SECłIA PSIHOLOGIE [618178]

UNIVERSITATEA “BABEȘlBOLYAI” CLUJlNAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINłELE EDUCAłIEI
SECłIA PSIHOLOGIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOCRIMINALISTICA

Conf. univ. dr. BUȘ IOAN

I. InformaŃii generale

1.1.Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Conf.univ.dr. Ioan Buș
Birou: Birou 4 sediul Fac. de Psihologie și
ȘtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37
Telefon: 0264×590967
Fax: 0264×590967
Exmail: [anonimizat]
ConsultaŃii: Miercuri, 12 x 14 Date de identificare curs și contact tutori:

Numele cursului x Psihocriminalistica
Codul cursului – PSY 2273
Anul, Semestrul – anul 3, sem. 2
Tipul cursului x OpŃional
Pagina web a cursuluix http://www.psychology.ro
Tutore – drd. VisuxPetra George
[anonimizat]

Ore de audienŃă conf. univ. dr. Ioan Buș : joi 11×13, Biroul nr 4, Institutul de Psihologie, str.
Republicii nr 37.

1.2. CondiŃionări și cunoștinŃe prerechizite
Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcu rgerea și promovarea disciplinei Psihologie
Judiciară, care favorizează semnificativ asimilarea conceptel or prezentate în cadrul acestui curs. În
totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea lucrărilor de evaluare ce înche ie
fiecare modul și, respectiv în promovarea examenulu i de evaluare finală.

1.2.Descrierea cursului
Fenomenul de devianŃă socială în general, cel de in fracŃionalitate în special, implică în
condiŃiile actuale ale societăŃii noastre, o serie de probleme și aspecte de un deosebit interes teore tic
și practic pentru cercetarea știinŃifică. Dacă prob lematica teoretică se referă la mecanismele
etiologice, la modalităŃile de producere a infracŃi onalităŃii și la semnificaŃiile sociale ale
comportamentului infracŃional, cea practică presupu ne, atât metode de investigare și cunoaștere, cât
și forme și mijloace de prevenire și combatere a ma nifestărilor antisociale la nivel individual și
social.
Fenomenul infracŃional, prin complexitatea factoril or care îl generează și prin diversitatea
formelor în care se manifestă, nu poate fi explicat și înŃeles fără aportul psihocriminalisticii. Fact orul
determinant al comportamentului infracŃional este î ntotdeauna de natură subiectivă, dar acest aspect
nu poate fi izolat de contextul în care se manifest ă: social, economic, cultural etc.

Din perspectiva psihocriminalisticii, persoana treb uie acceptată ca fiind o fiinŃă care în mod
obișnuit acŃionează raŃional, dar uneori automat și chiar iraŃional. Diversele trebuinŃe se manifestă în
conștiinŃa persoanei ca mobil al comportamentului, iar în cazul unui concurs de împrejurări acestea
pot determina luarea unor decizii pentru săvârșirea infracŃiunii. Psihocriminalistica cercetează
comportamentul sub toate aspectele, deschide largi perspective explicaŃiei știinŃifice a mecanismelor
și factorilor cu rol favorizant, permiŃând o fundam entare realistă a manifestărilor acestuia.
Diagnosticarea profilului psihocomportamental al in fractorului, evidenŃierea cauzelor care au
determinat comportamentul acestuia, constituie pârg hii esenŃiale în conturarea programelor de
prevenire. Temele cursului acoperă o problematică i nteresantă și atractivă.

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului
Cursul este structurat pe șase module de învăŃare, cuprinzând: problematica psihologică a
anchetei judiciare, în cadrul căreia vom detalia in vestigarea psihologică a comportamentului simulat
și detecŃia simulării prin tehnica poligraf; terori smul contemporan – abordări, oragnizaŃii teoriste ș i
profilul psihologic la teroristului; tehnici de neg ociere și factorii care influenŃează procesul de
negociere în cazul luării de ostatici; massxmedia ș i comportamentul infracŃional; abordarea cognitivă
a comportamentului infracŃional și psihopatologia a cestuia; strategii de prevenire a
comportamentului infracŃional.
Nivelul de intelegere și, implicit, utilitatea inf ormatiilor pe care le regăsiti în fiecare modul
vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul parcurge rii suportului de curs, veŃi consulta sursele
bibliografice recomandate. Dealtfel, rezolvarea tut uror lucrărilor de verificare impune, cel puŃin,
parcurgerea referinŃelor obligatorii, menŃionate la finele fiecărui modul. În situaŃia în care nu veŃi
reuși să accesaŃi anumite materialele bibliografice , sunteti invitaŃi să contactaŃi tutorii discipline i.

1.5. Formatul și tipul activităŃilor implicate de c urs
Asa cum am mentionat mai sus prezentul suport de c urs este structurat pe șase module,
cuprinzând tot atâtea module aplicative întâlnite î n domeniul psihocriminalisticii. Parcurgerea
acestora va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă ( consultatii), cât și muncă individuală. Consultatii le,
pentru care prezenta este facultativa, reprezinta u n sprijin direct acordat dumneavoastra din partea
titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentarea fiecărui modul, dar mai cu
seama va vom oferi, folosind mijloace auditive și v izuale explicaŃii alternative, răspunsuri directe l a
întrebările pe care ni le veŃi adresa. În ceea ce privește activitatea individuala, aceasta o veti
gestiona dumneavoastra și se va concretiza în parcu rgera tuturor materilelor bibliografice
obligatorii, rezolvarea lucrarilor de verificare si a proiectului de semestru. Reperele de timp si
implicit perioadele în care veŃi rezolva fiecare a ctivitate (lucrari de verificare, proiect etc) sunt

monitorizate de către noi prin intermediul calendar ului disciplinei. Modalitatea de notare si,
respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secŃiunea poli tica
de evaluare și notare precum și în cadrul fiecărui modul.
Pe scurt, având în vedere particularităŃile învăŃăm ântului la distanŃă dar și reglementările
interne ale CFCID al UBB parcurgerea și promovarea acestei discipline presupune antrenarea
studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi:
a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organ izate două întâlniri de consultaŃii faŃă în
faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă ;
b. realizarea unui proiect de semestru cu o temă și un set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de
zile înaintea datei de depunere a acesteia.
c. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de e chipa de tutori și supervizat de titularul
disciplinei.

1.6. Materiale bibliografice obligatorii
In suportul de curs, la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice
obligatorii, cât și cele facultative. Sursele bibli ografice au fost astfel stabilte încât să ofere
posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si, im plicit, comprehensiunea fiecărei teme. Volumul
„Psihologie și infracŃionalitate – Module aplicativ e” (2006), este referinŃa obligatorie principală
pentru cursul de „ Psihocriminalistică” . Având în vedere organizarea conŃinutului, dar mai a les
accentul pus pe caracterul interactiv, această lucr are se adresează prioritar studenŃilor de la
învăŃământul la distanŃă. InformaŃiilor din volum l i se adauga o serie de referinŃe facultative, utile
îndeosebi atunci când aveŃi nevoie de informaŃii pr ivind relevanŃa ecologică și aplicativă a diverselo r
modele teoretice. Lucrările menŃionate la bibliogra fia obligatorie se regăsesc și pot fi împrumutate
de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadru l Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.

1.7. Materiale și instrumente necesare pentru curs
Optimizarea secvenŃelor de formare reclama accesu l studentilor la urmatoarele resurse:
x calculator conectat la internet (pentru a putea a ccesa bazele de date si resursele electronice
suplimentare dar și pentru a putea participa la sec venŃele de formare interactivă on line)
x imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz)
x acces la resursele bibliografice (ex: abonament l a Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”)
x acces la echipamente de fotocopiere

1.8. Calendar al cursului

Pe parcursul semestrului II, în care se studiaza d isciplina de faŃă, sunt programate 2 întâlniri
faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii; ele s unt destinate solutionarii, nemediate, a oricaror
nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinil e individuale. Pentru prima întâlnire se recomandă
lectura atentă a primelor trei module; la cea de a doua se discuta ultimele trei module si se realizea za
o secvenŃă recapitulativă pentru pregatirea examenu lui final. De asemenea în cadrul celor doua
întâlniri studenŃii au posibilitatea de a solicita titularului și/sau tutorilor sprijin pentru rezolva rea
anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru, în cazul în care nu au reusit singuri.
Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor dou a întâlniri studenŃii sunt atenŃionaŃi asupra
necesităŃii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a sursei bibliograf ice
de referinŃă. Datele celor doua întâlniri sunt pre cizate în calendarul sintetic al disciplinei, vezi anexa
A. În același calendar se regasesc și termenele la car e trebuie transmise/depuse lucrarile de
verificare aferente fiecărui modul precum și data limită pentru depunerea proiectului de semestru.

ConsultaŃiile faŃă în faŃă vor avea loc în data de 03 aprilie 2011 , ora: 8 x 10, Amfiteatrul Mărgineanu
și 07 mai 2011 , ora: 10 x 12, Amfiteatrul Zorgo.

ConsultaŃiile online vor avea loc în zilele de miercuri, de la ora 20 la 21 prin intermediul yahoo
messenger (ID: judiciaratutor)

1.9. Politica de evaluare și notare
Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris desfașurat în sesiunea de la finele
semestrului II. Nota finală se compune din: a. pun ctajul obtinut la acest examen în proporŃie de 70%
(7 puncte) și b. evaluarea proiectului de semestru 30% ( 3 puncte).
CondiŃiile, simultane, pentru promovarea examenului la Psihologie judiciară sunt:
x minim 3,50 puncte la examenul scris din cele 7 punc te maxim posibile
x minim 5 puncte din nota finală (punctaj reunit: pro iect și examen)
Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afișarea pe site a notelor
acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de l a data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul
considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback
suplimentar prin contactarea titularului sau a tuto rilor prin email.

1.10. Elemente de deontologie academica
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
x Orice material elaborat de catre studenti pe parc ursul activităŃilor va face dovada originalităŃii.
StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagi ate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală.

x Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordarea notei minime sau, în
anumite condiŃii, prin exmatriculare.
x Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia stu dentilor prin afisaj electronic.
x ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afișarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va
depasi 48 de ore de la momentul depunerii.

1.11. StudenŃi cu dizabilităŃi:
Titularul cursului si echipa de tutori își exprimă disponibilitatea, în limita constrangerilor
tehnice și de timp, de a adapta conŃinutul și meto delor de transmitere a informaŃiilor precum și
modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on li ne etc.) în funcŃie de tipul dizabilităŃii
cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prio ritate, facilitarea accesului egal al tuturor
cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluar e.

1.12. Strategii de studiu recomandate:
Date fiind caracteristicile învăŃământului la dista nŃă, se recomandă studenŃilor o planificare
foarte riguroasă a secvenŃelor de studiu individual , coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de
reŃeaua net, cu tutorii și respectiv titularul de d isciplina. Lectura fiecărui modul și rezolvarea la timp
a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte d e înŃelegere a conŃinutului tematic și totodată
sporesc șansele promovării cu succes a acestei disc ipline.

Modulul 1
PROBLEMATICA PSIHOLOGICA A ANCHETEI JUDICIARE :
Investigarea psihologică a comportamentului simulat și
detecŃia simulării prin tehnica poligraf

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu noŃiunile fundamental e ce Ńin de ancheta
judicară, comportament simulat și detectarea acestu ia.
Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

1.1 Introducere

ANCHETA JUDICIARĂ l CARACTERIZARE GENERALĂ
Coordonatele psihologice ale activităŃii de anc hetă judiciară
Tensiunea anchetei judiciare este comparabilă cu te nsiunea psihologică specifică unei partide
de șah, în care se confruntă doi parteneri cu stilu ri diferite: anchetatorul, tehnic, plin de imaginaŃ ie și
infractorul viclean și speculativ. Privite pe acest e coordonate psihologice, stările de tensiune
generate de permanenta dispută a anchetatorului cu partenerii săi nu trebuie să depășească cadrul
legal stabilit pentru ancheta judiciară, altfel se poate compromite întreaga anchetă.
Cele mai frecvente planuri situaŃionale în care se confruntă anchetatorul și anchetatul sunt:
a). Planul deschis x datele despre infracŃiune sunt cunoscute atât de anchetator cât și de
infractor, ancheta având din start o situaŃie pozit ivă pentru cauză;
b). Planul orb x datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai d e anchetator, infractorul
neștiind că ele se află la dispoziŃia anchetatorulu i. În asemenea condiŃii, infractorul poate comite
erori în construcŃia apărărilor formulate, fiind la discreŃia anchetatorului; /square4 Să poată defini noŃiunile de anchetă judiciară, com portament simulat,
reacŃii psihofiziologice, tehnică poligraf.
/square4 Să cunoască principalele tehnici de detectare a com portamentului simulat
/square4 Să prezinte cele mai importante utilizăti ale poligrafului în i nvestigaŃiile
criminalistice.
/square4 Să explice utilitatea practică a metodelor de detct are a comportamentului
simulat.
/square4

c). Planul ascuns x datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai d e infractor, fapt ce poate
duce la eșecul anchetei, autorul infracŃiunii putân d să rămână mult timp neidentificat, uneori ani la
rând, iar alteori cauza intră în prescripŃie;
d). Planul necunoscut x datele despre infracŃiune nu le cunoaște, în pri ma fază, nici
anchetatorul și nici infractorul, acestea fiind cun oscute de o terŃă persoană (eventual un martor
întâmplător), despre care cei doi parteneri nu au c unoștinŃă.
RelaŃia interpersonală anchetatorxanchetat pun în evidenŃă trăirea emoŃională creată de
confruntarea cu reprezentantul oficial al autorităŃ ii, în cadrul căreia se va desfășura un câmp
psihologic cu valenŃe speciale. Atitudinea oficială , profesională, politicoasă, dar rezervată prin Ńin ută
și vocabular a anchetatorului care dirijează anchet a, creează un fond emoŃional difuz pentru
interlocutor (bănuit, învinuit), fapt resimŃit de a ltfel de oricare altă persoană invitată în mod ofic ial
să dea relaŃii în cauză (martor, reclamant etc.).
Personalitatea anchetatorului, intuiŃia profesional ă, experienŃa acestuia este edificatoare în
interpretarea corectă a tabloului psihocomportament al al persoanei anchetate.
În cazul persoanelor sincere, dar labile emoŃional (sferă din care fac parte minorii, femeile,
vârstnicii, unii convalescenŃi etc.) este necesar c rearea unui climat de siguranŃă și încredere
reciprocă, a unui dialog deschis, degajat, cooperan t. Nerealizarea acestui climat poate duce la
inhibiŃii emoŃionale artificiale cu manifestări mim icoxgesticulare și neurovegetative. Labilul
emoŃional, dar sincer, va reacŃiona sub impulsul te merii naturale pe care o resimte faŃă de
implicaŃiile conjuncturale referitoare la învinuire , la care se adaugă blocajul afectiv faŃă de
anchetator. Gesturile de nervozitate, de agitaŃie, de ridicare a tonului, de agresivitate etc. din pa rtea
anchetatorului pot provoca o adevărată degringoladă în gândirea și stările emoŃionale ale
anchetatului emotiv.
În momentul în care anchetatorul apreciază că sxa c reat un climat introductiv de încredere,
anchetatului i se poate aduce la cunoștinŃă problem atica critică. Aceasta va determina un
comportament în care se poate ușor descifra natural eŃea și dezinvoltura în argumentare, sinceritatea
surprinderii, anchetatul manifestând, mai degrabă, curiozitate faŃă de învinuire decât teamă,
exprimânduxși păreri, răspunzând prompt la întrebăr i și punând la rândul său o serie de întrebări.
Altfel stau lucrurile când anchetatul este chiar au torul faptei. Dialogul introductiv nu are
relevanŃa scontată. AmbianŃa rămâne rece, răspunsur ile sunt doar monosilabice, anchetatul este
apatic, nu cooperează, nu se angajează sincer în di alog. Dacă se abordează o problematică
antrenantă, atmosfera rămâne artificială, fără desc hidere către dialog, lipsită complet de
spontaneitatea firească acelui context.

Suspiciunea învinuitului, în raport cu incertitudin ea datelor pe care le deŃine referitor la ce
știe anchetatorul, cât știe, de la cine știe, ampli fică la maximum tensiunea acestuia. Manifestările
comportamentale și psihofiziologice însoŃesc stare a de disconfort psihic pe care o trăiește
anchetatul.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului
Așa cum rezultă din prevederile legale, ascultarea învinuitului sau inculpatului parcurge
următoarele etape (AioniŃoaie & Sandu, 1992):
a). Verificarea identităŃii invinuitului sau inculpatul ui . Parcurgerea acestei etape este
obligatorie pentru a nu fi învinuită (inculpată) al tă persoană decât cea care a săvârșit infracŃiunea.
Verificarea identităŃii constituie și un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faŃă de
situaŃia în care se află, modul cum reacŃionează la întrebările ce i se adresează, gesturile, starea d e
tensiune sau calmul pe care le afișează.
b). Ascultarea relatării libere . Această etapă începe prin adresarea unei întrebăr i temă, cu
caracter general, prin care învinuitului i se solic ită să declare tot ce are de arătat în legătură cu
învinuirea ce i se aduce. În această etapă anchetat orul are posibilitatea săxl studieze pe învinuit, s ăxl
observe și să noteze omisiunile, ezitările. În timp ul ascultării libere anchetatorul trebuie să evite
întreruperea relatării învinuitului, aprobarea sau dezaprobarea afirmaŃiilor acestuia, săxși manifeste
satisfacŃia ori nemulŃumirea faŃă de cele declarate .
c). Adresarea de întrebări și ascultarea răspunsurilor sau ascultarea dirijată . După ce
învinuitul a relatat liber referitor la învinuirea adusă, i se adresează întrebări cu privire la fapta ce
formează obiectul cauzei și la învinuire. Întrebări le formulate trebuie să îndeplinească anumite
condiŃii:
* să fie clare și precise;
* să fie pe înŃelesul celui interogat; să nu sugereze răspunsul;
* să oblige pe învinuit să relateze și nu să determin e un răspuns scurt de genul “da” sau “nu”;
* să nu intimideze pe cel ascultat sau săxl pună în î ncurcătură.
Pentru a obŃine de la învinuit sau inculpat declara Ńii complete și veridice, anchetatorul poate
utiliza anumite procedee tactice de ascultare. O ta ctică adecvată presupune adaptarea regulilor
generale la fiecare cauză în parte, la personalitat ea celui ascultat și la poziŃia învinuitului sau
inculpatului.
În cele ce urmează vom prezenta unele procedee tact ice folosite în ascultarea învinuitului sau
inculpatului:

a). Folosirea întrebărilor detaliu x procedeul presupune utilizarea unor întrebări pr in care se
solicită învinuitului amănunte referitoare la împre jurările săvârșirii faptei, amănunte care să permit ă
verificarea explicaŃiilor lui. Întrebările detaliu se folosesc frecvent în cazul când învinuitul face
declaraŃii nesincere, contradictorii, adoptă o pozi Ńie refractară pe parcursul cercetărilor
b). Ascultarea repetată x constă în audierea în mod repetat, la anumite in tervale de timp a
învinuitului cu privire la aceleași fapte, împrejur ări, amănunte. Între declaraŃiile învinuitului vor
apare, inevitabil, deosebiri, în special contrazice ri, nepotriviri. Prin acest procedeu se poate
demonstra netemeinicia afirmaŃiilor învinuitului, p utând fi determinat să spună adevărul.
c). Ascultarea sistematică x acest procedeu se folosește atât în cazul învinu itului sincer,
pentru axl ajuta să lămurească toată problematica, mai ales în cauzele complexe, cu grad ridicat de
dificultate, cât și al celor nesinceri, refractari, pentru că îi obligă să dea explicaŃii logice,
cronologice, succesive la toate aspectele care fac obiectul învinuirii.
d). Ascultarea încrucișată x scopul acestui procedeu este de a înfrânge siste mul de apărare al
învinuitului nesincer, înrăit, refractar, care se s ituează pe poziŃia negării totale a faptelor comise .
Este un procedeu ofensiv și constă în ascultarea ac eluiași învinuit de către doi sau mai mulŃi
anchetatori ce sxau pregătit în mod special în aces t scop și cunosc problemele cauzei în care se face
ascultarea.
e). Folosirea probelor de vinovăŃie x procedeul se folosește în ascultarea învinuitul ui
nesincer sau a celui care își recunoaște numai parŃ ial vinovăŃia. În faŃa unor probe decisive, el va f i
determinat să recunoască fapta comisă. Pentru a le utiliza cu maximum de eficacitate, anchetatorul
trebuie să cunoască foarte bine probele existente l a dosar și valoarea probatorie a fiecăreia dintre e le.
Este foarte important ca probele de vinovăŃie să fi e utilizate la momentul oportun astfel încât
învinuitul să fie determinat să facă declaraŃii ver idice și complete.
f). Ascultarea unui învinuit sau inculpat despre activi tatea celorlalŃi participanŃi la
săvârșirea infracŃiunii x procedeul se aplică atunci când în cauză există m ai mulŃi învinuiŃi
(inculpaŃi) participanŃi la săvârșirea aceleiași in fracŃiuni. Cunoașterea învinuiŃilor (inculpaŃilor)
implicaŃi în cauză permite anchetatorului să stabil ească pe cel dispus să recunoască mai ușor faptele
săvârșite și cu acesta să înceapă ascultarea. Se so licită celui ascultat să declare ceea ce cunoaște
despre activitatea celorlalŃi participanŃi la infra cŃiune, lăsânduxixse impresia că persoana sa
interesează mai puŃin. Prin confruntarea datelor ob Ńinute din declaraŃiile participanŃilor, chiar dacă
nu au declarat totul despre propria activitate, se pot desprinde concluzii cu privire la sinceritatea
celor implicaŃi în cauză.

g). Justificarea timpului critic x acest procedeu se folosește, de regulă, atunci c ând
învinuitul (inculpatul) refuză să facă declaraŃii. Cunoscânduxse activitatea învinuitului (inculpatulu i),
i se va solicita să declare locul unde sxa aflat, c u cine a luat legătura, ce a întreprins, în timpul și
după săvârșirea infracŃiunii. ExplicaŃiile date vor fi verificate minuŃios pe zile, ore, minute și loc uri.
Utilizarea procedeului de justificare a timpului cr itic permite extinderea anchetei judiciare asupra
altor infracŃiuni și făptuitori.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului prezintă u n grad ridicat de dificultate și complexitate
întrucât situaŃiile infracŃionale sunt infinit de d iverse. De aceea, folosirea unui procedeu sau al al tuia
nu constituie reguli obligatorii de urmat. Procedee le tactice în audierea învinuitului sau inculpatulu i
se utilizează de către anchetator în funcŃie de car acteristicile cauzei, precum și de particularităŃil e
psihice ale persoanelor aflate în ancheta judiciară .
CalităŃile psihosociale ale anchetatorului
Abordată din perspectivă psihologică, profesiunea d e anchetator penal este deosebit de
complexă. ExigenŃele legale, morale și de competenŃ ă cer anchetatorului cunoașterea profundă și
nuanŃată a dispoziŃiilor legii penale și procesual penale, a drepturilor fundamentale ale omului la
care trebuie să se raporteze permanent. CalităŃile psihosociale ale unui bun anchetator se pot grupa
în trei categorii:
a). Nivelul general de pregătire . Anchetatorul trebuie să facă dovada unui nivel ri dicat de
pregătire generală; să aibă o concepŃie clară despr e lume și viaŃă, despre societate și legile care o
guvernează și, îndeosebi, despre sistemul social ba zat pe democraŃia autentică. El trebuie să știe
precis care sunt, în ce constau și ale cui sunt val orile și interesele pe care le apără.
b). CalităŃile psiho-intelectuale . Gândirea anchetatorului trebuie să se orienteze s pre esenŃa
realităŃii judiciare, să se distingă prin claritate , profunzime, rigoare, mobilitate, coerenŃă și să s e
bazeze pe un dezvoltat spirit critic. De asemenea a nchetatorul trebuie să dea dovadă de o mare
putere de discernământ, el trebuie să deosebească u șor realul de ireal, semnificativul de
nesemnificativ, să pătrundă și să aprecieze faptele la justa lor valoare, numai așa va putea
fundamenta o soluŃie judiciară.
Anchetatorului îi este necesară, la un nivel de fun cŃionalitate optim, atât memoria de scurtă
durată, cât și memoria de lungă durată. Integritate a senzorială a anchetatorului constituie
fundamentul psihofiziologic al corectitudinii și ex actităŃii redactării documentelor de anchetă ce
constituie suportul material al mijloacelor de prob ă. De aceea, anchetatorul trebuie să posede o stare
corespunzătoare a sănătăŃii și să dispună de o mare capacitate de efort voluntar.

c). CalităŃile moral-afective . Echilibrul emoŃional vizează componenta afectivă a
personalităŃii anchetatorului. Acesta stă la baza u nor calităŃi necesare în reușita activităŃii
anchetatorului, reprezentate prin tact, răbdare, to leranŃă, disponibilitatea de a asculta, stăpânirea de
sine etc., ceea ce conferă un fond psihofiziologic general pozitiv.
Dacă anchetatorul va apare ca o persoană impresiona bilă, nervoasă, iritată, agresivă sau ca o
persoană care trece cu ușurinŃă de la o stare psihi că la alta, ori preocupat de propriile probleme,
șansele de axși atinge scopul sunt foarte reduse. P entru a nu afecta în mod negativ cursul general al
desfășurării anchetei, este foarte important ca anc hetatorul să aibă toate reacŃiile proprii sub contr ol.
Echilibrul emoŃional al anchetatorului este condiŃi onat și de lipsa oricărei prejudecăŃi sau a repulsi ei
faŃă de persoana anchetată. Capacitatea empatică îl ajută pe anchetator, la nevoie, să simuleze orice
stare sau trăire, să interpreteze rolul oricărui pe rsonaj.
CalităŃile enumerate nu reprezintă un simplu invent ar de însușiri (trăsături) posibile la un
anchetator, ci adevărate direcŃii pe linia valorifi cării potenŃialului psihologic al acestuia în cadru l
anchetei judiciare.
Personalitatea anchetatorului poate influenŃa negat iv desfășurarea anchetei prin unele
trăsături cum ar fi: vanitatea și orgoliul, amorul propriu, teama de eșec, lipsa simŃului autocritic,
nerecunoașterea poziŃiei de învins, optimismul neco ntrolat și excesiv, cât și pesimismul exagerat și
nemotivat, opinii foarte particulare asupra colabor atorilor și asupra propriei persoane, indecizia etc .
Tipuri de anchetatori
Sintezele efectuate în urma studierii comportamentu lui anchetatorilor, în relaŃia anchetatorx
anchetat, au condus la diferite clasificări:
* anchetatorul temperat ; se caracterizează printrxun comportament firesc, își ascultă cu atenŃie
și interes interlocutorul, răbdător, calm și analit ic. Intervine oportun și eficient cu tactul
corespunzător situaŃiei, pentru lămurirea aspectelo r esenŃiale ce interesează ancheta.
* anchetatorul amabil ; manifestă o anumită transparenŃă și jovialitate î n relaŃia cu anchetatul,
nu ezită săxși trateze interlocutorul cu o Ńigară s au o cafea. Atmosfera degajată pe care o creează
oferă premisele unui studiu psihologic aprofundat a l anchetatului. Această atitudine trebuie să fie
constantă, altfel echilibrul anchetei poate fi afec tat, iar ancheta compromisă.
* anchetatorul autoritar ; se caracterizează printrxo atitudine rigidă, grav ă, impunânduxși la
modul imperativ voinŃa în faŃa anchetatului. Nu est e preocupat de studiul psihologic al anchetatului
și implicit nu găsește modalităŃi eficiente de a st imula ancheta. Acesta mizează mai mult pe
intimidarea anchetatului decât pe stimularea psihol ogică a acestuia și astfel cooperarea devine
ineficientă.

* anchetatorul comunicativ (vorbăreŃ, expansiv); este maximal activ și își ex primă cel mai
evident personalitatea sa. Expresivitatea verbală ( intonaŃie, accent, timbru) și cea extralingvistică
(mimică, gestică) este orientată către anchetat înt rxun mod accentuat, astfel încât intervenŃiile sale
sunt uneori inoportune și lipsite de eficienŃă, com promiŃând ancheta.
* anchetatorul cabotin ; dorește să obŃină în cadrul anchetei judiciare su ccese ușoare prin
mijloace ieftine, făcând apel la unele exagerări, a mplificări improprii pentru ancheta judiciară care
pot provoca stări cum ar fi amuzamentul, dispreŃul, penibilitatea sau chiar inhibarea anchetatului,
situaŃii care pot prejudicia rezultatele anchetei.
* anchetatorul patern ; adoptă un comportament îngăduitor în anchetă, man ifestând uneori
chiar compasiune faŃă de anchetat. Asemenea atitudi ne poate fi speculată mai ales de infractorii
recidiviști care nu vor ezita săxși atenueze faptel e.

