde se petrece acțiunea;
– îmbogățirea vocabularului copiilor cu substantive comune care denumesc
obiecte, fenomene, principalele părți ale corpului, îmbrăcăminte, etc.;

49
– îmbogăți rea vocabularului copiilor cu diferite adjective: însușiri privind
culoarea, raporturi dimensionale, însușiri gustative, olfactive sau anumite calități
morale ( Povestea lui Harap -Alb, de Ion Creangă).
– îmbogățirea lexicului, sub aspectul achizițiilor de no i cuvinte: sinonime,
antonime, omonime, etc. La grupe mari se va acorda prioritate cuvintelor și
expresiilor care exprimă aspecte comportamentale, stări afective, norme de
comportare și sentimente.
– pe parcursul desfășurării unei povestiri /basm/legendă/sch iță, etc. copilul are
posibilitatea de a aplica unele cunoștințe asimilate în alte situații de învățare, de
a-și exprima priceperile și deprinderile formate în cadrul altor activități.
În concluzie, p rin folosirea jocului didactic , ca metodă, se sporește i nteresul
pentru activitățile de educare a limbajului, facilitează ati ngerea scopurilor propuse și
influențează copilul în vederea pregătirii sale pentru școală. Jocul didactic, folosit în
interiorul activităților de educare a limbajului asigură acestuia u n „caracter viu, animat,
atrăgător, varietate și o dispoziție generală foarte bună, eliminând astfel posibilitatea de
instalare a plictiselii, a monotoniei sau a oboselii. ” (Norel și Bota, 2012, p. 218) . De
asemenea, prin jocul didactic se asigură o învăța re eficientă pentru că acțiunea este
efectuată de către copil iar îndrumarea cadrului didactic este necesară în măsura în care
îl antrenează pe copil în joc, îi mărește sfera de acțiune, oferă materialul necesar îi
verifică și apreciază rezultatele obținut e.

50
CAPITOLUL IV – Jocuri pentru abordarea textului epic în ciclul
preșcolar – auxiliar pentru învățământul preșcolar
IV.1. Jocuri dida ctice pentru abordarea a textelor epice

Jocul didactic reprezintă unul dintre principalele mijloacele de re alizare a
activităților de educare a limbajului. Jocul didactic este „un mijloc de accelerare a
trecerii de la joc la învățare, deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoștințe și
formarea unor capacități de cunoaștere. ” (Voiculescu, 2003, p. 85) Esența jocului
didactic constă în faptul că în timpul desfășurării acestuia se îmbină atât sarcinile și
funcțiile specifice jocului, cât și sarcinile și funcțiile specifice învățării. Termenul
didactic asociat celui de joc „accentuează partea instructivă a acti vității, deoarece,
indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul
informativ cât și formativ al procesului de învățământ. ” (Lespezanu, 2007, p. 107)
Astfel, copilul, prin joc, într -un mod plăcut, atractiv , relaxant și distractiv , învață.
Jocul didactic se deosebește de celelalte jocuri și activități din grădiniță prin
următoarele aspecte sau caracteristici: scopul didactic, sarcina didactică, conținutul
jocului, elementele de joc și regulile jocului.
Scopul d idactic reprezintă o finalitate educațională și se raportează la
obiectivele specifice . Acesta trebuie să fie formulat clar și precis, asigurând o bună
organizare și desfășurare a activității.
Sarcina didactică reprezintă problema intelectuală centrală pe care trebuie să o
rezolve copiii și p rin intermediul căreia se exersează operațiile gândirii: analiza, sinteza,
comparația, abstractizarea, generalizarea, etc. Sarcina didactică trebuie să fie formulată
în funcție de conținutul jocului și de vârsta copiil or.
Conținutul jocului reprezintă ansamblul cunoștințelor, deprinderilor și
priceperilor pe care copilul le achiziționează sau le consolidează. Conținutul trebuie
prezentat într -o manieră cât mai accesibilă și plăcută copiilor.
Elementele de joc reprezint ă mijloacele de realizare a sarcinii didactice prin
intermediul cărora jocul devine o activitate plăcută, dinamică, atra ctivă, relaxantă și
distractivă care favorizează obținerea performanțelor. Elementele de joc sunt variate și
se aleg în funcție de conți nutul jocului și de nivelul de vârstă a copiilor. Exemple de
elemente de joc: întrecerea, recompensa, aplauze, închiderea și deschiderea ochilor,

51
mișcarea, mânuirea materialului, așteptarea, interpretarea unor roluri, surpriza, ghicirea,
gruparea, selectar ea și așezarea unor materiale, alegerea obiectului preferat, dialogul.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și sunt prestabilite și obligatorii
pentru toți copiii. Ele sunt cerințe care dirijează acțiunea copiilor , reglementează
conduita aces tora pe parcursul desfășurării jocului (stimulează sau inhibă manifestările
comportamentale), reglementează distribuirea rolurilor și relațiile dintre copii, ajută la
rezolvarea problemei respective.
O importanță deosebită în desfășurarea jocului didactic îl are alegerea
materialului didactic. Acesta va trebui să fie divers, de calitate, adecvat conținutului
jocului și particularităților de vârstă și individuale ale copiilor. Materialele didactice pot fi
statice (fotografii, planșe, desene, jetoane, schem e, machete, jucării, siluete personaje,
materiale din natură sau de construcții, etc.) sau dinamice (mișcarea, deplasarea și
funcționarea unor păpuși, mașini, etc., utilizarea calculatorului, prezentări Power point,
cărți, enciclopedii, reviste, vizionarea unor filme sau documentare, etc.) .
În ceea ce privește abordarea textelor epice în ciclul preșcolar, principalele
obiective ale jocurilor didactice sunt: asimilarea, verificarea și consolidarea
cunoștințelor despre conținutul unei povești (basm, nuvele, s chițe, etc.); formarea
percepțiilor corecte despre obiecte și fenomene din poveștile cunoscute; exersarea
memoriei și atenției voluntare; exersarea imaginației creatoare; edu carea spiritului de
observație; educarea unor trăsături ca: stăpânirea de sine, au tocontrolul, spiritul de
independență , perseverență, etc.; dezvoltarea spiritului de echipă prin cooperare,
colaborare și ajutor reciproc.
În concluzie, prin intermediul jocul ui didactic copilul se poate exprima liber, se
familiarizea ză cu tot ceea ce îl înconjoară, îi stârnește interesul acestuia, îl
sensibilizează, îi dezvoltă gândirea și memoria, îi dezvoltă vorbirea și îi îmbogățește
vocabularul.
În cele ce urmează voi exemplifica câteva jocuri didactice de abordare a textelor
epice în ciclul preșcola r.

52
 Tunelul personajelor din povești
SCOP: verificarea cunoștințelor despre personajele din poveștile cunoscute
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să identifice personajele găsite în cufărul din tunel;
O2: să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat;
O3: să redea replici scurte ale personajelor din poveștile cunoscute;
SARCINA DIDACTICĂ: recunoașter ea personajelor din poveștile cunos cute și
plasarea lor la cadrul de poveste corespunzător.
REGULILE JOCULUI:
La semnalul primit, copiii numiți vor alerga prin tunel, vor alege din cufăr un
jeton și se vor întoarce la locul inițial. Aici ei trebuie să recunoască numele personajului
și să îl asocieze cadrului potrivit și să redea replici scurte din povestea din care vine
personajul.
ELEMENTE DE JOC: mișcarea , aplauze, ghicirea, recompensa.
MATERIAL DIDACTIC: un cufăr, tunel din scăunele, jetoane cu personajele din
povești, steluțe, recompense.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Cadrul didactic și copiii stau într -o parte a grupei așezați pe câte o pernuță . În
partea opusă este un tunel, la capătul căruia se află un cufăr. Educatoarea aduce copiii
în lumea poveștilor prin următoarele versuri: „Hai, te rog, poftește/ Personajul îl alege/
În poveste -l potrivește. ” La semnalul primit, pe rând, câte un copil intră în tunel, alege
un jeton din cufăr, iese târându -se, spune ce personaj a ales și din ce poveste este și îl
așază la locul potrivit, formând pe flipchart un ciorchine. La complicarea jocului, copiii
trebuie să redea o replică scurtă a personajului de pe jeton. Cadrul d idactic încurajează
copiii să aplaude și să strige numele copilului care desfășoară acțiunea . Jocul continuă
până se termină jetoanele din cufăr.
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor.

53
De exempl u, povestea Regatul de gheață și Cenușăreasa .

54
 Hora personajelor
SCOP: formarea capacității de a recunoaște însușirile caracter istice ale unor persona je
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să identifice personajul găsit în săculeț;
O2: să precizeze care sunt însușirile personajului ales;
O3: să redea replici scurte ale personajului ales;
SARCINA DIDACTICĂ: Stabilirea însușirilor specifice unor personaje de poveste
REGULILE JOCULUI:
La semnalul conducătorului de joc, unul dintre copii aleargă la săculeț, atinge
clopoțelul și scoate o siluetă (personajele de povești realizate la activitatea practică) ,
precizează care sunt principalele însușiri (pozitive sau negative) ale personajului ales
din săculeț.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mișcarea.
MATERIAL DIDACTIC: un săculeț cu siluetele realizate de copii, un clopoțel, u n
suport cu o sârmă, recompense
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Cadrul didactic și copiii stau într -o parte a grupei așezați, în semicerc, pe covor.
În partea opusă se află agățat săculețul cu siluetele personajelor realizate de copii în
cadrul activității practice, un clopoțel, și un suport cu o sârmă. La semnalul
conducătorului de joc, unul dintre copii aleargă la săculeț, atinge clopoțelul și scoate o
siluetă , precizează care sunt principalele însușiri (pozitive sau negative) ale personajului
ales, apoi le înșiră unul după altul pe sârmă, pentru a se realiza hora personajelor. Ele
trebuie aranjate în așa fel încât să se miște ușor. Copiii se vor amuza atunci când,
suflând înspre ele, încep să se miște. La complicarea jocului, copiii trebuie să redea o
replică scurtă a personajului ales. Cadrul didactic încurajează copiii să aplaude și s ă
strige numele copilului care desfășoară acțiunea. Jocul continuă până se termină
siluetele din săculeț.
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor.

55
 Labirintul cu basme
SCOP: Fixarea cunoștințelor d espre succesiunea momentelor unor acțiuni din două
basme studiate
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1: să așeze imaginile în ordinea desfășurării acțiunii din basm;
O2: să redea cât mai expresiv dialogul dintre personaje.
SARCINA DIDACTICĂ : așezarea imaginilor de b asm, în labirint, în ordinea
desfășurării acțiunii
REGULILE JOCULUI :
Copiii opresc redarea întâmplărilor prin expresia „Nu pe aici! ” și corectează
greșelile motivând fiecare modificare.
ELEMENTE DE JOC : închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, mânuir ea
materialului
MATERIAL DIDACTIC : imagini cu principalele secvențe din basme, labirintul,
stimulente pentru copii, jetoane pentru fiecare copil cu
semnul „Nu pe aici! ”.
DESFĂȘURAREA JOCULUI :
Educatoare prezintă copiilor materialele didactice: imagini cu principalele
secvențe din basme, labirintul, stimulente pentru copii, jetoane pentru fiecare copil cu
semnul „Nu pe aici! ”. Copiii sunt împărțiți în două echipe. Copilul desemnat de echipă,
alege o imagine, o descrie și o așază în labirint în ordine cronol ogică. Dacă imaginea nu
a fost așezată la locul ei, ceilalți copii vor ridica jetoanele cu semnul „Nu pe aici! ”.
Cadrul didactic poate întocmi numeroase labirinturi cu grade de dificultate
variate pentru a le oferi copiilor ocazia să facă exerciții cât ma i numeroase, pornind de
la cele mai ușoare spre cele mai grele.
Câștigă echipa care ajung e prima la capătul labirintului (în evaluare cadrul
didactic va lua în considerare atât rezolvarea corectă a sarcinii, cât și durata necesară
soluționării ei). La fina lul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda
recompense tuturor copiilor.

56
 Vrăjitorul Încurcă Tot
SCOP: dezvoltarea capacității de a reda cursiv fragmente din poveștile cunoscute
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1: să sesizeze ce acțiuni sau pers onaje au fost intercalate greșit î n poveste;
O2: să redea cât mai corect textul poveștii;
O3: să corecteze propozițiile redate de educatoare, asociind nume,
caracteristicile sau faptele reale ale personajelor.
SARCINA DIDACTICĂ :
Sesizarea și corectarea gr eșelilor făcute intenționat în redarea conținutului unor
povești.
REGULILE JOCULUI:
Copiii opresc redarea întâmplărilor prin expresia „Ai amestecat povestea! ” și
corectează greșelile motivând fiecare modificare.
ELEMENTE DE JOC : surpriza, aplauze, recunoaș terea
MATERIAL DIDACTIC : flipchart cu textul unei povești amestecate, tablouri cu
imagini din povești cunoscute și personaje ce aparțin
narațiunii respective
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
În fața copiilor, se afișează pe flipchart o scenă dintr -o poveste, se preci zează
titlul personajele poveștii respective. Educatoarea redă conținutul unei povești sau
dialogul dintre două personaje, iar la un moment dat Vrăjitorul Încurcă Tot introduce
elemente dintr -o altă poveste. În acel moment copiii trebuie să oprească poves tea
spunând „Ai amestecat povestea! ”. Ei motivează de ce au intervenit, prezentând
povestea și personajele care au fost amestecate. Se va cere copiilor să continue povestea
sau să redea dialogul dintre personajele afișate așa cum este în realitate.
De exem plu:
A fost odat ă ca niciodat ă, că de n-ar fi nu s -ar mai povesti, o capr ă care tr ăia
la marginea p ădurii împreuna cu cei trei iezi ai s ăi.
Într-o bun ă zi, pe c ând soarele începu a r ăsări, capra plec ă în pădure dup ă
mâncare, dar nu înainte s ă le spun ă iezișorilor s ă fie cu b ăgare de seman ă și să nu care
cumva s ă deschid ă ușa cuiva.
După o bucat ă de vreme, la u șa iezilor b ătu cu ciocul … un coco ș. Mare spaim ă
pe capul s ărăcuților; nu știau ce s ă facă și au cerut celui ce le b ătuse la u șă să cânte. Și
acesta c ântă:
– Cucurigu, boieri mari! Da ți pungu ța cu doi bani!
În acest timp, pe drum trecea sup ărat un … urs care, spre mirarea noastr ă … nu
avea coad ă. O cauta de zor pe vulpe pentru c ă, hoa ța de ea, l -a pacalit și el vroia s ă se

57
răzbune. Obosit de a tâta căutare, ursul, a poposit la o casu ță din p ădure. Dar mare îi
fu mirarea c ând deodata auzi un c ântec “ Noi suntem piticii….”. Erau cei șapte pitici
care se întorceau de la munc ă. Osteni ți și lihni ți de foame piticii au intrat în cas ă și ce
să vadă: ordine și cur ățenie în cas ă, mâncare pe mas ă, rufe sp ălate și o preafrumoas ă
fată întins ă pe paturile lor. Dupa ce s -au apropiat și s-au minunat de frumuse țea și
gingășia ei, au hotar ât să o numeasc ă … Cenu șăreasa dar era îmbrăcată toată în roșu,
ba av ea chiar și o scufi ță roșie !
Cand se trezi, fata le povesti c ă a intrat în căsuța lor ca s ă se ascunda de lupul
cel rău care tocmai o m âncase pe bunicu ța ei.
La un moment dat, la u șă bătu … un fecior de împărat care avea în mână un
pantof. Vroia s ă vadă dacă nu cumva acolo locuie ște frumoasa fat ă cu care a dansat
toata seara la palat, s ă probeze pantoful, s -o recunoasc ă și s-o ia de so ție.
Pantoful îi veni ca turnat Cenu șăresei și atunci feciorul de împărat o lu ă pe
aceasta și făcura o nunt ă mare ce du ră trei zile și trei nop ți și poate o dura și acum …
Și-am încalecat pe -o șa și v-am spus povestea a șa!

 Piramida poveștii …
SCOP: Formarea deprinderii de a se exprima corect și coerent prin interpretarea
rolurilor unor personaje din povești
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să identifice personajele găsite în buzunarul autorului;
O2: să redea replici scurte/dialogul dintre două personaje din poveștile
cunoscute;
O3: să redea prin gestică și mimică stări trăite de personajul îndrăgit.
SARCINA DIDACT ICĂ:
Recunoașterea personajelor și redarea dialogului, cât mai corect și coerent,
dintre acestea .
REGULILE JOCULUI:
La cererea invitatului surpriză, copiii vor alege din buzunarul autorului două
personaje, le v or numi , vor interpreta cu ajutorul gestici i și mimicii un scurt dialog
dintre acestea și le vor așeza în piramida poveștilor.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze
MATERIAL DIDACTIC: buzunarul autorului în care sunt prinse câte două personaje
dintr -o poveste studiat ă, jetoane cu fețe care exprimă anumite stări (bucurie, tristețe,
teamă, curaj, nedumerire, etc.).

58
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Cadrul didactic și copiii stau într -o parte a grupei așezați, în semicerc, pe covor.
În fața lor este desenată pe tabla magnetică o p iramidă. La bază sunt trei cuburi în
dreptul cărora este scris cuvântul MIMARE , la mijloc sunt două cuburi în dreptul cărora
este scris cuvântul DIALOG , iar în dreptul cubului din vârf este scris PREZENTARE .
La semnalul primit de invitatul surpriză, cop ilul numit, va alege din buzunarul autorului
două jetoane cu personajele dintr -o poveste studiată. El trebuie să așeze jetoanele în
piramidă și să prezinte sarcinile: să facă o scurtă prezentare a personajelor, să redea
dialogul dintre ele și să mimeze o s tare trăită de personajul preferat.
De exemplu : piramida poveștii Fata babei și fata moșneagului , de Ion Creangă.