INVESTIGAREA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIM ULAT
În viaŃa unei persoane apar adesea situaŃii care o solicită contradictoriu. Anumite convenienŃe
sociale pot intra în contradicŃie cu starea de mome nt sau chiar cu convingerile intime ale persoanei,
cu sistemul propriu de valori. Apar în acest caz di lemele de comportament, depășirea lor
presupunând din partea persoanei maturitate socială , plasticitate psihică și supleŃe comportamentală.
Se disting două modalităŃi de răspuns comportmental (Ciofu, 1974):
Comportamentul aparent ("overt behavior") care include reacŃiile exterior izate ale persoanei,
observabile direct, cum ar fi limbajul vorbit sau g estual, mimica, activitatea de mișcare a membrelor
sau corpului. Comportamentul inaparent ("covert behavior") include modificările interne, indirect
decelabile, ce însoŃesc procesele gândirii, emoŃiei , limbajului etc. dintre care amintim: modificarile
ritmului respirator, ale ritmului cardiac, a secreŃ iei salivare, intensificarea activităŃii glandelor
sudoripare, a compoziŃiei chimice și hormonale a sâ ngelui, creșterea conductanŃei electrice a pielii
etc.
Există o continuă interșanjabilitate între cele dou ă modalităŃi comportamentale, în sensul că
unui comportament aparent îi corespund obligatoriu forme de comportament inaparent, însă nu
oricăror manifestări inaparente le corespund manife stări de comportament aparent. Atât modalităŃile Tema de reflecŃie nr. 1
Care consideraŃi că este i nfluenŃa caracteristicilor de personalitate ale anc hetatorului
asupra evoluŃiei anchetei ?

aparente cât și cele inaparente sunt aspecte ale un ui comportament larg cu o caracteristică de
unicitate pentru momentul respectiv.
Una din problemele frecvent întâlnite în activitate a judiciară este cea a comportamentului
simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. În funcŃie de situaŃia în care se află o
anumită persoană, în funcŃie de interesul și scopul urmărit, comportamentul obișnuit al acesteia
poate lua forma unei conduite simulate.
Conduita sau comportamentul simulat este o încercar e de a ascunde sau falsifica sensul unei
realităŃi. Persoana în cauză dă intenŃionat un răsp uns verbal străin aceluia pe care îl gândește,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potri vește cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul
autentic încercat.
Simularea nu este o simplă eroare, ea se caracteriz ează prin intenŃionalitate. Este o "greșeală"
intenŃionată, învăluită și susŃinută pragmatic.
Simularea este o entitate contradictorie între aspe ctul aparent și cel inaparent al
comportamentului, expresia unei dedublări psihologi ce în raport cu sine. Aspectul aparent poate fi
cunoscut, uneori este afișat abil sau naiv, cu efor tul de persuasiune. Dimpotrivă aspectul inaparent
este secretizat, nu face obiect de confesiune, iar uneori pentru axl secretiza, se practică
dezinformarea sistematică după reguli tactice bine definite, pentru derutarea organelor judiciare.
Simularea este întotdeauna motivată, determinată de dorinŃe, de interese. Ea este o modalitate
de realizare facilă a scopului. Simularea apare în cele mai diferite situaŃii: pentru disculpare, pent ru a
apăra pe cineva, din nevoia de protecŃie, din dorin Ńa de răzbunare, pentru a rezista presiunilor și
normelor coercitive ale comunităŃii etc.
Simularea se realizează prin diferite strategii: in ventare, exagerare, diminuare, adiŃie,
omisiune, substituire, transformare, tăcere etc. Nu există graniŃe fixe, imuabile, între adevăr și
falsitate, existând o permanentă interșanjabilitate .
Simulantul operează după o logică elastică, pentru a ajunge cât mai repede la Ńintă, fiind
facilitat de limbaj și cunoscând foarte bine realit atea pe care își propune să o ascundă.
Unitatea psihoxsomatică a simulării oferă posibilit atea certă de investigare și depistare a
oricărui comportament simulat.

Corelatele psihofiziologice ale comportamentului si mulat
Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificări fiziologice
mai mult sau mai puŃin extinse, printrxo conduită m arcată de expresii emoŃionale (gesturi, mimică
etc.) și printrxo trăire subiectivă (Radu & colab., 1991).

EmoŃia nu se reduce numai la aspectul de trăire sub iectivă, internă, ci formează o
configuraŃie complexă de relaŃii, un răspuns psihof iziologic multidimensional visxaxvis de
evenimente. Printre dimensiunile procesului afectiv distingem:
• modificări cognitive (procesarea informaŃiei stimul venită din mediu, care în funcŃie de
semnificaŃie are rol activator sau nu);
• modificări organice, vegetative (creșterea aroussal xlui fiziologic, activarea cardiacă și a
sistemului circulator, modificări la nivelul motili tăŃii gastrointestinale, tensiunii musculare,
conductanŃei electrice a pielii etc);
• modificări comportamentale (gesturi, reacŃii, mimic ă, expresii vocale etc).
EmoŃiile sunt configuraŃii cognitivxmotivaŃionalxre laŃional organizate a căror stare se
schimbă în funcŃie de modificările din cadrul relaŃ iei individxmediu, de felul în care aceasta este
percepută și evaluată.
În domeniul psihologiei judiciare, emoŃia este cons iderată ca fenomen tipic sferei afective,
deoarece aceasta, prin modificările psihofiziologic e pe care le implică, poate fi supusă unei analize
știinŃifice sistematice.
Comportamentul emoŃional global reprezintă obiectiv area trăirii emoŃionale, întâlnită atât în
aspectul inaparent, dar cel mai evident și mai ușor observabil în cel aparent. Aspectul aparent,
denumit ca expresie emoŃională, subsumează întreg a nsamblul de reacŃii somatice și musculare
(faciale, scheletice, viscerale, umorale etc.) pe c are subiectul le dezvoltă în momentul experimentări i
unei emoŃii.
Patternul aparent al modificărilor emoŃionale inclu de: motilitatea corporală, tremurul
muscular, expresivitatea facială (mișcările oculare , coloritul epidermic, tonalitatea vocală,
intensificarea activităŃii glandelor sudoripare etc .).
În ancheta judiciară elementul cel mai evident în c azul trăirii unor emoŃii, pe fond stresant,
este tremurul fiziologic existent la nivelul tutur or mușchilor care acŃionează aparatul fonorespirato r.
Creșterile sau scăderile intensităŃii, frecvenŃei t imbrului vocii, ca urmare a reducerii
tremurului fiziologic, reprezintă un indice al grad ului de stres pe carexl încearcă persoana, des
utilizat în practicile criminalistice în vederea de tectării comportamentului simulat.
Toate aceste corelate psihofiziologice și comportam entale ale emoŃiei pot fi întâlnite în
cadrul practicii judiciare, mai specific în domeniu l detectării comportamentului simulat, având rolul
de indici indirecŃi ai laturii afective care acompa niază persoana în tot ceea ce face.

Tehnici și mijloace de investigare a comportamentul ui simulat
Încă din cele mai vechi timpuri ale existenŃei, sxa constatat faptul că atunci când o persoană
minte, au loc modificări psihofiziologice la nivelu l organismului acesteia. Bazânduxse pe această
supoziŃie, au fost descoperite și perfecŃionate dif erite tehnici de detectare psihofiziologică a
comportamentului simulat.
La persoanele normale din punct de vedere psihofizi ologic, comportamentul simulat este
adeseori asociat cu trăirea unor stări emotive inte nse care se accentuează în momentul investigaŃiei
criminalistice.
Cele mai frecvente reacŃii psihofiziologice care au fost puse în evidenŃă la subiecŃii supuși
anchetei judiciare, ca urmare a unor comportamente infracŃionale săvârșite și care erau motivaŃi
pentru dezvoltarea unui comportament simulat, au fo st: accelerarea ritmului cardiac, creșterea
presiunii sangvine, apariŃia fenomenelor vasodilata torii și vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare),
accelerarea și sacadarea respiraŃiei, dereglarea fo naŃiei și emisiunii de sunete, hiposalivaŃia și
contractarea subită a mușchilor scheletici.
Toate aceste reacŃii neurovegetative, declanșate in tern, sunt slab supuse unui control
voluntar, fiind determinate de gradul de percepere a riscului de a fi detectat, rod al unei evaluări
cognitive a situaŃiei. Manifestările prezentate ant erior sunt elemente ale vieŃii psihice și
comportamentale pe care orice persoană le experimen tează dexa lungul vieŃii, fie că a fost sau nu
obiect al unei investigaŃii criminalistice. Ele au fost puse în evidenŃă prin diverse încercări practi ce
și experimentale dexa lungul timpului, însă ceea ce sxa obŃinut sunt doar patternuri de posibile
manifestări (comportamentale și fiziologice), care diferă de la o persoană la alta datorită frecvenŃei ,
intensităŃii, duratei etc. În funcŃie de modul în c are sunt trăite și exteriorizate aceste
"comportamente" sxau creat diferite tehnici de cont rol a sincerităŃii. Cele mai cunoscute tehnici de
investigare în acest domeniu sunt:
• Metoda asociaŃiei libere;
• Metoda experienŃei motrice;
• Tehnici pentru suprimarea cenzurii conștiente;
• Metoda detectării stresului emoŃional în scris;
• Metoda detectării stresului din voce;
• Tehnica poligraf;
• PotenŃialele evocate ale creierului.
Tehnica poligraf

Tehnica poligraf este una dintre cele mai performan te tehnici folosite în domeniul detectării
comportamentului simulat.
Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de "detec tor de minciuni" este un înregistrator
mecanic sau electronic, ce preia pneumatic modifică rile de tensiune arterială, puls, respiraŃie,
suplimentat cu un sistem pentru înregistrarea rezis tenŃei electrodermice și a micromișcărilor
musculare.
Poligraful nu înregistrează în mod direct minciuna, ci modificările fiziologice determinate de
emoŃiile care însoŃesc comportamentul simulat.
Înregistrarea potenŃialelor evocate
În ultima perioadă se fac cercetări pentru detectar ea comportamentului simulat și prin alte
tehnici. Astfel, tehnica de evidenŃiere a potenŃial elor evocate ale creierului, care necesită o aparat ură
foarte sofisticată, se bazează pe înregistrarea a d ouă tipuri de potenŃiale: P300 și N400. PotenŃialul
evocat P300 apare automat la subiecŃii simulanŃi, c a urmare a categorizării stimulilor în relevanŃi
(incriminanŃi) și irelevanŃi (neincriminanŃi), cate gorizare raportată la cazul aflat în cercetare. În
cazul subiecŃilor sinceri potenŃialul P300 nu apare deoarece aceștia nu realizează procesul de
categorizare, toŃi stimulii având aceeași valoare r aportată la cazul aflat în investigaŃie.
PotenŃialul N400 apare în momentul în care subiectu l procesează informaŃia falsă,
incriminantă, pe care în mod explicit și voluntar î nsă nu o recunoaște ca fiind falsă sau incriminantă
(simulează).
IniŃial, sxa considerat că această metodă poate ave a o fidelitate mare deoarece potenŃialele
evocate ale creierului sunt greu de manipulat de că tre subiect, estimânduxse că acestea vor deveni
indicatori extrem de acuraŃi ai simulării. Cercetăr ile recente în domeniu au demonstrat că această
metodă prezintă unele imperfecŃiuni. Astfel, un sub iect neimplicat în infracŃiune, dar care deŃine
informaŃii despre locul faptei (de exemplu, frecven ta locuinŃa victimei), în urma înregistrării
potenŃialelor evocate, acesta va prezenta indici s imilari cu cei ai autorului faptei.
Rămâne ca cercetările în curs de desfășurare să con firme validitatea și impactul pragmatic
ale potenŃialelor evocate, prefigurânduxse o corobo rare cu parametrii tehnicii poligraf (Buș & David,
2003).

Tema de reflecŃie nr. 2
Cum vă explicaŃi apariŃia corelatelor pfihofiziolog ice ale simulării ?

DETECłIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA POLIGRAF
Utilizarea poligrafului în România
Prima utilizare a poligrafului în România a avut lo c în anul 1971, la Catedra de psihologie a
UniversităŃii BabesxBolyai din ClujxNapoca. Poligra ful model "Stoelting" a fost achiziŃionat din
SUA de către profesorul Alexandru Roșca, în vederea realizării unor studii experimentale în
domeniul psihofiziologiei, cercetări continuate de succesorii săi.
În perioada 1972×1974, psihologul Ioan Buș, pe vrem ea aceea student la Facultatea de
Psihologie din ClujxNapoca, a efectuat experimente cu acel poligraf pentru a evidenŃia rolul
factorului emoŃional asupra performanŃei școlare. R ezultatele cercetării au fost prezentate în lucrare a
de licenŃă susŃinută la absolvirea facultăŃii. În p erioada 1980 – 2001 psihologul Ioan Buș a efectuat
examinări cu tehnica poligraf numai în domeniul jud iciar, în cadrul Laboratorul psihologic de
detecŃie a comportamentului simulat din Inspectorat ul de PoliŃie al JudeŃului Cluj – Serviciul
Criminalistic.
În domeniul judiciar poligraful este utilizat încep ând cu anul 1975, îndeosebi în cazurile de
omor. Examinările erau efectuate cu aparate poligra f portabile, de provenienŃă japoneză. Aparatele
au fost achiziŃionate de către Institutul de Crimin alistică din cadrul Inspectorultului General al
PoliŃiei.
În România funcŃionează 14 laboratoare interjudeŃen e de detecŃie a comportamentului
simulat (Institutul de Criminalistică București, Po liŃia Capitalei, Inspectoratele JudeŃene de PoliŃie :
Cluj, Iași, Timișoara, ConstanŃa, Bacău, Brașov, Br ăila, Prahova, Bihor, Hunedoara, Dolj, GalaŃi –
enumerate în ordinea înfiinŃării), dotate cu poligr afe moderne de provenienŃă americană, la care sunt
arondate toate judeŃele Ńării, cu perspectiva înfii nŃării a încă 8 laboratoare.
Metodologia de lucru utilizată a fost și este cea a mericană, cu cele două proceduri de testare
poligraf: “Testul întrebării de control” (Control Q uestion Test x CQT) și “Testul prezumŃiei de
vinovăŃie” (Guilty Knowledge Test x GKT). În ambele proceduri, întrebările îi sunt adresate
subiectului în timp ce pe diagrama poligraf se înre gistrează reactivitatea psihofiziologică. Cea mai
utilizată procedură poligraf pentru determinarea co mportamentului simulat este “Testul întrebării de
control” (Control Question Test x CQT) , dezvoltat ă de John E. Reid în anul 1947. Prin ea se

încearcă a se ajunge la esenŃa problemei cu ajutoru l câtorva întrebări relevante de forma: "Dxta ai
comis furtul din magazinul X?", “Ai furat din magaz inul X o combină muzicală?”. Aceste întrebări
sunt controlate de o întrebare de control: "Texai gândit vreodată să furi ceva?" (Bashore & Rapp,
1993).
Tehnica este fundamentată teoretic prin faptul că o persoană nesinceră va reacŃiona puternic
la întrebările relevante și slab la cele de control , în timp ce persoana nevinovată, aflată sub
investigaŃie, va reacŃiona exact invers (Horvath, 1 988).
Cu toate că există diferenŃe între cele două proced uri, nu trebuie trecut cu vederea faptul că
în domeniul detecŃiei comportamentului simulat aces tea au avut și au o contribuŃie semnificativă,
deschizând căile spre probaŃiune și focalizând inve stigaŃiile criminalistice.
În cele ce urmează vom prezenta primul caz de omor soluŃionat cu ajutorul poligrafului din
dotarea Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Clu j:
La 4 noiembrie 1980 este găsită decedată în apartam entul său, situat întrOun cartier din
municipiul ClujONapoca, L. D. în vârstă de 32 de an i. Cadavrul victimei se afla pe dușumea lângă o
canapea, cu capul înspre fereastra camerei, prezent ând multiple leziuni în zona capului. Obiectele
din cameră erau stropite cu sânge.
În camera în care se afla victima sOau găsit un fie r de călcat cu mânerul rupt, un ciocan din
plastic cu miez metalic, un taburet de bucătărie di strus, toate cu urme de sânge și un lampadar cu
trei braŃe, răsturnat, unul din abajururi fiind spa rt. Toate acestea duceau la concluzia că între
agresor și victimă avusese loc o luptă. Raportul de expertiză medicoOlegală ce sOa întocmit cu
ocazia autopsierii cadavrului victimei a concluzion at că moartea lui L. D. a fost violentă, că sOa
datorat dilacerării cerebrale și că poate data din ziua de 31 octombrie 1980. Leziunile constatate sO
ar fi produs prin loviri active, multiple aplicate cu diferite corpuri dure, unele cu muchie, pumnul,
fierul de călcat, ciocanul din plastic etc., leziun ile tanatogeneratoare (cele care au determinat
nemijlocit decesul victimei) fiind cele de la nivel ul capului (regiunea temporoOparietoOoccipitală
stângă), constând în dilacerarea cerebrală.
SOa emis ipoteza că autorul faptei ar putea fi din rândul persoanelor cunoscute victimei care
o vizitau la domiciliu, plecânduOse de a faptul că ușa de acces în apartament nu era forŃată, iar la
plecare autorul a închis ușa, fără a folosi cheia.
Victima era divorŃată și avea un copil minor, care temporar locuia la bunica sa. În
momentul omorului victima era singură în apartament , ea fiind găsită decedată de fiul ei, care a
venit în vizită la aceasta.

Identificarea autorului acestei infracŃiuni sOa rea lizat după două luni, necesitând
colaborarea a numeroși specialiști din diverse dome nii, precum și efectuarea a numeroase
constatări tehnicoOștiinŃifice și expertize. La ace astă întârziere a contribuit, în mare măsură,
conduita simulată pe care a adoptatOo iniŃial autor ul omorului în timpul verificărilor întreprinse.
Autorul omorului, deși a fost inclus printre suspec Ńi, din lipsă de probe, nu a fost reŃinut.
În cauză au fost verificate foarte multe persoane, în final luânduOse măsura arestării
preventive pe termen de 30 de zile a unuia dintre s uspecŃi T. J. , o cunoștinŃă apropiată a victimei,
care periodic o vizita având și o cheie de la apart amentul acesteia. Ulterior, T. J. a recunoscut că î n
data de 3 noiembrie 1980 a fost în apartamentul vic timei și a găsitOo decedată, plină cu sânge, fără
a sesiza undeva cele constatate (motivând că nu a a vut cunoștinŃă de obligaŃia prevăzută de lege
pentru a denunŃa omorul constatat și că iOa fost te amă să nu fie implicat în caz).
Dosarul întocmit lui T. J. nu conŃinea probe sufici ente pentru a fi trimis în instanŃă. În
această situaŃie, procurorul criminalist a dispus p rin ordonanŃă testarea la poligraf a suspectului.
În urma interpretării diagramelor subiectului T. J. , sOa concluzionat în mod cert că nu acesta este
autorul omorului. În această situaŃie au fost conti nuate verificările pentru clarificarea altor ipotez e,
concomitent cu testarea la poligraf a tuturor suspe cŃilor. Astfel, sOa reluat și cercetarea suspectulu i
G. V. , fostul soŃ al victimei.
G. V. a fost supus unei testări la poligraf, adresâ nduOiOse întrebări directe atât cu privire la
comiterea omorului, cât și cu privire la "obiectele " cu care a lovit victima. Subiectul G. V. O în
timpul testării la poligraf O a dat răspunsuri nega tive la toate întrebările incriminatorii. Rezultatu l
testării la poligraf a confirmat în mod cert că G. V. este autorul omorului. Audierea acestuia în
cadrul activităŃilor postOtest, cu prilejul comunic ării rezultatului testării, lOa determminat să
recunoască săvârșirea omorului, făcând în acest sen s declaraŃii amănunŃite cu privire la modul de
comitere, locul unde se află corpurile delicte.
Rezultatele testării la poligraf, în acest caz și n u numai, au fost apreciate ca fiind deosebit de
utile în probarea vinovăŃiei autorului, fapt consem nat în rechizitoriul întocmit în data de 1 martie
1981 de către procurorul criminalist Iuliu Andrei, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul
JudeŃean Cluj, din care redăm:
“Măcinat de neliniște, după cum a recunoscut în int erogatoriul său din 27. 12. 1980, G. V. a
fost supus în baza unei dispoziŃii scrise (ordonanŃ ă), în primele ore ale aceleiași zile testării cu
poligraful. Testarea sOa efectuat în Laboratorul p sihologic de detecŃie a comportamentului simulat
din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Cluj, utilizânduOse un aparat de provenienŃă

japoneză, rezultatul testării fiind expus și docume ntat în raportul thnicoOștiinŃific de investigare a
comportamentului simulat.
În cadrul testării, în vederea stabilirii reactivit ăŃii psihoemoŃionale a inculpatului au fost
înregistraŃi trei parametri psihofiziologici și anu me: ritmul respirator, reacŃia electrodermică și
tensiunea arterială O puls, pe baza a 7 teste minuŃ ios pregătite, incluzând întrebări neutre, întrebă ri
de control și întrebări relevante, cu încărcătură e moŃională în raport cu datele de fapt ale
infracŃiunii cercetate. Rezultatele testării, concr etizate în înregistrarea concomitentă a traseelor
parametrilor psihofiziologici amintiŃi, se desprind din diagramele poligraf ce constituie anexele
raportului de investigare a comportamentului simula t, date pe baza cărora sOa concluzionat că
modificările de dinamică și evoluŃie constatate, au pus în evidenŃă prezenŃa unei puternice și
permanente stări emoŃionale în răspunsurile negativ e date de inculpat la întrebările relevante ale
cauzei. SOa subliniat că reacŃiile psihoemoŃionale cele mai ample și constante au rezultat la
răspunsurile negative legate de întrebările dacă a omorâtOo pe L. D., dacă a lovitOo cu scaunul, cu
ciocanul din plastic, cu fierul de călcat etc. Spec ialistul psiholog a conchis, în baza lucrărilor
efectuate, că prezenŃa reactivităŃii psihoemoŃional e a reprezentat indicele nesincerităŃii
răspunsurilor pe care leOa dat inculpatul G. V. în cadrul testării cu poligraful și anume la
întrebările relevante ale cauzei.
Datele obŃinute prin testarea cu poligraful au fost deosebit de valoroase, negarea pe care sOa
postat G. V. apărând a fi de circumstanŃă și întruO totul interesată.
În aceeași zi de 27 decembrie 1980, inculpatul G. V . a recunoscut săvârșirea omorului
asupra lui L. D. ".
În perioada 1990 x 1999 în cadrul Laboratorul psiho logic de detecŃie a comportamentului
simulat Cluj au fost efectuate o serie de experimen te preliminarii, care au favorizat circumscrierea
aspectului problematic al unor investigaŃii experim entale (Buș, 1991, 1997, 1999; 2000). Astfel, sxa
urmărit conturarea unui profil psihologic evidenŃia t pe baza unei baterii de teste, prin care să se
stabilească o relaŃie între patternul de personalit ate al persoanei și detecŃia comportamentului
simulat al acesteia, contribuinduxse în acest mod l a creșterea gradului de acurateŃe al tehnicii
poligraf.
Tot în această perioadă sxa experimentat o nouă pro cedură de testare poligraf, constând în
introducerea obiectului cu care sxa comis infracŃiu nea, ca item în chestionarulxtest. Rezultatele
obŃinute confirmă că introducerea variabilei imagis tice (obiectul cu care sxa comis infracŃiunea),
determină ample reacŃii psihofiziologice doar în ca zul persoanelor direct relaŃionate cu infracŃiunea.
Comparativ cu procedura standard, noua procedură de testare are un grad ridicat de acurateŃe,

dovedinduxse deosebit de utilă în diagnosticarea co mportamentului simulat, atât pentru identificarea
corectă a autorilor de infracŃiuni, cât și pentru e liminarea erorilor de detecŃie (Buș, 2000).
DetecŃia simulării prin tehnica poligraf
DetecŃia simulării cu tehnica poligraf este fundame ntată știinŃific de următoarele aspecte: în
săvârșirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizânduxși pentru
reușita infracŃională întregul său potenŃial cognit iv, motivaŃional și afectiv. Acest lucru face ca ac tul
infracŃional să nu rămână ca o achiziŃie întâmplăto are, periferică a conștiinŃei, ci să se integreze î n
aceasta sub forma unei structuri infracŃionale stab ile, cu conŃinut afectivxemoŃional specific, cu un
rol motivaŃional bine diferenŃiat (AioniŃoaie & But oi, 1992; Buș, 1997).
Stările emoŃionale iau naștere încă din momentul în care subiectul este invitat pentru a da
relaŃii legate de faptă. ConștiinŃa vinovăŃiei, mob ilizatoare a unei stări emotive care poate fi masca tă
cu dificultate, îl determină pe subiect să reacŃion eze emoŃionat ori de câte ori i se prezintă un obie ct
sau i se adresează o întrebare în legătură cu infra cŃiunea comisă. O minciună spusă conștient, pe
lângă efortul mintal pe carexl necesită, produce și o anumită stare de tensiune emoŃională.
Poligraful (așaxzisul "detector de minciuni") înreg istrează simultan pe o diagramă
modificările a cinci parametri psihofiziologici: re spiraŃia toracică, respiraŃia abdominală, reacŃia
electrodermică, tensiunea arterială x puls și micro mișcările neuromusculare. Fiecare parametru
psihofiziologic înregistrat grafic pe diagrama poli graf prezintă anumite caracteristici specifice pe
care examinatorul le analizează și le interpretează , formulând concluziile cu privire la sinceritatea
sau nesinceritatea subiectului, concluzii consemnat e întxun raport psihologic de constatare tehnicox
știinŃifică.
Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoŃia în mod indirect prin surprinderea
reacŃiilor activatorii generale, care implică mecan isme fiziologice atât centrale cât și periferice.
Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baz a rezoluŃiilor motivate sau a
ordonanŃelor dispuse de organele de cercetare penal ă și la cererea expresă a apărării.
Examinarea se va efectua numai întrxo cameră izolat ă fonic, special amenajată și mobilată.
Camera trebuie să fie cât mai sobră, fără ornamente , tablouri sau diferite obiecte care ar putea
distrage atenŃia persoanei examinate, și implicit s ă denatureze înregistrările psihofiziologice.
Temperatura camerei trebuie să fie normală, iar ilu minatul corespunzător. De asemenea trebuie să
existe și o a doua cameră, așaxnumita “cameră de ob servaŃie”, echipată corespunzător acestui scop.
La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ și al prezumŃiei de
nevinovăŃie. Dacă subiectul nu este de acord cu efe ctuarea testării, examinatorul va încheia un

procesxverbal de consemnare a refuzului și a motivu lui invocat. Subiectul în cauză poate reveni
asupra refuzului inŃial, urmând a fi ulterior exami nat.
Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf u rmătoarele categorii de persoane :
minorii, femeile gravide, bolnavii psihic, persoane le cu afecŃiuni cardioxrespiratorii severe, cele cu
afecŃiuni neurologice grave (hemiparezexparalizii), alcoolicii, persoanele care în momentul testării
sunt în suferinŃă fizică (intervenŃii chirurgicale recente, extracŃii dentare, leziuni cauzate de unel e
accidente etc.) și alte persoane în legătură cu car e examinatorul apreciază că nu este cazul.
Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica pol igraf trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
• să nu fie supuse unor anchete obositoare;
• anterior să aibă asigurată o alimentaŃie normală;
• să nu fie ameninŃate cu tehnica poligraf;
• să nu fie sub influenŃa băuturilor alcoolice;
• să nu fie sub influenŃa medicamentelor cu acŃiune a supra funcŃiilor sistemului nervos central;
• să nu fie duse în câmpul infracŃional (nu vor parti cipa la reconstituiri, experimente);
• să nu participe la confruntări;
• să nu fie prezentate pentru recunoașterea din grup și să nu li se prezinte persoane spre
recunoaștere etc.
CondiŃia obligatorie la examinarea cu tehnica polig raf este normalitatea psihofiziologică a
subiectului.
Interviul preltest
Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de un interviu prextest și încheiată cu un
interviu postxtest. Examinatorul va trebui să obŃin ă date exacte cu privire la faptele și circumstanŃe le
care constituie baza suspectării ori acuzării perso anei ce urmează a fi examinată. Examinatorul va
obŃine multe date chiar din observarea directă a pe rsoanei încă din momentul în care aceasta intră în
laborator și până la terminarea examinării. În timp ul interviului prextest (15×20 de minute) persoanei
ce urmează a fi examinată, i se aduce la cunoștinŃă scopul examinării, modul de funcŃionare al
aparatului, accentuând principiile fundamentării șt iinŃifice ale metodei și rezultatele ce se pot obŃi ne.
Acest aspect sporește preocuparea persoanei nesince re asupra detectării posibile și liniștește
persoana sinceră. Interviul prextest se desfășoară după un anumit algoritm.

În situaŃia examinării la poligraf este foarte impo rtant de a stabili cauza care amplifică starea
emoŃională a subiectului (labilitatea psihocomporta mentală, trecutul său infracŃional, starea de
sănătate, problematica delicată a cauzei pentru car e este cercetat etc.).
Interviul prextest impune crearea unui sentiment de siguranŃă și încredere reciprocă, a unui
dialog deschis, degajat. Nerealizarea acestei stări poate influenŃa negativ reactivitatea
psihoemoŃională a subiectului și implicit rezultatu l testării la poligraf.
Pe tot timpul testării vocea examinatorului trebuie să fie sub control absolut. Atitudinea
acestuia trebuie să fie obiectivă și rezervată, să se manifeste imparŃial în privinŃa sincerităŃii sau
nesincerităŃii persoanei. O altă atitudine lxar pla sa mai curând în rolul unui anchetator decât al unu i
examinator.
Chestionarul utilizat în examinarea poligraf
Un chestionar conŃine în medie 10 întrebări numerot ate de către examinator de la 1 la 10,
ordine care corespunde și pe diagrama poligraf. Înt rebările formulate se vor referi numai la un
singur aspect. Examinatorul notează numărul întrebă rii pe diagrama poligraf adăugând, în funcŃie de
răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semn ul " +" sau "x". În chestionar sunt incluse
următoarele categorii de întrebări:
O întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziŃ iixinterogative
adresate subiectului de psihologul examinator în mo d nemijlocit, concis și clar atât în cadrul
interviului prextest, cât și în timpul testării, vi zând săvârșirea sau implicarea acestuia în infracŃi unea
ce face obiectul investigaŃiei, apte să producă mod ificări în reactivitatea psihoemoŃională (“Dxta ai
comis furtul din magazinul X “).
O întrebările neutre sunt propoziŃiixinterogative simple, care nu au le gătură cu incriminarea și
permit reechilibrarea psihică a subiectului după ef ectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a
obŃine în diagrama poligraf un segment etalon pentr u reactivitatea psihoemoŃională normală a
subiectului (“Ești de profesie … ?“).
O întrebările de control sunt propoziŃiixinterogative la care aprioric se c unoaște, că subiectul
va răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obŃ ine un anumit nivel al reactivităŃii
psihoemoŃionale necesar efectuării comparaŃiilor cu nivelul reactivităŃii psihoemoŃionale obŃinute la
întrebările relevante (“Texai gândit vreodată să fu ri ceva ?“).
Examinarea poligraf
Diagrama sau harta poligraf reprezintă expresia gra fică a parametrilor fiziologici (respiraŃia
toracică, respiraŃia abdominală, reacŃia electroder mică, tensiunea arterială x puls și micromișcările

neuromusculare), concomitentă chestionării subiectu lui.

TR1 x respiraŃia toracică TR4 x tensiunea arterial ăx puls
TR2 x respiraŃia abdominală TR5 x micromișcările m usculare
TR3 – reacŃia electrodermică
Segment dintrOo diagramă poligraf

Examinatorul stabilește tipul și numărul de teste c e vor fi administrate unui subiect. Conform
metodologiei, în cadrul examinării la poligraf pot fi utilizate următoarele teste: Testul întrebărilor
obișnuite, Testul de stimulare, Testul întrebărilor intercalate, Testul complexului de vinovăŃie,
Testul vârfului de tensiune, Testul cu răspuns în g ând și Testul “DA”. Fiecare dintre acestea prezintă
caracteristici specifice, în funcŃie de cauză și su biectul supus investigaŃiei. De obicei, pentru a
formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt necesare cel puŃin
trei teste.
La sfârșitul examinării se procedează la interpreta rea diagramelor poligraf.
Formularea concluziilor întrxo examinare poligraf c onstă în activităŃi de comparare și sinteză,
raŃionamente de tip deductiv, inductiv și analogic, activităŃi de sesizare a celor mai sensibile
modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a răspunsurilor obŃinute la întrebările relevante,
neutre și de control. În urma interpretării, atât a diagramelor poligraf, cât și a comportamentului
subiectului pe tot parcursul examinării cu tehnica poligraf, se poate formula o concluzie pozitivă,
negativă sau incertă.

Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către examinator întrxun "Raport
psihologic de constatare tehnicoxștiinŃifică a comp ortamentului simulat prin tehnica poligraf". Acest
raport cuprinde activităŃile întreprinse pentru dep istarea comportamentului simulat și concluziile
rezultate în urma analizei și interpretării diagram elor poligraf.
Raportul psihologic de constatare tehnicoxștiinŃifi că a comportamentului simulat se
înaintează organelor de cercetare penală care au di spus examinarea subiectului la poligraf.
Interviul postltest
Interviul postxtest reprezintă momentul decisiv al valorificării diagramelor. În această fază a
testării se realizează saltul de la informaŃia de n atură psihofiziologică la informaŃia de natură
juridică, materializată în mijloacele legale de pro bă.
Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu u n interviu postxtest. Abordarea subiectului
se individualizează de la caz la caz, cu respectare a regulilor generale privind audierea învinuitului
sau inculpatului, metodic, logic, argumentat, calm, Ńinânduxse seama și de nivelul de instruire și
cultură al acestuia. Abilitatea examinatorului cons tă în axl convinge pe subiect să încerce după
propria sa pricepere să explice stările emotive pe care lexa simŃit în timpul răspunsurilor date la
întrebările adresate. În funcŃie de situaŃie, inter viul postxtest va fi continuat în biroul de anchetă de
către cel care instrumentează cauza respectivă.
Reexaminarea
Dacă în urma administrării testelor stabilite nu sx a reușit elaborarea unui diagnostic precis, de
sinceritate sau nesinceritate, pentru clarificarea situaŃiei subiectului, se va proceda la organizarea
unei reexaminări la poligraf. De comun acord se st abilește data și ora când se va prezenta pentru
reexaminare.
Cadrul juridic al detecŃiei comportamentului simula t prin tehnica poligraf în românia
Detectarea comportamentului simulat prin tehnica po ligraf a debutat ca un mijloc
investigativ în domeniul criminalisticii, contribui nd la identificarea autorilor unor infracŃiuni de
omor, în prezent aplicânduxse la orice gen infracŃi onal.
Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne, unanim recunoscute și utilizate pe plan
mondial de compartimentele tehnicoxștiinŃifice ale celor mai avansate poliŃii din lume.
Metoda poligraf este tot mai mult folosită datorită caracterului ei fundamentat știinŃific, care
exclude cu desăvârșire abuzurile, lezarea inte grit ăŃii fizice și psihice, a demnităŃii și onoarei
persoanelor. Este o metodă integral umană, care nu încalcă principiul prezumŃiei de nevinovăŃie și
mijloacele legale de căutare a probelor, contribuin d în egală măsură atât la inculparea suspecŃilor,

cât și la disculparea acestora, în funcŃie de impli carea sau neimplicarea în cauză penală (Mitrofan,
Zdrenghea & Butoi, 1992; Buș, 2000).
La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ, subiectul
completând în acest sens o declaraŃie de consimŃămâ nt.
Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolvă întreaga
problematică a probaŃiunii întrxo cauză penală, deo arece menirea ei nu este aceasta, iar specialistul
examinator nu este organ de urmărire penală abilita t cu competenŃele corespunzătoare. Această
metodă contribuie la focalizarea investigaŃiilor cr iminalistice, deschide noi piste spre probaŃiune,
oferind informaŃii absolut necesare acolo unde alte mijloace investigative nu au acces.
Verificarea sincerităŃii în cadrul cercurilor de su specŃi are un rol important în activitatea de
testare poligraf. Astfel, excluderile pe baza testă rii îndeplinesc o funcŃie importantă și utilă, deoa rece
previn erorile judiciare și orientează investigaŃii le în vederea căutării altor suspecŃi.
Unii invocă faptul că utilizarea poligrafului echiv alează cu o știrbire adusă demnităŃii
persoanei, că aparatul în sine este afectogen, deoa rece ar constitui un mijloc de intimidare care poat e
determina persoana să mărturisească fapte pe care a ltfel nu lexar fi recunoscut. Toate aceste acuzaŃii
la adresa poligrafului sunt nefondate din punct de vedere știinŃific, ele vehiculânduxse doar în acele
medii în care se cunoaște prea puŃin sau aproape de loc valoare tehnicii poligraf. În pofida acestei
atitudini ostile pe care multe persoane o încearcă, testarea poligraf constituie în multe Ńări o pract ică
obișnuită (SUA, Canada, Japonia, Israel, Coreea de Sud, India, Turcia, CroaŃia etc), iar în România
este utilizată din ce în ce mai mult.
În România tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obŃinuŃi indici ce permit:
• eliminarea suspecŃilor ce se dovedesc a nu fi impli caŃi în cauză, realizând o mare economie de
timp și de muncă;
• identificarea autorilor de infracŃiuni, indiferent de genul acestora;
• stabilirea sincerităŃii declaraŃilor persoanelor au diate;
• stabilirea împrejurărilor care califică sau agravea ză unele fapte penale;
• soluŃionarea contradicŃiilor ce apar între declaraŃ iile persoanelor constituite ca părŃi în procesul
penal;
• depistarea caracterului calomnios al unor denunŃuri sau plângeri penale.
În practica judiciară pot să apară și alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel
încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nel imitat, fiind practic adaptabilă oricăror situaŃii.

Respectarea cu rigurozitate a metodologiei, atât di n partea examinatorului, cât și din partea
celor care dispun folosirea acestei tehnici, asigur ă exactitatea în examinări, orientează just
cercetările în cauzele penale curente, ajută la ela borarea unor noi ipoteze de lucru în cauzele penale
cu autori necunoscuŃi etc.
Important în privinŃa utilităŃii și acurateŃei tehn icii poligraf este specializarea examinatorului.
Acesta trebuie să stăpânească atât problemele funda mentale ale psihofiziologiei comportamentului
în general cât și al persoanei în special. Examinat orul trebuie să dispună de unele calităŃi speciale,
cum ar fi: empatie, perspicacitate, spirit de obser vaŃie, echilibru moralxafectiv, intuiŃie profesiona lă
etc.
Rezultatele excepŃionale obŃinute în investigaŃiile cu tehnica poligraf au dus la creșterea
receptivităŃii parchetelor și instanŃelor de judeca tă din România. Raportul psihologic de constatare
tehnicoxștiinŃifică a comportamentului simulat, ela borat de specialiștii în tehnica poligraf din
România este supus liberei aprecieri a celor care i nstrumentează cauza penală, potrivit atât intimei
convingeri, cât și conștiinŃei lor juridice.

Rezumat
În cazul săvârșirii unei infracŃiuni, aflarea adevă rului și determinarea autorului săxși
recunoască vina și să facă mărturisiri cât mai comp lete referitoare la aceasta îi revine
anchetatorului,iar demersul efectuat în asemenea îm prejurare poartă numele de anchetă.
Ancheta se poate defini drept o cercetare efectuată de către un organ de stat (anchetator)
desfășurată sistematic și organizată știinŃific, în vederea strângerii dovezilor privitoare la o faptă
ilegală, apoi a prelucrării și verificării acestora pentru a lămuri împrejurările în care fapta sxa pr odus
și pentru a stabili răspunderile.
Din perspectivă psihologică ancheta judiciară (urmă rirea penală și cercetarea judecătorească)
reprezintă o relaŃie interpersonală de tip special care reunește, de regulă, două persoane cu interese
opuse: un anchetator (conducătorul anchetei) care c aută să dezvăluie un adevăr, și un anchetat care,
de cele mai multe ori, caută săxl acopere, săxl asc undă sau săxl prezinte întrxo manieră care să
limiteze căt mai mult consecinŃele care ar urma să decurgă.
În cadrul anchetei judiciare, orice demers pe care îl întreprinde anchetatorul trebuie să plece
de la principiul prezumŃiei de nevinovăŃie, care as igură obiectivitate rezultatelor acesteia.
Ancheta judiciară presupune parcurgerea a două faze care se succed logic, și anume, ancheta
de urmărire penală și cercetarea judecătorească. Un eori prima fază poate lipsi (când părŃile se
adresează direct instanŃei de judecată sau în situa Ńiile de extindere a acŃiunii penale datorită Tema de reflecŃie nr. 3
DiscutaŃi valoarea practică a utilizării poligraful ui în investigaŃiile
criminalistice.

suficienŃei probelor când cercetarea judecătorească îndeplinește obiectivele urmăririi penale).
Ancheta de urmărire penală este înfăptuită de speci aliști aparŃinând poliŃiei și Ministerului
Public (procurori), iar cercetarea judecătorească e ste de competenŃa magistraŃilor.
Una din problemele frecvent întâlnite în activitate a judiciară este cea a comportamentului
simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. În funcŃie de situaŃia în care se află o
anumită persoană, în funcŃie de interesul și scopul urmărit, comportamentul obișnuit al acesteia
poate lua forma unei conduite simulate.
Conduita sau comportamentul simulat este o încercar e de a ascunde sau falsifica sensul unei
realităŃi. Persoana în cauză dă intenŃionat un răsp uns verbal străin aceluia pe care îl gândește,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potri vește cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul
autentic încercat.
Tehnica poligraf se integrează organic în activitat ea de anchetă judiciară, dobândinduxși
statutul de metodă știinŃifică intensivă, multifunc Ńională, de mare eficienŃă împotriva criminalităŃii .
Datorită faptului că testarea la poligraf determină recunoașteri, asigurând mărturisiri de o
reală forŃă probatorie, metoda ca atare ar putea de veni un mijloc de probă, rămânând la latitudinea
legiuitorului să prevadă expres această posibilitat e, iar practica judiciară săxi consolideze
valabilitatea știinŃifică, în prezent recunoscută d oar în anumite limite.

Lucrarea de evaluare nr. 1 și modalitatea de evalu are

Recomandări și comentarii cu privire la temele de r eflecŃie
Tema 2: Din perspectiva paradigmei procesărilor inf ormaŃionale.
Tema 3: AveŃi în vedere multiplele situaŃii în care se poate utiliza tehnica poligraf.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR. PrezentaŃi unele caracteristici negative întâlnite în activitatea unor anchetatori și cum
influenŃează acestea evoluŃia anchetei judiciare.

Modulul 2
TERORISMUL CONTEMPORAN – ABORDĂRI, ORAGNIZAłII TERO RISTE ȘI
PROFILUL PSIHOLOGIC LA TERORISTULUI

Scopul modulului: Familiarizarea studentului problematica terorismulu i contemporan, cu
diferitele abordări ale acestuia, cu profilul psiho logic al teroristului precum și cu principalele
organizaŃii teroriste.

Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

1.1 Introducere

TERORISMUL CONTEMPORAN
În prezent, atacurile teroriste, acest e grave manifestări de violenŃă, se pot îndrepta îm potriva
ordinii internaŃionale sau a regimului socioxpoliti c din interiorul statelor. Asemenea acte de violenŃ ă
pun în pericol relaŃiile internaŃionale, constituie o ameninŃare directă pentru pace, pot înrăutăŃi
relaŃiile dintre state, dintre popoare, prejudiciaz ă climatul internaŃional. Actele de teroare sunt
metode tipice folosite de grupările extremiste care , lipsite de aderenŃă politică la mase, caută să
atragă atenŃia lumii asupra existenŃei lor, încercâ nd astfel să creeze impresia falsă că ele sunt
adevărate forŃe politice prezente în viaŃa internaŃ ională sau în cadrul propriului stat.
Pericolul reprezentat de terorismul transnaŃional e ste și mai mare deoarece organizaŃiile
criminale constituite pe teritoriul unei Ńări își f ormează legături cu sponsori sau chiar cu grupări
similare din alte Ńări, dispuse întrxo anumită arie geografică, își internaŃionalizează acŃiunile
criminale după anumite strategii bine conturate.
Escrocarea forŃei de muncă, traficul de droguri, jo curile de noroc, camăta, omorul, lipsirea de
libertate, șantajul, prostituŃia, contrabanda, cont rafacerea și plasarea unor mijloace de plată false și
corupŃia reprezintă mijloacele principale prin care organizaŃiile teroriste își susŃin activitatea, un eori /square4 Să poată defini noŃiunile de terorism, atac teroris t.
/square4 Să precizeze caracteristicile definitorii ale teror ismului.
/square4 Să cunoască profilul psihologic al teroristului.
/square4 Să prezinte cele mai importante aboradări ale teror ismului
/square4 Să descrie cele mai importamte organizaŃii terorist e.

profiturile fiind canalizate chiar spre unele aface ri legitime, prin sisteme complicate de spălare a
banilor.
Termenul de terorism provine din latinescul terror – terroris, care înseamnă frică, spaimă sau
teroare, provocate deliberat, prin acte de violenŃă publică. Privit din această perspectivă, terorismu l
este modalitatea de punere în executare a unor acti vităŃi infracŃionale prin teroare, violenŃă și
intimidare. De asemenea, terorismul reprezintă un c omplex de activităŃi infracŃionale, săvârșite cu
violenŃă, care au drept scop atingerea unor obiecti ve cu caracter politic.
Caracteristicile definitorii ale terorismului sunt:
a) violenŃa și ameninŃarea cu violenŃa
b) folosirea sistematică și persistentă a vio lenŃei
c) existenŃa obiectivelor politice
d) terorismul – alternativa războiului convenŃ ional
Grupările teroriste se pot împărŃi în următoarele c ategorii:
x grupări etnice, religioase, naŃionaliste;
x grupări care se autointitulează drept revoluŃiona re;
x grupări anarhiste care se remarcă prin absenŃa un or scopuri politice clare și precise, ideologia lor
fiind confuză și eclectică;
x grupări patologice a căror motivaŃie constă în li psa de acomodare socială, profesională, familială a
membrilor lor;
x grupări extremiste care acŃionează în unele Ńări cu acordul tacit sau chiar cu sprijinul guvernelor
respectivelor state;
x mercenarii ideologici, pe care îi întâlnim cel ma i frecvent în grupările teroriste cu câmp de acŃiun e
transnaŃională.
AcŃiunile grupărilor teroriste sunt proiectate astf el încât să producă următoarele consecinŃe:
a) să demonstreze incapacitatea guvernelor de axși proteja proprii cetăŃeni, funcŃionarii public i și
misiunile diplomatice și consulare acreditate în Ńa ra respectivă;
b) să forŃeze guvernele să ia măsuri suplimen tare de securitate, inclusiv restrângerea libertăŃi lor
publice, fapt ce ar conduce la reacŃii negative din partea populaŃiei;
c) să determine cetăŃenii statului vizat să exercite presiuni asupra guvernului propriu pentru a
înceta acŃiunile care atrag acte teroriste.
SubiecŃii vizaŃi de acŃiunea extremist – teroristă determină metodele și procedeele care sunt utilizat e.
Persoanele reprezintă una din principalele categorii asupra că rora se fixează elementele
teroriste, urmărind suprimarea fizică a unor person alităŃi marcante ale vieŃii politice, economice și

sociale care prin activitatea lor au lezat interese le organizaŃiilor și grupărilor teroriste. Prin
înlăturarea acestora se produce groaza și nesiguran Ńa în rândul populaŃiei, perturbarea activităŃilor de
stat, haos și dezordine.
Gama victimelor este foarte variată: șefi de stat, înalŃi demnitari și personalităŃi politice,
diplomaŃi, oameni de afaceri, comandanŃi militari ș i poliŃiști, magistraŃi, personalităŃi influente di n
comerŃ și industrie.
Asasinatul este forma cea mai odioasă a actului terorist îndre ptat împotriva înaltelor
personalităŃi. Pentru teroriști contează foarte mul t valoarea de “exemplu” pe care o poate avea
comiterea unui atentat.
Răpirea de persoane se realizează în scopul ameninŃării unei grupări p olitice, economice, a
guvernului sau a autorităŃilor, cărora li se impun condiŃii de ordin politic, juridic, material, în
conformitate cu interesele organizaŃiei teroriste.
Sechestrarea de persoane sau luarea de ostateci reprezintă o acŃiune de atentat la integritatea fi zică
sau morală, desfășurată prin reŃinerea cu forŃa a a șaxzișilor adversari marcanŃi, pentru a determina
autorităŃile să accepte condiŃiile impuse, inclusiv preŃul de răscumpărare în bani.
Din categoria obiectivelor fixe vizate de grupările și organizaŃiile teroriste ami ntim: ambasade,
rezidenŃe ale diplomaŃilor, agenŃii, birouri, repre zentanŃe ale diferitelor organisme și tot ce prezin tă
interes din punct de vedere economic, militar etc.
Atacul obiectivelor mobile (deturnarea), ca metodă de acŃiune a elementelor te roriste reprezintă actul
premeditat de capturare a unui mijloc de transport, de sechestrare sau ucidere a echipajului și
pasagerilor. Deturnarea se execută asupra aeronave lor, mijloacelor de transport rutiere, feroviare și
navale.
Ca mod de organizare, grupurile teror iste au la bază o structură piramidală și celulară, cu
aplicarea riguroasă a principiului compartimentării , principiu care, în scopul păstrării secretului
total, interzice circulaŃia informaŃiilor în mod ne controlat. În acest sens, fiecare participant la o
acŃiune va lua la cunoștinŃă numai datele care îi s unt necesare pentru îndeplinirea misiunii ce ixa fo st
încredinŃată.
Celulele componente sunt formate, de regulă, din 5 – 6 persoane plus un conducător, fiecare
celulă bucurânduxse de independenŃă și iniŃiativă o peraŃionlă, în raport cu împrejurările concrete în
care acŃionează. În acest fel se asigură cu mare ef icienŃă atât păstrarea secretului, cât și flexibili tatea
și operativitatea. De asemenea, disciplina deosebit de aspră la care sunt supuși membrii grupurilor și
celulelor are menirea să asigure o supunere necondi Ńionată faŃă de conducători. Cei care încalcă
acest principiu sunt suprimaŃi fizic, de regulă pe loc.

ABORDĂRI ALE TERORISMULUI
Abordarea politică
Terorismul este determinat de o multitudine de fact ori: politici, economici, sociali,
psihologici, religioși etc. Deoarece terorismul est e un fenomen multicauzal ar fi eronat să explicăm
acest fenomen printrxo singură cauză. Paul Wilkins on (1977) consideră că, în general, cauzele
revoluŃiilor și a violenŃelor generate de politică sunt cauze ale terorismului. Acestea includ
conflictele etnice, religioase, ideologice, sărăcia , stresul produs de modernizare, inegalitatea polit ică,
lipsa unor canale de comunicare pașnice, existenŃa unui grup revoluŃionar, incompetenŃa sau
slăbiciunea guvernamentală, neîncrederea întrxun an umit regim și divizări între liderii partidelor
politice.
O alternativă la ipoteza conform căreia teroristul se naște cu anumite trăsături de personalitate
care îl determină să devină terorist, este aceea co nform căreia cauzele de bază ale terorismului pot f i
găsite în influenŃele determinate de factorii din m ediul social. Mediile care conduc la propagarea și
instigarea la terorism sunt atât internaŃionale cât și naŃionale.
Abordarea organizaŃională
Unii analiști sunt adepŃii unei abordări organizaŃi onale a terorismului și consideră terorismul
ca un demers strategic, raŃional al acŃiunii decise întrxun anumit grup (Crenshaw, 1995). În opinia sa
terorismul nu este realizat de către un singur indi vid, ci aceste acte sunt comise de către grupuri ca re
ajung la decizii colective bazate pe opinii împărtă șite, deși nivelul de aderare la grup și părerile
membrilor grupului variază. Crenshaw nu a demonstra t această teorie prin studii de caz, care să arate
modul în care deciziile sunt luate în mod colectiv în grupurile teroriste. Acest tip de informaŃie ar
putea fi obŃinută foarte greu și, probabil, printrx o autobiografie sau prin intermediul unui informato r
plătit de poliŃie. Crenshaw poate avea parŃial drep tate, dar abordarea sa organizaŃională pare să fie
mai relevantă în cazul grupărilor de gherilă. Alte grupări, cum ar fi cultele religioase, sunt
întotdeauna dominate de către un singur individ car e este liderul.
Abordarea fiziologică
Abordarea fiziologică a terorismului sugerează că r olul massxmedia în promovarea și
răspândirea terorismului nu poate fi ignorat în sta bilirea cauzelor terorismului. Datorită ariei largi de Tema de reflecŃie nr. 1
DiscutaŃi impactul psihologic al metodelor terorist e.

acoperire a terorismului, metodele, cererile și sco purile teroriștilor sunt repede asimilate de către
potenŃialii teroriști. Răspândirea terorismului a p rimit o atenŃie deosebită în anii 1980. David G.
Hubbard (1983) ia în considerare o abordare fiziolo gică a terorismului în analiza cauzelor acestuia.
El discută despre trei substanŃe produse în organis m sub influenŃa stresului: a)norepinefrina , b)
acetilcolina, ; c) endorfina. Deoarece aceste substanŃe apar la teroriști, Hubba rd a concluzionat că, o
mare parte din violenŃa teroristului, se poate găsi în fiziologia sa, ca reacŃie la stres. Concluziil e
autorului sugerează că, un rol important în extind erea terorismului îl are efectul de contagiune.
Abordarea psihologică
Psihologii care au studiat terorismul sunt interes aŃi în principal de terorist ca subiect, de
modul de recrutare al acestuia, de încadrarea lui î n grupul terorist, de personalitatea sa, de
credinŃele, motivaŃiile și cariera de terorist.
Ipoteza generală a terorismului
Dacă se acceptă ideea conform căreia teroriștii sun t creaŃi și nu născuŃi astfel, întrebarea care
se pune este: ce fenomen determină transformarea in dividului în terorist? Studiile realizate în acest
domeniu se focalizează pe câteva teorii. Astfel, t eoria lui Olson sugerează că participanŃii la o
violenŃă revoluŃionară își prezic comportamentul pr intrxun calcul raŃional al costurilor și beneficiil or
conform căruia violenŃa este cel mai bun mod de acŃ iune în condiŃiile sociale date.
Ipoteza dezangajării morale
Această ipoteză include toate modalităŃile prin car e o persoană neutralizează sau elimină
orice inhibiŃie pe care o are despre comiterea unui anumit act de violenŃă. Anumite patternuri includ
imaginarea propriei persoane ca un erou, minimaliza rea răului produs, dezumanizarea victimei etc.
Autorii actelor violente se ascund deseori în spate le vieŃii de familie, a soŃiilor sau a copiilor lo r.
Ipoteza frustrării datorită marginalizării, sărăcie i, șomajului sau alienării sociale
Această ipoteză încearcă să explice terorismul, avâ nd în vedere faptul că teroriștii provin din
grupări care experienŃiază marginalizarea, sărăcia, șomajul și alienarea socială. Persoanele cu
asemenea dezavantaje sociale riscă să fie foarte su sceptibile de a fi implicate în acte de violenŃă,
care se intersectează cu terorismul
Ipoteza frustrarelagresiune
Ipoteza frustrarexagresiune asupra violenŃei este p roeminentă în literatură, bazânduxse în
mare parte pe ipoteza deprivării relative propuse d e Ted Robert Gurr (1970), expert în

comportament agresiv și mișcări violente. Un alt su sŃinător al acestei teorii este Joseph Margolin
(1977) care apreciază comportamentul celor mai mulŃ i dintre teroriști ca fiind un răspuns la diverși
factori politici, economici sau la anumite obiectiv e personale. AlŃi cercetători consideră ipoteza
frustrarexagresiune ca fiind simplistă, bazată pe o eroare conform căreia agresiunea este întotdeauna
o urmare a frustrării. Franco Ferracuti (1982), pro fesor la Universitatea din Roma relevă faptul că o
mai bună abordare a acestei probleme este realizată prin prisma teoriei subculturale, care ia în
considerare faptul că teroriștii trăiesc în proprii le lor subculturi, cu propriile lor sisteme de valo ri.
Vulnerabilitatea la fanatism
“Fanaticul“ este o persoană implicată în mod profun d întrxo cauză religioasă. CredinŃa
domină aspectele esenŃiale ale vieŃii sale, iar cee a ce este în contradicŃie cu aceasta este ignorat.
Sentimentele de compasiune sunt inhibate, individua litatea este înlocuită atât cu aderarea la un grup
de persoane care împărtășesc aceiași credinŃă, cât și cu supunerea faŃă de lideri. Pentru fanatic
lumea este împărŃită în două: cei care sunt cu el ș i cei care sunt împotriva lui. Nu există decât
prieteni și dușmani.
Ipoteza identităŃii negative
Utilizând teoria lui Erikson de formare a identităŃ ii negative, și în mod particular conceptul
de identitate negativă, psihologul Jeanne N. Knuts on (1981) sugerează că teroriștii își asumă în
mod conștient o identitate negativă. Aceasta implic ă o reprimare puternică a unui rol care este
perceput ca dezirabil și acceptat de către indivizi , familie sau comunitate. În opinia lui Knutson,
teroriștii se implică în acte de terorism ca rezult at al sentimentelor de furie și neajutorare generat e de
lipsa unor alternative.
Ipoteza furiei narcisistice
Luând în considerare abordarea conform căreia teror iștii suferă de maladii mentale, această
ipoteză se referă la evoluŃia unui terorist. Dacă n arcisismul primar sub forma „eului grandios” nu
este neutralizat prin testarea realităŃii, acesta p roduce indivizi sociopaŃi, aroganŃi și cărora le l ipsește
consideraŃia faŃă de ceilalŃi. În mod similar, dacă forma psihologică a egoxului parental idealizat nu
este neutralizată prin testarea realităŃii, se poat e produce o atitudine de neajutorare, și eșecul
narcisistic poate determina reacŃii de furie și do rinŃa de a distruge sursa care a provocat rănirea
acestuia. Crayton (1983) apreciază că terorismul ap are ca o manifestare specifică a furiei narcisiste
și în contextul în care narcisistul este rănit.
Ipoteza psihopatologiei sau a tulburărilor mentale grave

Este de la sine înŃeles că persoanele care comit ma sacre, abuzuri, distrugeri, au fost privite ca
inumane, nebune. Berkowitz (1972) descrie 6 tipuri psihologice care au predispoziŃii spre terorism:
paranoid, paranoidxschizofrenic, borderline, pasivx agresiv, sociopatic, schizofrenic. El consideră că
sociopaŃii au cele mai multe predispoziŃii în a fol osi violenŃa prin arme de distrugere în masă. După
30 de ani cercetările au arătat că sunt puŃine evid enŃe care să demonstreze că teroriștii pot fi
diagnosticaŃi ca suferind de afecŃiuni psihologice. Jessica Stern (1999), expert în terorism nuclear,
consideră că schizofrenii și sociopaŃii ar dori să comită acte de distrugere în masă, dar este prea
puŃin probabil să aibă șanse de reușită. Mai mult, organizaŃiile teroriste sunt probabil refractare la
înrolarea unor persoane bolnave psihic în gruparea lor și că, mai mult ca sigur, există un control
informal în cadrul căruia psihopatologia este exclu să din organizaŃii.
Religia ca teorie asupra terorismului
Aproape un sfert din toate cele mai periculoase gru pări teroriste sunt motivate în principal de
către aspecte religioase (Hoffman, 1993). Teroriști i consideră că Dumnezeu nu numai că le aprobă
acŃiunile, dar tot el este cel care le cere aceste acŃiuni. Cauza lor este sacră și constă întrxo
combinaŃie între speranŃa în viitor și răzbunarea f aŃă de trecut. Trucul de folosire cu succes a
terorismului în numele religiei se bazează pe convi ngerea credincioșilor sau convertiŃilor că „o
îndatorire neglijată” există în însăși partea baza lă a credinŃei, a religiei. Așadar, terorismul reli gios
nu se rezumă la extremism, fanatism, secte, culte, etc., ci la interpretarea fundamentalistă sau
militantă a propriei doctrine sau credinŃe. Cea mai mare parte a tradiŃiilor religioase este saturată cu
imagini de violenŃă, distrugerea și autodistrugerea fiind partea centrală a logicii oricărei religii
(Juergensmeyer, 2001). Patternul uzual este acela c ă un lider spiritual are tendinŃe către mesianism.
Ulterior acest lider își dezvoltă charisma și devin e propagator al doctrinei. Începe să combine
problemele religioase cu cele politice, iar textele sacre sau puŃinele simboluri deŃinute de către
religia respectivă iau noi semnificaŃii. Adesea ace ste simboluri sunt proclamate ca fiind o parte
importantă în istoria religiei respective, dar care au fost oarecum neglijate. În cazul în care cineva
trădează această moștenire sacră este blamat.
Odată ce este identificat un inamic, mișcările reli gioase împrumută ideea suveranităŃii faŃă de
regimul politic și încep să se perceapă ca un apără tor legitim al credinŃei și un restaurator al
demnităŃii propriei Ńări. Acest „apărător” își just ifică acŃiunile teroriste numai faŃă de Dumnezeu,
pentru că acesta ixa ales pe ei pentru această misi une sacră.