MIMARE
PREZENTARE

DIALOG

59
 Neguțătorul de basme
SCOP: Formarea deprinderii de a compune o scurtă povestire după o imagine
OBIEC TIVE OPERAȚIONALE:
O1: să compună o scurtă poveste după o imagine;
O2: să transmită un mesaj ca răspuns la o întâmplare prezentată.
SARCINA DIDACTICĂ:
Descrierea sumară a imaginii alese, precizarea acțiunii efectuate, a cauzei și a
efectului acestei acțiu ni.
REGULILE JOCULUI:
Copilul chemat vine la tabla magnetică , negociază pentru o imagine, răspunde la
ghicitoare, alege imaginea și creează o scurtă poveste după acea imagine.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, ghicirea, gestica, ap lauzele.
MATERIAL DIDACTIC:
Imagini reprezentând diferite acțiuni ( un spiriduș care vorbește cu luna, o fetiță
care pleacă în vacanță, un băiat care este la circ, niște copii care sunt la o petrecere, o
familie care este la un picnic, etc.).
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea prezintă copiilor materialele didactice (imagini reprezentând
diferite acțiuni – un spiriduș care vorbește cu luna, o fetiță care pleacă în vacanță, un
băiat care este la circ, niște copii care sunt la o petrecere, o familie care este la un
picnic, etc.) și regulil e jocului. Copilul care negociază cel mai bine pentru o imagine și
va răspunde la o ghicitoare își va alege imaginea dorită de pe tabla magnetică. Copilul
va privi imaginea și va crea o scurtă poveste încercând să -și imagineze mesajul transmis
prin interme diul ilustrației. Cadrul didactic va interveni doar ca să îndrume gândirea
copiilor prin întrebări ajutătoare. De exemplu: „Unde crezi că se întâmplă acțiunea? Ce
nume crezi că li s -ar potrivi personajelor din imagine? De ce crezi că a procedat așa
persona jul din imagine ?, Ce urmări crezi că poate avea această întâmplarea? ”, Care
este mesajul poveștii create de tine?, etc.”
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor.

60
 Interviul
SCOP: Consolidarea depr inderii de a folosi corect dialogul
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să redea replici scurte ale personajului interpretat ;
O2: să răspundă la întrebările adresate de reporter ;
O3: să redea prin gestică și mimică stările trăite de personajul interpretat .
SARCINA DIDACTICĂ:
Identificarea personajului, asocierea lui cu po vestea și redarea cât mai corectă a
unui dialog scurt dintre personaj și reporter .
REGULILE JOCULUI:
Copilul care are microfonul devine reporter iar ceilalți copiii care au câte o
mască a unui per sonaj din poveștile studiate, devin intervievați. Răspunsurile corecte
sunt aplaudate și recompensate cu steluța vedete lor.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mișcarea, aplauze
MATERIAL DIDACTIC: un microfon, un ministudiou TV, măști cu personaje din
povești, came ră de filmat, stimulente.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea explică sensul următoarelor
cuvinte: interviu, reporter, reportaj, pornind de la cunoștințele copiilor. Se formează
echipe alcătuite dintre un reporter și un in tervievat. Pe rând, fiecare echipă va intra în
ministudioul amenajat în partea opusă a grupei, pentru a înregistra un interviu. Copiii
sunt încurajați să vorbească liber și să intre în rolul personajului pe care îl interpretează.
Publicul aplaudă fiecare e chipă. La finalul jocului copiii sunt felicitați pentru
răspunsurile și întrebările oferite și primesc drept recompensă o steluță a vedelor.
De exemplu: Ghid de interviu pentru povestea Cei trei purceluși
1. Cum te numești?
2. Din ce poveste vii?
3. Mai ai frați/s urori? Care este numele lor?
4. Ce joc preferi?
5. Ce alte activități îți plac cel mai mult?
6. Ce ne mai poți spune despre tine?
7. Cum se numesc prietenii tăi?
8. Care este culoarea ta preferată?

61
9. Dacă vine iarna, unde vei locui?
10. Din ce îți vei construi căsuța și de ce ?
11. De cine îți este teamă?
12. Cum îl poți învinge pe lup?

 Roata obiectelor pierdute
SCOP: Fixarea conținutului unor povești cunoscute
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască obiectele prezentate și poveștile în care apar;
O2: să precizeze personajul căruia îi aparține obiectul descoperit;
O3: să redea un dialog între două personaje ale poveștii.
SARCINA DIDACTICĂ:
Identificarea obiectului, asocierea lui cu personajul căruia îi aparține și redarea
cât mai exactă a unui dialog scurt între două personaje ale po veștii.
REGULILE JOCULUI:
Copilul care primește cartonașul verde învârte roata. În momentul când aceasta
se oprește , copilul trebuie să identifice și să denumească obiectul, să precizeze cui îi
aparține, din ce poveste vine personajul și să redea un scur t dialog din povestea
respectivă.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialului, închiderea și deschiderea ochilor,
aplauze , ghicirea.
MATERIAL DIDACTIC: o roată confecționată de cadrul didactic pe care sunt lipite
elemente di poveștile cunoscute (o salbă, un pa ntof, o scufiță roșie, un cufăr, o pălărie
de vânător, un covor zburător, o baghetă magică, etc.)
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt așezați în semicerc, pe câte o pernuță, pe covor. Educatoarea explică
și demonstrează modul de folosire a roții. Copilul car e primește cartonașul verde, vine
și învârte roata iar în momentul când se oprește , denumește obiectul care este pe jeton,
identifică personajul căruia îi aparține acel obiect, specifică din ce poveste este
personajul și redă, pe scurt, dialogul dintre pe rsonaje din povestea respectivă. După ce
toate obiectele au fost identificate, copiii închid ochii iar educatoarea schimbă jetoanele
de pe roată.

62
În complicarea jocului, copiii trebuie să mimeze o acțiune legată de folosirea
unui obiect al personajului al es, iar ceilalți copii trebuie să -l ghicească. Jocul continuă
până ce v in toți copiii și învârt roata și mimează o acțiune, la alegere.
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor.

 Să facem bagajul … ( lui Aladin, Ariel, Scufiței Roșii, fetei moșneagului,
cocoșului, etc.)
SCOP: dezvoltarea memoriei prin reproducerea unui șir de cuvinte
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să reproducă cât mai corect obiectele prezentate;
O2: să completeze șirul cu alte obiecte ne cesare într -o călătorie.
SARCINA DIDACTICĂ:
Identificarea personajului căreia îi ap arțin obiectele , asocierea lui cu povestea și
completarea cu alte obiecte necesare în călătorie.
REGULILE JOCULUI:
Copilul care are în acel moment valiza, o deschide și pu ne în ea obiecte le
necesare în călătorie a personajului ales. Câștigă copilul care a reprodus cel mai bine
numele lucrurilor din valiză.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, aplauze
MATERIAL DIDACTIC: o valiză, jetoane cu diferite obiecte din poveștile cunoscute
de copii (o salbă, un pantof, o scufiță roșie, un cozonac, plăcinte, pere, un cufăr, o
pălărie de vânător, un covor zburător, o lampă fermecată, scoici, o baghetă magică,
rochii, pălării, etc. )
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt dispuș i în formație de cerc, așezați pe covor. Un copil ales de cadrul
didactic începe jocul spunând: „Ariel pleacă în călătorie și are nevoie de pieptene. ”
Copilul de lângă el repetă ultimul cuvânt, pieptene , și mai adaugă unul, de exemplu
parfum, scoici, etc. (în această etapă a jocului, pe lângă obiectele care apar în poveste,
copiii pot inventa și alte lucruri necesare în călătorie). Următorul copil continuă,
repetând obiectele: pieptene, parfum, scoici , etc. Dacă un copil nu repetă toate cuvintele
și nu î și amintește numele altui obiect necesar în călătorie, iese din joc.

63
Câștigă copilul care a reprodus cel mai bine numele lucrurilor din valiză și a
completat corect denumirea unui obiect util în călătorie. La finalul jocului se va
consolida titlul jocului ș i se vor acorda recompense tuturor copiilor.

 Cine ne vorbește?
SCOP: Dezvoltarea capacității de a reda cursiv fragmente din poveștile cunoscute
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască personajul dintr -o poveste după replica ascultată;
O2: să redea expre siv dialogul dintre personaje.
SARCINA DIDACTICĂ:
Recunoașterea personajului și redarea dialogului dintre personajele din poveștile
cunoscute.
REGULILE JOCULUI:
Copilul care recunoaște primul personajul și redă dialogul corect este
recompensat cu buline vesele.
ELEMENTE DE JOC: surpriza , recompensa, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: laptop, c d-uri cu poveștile cunoscute de copii, stimulente.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt împărțiți în două echipe și sunt așezați pe scăunele față în față. La
semnalul educato arei, copiii ascultă vocea înregistrată a unui personaj dintr -o poveste
cunoscută. După ce se oprește înregistrarea, cele două echipe au timp de gândire un
minut, timp în care discută între ei. La întrebarea Cine ne -a vorbit? , conducătorul din
fiecare echi pă dă răspunsul. Dacă răspunsul este corect primesc drept recompensă o
bulină veselă. În funcție de complexitatea acțiunii, cadrul didactic mai poate întreba cui
i se adresează personajul pe care l -au recunoscut și să redea cât mai corect acel dialog.
Opțional, copiii pot fi solicitați să aleagă și să afișeze siluetele personajelor recunoscute.
Pentru complicarea jocului copiii pot asculta trei personaje și se poate cere
reproducerea dialogului dintre ele, cât mai fidel posibil.
La finalul jocului se va con solida titlul jocului și se vor aco rda recompense
tuturor copiilor.

64
IV.2. Abordarea textelor epice prin jocuri didactice integrate

Jocurile didactice integrate sunt activități în care sunt incluse mai multe secvențe
didactice în care „conținuturi ale d ouă sau mai multe domenii experiențiale se
articulează în jurul unui nucleu de integrare curriculară. ” (Glava, Pocol și Tătaru, 2009,
p. 53) O astfel de activitate nu trebuie să depășească timpul optim prevăzut pentru
fiecare grupă de vârstă . În jocul dida ctic integrat se realizează o împletire a
conținuturilor într -o formă atractivă, flexibilă, care conduce activitatea copilului spre
investigare, documentare, cercetare și aplicarea practică a celor învățate.
Avantajele utilizării jocului didactic integrat :
 corelarea dintre două sau mai multe domenii experiențiale stimulează interesul
pentru cunoaștere, descoperire și autocunoaștere;
 permite cadrului didactic să -și valorifice experiența didactic, originalitatea și
creativitatea;
 prin intermediul jocului cop ilul îndeplinește mai ușor sarcinile didactice, se
dezvoltă motivația și se elimină monotonia;
 copiii dobândesc noi cunoștințe, își formează anumite priceperi și deprinderi;
 aplică în situații concrete cunoștințele asimilate ;
 își dezvoltă abilități socio -afective, prin asumarea responsabilității și rolurilor
diferite în cadrul microgrupului din care face parte;
 dă posibilitate copiilor de a se exprima liber, de a fi plasați în mijlocul acțiunii,
de a investiga, de a crea;
 favorizează dezvoltarea gândirii l ogice, a creativității și originalității.
În continuare , vor fi prezentate câteva exemple de jocuri didactice integrate de
abordare a textului epic în ciclul preșcolar.

65
 Domeniul Limbă și C omunicare + Activități liber alese
 Petrecerea personajelor din povești
SCOP:
o Evaluarea cunoștințelor despre personajele din povești le cunoscute ;
o Cultivarea sociabilității copiilor, a intereselor și deprinderilor de
cooperare între partenerii de joc, a comunicării libere între preșcolari în
timpul jocului.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască din imagini personajele din povești;
O2: să redea, pe scurt dialogul dintre două personaje
O2: să lipească corect pentru a realiza coroana de prinț și prințesă ;
O3: să coloreze după un contur dat blazonul ales .
SARCINA DIDA CTICĂ:
 Recunoașterea personajului și redarea dialogului dintre pers onajele din poveștile
cunoscute;
 Realizarea unor coronițe și a unui blazon prin lipire și colorare.
REGULI DE JOC:
Îndeplinirea fiecărei sarcini în parte conform solicitărilor cadrului dida ctic.
Răspunsurile corecte sunt recompensate.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, recompensa, dialogrul.
DESCRIEREA JOCULUI:
Se prezintă copiilor tema, obiectivele jocului și probele prin care trebuie să
treacă copiii pentru a ajung e la caste lul unde se va desfășura o petrecere . Într -o parte a
grupei este amenajat castelul unde se va da petrecerea, iar în partea opusă sunt
amenajate cele două centre unde vor lucra copiii.
În prima etapă a jocului copiii se organizează în centrul dorit (Artă – Lipire –
Coroana de prinți și prințese – și Artă – Colorare – Blazonul ), intuiesc, se
familiarizează cu materialele pregătite și lucrează la centrul ales. La semnalul dat de
cadrul didactic, copiii se rotesc de la un centru la altul, pentru ca fiecare di ntre ei să aibă
câte o coroană și un blazon cu ajutorul cărora vor intra la petrecerea desfășurată în
castel. Copiii î și desfășoara activitatea, colaborând, comunicând liber, exersând

66
deprinderile de lucru învățate pentru a duce la bun sfârșit sa rcina spec ifică centrului
ales.
În etapa a doua a jocului copiii trebuie să răspundă la un set de întrebări pentru a
putea intra în castel și să participe la petrecere. Fiecare copil, pe rând, vine la ușa
castelului, prezintă blazonul și numele personajului pe care îl va interpreta și răspunde
la o întrebare ( Din ce poveste este personajul ales? , Ce alte personaje mai sunt în
această poveste? , În care poveste mai întâlnești personajul…? , Redă, pe scurt dialogul
dintre Alba ca Zăpada și mama vitregă , Cum caracterizezi personajul ales?, etc.
La finalul jocului copiii primesc aprecieri și recompense.

 Domeniul Limbă și C omunicare + Domeniul Știință (cunoașterea mediului)
 Găinușa cea moțată
SCOP:
o Fixarea cunoștințelor despre succesiunea momentelor unor acțiuni din poves tea
Găinușa cea moțată ;
o Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor despre aspectele
caracteristice ale anotimpului de toamnă;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să așeze imaginile în ordinea desfășurării acțiunii din poveste ;
O2: să redea cât mai expre siv dialogul dintre personaje;
O3: să descrie principalele caracteristici ale anotimpului de toamnă .
SARCINA DIDACTICĂ:
 descoperirea fotografiilor cu ajutorul hă rții și analiza lor.
REGULI DE JOC:
Copiii vor descoperi jetoanele, vor răspunde, pe rând, la întrebări și vor realiza
albumul.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mișcarea, mânuirea materialului, selectarea și
așezarea fotografiilor, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
Cadrul didactic prezintă copiilor o bibliotecă în care sunt mai multe cărți de
povești și u n album din care lipsesc fotografiile. După ce copiii au prezentat cărțile din
bibliotecă aceștia se opresc asupra albumului. După o analiză mai atentă, ei descoperă

67
printre paginile albumului o scrisoare de la Uriașul Brumar care îi roagă să găsească
fotografiile ascunse prin grădiniță pentru a completa albumul.
Urmărind harta lăsată de uriaș, copiii pornesc pe traseu executând pasul
uriașului și numărând atâția pași câți indică cifra de pe hartă, ajungând pe rând la
fiecare comoară. Pe un dulap din g rupă copiii vor găsi un plic galben, pe un dulap din
hol vor găsi un plic verde, în cabinetul medical un plic albastru, în grupă lângă televizor
vor găsi un plic roșu iar sub covor un plic portocaliu. După ce au fost descoperite toate
comorile, copiii se a șează pe covor, în semicerc și analizează conținutul plicurilor.
Fiecare plic conține una sau două imagini cu principalele secvențe din povestea
Găinușa cea moțată , de Călin Gruia.
În etapa următoare a jocului, se analizează fiecare imagine , se integrează
conținuturi din domeniul științe și se așează imaginile pe flipchart în ordinea
desfășurării principalelor momente ale acțiunii din poveste .
Întrebări: Cum se numește povestea pe care a -ți descoperit -o?, Care sunt
personajele principale din această poves te?, Dar personajele secundare?, Ce animale
mai trăiesc în pădure?, Unde se petrece acțiune din poveste? , În ce anotimp se coc
nucile? , În ce lună a anotimpului de toamnă credeți că se coc nucile? , Care sunt lunile
anotimpului de toamnă? Ce alte fructe mai găsim în pădure? , Ce alte animale mai
consumă nuci?, Cum este pădurea toamna ?, Cum este prezentată ziua în car e se
petrece acțiunea ?, Cum sunt zilele în anotimpul de toamnă?, Dar nopțile?, Redă, pe
scurt, dialogul dintre găinușă și cocoșel/ broască/ ac, etc.
După ce a fost dezbătută fiecare imagine în parte, jetoanele vor fi așezate în
album, se va consolida titlul și autorul poveștii și se vor acorda recompense copiilor
care au participat, în mod activ, la desfășurarea jocului.

68
 Domeniul Limbă și Comunicare + Domeniul Știință (activitate matematică)
 O zi cu piticii din poveste
SCOP:
o Formarea deprinderii de a compune o scurtă povestire după un început dat ;
o Dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere și cifre întrebuințând un
limbaj ade cvat;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să compună o scurtă poveste în funcție de obiectele găsite;
O2: Să sorteze obiectele în funcție de mărimea lor;
O3: Să numere în ordine crescătoare ș i descrescătoare în limitele 1 -10;
O4: Să identifice poziția unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal .
SARCINA DIDACTICĂ:
 Descrierea sumară a obiectului alese, precizarea acțiunii efectuate, a cauzei și a
efectului acestei acțiuni;
 Mânuirea obiectelor în funcție de cerințele date.
REGULI DE JOC:
Copilul numit vine ș i alege un obiect din cufăr și continuă povestea începută,
după care așează obiectele în funcție de mărimea lor, le numără în ordine crescătoare și
descrescătoare în limitele 1 -10 și identifice poziția lui într-un șir, utilizând numeralul
ordinal .
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, alegerea și așezarea
obiectelor, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
Copiii stau așezați pe perne, formând cercul prieteniei. Copiii sunt în demn ați să
facă schimb de impresii prin aducerea în prim plan a exper iențelor proprii, păreri despre
o întâmplare, un eveniment pe care l -au trăit ieri sau chiar î n cursul zilei . Având în
vedere tema săptămânii și faptul că au avut ca sarcini să -i roage pe părinți să le citească
sau să le spună o poveste, împărtășirea cu ce ilalți se va axa pe „schimbul de povești”.
Prin metoda b rainstorming copiii vor enumera personaje le din poveștile cunoscute de
ei.
În momentul în care sunt amintiți piticii din povestea Alba ca Zăpada , cadrul
didactic începe o scurtă povestioară având ca t itlu O zi cu piticii din poveste .
Educatoarea, în timp ce spune începutul poveștii, le prezintă copiilor un cufăr care a

69
fost găsit de pitici în munți și adus la grădiniță . Cufărul conține mai multe obiecte ce
aparțin unor personaje din poveștile cunoscute de copii. Pe baza obiectelor, care sunt
scoase pe rând, din cufăr copii vor continua povestea. Aceasta va fi finalizată în
momentul în care sunt scoase toate obiectele din cufăr (o salbă, un pantof, o sabie, un
măr, un pahar de argint, o punguță cu trei g albeni, un pieptene, un fus, o nucă și o
baghetă).
În etapa următoare a jocului, copiii trebuie să așeze obiectele găsite, în funcție
de mărimea lor, să le numere în ordine crescătoare și descrescătoare în limitele 1 -10 și
să identifice poziția unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal .
La finalul jocului se va consolida titlul poveștii compuse de copii și se vor
acorda recompense copiilor care au participat, în mod activ, la desfășurarea jocului.