Teroriștii religioși își aleg date în care venerea ză martirii, pentru că astfel acaparează noi
credincioși. Martirul nu este folosit doar pentru a recruta noi membri, ci se dezvoltă o întreaga
mitologie în jurul acestuia (Ranstorp, 1996). łint ele sunt alese nu din raŃiuni strategice, ci din
raŃiuni simbolice, iar repercusiunile unui atac sun t și ele bine coordonate. Scopul este de a da
impresia impresia că grupul este mai mare sau mai p uternic decât în realitate.

PRINCIPALELE ORGANIZAłII TERORISTE CONTEMPORANE
OrganizaŃii teroriste islamiste
Orice încercare de clasificare a organizaŃiilor ter oriste nu poate surprinde varietatea și
complexitatea fenomenelor moderne de terorism. Stud ierea literaturii de știinŃe sociale dedicate
terorismului scoate la iveală o mulŃime de informaŃ ii despre grupările implicate în acest moment în
activităŃi teroriste la originea cărora se află naŃ ionalismul, separatismul, rasismul, credinŃa în gru pări
paramilitare, ideologia de extremă stânga, fundamen talisul religios etc. Pentru a obŃine o imagine
preliminară a principalelor tipuri de terorism cont emporan trebuie să adăugăm la această listă de
terorisme substatale fenomenul terorii de stat și a l terorismului de stat ( Terorismul, 2001, colectiv ).
Islamismul, a treia religie a lumii are în prezent peste un miliard de credincioși, adică o
cincime din populaŃia globului. Majoritatea musulma nilor trăiesc în Africa și Orientul Apropiat.
Musulmanii pot fi împărŃiŃi în tradiŃionaliști, adică cei care nu doresc nici un fel de reforme sau
schimbări, fundamentaliști, cei care cheamă la întoarcerea către izvoarele “isl amului pur” din
secolul VII și moderniști, care consideră că islamul trebuie reformat.
Între tradiŃionaliști se află musulmanii din Arabi a Saudită. Fundamentaliștii sunt influenŃi în
Iran, Sudan și Afganistan. Musulmanii din Libia sun t moderniști. Dintre aceste tendinŃe cea mai
activă și totodată cea mai periculoasă este cea a f undamentalismului islamic, care pretinde că deŃine
rolul conducător în întreaga lume islamică.

Frontul popular pentru eliberarea palestinei (FPEP) Tema de reflecŃie nr. 2
DiscutaŃi avantajele și dezavantajele utilizării re ligiei ca motivaŃie pentru actele
de terorism.

Având ca sponsori state precum Yemenul de Sud și Libia, această organizaŃie a fost înfiinŃată în
anul 1967 de către George Habash. Este cea mai impo rtantă organizaŃie politică și militară
palestiniană de orientare marxist–leninistă și mili tează pentru o revoluŃie panarabă.
George Habash, liderul organizaŃiei, sxa preg ătit ca medic la Universitatea Americană din Beirut .
El a organizat în 1968 deturnarea unui avion al com paniei El Al, fiind primul lider arab care a
exportat terorismul palestinian în Europa.
FPEP este răspunzător de comiterea a numeroa se atentate teroriste internaŃionale în perioada
1970 – 1977. Din 1978 a executat un mare număr de a cŃiuni îndreptate împotriva cetăŃenilor
israelieni și chiar a unor arabi moderaŃi. Totodată , a asigurat instruirea unor teroriști din toată lu mea,
bucurânduxse de sprijinul serviciilor secrete din L ibia, Siria și Irak. Din rândurile FPEP sxau
desprins mai multe grupări de diferite orientări.
Ca rezultat al publicităŃii făcute atentatelo r sale, FPEP șixa atras condamnarea publică, inclus iv
din partea fostelor Ńări comuniste, motiv pentru ca re șixa încetat activitatea teroristă internaŃional ă,
canalizânduxse spre dezvoltarea forŃelor sale conve nŃionale în vederea purtării unui război cu
Israelul.
Frontul democratic pentru eliberarea palestinei (FD EP)
Sxa desprins în anul 1969 din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. FDEP consideră că
obiectivele politice ale palestinienilor pot fi înf ăptuite numai printrxo revoluŃie a maselor. PoziŃia
FDEP se situează între Yasser Arafat și grupurile r adicale, respingând totuși disponibilitatea
manifestată de OEP pentru dialog cu Israelul.
OrganizaŃia are ca obiective schimbarea pe cale r evoluŃionară a lumii arabe, vizând în special
monarhiile conservatoare și afirmarea constantă a “ ostilităŃii și rezistenŃei sale” la politica americ ană
din regiune, afirmânduxși solidaritatea cu toate mi șcările naŃionale de eliberare care luptă contra
imperialismului și rasismului.
Membrii organizaŃiei au fost antrenaŃi în fosta UR SS și în Cuba. AcŃionează mai ales în Israel și pe
teritoriile arabe ocupate de acesta.
Frontul de eliberare a palestinei (FEP)
Sxa desprins la jumătatea anilor ’70 din Front ul Popular pentru Eliberarea Palestinei –
Comandamentul General. Ulterior sxa scindat în trei fracŃiuni: proxOEP, pro–siriană și pro–libaneză.
Conducerea pro–OEP a fost asumată de Muhammad Abbas (numit Abu Abbas), care în 1984 a
devenit membru al Comitetului Executiv al OEP, iar în 1991 lxa părăsit. AcŃiunile teroriste au dus la
condamnarea internaŃională a lui Abu Abbas și a fra cŃiunii sale.
Celelalte două grupări ale FEP continuă să vi zeze și în prezent obiective americane și israelien e.

“Al – fatah”
Mai poartă numele de “Al–Asifa” (furtuna). Su b conducerea lui Yasser Arafat, AlxFatah a intrat
în anul 1968 în compunerea OrganizaŃiei pentru Elib erarea Palestinei. AlxFatah deŃine o poziŃie
dominantă încă din 1969. Cadrele de comandă ale miș cării AlxFatah au fost expulzate din Iordania
în urma confruntărilor cu armata acestei Ńări în an ii 1970 (“Septembrie negru”) și 1971. Invazia
israeliană din Liban (1982) a dat o grea lovitură o rganizaŃiei AlxFatah. După ce a suferit o înfrânger e
militară totală în Liban (operaŃiunea “Pace în Gali leea”), forŃelor Fatah li sxa permis să părăsească
Beirutul în masă, stabilinduxși cartierul general l a Tunis. Obiectivele organizaŃiei rămân crearea unu i
stat palestinian independent. Efectivul grupării Fa tah este apreciat la 6.000 – 8.000 de persoanei,
dislocate în baze din Liban și alte Ńări din Orient ul Mijlociu. Pentru executarea unor acŃiuni special e,
Fatah dispune de nuclee operative, cum sunt “ForŃa” și “Grupul Hawai”. Sunt menŃinute în
continuare legături strânse pe linie politică și fi nanciară cu Arabia Saudită, Kuweit, Iordania și alt e
Ńări.
Hamas (mișcarea islamică de rezistenŃă)
Hamas sxa format în anul 1987 ca o prelungire a ram urii palestiniene a “FrăŃiei Musulmane”,
fondatorul său fiind șeicul Ahmed Y'Amin ucis în lu na martie 2004 de către armata israeliană.
Cartierul general al Hamas se află în Fâșia Gaza și acŃionează pe teritoriile arabe ocupate de Israel.
Această grupare fundamentalistă respinge orice trat ative cu Israel, căruia nuxi recunoaște dreptul la
existenŃă. Ajutată cu fonduri din Kuweit și Arabia Saudită, Hamas se bucură de sprijinul a
aproximativ 40% dintre palestinienii de pe teritori ile arabe ocupate, ceea cexi permite să concureze
cu OEP (cu care, de altfel, are relaŃii oficiale) p entru controlul intifadei, adică a revoluŃiei
antiisraeliene a palestinienilor.
Dacă în anii ’80 israelienii îi acceptau tacit pe c ei din Hamas, cu scopul de a contracara
OEPxul, în prezent această grupare este considerată mai periculoasă nu numai datorită atentatelor
comise, ci și din cauză că respinge tratativele de pace.
Liderul mișcării Hamas, Abdelazis AlxRantissi a fos t omorât în luna aprilie 2004.
Hezbollah ( partidul lui Allah)
Este o organizaŃie radicală cunoscută și sub numele de “Jihadul Islamic”, “OrganizaŃia
RevoluŃionară a DreptăŃii” sau “OrganizaŃia OprimaŃ ilor”, urmărește crearea pe cale revoluŃionară a
unui stat islamic, după modelul iranian în Liban ș i distrugerea tuturor influenŃelor nonislamice din
zonă. Cu un efectiv apreciat la câteva mii de oamen i, Hezbollah acŃionează în zona râului Bekaa,
suburbiile de sud ale Beirutului și Libanului. Prim ește sprijin politic, diplomatic, financiar și mili tar

(armament și muniŃie, pregătire de luptă etc.) din partea Iranului și Siriei. Obiectivul acestei
organizaŃii este ca ea să devină principala mișcare islamică din Liban și să forŃeze Vestul să
părăsească regiunea. Din aceste motive, Hezbollah a re o orientare puternic antiisraeliană și
antioccidentală.
Al – Qaeda
AlxQaeda este o reŃea internaŃională de terorism în fiinŃată în anul 1988 de către Osama bin
Laden, pentru axi reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice. Această
organizaŃie caută să elimine din Ńările musulmane “ influenŃa profană a Vestului” și să înlocuiască
guvernele lor cu regimuri fundamentalistxislamice. Sub egida “Frontului Mondial Islamic pentru
Jihad împortiva Evreilor și a CruciaŃilor”, a dat p ublicităŃii o declaraŃie în care se afirmă că este de
datoria oricărui musulman să ucidă cetăŃeni america ni, civili sau militari, și aliaŃi ai acestora oriu nde
sxar afla.
AlxQaeda reprezintă un conglomerat de grupări răsp ândite în toată lumea operând ca o reŃea,
cu prezenŃă în: SUA, Algeria, Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tajikistan, Uzbekistan, Siria, Xinjiang
din China, Pakistan, Bangladesh, Malaezia, Indonezi a, Filipine, Liban, Irak, Arabia Saudită, Kuveit,
Bahrain, Yemen, Libia, Tunisia, Bosnia, Kosovo, Ceh ia, Kashmir, Sudan, Somalia, Kenia,
Tanzania, Azerbaijan, Etiopia, Uganda etc.
Osama bin Laden sxa născut în Jidda, Arabia Saudită , aproximativ în anul 1955, licenŃiat în
inginerie și administraŃie publică. Este fiul multi miliardarului Muhammad bin Laden, un magnat în
construcŃii. În timp ce era student la Jidda, Osama bin Laden a intrat în “FrăŃia Musulmană”, o
grupare radicală care dorea să întemeieze un stat p anislamic. Se presupune că Osama bin Laden a
moștenit 300 de milioane de dolari cu care își fina nŃează organizaŃia. AlxQaeda include și organizaŃii
care adună fonduri suplimentare, solicitând donaŃii de la susŃinători cu aceeași ideologie sau
sustrăgând fonduri ilicite de la diferite organizaŃ ii caritabile islamice.
Vertical, AlxQaeda îl are pe Osama bin Laden – emir ul general, urmat de liderii AlxQaeda și
liderii grupărilor constituente. Orizontal, este fo rmată din 24 grupări constituente. OrganizaŃia
dispune de un consiliu consultativ și de 4 comitete : militar, religiosxlegal, financiar și media.
Membrii desemnaŃi ai acestor comitete, în special c ei din comitetul militar, conduc operaŃiuni pentru
bin Laden și comandanŃii operaŃionali.
Mamdouh Mahmud Salim este coxfondatorul organizaŃie i AlxQaeda, iar Mohammed Atef,
cumnatul lui bin Laden, supraveghea antrenarea memb rilor organizaŃiei. Ei au fost acuzaŃi în
legătură cu atentatele cu bombă din 1998 asupra amb asadelor americane din Kenya și Tanzania, care
sxau soldat cu 224 morŃi și peste 400 de răniŃi.

După atacul terorist din 11 septembrie 2001 din SUA , ca urmare a măsurilor speciale de securitate,
activitatea organizaŃiei AlxQaeda sxa restrâns .
Alte organizaŃii teroriste
Patria bască și libertatea (ETA)
A fost fondată în anii ’50, având drept scop crearea unui stat basc independent. În vederea
atingerii obiectivului său, ETA a urmărit provocare a unei crize economice în regiunea spaniolă
bască prin terorizarea oamenilor de afaceri. În 197 3 ETA lxa asasinat pe premierul spaniol, amiralul
Luis Carerro Blanco. Un an mai târziu sxa scindat î n două fracŃiuni: ETA Politică x Militară și ETA
Militară, prima fracŃiune devenind inactivă în urma unei legi interne din 1982.
Armata roșie japoneză (ARJ)
OrganizaŃia a fost creată în anul 1970, în urma rupturii FracŃiunii Japoneze din Liga Comun istă a
Armatei Roșii, cu scopul unificării tuturor grupărilor anarhiste de stânga din Japonia, crearea unei
“republici populare” în Japonia, precum și sprijini rea revoluŃiei marxist – leniniste mondiale prin
comiterea de atentate teroriste. Zona de operare a ARJ nu sxa limitat la Japonia, organizaŃia fiind
activă în toată Asia, în Orientul Mijlociu și chiar și în Europa de Vest. Are aproximativ un număr de
600 de membri oficiali, dar un număr necunoscut de simpatizanŃi. ARJ a fost condusă de Fusako
Shigenobu până în noiembrie 2000, când a fost arest ată.
Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei ( ASAEA)
Mai este cunoscută sub numele de “Grup Orly” sau “OrganizaŃia 3 Octombrie”. Grup terorist
armean de orientare marxistxleninistă, a fost fonda t în 1975 la Beirut și are legături strânse cu
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. Scopu l său declarat este acela de a obliga guvernul turc
săxși asume public responsabilitatea pentru masacra rea unui mare număr de oameni de către soldaŃii
turci în 1896 și, din nou, în 1915 (când sxau înreg istrat 1,5 milioane de victime), să plătească
despăgubiri și să cedeze o parte din teritoriu stat ului armean.
Brigăzile roșii (BR)
Brigăzile Roșii, de orientare marxistxleninistă, au apărut în anul 1969 cu scopul de a crea un stat
italian revoluŃionar prin luptă armată, separat de aliaŃii săi occidentali. În 1984, Brigăzile Roșii s xau
scindat în două facŃiuni: Partidul Comunist Combata nt (BRxPCC) și Uniunea CombatanŃilor
Comuniști (BRxUCC).
Armata republicană irlandeză (IRA)
Grupare teroristă radicală, de orientare marx istă, a luat fiinŃă în anul 1969. Având ca zone de
acŃiune Irlanda de Nord, Anglia și Europa de Vest, IRA urmărește ca, printrxo campanie teroristă de
uzură, să scoată Irlanda de Nord din componenŃa Reg atului Unit și să constituie un stat irlandez

unitar. IRA sxa despărŃit în două aripi: cea Oficia lă (OIRA) și cea Provizorie (PIRA). IniŃial,
amândouă aripile erau militant agresive, dar începâ nd cu anii ’70, “Oficialii” au optat pentru
nonviolenŃă.
OrganizaŃii ale terorismului de stat
Există în lume Ńări care utilizează terorismul nu n umai faŃă de proprii cetăŃeni, dar și ca pe un
mijloc de presiune pe plan internaŃional. Terorismu l susŃinut de state suverane este principala formă
de terorism care ameninŃă lumea contemporană, conf lictele etnice și extremismul religios putând
folosi drept ocazie pentru escaladarea actelor de t erorism. Terorismul de stat poate fi considerat ca
fiind componenta cea mai gravă a problemei terorist e.
Deși cele șase state care figurează pe lista Depart amentului de Stat al SUA ca Ńări care
finanŃează terorismul (Iran, Irak, Liban, Siria, Cu ba și Coreea de Nord), șixau diminuat în ultimii an i
sprijinul acordat acŃiunilor teroriste, ele nu au r enunŃat în totalitate la folosirea terorismului ca
instrument politic.
Folosirea violenŃei de către state conduse de extre miști religioși este o tendinŃă
îngrijorătoare, chiar dacă majoritatea atentatelor nu Ńintesc direct interesele SUA. Cu toate acestea,
în opinia responsabililor Departamentului de Stat, unele grupări care până acum au atacat guverne
prietene Statelor Unite, vizând astfel doar indirec t interesele americane, vor putea în viitor săxși
extindă activitatea și să Ńintească în mod nemijloc it spre aceste interese.
Problemele etnice apărute după sfârșitul războiului rece au transformat conflictele întrxo
sursă a terorismului. În ceea ce privește terorismu l internaŃional, efortul unor state ca SUA, are ca
scop reducerea și eventual eliminarea sprijinului a cordat grupărilor teroriste de către guverne
iresponsabile. Procurarea armelor, a locurilor și m ijloacelor necesare instruirii militare, cât și
oferirea unui loc de refugiu pentru cei urmăriŃi pe nal, reprezintă factori care fac ca periculozitatea
acestui tip de terorism să fie și mai mare.

PROFILUL PSIHOLOGIC AL TERORISTULUI
Prin actele și mijloacele pe care și le propun, pri n valorile ideologice sub care acŃionează, cât
și prin modul de recrutare, selecŃionare, instruire și antrenament, în grupurile teroriste nu pot int ra și
rezista orice fel de persoane, ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităŃii. Tema de reflecŃie nr. 3
RealizaŃi o comparaŃie între specificul diferitelor oragnizaŃii teroriste din
perspectivă ideologică..

Sub aspect aptitudinal, teroriștii sunt persoane bi ne dotate fizic și intelectual, rezistente la
condiŃii dificile de viaŃă și la un antrenament dur . Definitorii pentru profilul lor caracterial și vo litiv
sunt curajul, stăpânirea de sine, tenacitatea și cr uzimea, fiind apŃi pentru orice act de agresiune și
gata de orice risc. Aceste trăsături sunt potenŃate și dezvoltate prin antrenamente specifice și prin
procesul de îndoctrinare ideologică sau religioasă care urmărește fanatizarea teroristului,
“câștigarea” lui totală pentru cauza grupului, asoc iată cu rezistenŃa la orice presiuni morale, afecti ve
sau logice.
Din punct de vedere motivaŃional există următoarele tipuri psihologice de teroriști:
Răzbunătorul acŃionează sub impulsul determinant al dorinŃei de revanșă pentru un afront personal
primit anterior, victima actului terorist urmând “s ă plătească” cu viaŃa sau libertatea pentru gestul
prin care lxa lezat pe terorist sau ideile acestuia .
Infractorul de drept comun urmărește satisfacerea prin actul violent respecti v, a unor interese de
cele mai multe ori materiale. Această satisfacere s e poate realiza fie imediat, prin deposedarea
victimei de bunurile existente asupra ei, fie întrx un timp mai îndelungat, prin formularea unor
pretenŃii faŃă de familia victimei, procedeu folosi t mai ales în cazul răpirilor de persoane.
Criminalul plătit acŃionează la indicaŃia și cu sprijinul financiar ș i material al unor organizaŃii
teroriste, având drept obiectiv suprimarea vieŃii u nor personalităŃi politice sau militare care se opu n
intereselor organizaŃiei teroriste respective. De r egulă, sunt profesioniști de înaltă clasă, cunoscăt ori
ai mai multor limbi străine, mari maeștri în arta d eghizării și cu calităŃi psihice și fizice deosebit e,
ceea ce le permite să se angajeze în acŃiuni foarte riscante.
Bolnavul mintal acŃionează, în toate cazurile, împins de ideea fixă de a asasina, idee ce își găsește
explicaŃia în dereglarea psihică a ucigașului (Pamf il, 1974). O particularitate a acestui tip de teror ist
este aceea că el nu își alege întotdeauna victimele , ci acŃionează dintrxun impuls maladiv, iraŃional.
Nu toŃi bolnavii mintal pot fi teroriști.
Fanaticul religios acŃionează violent din prejudecată, considerând că este chemat de forŃa divină să
apere ideile și concepŃiile religioase al căror ade pt este, victima fiind dușmanul de moarte al acesto r
idei. De regulă, teroristul fanatic religios este s tructurat psihic încă din copilărie pe această lini e,
fiind educat în spiritul fanatismului religios și a l violenŃei.
Martirul naŃional are drept motivaŃie “sacrificiul pentru o cauză măr eaŃă și dreaptă, de interes
naŃional”. Acesta va atenta la viaŃa și integritate a fizică a acelor personalităŃi care, după opinia s a,
constituie obstacole în calea promovării intereselo r naŃionale sau a grupului etnic din care face el
parte.

Protestatarul politic are o motivaŃie asemănătoare cu cea a martirului na Ńional, dar cu o evidentă
tentă politică.
Aventurierul acŃionează din spirit de aventură și bravură greșit înŃelese, sperând ca prin acŃiunea
sa, opinia publică îi va reŃine numele și că astfel , va intra în conștiinŃa omenirii (McKnight, 1974).
Psihologia microgrupului terorist
Un prim aspect al procesului de recrutare pentru activitatea teroristă îl constituie alegerea și
studierea îndelungată a candidatului. Cel mai adese a candidatul este propus pentru recrutare chiar de
către unul dintre membri grupului, care îl cunoaște de mai mult timp și consideră că acesta ar
corespunde din punct de vedere motivaŃional, atitud inal, ideologic, religios etc.
Următorul moment este cel al testării capacităŃilor volitivxcaracteriale ale candidatului:
curajul, îndrăzneala, stăpânirea de sine, tenacitat ea, perseverenŃa, adeziunea la valorile grupării,
cruzimea etc. In acest sens, candidatului i se cere să comită o anumită infracŃiune.
În activitatea teroristă se Ńine seamă și de unele variabile, cum ar fi: vârsta, sexul, starea
civilă, mediul de provenienŃă, nivelul de instruire etc. Vârsta membrilor operativi ai grupurilor
teroriste este cuprinsă între 22 și 31 de ani, în t imp ce liderii au vârste cuprinse între 45 și 55 de ani.
Terorismul rămâne o preocupare predominant masculin ă, peste 80% din operaŃiunile teroriste fiind
concepute, conduse și executate de bărbaŃi, femeile având în general doar un rol secundar, cum ar fi
cel de distragere a atenŃiei autorităŃilor.
Majoritatea teroriștilor sunt necăsătoriŃi. Din mot ive legate de mobilitate, iniŃiativă,
securitate și total devotament cauzei, responsabili tăŃile familiale ale persoanelor căsătorite sxau
dovedit a fi incompatibile cu activităŃile terorist e.
Întrucât teroriștii trebuie să cunoască foarte bin e mediul în care operează, aceștia sunt selecŃionaŃ i
dintre “oamenii locului”. În funcŃie de grupul tero rist din care fac parte, de specificul
responsabilităŃilor ce le sunt încredinŃate și de z ona în care operează, teroriștii provin atât din me diul
urban, cât și din cel rural.
Majoritatea teroriștilor au cel puŃin studii medii, mulŃi dintre ei fiind absolvenŃi ai unor
instituŃii de nivel superior.
Profilul psihologic al grupului terorist are ca o c aracteristică generală faptul că tinde să se
formeze în contextul unor situaŃii de frustrare, fi e că este vorba de sărăcie sau de un status
defavorizat din motive politice, rasiale, etnice sa u religioase (Kahlert, 1978).
Antrenamentul teroriștilor urmărește pe lângă o tem einică pregătire fizică, însușirea
tehnicilor de luptă corp la corp, cunoașterea modal ităŃilor de fabricare și utilizare a explozivilor
clasici sau artizanali și a armamentului.

Comportamentul teroristului în timpul acŃiunii
Din punct de vedere psihologic, întreaga acŃiune te roristă solicită intens personalitatea
teroriștilor astfel încât starea de tensiune emoŃio nală, de neliniște și încordare cresc odată cu
începerea acŃiunii, cu deplasarea și pătrunderea te roriștilor în obiectiv. Starea de nervozitate
cunoaște intensitatea maximă odată cu declanșarea a cŃiunii, când comandoul pune stăpânire pe
obiectiv și ostateci. În această fază, se înregistr ează de regulă cele mai dure, violente și periculoa se
comportamente ale teroristului, mergând de la brusc ări și loviri, până la uciderea unora din cei care
opun rezistenŃă.
Ulterior, starea de încordare și tensiune a teroris tului scade din intensitate, acesta calmândux
se treptat, putând manifesta chiar o oarecare îngă duinŃă și înŃelegere faŃă de ostatecii aflaŃi în si tuaŃii
critice. Neliniștea teroristului revine în intensit ate o dată cu sentimentul nesiguranŃei și incertitu dinii
referitoare la ripostele posibile ce pot apărea, ev entual chiar prin surprindere. Este momentul în car e
teroristul iniŃiază negocieri cu autorităŃile și, c u cât acestea întârzie mai mult, cu atât starea de
tensiune a teroristului se agravează. În acest mome nt, pentru a grăbi apariŃia negociatorului,
teroristul recurge la abuzuri asupra ostatecilor.
Strategii de prevenire a terorismului
Preocuparea pentru prevenirea și combaterea teroris mului constituie, în perioada actuală, una
dintre cele mai stringente probleme pentru forurile naŃionale și internaŃionale angajate în
identificarea și elaborarea strategiilor destinate controlului fenomenului infracŃional. Această
preocupare este în strânsă legătură cu ameninŃarea pe care acest fenomen o reprezintă pentru
siguranŃa economică și politică a statelor.
Problematica prevenirii și controlului terori smului este determinată de unele aspecte ale acestu i
fenomen, cum ar fi: raŃionalitatea, conspiraŃia, pe rseverenŃa, violenŃa și capacitatea de adaptare
rapidă la schimbările nou apărute. Terorismul nu p oate fi contracarat cu succes decât prin contrax
strategii sistematice și inteligente, în care măsur ile proxactive trebuie să se afle pe același plan c u
adoptarea standardelor internaŃionale în domeniul l egislativ, crearea cadrului instituŃional
corespunzător scopului propus, pregătirea unor spec ialiști în acest domeniu și dotarea adecvată a
acestora.
În termenii strategiei de acŃiune antiinfracŃ ională, principala problemă este aceea de a identif ica
cele mai eficiente măsuri de prevenire și combatere a terorismului. ImportanŃa acestei probleme nu
rezultă doar din relevanŃa sa socioxpolitică, ci și din costurile sociale pe care le presupune. Distin cŃia
dintre măsurile de prevenire și cele de combatere r ezultă din caracterul lor ofensiv (proxactiv) sau

defensiv (reactiv). Pentru a fi eficiente, cele dou ă categorii de măsuri trebuie integrate întrxo
concepŃie unitară, sistematică.
În constituirea concepŃiei strategice de prev enire a terorismului este necesar să luăm în
considerare faptul că terorismul este atât o proble mă internă a statelor, cât și una internaŃională.
Astfel, pe plan internaŃional, soluŃiile const au în cooperarea statelor pentru prevenirea,
reprimarea și, în final, eradicarea activităŃilor t eroriste. Pe plan intern, guvernele au luat o gamă
variată de măsuri și anume:
x înfiinŃarea unor formaŃiuni specializate în l upta antiteroristă;
x descurajarea psihologică a eventualelor acŃiu ni teroriste, prin desfășurarea unor mari forŃe de
ordine în locuri și medii unde se pot produce atacu ri teroriste;
x instruirea persoanelor expuse riscului de a deveni ostatici în acŃiunile teroriste;
x izolarea în detenŃie a teroriștilor pentru a nuxi influenŃa pe ceilalŃi deŃinuŃi;
x atragerea sprijinului populaŃiei prin interm ediul massxmedia.
Conceptul juridicoxpenal cu privire la terori sm se bazează în esenŃă pe norma sau normele de
incriminare a acestor fapte antisociale. El are în vedere analiza abstractă a normelor juridice care
sancŃionează comportamentul uman deviant. InternaŃi onalizarea luptei împotriva terorismului a făcut
necesară adoptarea unor legi penale eficiente, care să permită acŃiuni similare de combatere în toate
Ńările afectate. În acest scop, au avut loc importa nte reuniuni internaŃionale în care sxau pus bazele
unei strategii legislative unitare, paralel cu coop erarea internaŃională în materie. Noile reglementăr i
de drept penal substanŃial adoptate în Europa vizea ză agravarea pedepselor pentru toate infracŃiunile
săvârșite “în bandă”, vizând în special celulele op erative ale organizaŃiilor teroriste.
Cele mai importante modificări ale procedurii penale vizează protecŃia martorilor acuzării, a
poliŃiștilor și magistraŃilor implicaŃi, precum și facilitarea utilizării unor măsuri specifice de
supraveghere a suspecŃilor (infiltrarea în organiza Ńiile teroriste, utilizarea mijloacelor de
supraveghere audioxvideo etc.).
Alte măsuri permit chiar o restrângere a drep turilor persoanelor reŃinute sau arestate (cum ar f i
anchetarea suspectului în absenŃa avocatului ori pr elungirea arestării preventive în cazurile care
reclamă luarea unei astfel de măsuri). În diverse Ń ări europene sxau adoptat și alte reglementări, cum
ar fi cele de drept execuŃional penal. Astfel, norm ele de ultimă oră prevăd confiscarea specială a
bunurilor și mijloacelor utilizate pentru săvârșire a atentatelor teroriste, indiferent de valoarea ace stor
bunuri. Noile legislaŃii prevăd posibilitatea confi scării chiar a mijlocului de transport sau a
imobilului care a servit la pregătirea sau executar ea acŃiunii respective.