 Domeniul Limbă și C omunicare + Domeniul Om și S ocietate (educație
pentru societate)
 Judecata personajelor
SCOP:
o Dezvoltarea c unoștințelor cu privire la normele de comportare, prin raportare la
personajele din poveștile studiate;
o Dezvoltarea capacității de respectare a normelor de comportare în societa te.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască din imagini personajele din povești;
O2: să clasifice personajele în funcție de acțiunile pe care le întreprind în poveste ;
O3: să identifice comportamente pozitive/ negative ale personajelor indicate ;
O4: să enumere minim două fapte bune realizate de ei, în comparație cu cele ale
personajelor .
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoașterea și clasificarea personajelor în funcție de acțiunile pe care le
întreprind în poveste;
 Identificarea comportamentelor pozitive și negativ e ale personajelor din
poveștile cunoscute.

70
REGULI DE JOC:
Copilul care îmbracă roba trebuie să recunoască personajul și povestea din care
face parte acestea , să povestească pe scurt acțiunile personajului, să precizeze dacă
faptele făcute de acesta au un aspect pozitiv sau negativ.
ELEMENTE DE JOC : surpriza, aplauze, interpretarea unor roluri, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă a jocului , se realizează captarea atenției prin utiliza rea unui
săculeț în care se află o scrisoare de la Zâna Pov eștilor și siluetele personajelor. Zâna
Poveștilor îi roagă pe copii să de vină pentru o clipă judecători (fiecare copil, pe rând, va
primi o robă) și să o ajute să identifice personajele din săculeț, să numească povestea
din care fac parte, să le analizeze comportamentul, să precizeze care sunt consecințele
faptei săvârșite și să le „trimită” pe „Tărâmul faptelor bune sau pe Tărâmul faptelor
rele” .
Se anunță titlul jocului Judecata personajelor . Înainte de începerea jocului se
organizează o scurtă discuție pentru a -și aminti poveștile pe care le -au studiat în
activitățile anterioare.
În etapa următoare, s e explică modalitatea de organizare și desfășurare a jocului :
copiii trebuie să recunoască personajele și povestea din care fac parte acestea, după care
să le „trimită” pe „ Tărâmul faptelor bune” sau pe „Tărâmul faptelor rele”, în funcție de
comportamentul manifestat în poveste. Copilul care îmbracă roba va deveni judecător și
va avea de îndeplinit următoarele sarcini: să denumească personajul și povestea din care
face parte, să povestească pe scurt acțiunile personajului, să precizeze dacă faptele
făcute de acesta au un aspect pozitiv sau negativ , urmând în cele din urmă să îl plaseze
pe „Tărâmul faptelor bune” sau pe „Tărâmul faptelor rele” în funcți e de consecințele
faptelor sale și de hotărârea judecătorului. Fiecare judecător trebuie să -și argumenteze
hotărârea luată.
Pentru a complica jocul, cadrul didactic poate să aleagă câteva personaje de pe
„Tărâmul faptelor rele” , iar copiii trebuie să le ajute să ajungă pe „Tărâmul faptelor
bune”. Aceștia își vor imagina cum ar fi trebuit să se comporte personajele negative
pentru a deveni personaje pozitive. În încheierea jocului, copiii trebuie să dea exemple
de fapte bune realizate de ei , într -un anumit moment sau situație, în comp arație cu cele
ale personajelor.

71
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
copiilor care au participat, în mod activ, la desfășurarea jocului.

 Domeniul Limbă și C omunicare + Domeniul Om și Societ ate (activitate
practică)
 Librăria poveștilor
SCOP: Sistematizarea cunoștințelor despre personajele din poveștile cunoscute prin
valorificarea deprinderilor însușite în cadrul activităților practice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască personaje din povești, pe baza unor imagini, jetoane, ghicitori,
replici folosite sau pe baza unei descrieri;
O2: să participe la activitatea de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în
calitate de auditor;
O3: să realizeze o mască sau un obiect la unui personaj d in poveste, cu ajutorul
materialelor puse la dispoziție, valorificând deprinderile de lucru însușite
anterior.
SARCINA DIDACTICĂ:
 recunoașterea unor personaje din povești le cunoscute;
 realizarea unei măști cu ajutorul materialelor puse la dispoziția copiil or.
REGULI DE JOC:
Copilul care cumpără obiectul trebuie să răspundă la o cerință. Dacă răspunsul
este corect acesta va primi câte un bilet pentru a putea intra în atelierele de creație
pentru a realiza masca dorită.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, ghicirea, mânuirea materialelor, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
Grupa va fi împărțită în trei spații, amenajate diferit: două spații în care vor fi
așezate pe mese materialele pentru realizarea măștilor și a obiectelor personajelor din
povești și un spațiu în care va fi amenajată o librărie.
Prima parte a jocului se va desfășura în Librăria poveștilor , unde fiecare copil,
pe rând, trebuie să vină și să cumpere : o imagine dintr -o poveste, o ghicitoare, un jeton
cu un personaj dintr -o poveste, o carte cu povești, un jeton cu un obiect a unui personaj,
o siluetă a unui personaj, etc.

72
Cadrul didactic va juca rolul vânzătoarei și va prezenta copiilor modul în care se
va desfășura jocul: fiecare copil va veni și se va prezenta, va adresa formulele de
politețe și va cumpă ră un obiect sau un lucru din materialele pregătite pe raft. Pentru a
obține acel lucru, copilul, trebuie să răspundă la o cerință a vânzătoarei: dezlegarea unor
ghicitori, r ecunoașterea poveștilor din care fac parte anumite fragmente citite de
educatoare (Apoi iese teafăr și de acolo, fuga la fereastra boierului și începe a trânti cu
ciocul în geam, zicând… ; Fată frumoasă și harnică, fie -ți milă de mine și mă grijește,
că ți-oi prinde bine și eu vreodată !; etc.), recunoașterea personajelor reprezentate prin
siluete sau dintr -o imagine, identificarea unor greșeli strecurate în descrierea unui
personaj (adevărat sau fals – Iedul cel mic s -a ascuns după ușă, Mărgica a fost găsită
de găină, F ata babei era harnică și frumoasă, Alba ca Zăpada a ajuns la casa ce lor
șapte pitici ), imitarea personajelor recunoscute anterior, redarea unui scurt dialog dintre
două personaje, recitarea unui cântec spus de un pe rsonaj (cântecul cocoșului, cântecul
turtiței, cântecul caprei, cântecul piticilor, etc.)
Dacă răspunsurile a u fost corecte, fiecare copil va primi câte un bilet pentru a
putea intra în atelierele de creație, unde își vor alege, în funcție de preferințe, atelierul la
care dorește să lucreze: Atelierul măștilor – unde copiii trebuie să realizeze din diferite
mater iale o mască a unui personaj preferat și Atelierul obiectelor – unde copiii vor
realiza din diferite materiale obiecte (bagheta magică, șiragul de mărgele, cufărul, etc.)
ale personajelor preferate.
În complicarea jocului, copiii vor prezenta fiecare lucru realizat de ei și vor
încerca să asocieze o mască a unui personaj cu un obiect. (De exemplu: Cenușăreasa cu
pantoful, Prințul cu paloșul, etc.)
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor care au particip at la desfășurarea jocului.

73
 Domeniul Limbă și C omunicare + Estetic și creativ (educație plastică )
 Pictorul de povești
SCOP:
o Fixarea conținutului unor povești cunoscute prin redarea unor desene;
o Exersarea unor tehnici de lucru specifice activităț ilor artistico -plastice .
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să identifice cuvintele care lipsesc dintr -o frază/propoziție;
O2: să completeze prin desen, scena dintr -o poveste;
O3: să redea prin desen/pictură imaginea unui obiect, lucru sau ființă;
SARCINA DIDACT ICĂ:
 Identificarea cuvintelor care lipsesc dintr -o frază/propoziție și completarea lor
prin desen;
 Să redea cu ajutorul desenului/picturii imaginea unui obiect, lucru sau ființe.
REGULI DE JOC:
La semnalul primit, copilul numit treb uie să îndeplinească, pe rând, cele patru
sarcini de lucru. Sunt aplaudate lucrările originale și creative ale copiilor.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, ghicirea, așezarea
materialului, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă c opiii sunt așezați în semic erc pe covor și vor fi împărțiți în cinci
echipe în funcție de petala pe care o are lipită în piept: echipa petalelor roșii, verzi,
albastre, galbene și portocalii . Se anunță titlul jocului, Pictorul de povești .
În etapa următoare, e ducatoarea va prezen ta copiilor cinci ilustrații cu un labirint
la capătul căreia se află o petală colorată (o petală roșie, verde, albastră, galbenă și
portocalie) și modul de desfășurare a jocului. Fiecare echipă, în funcție de petala pe care
o are în piept își va alege lab irintul cu petala de aceeași culoare (echipa petalelor roșii
va alege labirintul la capătul căruia se află petala roșie) , va veni în mijlocul
semi cercului, va dezlega labirintul și va rezolva sarci nile găsite pe spatele petalei.

74
Sarcini:
– Completează ce lipsește: În casa cu lucruri mici locuiau…; Cenușăreasa și -a
pierdut un …; Măgărușul încăpățânat nu vroia să…; Găinușa cea moțată și
cocoșelul vroiau să mănânce … din …; Cocoșul a găsit pe drum o … , Motanul
încălțat l -a ajutat pe … , Degețica era o feti ță… , Scufița Roșie trebuia să
meargă la bunicuță cu … , Pinochio era un băiețel din … , etc.
– Adevărat sau fals: Boierul din poveste se plimba cu bicicleta; Alba ca Zăpada a
ajuns la ușa zmeului; Fata moșneagului era harnică și frumoasă; Capra avea
trei i ezi, Ciripe era lacom, Scufița Roșie a ascultat de sfatul mamei, Cocoșul a
găsit o punguță cu cinci bani, etc.
– Spune repede trei personaje din poveștile cunoscute.
În a doua etapă a jocului, după ce au fost îndeplinite primele trei sarcini, copiii
vor mer ge la mese și vor îndeplini ultima sarcină de pe petală:
1. Echipa petalelor roșii – trebuie să coloreze , la alegere povestea preferată ;
2. Echipa petalelor verzi – trebuie să pictez e locul în care se petrece acțiunea unei
povești (pădure, câmp, apă, mu nte);
3. Echipa petalelor albastre – să deseneze prinți și prințese din poveștile cunoscute ;
4. Echipa petalelor galbene – să deseneze personajul preferat dintr -o poveste ;
5. Echipa petalelor portocalii – să deseneze obiectele personajelor din povești .
În ultima etapă a jocului se vor aduna toate lucrările copiilor și se vor așeza pe
tablă formând o floare de lotus, după care va avea loc turul galeriei . În timpul turului,
fiecare echipă prezintă ceea ce au lucrat: titlul lucrării, povestea din care face par te
personajul, prințesa și prințul preferat, locul unde se întâmplă o acțiune dintr -o poveste,
obiectele pe care le folosesc personajele. De asemenea , echipele pot face conexiuni
între lucrări: personajul desenat de un coleg s -ar încadra în peisajul din p ădure și ar
folosi unul dintre obiectele realizate de echipa petalelor portocalii.
La finalul jocului se va consolida titlul jocului și se vor acorda recompense
tuturor copiilor care au part icipat la desfășurarea jocului.

75
TEHNICA LOTUS DE G RUP – PICTORUL DE POVEȘTI

 Domeniul Limbă și C omunicare + Estetic și creativ (educație muzicală)
 Muzicanții din Bremen
SCOP:
o Formarea deprinderii de a se substitui personajelor din poveste , de a
imita repli ci ale a cestora cu ajut orul educatoarei;
o Formarea capacităților de exprimare prin muzică .
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să redea replici scurte/ dialogul dintre două personaje din povestea
Muzicanții din Bremen ;
O2: să denumească diferite instrumente muzical e folosite într -un taraf;
O3: să recunoască diferite sunete de instrumente muzicale.

76
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoașterea personajelor și redarea dialogului, cât mai corect și coerent,
dintre acestea ;
 Denumirea instrumentelor muzicale și utilizarea lor.
REGU LI DE JOC:
Copilul care ghicește un personaj și un instrument muzical, primește
instrumentul respectiv și posibilitatea de a interpreta un rol din povestea Muzicanții din
Bremen.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, ghicirea, mânuirea materialului, alegerea obiectu lui
preferat, dialogul, recompensa.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă a jocului, c opii sunt așezați în semicerc pe scăunele. Se explică
copiilor că în fața lor au fost așezate personajele dintr -o poveste, dar că printre ele s -a
rătăcit un personaj str ăin și un sac cu surprize. Copiii trebuie să privească siluetele, să
spună din ce poveste fac parte, precum și care personaj nu face parte din poveste.
Siluetele trebuie să reprezinte toate personajele principale, precum și alte elemente
semnificative din pove ste, care îi pot ajuta pe copii să o recunoască.
În etapa următoare , câte un copil vine și scoate din sac câte un instrument
muzical: o tobă, o trompetă, o muzicuță, maracas, xilofon, tamburină, instrument
muzical din lemn cu bile, zurgălăi, zbârnâitoare, tub de ploaie și castagnete. Copiii
recunosc și denumesc instrumentele muzicale și le folosesc pentru câteva minute pentru
a se obișnui cu ele. În această etapă cadrul didactic poate adresa câteva întrebări legat
de aceste instrumente: La ce folosim acest e instrumente?, Ce alte instrumente mai
cunoașteți? (instrum ente cu coardă, de suflat, din lemn, de percuție), etc.
Se anunță titlul poveștii care va fi pusă în scenă , Muzicanții din Bremen , și
obiectivele principale ale activității: copiii trebuie să îș i aleagă câte un instrument
muzical și personajul pe care îl va interpreta.
În vederea transpunerii scenice a poveștii, este nevoie să se organizeze mai
multe activități cu caracter pregătitor: povestiri, repovestiri, vizionare desene animate
sau DVD -uri (unde este cazul), familiarizarea cu principalele momente ale acțiunii,
reproducerea pe roluri a textului. În loc de costumație, fiecare actor , va avea câte o
mască care a fost realizată la activitățile anterioare (în cadrul activităților de educare a
limbajului, la activitățile liber alese sau la activitățile practice).

77
În partea a treia a jocului, se vor împărți rolurile copiilor (o parte vor fi
spectatorii, iar ceilalți actorii). Repartizarea rolurilor se va face de către cadrul didactic,
prin tragere la sorți sau în funcție de înclinațiile copiilor. După prima reprezentație se
inversează rolurile.
În ultima parte a jocului, f inalul poveștii va fi schimbat, și anume, cântăreții vor
ajunge în Bremen și vor reuși să își îndeplinească visul, să devină muzi canți. Jocul se
încheie cu un spectacol muzical realizat de copii.
La finalul jocului se va consolida titlul poveștii care a fost pusă în scenă și se vor
acorda recompense tuturor copiilor care au participat la desfășurarea jocului.

 Domeniul Limbă și C omunicare + Domeniul Psiho -motric
 Colțurile cu povești
SCOP:
o Reactualizarea cunoștințelor legat d e basmele ș i poveștile învățate.
o Consolidarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să identifice secvențele din basme le/ povești le ascultate anterior;
O2: să recunoască personajele din poveștile cunoscute;
O3: să execute corect variantele de mers: pe vârfuri, ca piticul, ca uriașul, cu
spatele cu pășire peste diferite obstacole și transport de obiecte.
O4: să alerge corec t către un reper dat la semnal;
SARCINA DIDACTICĂ:
 Identificarea secvențelor și a personajelor din basmele și poveștile ascultate
anterior;
 Executarea corectă a diferitelor variante de mers.
REGULI DE JOC:
La semnalul primit, fiecare copil trebuie să identi fice secvențele și personajele
din basmele și poveștile cunoscute după care să meargă în jurul dreptunghi ului,
executând mai multe variante de mers.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialelor, întrecerea, aplauze,
așteptarea, recompensa.

78
DESCRIERE A JOCULUI:
Captarea atenției se realizează prin invitarea copiilor în sala de grupă (sau pe
terenul din curtea grădiniței) și descoperirea unor căsuțe desenate cu creta pe covor, a
unor stegulețelor colorate (albastru, verde , roșu și galben) , a unui panou și a unui coș
cu diferite obiecte: două cufere, două sticle cu apa vieții, două crengi fermecate , mere,
pere, pahare, șiraguri cu mărgele, pietre prețioase, etc. Se anunță titlul jocului și
obiectivele care trebuie să fie îndeplinite de copii: să recunoas că secvențele din
basmele/ poveștile ascultate anterior; să recunoască personajele din poveștile cunoscute;
să execute corect variantele de mers: pe vârfuri, ca piticul, ca uriașul, cu spatele cu
pășire peste diferite obstacole și transport de obiecte și s ă alerge corect către un reper
dat la semnal.
În prima parte a jocului, se descoperă panoul pe care sunt așezate câteva
personaje și secvențele principale dintr -un basm (poveste) cunoscut de copii. Copiii
privesc imaginile, denumesc basmul (povestea) apoi stabilesc și personajele care apar
pe parcursul narațiunii. Opțional copiii pot fi îndrumați să povestească un fragment
scurt din povestea preferată.
În a doua parte a jocului, se trasează un dreptunghi mare (cu ajutorul unei sfori
colorate), iar fiecărui colț i se atribuie câte un steguleț colorat (albastru, roșu, verde și
galben). Pe fiecare steag este lipit câte un jeton cu o imagine a unei povești cunoscute
de copii. La semnalul dat, copiii își vor alege de pe panou câte o imagine, vor merge în
jurul te renului delimitat, executând mai multe variante de mers: ca piticul, pe vârfuri, ca
uriașul, cu spatele. La un moment dat, educatoarea va spune o culoare, iar copiii care au
jetoane care se potrivesc imaginii de pe steguleț ul de culoarea respectivă , vor al erga și
vor așeza jetoanele în căsuță. Jocul se finalizează în momentul în care au fost așezate
toate jetoanele și obiectele din coș la căsuța potrivită. La finalul jocului se va consolida
titlul jocului și se vor acor da recompense tuturor copiilor.

79
IV.3. Abordarea textelor epice prin activități de tip outdoor

Există numeroase accepțiuni pentru termenul de educație outdoor, însă pentru a
da o definiție si mplă și pe înțelesul tuturor , putem spune că această for mă de educație
este un proces instructiv -educativ ce se desfășoară în diferite spații neconvenționale,
orientate spre un scop bine determinat.
Principalele caracteristici ale activităților outdoot:
 ofera posibilitatea contactului direct cu natura – cu influențe directe în
schimbarea atitudinilor si comportamentelor față de mediu;
 reprezint ă o puternic ă sursă de experiențe de învățare – oferă copiilor provocări
numeroase , determinând un proces instructiv -educativ puternic, inspirațional și
de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relație puternică
între participanți, bazată pe sprijin reciproc;
 facilitează procesul de învățare tuturor copiilor , inclusiv acelor care întâmpină
dificultăți , oferind un climat diferit de învățare (stimulativ , relaxant , motivant )
care permite escalada rea unor nivele înalte de imagina ție în vederea obținerii
rezultatelor propuse;
 favorizează d ezvoltare a personală atât a celor care o aplică (abilități de
management: organizare, coordonare, evaluare ), cât mai ales a preșcolarilor
(satisfacerea nevoii de j oc, îmbunătățirea relațiilor sociale , satisfacția reușitei
etc.);
 sprijină construirea spiritului de echipă – conexiunea între copii , copii -adulți
duce la creșterea gradului de participare activă, creșterea cetățeniei active în
rândul ambelor categorii;
 oferă nenumărate beneficii fizice, emoționale, mentale ce asigură bunăstarea
societății și satisface nevoia fiecărui individ de a fi respectat, inclus social, de a
se simți în siguranță , de a fi activ și responsabil etc. (Bucică, Bran, Caranda,
Turan (coord onatori), Manual de educație outdoor, 2010 – 2012, p. 5 -6).

80
 Călătorie în lumea lui Creangă
SCOP: Verificarea însușirii conținutului poveștilor învățate
LOCUL DESFĂȘURĂRII: curtea grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: steluțe de culori diferite (galbene, roși i și verzi) , cărți cu
povești, atlase, dicționare, cărți cu poezii, un puzzle, cretă colorată, materiale din
natură (crengi, frunze, pietre, nisip, etc.)
DESCRIEREA JOCULUI:
 Organizarea pe grupuri
Copiii sunt împărțiți în trei grupe de câte cinci. Fiecare echipă are lipit în piept o
steluță de culori diferite: echipa steluțelor galbene, echipa steluțelor roșii, și echipa
steluțelor verzi. Câte un grup, pe rând devine ghidul călătoriei. Un loc stabilit de la
început va constitui punctul de pornire în călăto rie (în mijlocul curții grădiniței) –
Căsuța poveștilor – .
 Prezentarea temei și a sarcinii didactice
Se prezintă titlul jocului Călătorie în lumea lui Creangă . Fiecare echipă își va
alege un loc diferit de cel al celorlalte grupuri, și se va pregăti pent ru îndeplinirea
sarcinii.
 Activitatea pe grupuri mici
În mod secret, fiecare echipă își alege un loc, îl amenajează, se documentează
despre tema aleasă și va face o scurtă prezentare a elementului principal al locului ales.
Echipa steluțelor roșii au ca te mă de realizat Biblioteca lui Creangă . Ei trebuie
să selecteze și să trieze cărțile de povești ale lui Ion Creangă dintre celelalte cărți:
atlase, dicționare, cărți cu poezii, etc. și să realizeze un puzzle cu autorul poveștilor.
Copiii utilizează cărțile în așa fel încât în timpul prezentării să fie în câmpul vizual al
vizitatorilor/călătorilor.
Echipa steluțelor galbene au ca temă de realizat Artiști în aer liber . Ei trebuie să
realizeze, prin desen pe asfalt, diferite imagini sau obiecte specifice unei p ovești: o
punguță, un copac cu cireșe, un cufăr, o salbă de mărgele, un copac cu pere, etc.
Echipa steluțelor verzi au ca temă de realizat Casele din povești . Ei trebuie să
construiască din diferite materiale din natură (crengi, frunze, pietre, nisip, pă mânt, etc.)
casa babei și a moșneagului, casa caprei cu trei iezi, castelul împăratului Verde și Roș,
casa de aramă din Povestea Harap Alb , etc.

81
 Călătoria spre destinație
Prin tragere la sorți, fiecare echipă pleacă, pe rând, spre prima destinație din
punctul stabilit inițial , Căsuța poveștilor . Un reprezentant al altui grup va fi ghidat de
către grupul care a propus destinația, prin intermediul pozițiilor spațiale.
De exemplu: „Mergi înainte 7 pași. Deplasează -te 5 pași spre dreapta, mai mergi
2 pași îna inte, încă 4 pași în față. ”
 Sosirea la destinația locului misterios
Acest moment revine grupului care a propus vizitarea locului respectiv. Ei
prezintă locul în așa fel încât să -i acapareze pe vizitatori.
De exemplu:
Grupul care a propus vizitarea loculu i Biblioteca lui Creangă , prezintă
vizitatorilor lucruri care îl fac interesant: un afiș de prezentare de carte, un puzzle cu
imagine scriitorului Ion Creangă, fotografii cu bojdeuca de la Iași și casa de la
Humulești a lui Ion Creangă. Fiecare membru al g rupului prezintă, cu ajutorul cadrului
didactic, un fragment dintr -o poveste, o glumă, o ghicitoare care se încadrează în
subiectul ales de grup.
Grupul care a propus vizitarea locului Artiști în aer liber , prezintă noilor veniți
desenele realizate de ei: o punguță, un copac cu cireșe, un cufăr, o salbă de mărgele, un
copac cu pere, etc. Vizitatorii trebuie să ghicească a cui sunt obiectele desenate și din ce
poveste fac parte. De asemenea, grupul artiștilor pot prezenta prin mimă și pantomimică
un personaj dintr -o poveste studiată.
Grupul care a propus vizitarea locului Casele din povești , prezintă invitaților
expoziția de case din poveștile lui Creangă: casa babei și a moșneagului, casa caprei cu
trei iezi, castelul împăratului Verde și Roș, casa de aramă din Povestea lui Harap Alb ,
etc. Vizitatorii trebuie să ghicească materialele din care au fost făcute casele.
La finalul activității se realizează evaluarea realizată pe mai multe planuri:
prezentarea pe grup și individuală.

82
 Descoperă povestea
SCOP : Însușirea unor cunoștințe cu privire la conținutul unei povești
LOCUL DESFĂȘURĂRII : curtea grădiniței
MATERIAL DIDACTIC : jetoane cu personajele din povești, un jeton cu locul unde
se desfășoară acțiunea din poveste, jetoane cu diferite scene ale poveștii, steluțe aurii.
DESCRIEREA JOCULUI:
Este un joc care se folosește pentru crearea bunei dispoziții de asimilare a unui
nou conținut a unei povești. De exemplu povestea Ciripel cel lacom, de Luiza Vlădescu.
Cu ajutorul unei hărți realizată de cadrul didactic copiii trebuie să găsească în
curtea grădiniței indiciile despre povestea Ciripel cel lacom . Indiciile sunt ascunse în
diferite locuri, marcate pe harta găsită de copii. Indicațiile sunt citite de cadrul didactic
și în funcție de locul stabilit de pornire se începe căutarea obiectelor pierdute. De
exemplu: căutarea se pornește de la poarta grădiniței. Acolo copiii găsesc un bilețel pe
care scrie mergi 5 pași spre dreapta, lângă flori – printre flori copiii descoperă primul
plic cu primul indiciu. Următoare le indicii sunt ascunse sub banca din curtea grădiniței,
în groapa cu nisip, pe pervazul geamului, etc. Și din aproape în aproape copiii, cu
ajutorul hărții descoperă indiciile ascunse: jetoane cu personajele din poveste (un
măgar, un câine de vânătoare, o pisică și un cocoș), un jeton cu locul unde se petrece
acțiunea din poveste, jetoane cu diferite scene din poveste. Pentru fiecare indiciu găsit
copiii primesc drept recompensă câte o steluță aurie.
După ce au fost descoperite toate jetoane, copiii se a șează în semicerc pe
covorul din curte, analizează jetoanele găsite și steluțele acumulate. După analiza lor,
cadrul didactic anunță titlul poveștii, iar cu ajutorul jetoanelor prezintă noul conținut. În
prezentarea poveștii cadrul didactic folosește gesti ca, mimica și un ton adecvat
diferitelor secvențe ale poveștii.
La finalul activității se consolidează titlul jocului Descoperă povestea și titlul
poveștii studiate Ciripel cel lacom .

83
 Șotronul povestitorilor
SCOP: Verificarea cunoștințelor despre p ersonajele din poveștile cunoscute.
LOCUL DESFĂȘURĂRII: curtea grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: cretă colorată, jetoane cu diferite imagini din povești, pietre
de dimensiuni mici, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă a jocului se trasează pe asfalt desenul șotronului iar fiecare copil
își caută câte o piatră de dimensiuni mici pe care o vor folosi în timpul jocului. În
funcție de tema aleasă și de vârsta copiilor, șotronul poate arăta în diverse moduri, poate
fi mai lung sau mai scurt, mai complex s au mai simplu. În toate cazurile, acesta trebuie
să aibă câteva căsuțe numerotate crescător începând cu cifra 1.
În a doua etapă copiii sunt împărțiți în două echipe: echipa povestitorilor hazlii
și echipa povestitorilor comici. Câte un cop il, pe rând, din fiecare echipă, va veni și va
arunca piatra în căsuța cu cifra 1. Primul copil care nimerește căsuța trebuie să sară într –
un picior în căsuța respectivă, să ia piatra, să privească jetonul din căsuță, să precizeze
ce personaj este și din ce poveste vine ș i apoi să se întoarcă la locul lui, tot prin săritură.
Apoi piatra este aruncată de următorii copii în căsuța în care este scrisă cifra 2. Căsuțele
trebuie parcurse de la 1 la 10 (sau în funcție de numărul de personaje dintr -o poveste),
după aceea de la 10 la 1. Prima echipă care răspunde corect la întrebări și parcurge toate
căsuțele este câștigătoare. Jocul continuă până ce toți jucătorii reușesc să parcurgă
șotronul. La finalul jocului, fiecare copil primește câte o recompensă.
Cerințe:
1. Cine este în imag ine și din ce poveste vine?
2. În ce alte povești ai mai întâlnit acest personaj? (de exemplu: vulpea, lupul,
iedul, etc.)
3. Cu cine vorbește personajul din poveste?
4. Unde se petrece acțiunea din poveste?
5. Povestește, pe scurt, secvența din poveste.
6. Recită cântec ul caprei/ dialogul dintre fata moșneagului și fântână/ cântecul
cocoșului/ cântecul turtiței, etc.
7. Cum caracterizezi/ sau cum este acest personaj? (viclean, harnic, lăudăros,
voios, bun, frumo s, urât, leneș, înșelător, etc.

84
ȘOTRONUL POVESTITORILOR

 Parcul cu povești
SCOP: Formarea deprinderii de a compune o scurtă poveste despre un obiect găsit în
natură
LOCUL DESFĂȘURĂRII: parcul grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: diverse materiale din natură: frunze de diferite forme și
culori , crengi uscate și verzi, pietre, ghinde, castane, flori, conuri de brad, semințe, etc.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă a jocului fiecare copil își va alege din parc diverse materiale din
natură pentru a crea o poveste: frunze de diferit e forme și culori , crengi uscate și verzi,
pietre, ghinde, castane, flori, semințe, iarbă, conuri de brad, capace, sticle, cutii de
carton, etc.
În etapa a doua fiecare copil, cu ajutorul cadrul ui didactic, are la dispoziție 1
minut pentru a se gândi la ti tlul unei povești, în funcție de materialele alese. De
exemplu: Floarea fermecată , Povestea crenguței de bra d, Veverița și ghindele , Cerințe:
1. Ce poveste este ?
2. Care este personajul principal?
3. Cu cine vorbește Turtița?
4. În ce alte povești ai mai întâl nit
iepurele, lupul, ursul și vulpea?
5. Unde se petrece acțiunea din poveste?
6. Povestește, pe scurt, secvența în care
Turtița se întâlnește cu iepurașul, lupul, ursul și
vulpea.
7. Redă, pe scurt, dialogul dintre Turtiță
și iepure/ lup/ urs/ vulpe.
8. Recită cânte cul Turtiței .
9. Cum caracterizezi / sau cum este Turtița
și vulpea ? (viclean, voios, lăudăros, bun,
frumos, urât, leneș, înșelător, etc.)

1 2 3 4 5 6 7 8

85
Pădurea fermecată , Povestea pietrei fermecate , Hai să reciclăm , Petrecerea frunzelor
de toamnă , Toamna în parc , Să protejăm natura , etc.
În etapa a treia se votează titlul poveștii care va fi realizată. Copiii vor privi
materialele adunate și cu ajutorul cadrului didactic vor crea o scurtă poveste încercând
să transmită un mesaj. Cadrul didactic va interveni doar ca să îndrum e gândirea copiilor
prin întrebări ajutătoare. De exemplu: „Unde se întâmplă acțiunea? Ce nume li s -ar
potrivi personajelor din povestea voastră? De ce a procedat așa?, Ce urmări poate avea
această întâmplarea? ”, etc. La finalul activității copiii vor pri mi recompense din partea
cadrului didactic și vor mulțumi naturii pentru toate materialele dăruite.

 Teatru în aer liber
SCOP: Formarea deprinderii de a se substitui personajelor din poveste, de a
imita replici ale a cestora cu ajutorul educatoarei
LOCUL DESFĂȘURĂRII: parcul grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: jetoane cu imagini din poveștile studiate, diverse materiale
din natură ( frunze de diferite forme și culori , crengi uscate și verzi, pietre, ghinde,
castane, flori, semințe, iarbă, conuri de brad, etc.), măști realizate de copii, diplome.
DESCRIEREA JOCULUI:
 Alegerea temei
Copiii stau așezați în semicerc pe iarbă, în parcul grădiniței. Pe scoarța copacilor
sunt lipite jetoane cu imagini din diferite povești studiate. La semnalul primit, c opiii
trebuie să găsească toate jetoanele și să le aducă la locul de unde au plecat. Prin vot, sau
tragere la sorți se hotărăște titlul poveștii care va fi interpretată de copii.
În vederea transpunerii scenice a poveștii, este nevoie să se organizeze mai
multe activități cu caracter pregătitor: povestiri, repovestiri, vizionare desene animate
sau DVD -uri (unde este cazul), familiarizarea cu principalele momente ale acțiunii,
reproducerea pe roluri a textului.
 Amenajarea spațiului de joc
Cu ajutorul copiil or și a materialelor din natură ( frunze de diferite forme și
culori , crengi uscate și verzi, pietre, ghinde, castane, flori, semințe, iarbă, conuri de
brad, etc.) se va amenaja spațiul în care se va desfășura dramatizare. De exemplu,
pentru dramatizarea Căsuța din oală : un tufiș/ o buturugă/ o scorbură/ mai multe crengi
adunate va simboliza căsuța, un covor din frunze, ghindele și castanele vor fi hrana

86
pentru personajele din poveste, flori și conuri de brad pentru ornarea casei, smocuri de
iarbă cu care s e căptușește căsuța, etc.
În loc de costumație, fiecare actor , va avea câte o mască care a fost realizată la
activitățile anterioare (în cadrul activităților de educare a limbajului, la activitățile liber
alese sau la activitățile practice).
 Repartizarea r olurilor
Copiii sunt împărțiți în două echipe: echipa actorilor/ interpreților și echipa
spectatorilor. După prima reprezentație se inversează rolurile. Repartizarea rolurilor se
va face de către cadrul didactic, prin tragere la sorți sau în funcție de înc linațiile
copiilor.
 Interpretarea rolurilor
Urmărind povestea educatoarei fiecare personaj interpretează rolul cât mai
expresiv , povestitorul fiind cadrul didactic . În timpul desfășurării jocului, cadrul
didactic intervine discret, lăsând deplină libertate copiilor în interpretarea rolurilor.
Copiii pot modifica firul epic și eventual finalul poveștii dramatizate.
Jocul se reia cu cealaltă echipă , substituind personajele din poveste. Copiii vor
interpreta rolurile susținute de educatoare în vederea exprimăr ii cât mai corecte și cât
mai apropiate de textul povestirii prin mimică și gesturi. La finalul jocului spectatorii au
libertatea deplină să aplaude la scenă deschisă. Copiii vor primi drept recompensă
pentru interpretare câte o diplomă.
Exemple de dramati zări care pot fi realizate în aer liber: Ridichea uriașă ,
poveste populară rusească; Căsuța din oală , poveste populară; Mănușa , poveste
populară ucraineană; Găinușa cea moțată și Ciuboțelele ogarului de Călin Gruia;
Povestea mărului buclucaș , adaptare după V. Suteev; Fata babei și fata moșneagului ,
Ursul păcălit de vulpe , de Ion Creangă; Cocoșelul cu pene de aur , de Alexandru Mitru;
Unde a zburat rândunica , de Titel Constantinescu; Povestea nucii lăudăroase , de
Vladimir Colin; Muzicanții din Bremen , de Fraț ii Grimm; Coliba iepurașului , de
Octavian Caprița; Turtița , poveste populară; Cei trei purceluși , de Van Gool.

87
 Povești pe asfalt
SCOP: Fixarea conținutului unor povești cunoscute
LOCUL DESFĂȘURĂRII: curtea grădiniței sau în parc
MATERIAL DIDACTIC: cretă colorată, un săculeț cu ghinde, castane și pietre de
dimensiuni mici, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
În prima etapă se formează echipele. Într -un săculeț se adună mai multe
materiale din natură (ghinde, castane și pietre de dimensiuni mici). Fiecare c opil, pe
rând, alege din săculeț câte un obiect și în funcție de obiectul ales se grupează și se
formează echipele de lucru: echipa castanelor, echipa ghindelor și echipa pietrelor.
În a doua etapă a activității se prezintă titlul activității și sarcinile de lucru. De
exemplu: „Astăzi, vom spune pe asfalt, Poveștile obiectelor din basmele și poveștile
cunoscute de voi. Fiecare copil va primi o cretă de o anumită culoare: roșu, galben,
maro, verde, albastru, portocali și alb și va desena primele elemente ce alcătuiesc
desenul. După ce desenați, veți face schimb de locuri și veți continua desenele realizate
de colegii voștri.
În următoarea etapă se desfășoară activitate propriu -zisă, în care se alternează
activitatea individuală cu cea de grup. Copiii deseneaz ă pe asfalt, în locul pe care l -a
pregătit cadrul didactic pentru fiecare echipă, câte un obiect, ființă sau lucru dintr -o
poveste cunoscută, timp de 5 minute, după care echipele se deplasează de la stânga spre
dreapta până ajung în poziție inițială. Fieca re membru al grupului, când își schimbă
locul, privește desenele, identifică elementele desenate, și încearcă să adauge altele sau
să le modifice creativ pe cele existente fără a se depărta de tema principală.
La finalul activității se realizează un tur a desenelor realizate pe asfalt și se
analizează lucrările: identificare poveștii din care fac parte desenele realizate, cărui
personaj îi aparține obiectul desenat, la ce folosește el, în ce secvență este folosit, etc.
Copiilor li se solicită să găsească un titlu care să definească conținutul desenului, dar
care să facă parte din tema propusă, Poveștile obiectelor . De exemplu: Condurul
Cenușăresei, Cufărul fermecat, Crenguța de alun, Ajutoarele fetei moșneagului, Salba
cățelușei, Castelul adormit , Turnul lu i Rapunzel , Oglinda fermecată , etc.