Rezumat
Terorismul este considerat a fi cea mai imorală for mă a violenŃei exercitate în mod organizat. Aceasta
deoarece terorismul constituie o formă de război cl andestin nedeclarat și neconvenŃional, purtat fără nici un
fel de reguli sau limitări umanitare. Prin proporŃi ile pe care la atinge în prezent, acest fenomen gen erează un
puternic sentiment de insecuritate în rândul popula Ńiei.
Având drept caracteristică intimidarea prin acte de cruzime și violenŃă, iar ca mijloace răpirea,
asasinatul, șantajul, execuŃiile sumare sau alte fo rme ale violenŃei oarbe (explozii, incendieri, dist rugerea unor
edificii publice, sabotajul unor mijloace de infras tructură etc.), terorismul a fost prezent în toate epocile
istorice, el caracterizânduxse în fiecare perioadă prin anumite trăsături specifice.
Cercetarea complexă a fenomenului terorist, sub toa te aspectele sale, deschide perspectivele
explicării știinŃifice a mecanismelor și factorilor cu rol favorizant, permiŃând o fundamentare realis tă
a măsurilor generale și speciale orientate în direc Ńia prevenirii și combaterii tuturor actelor terori ste.
Teroristul face parte din categoria infractorilor d e profesie, adică din categoria acelora care
își dedică întreaga existenŃă activităŃilor infracŃ ionale. De obicei aceștia debutează ca infractori î ncă
de la vârste fragede, fiind ulterior racolaŃi de că tre unii membri ai crimei organizate. El va fi inst ruit
de către grupările teroriste, formânduxixse deprind eri și abilităŃi tehnice de înalt specialist, deven ind
capabil săxși îndeplinească misiunea întocmai indic aŃiilor primite, evitând depistarea lui. Dacă
aceasta totuși are loc, el va fi pregătit pentru an chetă și judecată.

Lucrarea de evaluare nr. 2 și modalitatea de evalu are

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR.
Buș, I. (2005). Psihologie și InfracŃionalitate x F undamente Teoretice, vol. I, ClujxNapoca: Editura
ASCR. Tema de reflecŃie nr. 4
Teroriștii sunt persoane care au tulburări de natur ă psihică?
PrecizaŃi tipurile psihologice de teroriști având l a bază criteriul motivaŃional.

Modulul 3
TEHNICI DE NEGOCIERE
FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE NEGOCIERE IN CAZUL LUĂRII DE
OSTATICI
Scopul modulului: Familiarizarea studentului principalele tehnici de negocieire și cu factorii
care influenŃează procesul de negociere în cazul lu ării de ostatici.

Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

1.1 Introducere

INTRODUCERE
Indiferent de motivaŃia actului de luare de ostatic i, nivelul ridicat de stres determină erodarea
raŃiunii și scoate în evidenŃă emoŃiile și impulsur ile cele mai primitive și mai periculoase. În acest
moment trebuie să intervină negociatorii. Rolul pri ncipal al acestora este de a determina reorientarea
situaŃiei către o rezolvare raŃională a problemelor . Pentru a realiza acest lucru negociatorii trebuie să
facă faŃă unor probleme cheie, cum ar fi cele relaŃ ionale. Un prim lucru pe care trebuie săxl realizez e
un negociator este să dezvolte o relaŃie cu atacato rul. Rogan, Donohue și Lyles (1990) au afirmat că
negociatorul trebuie să ofere “sprijin pentru situa Ńia grea a atacatorului, pentru axl face pe acesta
receptiv la solicitările negociatorului ”.
Fiecare din aceste opŃiuni vor fi folosite de către forŃele de ordine, fără a oferi o garanŃie în
privinŃa succesului
Negocierea în cazul luării de ostatici este foarte diferită de negocierea tradiŃională.
Negocierea tradiŃională presupune ca două sau mai m ulte părŃi să se așeze la masa tratativelor pentru
a ajunge în final la un rezultat reciproc avantajos .
Dacă atacatorul este un criminal, atunci scopul ace stuia este de axși salva propria viaŃă,
pentru aceasta fiind dispus a încheia orice înŃeleg ere posibilă care îi garantează acest final. Dacă e ste /square4 Să poată defini noŃiunile de negociator, atacator, proces de negociere,
strategii de negociere.
/square4 Să cunoască factorii care influenŃează procesul de negociere în cazul
luării de ostatici.
/square4 Să cunoască principalele tehnici de negociere.
/square4 Să prezinte cele mai importante aspecte ale dinamicii unui proc es de
negociere.
/square4 Să descrie elementele caracteristice ale experienŃe i de ostatic.

un bolnav psihic, atunci motivul pentru care a luat ostatici a fost generat de nevoia de a primi ajuto r
sau de capta atenŃia celorlalŃi. Dacă este un teror ist, atunci prelungirea duratei acŃiunilor sale est e de
natură a servi mai bine cauzei pe care o reprezintă și îi conferă șanse mai mari de a scăpa cu viaŃă.
Teroriștii iau ostatici din dorinŃa de a obŃine o a udienŃă cât mai mare. Un proces prelungit de
negociere le poate oferi acest lucru. Astfel, inter esele atacatorului și ale autorităŃilor locale conv erg
către găsirea unei soluŃii / oportunităŃi de lansar e întrxun proces de negociere.
Atacatorul
Ce fel de oameni se iau ca ostatici?.
Cea mai mare parte a cercetărilor care au căutat să răspundă la această întrebare șixau
concentrat atenŃia asupra motivaŃiei atacatorilor. Miron și Goldstein (1979) au arătat că la baza
acŃiunii atacatorilor stau fie motive instrumentale , fie motive expresive. Cele instrumentale presupun
că atacatorul, prin acŃiunea sa, încearcă să produc ă o schimbare în ceea ce privește un aspect al vieŃ ii
sau să atingă un anumit obiectiv personal. Luarea d e ostatici determinată de motive expresive are la
bază emoŃii și impulsuri interne.
Analiza incidentelor trecute, soldate cu luare de o statici, a dezvăluit existenŃa mai multor
tipuri psihologice de bază implicate în astfel de s ituaŃii. În funcŃie de tipul de personalitate, Stre ntz
(1986) împarte atacatorii în 4 categorii:
a. tipul de personalitate antisocială – se caracterizează printrxo incapacitate de loial itate,
egoism și comportament iresponsabil. Aceste persoan e nu au procese de conștiinŃă, nu se
simt vinovate și au o toleranŃă scăzută la frustrar e. Adeseori ele se transformă în
criminali. Acești indivizi tind săxi învinovăŃească pe ceilalŃi indiferent de circumstanŃe,
fiind cei mai dificili cu care se poate negocia. Da că un negociator primește răspunsuri
pragmatice și realiste, este posibil să aibă dexa f ace cu un astfel de individ.
b. tipul de personalitate neadaptată – caracterizat prin incapacitatea individului de a
răspunde eficient solicitărilor de natură afectivă, socială, intelectuală și fizică. Astfel de
oameni se bazează întotdeauna pe ceilalŃi atunci câ nd își stabilesc programul. Sunt ceea
ce se numesc “elemente de legătură”. Adeseori, ei p rezintă instabilitate socială,
raŃionament precar și labilitate afectivă. În cazul acestui tip de personalitate, stilul
adoptat de către negociator trebuie să fie ferm și persuasiv.
c. tipul psihoticl depresiv – caracterizat prin tristeŃe, disperare, inutilit ate. Gândirea și
vorbirea sunt lente, iar indecizia poate avea un ca racter aparent. Gradul de concentrare a
unor astfel de persoane este limitat, uneori fiind înclinate spre suicid. Nu este de dorit și

este puŃin probabil ca acest tip de persoană să se afle în fruntea unui grup terorist,
deoarece majoritatea teroriștilor își doresc să tră iască. Dacă negociatorul se confruntă cu
un răspuns de genul “Pleacă! Lasăxmă în pace!”, ast a înseamnă că are dexa face cu o
persoană cu un astfel de tip de personalitate.

d. tipul schizofreniclparanoid – caracterizat de percepŃii mentale false sau idei de
persecuŃie. Aceste persoane pot părea normale în as tfel de situaŃii. Gândirea lor este
deseori lipsită de consistenŃă și coerenŃă.
Dacă o persoană acŃionează ciudat sau iraŃional, ea se poate încadra în acest tip. O astfel de
persoană este comparată de negociatori ca fiind ase meni unui “autoturism cu plinul făcut” gata să
pornească în orice direcŃie. O explozie a acestuia poate avea loc în orice moment și poate fi
declanșată de cea mai mică remarcă nepotrivită.
Negociatorul
Primul lucru care trebuie avut în vedere în cazul l uării de ostatici este următoarea maximă:
“Negociatorii nu comandă niciodată, iar cei aflaŃi la comandă nu negociază niciodată”. De aceea,
este foarte important ca persoana care se află la c omandă să nu se implice în negociere decât în
situaŃia în care nu există alternativă. În general, organizaŃia/instituŃia implicată în astfel de situ aŃii
are în fruntea ei un factor de decizie, precum și o persoană însărcinată cu coordonarea
evenimentului. Negociatorul nu trebuie să îndepline ască nici una din aceste sarcini. În cazul în care
lucrurile stau altfel, multe tactici devin imposibi le, iar negocierea nuxși atinge scopul. De cele mai
multe ori negociatorul este un reprezentant al auto rităŃilor. În unele cazuri se poate apela și la
negociatori privaŃi, atunci când nu se dorește stab ilirea unei relaŃii personale cu instituŃia vizată.
Negociatorul trebuie să fie capabil să creeze o atm osferă de neutralitate, de calm și, în același
timp, să poată formula acele întrebări care să perm ită rezolvarea incidentului, fără a se ajunge la
incidente (politice, filosofice etc.). În orice caz , având în vedere intensitatea crescută a procesulu i de
negociere, pe măsură ce evenimentele se desfășoară, negociatorul trebuie săxși păstreze
obiectivitatea. Acesta nu trebuie schimbat decât în circumstanŃe extreme, dar este bine să aibă un
asistent care să îl suplinească atunci când situaŃi a o impune.
DINAMICA PROCESULUI DE NEGOCIERE
Caracteristicile procesului de negociere în situaŃi i de criză
Procesul de comunicare dintre negociator și atacato r se prezintă ca o situaŃie unică de
interacŃiune între două forŃe diametral opuse. Fiec are dintre participanŃii la incident își doresc
altceva și astfel se creează un sentiment de criză și de dezechilibru.

Caplan (1964) a identificat patru etape ale proces ului de dezvoltare a unei crize:
a) prima etapa se caracterizează prin creșterea ten siunii odată cu încercarea de punere în
aplicare a tuturor modalităŃilor posibile de rezolv are a unei situaŃii. Pe măsură ce acestea se
dovedesc a fi ineficiente, mecanismele inadecvate d e coping determină creșterea tensiunii, apariŃia
anxietăŃii și a disconfortului;
b)în cea dexa doua etapă, pe măsură ce crește tensi unea, sunt puse în aplicare toate măsurile
de urgenŃă pentru rezolvarea situaŃiei, individul mobilizânduxși toate resursele interne și externe
posibile;
c) în cea dexa treia etapă se poate trece la o refo rmulare și remodelare a problemelor, precum
și la modificarea obiectivelor ori declararea lor c a fiind nerealizabile. Se poate produce un fenomen
de resemnare totală și acceptare a tot ceea ce ar p utea urma, iar în unele cazuri chiar și o renunŃare
completă la tot;
d) dacă stresul și tensiunea continuă să crească și nu pot fi stăpânite, rezolvate sau evitate, se
produce un dezechilibru major sau o dezorganizare l a nivel afectiv. Cu alte cuvinte, se dezvoltă o
criză majoră.
În acest caz atacatorul consideră că nu este posibi lă o înŃelegere. Astfel, el se simte obligat să
folosească forŃa pentru axl determina pe oponent să acŃioneze în direcŃia în care el dorește. Miza est e
mare pentru atacator, ostatici și negociator. La un moment dat viaŃa cuiva este pusă în pericol.
Pentru rezolvarea cu succes a negocierii este esenŃ ială deŃinerea unui control total asupra
situaŃiei. Este foarte importantă câștigarea încred erii atacatorului și menŃinerea acesteia până la
finalizarea situaŃiei.
Între persoana autorizată să ia decizii în astfel d e situaŃii, negociator și conducătorul echipei
de intervenŃie trebuie să existe o comunicare facil ă, astfel încât să se asigure o coordonare eficient ă a
întregului proces de negociere. În orice caz, pentr u a nu fi compromisă poziŃia negociatorului, acesta
nu trebuie să fie la curent cu elementele de tactic ă a intervenŃiei în caz de forŃă majoră.
În cadrul unui astfel de incident sunt multe aspect e în legătură cu care se poate negocia, cum ar fi:
mâncarea, apa potabilă, transportul, accesul reprez entanŃilor media, precum și alte lucruri ce Ńin de
nevoile strict omenești (salubritate, aer condiŃion at, căldură, medicamente etc.). Ceea ce nu se
negociază sunt: alcoolul, armele, drogurile și, în general, realizarea de schimburi de ostatici. De ce ?
Pentru că: efectele alcoolului sunt mai puŃin predi ctibile; atacatorii deŃin deja o anumită cantitate de
armament cu care reușesc să Ńină sub control ostati cii, astfel încât creșterea arsenalului de arme al
acestora nu poate decât să conducă la înrăutăŃirea situaŃiei; așa cum efectele alcoolului sunt mai
puŃin predictibile tot așa se poate vorbi și în caz ul drogurilor. Drogurile pot fi utilizate pentru

îndepărtarea unor bariere de natură psihică și biol ogică. Efectele pe care lipsa acestora lexar putea
avea în comportamentul unor indivizi dependenŃi de ele pot fi imprevizibile; schimbul de ostatici nu
este recomandat de către specialiști deoarece, pe d exo parte noilor ostatici li se va acorda o
importanŃă mai mare decât primilor, iar pe de altă parte, în plan emoŃional, o astfel de acŃiune nu
poate decât să ridice nivelul de tensiune și să cre eze neajunsuri.

FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ PROCESUL DE NEGOCIERE ÎN SITUAłIA LUĂRII
DE OSTATICI
Aguillera și Massick (1978) arată că factorii care preced un act de violenŃă sunt: lipsa
comunicării, ambivalenŃa asupra morŃii și a vieŃii, efectul pe care acŃiunea îl poate avea asupra
celorlalŃi. A înŃelege relaŃia dintre acești factor i și acŃiunea teroristă este esenŃial pentru dezvol tarea
unei strategii de negociere corectă. Fiecare variab ilă trebuie înŃeleasă și luată în considerare de că tre
negociator, precum și de către echipa de intervenŃi e.
A. Comunicarea
Negocierea în cazul luării de ostatici și interven Ńiile în situaŃii de criză au câteva elemente
comune, cel mai important fiind abilitatea de a com unica eficient. Dacă negociatorul nu cunoaște
elementele de bază ale comunicării, dacă nu știe să asculte activ, poate să aibă la dispoziŃie toată
tehnologia necesară și tot nu va avea succes.
Abilitatea de a comunica este o capacitate care se dezvoltă prin învăŃare și practică. O
comunicare eficientă are la bază trei principii:
1. abilitatea de a înŃelege ceea ce mesajul încearcă s ă transmită;
2. obŃinerea efectului dorit (comunicarea dintre negoc iator și atacator are în sinea ei un
obiectiv, fiecare vrea ceva de la celălalt);
3. comunicarea trebuie să fie etică (pentru ca negocie rea să se realizeze cu succes trebuie să
existe încredere și respect între părŃi).
O modalitate de comunicare trebuie stabilită cât ma i curând posibil după ce atacatorul șixa
făcut simŃită prezenŃa. ExperienŃa arată că atacato rii sunt cei care stabilesc modalitatea de realizar e a Tema de reflecŃie nr. 1
DiscutaŃi distincŃia negociator – factor de decizie .

comunicării. Sarcina negociatorului este de a convi nge atacatorul că este ascultat, că se dorește
evitarea violenŃei cu orice preŃ, și cel mai important, că întotdeauna există o alternat ivă mai bună la
violenŃă. Este de dorit ca în momentul realizării c ontactului cu acesta să nu se sesizeze dispunerea î n
zonă a trupelor de intervenŃie. Vederea acestora nu ar face decât să crească nivelul stresului și să
precipite comiterea unor acŃiuni cu efecte negative . Întotdeauna dispunerea trupelor trebuie să se
realizeze doar întrxun anumit moment, iar această d ecizie trebuie considerată ca fiind ultima opŃiune,
după ce are loc una dintre următoarele situaŃii:
x ostaticii sunt uciși în mod sistematic;
x pericolul generat de situaŃie este de așa natură în cât pierderea de vieŃi omenești este
aproape sigură;
x teroristul iniŃiază un atac armat împotriva ostatic ilor sau a echipei de intervenŃie.
Negocierile realizate cu indivizi cu probleme de n atură psihică implică de asemenea abilităŃi de
comunicare. Majoritatea celor cu care au dexa face negociatorii sunt indivizi care au probleme de
natură psihică; aceștia au modalităŃi proprii de a rezolva lucrurile, de a gândi și de a simŃi. Intuir ea
tipului de personalitate al atacatorului îl determi nă pe negociator să adopte cele mai eficiente tacti ci,
să evite capcanele, astfel crescând șansele de reuș ită. Analiza structurii de personalitate a celui ca re
ia ostatici este realizată de către consultantul pe probleme de sănătate mintală din cadrul echipei de
negociere. În absenŃa acestuia din urmă, este esenŃ ial pentru negociator să aibă o experienŃă în acest
domeniu.
B. AmbivalenŃa viaŃă/moarte
Al doilea factor de care trebuie să Ńină cont negoc iatorul în abordarea propriei strategii de
negociere este gradul de manifestare la atacator a ambivalenŃei viaŃă/moarte. Statistic, sxa arătat că
doar un mic procent din acŃiunile teroriste în care sxau luat ostatici, sxau finalizat cu crime în mas ă
sau cu suicid. Aproximativ 86% din acŃiunile soldat e cu luări de ostatici sxau finalizat cu
supravieŃuirea ostaticilor. Deși atacatorii ucid la începutul acŃiunii pentru a face cunoscută
capacitatea lor de distrugere, uneori renunŃă la ac eastă idee. Desigur, pot fi și excepŃii.
Este important ca negociatorul să recunoască și să accepte faptul că ambivalenŃa poate fi
modificată sau manipulată.
Ostaticii își doresc să scape de la o eventuală moa rte sau captivitate, în timp ce atacatorii își
doresc să li se răspundă pozitiv la cât mai multe d intre solicitările formulate sau săxși facă cunoscu t
punctul de vedere cât mai bine posibil. Ca și ostat icii, atacatorii caută să evite moartea sau
captivitatea pe cât posibil. De fapt, ei își doresc la fel de mult să scape cu bine din incident. Scop ul
trupelor de intervenŃie urmăresc să salveze ostatic ii.

Negociatorul trebuie să cunoască atacatorul sub toa te aspectele, pentru a le folosi eficient în
cadrul negocierii. AmeninŃările cu moartea și cu vi olenŃa nu trebuie să fie niciodată tratate
superficial. Orice acŃiune în acest context poate f i esenŃială și trebuie luată în considerare.
C. Efectele asupra celorlalŃi
Evaluarea efectelor asupra celorlalŃi se poate real iza din trei perspective:
x modalitatea în care atacatorul vede propriile acŃiu ni în termeni ai utilităŃii și importanŃei
pentru el sau organizaŃia pe care o reprezintă;
x modalitatea în care ostaticii îi văd pe atacatori ș i cum înŃeleg explicaŃiile actului terorist;
x modalitatea în care massxmedia înŃelege și prezintă incidentul și atacatorii.
Cele mai importante elemente ce trebuie luate în co nsiderare de către negociator sunt :
1) l percepŃia realistă a incidentuluil teroriștii trebuie să știe că, deși o intervenŃie î n forŃă
este posibilă, ea nu va avea loc și că efortul de a negocia nu este o pierdere de timp. Ostaticilor es te
bine să le fie adus la cunoștinŃă că se face tot po sibilul pentru a reglementa pozitiv situaŃia lor.
Planificarea intervenŃiei trebuie să se realizeze a vând la bază un flux continuu de informaŃii astfel
încât să se poată prezice reacŃia teroristului. În fruntea trupei de intervenŃie trebuie să se afle o
persoană hotărâtă care să prevină un asalt ce ar pu tea pune prematur pe toŃi în pericol
2) l sprijinul situaŃional adecvat – un eveniment terorist soldat cu luare de ostatic i este
probabil una dintre situaŃiile de criză cele mai ge neratoare de confuzie pe care un negociator le poat e
întâlni. În aceste situaŃii puŃini indivizi, fie ei experŃi, pot prezice ceea ce se va întâmpla.
Disponibilitatea tuturor resurselor necesare pentru depășirea unor astfel de situaŃii este foarte
importantă. Aceasta presupune mulŃi specialiști, di feriŃi ca profesii și abilităŃi.
O situaŃie tipică de negociere în cazul luării de o statici presupune următoarele etape:
x stabilirea modalităŃii de comunicare pentru a câști ga timp;
x încercarea de a negocia o soluŃie cu sprijinul celo r din jur;
x realizarea unor compromisuri atunci când situaŃia o cere;
x folosirea tragerii de timp ca mijloc pentru a dimin ua capacităŃile atacatorului de a finaliza
acŃiunea;
x identificarea acelor persoane sau situaŃii care pot influenŃa deciziile atacatorului;
x concentrarea asupra efectelor secundare ale acŃiuni lor atacatorului;
x asigurarea că fiecare aspect negociat este real.
3) l mecanisme adecvate de coping – pot include o varietate largă de acŃiuni plecând de la
asigurarea că teroriștii și ostaticii au suficientă hrană și apă, ajungând până la operaŃiuni psiholog ice

având ca subiect reducerea tensiunii. O atenŃie spe cială trebuie acordată acelor acŃiuni care pot
conduce la erodarea mecanismelor prezente de coping și la creșterea tensiunii.
Fazele procesului de negociere în situaŃia luării d e ostatici
Cea mai mare parte a situaŃiilor în care se realize ază luări de ostatici se finalizează cu
ajutorul negocierii. Unul dintre scopurile negocier ii este de a tergiversa cât mai mult timp lucrurile .
De aceea, un negociator eficient va acŃiona în așa fel încât să reușească să obŃină maximum de
control în acest proces.
Procesul negocierii presupune parcurgerea unor faze :
a. faza iniŃială – aceasta se măsoară cel mult în ore și se caracte rizează printrxo puternică
stare de agitaŃie din partea atacatorului care își formulează solicitările, deseori destul de exagerat e.
Este important de reŃinut că aceasta fază prezintă un nivel ridicat de pericol pentru siguranŃa
ostaticilor. În acest moment sarcina negociatorului este de a stabili contactul cu atacatorul și de a
liniști lucrurile. Odată ce aceste condiŃii sunt în deplinite se poate trece la procesul efectiv de
negociere.
b. faza de mijloc (intermediară) – odată cu trecerea timpului și cu purtarea unor d iscuŃii tot mai
concrete, atacatorul își reformulează cererile, în sensul adaptării acestora la situaŃia reală. În ace astă
fază negociatorul trebuie să fie foarte atent și să profite de orice oportunitate care rezultă din
comportamentul atacatorului. Practic, în această fa za cei doi pioni acŃionează pentru axși stabili și
consolida poziŃia unuia în raport de celălalt.
c. faza a treia – când lucrurile încep să se precipite. Atacatorul cere ca solicitările sale săxi fie cât
mai curând îndeplinite, ceea ce conduce la o crește re foarte mare a tensiunii. În aceste momente
orice eroare poate să se transforme întrxo tragedie , această fază având un grad ridicat de pericol
pentru ostatici. De aceea este foarte important ca negociatorul să rămână calm pentru a putea sesiza
orice indiciu de rezolvare pașnică a situaŃiei. În această fază efortul negociatorului de a crea un
sentiment de încredere în faŃa atacatorului maximiz ează probabilitatea finalizării cu succes a
situaŃiei.
Scopul negocierii este ca atacatorul să fie determi nat să elibereze ostaticii și să se predea. Pe
parcursul acestui proces negociatorul poate să înce rce să evalueze stadiul în care se află, folosind
următoarele linii directoare (Fuselier, 1988):
x nimeni nu a fost ucis din momentul începerii negoci erilor;
x sxa înregistrat o scădere a numărului de ameninŃări verbale;
x tonul vocii atacatorului este mai puŃin afectat de emoŃii;
x atacatorul vorbește mai mult ca la început;

x atacatorul vorbește despre lucruri personale;
x unii dintre ostatici au fost eliberaŃi;
x termenele impuse anterior de către atacator au trec ut fără a genera o situaŃie de criză.
Aspectele negative care pot influenŃa finalizarea c u succes a procesului de negociere includ
(Soskis și Van Zandt, 1986):
x atacatorul a ucis anterior o persoana importanta di n viaŃa lui (soŃie, copil);
x atacatorul afirmă că vrea să fie ucis de către forŃ ele de ordine;
x atacatorul șixa fixat un termen limită pentru moart ea sa;
x atacatorul refuză să negocieze.
Tehnici de negociere în situaŃia luării de ostatici
În cadrul fiecărei faze negociatorul pune în aplica re diferite tehnici. După faza iniŃială în care
se stabilește contactul cu atacatorul este foarte i mportant ca orice concesie care se face acestuia să
fie însoŃită de primirea a ceva în schimb. În acest fel se dezvoltă o relaŃie în cadrul căreia atacato rul
este nevoit să accepte sugestii și direcŃionări din partea negociatorului. In consecinŃă, atacatorului i
se pot face concesii în ceea ce privește furnizarea de hrană, carburanŃi, medicamente sau expunerea
publică a problemelor formulate, dar toate în schim bul unor ostatici. Scopul este de a reduce cât mai
mult numărul ostaticilor, precum și de a reduce cap acitatea de apărare a atacatorului (armamentul de
care acesta dispune). În acest sens, dexa lungul ti mpului au fost adoptate o serie de tehnici de
negociere care în final sxau dovedit a fi eficiente , respectiv:
a. folosirea de întrebări cu răspunsuri deschise – în acest fel negociatorul încurajează
continuarea procesului de comunicare. Aceasta tehni că este eficientă pentru întreg procesul de
negociere, pentru a câștiga timp și pentru a da ast fel șansa forŃelor de intervenŃie să pună la punct un
plan de acŃiune cât mai eficient;
b. evitarea înfruntării atacatorului – negocierea se caracterizează în primul rând prin
tendinŃa de a calma lucrurile și a nu exacerba tens iunile;
c. evitarea termenelor limită prin crearea artifici ală de probleme în îndeplinirea
solicitărilor – pe măsură ce se apropie termenul de realizare a unei cereri a atacatorului,
negociatorul trebuie să evite îndeplinirea ei aducâ nd în prim plan noi aspecte ale problemei,
neașteptate. În acest fel se creează premizele pent ru nerealizarea sarcinii fără a determina reacŃii
negative din partea atacatorului;
d. menŃinerea controlului asupra scenei de acŃiune, astfel încât accesul la atacator să fie
permis numai anumitor persoane, în caz contrar se p oate pierde controlul asupra situaŃiei, fapt care
poate degenera în momente tragice;

e. categorizarea ostaticilor (femei, copii, răniŃi etc.) astfel încât acestea s ă fie eliberate în
grupuri și nu individual;
f. manipularea mediului în care acŃionează ata catorii – comunicaŃiile, electricitatea, apa
și alŃi factori pot fi manipulaŃi pentru a izola at acatorii și a le slăbi astfel rezistenŃa;
g. apelul la aspectele umanitare relevate de discursul atacatorului – în general, teroriștii
sunt preocupaŃi de impactul pe care îl au aparenŃel e. Apelul la temeni precum “eliberare pe
considerente umanitare” pot determina din partea at acatorului o atitudine mai flexibilă în raport cu
anumite categorii de ostatici (femei, copii, răniŃi etc.);
h. evitarea răspunsurilor negative – în locul unui răspuns negativ la solicitările fo rmulate
de atacator, negociatorul poate răspunde reformulân duxle. În această situaŃie întârzierea îndeplinirii
solicitării, ia locul refuzului;
i. menŃinerea unei atmosfere pozitive – negociatorul trebuie să menŃină o atitudine prin
care să arate că totul poate fi rezolvat, acesta tr ebuind să asigure permanent atacatorul că lucrurile
vor sta în acest fel;
j. diminuarea importanŃei ostaticilor , până la nivelul la care atacatorul trebuie convi ns săx
i menŃină în viaŃă. Acesta nu trebuie să conștienti zeze faptul că siguranŃa ostaticilor depășește toat e
celelalte considerente;
k. menŃinerea unei situaŃii clare cu privire la termenele limită (promisiuni, acŃiuni și alte
evenimente importante, relaŃionate cu luarea de ost atici);
l. determinarea atacatorilor și a ostaticilor să co nlucreze la rezolvarea situaŃiei – aceștia
trebuie implicaŃi în activităŃi care să presupună a cŃionarea în cadrul unei echipe, creânduxse astfel
premise pentru realizarea unei legături între cei î n cauză.
Toate aceste tehnici, precum și altele care pot fi dezvoltate pe parcursul luării de ostatici
trebuie să Ńină cont de evaluarea foarte corectă a situaŃiei și adaptarea lor acesteia.