88
 Semaforul buclucaș
SCOP: Formarea deprinderii de a compune o scurtă povestire după un început dat
LOCUL DESFĂȘURĂRII: curtea grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: un cartonaș roșu și unul verde, materiale din natură: bețe,
crenguțe de diferite mărimi și forme, frunze de dimensiuni mai mari, coajă de copac,
pietre de dimensiuni mai mari, cretă albă, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
Copiii sunt așezați pe covorul din curte, în semicerc, fiecare dintre ai având în
mână un volan cr eat de ei din diverse materiale din natură: un băț, o crenguță, o frunză
de dimensiuni mai mari, coajă de copac, pietre de dimensiuni mai mari. Cu ajutorul
cretei, se trasează pe sol o linie de start. Toți copiii stau așezați după această linie. Un
alt cop il sau cadrul didactic va fi semaforul și va sta la o distanță de cel puțin 50 de
metri de linie, ținând în mână două cartonașe, unul roșu și altul verde.
Copiii vor avea rol de mașinuțe și, pe rând, în timp ce conduc prin oraș ei trebuie
să realizeze o p oveste după un început dat. Atunci când cartonașul verde este ridicat,
copilul desemnat merge de la linia de start prin curte și continuă povestea spusă până în
acel moment de colegul său. Când este ridicat cartonașul roșu, el trebuie să se oprească
din po vesti și să meargă la locul de unde a plecat.
De exemplu, realizarea poveștii care are ca titlu Povestea lui Petrișor .
Cadrul didactic începe povestea cu o scurtă introducere și finalizează cu o
propoziție care se termină cu următorul cuvânt: DEODATĂ – A fost o dată un băiețel,
pe nume Petrișor care se plictisea foarte repede și nu avea răbdare să se joace cu nici
o jucărie. Într -o zi, pe când trecea pe lângă Grădina Zoologică s -a gândit să o viziteze.
Pe când trecea pe lângă cușca vulpii, DEODATĂ… Copil ul care circulă în acel moment
și are verde la semafor trebuie să adauge propoziția sa, care se va termina, și ea, cu
DEODATĂ și să meargă la locul lui când semaforul este roșu.
Jocul continuă până ce toți copiii și -au adus contribuția la poveste.
La fin alul jocului copiii aplaudă povestea realizată de ei, se consolidează titlul
poveștii și primesc drept recompensă pentru interpretare câte o stea – Steaua artiștilor .

89
 Dacă – în lumea poveștilor
SCOP: Verificarea cunoștințelor legat de conținutul poveșt ilor învățate
LOCUL DESFĂȘURĂRII: parcul grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: bilețele cu diverse întrebări, o minge, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
Copiii sunt așezați în cerc, pe o pătură. În mijlocul cercului se află un bol cu
niște cartonașe pe care scrie o întrebare care începe cu cuvântul dacă. Copilul care
primește mingea, ia un cartonaș din bol, cadrul didactic citește întrebarea, iar copilul
răspunde la întrebare și face un comentariu sau dă o explicație. Cartonașul este pus la
loc în bol și se amestecă din nou cartonașele.
Lista What i f (Dacă):
1. Dacă ai fi un personaj din poveste, ce ai dori să fii?
2. Dacă ai călători în lumea Micului Prinț, ce ai dori să vizitezi?
3. Dacă ai putea schimba finalul poveștii…, cum ar fi acesta?
4. Dacă ai trăi în junglă precum Mog li, cum te -ai descurca?
5. Dacă ai avea lama lui Aladin, ce dorințe ți s -ar împlini?
6. Dacă ai fi copacul cu pere, ce i -ai spune fetei babei?
7. Dacă ai fi privighetoarea, ce ai cânta?
8. Dacă ai merge la Bremen, cine ai fi?
9. Dacă dorești să ți se citească o poveste, care ar fi aceea?
10. Dacă ai putea să ai o baghetă magic, cui i -ai îndeplini dorințele?
11. Dacă ai călători pe un covor fermecat, ce ai dori să vizitezi?
12. Dacă ai găsi mult pește, ce ai face cu el?
13. Dacă ai fi vânătorul din poveste, cum ai proceda?
14. Dacă ai fi mot anul din poveste, ce ai face ca să îl ajuți pe stăpân?
15. Dacă ai fi trimis să locuiești în casa piticilor, ce ai face?
16. Dacă ai fi Ion C reangă, cum ai termina povestea Capra cu trei iezi ?
17. Dacă ar fi să asculți o poveste, care ar fi aceasta?
Menținerea vivacit ății jocului se poate realiza prin următoarele jocuri: pentru
fiecare răspuns, copiii trebuie să adune câte o castană sau frunză din parc, să imite
sunetele auzite în parc (sunetele păsărilor, foșnetul frunzelor, sunetul vântului prin
crengi, etc.), să îmb rățișeze un copac sau unu l cu altul.

90
 Cavalerul, prin țesa și balauru l/zmeul/dragonul
SCOP: Verificarea cunoștințelor despre personajele din poveștile cunoscute
LOCUL DESFĂȘURĂRII: curtea grădiniței
MATERIAL DIDACTIC: materiale din natură: cochilii de mel ci, pietre de dimensiuni
mici, frunze, castane, ghinde, etc., jetoane cu diverse cerințe, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
Împărțirea pe echipe. Participanții la joc formează două echipe, prin tragere la
sorți a unor jetoane dint -un bol. După ce fiecare co pil își va alege din curte un obiect
norocos: un melc, o pietricică, o frunză, o castană, etc. se formează echipele. Echipele
formate, echipa merelor roșii și echipa merelor galbene, se aranjează în două rânduri,
unii în fața altora.
Explicarea regulilor j ocului . Cadrul didactic explică regulile jocului: fiecare
echipă trebuie să îndeplinească o cerință și în funcție de personajul care este mai
puternic trebuie să prindă membrii celeilalte echipe.
Desfășurarea jocului . Cadrul didactic explică gesturile pe c are trebuie să le
facă fiecare personaj: prințesa – pune mâinile pe talie și face o piruetă, spunând cochet
Hi, hi, hi !; cavaletul – pune înainte piciorul drept și mâna dreaptă cu degetul arătător
întins ca o sabie și strigă Haaa! ; balaurul – are mâinile r idicate înspre cei din față și
strigă cu un urlet înfiorător U-u-u-u! Prințesa este mai puternică decât cavalerul, pentru
că îl poate seduce, cavalerul este mai puternic decât balaurul, pentru că îl poate birui în
luptă, iar balaurul este mai puternic decâ t prințesa deoarece o poate fura. Fiecare echipă
are câteva secunde pentru a alege două personaje: pe unul îl vor arăta la semnalul
cadrului didactic, iar al doilea este de rezervă, în cazul în care cealaltă echipă a ales
același personaj.
După ce fiecare echipă îndeplinește câte o sarcină (să răspundă la o ghicitoare
legat de un personaj dintr -o poveste, sau un obiect folositor personajului respectiv, să
recită un cântec rostit de personajele din poveste, să redea dialogul dintre două
personaje, să spună c are este autorul unei povești, etc.), la semnalul cadrului didactic
echipele, aranjate în rânduri, își prezintă obiectul norocos și personajul ales – Eu sunt
Prințul din povestea Cenușăreasa , Eu sunt Prințesa Ariel , Eu sunt zmeul din povestea
Motanul încăl țat, etc. Echipa al cărei personaj este mai puternic, trebuie să prindă
membrii celeilalte echipe. Jocul se repetă de mai multe ori. La finalul jocului, fiecare
copil va primi câte o recompensă.

91

 Cursa de cai prin tărâmul povești lor
SCOP: Verificarea cunoș tințelor legat de conținutul poveștilor învățate
LOCUL DESFĂȘURĂRII: parcul grădiniței sau în curte
MATERIAL DIDACTIC: jetoane cu diferite întrebări, recompense.
DESCRIEREA JOCULUI:
Copiii sunt anunțați că vor participa la o cursă de cai prin tărâmul poveș tilor.
Pentru a intra în atmosfera de basm, jocul ar fi bine să se desfășoare în afara sălii de
grupă, în natură.
Copiii sunt așezați pe bucăți de trunchiuri de copaci, în formă de cerc, foarte
compact, cu umerii lipiți unul de altul. Ei trebuie să urmeze mișcările cadrului didactic
și să răspundă la întrebările adresate.
Povestea educatoarei : „Caii stau la linia de start (copiii pun mâine pe genunchi).
Ei pornesc la trap (copiii bat cu palmele alternativ pe un picior, apoi pe altul), apoi
încep să alerge mai repede (măresc viteza bătăilor din palme). Ajungând în fața unui
obstacol, caii îl depășesc (se saltă de pe buturugă și ridică mâinile, strigând U!).
ÎNTREBARE – Ce obstacole a întâlnit Alba ca Zăpada în drumul ei spre casa
piticilor? , apoi sar peste un obstacol dublu (se saltă de pe buturugă în același mod și
ridică mâinile, strigând U!, U! ÎNTREBARE – Ce obstacole a avut de trecut fata
moșneagului? sau Care au fost încercările la care a fost supus Harap Alb? , Care au
fost încercările prin care a trec ut cocoșul? , etc.
Apoi caii aleargă, aleargă și ajung printr -o pădure și aud șoaptele copacilor
(copiii mișcă mâinile alternativ pe lângă urechi, pronunțând Fâș, făș, făș!
ÎNTREBARE – Cum se numesc poveștile în care acțiunea se petrece în pădure? sau
Ce șo apte se aud noaptea/ziua în pădure? , Ce cântece se aud în pădure și din ce
poveste fac parte? În cale apare un râu și se aude apa susurând (copiii se bat cu palmele
peste obraji), dar caii nu trec prin apă, ci alergă pe un pod (se bat ușor cu pumnii în
piept). ÎNTREBARE – Unde trăiește Ariel? Descrie locul de unde vine ea.
Alergând, caii o iau la dreapta (copiii se înclină ușor spre dreapta, fără a înceta
să bată cu palmele pe genunchi), apoi spre stânga (toți se înclină spre stânga). Caii se
apropie de pa latul prințeselor (copiii dau din mână și pronunță cu voce subțire U!, U!,
U!) și de castelul prinților (copiii ridică mâna dreaptă în sus și jos și strigă Haaa! ).
ÎNTREBARE – Dați exemplu de prinți și prințese din poveștile cunoscute de voi.

92
Ajungând ap roape de finiș, caii măresc viteza, mai trec peste două obstacole
simple, și o iau la stânga, apoi sar peste un obstacol dublu și o iau la dreapta și ajung la
linia de finiș, unde fac o poză (fiecare copil zâmbește, stă într -o poziție haioasă,
înmărmurește pentru o clip și spune Clic! ÎNTREBARE – Ce nume i s-ar potrivi
tărâmului unde am călătorit ?
La finalul jocului copiii aplaudă și primesc recompense pentru mișcările
realizate în timpul jocului și răspunsurile pe care le -au dat la întrebările adresate. ”

93
În realizarea jocurilor am consultat o serie de lucrări, după cum urmează:
 Antonovici Ștefania și Nicu Gabriela (2008), Jocuri interdisciplinare – material
auxiliar pentru educatoare , București: Editura Aramis;
 Bărbulescu Gabrie la, Borțeanu Silvia, Călin Marilena, Iuga Ceilia și Toma
Elvira (2015), 175 de jocuri pentru preșcolari și școlarii mici , București:
Editura Litera;
 Bucică Liliana, Bran Dana Lorena, Caranda Gheorghiță, Turan Nazan
(coordonatori) 2010 -2012, Manual de educ ație outdoor;
 Ciocâlteu, Andreea (2013), Reguli simple pentru o educație armonioasă.
Lecturi și activități psihoeducative pentru copii, la grădiniță și acasă, 4 -6 ani ,
Pitești: Editura Paralela 45;
 Dima Silvia, Pâclea Daniela, Candrea Aurica (1995), Veniți să ne jucăm, copii!
Antologie de jocuri didactice , Antologie editată de Revista Învățământului
Preșcolar 1995;
 Dumitru Alexandrina și Dumitru Viorel -George (2009), Activități
transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar , Ediția a IV -a, Pitești:
Paralela 45;
 Hanganu Ileana și Raclaru Cireșica (2005), Jocuri pentru preșcolari – culegere –
, București: Editura Aramis;
 Moldovanu Iosif, Coadă Claudia, Tomșa Sergiu, ș. a. (2004), 855 de jocuri și
activități. Ghidul animatorului , Chișinău: Editura Trigraf – Tipar ;
 Povești și jocuri pentru alungat plictiseala , (2012), București: Editura Litera ;
 Preda Viorica , Pletea Mioara, Gama Filofteia, ș.a. (2011), 450 de jocuri
educaționale. Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a
copilului. 19 luni -84 de luni , București: Editura Didactica Publishing House;
 Stan, Floarea (2013), Jocul didactic. Jocurile exercițiu și rolul lor în dezvoltarea
limbajului copiilor preșcolari , Bacău: Editura Rovimed Publishers.

94
Concluzii

Studiul literaturii, atât r omâne cât și universale, începe încă din grădiniță și se
accentuează în etapele următoare ale școlarității. Este evident că literatura reprezintă o
parte a Domeniului limbă și comunicare a cărei importanță reise din caracterul ei
artistic și se caracterize ază în valoarea sa educativă, formativă, estetică și cognitivă.
Prin conținutul lor plin de învățămin te, literatura contribuie la formarea unor trăsături
pozitive de voință și caracter, la dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor, le
furnizează cun oștințe privitoare la cele mai variate aspecte de viață, îi familiarizează cu
lumea vegetală, animală și umană. Prin bogăția și varietatea ideilor pe care le cuprind,
textele literare emoționează și -l conving pe ascultător de frumusețea vieții și adevărulu i,
având o valoare etică deosebită.
Lucrarea de față a plecat de la premisa că textele literare au un rol definitoriu în,
modelarea personalității copiillor de vărstă preșcolară , motiv pentru care am propus,
prin intermediul demersului teoretic și aplicat iv întreprins în cadrul acesteia , noi
modalități de abordare a textului epic.
Astfel, partea teoretică a lucrării noastre este structurată în trei capitole. În
primul capitol ne -am îndreptat atenția asupra noțiunilor de teorie literară referitoare la
genul epic, respectiv: încadrarea acestuia în teoria genurilor literare, trăsăturile sale
caracteristice, precum și speciile literare subsumate lui. Am prezentat din punct de
vedere teoretic toate speciile literare subsumate genului epic, într -o manieră succint ă,
concentrându -ne atenția, în special, asupra acelora dintre ele care pot fi abordate în
etapa preșcolarității: povestirea, basmul, nuvela, romanul, schița, fabula, legenda,
povestea, snoava, balada.
În abordarea temei am considerat că este necesar, ca în al doilea capitol, să
punctez câteva a specte teoretice privind activitățile de educare a limbajului în ciclul
preșcolar , și anume, despre importanața D omeniul limbă și comunicare în curriculum
pentru învățământ preșcolar și tipurile de activități de educa re a limbajului utilizate în
cadrul procesului instructiv -educativ din grădiniță.
Pentru evidențierea manierei în care textele epice pot fi valorificate în cadrul
activităților de educare a limbajului desfășurate în grădiniță, am prezentat, în cadrul
celui de-al treilea capitol al lucrării noastre, câteva specte referitoare la abordarea
textelor epice în etapa preșcolarității. Astfel, abordarea textelor epice la vârsta

95
preșcolară este un proces complex, în cadrul căruia trebuie avute în vedere o serie de
considerente precum: particularitățile dezvoltării preșcoalrilor ca receptori de texte
epice, criterii de selectare și crearea unor situații de receptare a textelor epice și
importanța pe care o are jocului didactic în abordarea textelor epice. În subcalitol ul,
Modalități de abordare a textelor epice în ciclul preșcolar , am exemplificat câteva
conținutu ri care pot fi valorificate în cadrul activităților de educare a limbajului și am
prezentat principalele metode/procedee utilizate în receptarea textelor epic e.
Bazându -ne pe aceste idei, am prezentat, în cadrul celui din urmă capitol al
lucrării, diverse maniere prin care cadrul didactic poate aborda textele epice la vârsta
preșcolară. Astfel, pentru a veni în sprijinul participanților din domeniul educației care
își doresc să abordeze aceste textele în activitățile de zi cu zi desfășurate în cadrul
grădiniței, am realizat un auxiliar în care am prezentat mai multe jocuri: jocuri didactice
pentru abordarea textelor epice, jocuri cu conținut integrat și jocuri deasfășurate în afara
spațiului grădiniței (activități de tip outdoor).
În concluzie, indiferent de modalitatea prin care abordăm textele epice, acesta
trebuie să fie prezentată într -o manieră modernă, atractivă și activă, lăsând copiilor
libertatea de a -și exprima liber gândurile, ideile, sentimentele într -o manieră personală,
excluzând rigiditatea exprimărilor tabu.

96
Bibliografie

1. Andrei, Mariana (2004), Introducere în literatura pentru copii , Pitești: Editura
Paralela 45.
2. Anghelescu, Mirce a, Ionescu, Cristina, Lăzărescu, Gheorghe (1995), Dicționar
de termeni literari , București: Editura Garamond.
3. Baraliuc, Nadejda (2010), Formarea competenței de receptare a textelor literare
de către copiii de vârstă preșcolară mare – Autoreferat al tezei de doctorat în
pedagogie , Chișinău: Editura Institutul de Științe ale educației;
4. Bărboi Violeta și Pană Mihaela (2009), Noțiuni de teoria literaturii: analiza
textului literar , Pitești: Editura Diana.
5. Boca -Miron Elena, și Chichișan Elvira (2001), Document ar metodic pentru
activitățile de educare a limbajului la preșcolari , Ediția a II -a, București:
Editura V&I Integral;
6. Boghiu Emilia și Mutoi Lăcrămioara (2003), Hermeneutică și naratologie
aplicată , Ediția a II -a revizuită și adăugată, Iași: Editura EUROCA RT;
7. Bogoaert Catherine, Delmarle Sandrine și Preda Viorica (2012), Formarea
competențelor în grădiniță. O altă perspectivă asupra timpului școlar ,
București: Editura Aramis;
8. Bomher, Noemi (1994), Inițieri în teoria literaturii , Iași: Editura Fundației
„Che marea”.
9. Bontaș, Ioan (2008), Tratat de pedagogie , Ediția a VI -a revăzută și adăugită,
București: Editura ALL;
10. Breaz, Mircea (2013), Literatura pentru copii. Repere teoretice și metodologice ,
Cluj-Napoca: Editura ASCRED;
11. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela (2002), Metode
interactive de grup – ghid metodic – 60 metode și 200 aplicații practice pentru
învățământul preșcolar , Editura Arves;
12. Bulc, Mihaela (2005), Metodica activităților de educare a limbajului în
grădinița de copii , Beiuș: Editura Buna Vestire.
13. Cerghit, Ioan (2006), Metode de învățământ , Ediția a IV -a revăzută și adăugită,
Iași: Editura Polirom;

97
14. Chișcop Liviu și Buzași Ion (2000), Literatura pentru copii , Bacău: Editura
„Grigore Tăbăcaru”.
15. Colesnic, coord. Iurie, (2003), Dicționar – Antologie de istorie și teorie literară ,
Ediția a III -a revăzută și adăugită, Editura Museum;
16. Cucoș, Constantin (2002), Pedagogie , Ediția a II -a revăzută și adăugită, Iași:
Editura Polirom;
17. Cucoș, Constantin, coord. (2009), Psihopedagogie pentr u examenele de
definitivare și grade didactice , Ediția a III -a revăzută și adăugită, Iași: Editura
Polirom;
18. Duda, Gabriela (1998), Introducere în teoria literaturii , București: Editura All
Educational.
19. Dumitrana, Magdalena (1999), Educarea limbajului în î nvățământul preșcolar,
Volumul 1 – comunicarea orală , București: Editura Compania;
20. Ezechil Liliana și Păiși Lăzărescu Mihaela (2011), Laborator preșcolar – ghid
metodic – ediția a IV -a revizuită, București: Editura V&I INTEGRAL;
21. Gavrilă Camelia și Doboș Mi haela (2003), Compendiu de teorie și critică
literară. Repere pentru bacalaureat , Iași: Editura Polirom;
22. Glava Adina (coord.), Pocol Maria (coord.) și Tătaru Lorica -Lenuța (coord.)
(2009), Educația timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului
preșcolar , Pitești: Editura Paralela 45;
23. Golu, Florinda (2009), Pregătirea psihopedagogică a copilului pentru școală ,
Iași: Editura Polirom;
24. Hoblilă, Angelica (2008), Elemente de didactică a activităților de educare a
limbajului, Iași: Editura Institutul Eur opean;
25. Hobjilă, Angelica (2013), Literatura română și literatura pentru copii, în titlul
volumului de la ID , Iași: Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”.
26. Ionescu Miron (coord.) și Bocoș Mușata (coord.) (2009), Tratat de didactică
modernă, Pitești: E ditura PARALELA 45;
27. Lespezanu, Monica (2007), Tradițional și modern în învățământul preșcolar
românesc – o metodică a activităților instructiv -educative în grădinița de copii ,
București: Editura Omfal Esențial;
28. Marian Vasile (2006), Noțiuni de teoria liter aturii , București: Editura Fundației
România de Mâine.

98
29. Molan, Vasile (2014), Didactica disciplinelor „Comunicare în limba română”
și „Limba și literatura română” din învățământul primar , București: Editura
MINIPED;
30. Morar , Ovidiu (2003), Curs de teoria li teraturii , Suceava: Editura Universității
Suceava.
31. Nițulescu, Lavinia (2013), Pedagogia învățământului primar și preșcolar ,
Reșița: Editura Eftimie Murgu;
32. Norel Mariana și Bota Oana Alina (2012), Didactica domeniului experiențial
Limbă și comunicare , Clu j – Napoca: Editura ASCRED;
33. Olari, Doina Elena (2011), Educarea limbajului – joc și învățare la vârsta
preșcolară, Craiova;
34. Oprea, Crenguța (2012), Metode interactive de predare, învățare, evaluare –
suport de curs , București;
35. Popescu -Neveanu Paul și Zlate Mielu și Crețu Tinca (1999), Psihologie, Manual
pentru clasa a X -a școli normale și licee , București: Editura Didactică și
Pedagogică;
36. Roșu -Stoican, Oana, (2014), Literatura pentru copii și tineret. Îndrumător
pentru studenți și cadre didactice din învăță mântul primar și preșcolar ,
Craiova: Editura SITECH;
37. Stan, Liliana (2014), Pedagogia preșcolarității și școlarității mici , Iași: Editura
Polirom;
38. Szekely, Eva Monica (2006), Literatura pentru copii și tineret , Ediția a II -a
revăzută și adăugită, Târgu -Mure ș: Editura Universității Petru Maior;
39. Șerban, Sergiu (1998), Literatură. Teoria literaturii. Stilistică. Ghid didactic ,
Bacău: Editura Convorbiri didactice.
40. Terchilă, Marius (2000), Concepte operaționale: noțiuni de teorie literară
cuprinse în programa de bacalaureat , Timișoara: Editura Eurobit.
41. Tiutiuca Dumitru (2002), Teorie literară , Galați: Editura Fundației Universitare
”Dunărea de Jos”.
42. Tomșa Gheorghe și Oprescu Nicolae (2007), Bazele teoretice ale
psihopedagogiei preșcolare , București: Editura V&I NTEGRAL;
43. Voiculescu, Elisabeta (2003), Pedagogie preșcolară , Ediția a doua, revizuită,
București: Editura Aramis Print;

99
44. Wellek René și Austin Warren (1967), Teoria literaturii , Traducere de Rodica
Tiniș, București: Editura pentru Literatură Universală.
45. Zaharescu, Victor (2004), Literatura pentru copii , Editura Universității din
Pitești.
46. Zamfir, Marioara (2011), Învățăm să vorbim corect: educarea limbajului la
vârsta preșcolară , Slatina: Editura Hoffman.
47. Zlate, Ștefania (2002), Metodica însușirii și dezvo ltării conceptelor specifice
literaturii române și teoriei literare , București: Editura Bren.

100

ANEXA 1

UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza
IAȘI
Școala JUNIOR Grădinița JUNIOR

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA : “Junior”, Univ. “Al. I.Cuza”
PROPUNĂTOR : Profesor înv. preșcolar Zvorăște Veronica
GRUPA: Mare
DOMENII : Limbă și comunicare, Științe
MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic
TEMA PROIECTULUI : Munca e bijuterie, când lucrezi cu veselie
SUBTEMA : Secretul meseriilor
TIPUL DE ACTIVITATE : activitate integrat ă
SCOPUL:
 dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a
semnificațiilor structurilor verbale orale;
 dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere și cifre
întrebuințând un limbaj adecvat;

OBIECTIVE OPERA ȚIONALE :
 Limbă și comunicare
O1: să formuleze propoziții simple și dezvoltate pornind de la o imagine
dată;
O2: să recunoască din imagini personajele din povești;
O3: să precizeze cuvântul opus rostit de educatoare sau de un alt copil;
O4: să realizeze cor ect acordul între părțile de propoziție.
 Științe
O1: Să numere în ordine crescătoare și descrescătoare în limitele 1 -10;
O2: Să identifice poziția unui obiect într -un șir, utilizând numeralul ordinal;
O3: Să efectueze operații simple de adunare și scădere cu una sau două unități;

101
O4: Să verbalizeze acțiunile efectuate folosind un limbaj matematic adecvat.
SARCINA DIDACTICĂ : îndeplinirea sarcinilor conform desfășurării
jocului și în funcție de grupul din care fac parte.
REGULILE JOCULUI : copiii se vor grupa în trei echipe: jurnaliștilor,
meșteșugarilor și constructorilor. Fiecare echipă se deplasează în
locul indicat de educatoare. Fiecare echipă va avea de rezolvat mai
multe sarcini. Pentru rezolvarea corectă a unei sarcini fiecare echipă
va primi câte un in diciu. La sfârșitul jocului, copiii descoperă pe
baza indiciilor un secret bine păzit: Secretul meseriilor .
ELEMENTE DE JOC: mișcarea, aplauzele, întrecerea, mânuirea și
selectarea materialului, gruparea.
FORME DE ORGANIZARE : frontal, individual și în grup
STRATEGII DIDACTICE :
1. Metode și procedee : conversația, explicația, călătoria misterioasă,
problematizarea, metoda ciorchinelui, lucrul în echipă, demonstrația.
2. Material didactic : un cufăr cu surprize, 3 hărți, 4 scrisori, jetoane cu
meseria de medic, pompier, profesor, brutar, croitor, bucătar, jetoane
cu personaje din povești, cărți cu povești.
3. Material bibliografic :
 Breban Silvia , ș.a., Metode in teractive de grup, ghid metodic,
Editura ARVES.
 Glava Adina, Maria Pocol, Lorica -Lenuța Tătaru, Educația
timpurie/ghid metodic pentru aplicarea curriculumului
preșcolar, Editura PARALELA 45, Pitești, 2009;
 Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, Ghid pentru
învățământul preșcolar. O abordare din perspectiva
noului curriculum Editura POLIROM, Iași, 2009
DURATA : 30 – 40 minute

102
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
ETAPELE
ACTIVITĂȚII CONȚINUTUL
INSTRUCTIV -EDUCATIV METODE ȘI
PROCEDEE EVALUARE

1. Moment
organizatoric Voi asigura condițiile unei
bune desfășurări a activității
prin:
– aerisirea sălii de grupă;
– pregătirea materialelor
necesare pentru desfășurarea
lecției;
– așezarea scăunelelor în trei
semicercuri.

2. Captarea
atenției Copiii vor obs erva pe
măsuță o cutie cu flori și o
scrisoare cu o poveste de la
Împăratul Înțelept din Țara
Meseriilor.
Se va citi povestea de către
educatoare.
Conversația

3. Anunțarea
titlului Astăzi, noi vom trebui să
aflăm secretul meseriilor pe
care îl știe doar Împăratul
Înțelept . În acest scop, vom
vedea dacă jurnaliștii,
meșteșugarii și constructorii
vor putea fi detectivi și
scriitori.

Conversația
Capacitatea de
a reține titlul
jocului

4. Desfășurarea
activității

 EXPLICAREA
JOCULUI:
Împăratul Înțelept cunoaște
un secret foarte important
pentru copii, dar nu vrea să îl
spună decât dacă aceștia
îndepline sc cererile lăsate de
el. Pentru a reuși să afle
secretul, copiii trebuie să fie
mai întâi detectivi și scriitori.
La semnalul dat de
conducătorul de joc fiecare
echipă trebuie să îndeplinească
mai multe probe : să descopere
cu ajutorul hărții indiciile
lăsate de Împăratul Înțelept, să
formuleze propoziții pornind
de la o imagine dată , să așeze

Conversația

Explicația

Evaluarea
modului de
înțelegere a
regulilor
jocului.

103
jetoanele din povestea încâlcită
la locul lor, să recunoască după
imagini personaje din povești ,
să numere crescător și
descrescător, să adune și să
scadă și să prec izeze unde se
află personajul din poveste.
Echipele care rezolvă corect
sarcina primesc drept
recompensă un indiciu. La
sfârșitul jocului copiii
descoperă secretul Împăratului
Înțelept pe baza indiciilor
câștigate.
 JOCUL DE PROBĂ:
Voi realiza jocul
demonst rativ în cadrul căruia
voi explica etapele de acțiune
și folosire a materialului
didactic.
Cu ajutorul copiilor voi
realiza jocul de probă,
verificând astfel dacă au înțeles
regulile jocului și modul de
desfășurare a acestuia. Orice
nelămurire pe care o po t avea
copiii se va explica în această
etapă a jocului. Jocul de probă
se va desfășura avându -mă pe
mine conducător al jocului .
Câștigă echipa care
acumulează cele mai multe
indicii.

Demonstrația

Explicați a

Evaluarea
modului de
înțelegere a
regulilor
jocului
 DESFĂȘURAREA
JOCULUI PROPRIU -ZIS

Se va realiza jocul de către
copii în timp ce eu voi urmări
realizarea corectă a sarcinii
citite de pe scrisoarea cu
sarcinile de la Împăratul
Înțelept . Dacă sarc ina a fost
îndeplinită corect echipa va
primi un indiciu.

Evaluarea
răspunsurilor
copiilor și a
respectării
regulilor
jocului

104
Proba I:
Descoperă cu ajutorul
hărții, comoara ascunsă de
Împăratul Înțelept.
Copiii din fiecare echipă
trebuie să devină dete ctivi, să
găsească comoara (4 plicuri cu
diferite materiale). Urmărind
harta, copiii pornesc pe traseu
executând pasul uriașului și
numărând atâția pași câți
indică cifra de pe hartă,
ajungând pe rând la fiecare
comoară. Pe un dul ap din
grupă copiii vor găsi un plic
cu jetoane ce reprezintă cinci
meserii și uneltele lor ; pe
dulapul din h ol al Iarinei vor
găși un plic ce conține mai
multe personaje din pove ști; în
cabinetul medical vor
descoperi un plic cu șapte
pitici și cifre de la 1 la 10.
Numărăm pe rând tot ce găsim
și vorbim despre conținutul
fiecărui plic în parte.
Proba a II -a:
Spune ceva despre.
Copiii din fiecare echipă
trebuie să rezolve misterul
ciorchinelui. Pentru aceasta
fiecare echipă trebuie să
recunoasc ă din jetoanele
așezate pe covor meseriile, să
le numere, să alcătuiască o
propoziție cu acel cuvânt și să
asocieze imaginea meseriei cu
uneltele necesare desfășurării
ei.
Câștigă echipa care este
aplaudată și care primeș te drept
recompensă un indiciu.

Călătoria
misterioasă

Lucrul în
echipă

Ciorchinele

Lucrul în
echipă

Evaluarea
capacității
copiilor de a
descoperi
comoara
ascunsă.

Evaluarea
capacității de a
număra corect
în ordine
crescătoare ș i
descrescătoare
în limitele 1 –
10.

Evaluarea
capacității de a
identifica
meseriile și
uneltele
acestora.
Evaluarea
capacității de a
formula
propoziții
simple și
dezvoltate
pornind de la o
imagine dată

Evaluarea
capacității de a
recunoaște din
imagini
personajele
din povești.

105
 COMPLICAREA
JOCULUI:
Proba a III -a:
Sarcina 1:Cine sunt și de
unde vin? Spune ceva despre
mine. ( vulpea din povestea
Ursul păcălit de vulpe, mama
vitregă și Alba ca Zăpada din
povestea Alba ca Zăpada )

Sarcina 2: Ghici
ghicitoarea mea.
Cinci albine mititele
Strâng nectar din floricele.
În grădină -s încă trei
Pe un fir de clopoței.
Cine știe câte albine
Au ieșit din stup grăbite
Să adune hrană dulce
Pentru iarna care vine

A mâncat un măr Costel,
Patru mere Viorel,
Dana a mâncat doar două.
Câte-au mai rămas din nouă?

4 pisicuți frumoși
Au ieșit la soare,
Mai apar 2 din vecini,
Câți sunt acum, oare?

În poiana din p ădure
7 ciuperci s -au adunat,
3 sunt foarte sup ărate
Și acas ă au plecat,
Câte au r ămas la sfat?

Proba a IV -a:
Ce a greșit scriit orul?
Ajută -l să așeze jetonul în
cartea de pove ști din care vin e.
Copiii din fiecare echipă
trebuie să devină scriitori și să
descopere greșeala. Fiecare
echipă trebuie să identifice
maxim două jetoane și să le
așeze în cartea potrivită.
Spune formula magică,
rostită da mama vitregă, din

Conversația
Problematiza –
rea

Conversația

Lucrul în
echipă

Evaluarea
capacității de a
efectua
operații simple
de adunare și
scădere cu una
sau două
unități.

Evaluarea
răspunsurilor
și a respectării
regulilor
jocului

Evaluarea
capacității de a
identifice
poziția unui
obiect într -un
șir, utilizând
numeralul
ordinal.

106
Alba ca Zăpad a.
Numără crescător și
descrescător piticii din
povestea Alba ca zăpada și cei
șapte pitici.
Câte personaje sunt în
povestea Scufița Roșie?
Spune unde se află
cocoșul? Dar lupul?
Redă dialogul dintre
Scufița Roșie și lup, din casa
bunicuței
Spune cuvântu l opus . (înalt
– scund, a intra – a ieși, jos –
sus, zi – noapte, alb -negru,
urâtă -frumoasă, curat -murdar,
rece-cald, tânăr -bătrân, ușor –
greu, trist -fericit, îngust -lat,
dimineață -seară, întuneric –
lumină, uriaș -pitic, slab -gras).
Câștigă echipa care este
aplaudată și care primește drept
recompensă un indiciu.

Conversația

Lucrul în
echipă

Problematiza –
rea

Evaluarea
capacității de a
preciza
cuvântul opus
rostit de
educatoare.
5. Încheierea
activității La sfârșitul jocului, căpitanii
echip elor aduc indiciile găsite
și descoperă secretul lăsat de
Împăratul Înțelept: BANUL
MUNCIT. Ei află astfel că
orice muncă este răsplătită. (în
cutia colorată copiii descoperă
bani de ciocolată)
Voi face aprecieri
individuale și colective asupra
modului cu m s -a desfășurat
jocul.

Lucrul în
echipă
Evaluarea
spiritului de
echipă.

107

ANEXA 2

UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza
IAȘI
Școala JUNIOR Grădinița JUNIOR

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA : Junior , Univ. “Al.I.Cuza”
PROPUNĂTOR : Veronica Zvorăște
GRU PA: mare
TEMA PROIECTULUI TEMATIC : Emoții de primăvară
SUBTEMA : Buchetul primăverii
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂ ȚARE :
 ADE: DLC – Aventuri în țara Primăverii
 ALA: În atelierele Primăverii
Artă: – modelaj – “Flori pentru Primăvară”
– desen, decupare, lipire – “Coșuleț e cu flori”
– mototolire, rupere, lipire – “Ajutoarele Primăverii”
MIJLOC DE REALIZARE :
 Joc didactic
 Confecție
TIPUL DE ACTIVITATE : consolidare și verificare de priceperi și deprinderi
FORMA DE REALIZARE : activitate integrată

SCOPUL:
 Educarea unei expri mări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
sintactic;
 Consolidarea priceperii și deprinderii de a modela, decupa, mototoli, rupe, lipi și
ansambla diferite materiale pentru a realiza o lucrare comună.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1: să alcăt uiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical cu 2, 3 și 4
cuvinte;
O2: să să precizeze un personaj dintr -o poveste studiată;
O3: să spună un obiect care îi aparține unui personaj din tr-o poveste studiată ;
O4: să inverseze cuvintele într -o propo ziție dată;
O5: să folosească corect tehnicile de lucru însușite anterior: decupare, modelare,
lipire, mototolire și rupere în vederea realizării temei propuse;
O6: să interacționeze cu vecinii cooperând în realizarea sarcinilor.