ExperienŃa de ostatic
A fi ostatic este o experienŃă traumatizantă care d etermină reacŃii severe la nivel psihic și
comportamental, atât pe termen scurt, cât și pe ter men lung.
Fazele iniŃiale pe care le experimentează ostaticii sunt:
x negarea;
x iluzia eliberării imediate;
x evitarea analizei asupra situaŃiei, prin realizare a unor activităŃi diferite de context;
x aprecierea valorii vieŃii unui om.

Conform lui Symonds (1980), în această fază are loc și o frică generalizată, ce determină
panică și Ńipete. Desigur, acestea sunt comportamen te neacceptate de către atacator. Starea psihică a
ostaticilor va fi influenŃată în aceste momente de prezenŃa atacatorului, datorită faptului că acesta
este cel care are putere de decizie asupra vieŃii lor. Această stare este întărită de către atacator. În
această situaŃie ostaticii experienŃiază o disocier e a sentimentelor de gânduri și comportamente. Ei
afișează o atitudine de fals calm, precum și un com portament cooperant. Ei dezvoltă o “traumă
psihologică de tip infantil”, trebuie să se supună unor reguli, să asculte și să fie liniștiŃi, în caz
contrar putând fi răniŃi sau chiar omorâŃi.
Ostaticii pot sau nu să dezvolte o legătură pozitiv ă cu atacatorul (sindromul Stockholm), fapt
care depinde de doi factori: timpul, pe dexo parte, și lipsa unor contacte negative cu atacatorul, pe de
altă parte. Sindromul Stockhlom își are originea în trxun incident ce a avut loc în cadrul spargerii
unei bănci din Stockhlom, Suedia, în anul 1973. Inc identul a avut o durată de 130 de ore și a fost
rezolvat în mod pașnic, fără să fie rănit cineva. Î n final, autorităŃile au fost surprinse să constate că
ostaticii (angajaŃii băncii) au arătat o mare simpa tie faŃă de atacatori și ostilitate faŃă de forŃele de
ordine. Ostaticii au refuzat să depună mărturie împ otriva suspecŃilor, iar pe unii chiar ixau sprijini t
financiar în procesul care a avut loc.
Cele trei componente ale acestui sindrom sunt:
a) ostaticii dezvoltă atitudini de simpatie și afecŃiu ne faŃă de atacatori;
b) ostaticii dezvoltă atitudini negative faŃă de forŃe le de ordine;
c) după rezolvarea incidentului, ostaticii păstreaz ă, întrxo anumită măsură, un grad de
simpatie și compasiune faŃă de atacatori.
În acest caz, teoria afirmă că ostaticii depind atâ t de atacatori, cât și de forŃele de ordine pentru
axși asigura supravieŃuirea. Acest sentiment poziti v faŃă de atacator se dezvoltă în condiŃiile în car e
acesta din urmă, deși are puterea de a tortura sau ucide ostaticii, nu face acest lucru, fapt pentru c are
captivii dezvoltă un sentiment de gratitudine pentr u că li se acordă favoarea de fi lăsaŃi în viaŃă.
Datoria negociatorului este de a acŃiona în așa fel încât între atacator și ostatici să se realizeze
un transfer pozitiv. Negociatorul poate face posibi l acest lucru, fie prin folosirea în discuŃiile cu
atacatorul a numelor ostaticilor, fie prin axi cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme
medicale sau de altă natură, fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii
familiilor lor. Astfel, se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator și ostatici. MenŃi onăm
că, în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă și nu vor accepta
acest lucru. AlŃi factori care pot concura împotriv a realizării unei legături pozitive între atacator și
negociator sunt: diferenŃele culturale, preexistenŃ a unor stereotipuri rasiale, ideologice, etnice sau

religioase. În aceste cazuri este posibil ca trecer ea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii
ostaticilor datorită faptului că sentimentele negat ive dezvoltate de către atacator cu privire la osta tici
sunt întărite.
Ostaticii cer o atenŃie specială după consumarea ev enimentelor. Ei trebuie să fie incluși în
cadrul unor programe de terapie individuală și de g rup prin care să se realizeze readaptarea și
reabilitarea lor, controlarea impactului negativ pe care media și autorităŃile lxar putea avea asupra
lor.

Rezumat
Luarea de ostatici reprezintă un procedeu de luptă terorist, constând în răpirea, capturarea,
sechestrarea unor personalităŃi sau a unor cetăŃeni obișnuiŃi, utilizaŃi ca monedă de schimb, ca mijlo c
de presiune asupra familiilor și autorităŃilor în s copul impunerii condiŃiilor avute în vedere de auto rii
răpirii. În ultimii ani, luarea de ostatici a deven it o metodă favorită a terorismului politic, îndeos ebi
datorită largii publicităŃi de care se bucură aseme nea evenimente.
Negocierea este o situaŃie de schimb reciproc prin intermediul discuŃiilor. Stresul
negociatorului este mare deoarece costurile provoca te de un eventual eșec sunt și ele mari. Luarea
de ostatici reprezintă o situaŃie specială datorită faptului că este în joc viaŃa cuiva.
În cazul luării de ostatici dialogul care se iniŃi ază între părŃi are anumite avantaje. Astfel, pe
măsură ce se desfășoară incidentul, negocierea devi ne singura alternativă disponibilă. AutorităŃile
pot începe un dialog în cursul căruia să folosească diferite tactici menite să întârzie acŃiunile
atacatorului, să îi slăbească voinŃa și să îl deter mine să se predea în mod pașnic. În cazul în care
această tactică se dovedește a fi ineficientă, se c âștigă timp pentru a pune la punct o acŃiune în for Ńă
cât mai eficientă.
Negocierea în cazul unei situaŃii de criză amplific ă trăirile emoŃionale, predominând furia,
ostilitatea și teama. Prin insistenŃă și înŃelegere , negociatorul încearcă să creeze încredere.
Manipulând caracterul formal al actului de comunica re, ca și percepŃia atacatorului referitoare la
controlul comunicării, se diminuează acŃiunea pe ba ză de coerciŃie și ameninŃare, ceea ce conduce la
crearea unei colaborări între părŃile implicate.
Strategiile și tehnicile folosite de negociator și atacator pentru a obŃine concesii unul din
partea celuilalt, includ: ajustarea poziŃiei, câști garea bunăvoinŃei și dezvoltarea de propuneri.
Recunoașterea tehnicilor folosite de către atacator și contracararea lor ajută la transformarea
negocierii întrxun proces normativ.
Negociatorul trebuie săxi prezinte atacatorului în termeni foarte fermi capacitatea
autorităŃilor de axl pune în pericol, dar și săxi d emonstreze dorinŃa credibilă de axl ajuta. Câștigar ea
credibilităŃii de către negociator este esenŃială. Odată câștigat controlul asupra atacatorului, Tema de reflecŃie nr. 2
Sindromul Stokholm.

negociatorul trebuie să acŃioneze pentru a realiza imediat o legătură cu acesta.
Datoria negociatorului este de a acŃiona în așa fel încât între atacator și ostatici să se realizeze
un transfer pozitiv. Negociatorul poate face posibi l acest lucru, fie prin folosirea în discuŃiile cu
atacatorul a numelor ostaticilor, fie prin axi cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme
medicale sau de altă natură, fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii
familiilor lor. Astfel, se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator și ostatici. MenŃi onăm
că, în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă și nu vor accepta
acest lucru. AlŃi factori care pot concura împotriv a realizării unei legături pozitive între atacator și
negociator sunt: diferenŃele culturale, preexistenŃ a unor stereotipuri rasiale, ideologice, etnice sau
religioase. În aceste cazuri este posibil ca trecer ea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii
ostaticilor datorită faptului că sentimentele negat ive dezvoltate de către atacator cu privire la osta tici
sunt întărite.

Recomandări și comentarii cu privire la temele de r eflecŃie
Tema 1: AveŃi în vedere tacticile sau strategiile u tilizate în negociere.
Tema 2: Încărcătura afectivă a situaŃiei de ostatic , raporturi de putere.

Lucrarea de evaluare nr. 3 și modalitatea de evalu are

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR.
Buș, I. (2005). Psihologie și InfracŃionalitate x F undamente Teoretice, vol. I, ClujxNapoca: Editura
ASCR. RelaŃia dintre trăsăturile de personalitate ale neg ociatorului și actul negocierii

Modulul 4
MASSlMEDIA ȘI COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL

Scopul modului: Familiarizarea studentului cu elementele definitori i ale legăturii dintre massx
media și comportamentul infracŃional.
Obiectivele modulului: După parcurgerea acestui modul, ar trebui să puteŃi :

2.1 Introducere

IMPACTUL MASSlMEDIA ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV
Comunicarea este procesul prin care se realizează i nfluenŃarea și manipularea
comportamentală. Aceasta reprezintă procesul de tra nsmitere a informaŃiilor de la un emiŃător la un
receptor prin intermediul unui canal de comunicare, cu scopul de a produce asupra receptorului
anumite efecte.
Întrxo formă simplă, procesul de comunicare poate f i redat astfel:

INFORMAłIE INFORMAłIE

O formă specială de comunicare este comunicarea pr in massxmedia. Aceasta se referă la
sistemele și instituŃiile specializate care fac uz de mijloace tehnice (presă, radio, televiziune etc. )
pentru a răspândi, în mod indirect și unilateral, u n mesaj unei audienŃe largi, eterogene și dispersat e.
La nivel social massxmedia îndeplinește următoarele funcŃii:
/checkbld informativă;
/checkbld interpretativă;
/checkbld expresivă; /square4 Explica principiile de bază ale care susŃin efectel e massxmedia asupra
comportamentului.
/square4 Explica modul de achiziŃionare a comportamentului a gresiv din
perspectivă teoretică multiplă.
/square4 Explica dinamica contingenŃelor (întăriri și pedeps e) în achiziŃia
comportamentului agresiv.
/square4 Caracteriza principalele abordări teoretice care ex plică dezvoltarea și
achiziŃionarea comportamentului agresiv.
EMIłĂTOR CANAL RECEPTOR

/checkbld critică.

Prin intermediul massxmedia suntem informaŃi și ni se oferă posibilitatea de a fi “la curent”
cu ceea ce se întâmplă în lume, reprezentând o moda litate de socializare prin care se transmit
anumite norme și modele comportamentale.
Massxmedia reprezintă un fel de “agendă a realităŃi i”, stabilind ordinea de priorităŃi sau
ordinea importanŃei problemelor sociale prin intere sul pe carexl focalizează asupra lor.
Cele mai importante mijloace media sunt: ziarele, r evistele, cărŃile, cinematografia,
televiziunea, radioul etc. Acestea se diferenŃiază între ele prin modalităŃile tehnice folosite,
auditoriul circumscris, mod de prezentare etc.
În conștiinŃa omului civilizat, televiziunea a deve nit unul dintre cei mai importanŃi factori de
influenŃare și manipulare, atât în sens pozitiv, câ t și în sens negativ. Imaginea are un impact deoseb it
asupra comportamentului uman. Ea este cel mai ușor de înŃeles și constituie cel mai accesibil mijloc
de comunicare.
O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃ ă, fără reprezentare imagistică, este mai
puŃin traumatizantă și mai ușor de suportat decât o informaŃie însoŃită de imagini de la locul faptei.
Pe lângă modul de operare pe care îl oferă, aceste imagini pot stimula și anumite tendinŃe agresive
latente, mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament.
SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între m odelele prezentate în mediile de informare și
infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentu l publicităŃii: dacă televiziunea, ziarele și
revistele reușesc să convingă mii de oameni să cump ere un produs numai arătând că și alŃii îl
cumpără șixl apreciază, de ce nu ar urma un număr m are de indivizi exemplul pe care îl văd la
televizor sau în presa scrisă?
Prezentarea explicită a violenŃei poate da idei des pre existenŃa unor anumite forme de
comportament, dar aceasta este cu totul altceva. În special, tinerii imită modelele pe care le văd și
astfel învaŃă anumite comportamente antisociale. Da că li se oferă și exemple explicite de
comportament violent și reprobabil, tinerii ar pute a ajunge să ia toate aceste manifestări anormale
drept normale și acceptabile din punct de vedere so cial (Eysenck & Eysenck, 1998).
Sxa obiectat adeseori că un control asupra mediilor de informare înseamnă un act de cenzură
și deci o violare a libertăŃii de exprimare, dar pă rŃile interesate ar trebui să înŃeleagă că deși au pus la
îndoială metodologiile și concluziile cercetătorilo r, există totuși un prea larg consens al comunităŃi i
știinŃifice în ceea ce privește influenŃa negativă a massxmedia asupra comportamentului infracŃional.

Prezentarea violenŃei în massxmedia are un impact d eosebit asupra audienŃei, și implicit asupra
aspectului financiar. Interesul românilor pentru su biecte care abordează violenŃa este regăsit în
graficele de audienŃă TV. Numărul telespectatorilor crește considerabil și pe durata emisiunilor care
au ca subiect infracŃionalitatea: crime, violuri și tâlhării.
Convins că telespectatorii nu agreează violenŃa în exces, Consiliul NaŃional al Audiovizualului a
considerat că numărul emisiunilor în care predomină violenŃa ar trebui restrâns. Unii jurnaliști susŃi n
că nu presa creează violenŃa, ea nu face decât să o consemneze.
În ultimii ani, massxmedia din România a prezentat foarte multe cazuri șocante despre
violenŃă. Astfel, în luna octombrie 1998, în faŃa p rimăriei din Pitești, o femeie ameninŃa că își va d a
foc dacă autorităŃile nu îi repartizează o locuinŃă . În jurul ei sxa strâns atunci o mulŃime de oameni ,
dintre care unii chiar au încercat să intervină, da r cel care ixa împiedicat a fost chiar soŃul femeii . I.
V. șixa aruncat benzină pe îmbrăcăminte după care ș ixa dat foc. Operatorul a filmat întreaga scenă
care a fost transmisă în direct la TV. Aceste imagi ni au făcut înconjurul lumii, iar oamenii au văzut
o scenă de groază, cum flăcările au cuprins și au a rs corpul femeii.
Un alt caz șocant a fost prezentat în cadrul emisiu nii “Brigada Mobilă” când sxa insistat cu
obstinaŃie pe detaliile horror, în care capul tăiat al unui om a fost pus întrxo găleată, iar mâinile
acestuia, tăiate de asemenea, bătute în cuie pe ga rdul unei case.
Multe dintre știrile care au avut ca subiect copiii au arătat publicului imagini și scene de
coșmar. Poate fi amintită tragedia lui A. C., un co pil din Iași, violat și apoi omorât cu bestialitate . El
a fost găsit în pădurea de la marginea orașului, st rangulat și legat de trunchiul unui copac.
Ca și când suferinŃele fizice îndurate nu ar fi de ajuns, unii jurnaliști se întrec uneori în a
obŃine interviuri chiar de la victime, nefăcând alt ceva decât să sporească trauma psihică a acestora
prin retrăirea scenelor de coșmar.
Are violenŃa prezentată în massxmedia efecte asupra comportamentului infracŃional? Iar dacă
da, care sunt acestea? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom prezenta în continuare o serie de
rezultate experimentale, precum și modelele teoreti ce care sxau dezvoltat pe baza lor.
Manipularea comportamentală prin masslmedia
Comunicarea mediatică influenŃează comportamentul u man prin însuși conŃinutul mesajului,
identificarea și proiecŃia fiind efectele acesteia. Substratul motivaŃional al identificării și proiec Ńiei
este reprezentat, în special la tineri, de nevoia d e a trăi anumite satisfacŃii compensatorii faŃă de
unele impulsuri frustrante sau stări conflictuale. Evident, unul și același mesaj poate provoca reacŃi i

diferite de la un subiect la altul, aceasta datorit ă unor factori care Ńin atât de procesul de comunic are
în sine, cât și de structura personalităŃii sau con diŃia socială a subiectului.
Manipularea comportamentală prin massxmedia reprezi ntă un tip de influenŃă socială
negativă, condamnabilă din punct de vedere etic pen tru că lezează demnitatea umană.
Conform sondajelor de opinie care sxau realizat ref eritor la acest subiect, aproximativ șapte
din zece persoane consideră că este prea multă viol enŃă în massxmedia și mai mult de două treimi
din cei intervievaŃi șixau exprimat convingerea că violenŃa televizată încurajează violenŃa în rândul
tinerilor. Studiile referitoare la agresivitate au dus la concluzia că există o strânsă legătură între
cultul violenŃei promovat de televiziune și violenŃ a din viaŃa reală.
Revistele de senzaŃie, benzile desenate, se caracte rizează printrxun nivel ridicat de violenŃă în
ce privește conŃinutul lor. Programele destinate co piilor, în special desenele animate, cuprind tot ma i
multe scene de violenŃă. Teoria stimulării agresivi tăŃii susŃine că vizionarea unor scene de violenŃă
stimulează subiectul să se comporte întrxun mod vio lent.
Massxmedia oferă în special tinerilor atât tehnici, cât și mijloace ingenioase de agresiune și
de săvârșire a infracŃiunilor. În împrejurări favor abile, tinerii vor fi tentaŃi să le pună în aplicar e.
Încărcate cu conŃinuturi informaŃionale pe tema vio lenŃei, gândirea și memoria tinerilor este
orientată spre violenŃă. Vizionarea sistematică a u nor scene de violenŃă generală și de violenŃă
sexuală are ca efect o desensibilizare emoŃională ș i o reducere sau o stingere a atitudinii empatice
faŃă de victimele unor astfel de acte.
Prin modelele comportamentale negative pe care le o feră, massxmedia nu mai are un rol
socializator. ViolenŃa mediatizată își pune amprent a asupra gradului de securizare personală și
socială, făcânduxi pe consumatori să se simtă mult mai vulnerabili faŃă de cei din jurul lor.
Expunerea la violenŃă prin programele massxmedia ar e cea mai mare influenŃă la copiii care
nu au ajuns la vârsta adolescenŃei. De multe ori ac eștia imită formele de agresiune pe care lexau
vizionat la televiziune sau filme. Evident, nu toŃi copiii care sunt expuși la violenŃă prin massxmedi a
folosesc modelele agresive când sunt confruntaŃi cu situaŃii conflictuale. Unul din factorii
determinanŃi este mediul familial. Un mediu familia l caracterizat printrxun nivel crescut de
agresivitate, creează mai multe șanse pentru dezvol tarea tendinŃelor către acest gen de
comportament.
Un material transmis prin massxmedia este cu atât m ai atrăgător cu cât nota de senzaŃional
este mai pregnantă. O astfel de caracteristică o da u efectele speciale vizuale sau de sunet. Copiii vo r
fi tentaŃi să urmărească acele materiale care cupri nd multe scene de acŃiune coroborate cu efecte
speciale.

Massxmedia și în special televiziunea, prin program ele deosebit de violente pe care le
difuzează sau prin filmele de groază, poate avea ef ecte negative asupra dezvoltării fizice și psihice a
copiilor. Acești copii pot fi urmăriŃi de terori no cturne și fantezii sinistre. Aceste stări de frică,
anxietate, coșmaruri, insomnii, se pot transforma ș i structura în timp, în adevărate fobii.
PrezenŃa erotismului și a pornografiei în massxmedi a are o serie de efecte negative asupra
dezvoltării personalităŃii tinerilor. Expunerea fre cventă și de durată la scene erotice, pornografice pe
fond de violenŃă poate fi considerată un factor cau zal al actelor antisociale și de violenŃă sexuală
(Hawkins & Zimring, 1988). Materialele pornografice sunt principalul factor care stimulează
agresivitatea îndreptată împotriva femeilor.
Internetul reprezintă o altă sursă de obŃinere a in formaŃiilor cu caracter pornografic. Astfel
orice utilizator al acestuia poate ajunge la pagina de prezentare a sitexului, de unde poate afla
amănunte și poate viziona imagini pornografice. Pen tru a atrage cât mai mulŃi clienŃi, în prima fază
se oferă gratuit seturi de fotografii ale “modelelo r” în diferite ipostaze, condiŃia fiind doar de axș i
lăsa adresa de exmail, alegerea unei parole și a un ui pseudonim. “Modelele” pot fi contactate prin
telefon, exmail etc.
Massxmedia trebuie să realizeze o selecŃie mai aten tă a programelor și materialelor difuzate,
să promoveze modele și principii morale de educare a tinerilor, astfel încât ei înșiși să poată elabor a
judecăŃi de valoare asupra comportamentului moral ș i asupra relaŃiei dintre constrângere și libertate.

Teorii asupra originii și dezvoltării comportamentu lui agresiv
ConsideraŃii generale
DiscuŃiile despre originea și dezvoltarea comportam entului agresiv, respectă vechea
controversă dintre “moștenit” și “dobândit”, dintre rolul eredităŃii și rolul învăŃării din psihologia
clasică (Geen, 1990).
Se ridică aceleași întrebări: comportamentul uman e ste rezultatul unor impulsuri și instincte
moștenite biologic, ereditar sau este rezultatul ex perienŃei, condiŃionării și învăŃării? Agresivitate a
este o parte normală a comportamentului uman, moște nită de la primate sau este o aberaŃie a naturii
umane, creată de condiŃiile sociale și de mediu?
Punctul de vedere biologic susŃine ipoteza unor ten dinŃe agresive determinate genetic, comune
omului și întregii lumi animale; cel behaviorist su sŃine originea lui în experienŃă, condiŃionare și
învăŃare.
Cele două poziŃii nu se exclud reciproc (Geen,1990) , atât moștenirea genetică cât și cea învăŃată
constituind premisele răspunsului agresiv la anumit e situaŃii din mediu.

Teoria învăŃării sociale
Această teorie a fost promovată de Albert Bandura ș i colaboratorii săi (1973) și conform acesteia
agresivitatea este o atitudine socială dobândită, î nvăŃată din succesele și insuccesele activităŃii
umane (prin întăriri pozitive și negative), ca și p rin imitarea unor modele de comportament agresiv.
Comportamentul agresiv este analizat din trei punct e de vedere:
/square4 condiŃii care facilitează achiziŃionarea acestui ti p de comportament;
/square4 influenŃele de mediu care facilitează desfășurarea comportamentului agresiv;
/square4 condiŃiile care menŃin comportamentul agresiv (Geen , 1990).
Kaplan & Saddock (1995) spun că există trei concept e de bază în toate teoriile învăŃării și anume
achiziŃia comportamentului agresiv, instigarea la a gresivitate și întărirea acestui tip de
comportament. AchiziŃia înseamnă observarea directă a comportamentului în familie sau la TV, iar
comportamentul agresiv apare cu o probabilitate mai mare la instigare, iar întărirea comportamentală
se observă mai ales la cei care au trăit întrxun me diu în care agresivitatea era o prezenŃă constantă.
Potrivit acestor autori, multe forme ale comportame ntului agresiv sunt, din punct de vedere cultural,
întărite pozitiv și acceptate social.
Conform lui Berkowitz (1993), comportamentul agresi v este un rezultat al învăŃării în timpul
experienŃei proprii, întăririle pozitive pentru act ele agresive determinând subiectul să recidiveze,
anticipând recompensa pe baza experienŃei anterioar e. Astfel, eliminarea completă a agresivităŃii din
societatea umană este imposibilă din cel puŃin două motive:
/square4 oamenii învaŃă prea repede că acest tip de comporta ment este recompensat;
/square4 nimeni nu poate evita sentimentele negative de nefe ricire și de stres care au o importantă
contribuŃie la apariŃia comportamentului agresiv.
În legătură cu acest aspect el a studiat factorii d e risc care produc creșterea mâniei, a ostilităŃii și a
violenŃei în societate: sărăcia, temperaturile înal te, aglomeraŃiile urbane, poluarea atmosferică,
mirosurile grele, evenimentele triste din viaŃă, ma ssxmedia, consumul de alcool și droguri, accesul
liber la armele de foc, dar a atras totodată atenŃi a asupra necesităŃii interpretării probabilistice a
acestora, relaŃia directă cauzăxefect fiind posibil de pus în evidenŃă numai pe populaŃii mari de
subiecŃi.

Teoria neoasociaŃionistă

Conform lui Berkowitz (1993) frustrarea generează c omportamentul agresiv doar în măsura în care e
resimŃită ca fiind neplăcută, adică atunci când se pune problema valenŃei afective și stilului
atribuŃional de raportare a subiectului la frustrar e.
Din analiza teoriei lui Berkowitz se poate concluzi ona că învăŃarea poate modifica doar relaŃia dintre
frustrare și agresivitate, nefiind însă responsabil ă pentru agresivitate. În această relaŃie autorul a
introdus două elemente intermediare:
/square4 reacŃia emoŃională la frustrare exprimată prin sent imente negative de tipul mâniei,
depresiei, anxietăŃii;
/square4 prezenŃa indiciilor evocatoare, indispensabile pent ru reactualizarea agresivităŃii.
Primul element este condiŃia internă emoŃională car e corespunde sentimentului de frustrare la
individ, condiŃie care depinde de caracterul volunt ar/involuntar atribuit frustrării și de evaluarea
generală a comportamentului celuilalt în situaŃia p articulară creată.
Indicii evocatori sunt, pe lângă agentul frustrant însuși, stimulii externi asociaŃi cu acesta prin
asemănare și prin contagiune temporală sau spaŃială , ca de exemplu arme, fotografii, culori,
temperatură etc.
Berkowitz a preluat mai târziu elementele teoriei a tribuŃionale (Averill, 1983; Dodge, 1986)
susŃinând că persoana resimte emoŃii negative și de vine cu atât mai agresivă cu cât:
/square4 atribuie sursa frustrării celuilalt
/square4 consideră că obstacolul îi este special destinat
/square4 consideră comportamentul celuilalt ca impropriu din punct de vedere social
Persoana frustrată devine extrem de nefericită, cop leșită de sentimente negative, sentimente care
devin stimulii principali ai comportamentului agres iv. Dar aceasta este doar un exemplu caracteristic
fenomenului mult mai general al agresivităŃii deter minate de emoŃiile negative. Au fost descoperite
și alte surse de afecte negative care duc la agresi vitate, inclusiv ameninŃările la adresa identităŃii ,
depresia, durerea fizică.

Teorii genetice, neurobiologice și hormonale
Studiile pe gemeni sunt deocamdată unele din puŃine le metode de studiu a componentei
ereditare în comportamentul agresiv, deoarece etic și deontologic, selecŃia naturală și controlată nu
este posibilă la om. Aplicată la animale inferioare , selecŃia naturală controlată demonstrează
indubitabilitatea eredităŃii în comportamentul agre siv (Kaplan & Saddock, 1995).

Studiile pe gemeni mono și dizigoŃi, reluate ulteri or de către cercetători precum, Wilson &
Herrnstein (1985), Tellegen et al., (1988) dau rezu ltate destul de contradictorii, dar care invită la
continuarea lor.
Ceea ce studiile subliniază însă de fiecare dată es te necesitatea completării datelor referitoare
la implicaŃiile ereditare și faptul că se moșteneșt e un potenŃial agresiv care poate sau nu să se
manifeste deschis, în funcŃie de influenŃele de med iu care pot activa și întări acest potenŃial.
Explicarea comportamentului agresiv prin anomalii cromozomiale, în speŃă cea referitoare la
existenŃa unui cromozom Y în plus la bărbaŃi, const ituie tema a numeroase cercetări actuale.
/square4 RelaŃia comportamentului agresiv cu biochimismul um an a fost amplu cercetată mai ales
în ultimii ani, visxaxvis de diferenŃele de sex, ce rte la animale, unde în mod obișnuit,
masculul este mai agresiv decât femela. Sistemul ne urochimic al organismului
sensibilizează persoana în anumite condiŃii declanș atoare pentru comportamentul agresiv
și o face să adopte mai frecvent acest comportament .
Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că, în stadiul actual al cercetărilor, agenŃii biochimici nu
sunt cauzele directe ale comportamentului agresiv, ci ei fac persoana mai sensibilă la stimulii extern i
care produc reacŃia agresivă, sau pot exacerba inte nsitatea acestui răspuns (Berkowitz, 1993).
InfluenŃa neurotransmiŃătorilor
Două tipuri de studii efectuate pe animale au arăt at că observarea violenŃei sau perceperea
ameninŃării violenŃei produce o activare neuronală detectabilă și modificări în funcŃionarea
neurotransmiŃătorilor (Welch & Welch, 1997). La fe l de interesantă este și teoria lui Miczek (1995)
asupra ameninŃării cu bătaia. Animalele care au fos t puse întrxo situaŃie de confruntare, chiar și în
lipsa comportamentului agresiv deschis, au arătat u n pattern specific de activare neuronală.
De aici se poate sugera că observarea violenŃei sau a confruntărilor determină activarea
neuronală a patternxului înnăscut care devine asoci at cu indiciile observate în mediu, chiar și în
absenŃa oricărei întăriri pentru animal. Asemenea i ndicii pot declanșa același pattern de activare car e
pregătește animalul pentru agresiune. Cu toate că e xistă câteva alternative explicative în toate acest e
studii, rămâne de văzut dacă asemenea reacŃii sunt valabile și în cazul oamenilor.
Hormonii și învăŃarea observaŃională
Hellhammer și colaboratorii săi (1985) au expus băr baŃi tineri și adulŃi la diferite scene de
film și apoi au măsurat nivelul de testosteron al s ubiecŃilor. Sxa descoperit creșterea nivelului de

testosteron după expunerea la filme erotice, scăder ea acestuia după expunerea la filme generatoare
de anxietate, dar nici o schimbare după expunerea l a filme violente.
Se poate considera, cel puŃin la nivel teoretic, că răspunsul nivelului de testosteron va
depinde de personajul cu care subiectul se identifi că: cu victima sau cu agresorul. Aceasta este o
problemă foarte importantă deoarece, așa cum este s tabilit deja, hormonii pot altera percepŃia
semnalelor sociale între membrii aceleiași specii ( Huesmann, 1997) și în mod particular, un nivel
ridicat de testosteron poate face organismul mai se nsibil la stimulii ameninŃători.
Arousallul, eroarea de atribuire ostilă și refacere a scenariului
Procesele hormonale și ale neurotransmiŃătorilor, r elaŃionate cu observarea violenŃei,
furnizează dovezi biologice în privinŃa erorilor de atribuire ostilă și a refacerii scenariilor agresi ve.
Indiciile asociate cu observarea violenŃei pot decl anșa un răspuns fiziologic care pregătește individu l
pentru violenŃă, testosteronul sensibilizânduxl cu privire la stimulii ameninŃători. În mod similar, n e
putem aștepta ca asocierea arousalxului cu observar ea violenŃei să aibă efect asupra procesării
informaŃiei care guvernează comportamentul social.
Organismul care a fost expus o lungă perioadă de ti mp la violenŃă, poate fi mult mai activat
în prezenŃa indiciilor anterior asociate cu observa rea acesteia. Un nivel general prea ridicat de
arousal va face dificilă interpretarea indiciilor a mbiguui și în această situaŃie poate să apară eroa rea
de atribuire ostilă (Dodge & Somberg, 1987). Aceast ă stare de activare va determina o căutare
superficială a scenariilor, iar cel mai bine învăŃa t scenariu va domina refacerea. Găsirea unui
scenariu potrivit pentru a răspunde la ameninŃare f ără a escalada violenŃa, nu este o sarcină cognitiv ă
ușoară, iar succesul performaŃei în sarcinile cogni tive dificile este diminuat în cazul în care nivelu l
de arousal devine foarte ridicat (Anderson, 1980).
Dacă secreŃia de testosteron este de asemenea stim ulată și deformează percepŃia stimulilor
sociali, riscul atribuirii ostile crește direct pro porŃional cu probabilitatea de refacere a scenarii lor
agresive. Activarea neurotransmiŃătorilor specifici sau a patternxului neuronal asociat cu
agresivitatea se poate constitui întrxun indiciu su plimentar pentru interpretarea și refacerea
scenariului agresiv.
Ne putem aștepta ca diferenŃele individulale în pr ivinŃa arousalxului să joace și ele un rol în
achiziŃia scenariilor prin învăŃare observaŃională. persoanele care au un nivel de bază scăzut al
arousalxului, cum ar fi de exemplu extravertiŃii (E ysenck & Eysenck, 1998) vor căuta stimulări care
să le aducă arousalxul la un nivel optim. În societ atea modernă observarea violenŃei în viaŃa reală sa u

în filme, constituie o oportunitate evidentă de cre ștere a nivelului de arousal dar, din nefericire,
introvertiŃii par să petreacă în general mai mult t imp în faŃa televizorului (Huesmann, 1986). Acest
fenomen poate fi doar un rezultat al introvertirii. extravertiŃii, atunci când privesc scene violente
sunt mult mai activaŃi de acestea, iar acest arousa l este de fapt o întărire a comportamentului
(Huesmann, 1997). Din acest motiv, ei sunt mai expu și la violenŃă și riscului de a achiziŃiona
scenarii violente prin învăŃare observaŃională.
La fel de importantă ca și învăŃarea observaŃională în achiziŃia scenariilor potrivite, trebuie să
fie și sensibilitatea copilului la consecinŃele fol osirii scenariului, de exemplu, la recompensă sau
pedeapsă. Este probabil ca acei copii care sunt mai puŃin ușor de condiŃionat prin aprobarea socială,
să fie mai predispuși la achiziŃia scenariilor agre sive nepotrivite întrxun mediu normal. Copilul care
experienŃiază mai puŃină anxietate ca răspuns la de zaprobarea socială și mai puŃină gratificaŃie ca
răspuns la recompensele sociale, este mult mai greu de condiŃionat.

Rezumat
O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃ ă, fără reprezentare imagistică, este mai puŃin
traumatizantă și mai ușor de suportat decât o infor maŃie însoŃită de imagini de la locul faptei. Pe
lângă modul de operare pe care îl oferă, aceste ima gini pot stimula și anumite tendinŃe agresive
latente, mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament.
SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între m odelele prezentate în mediile de informare și
infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentu l publicităŃii: dacă televiziunea, ziarele și
revistele reușesc să convingă mii de oameni să cump ere un produs numai arătând că și alŃii îl
cumpără șixl apreciază, de ce nu ar urma un număr m are de indivizi exemplul pe care îl văd la
televizor sau în presa scrisă?
DiscuŃiile despre originea și dezvoltarea comportam entului agresiv, respectă vechea controversă
dintre “moștenit” și “dobândit”, dintre rolul eredi tăŃii și rolul învăŃării din psihologia clasică. Po trivit
teoriei învăŃării sociale, agresivitatea este o ati tudine socială dobândită, învăŃată din succesele și
insuccesele activităŃii umane (prin întăriri poziti ve și negative), ca și prin imitarea unor modele de
comportament agresiv. Studiile genetice subliniază însă de fiecare dată este necesitatea completării
datelor referitoare la implicaŃiile ereditare și fa ptul că se moștenește un potenŃial agresiv care poa te
sau nu să se manifeste deschis, în funcŃie de influ enŃele de mediu care pot activa și întări acest
potenŃial. Tema de reflecŃie nr. 1
DicutaŃi dinamica moștenitxdobândit în achiziŃia co mportamentului agresiv.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR.
Buș, I. (2005). Psihologie și InfracŃionalitate x F undamente Teoretice, vol. I, ClujxNapoca: Editura
ASCR.

Modulul 5
ABORDAREA COGNITIVA A COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL
ȘI PSIHOPATOLOGIA COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL
Scopul modului: Familiarizarea studentului cu noŃiuni de abordare c ognitivă și de
psihopatologie a comportamentului infracŃional.
Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol, ar trebui să pute Ńi:

3.1 Modelul centrat pe persoană al lui Rogers

ABORDAREA COGNITIVĂ A COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL
ContribuŃiile cele mai însemnate în explicarea agr esivităŃii și comportamentului agresiv din
această perspectivă au fost aduse de Zillmann (1978 ), Dodge (1980) și Huesmann (1982).
Principiul transferului de excitare
Zillmann sxa axat pe interpretarea cognitivă a acti vităŃii fiziologice, luând în considerare
principiile teoretice asupra emoŃiilor, promovate d e Schachter și Singer (1962) conform cărora
starea emoŃională este produsul interacŃiunii dintr e activarea fiziologică și interpretarea cognitivă a
acesteia. Astfel, în timp ce prima componentă este privită ca emoŃional nespecifică, ea determinând
numai intensitatea procesului emoŃional, interpreta rea cognitivă este cea care dă calitatea stării
afective.
Pornind de la aceasta, Zillmann a sugerat că există o legătură puternică între activarea
fiziologică, operaŃionalizată prin ritm respirator, activitate epidermală, tensiune arterială etc. și
agresivitate, pentru că valorile ridicate ale activ ării fiziologice sunt specifice unui individ frustr at.
Zillman (1978) a formulat principiul transferului d e excitare conform căruia atunci când un
eveniment ce induce o stare de activare (arousal) i a sfârșit, excitaŃia rămâne și descrește lent. /square4 Expune principiile fundamentale ale abordării cogni tive a
comportamentului infracŃional;
/square4 Expune principiile pe care se bazează perspectiva p sihopatologică asupra
comportamentului infracŃional
/square4 Explica rolul credinŃelor normative în reglarea com portamentului
agresiv.
/square4 Descrie fenomenul de manipulare comportamentală pr in massxmedia.

ApariŃia unui nou eveniment ce induce stări emoŃion ale determină transferul de excitaŃie și, implicit,
amplificarea răspunsului. Acest transfer nu funcŃio nează însă întotdeauna deoarece intervin și
factorii legaŃi de context și interpretarea cogniti vă, aceasta din urmă favorizând un răspuns mai bine
adaptat circumstanŃei.
Modele cognitive de procesare a informaŃiei agresiv e
Există dovezi conform cărora observarea încă din co pilărie a agresivităŃii și violenŃei în
mediul în care copilul se dezvoltă, inclusiv în mas sxmedia, contribuie în mod substanŃial la
dezvoltarea comportamentelor agresive care pot pers ista pe tot parcursul vieŃii.
Dovezile empirice privind importanŃa învăŃării obse rvaŃionale au fost acumulate dexa lungul
timpului fiinduxle adăugată relevanŃă prin emergenŃ a modelelor proceselor socialxcognitive care
explică diferenŃele individuale în cazul agresivită Ńii. Huesmann (1997) a realizat o trecere în revist ă
a modelului cognitiv de procesare a informaŃiei în cazul comportamentului social prin intermediul
căruia agresivitatea poate fi înŃeleasă. De asemene a, a scos în evidenŃă rolul pe care învăŃarea
observaŃională îl joacă în dezvoltarea structurilor cognitive și de procesare a informaŃiei care
controlează comportamentul social în general, și c omportamentul agresiv în particular.
Există două modele generale ale proceselor cognitiv e de procesare a informaŃiei care au
încercat explicarea modului în care oamenii achiziŃ ionează și își menŃin comportamente agresive.
Primul a fost dezvoltat de Dodge et al., (1980, 198 6; Crick & Dodge, 1994) și sxa axat pe percepŃii și
atribuiri, iar doilea, dezvoltat de Huesmann et al. , (Huesmann 1982, 1986, 1988; Huesmann & Eron,
1984) sxa axat în mod particular pe credinŃe, scena rii și învăŃarea observaŃională. Ambele modele se
bazează pe teoria procesării informaŃiei și își au originea în formulările anterioare ale lui Bandura
(1979, 1986) cu privire la procesele cognitive impl icate în învăŃarea socială, precum și în gândirea
neoasociaŃionistă a lui Berkowitz (1990).
Dodge et al. au pus în evidenŃă existenŃa unui stil atribuŃional ostil definit ca fiind tendinŃa de
a atribui altora intervenŃii ostile în situaŃii amb igue. Acești cercetători au pornit de la ipoteza
conform căreia copiii sunt mai agresivi deoarece au două tipuri de viziuni: o “viziune cinică”,
manifestată ca o tendinŃă de axi vedea pe alŃii ca fiind agresivi, și o “viziune paranoică”, manifesta tă
ca predispoziŃie de a se aștepta la consecinŃe nega tive pentru sine.
Dodge a susŃinut că orice eroare apărută în orice m oment al atribuirii, poate duce la
manifestarea unui comportament agresiv. El a conclu zionat că întrxo situaŃie dată, un copil agresiv
va fi mai susceptibil de a selecta stimuli consider aŃi ostili, de a interpreta atitudinea altora ca os tilă,

de a alege soluŃii agresive și, ca urmare, de a man ifesta comportamente agresive, toate acestea ca
urmare a evaluării sumare a efectelor și consecinŃe lor comportamentelor sale.
Huesmann a propus integrarea elementelor cheie ale modelului social x cognitiv întrxun
model unificat de procesare a informaŃiei care expl ică rolul cogniŃiilor, mai exact al scenariilor,
schemelor și credinŃelor normative în comportamentu l agresiv.
Acest model pornește de la premisa conform căreia c omportamentul agresiv este controlat în
mare măsură de o extensie a unor scenarii cognitive care sunt stocate în memoria persoanei și care
sunt utilizate ca și ghid de comportament și modali tate de rezolvare a problemelor sociale. Un
scenariu încorporează cunoștinŃe declarative și pro cedurale, sugerând ce evenimente se vor produce
în mediu, cum trebuie să se comporte persoana ca ră spuns la acestea și care va fi rezultatul probabil
al comportamentului respectiv.
Schemele cauzale sunt o a doua modalitate de cogniŃ ie despre care se presupune că
influenŃează comportamentele. Acestea sunt o bază d e date pe care individul o folosește pentru
evaluarea semnalelor din mediu și pentru realizarea de atribuiri cu privire la intenŃiile celorlalŃi.
Aceste atribuiri vor influenŃa căutarea unui scenar iu de comportament.
CredinŃele normative sunt o a treia formă de cogniŃ ie care joacă un rol central în reglarea
comportamentului agresiv, referinduxse la oportunit atea acestuia și sunt relaŃionate cu perceperea
normelor sociale. CredinŃele normative sunt folosit e pentru a interpreta comportamentele altora,
pentru a ghida căutarea scenariilor sociale și pent ru a înlătura scenariile și comportamentele
nepotrivite.
Rolul învăŃării observaŃionale în achiziŃia scenari ilor, schemelor și credinŃelor agresive
ÎnvăŃarea joacă un rol cheie în achiziŃia scenariil or și schemelor pentru comportamentul social.
Cercetările în domeniul dezvoltării copilului au s ugerat că învăŃarea observaŃională și condiŃionarea
interacŃionează pe măsură ce copilul se dezvoltă pe ntru axi oferi posibilitatea să achiziŃioneze
scheme și scenarii (Bandura, 1973, 1977, 1986, Band ura, Ross & Ross, 1963, Eron, Walder &
Lefkowitz, 1971, Huesman & Eron, 1986).
O credinŃă, o schemă sau un scenariu este mult mai probabil de a fi mai întâi sugerat prin
observarea celorlalŃi și mai apoi mult mai ferm con solidat prin întărirea folosirii lui. Observarea
părinŃilor, fraŃilor, partenerilor de joacă, toate sunt importante, cum la fel de importantă este și
observarea personajelor din massxmedia.
Un important principiu de encodare aplicat învăŃări i observaŃionale este cel al specificităŃii
encodării (Tulving & Thompson, 1973). Acesta se ref eră la dovada empirică potrivit căreia

contextul specific în care informaŃia apare atunci când este encodată, devine asociat cu informaŃia și
poate declanșa activarea sa în memorie mai bine dec ât alte informaŃii semantic realaŃionate. Astfel,
de exemplu, culoarea unei camere în care a fost obs ervat un act violent, poate mai târziu declanșa
amintiri ale acelui act.
O varietate de alte caracteristici ale observării s cenelor mărește sau diminuează posibilitatea ca
un copil să encodeze scenariile observate sau să ad opte schemele sau credinŃele deduse. Observarea
scenariilor care nu sunt frapante precum și observa rea consecinŃelor indezirabile reduce posibilitatea
ca acestea să fie encodate ca posibile scenarii de folosit în viitor.
Cu cât copilul se identifică mai puŃin cu persoanel e observate și cu cât comportamentul
acestora i se pare mai nerealist, cu atât mai puŃin va encoda ceea ce aceștia ixau arătat. Pe parcursu l
procesului de învăŃare schemele care sunt activate, influenŃează reușita encodării și integrării în
memorie a scenariilor observate, în aceeași măsură cu natura inferenŃelor care au fost realizate.
Astfel, starea emoŃională cât și stimulii situaŃion ali pot face ca schemele să devină accesibile
conștiinŃei. Dacă schemele activate sunt în discordanŃă cu scena riul observat, encodarea este dificilă,
pe când, în cazul unei conocordanŃe, encodarea va f i facilitată. De exemplu, o persoană furioasă, cu
arousal ridicat, ar putea vedea o secvenŃă de compo rtament agresiv mult mai potrivită decât ar
consideraxo în altă circumstanŃă. Un băiat care ved e numai comportamente agresive va encoda cu o
mai mare probabilitate un comportament agresiv rece nt observat, decât un băiat a cărei memorie este
plină de aminitiri ale unor soluŃii prosociale.
Chiar dacă scenariile agresive nu sunt folosite și întărite, ele pot deveni mult mai accesibile
unui copil dacă acesta le repetă. Repetarea poate î mbrăca forme diferite, de la simpla evocare a
scenei originale, la fantezii despre aceasta, până la punerea ei în aplicare (Huesmann, 1997).
ÎnvăŃarea observaŃională a scenariilor deviante
Este dificilă din punct de vedere metodologic evalu area scenariilor pe care indivizii lexau
encodat, dar se pot totuși face inferenŃe și apreci eri referitoare la ce fel de scenarii vor fi puse în
aplicare cu cea mai mare probabilitate. Dovezile e xistente sugerează că, de fapt, cele mai accesibile
scenarii sociale pentru copiii agresivi sunt scenar iile agresive. De exemplu, sxa arătat că scenariile
utilizate de copiii mai agresivi pentru rezolvarea unor probleme ipotetice tind să încorporeze mai
multă agresivitate fizică și acŃiuni manipulatoare, iar copilul agresiv e mai puŃin predispus spre a
genera scenarii prosociale în rezolvarea problemelo r sale (Deluty, 1981).
Copiii care cresc observând violenŃă în jurul lor s e vor comporta mai violent (Guerra,
Huesmann, Tolan, VanAker & Eron, 1995), iar copiii agresaŃi fizic de părinŃii lor vor fi predispuși
mai târziu la agresiuni fizice împotriva propriilor lor copii (Widom, 1989).

Cercetările în domeniul violenŃei și agresivităŃii massxmedia aduc dovezi mai convingătoare
cu privire la acest proces. Binecunoscuta contagiun e a suicidului și crimele la indigo sunt unele
dintre cele mai clare și elocvente exemple ale scen ariilor agresive specifice care sunt achiziŃionate
prin observarea lor în media. Dovezi știinŃifice mu lt mai importante aduse de numeroasele studii de
laborator și de teren, care au demonstrat encodarea scenariilor specifice pentru astfel de observaŃii.
Paradigma tipică este aceea în care copiii selectaŃ i aleator și cărora lexau fost expuse scurte filme
violente și respectiv nonviolente, au fost ulterio r observaŃi cu privire la modul în care sxau jucat
după vizionarea filmelor.
Rezultatele au arătat că cei care au văzut filmul v iolent sxau comportat mai agresiv imediat
după vizionare (Bandura, Ross și Ross, 1963; Huesma nn, 1997). Asemenea rezultate au fost
obŃinute atât în cazul agresiunii directe asupra un ui obiect neînsufleŃit (“Bobo” dolls), cât și în ca zul
agresiunii directe asupra partenerilor de joacă.
ÎnvăŃarea observaŃională a credinŃelor normative de viante
Un scenariu poate să nu fie utilizat în situaŃia în care e evaluat ca fiind nepotrivit prin
raportare la credinŃele normative ale individului r eferitoare la agresivitate. O serie de cercetători
printre care Huesmann & Guerra (1992) au dezvoltat o modalitate de măsură a credinŃelor normative
referitoare la agresivitate în general (de exemplu, “Este de obicei în regulă săxi împingi și săxi
îmbrâncești pe cei din jurul tău?”) și la răzbunare (“Dacă o fe tiŃă strigă la tine, este normal să o
lovești?”) au demonstrat că adulŃii și copiii care sunt mai agresivi, au credinŃe normative care aprob ă
mai mult agresivitatea.
Întrxun studiu longitudinal (Huesmann & Guerra, 199 7) sxa arătat că acele credinŃe
normative despre agresivitate par să se cristalizez e în copilăria timpurie. Pentru copiii în vârstă de 6x
7 ani asemenea credinŃe sunt foarte instabile și nu prezic atât de mult comportamentul agresiv
ulterior. Asemenea credinŃe sunt însă prezise de în suși comportamentul anterior al copilului. Pentru
copiii de 10×11 ani situaŃia se schimbă, credinŃele normative fiind stabile și prezicând
comportamentul agresiv ulterior. Astfel, perioada d e vârstă cuprinsă între 6×9 ani pare să fie
perioada pe parcursul căreia credinŃele normative ș i alte scheme relaŃionate cu comportamentul
agresiv se dezvoltă prin interacŃiunea cu mediul (H uesmann, 1997).
Dar cum achiziŃionează copiii credinŃele normative? Cele mai multe studii susŃin punctul de
vedere cu privire la rolul cheie al învăŃării obser vaŃionale. Copiii ascultă, aud credinŃele exprimate
de părinŃii lor sau de alte persoane din jurul lor, observă în același timp comportamentul acestora, ș i
fac inferenŃe în legătură cu acceptabilitatea agres ivităŃii și violenŃei pe care ei au văzutxo. Astfel ,
credinŃele lor tind să coreleze cu cele ale părinŃi lor (Huesmann & Eron, 1984) și ale celorlalŃi

(Henry, Guerra, Huesmann & VanAcker, 1996).Trebuie menŃionat și faptul că observarea violenŃei
în massxmedia influenŃează credinŃele referitoare l a acceptabilitatea acesteia. Cu cât vizionează mai
multă violenŃă TV, cu atât mai acceptantă este atit udinea copiilor faŃă de comportamentul agresiv
(Dominik & Greenberg, 1972).

PSIHOPATOLOGIA ACTULUI INFRACłIONAL
Este infracŃiunea o boală?
Este aproape imposibil a demonstra ipoteza conform căreia comportamentul infracŃional Ńine
de patologie, însă este cel puŃin la fel de dificil a demonstra că acesta nu are nici o legătură cu
patologicul (Raine, 1997). Motivul pentru acest par adox este simplu: experŃii din psihiatrie și
psihologie nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește definiŃia psihopatologiei. În
DSMxIIIxR (APA, 1987) se menŃionează faptul că „nic i o definiŃie nu specifică în mod adecvat
graniŃele dincolo de care întâlnim conceptul de tul burare mentală”. Dacă psihopatologia nu poate fi
definită suficient de precis, nu se poate preciza d acă un comportament infracŃional intră în această
categorie.
Au fost enumerate cel puŃin 13 critici la adresa pe rspectivei infracŃiunii ca o tulburare:
1. Există diferenŃe majore de vârstă, gen și diferenŃ e etnice în rata comportamentului infracŃional;
aceste efecte demografice sunt inconsistente cu per spectiva conform căreia infracŃiunea este o boală.
2. Dexa lungul timpului au existat diferenŃe majore î n frecvenŃa comportamentelor infracŃionale,
aspect inconsistent cu perspectiva infracŃiunii ca
3. Există importante variaŃii transxculturale în rat a infracŃionalităŃii, ceea ce invalidează statutul
infracŃiunii ca tulburare.
4. InfracŃiunea este un concept eterogen și nu poate reprezenta o tulburare unitară și distinctă ce
poate fi identificată printrxo serie de trăsături c aracteristice și distincte.
5. InfracŃiunea este un construct socioxpoliticoxlegal ce poate fi schimbat prin modificarea legilor, în
timp ce tulburările psihiatrice sunt determinate de factori sociali și biologici. Tema de reflecŃie nr. 1
SelectaŃi principalii factori cognitivi care stau l a baza învăŃării observaŃionale a
comportamentului agresiv.

6. InfracŃiunea nu poate fi tulburare deoarece este f oarte răspândită în populaŃie. Cu toŃii comitem
delicte, însă nu putem cataloga întreaga populaŃie ca fiind „bolnavă”.
7. PopulaŃia de infractori căreia i sxar putea pune diagnosticul de „tulburare” nu poate fi delimitată
clar și precis; această imposibilitate de a defini cu precizie grupul Ńintă exclude posibilitatea de a
atribui infracŃiunii eticheta de tulburare.
8. Unele cercetări arată că aceeași factori stau atâ t la baza comportamentului infracŃional grav, cât ș i
la baza unor forme mai puŃin serioase de comportame nt antisocial. Aceasta indică lipsa unei
categorii căreia să îi fie aplicată eticheta de „tu lburare”.
9. InfracŃiunile sunt comise de grupuri sau de organi zaŃii, nu de indivizi; așadar, infracŃiunea nu
poate fi tulburare deoarece organizaŃiile nu pot av ea afecŃiuni psihice.
10. Comportamentul infracŃional nu poate fi vindecat, probabil nu este o boală.
11. Comportamentul infracŃional diferă de alte tulbură ri psihologice prin faptul că acest
comportament reprezintă un pericol pentru ceilalŃi; aceasta îl delimitează de ceea ce înŃelegem în
mod obișnuit prin termenul de tulburare.
12 . InfracŃiunea reprezintă o aberaŃie comportamental ă, în timp ce alte tulburări reprezintă aberaŃii
ale funcŃiilor mintale; deci infracŃiunea nu este o boală în același sens ca și alte tulburări mintale .
13 . Comportamentul infracŃional este voluntar, în tim p ce alte tulburări apar involuntar.

Tulburările mentale și comportamentul infracŃion al
Majoritatea acestor studii au fost realizate pe po pulaŃia de infractori condamnaŃi și trimiși la
închisoare. Problemele psihiatrice sunt destul de d es întâlnite în cadrul populaŃiilor din închisori.
Întrxun studiu realizat de Gunn et al. (1991) pe un eșantion de 5% din numărul de condamnări mai
mari de 6 luni din închisorile din Anglia, 37% dint re condamnaŃi sufereau de o anumită tulburare
psihiatrică, deși acest termen era utilizat în sens larg. 2% din aceeași populaŃie au fost descriși ca
psihotici. Aceeași autori au obŃinut procente asemă nătoare întrxun studiu identic realizat în anul
1978.
Întrxun studiu asupra condamnaŃilor recidiviști, Bi rmingham et al. (1996) sxa constatat că
aceștia sufereau de una sau mai multe tulburări men tale recurente, excluzând abuzul de substanŃe.
Din numărul total, 4% au fost diagnosticaŃi ca psih otici. Brooke et al., (1996) au examinat deŃinuŃii
recidiviști din 13 închisori de adulŃi și trei inst ituŃii pentru minori din Anglia. Cercetătorii au ar ătat
că 63% sufereau de o anumită tulburare psihiatrică, incluzând și abuzul de substanŃe; 5% dintre
aceștia au fost diagnosticaŃi ca psihotici (un nive l de 4xx5 ori mai ridicat decât în populaŃia genera lă).