108
STRATEGII DIDACTICE :
1. Metode și procedee : conversația, explicația, exercițiul, expunerea, lucrul în
echipă, demonstrația, jocul;
2. Material didactic : carioci, lipici, plastilină, hârtie creponată, hărtie glace,
planșe cu contur, foarfece, plicuri cu diferite sarcini, harta din ța ra Primăverii.
3. Material bibliografic :
 Gramatica pe înțelesul copiilor – ghid pentru educatoare, de Maria Bizdună,
ș.a., Editura CD PRESS, 2007.
 Metode ineractive de grup, ghid metodic, de Silvia Breban, ș.a., Editura
ARVES.
 Revista Învățământului Preșcola r, Nr. 1 -2/2010, Editura ARLEQUIN.
 Aventuri în Împărăția Primăverii Eterne , de Adriana Teodorecu, Ed. SINAPSIS,
Cluj Napoca.
DURATA : 45’

109

M-am gândit să vă spun o poveste. Aș putea începe cu binecunoscutul
a fost odată ca niciodată . Dar n -ar fi vorba de povestea pe care vreau să v –
o spun. Aș putea să vă fac să închideți ochii, să adormiți și să vă aduc în vis
povestea. Dar n -ar mai fi vorba despre aceeași poveste. Ea nu poate exista
decât dacă voi o acceptați din tot sufletul. Aceasta îns eamnă nu doar să
ascultați cuminți ceee ce eu vă povestesc, ci să intrați cu totul, pentru o
vreme, într -o lume a imaginației și a jocului, în care să ascultați ca și cum ați
vedea și să vedeți ca și cum ați trăi voi înșivă cele văzute. Nu vă speriați
micii mei prieteni, căci, dacă ne hotărâm să facem împreună această
călătorie într -o nouă lume de poveste, atunci prieteni vom fi; nu vă speriați
pentru că acest lucru nu e deloc greu. Pas cu pas vom descoperi un univers
magic, care vă așteapta dintotdeauna ș i în care vă veți putea oricând
întoarce.
Și acum, să vă spun unde mergem. Cunoașteți cu toții primăvara. V –
ați înșelat de multe ori crezând că pomii vor rămâne mereu goi, că cele mai
multe flori vor fi cele formate pe geamuri în dimineți geroase, flori pa lide
pe care ați fi încercat poate să le colorați cu cariocile voastre. Ați umplut
cu privirea voastră cuiburile părăsite din care nu de mult răsunau cântece
de voci subțirele. V -ați plictisit de iarnă, ați dat uitării sania cea de mult
folosită și totuși nu mai credeați că ea avea să vină. V -ați spus că poate
primăvara a închis -o iarna sau că s -a rătăcit, c -au mâmcat -o zmeii. Însă ea
venea de fiecare dată indiferent cât de mult se lăsa așteptată. Aceasta
pentru că Primăvara nu e doar un anotimp ci una din multiplele fețe ale
Timpului la care acesta poate renunța la un moment dat, din propria sa
voință sau convins de alții. Vreți să cunoașteți locul în care s -a născut
Primăvara? Dar pe mama ei, Zâna Flor? Sau pe spiridușii care dau culoare
tuturor florilor, sau atelierele unde se dau naștere florilor, sau să trecem
prin labirintul Primăverii? Urmați -mă! Vom pătrunde în Împărăția Primăverii
Eterne. Vom trăi aventuri interesante și vom înțelege mai multe.

110
Joc didactic:“Aventuri în țara Primăverii”
Domeniu l de activitate: DLC

TEMA : “Aventuri în țara Primăverii ”
MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic
REGULILE JOCULUI:
R1: la semnalul educatoarei (“ Eu spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să alcătuiască
propoziții cu 2, 3, și 4 cuvinte;
R2: la sem nalul educatoarei (“ Eu spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să inverseze cuvintele
în propoziție;
R3: la semnalul educatoarei (“ Eu spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să precizeze un
personaj dintr -o poveste studiată ;
R4: la semnalul educatoarei (“ Eu spun 1, 2, 3 , 4”) copiii trebui e să spună un
obiect care îi aparține unui personaj din poveste ;
R5: la semnalul educatoarei (“ Eu spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să sară dintr -o căsuță
în alta în ordinea literelor stabilită de educatoare;
R6: copilul care greșește ră spunsul trebuie să meargă în căsuța supăraților.
ELEMENTELE DE JOC : mișcarea, aplauzele, surpriza, recompensele;
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii sunt a șezați în semicerc pe covor.
Educatoarea trasează pe covor 4 cercuri și le numerotează/(scrie literele învă țate
până la acel moment). La semnalul ei: „Eu spun 1!” , copiii trebuie să alcătuiască
propozi ții cu 2, 3, și 4 cuvinte/ să inverseze cuvintele în propoziție, trebuie să precizeze
cuvinte cu 1, 2, 3 sau 4 silabe, să sară dintr -o căsuță în alta în ordinea l iterelor stabilită
de educatoare). Dacă răspunsul este corect copilul numit va merge în căsuța potrivită.
Dacă răspunsul este greșit el va merge în căsuța supăraților.
Copiii care au greșit li se va mai acorda o șansă la sfârșitul jocului. Dacă greșesc
și de ace astă dată ei trebuie să îndeplinească o pedeapsă/(să sară ca broscuța, să me argă
pe vârfuri, să meargă ca piticul, etc.).
CAPCANE ÎN TIMPUL JOCULUI:
1. Cuvinte inversate din propoziție: Ex. Pisica mănâncă șoareci. / Șoareci
mănâncă pisica. / Balena mănâncă peștii. / Peștii m ănâncă balena.
2. În timp ce sar dintr -o căsuță în alta, educatoarea poate introduce o altă literă
care nu este scrisă pe covor.

1
A 2
B 3
C 4
D CĂSUȚA
SUPĂRAȚILOR
CĂSUȚA
SUPĂRAȚILOR

111
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Evenimentul
didactic Ob.
op. Conținutul instructiv educativ Strategiile
didactice Evaluare
(instrumente
și indicatori)
1. Moment
organizatoric Voi asigura condițiile unei bune
desfășurări a activității prin:
– aerisirea sălii de grupă;
– pregătirea materialelor
necesare pentru desfășurarea lecției;
2. Captarea
atenției Se va face prin citirea unei scurte
povestioare intitulată “ Ne pregătim
să intrăm într -o lume nouă”.
După citirea povestioarei se va
purta un scurt dialog pe baza
acesteia. Conversația

Expunerea
3. Anunțarea
temei și
enunțarea
obiectivelor
activității Se prezintă copiilor tema și
obiectivele propuse.
Pentru ca să o ajutăm pe Zâna
Primăvara să se reîntoarcă în țară și
să o alunge pe Zâna Iarnă, noi
astăzi vom juca jocul “ Aventuri în
țara Primăverii”.
Pentru ca să o ajutăm pe
Primăvară să iasă la lumină, noi
trebuie să trecem prin atelierele ei
unde vom confecționa diferite
materiale și să parcurgem labirintul
întrebărilor până la harta Primăverii
pentru a o putea îndruma pe drumul
corect către țara noastră.

Capacitatea de
a reține
obiectivele și
titlul jocului.

4. Dirijarea
învățării

O5
O6

În prima etapă a activității
copiii vor trece mai întâi prin
atelierele Primăverii unde vor avea
de îndeplinit mai multe sarcini . Cu
ajutorul materialelor confecționate
copiii vor putea trece la următoarea
etapă a lecției.
Fiecare copil își va alege
atelierul la care va dori să lucreze.
1. Atelierul Artă – modelaj .
Aici copiii vor modela și vor
întinde plastilină pe un suport cu
contu r dat. Ei trebuie să realizeze
cât mai multe flori pentru
Primăvară.

Explicația

Conversația

Capacitatea de
a desena un

112

O5

O6

O1

O4

O2

2. Atelierul Artă – desen . La
acest atelier copiii vor colora,
decupa și lipi flori în coșulețe
pentru a putea fi oferite tuturor
celor care doresc să vină
primăvara.
3. Atelierul Artă –
mototo lire, rupere, lipire . Copiii
de la acest atelier vor da viață
tuturor ajutoarelor primăverii:
spiridușii jucăuși care colorează
florile, licuricilor sprinteni care
aduc rezele soarelui să încălzească
pamântul, rândunelelor, berzelor și
ghioceilor.
Materia lele confecționate de
copii trebuie duse în Țara
Primăverii și așezate pe hartă,
pentru ca stfel primăvara să se
poată orienta către țara noastră.
În etapa a doua a ctivității se va
desfașura jocul didactic: “Aventuri
în țara primăverii”
Explicarea jocu lui jocului:
R1: la semnalul educatoarei (“ Eu
spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să
alcătuiască propoziții cu 2, 3, și 4
cuvinte;
R2: la semnalul educatoarei (“ Eu
spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să
inverseze cuvintele în propoziție;
R3: la semnalul educato arei (“ Eu
spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să
precizeze un personaj dintr -o
poveste studiată;
R4: la semnalul educatoarei (“ Eu
spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să
spună un obiect care îi aparține
unui personaj din poveste;
R5: la semnalul educatoarei (“ Eu
spun 1, 2, 3, 4 ”) copiii trebuie să
sară dintr -o căsuță în alta în ordinea
literelor stabilită de educatoare;
R6: copilul care greșește
răspunsul trebuie să meargă în
căsuța supăraților.
Copiii sunt asezați în semicerc
pe scăunele, în mână având câte un

Jocul

Expunerea

spațiu dat
folosind
culorile
adecvate, de a
decupa, de a
mototoli hârtia,
de a modela
plastilina și de a
lipi.

Capacitatea de
a rețin e și
înțelege regulile
jocului.

Capacitatea de
a alcătui
propoziții cu 1-
4 cuvinte, de
preciza un
personaj și un
obiect al
acestuia dintr -o
poveste
studiată , de a
inversa
cuvintele într -o
propoziție dată,
de a sări corect
în ordinea
stabilită.

113

O1

O4

O2
material confecționat de ei.
Educatoarea trasează pe covor 4
cercuri și le numerotează/(scrie
literele învățate până la acel
moment). La semnalul ei: „Eu spun
2!”, copiii trebuie să alcătuiască
propoziții cu 2, 3, și 4 cuvinte/să
inverseze cuvintele în pro poziție, să
precizeze un personaj dintr -o
poveste studiată , să spună un obiect
care îi aparține unui personaj din
poveste , să sară dintr -o căsuță în
alta în ordinea literelor stabilită de
educatoare). Dacă răspunsul este
corect copilul numit va merge în
căsuța potrivită. Dacă răspunsul
este greșit el va merge în căsuța
supăraților.
Copiii care au greșit li se va mai
acorda o șansă la sfârșitul jocului.
Dacă greșesc și de acestă dată ei
trebuie să îndeplinească o
pedeapsă/(să sară ca broscuța, să
mergă pe vârfuri, să meargă ca
piticul, etc.).
După îndeplinirea tuturor
sarcinilor, copiii vor merge la hartă
și vor așeza materialele
confecționate la locul lor.
Desfășurarea jocului de probă:
Este solicitat un copil să spună o
propoziție cu 3 cuvinte și să mearg ă
în căsuța potrivită, dacă răspunsul
este corect. Dacă greșește el va
merge în căsuța supăraților.
Desfășurarea jocului propriu –
zis:
După ce copiii au înțeles regulile
jocului se trece la excutarea jocului
propriu -zis. Răspunsurile corecte
ale copiilor v or fi recompensate cu
aplauze și aprecieri. Pe tot
parcursul jocului sunt antrenați să
răspundă toți copiii, încurajându -le
spiritul de competiție.
Într-un coș sunt mai multe pl icuri

Lucrul în
echipă

Jocul

Demonstrația

Capacitatea de
a inversa
cuvintele într -o
propoziție.

Capacitatea de
a alcătui o
propoziție cu
un cuvânt dat.

114
care conțin o imagine cu un
personaj dintr -o poveste cunoscută .
Fiecare copil, pe rând, va veni și va
extrage un plic, educatoarea le arată
imaginea iar copiii trebuie să
identifice personajul și să
alcătuiască o propoziție. Dacă
răspunsul este corect ei vor lua un
obiect confecționat de ei și îl vor
așeza pe harta Primăverii.

Lucrul în
echipă

Jocul

5. Obținerea
performanței Se realizează evaluarea lucrării
colective (harta), evidențiind efortul
colectiv și individual.
Fiecare copil se poate autoevalua
prin raportarea la rezultatele
obținute de copegii lui, face
aprecieri desp re activitățile
celorlalți și poate exprima predicții
despre posibilile activități viitoare.
Conversația
Capacitatea de
a îndeplini și
rezolva
sarcinile date.
6. Evaluarea
activității Se face fixarea titlului jocului.
Voi face câteva aprecieri
referito r la modul în care s -au
desfãșurat activitățile și la
comportamentul copiilor. Lucrarea
colectivă va fi expusă pe un panou
pentru a fi apreciată și de alți copii
din gr ădiniță și de c ăre părinți.
7. Încheierea
activității Se face fixarea titlului jocul ui.
Voi face câteva aprecieri referitor la
modul în care s -au desfãșurat
activitățile și la comportamentul
copiilor. Lucrarea colectivă va fi
expusă pe un panou pentru a fi
apreciată și de alți copii din
grădinițã și de c ăre părinți.

115

ANEXA 3
UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza
IAȘI
Școala JUNIOR Grădinița JUNIOR

PROIECT DIDACTIC
Propun ător: Zvorăște Veronica
Grupa : mare
Unitatea școlar ă: Grădinița „Junior”
Domenii experențiale :
 DLC: Educarea limbajului
 DEC: Activități artistico plastice
Mijloc de realizare:
 Mem orizare : „Ursul păcălit de vulpe ”
 Pictură/colaj : „Ursul păcălit de vulpe ”
Tipul de activitate: consolidare
Forma de realizare : activitate inegrată
Scopul :
 Formarea deprinderii de a se exprima corect și coerent prin interpretarea
rolurilor unor personaje di n poezia studiată anterior;
 Exersarea unor tehnici de lucru specifice activităților artistico -plastice.
Obiective operaționale :
O1 – să recite poezia, pe roluri, respectând intonația și semnele de punctuație;
O2 – să precizeze care sunt personajel pricipal e din poezie;
O3 – să picteze spațiul dat utilizând culorile adecvate;
O4 – să aprecieze critic și autocritic lucrările personale și ale colegilor.
Strategii didactice :
1. Metode și procedee : conversația, explicația, exercițiul, jocul de rol, expunerea,
lucru l în echipă, demonstrația, turul galeriei.
2. Material didactic : planșe cu imagini din poezia toamna, planșe suport tratate cu
griș și orez, acuarele, carioci, lipici, dop de plută.
3. Material bibliografic :
 Gramatica pe înțelesul copiilor – ghid pentru educatoa re, de Maria Bizdună,
ș.a., Editura CD PRESS, 2007.
 Metode ineractive de grup, ghid metodic, de Silvia Breban, ș.a., Editura
ARVES.
Durata : 45’

116
Desf ășurarea activit ății
Evenimentul
didactic Ob
op Conținutul științific Strategiile
didactice Evaluare
(instrumente
și indicatori)
1 2 3 4 5

1. Moment
organizatoric Voi asigura condițiile unei
bune desfășurări a activității
prin:
– aerisirea sălii de grupă;
– pregătirea materialelor
neces are pentru desfășurarea
lecției;

2. Captarea
atenției
Se va face printr -o discuți e
liberă referitoare la ieșirea care a
avut loc săptămâna trecută.
 Vizită la Teatrul
„Luceafărul” – vizionare piesă
de teatru Ursul păcălit de vulpe.
– Copii, unde am fost în vizită
săptămâna trecută?
– Cum se numesc oamenii car e
joacă pe scena teatrului? (actori)
– Dar oamenii care stau pe
scaune și îi privesc? (spectatori)
– Vreți să fiți și voi astăzi
actori și spectator i?

Conversația

Capacitatea de
a răspunde
corect la
întrebări

3.
Reactualiz a-
rea
cunoștin țelor

O2 Noi astăzi vom juca jocul
„De-a actorii”. Ne vom reaminti
și vom recita poezia „ Ursul
păcălit de vulpe ”. Dar pentru a fi
actori trebuie să ne și îmbrăcăm
ca ei.
o Un copil va fi ursul
o Alt copil va fi vulpea
o Iar ceilalți copii vor fi
spectatorii.
Reactualizarea conținutului
poeziei:
– Care sunt personajele
pricipale din poezie?
– De ce era supărat ursul?
– Descrie ursul.
– Descrie vulpea.

Conversa –
ția

Explicația

Conversa –
ția

4.Anunțarea
temei – Noi astăzi vom juca jocul
„De-a actorii” și n e vom
reaminti și vom recita poezia
„Ursul păcălit de vulpe ”.
Expunerea

117

5.
Desfășurarea
activității

O1

 Interpretarea, pe roluri, a
poeziei de către copii:
Ursul păcălit de vulpe

Mergeam odată liniștit
Mergeam spre casa mea
Dar dintr -o dată am simțit
A pește mirosea!
Ce mult mi -ar plăcea
Sa mănânc un peste afumat
Dar nu știam de un’să -l iau
Și iată ce -am aflat

Mor, mor, mor
Acum veți afla
Mor, mor, mor
Veți ști povestea mea
Mor, mor, mor
Cum coada mi -am pierdut
Mor, mor, mor
Am tras până s -a rupt

Vecina vulpe tot mânca
Și nu se satura
Cu pește ea se îndopa
Întruna mesteca
La pește am poftit si eu
Căci pește vezi că nu -i
Dar ea șireată mi -a răspuns
“Ma i pune -ți pofta în cui!”

De vrei mult pește tu sa știi
Să stai cu coada -n lac
O noapte’ntreagă sa le vii
Toți peștilor de hac
Pe dată eu am alergat
Spre apa de la lac
Si coada toată am băgat
Apoi am așteptat

O noapte’ntreagă -am
tremurat
Crezând c -am pes cuit
Trăgând de coadă am simțit
Cum ea s -a’nțepenit
Din răsputeri m -am opintit
Si-am tras cât am putut
Dar lacul tot era’nghețat
Și coada mi s -a rupt

Mor, mor, mor
Ce rău mă doare -acum
Mor, mor, mor

Expunerea

Capacitatea de
a recita poezia
clar, corect, și
cu intonație
respectând
semnele de
punctuație.

Capacitatea de
a reține și
înțelege
conținutul
textului epic.

118

O1

O3

Pe vulpe mă răzbun
Mor, mor, mor
Nimic n -am pescuit
Mor, mor, mor
De vulpe -s păcălit.
Le propun cop iilor să
interpreteze, pe roluri, poezia
Ursul păcălit de vulpe . Jocul de
rol se realizează de mai multe
ori în timp ce sunt prezentate
niște tablouri cu secvențe din
povestea Ursul păcălit de vulpe.
– De cine credeți că au fost
pictate aceste planșe? (de pictor)
– Vreți să deveniți și voi
pictori?
Propun copiilor să realizeze
și ei c âte un tablou din fiecare
secvență a poeziei.
Copiii vor fi împărțiți în 4
echipe :
1. echipa crizantemelor roșii
vor primi o planșă pe care o
vor colora dup ă indicațiile
date (cu carioci) secvențe din
primele două strofe din
poezie;
2. Echipa crizantemelor albe
vor picta planșa tratată cu
orez o secvență din stofa a
treia din poezie.
3. Echipa crizantemelor
galbene v or picta planșa
tratată cu griș, o secvență din
stofa a patra.
4. Echipa crizantemelor
portocalii vor pi cta planșe cu
aspecte de toamnă, care să
cuprindă secvențe din
ultimele două srofe.
În timpul activității de
pictură, copiii vor recita strofele
poeziei.
După finalizarea lucrări lor,
copiii vor merge la baie să se
spele pe mâini. La întoarcerea în
grupă copiii vor face turul
galeriei.

Jocul de rol

Conversația

Explicația

Lucrul în
echipă

Demons tra-
ția

Exercițiul

Capacitatea de
a interpre ta pe
roluri.

Capacitatea de
a picta un
spațiu dat
folosind
culorile
adecvate.

Capacitatea de
a recita poezia
în timp ce
lucrează.

119

6.Obținerea
performanțe i

O4

Copiii vizitează expoziția cu
lucrările realizate și le apreciază
în funcție de cum au folosit
culorile și au aranjat elementele
din spațiul dat.
Copiii se opresc la prima
planșă și recită primele două
strofe din poezie ; la a doua
planșă recită a treia strofă; la a
treia planșă recită a patra strofă;
iar la ultima planș e se recită
ultimele două strofe .
Conversa –
ția

Explicația
Expunerea

Turul
galeriei
Evaluarea
modul de
lucru,
acuratețea
lucrării și
aportul creativ

7. Încheierea
activit ății Se face fixarea titlului.
Voi face câteva aprecieri
referitor la mo dul în care s -au
desfãșurat activitățile și la
comportamentul copiilor.
Lucr ările vor fi expuse la un
panou pentru a fi apreciate și de
alți copii din gr ădiniță și de c ătre
părinți.

Conversa –
ția

120

ANEXA 4
UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza
IAȘI
Școala JUNIOR Grădinița JUNIOR

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA: Junior , Univ. “Al. I. Cuza”
PROPUNĂTOR: Prof. pentru înv. preșcolar Zvorăște Veronica
GRUPA: mică
DOMENIUL EXPERENȚIAL : Domeniul limbă și comunicare
CATEGORIA ACTIVITĂȚII : Educarea limbajului
MIJLOC DE REALIZARE : Povestirea educatoarei
TEMA ACTIVITĂȚII : „Turtița”
TIPUL ACTIVTĂȚII : de comunicare și transmitere de noi cunoștințe

SCOPUL ACTIVITĂȚII : Familiarizarea copiilor cu textul povestirii și înțelegerea
mesajului educativ al acesteia. Dez voltarea exprimării
copiilor prin însușirea unor cuvinte noi.

OBIECTIVE OPREȚIONALE :
O1: să asculte cu atenție conținutul povestirii;
O2: să reproducă fragmente din poveste, folosindu -se de siluetele
personajelor ;
O3: să recepteze din povestire mesajul tr ansmis;
O4: să folosească în vorbirea curentă cuvintele noi din text;
O5: să se exprime corect în propoziții din punct de vedere gramatical.

STRATEGII DIDACTICE :
1. METODE ȘI PROCEDEE : povestirea, explicația, conversația,
problematizarea, observația, audi ția muzicală.
2. MATERIAL DIDACTIC : planșe cu principalele evenimente din
poveste.
3. MATERIAL BIBLIOGRAFIC :
 L. Ezechil, M. Lăzărescu, Laborator preșcolar, București, 2002.
 Magdalena Dumitrana, Educarea limbajului îm învățământul preșcolar , vol. I,
comuni carea orală, Editura Compania, București, 1999.

DURATA: 15’-20’

121
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

EVENIMENTUL
DIDACTIC OB.
OP. CONȚINUTUL
ȘTIINȚIFIC STRATEGIILE
DIDACTICE EVALUARE
(instrumente
și indicatori)

1. Moment
organizatoric

Pentru desf ășurarea
activității în condiții
optime se va asigura:
– aerisirea sălii de grupă;
– așezarea mobilierului;
– pregătirea planșelor;
– intrarea ordonată a
copiilor în sala de grupă;

2. Introducerea
în activitate Introducerea în
activitate se va realize prin
recitarea unui cântec:

1. Într -o poieniță
De cum s -a-nserat
Câțiva pitici de -o
schioapă
Au ieșit la sfat.
Au scufițe roșii
Din floare de mac,
Bărbi de -un cot și
cizme
Lucioase de lac.

R. La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.

2. Dar când luna clară
Lin a răsărit
Și piticii noștri
La drum au pornit.
Pe sub tufe dese
De trifoi și -urzici
Au ca felinare
Câte-un licurici.
După terminarea
cântecului copiii se vor
așeza pe scăunele în formă
de semicer.

Conversația

Audiția
muzicală

Apreciez
capacitatea
copiilor de a
cânta și de a
executa
mișcările
sugerate de
text.

3. Anunțarea
temei

Astăzi am să vă spun
o poveste despre o turtiță
foarte năzdrăvană și
peripețiile prin care a
trecut e a.
Povestea de astăzi se
numește Turtița .

Conversația
Apreciez
capacitatea
copiilor de a
reține titlul
poveștii.

122

4. Expunerea
textului poveștii

O1

Se expune continutul
poveștii, folosindu -se
inflexiunea vocii, mimica
și gest ica corespunzătoare.
Povestea este expusă după
urmatorul plan:
1. Un moșneag îi spune
babei sale s ă îi facă o
turtiță.
2. Turtița fuge pe
fereastră, sare pe prag,
apoi de pe prispă,
ajunge în curte și de
acolo se rostogolește
departe pe drum.
3. Întâlnindu -se cu un
iepure pe drum îi cântă
și astfel scapă de el, și
nu este mâncată.
4. Mai departe se
întâlnește cu lupul
căruia îi cântă un
cântec și scapă
nemâncată.
5. Rostogolindu -se prin
pădure se întâlnește cu
un urs de care scapă
cântându -i și acestuia
un cântec.
6. Vulp ea îi iese în cale,
începe să o laude și o
păcălește pe turtiță
convingând -o să se
urce pe limbă ca să îi
cânte cântecul. Astfel
turtița noastră este
mâncată.

Explicația

Povestirea

Conversația

Observația

Apreciez
capacitatea
copiilor de a
asculta cu
atenție șirul
evenimentelor
poveștii.

5. Fixarea
conținutului

O2

În scopul fixării
momentelor principale ale
povestirii voi re lua, pe
scurt, conținutul poveștii,
prin folosirea unor siluete
ale personajel or din
poveste.
Voi antrena în
repovestire un număr cât
mai mare de copii
urmărind corectitudinea
frazelor.
Se vor adresa
următoarele întrebări
ajutătoare:

Conversația

Explicația

Apreciez
capacitate
copiilor de a
repovest i
corect
principalele
momente ale
acțiu nii.

123

O3

O4

O5 – Cine este
personajul din
această poveste?
– Cine a făcut
turtița?
– Cum a scapat de
iepuraș?
– Dar de lup?
– Dar de urs?
– Cum a pacălit -o
vulpea?
– Cum era turtița?
(lăudăroasă)
– Ce am învățat noi
din această
poveste?

Problematizarea

Apreciez
capacitatea
copiilor de a
răspunde
corect la
întrebări.

6. Încheierea
activității
Se va repeta titlul
povestirii.
Voi face aprecieri
generale și individuale
asupra modulu desfășurării
activității, a disciplinei,
etc.

124

ANEXA 5
UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza
IAȘI
Școala JUNIOR Grădinița JUNIOR

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA : “Junior”, Univ. “Al.I.Cuza”
GRUPA: Mare
TEMA PROIECTULUI : Zâna brumărie la deal și -n câmpie
SUBTEMA : Toamna în povești
DOMENII EXPERENȚIALE : DLC, DȘ, DEC
MIJLOC DE REALIZARE :
 Joc didactic
 Pictură

TIPUL DE ACTIVITATE : sistematizare și evaluare de cunoștințe
SCOPUL:
 Evaluarea conținutului unor povești cunoscute .
 Sistematizarea, fixarea și evaluarea cunoștințelor copiilor despre
anotimpul de toamnă;
 Consolidarea priceperilor și deprinderilor copiilor de a picta folosind
mai multe tehnici de pictură: tehnica desenării cu ceară, tehnica
ștampilării și tehnica amprentării.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1: să recunoască personaje/ povești, pe baza unor imagin i, jetoane,
ghicitori, replici folosite sau pe baza unei descrieri ;
O2: să realizeze, cu ajutorul jetoanelor, un ciorchine;
O3: să picteze fructe de toamnă folosind tehnica desenării cu ceară ;
O4: să aplice culoare pe o suprafață dată folosind ștampile rea lizate din
dopuri de plută, burete, radieră sau flori;
O5: să realizeze un covor de frunze folosind tehnica amprentării;

SARCINA DIDACTICĂ :
Recunoașterea fructelor, legumelor și a principalelor caracteristici ale
anotimpului de toamnă.

REGULILE JOCULUI :
R1: copilul desemnat va alege din mulțime un jeton, îl arată celorlalți
copii, denumește povestea , face o descriere succintă și îl așază în coșulețul
potivit;
R2: copilul desemnat de educatoare va lua un jeton din cele patru
coșulețe, va parcurge labirintul și va sări pe trambulină conform indicațiilor
date;
R3: la întrebarea Unde îi este locul?, copilul care a parcurs labirintul va
așeza jetonul la locul potrivit. (în maniera aceasta se va realiza ciorchinele)

125
ELEMENTE DE JOC: ghicirea, mișcarea , aplauzele, întrecerea, mânuirea și
selectarea materialului, gruparea.

FORME DE ORGANIZARE : frontal, individual și în grup

STRATEGII DIDACTICE :
1. Metode și procedee : conversația, explicația, exercițiul,
problematizarea, brainstormingul, ciorchinele, luc rul în echipă,
demonstrația, turul galeriei, jocul;
2. Material didactic : jetoane cu fructe, legume, flori și frunze de toamnă,
medalioane, bucăți de ceară, ștampile din dopuri de plută și de burete,
frunze de diferite forme, acuarele, jetoane cu principalele fenomene ale
anotimpului de toamnă, coșulețe, o trambunlină,
3. Material bibliografic :
 Metode interactive de grup, ghid metodic, de Silvia Breban, ș.a.,
Editura ARVES.
 Revista Învățământului Preșcolar, Nr. 1 -2/2010, Editura ARLEQUIN.

DURATA : 45’

126
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Evenimentul
didactic Ob
op. Conținutul instructiv educativ Strategiile
didactice Evaluare
(instrumente
și indicatori)
1.Moment
organizatoric
Asigurarea condițiilor igienico –
sanitare;
Pregătirea sălii de grupă și a
material ului didactic necesar
desfășurării activității;
Organizarea colectivului de copii. Conversația
2.Captarea
atenției Se realizează cu ajutorul unei
scurte povestioare. Pentru a
descoperi cine le -a trimis această
poveste, copiii trebuie să răspundă la
o ghicitoare:
Au plecat spre țări cu soare
Păsările călătoare ,
Căci la noi e frig și plouă.
Vântul bate cu putere
Frunzele -au căzut și ele.
În cămară adunate
Stau la sfat fructele coapte
Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?
(Toamna)
Toamna cea bogată le -a trimis
copiilor din împărăția ei multe
surprize. Aceasta îi roagă pe c opii să
îi demonstreze că știu multe lucruri
despre anotimpul său și despre
poveștile studiate și le propune un
joc.
Surpriza

Conversația

Problemati –
zarea

Ghicirea

Capacitatea de
răspunde corect
la ghicitoare;

Capacitatea de
a asculta cu
atenți e povestea
trimisă de
Toamna.
3.Anunțarea
temei și a
obiectivelor Se prezintă copiilor tema și
obiectivele propuse.
Pentru ca să o ajutăm pe Zâna
Toamna să se reîntoarcă în țară și să
îl alunge pe Piticul Statu -Palmă –
Barbă -Cot, noi astăzi vom juca joc ul
“Toamna în povești ”
Pentru ca să o ajutăm pe Toamnă
să iasă din temnița Piticului Statu –
Palmă, noi trebuie să parcurgem
labirintul întrebărilor până la harta
Toamnei pentru a o putea îndruma pe
drumul corect către țara noastră și să
îi

Conversația
Explicația

Capacitatea de
a reține titlul și
obiectivele
activității

127

4.Explicarea
sarcinii și
fixarea
regulilor
jocului
Le sunt explicate copiilor regulile
jocului.
Pe rând, câte un copil va rezolva
sarcina primită. Colegii au voie să îl
ajute dac ă este nevoie. Răspunsul
corect este aplaudat, cel incorect va fi
corectat. Fiecare sarcină îndeplinită
corect va fi recompensat cu
medalioane ce reprezintă fructe,
legume sau frunze vesele.
Se desfășoară un joc de probă
pentru verificarea înțelegerii
regulilor jocului de către copii.

Explicația
Demonstrația
Exercițiul

Capacitatea de
reține regulile
jocului

5.Dirijarea
învățării

O1

O2
Se desfășoară jocul propriu -zis:
Pentru ca să o salvăm pe Zâna
Toamna din pădurea Întunecată noi
trebuie să parcurgem mai multe
probe.
Proba I : Proba ideilor
amestecate.
Educatoar ea spune un cuvânt/ un
cântec dintr -o poveste (pantof, lădiță,
punguță, etc ), iar copilul numit va
merge și va alege din mulțimea de
jetoan e amestecate, un jeton cu
imaginea d in povestea din care face
parte .
De exemplu: “ Eu spun condur ”,
copilul numit al ege un jeton cu
imaginea povestii Cenușăreasa ,
rostește titlul poveștii și o așază în
coșulețul cu potrivit .
Proba continuă până când toate
jetoanele sunt sortate și așezate în
coșulete.
Proba a II -a: Proba
labirintului și a trambulinei. (se
finalizează cu realizarea
ciorchinelui)
Ca să nu știe Piticul Statu -Palmă –
Barbă -Cot că am ajuns la intrarea în
Pădurea Întunecată (piticul acum
doarme), în cea mai mare liniște noi
trebuie să luăm un jeton la alegere
din cele patru coșulețe, să străbatem
labirintul, să sărim pe trambulină și
să realizăm ciorchine le (se realizează
ciorchinele poveștilor Cenușăreasa și
Fata babei și fata moșneagului )
pentru a o putea elibera pe Zâna

Exercițiul
Problematiza
rea
Jocul
Brainstormin
gul

Metoda
ciorchinelui

Capacitatea de
a recunoaște
personaje/
povești, pe
baza unor
imagini,
jetoane,
ghicitori,
replici folosite
sau pe baza
unei descrieri

Capacitatea de
a parcurge
labirintul și de a
sări cor ect pe
trambulină.

Capacitatea de
a realiza corect,
cu ajutorul
jetoanelor, un
ciorchine.

128
Toamna. Dac ă proba este realizată
corect fiecare copil va primi ca
recompensă un medalion (cu fructe,
legume, frunze vesele).
Prin alegerea medalioanelor se vor
realiza grupele de copii: grupa
fructelor, grupa legumelor și grupa
frunzelor vesele.
6.Obținerea
performanței

O3

O4

Tranziție: Se va face prin
intonare cântecului :
Am privit spre cer
1. Am privit spre cer
2. Să plutesc ușor
Zarea -ndepărtată
Ca o frunzuliță
Și-am văzut venind
Și să picure
Toamna cea bogată.
Pic, pic o ploiță. Ref.
Ref. La, la, la, la, la, la
3. Să culeg un măr
Să mă joc aș vrea
Să miros o floare
La, la, la, la, la, la, la, la, la
Și să plec în zbor
Cu păsări călătoare
Ref. La, la, la, la, la, la
Continuarea activității:
Pentru că au salvat -o pe Toamna
din împărăția lui Statu -Palmă -Barbă –
Cot, copiii îi vor picta, în tehnici
diferite, mai mult e tablouri pe care le
va lua cu ea în împărăția ei pentru a
nu-i uita niciodată.
Solicit copiilor așezarea la măsuțe
în funcție de imaginea de pe
medalionul primit. Se intuiesc
materialele și se explică sarcinile
fiecăriu grup în parte.
Grupa Fructelor : la această
măsuță copiii vor picta fructe
folosind tehnica desenării cu ceară.
Copiii vor desena cu ceară formele
fructelor dorite, apoi vor picta fondul
cu acuarele.
Grupa legumelor : la această
grupă copiii vor picta legume
folosind tehnica ștampilării. C opiii
vor acoperi cu acuarele ștampila
realizată din cartof, dopuri de pluta,
radieră sau flori și o vor așeaza pe

Conversația
Problematiza
rea

Lucrul în
echipă

Capacitatea de
a intona corect
cântecul .

Capacitatea de
a desena cu
ceară forma
fructelor dorite
și dea picta
fondul cu
acuarele.
Capacitatea de
a acoperi cu
acuarele
ștampila și de a
o așeza pe
hârtie prin

129

O5 hârtie prin presare.
Grupa frunzelor vesele : la
acest atelier copiii vor picta un covor
de frunze folosind tehnica
amprentării. Se vor folosi frunze
presate. Copiii vor așeza frunza cu
partea netedă în jos, iar pe cealată
parte vor aplica culoare cu ajutorul
pensonului, apoi vor așeza frunza pe
foaie și o vor apăsa cu palma pentru
a obține amprenta frunzei. Se va
repata procedeul schimbând pe r ând
culoarea și frunza.
Copiii vor lucra pe un fond
muzical liniștit. Voi trece pe la
fiecare centru în parte și le voi da
explicații și îi voi ajuta dacă este
cazul. Lucrările realizate sunt lăsate
pe măsuțe și la semnalul educatoarei
se realizează turul galeriei pentru a fi
examinate.

Lucrul în
echipă

Turul
galeriei presare.

Capacitatea de
a aplica culoare
pe o frunză, la
alegere, și de a
apăsa cu palma
pentru a obține
amprenta
frunzei.

7.Evaluarea
activității Tablourile realizate de copii vor fi
așezate pe un panou pentru a putea fi
văzute și de părinți. Se vor face
aprecieri globale și individuale cu
privire la modul în care copiii au
îndeplinit sarcinile primite.
Analiza

8.Încheierea
activității Copiii dau un nume tabloului
realizat.
Se fac aprecieri cu privire la
modul de lucru, spiritul cooperant
manifestat pe parcursul întregii
activități. Se acordă recompense
pentru implicarea activă și pentru
originalitatea îndeplinirii sarcinilor.
Conversația
Aprecieri
asupra modului
de desfășurare a
activității