Totuși, aceste rezultate nu susŃin o legătură direc tă și definitivă între tulburarea mentală și
infracŃiune. Sunt posibile și alte explicaŃii: de e xemplu, persoanele cu tulburări mentale pot fi prin se
sau descoperite mai ușor; este mai probabil ca orga nele abilitate să îi acuze pe acești subiecŃi pentr u
a se asigura că primesc tratament; o altă explicaŃi e poate fi și faptul că tulburarea mentală poate fi
dezvoltată după condamnare datorită condiŃiilor din închisoare.
IncidenŃa comportamentului infracŃional în populaŃi ile cu tulburări mentale
O altă modalitate de a investiga legătura dintre co mportamentul infracŃional și tulburarea
mentală este aceea de a evalua rata criminalităŃii printre populaŃia cu probleme psihiatrice. O serie
de cercetări au arătat că probabilitatea ca aceste persoane să realizeze delicte după ieșirea din spit ale
este mai mare în cazul în care persoana a mai fost arestată înainte de a ajunge la spital (Jones,
1998).
De obicei sxa acordat o mai mare atenŃie relaŃiei dintre tulburările mentale și infracŃiunile
violente. Rappeport & Lassen (1967) au arătat că ni velul criminalităŃii pentru delicte nonxviolente
este aproximativ egal în populaŃia generală cu cel din cadrul persoanelor cu tulburări mentale.
Dintre persoanele cu tulburări mentale care au real izat furturi din magazine, majoritatea au fost
depresivi (Gibbens, 1981).
Taylor & Gunn (1984) au arătat că 10% dintre deŃin uŃii condamnaŃi sau aflaŃi în proces
pentru incendiere manifestau simptome ale unor tulb urări mentale și în jumătate dintre aceste cazuri
sxa sugerat existenŃa unei tulburări psihice.
Statisticile arată că o cincime dintre persoanele care au comis omucideri aveau o
responsabilitate diminuată și au fost condamnaŃi la omor prin imprudenŃă (Jones, 1998). Întrxun
studiu realizat de Taylor & Gunn (1984) asupra unor persoane condamnate sau în curs de
condamnare pentru omucidere, autorii au arătat că 9 ,3% aveau simptome de schizofrenie; 1,9
sufereau de psihoză afectivă, iar 26% aveau „tulbur are mixtă”.
Vom aborda în continuare principalele condiŃii medi cale care sunt menŃionate cel mai des în
asociaŃie cu comportamentele infracŃionale violente .
Schizofrenia
Fără a insista asupra tabloului clinic al acestei t ulburări, menŃionăm că există o anumită
legătură între schizofrenie și infracŃiune. Taylor (1986) a găsit o incidenŃă ridicată a schizofrenilo r
printre deŃinuŃii condamnaŃi la închisoare pe viaŃă din Londra. Green (1981) a arătat că 75% dintrxun
eșantion de 58 de persoane cu tulburări mentale car e șixau omorât mamele sufereau de schizofrenie.
Mai poate exista și o relaŃie între schizofrenia pa ranoidă și violenŃă, în care victima este subiectul
delirului.

Lindqvist & Allebeck (1990) au realizat un studiu longitudinal pe 644 de pacienŃi cu
schizofrenie eliberaŃi din spitalele suedeze în 197 1. Rata infracŃiunilor a fost aproximativ similară cu
cea înregistrată în cazul populaŃiei generale, însă rata infracŃiunilor violente a fost de 4 ori mai m are
decât în cazul populaŃiei generale.
Se pare că cele mai extreme forme de violenŃă mani festate de pacienŃii cu schizofrenie sunt
îndreptate spre ei înșiși (autoxmutilare) sau înspr e membrii familiei (Taylor, 1982). Atacurile
violente presupun o anumită planificare, însă tocma i această abilitate de a planifica le lipsește
psihoticilor; în consecinŃă, actele violente de obi cei apar în timpul delirului, în special în cazuril e de
delir de gelozie și infidelitate (Jones, 1998).
O serie de cercetări au arătat că factorii de medi u și cei sociali sunt foarte greu de ignorat
când ne referim la etiologia bolii. Întrxun studiu pe 121 de persoane psihotice care au comis delicte
sxa arătat în mod clar că în cazul a 20% dintre ace știa infracŃiunea poate fi considerată un rezultat
direct al tulburării; în 26% din cazuri tulburarea mentală probabil a dus la comiterea infracŃiunii.
Dacă se iau în considerare factorii sociali (cum ar fi de exemplu lipsa unui adăpost, a unei locuinŃe) ,
procentele anterioare cresc până la peste 80%.
Depresia
Schemele de diagnostic contemporane disting între d ouă tipuri de depresie: depresia majoră
(sau unipolară) și depresia bipolară. Depresia majo ră este caracterizată prin o stare de tristeŃe
profundă, autoxblamare, sentimente de vinovăŃie și de inutilitate, tulburări de apetit și de somn,
oboseală, letargie, ideaŃie suicidară. Depresia bip olară constă atât în stări depresive, cât și în stă ri
maniacale; acestea din urmă se caracterizează prin iritabilitate, activitate fizică foarte intensă,
perioade lungi fără somn și o stimă de sine exagera t de mare. Depresia majoră este cea mai
frecventă, incidenŃa fiind estimată între 8×11% pen tru bărbaŃi și 18×23% pentru femei. Depresia
bipolară este mai puŃin întâlnită, frecvenŃa fiind de aproximativ 1% în populaŃia generală.
Principala problemă pe care o întâmpină cercetători i atunci când încearcă să identifice o
legătură între depresie și infracŃionalitate este a ceea că depresia poate fi declanșată tocmai de fapt ul
că persoana în cauză a fost condamnată. Totuși, sxa putut constata o legătură între depresie și furtul
din magazine (Lawson, 1984), și între depresie și u nele acte violente îndreptate în special asupra
celor apropiaŃi (Häfner & Bıker, 1982). În literatu ră sunt menŃionate și situaŃii în care persoane
depresive își omoară toată familia înainte de a se sinucide. Întrxun studiu sxa arătat că o treime din
78 de cazuri de omucidere urmate de sinucidere au f ost cazuri în care indivizii sufereau de depresie
de intensitate clinică (Jones, 1998). Un rezultat i nteresant în cazul depresiei constă în aceea că
pacienŃii depresivi spitalizaŃi nu manifestă acte d e violenŃă cu o frecvenŃă mai mare decât populaŃia

generală (Feldman, 1993); aceasta sugerează că inci dentele violente comise de depresivi sunt
precipitate de condiŃiile sociale x de exemplu, des trămarea unei relaŃii de lungă durată (Hollin,
2001).
Psihopatia
Conceptul de psihopatie este una dintre cele mai pr oblematice condiŃii din domeniul
psihiatriei moderne. Acest termen încă mai este uti lizat pe vechiul continent, însă psihiatrii
americani sxau detașat de el, preferând termenul de sociopat; de altfel, în manualul de diagnostic
american nu este inclus termenul de psihopatie, aut orii preferând denumirea de tulburare de
personalitate antisocială (Jones, 1998). DefiniŃia psihopatiei poate cu greu să fie considerată
satisfăcătoare: „o tulburare sau dizabilitate persistentă a minŃii (cu sau fără un deficit intelectual
sever) care are ca rezultat comportamente iresponsa bile sau exagerat de agresive”. Sxa estimat că
această definiŃie acoperă aproximativ un sfert din numărul total al pacienŃilor din spitalele de
maximă securitate din Anglia.
Dexa lungul anilor numeroase cercetări au încercat să identifice principalele caracteristici ale
psihopatului. Cea mai răspândită abordare sunt cele șase elemente cheie propuse de Cleckley
(1976): lipsa sentimentelor de vinovăŃie sau de păr ere de rău, inabilitatea de a învăŃa din experienŃa
proprie, inabilitatea de amânare a recompenselor, i nabilitatea de a forma legături emoŃionale
puternice cu alŃii, căutarea constantă de stimulare și șarmul superficial.
O serie de date artă că psihopaŃii sunt infractorii cei mai persistenŃi și care comit delictele cele
mai grave (Hollin, 2001). Hare et al.(1988) arată î n studiul lor că „în general psihopaŃii au mai mult e
condamnări pentru furt, jaf, posesie ilegală de arm e sau evadări decât nonxpsihopaŃii”. Așadar,
bărbaŃii psihopaŃi comit mai multe tipuri de infrac Ńiuni, sunt mai des condamnaŃi și petrec mai mult
timp în penitenciare decât alŃi infractori. Această afirmaŃie este valabilă și dacă se compară
psihopaŃii cu alte categorii, cum ar fi persoanele cu tulburări mentale sau cei cu deficite intelectua le.
InfluenŃa sănătăŃii mentale asupra capacităŃii d e adaptare a persoanei
Starea psihofizică x normală sau patologică x a per soanei infractorului constituie un indiciu al
periculozităŃii acestuia. Un infractor aflat întrxo stare psihofizică normală are reprezentarea exactă a
acŃiunilor sale și a rezultatelor lor, își dă seama de semnificaŃia socială a acestora și este stăpân pe
ele. Patologicul restrânge gradele de libertate a v ieŃii infractorului, slăbind eficienŃa unor instanŃ e de
control și autocontrol (are loc o diminuare a respo nsabilităŃii).
Starea de boală reprezintă, în fapt, o formă de dez adaptare a personalităŃii globale faŃă de ea
însăși și de mediul său, în așa fel încât răspunsur ile semnificative ale comportamentului faŃă de
situaŃiile ambientale vor apărea alterate (Rădulesc u & Piticariu, 1989). Intervenind în convergenŃa

dintre factorii interni și externi și în structura de echilibru, boala mentală impune adoptarea unui n ou
tip de comportament, care constituie în multe cazur i o formă de substituŃie a comportamentului pe
care obișnuim săxl denumim normal.
SupleŃea adaptativă în limitele sale obișnuite perm ite fiecărui individ să se racordeze și săxși
modeleze resursele spre realizarea unui model cât m ai corespunzător de existenŃă. Factorii care pot
afecta sănătatea mentală sunt multipli, iar interac Ńiunea, ca și rolul fiecăruia în parte, este difici l de
determinat. Este sigur că o personalitate slabă, o serie de tulburări preexistente, precum și o
vulnerabilitate genetică predispun cu mai multă ușu rinŃă la boli mentale.
În domeniul sănătaŃii mentale nu există graniŃe fix e, imuabile, apărând în permanenŃă o
interacŃiune a elementelor definitorii pentru norma litate sau anormalitate.
Afectând în grade diferite adaptarea individului la mediu, tulburarea mentală poate, în anumite
circumstanŃe, săxl aducă pe individ în conflict cu legea, cu semenii și autorităŃile, bolnavul mental
săvârșind acte infracŃionale diverse, îndreptate as upra persoanei, asupra proprietăŃii, asupra statulu i
etc.
Diverse cauze, unele cunoscute (genetice, psihogene , traumatice, toxicoxinfecŃioase etc.), altele
încă nu, pot produce modificări cantitative, dar ma i ales calitative ale diferitelor procese și funcŃi i
psihice.

Rezumat
Expunerea timpurie la violenŃă este corelată poziti v cu agresivitatea manifestată în copilărie
și prezice totodată comportamentul agresiv al adult ului de mai târziu
Teoria procesării informaŃiei sugerează că scenarii sau scheme agresive specifice, chiar
diferite, sunt conectate întrxo reŃea mnezică de un nod comun numit “ostilitate” și că acestea pot
dobândi întâietate prin intermediul altor idei sau indicii agresive, chiar și în cazul în care nu au o
conexiune foarte puternică.
De asemenea, observarea violenŃei în massxmedia sau în viaŃa reală activează o varietate de
gânduri ostile (Bushman & Geen, 1990).
O serie de studii în domeniul psihologiei cognitive au arătat că repetarea informaŃiei crește
puterea ei de conectare în reŃeaua memoriei și o fa ce mult mai accesibilă. Astfel, repetarea unui Tema de reflecŃie nr. 2
Responsabilitatea diminuată datorată unei tulburări psihice.

scenariu agresiv face mult mai posibilă refacerea l ui ulterioară. O modalitate obișnuită de repetare a
comportamentului social sunt fanteziile legate de a cestea, iar dovezile empirice sugerează că
imaginarea comportamentelor agresive corelează pozi tiv cu realizarea lor.
Studii longitudinale au arătat că în cazul adulŃilo r, credinŃele normative despre violenŃă
corelează cu observarea violenŃei în copilărie. Dir ecŃia cauzală a acestui efect a fost stabilită prin
studii experimentale care au demonstrat că adulŃii tineri și copiii devin mai toleranŃi în privinŃa
agresivităŃii foarte repede, chiar și după o foarte scurtă expunere la violenŃă (Huesmann, 1997).
Prin însăși natura și specificul activităŃii lor, s pecialiștii din domeniul judiciar deseori sunt puși
în situaŃia de a aprecia starea de sănătate mentală a persoanelor cercetate, fie pentru a utiliza date le
obŃinute, fie pentru a ști cum o anumită tulburare mentală poate influenŃa comportamentul unei
persoane întrxo anumită situaŃie. Cunoscând manifes tările principalelor boli mentale și mai ales
implicaŃiile psihosociale și judiciare ale acestora , se va putea anticipa corect conduita unor persoan e
cu tulburări mentale pretabile să comită infracŃiun i.
Starea de sănătate mentală se constituie prin adaptarea adecvată a personalităŃii la condiŃi ile
mediului social, în așa fel încât între structurile psihofiziologice ale organismului, resursele sale și
circumstanŃele ambientale să se poată stabili un ec hilibru. Acest echilibru este însă deosebit de frag il
și vulnerabil în raport cu diferite influenŃe exerc itate de mediul ambiant. O serie de tulburări menta le
pot fi privite ca reacŃii specifice faŃă de solicit ările ambientale stresante. Depășind limitele
capacităŃii de adaptare a organismului, stresul imp lică uneori dezorganizarea personalităŃii și
perturbarea relaŃiilor comportamentale.

Lucrarea de evaluare nr. 4 și modalitatea de evalu are

Recomandări și comentarii cu privire la temele de r eflecŃie
Tema 2: Rolul responsabilităŃii în stabilirea pedep sei.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR. RelaŃia sănătate mentală și adaptare.

Modulul 6
STRATEGII DE PREVENIRE A COMPORTAMENTUL INFRACłIONA L
Scopul modului: Familiarizarea studentului strategiile de prevenire a comportamentului
infracŃional.
Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol, ar trebui să pute Ńi:

3.1 Modelul centrat pe persoană al lui Rogers

INTRODUCERE
Deși este destul de greu de estimat cu precizie car e este nivelul real al infracŃionalităŃii,
oamenii din ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posi bilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. Est e
interesant de remarcat că deși infracŃiunile comise cu violenŃă reprezintă doar un procent mic din
totalul infracŃiunilor, teama de a deveni victima u nei infracŃiuni violente pare să fie factorul
determinant al atitudinilor oamenilor referitoare l a infracŃionalitate în general. Potrivit unui studi u
realizat în 1997 în Anglia, unul din 20 de bărbaŃi și una din 10 femei au declarat că le este teamă să
iasă din casă după lăsarea întunericului și uneori evită lucrul acesta. Această rată a „temerilor” a f ost
cea mai ridicată în comparaŃie cu alte 10 Ńări euro pene, fiind chiar mai mare decât în SUA
(International Crime Victimisation Survey, 1997).
Potrivit lui Hollin (1992) teama de a deveni victim a unei infracŃiuni nu corelează cu riscul
real de a deveni victimă. De exemplu, persoanele în vârstă se tem mai mult de a fi victimele unor
infracŃiuni stradale, cum ar fi furtul și tâlhăria, deși victimele acestor infracŃiuni sunt în princip al
bărbaŃii cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani; aceștia din urmă nu par însă afectaŃi de această
probabilitate ridicată de a deveni victime. Fără în doială că teama de a deveni victimă are un impact
semnificativ asupra comportamentului oamenilor; ace știa pot să renunŃe la anumite activităŃi sau să
schimbe ora sau locaŃia de desfășurare a acestora. Această teamă se menŃine prin mecanismul
întăririi negative: „Nxam fost vineri noaptea în cl ub dar nici nu am fost implicat sau rănit în scanda l;
poate e mai bine să nu mai ies noaptea”. /square4 Expune principiile fundamentale care stau la baza p revenirii
comportamentului infracŃional;
/square4 Explica principiile care stau la baza diferitelor t ipuri de programe de
intervenŃie primară, secundară sau terŃiară;
/square4 Face distincŃia între programe individuale sau prog rame instituŃionale;
/square4 Recunoaște factorii care contribuie semnificativ la succesul unui program
de prevenire a comportamentului infracŃional.

Dacă privim rata infracŃionalităŃii nu ne mai mirăm de ce oamenii se tem să nu devină
victime. Cercetări realizate de Home Office în Angl ia au arătat că pe parcursul unui an, 60% din
populaŃie nu este victimizată în nici un fel. 40% d in oameni devin totuși victimele diferitelor genuri
de infracŃiuni, iar 4% dintre aceștia sunt victimel e a 44% din totalul infracŃiunilor comise. Se pare că
există o categorie de indivizi care este extrem de vulnerabilă (poate datorită unui stil de viaŃă
necorespunzător, a ocupaŃiei sau a zonei în care tr ăiesc). Farrell & Pease (1995) au arătat că analiza
acestei categorii de indivizi victimizaŃi în mod re petat poate oferi strategii de prevenire a
infracŃiunilor care vor proteja grupurile cele mai vulnerabile și vor duce la reducerea ratei
infracŃionalităŃii.
Care sunt consecinŃele situaŃiei în care cineva est e victimizat? De cele mai multe ori în cazul
unor infracŃiuni minore poate apărea iritarea, disc onfortul sau chiar furia, însă pentru infracŃiuni
majore consecinŃele sunt mult mai severe. Acest luc ru este valabil în special pentru situaŃiile în car e
siguranŃa și securitatea persoanei au fost ameninŃa te, lăsând în urmă un sentiment de vulnerabilitate
și neajutorare.
The American Psychological Association Task Force o n the Victims of Crime and Violence
a listat o serie de simptome psihologice care pot a părea ca și consecinŃe ale victimizării: depresie,
anxietate, pierderea controlului, jenă, sentiment d e vulnerabilitate, neajutorare, umilinŃă, furie, șo c,
sentimentul nedreptăŃii, o conștiinŃă a morŃii acce ntuată, tensiune, slăbiciune fizică și frică (Kahn,
1984). Deși intensitatea acestor simptome variază d e la individ la individ, fără îndoială că ele sunt
mai severe pentru cei care deja suferă de anumite p robleme psihice; de asemenea, este clar faptul că
victimizarea are consecinŃe atât pe termen scurt, c ât și pe termen lung, iar uneori depășirea situaŃii lor
nu este posibilă fără un ajutor de specialitate.
În caz de abuz sexual, trauma subsecventă experienŃ iată de victime poate să dureze câteva
luni și se manifestă după un pattern relativ stabil , similar cu cel al sindromului de stres postx
traumatic. IniŃial apar tremurături, stări confuzio nale și neliniște, simptome care pot fi foarte int ense
în prima săptămână după atac, în a doua scad în int ensitate pentru a reveni din nou în cea dexa treia
săptămână. Victimele experienŃiază stări depresive, oboseală și probleme de adaptare socială. Deși
nivelurile de anxietate și frică rămân ridicate, ce lelalte simptome încep să scadă în intensitate după
2×3 luni. Problemele psihologice pot să persiste un eori mai mulŃi ani ca rezultat al autoxblamării sau
ca rezultat al unor strategii autoxprotective evita tive care generează dificultăŃi în stabilirea unor
relaŃii apropiate (Resick, 1993).
În ceea ce privește consecinŃele abuzului sexual în copilărie, Smith & Bentovim (1994) au
descris cinci categorii de posibile efecte:

/checkbld efecte de natură sexuală: activitate sexuală crescu tă, fantezii și activităŃi sexuale
deviante, confuzie și anxietate referitoare la iden titatea sexuală, retragere din
activitatea sexuală, disfuncŃii sexuale;
/checkbld efecte emoŃionale: vină, rușine, autoxblamare, sent imente de neputinŃă, izolare,
dependenŃă;
/checkbld stări depresive: neajutorare, lipsa speranŃei, furi e, tulburări ale somnului și ale
apetitului, ideaŃie suicidară, vulnerabilitate, fri că de viitor.
/checkbld efecte anxioase: visuri, flashbackxuri, gânduri int ruzive, probleme de relaŃionare.
/checkbld efecte comportamentale: agresivitate, nevoia de con trol, autoxmutilare, fobii,
tulburări de alimentaŃie.
Ussher & Dewberry (1995) au cerut unui grup de feme i (775) supravieŃuitoare ale unor abuzuri
sexuale să își descrie sentimentele actuale, ca adu lt, referitoare la abuzul din copilărie. 68% au
menŃionat furie, 60% vină, 51% anxietate, 31% teama de sex. Doar 2% au susŃinut că abuzul nu a
avut nici un efect sau a avut efecte neglijabile.
łinând cont de aceste consecinŃe severe pe care le experienŃiază persoanele care sunt victimele
unor infracŃiuni, nu este surprinzător faptul că a început să se acorde o tot mai mare atenŃie
prevenirii infracŃionalităŃii și reducerii ratei in fracŃiunilor.
Acest capitol este împărŃit în două părŃi: în prima parte ne vom centra atenŃia pe o serie de
tehnici de prevenire a comportamentului infracŃiona l, tehnici care Ńintesc atât nivelul individual, câ t
și nivelul comunitar. În a doua parte ne vom opri a supra metodelor de intervenŃie care se pot utiliza
în activitatea directă cu infractorii; mai precis, vom aborda principalele tehnici psihoterapeutice ca re
sxau dovedit eficiente pentru reducerea recidivelor și pentru reintegrarea socială a infractorilor.
PREVENIREA COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL
PrevenŃia primară
În cadrul acestei abordări resursele sunt direcŃion ate spre prevenirea apariŃiei
comportamentului infracŃional, iar populaŃia Ńintă este constituită din nonxinfractori în cazul cărora
se pot identifica anumiŃi factori de risc. Din mome nt ce o serie de studii au identificat caracteristi cile
timpurii ale comportamentului infracŃional (vezi Fa rrington, 1994), este rezonabil să presupunem că
intervenŃiile în cadrul familiilor de risc pot să a ibă ca rezultat prevenirea comportamentului
infracŃional. În anii 1940 sxa încercat un experime nt bazat pe această asumpŃie în cadrul căruia un
grup de băieŃi au primit consiliere personală și so cială din partea unor asistenŃi sociali plus o
perioadă de 5 ani în care au primit asistenŃă școla ră individuală, iar alt grup a constituit grupul de

control. După 30 de ani nu sxa constat nici o difer enŃă în ceea ce privește istoricul comportamentului
infracŃional. Este posibil ca acest program să fi i ntervenit prea târziu, sau potenŃialul ‘‘stigmat‘‘
constituit de implicarea întrxun astfel de program să fi acŃionat ca o profeŃie care se autoxîmplineșt e,
sau calitatea „tratamentului” nu a fost corespunzăt oare.
Deși acest program a eșuat, există dovezi care arat ă că intervenŃiile mai timpurii, la nivel
preșcolar sau la nivelul claselor primare, par să f uncŃioneze, indiferent dacă intervenŃia se centreaz ă
pe copil (antrenamentul abilităŃilor sociale și co gnitive pentru reducerea impulsivităŃii) sau pe
părinte (care să încurajeze dezvoltarea unui atașam ent securizant) (Hawkins et al., 1987).
Dintre factorii identificaŃi în backgroundxul infra ctorilor fac parte și impulsivitatea și lipsa
empatiei, caracteristici care pot fi abordate în co pilăria timpurie în cazul copiilor care provin din
familii dezorganizate sau dezavantajate.
Studiile referitoare la empatie au arătat că rădăc inile acestei caracteristici pot fi identificate
încă de la vârste fragede; dacă abilităŃile de amân are a gratificării și de empatizare cu alŃii sunt
privite nu doar ca bariere în dezvoltarea comportam entului antisocial, ci și ca niște caracteristici
pozitive în sine, atunci antrenamentul acestor abil ităŃi se poate realiza pe lângă celelalte domenii
școlare.
Alte domenii de intervenŃie includ trainingul paren tal, pachete informative pentru
practicieni, pentru axi ajuta să identifice indicat orii timpurii ai violenŃei domestice sau ai abuzuri lor,
sau grupuri de suport pentru mamele tinere, care pr obabil nu posedă abilităŃile necesare pentru
creșterea unui copil.
PrevenŃia secundară
IntervenŃia are loc atunci când individul manifestă unele semne de comportament antisocial
sau când a comis deja o infracŃiune singulară,minor ă. Scopul este de a minimiza efectul intervenŃiei
legale deoarece „procesarea” în sistemul de justiŃi e are ca rezultat creșterea probabilităŃii de a com ite
infracŃiuni ulterior. Din moment ce etichetarea ofi cială ca infractor are ca rezultat dezvoltarea unei
identităŃi criminale, este mai bine ca tinerii infr actori să nu fie judecaŃi în cadrul sistemului de
justiŃie. Ca alternative se poate utiliza tratamentul intermediar sau repararea.
Conceptul de tratament intermediar a fost introdus în anii 1970, iar ideea care sta în spatele
acestui sistem era de a oferi activităŃi educative și recreative sub supervizarea și controlul servici ilor
sociale și al serviciilor de probaŃiune. Acest sist em structurat care scotea tinerii din mediul lor și le
oferea posibilităŃi de dezvoltare personală este fo arte important în special pentru copiii dezavantaja Ńi
și deprivaŃi.

Repararea implică direcŃionarea tinerilor infractori dinspre sistemul de justiŃie spre
implicarea acestora literalmente întrxun proces de reparare. Astfel, în acest proces de reparare
delincventul trebuie să își ceară scuze de la victi mă și/sau să ofere o compensaŃie financiară. De
asemenea, în unele situaŃii este pus chiar să repar e unele stricăciuni pe care lexa făcut.
RaŃionamentul care stă în spatele acestor strategii este următorul: tinerii delincvenŃi trebuie să
reflecte asupra acŃiunilor lor și asupra consecinŃe lor acestor acŃiuni prin punerea faŃă în faŃă cu
victimele lor și prin îndatorirea de a repara stric ăciunile făcute. Această strategie este puŃin
costisitoare și este foarte eficientă pentru reduce rea recidivelor, iar uneori este benefică și pentru
victimele agresiunilor.
PrevenŃia terŃiară
În această categorie se înscrie oferirea de tratame nt și asistenŃă infractorilor foarte periculoși
sau care suferă de o anumită tulburare psihică. Res tricŃiile selective (ordinele de restricŃie) sau
încarcerarea infractorilor periculoși sunt de aseme nea forme mai dure ale prevenŃiei terŃiare. Nu în
toate cazurile infractorii foarte periculoși sunt c lasificaŃi ca atare iar pur și simplu izolarea celo r deja
identificaŃi de restul comunităŃii pot oferi posibi lităŃi de „afirmare” pentru alŃi infractori.

Prevenirea infracŃiunilor prin modificarea contextu lui
Această abordare se îndepărtează în mod radical de nivelul individual și se centrează pe
context. Teoria alegerii raŃionale subliniază faptu l că pentru ca o infracŃiune să aibă loc trebuie să
coincidă două evenimente: în primul rând trebuie să existe oportunitatea pentru comiterea
infracŃiunii, iar în al doilea rând, individul treb uie să decidă în ce măsură câștigurile expectate su nt
mai mari decât pedeapsa potenŃială și probabilitate a de a fi prins. Urmarea logică a acestor afirmaŃii
se referă la accentul pus pe modificarea contextulu i înainte ca infracŃiunea să aibă loc, mai curând
decât încercările de reabilitare a infractorilor du pă ce au comis actele. Aceste modificări la nivelul
mediului au două scopuri: a) de a reduce oportunită Ńile pentru realizarea de infracŃiuni și b) de a
crește riscul de detectare a celor care totuși real izează aceste infracŃiuni.
Reducerea oportunităŃilor
Dacă oportunităŃile de a comite infracŃiuni sunt re duse, atunci individul poate să renunŃe la
comiterea infracŃiunii. Astfel sxa ajuns la ideea c ă reducerea numărului oportunităŃilor de a comite
infracŃiuni poate avea ca efect reducerea numărului total de infracŃiuni. Această perspectivă este în
concordanŃă cu teoria alegerii raŃionale. Mayhew et al., (1976) au arătat că montarea dispozitivelor
de blocare a volanului pe toate mașinile noi din Ge rmania a dus la reducerea cu 60% a furturilor de
mașini, iar o legislaŃie similară introdusă și în A nglia a avut rezultate similare.

Întărirea Ńintei
Cea mai întâlnită modalitate de prevenire a comport amentului infracŃional constă în modificarea
caracteristicilor Ńintei astfel încât să fie mai gr eu accesibilă. Astfel se modifică balanŃa costurilo r și
beneficiilor percepute de cei care își evaluează pr obabilitatea de a fi prinși dacă atacă o anumită
Ńintă. De exemplu, pentru a preveni spargerea rezer voarelor de monezi ale telefoanelor publice,
acestea au fost înlocuite cu telefoanele cu cartelă . De asemenea, se poate introduce iluminarea
permanentă, instalarea alarmelor în locuri vizibile , sisteme de blocare a volanului sau sisteme
electronice care nu permit pornirea motorului decât cu cheia originală a mașinii, încuietori
sofisticate la uși, porŃi înalte, alarme în caz de spargere, iluminat de securitate etc.
Îndepărtarea Ńintei
În scop preventiv, uneori se poate îndepărta comple t Ńinta. Astfel sxau introdus cărŃile de
credit în locul banilor lichizi, transferul bancar electronic în locul celui cu mașini blindate sau
asigurarea transportului public nocturn pentru cei care lucrează noaptea. Unele magazine utilizează
un sistem prin care banii sunt în mod regulat scoși din casele de marcat, prevenind astfel sustragerea
unor sume mari de bani.
Creșterea riscului de detectare – supravegherea for mală
Pentru descurajarea celor care intenŃionează să com ită infracŃiuni se poate recurge la mărirea
riscului de a fi detectaŃi. Acest lucru se poate fa ce prin montarea de camere video care să
monitorizeze activitatea din anumite zone (magazine , parcări, metrou etc.). Prin prezenŃa acestui
sistem de supraveghere formală – televiziunea cu ci rcuit închis– sxa redus semnificativ activitatea
infracŃională. Întrxun studiu controlat realizat î n metroul din Londra sxa constatat că după
introducerea acestui sistem de supraveghere frecven Ńa furturilor, a jafurilor și a trecerilor fără per mis
a scăzut cu 70%.
Creșterea riscului de detectare – supravegherea inf ormală
Supravegherea informală realizată de voluntari poat e să fie cea mai puŃin costisitoare și
relativ eficientă. Aceste sisteme sunt foarte popul are în Anglia iar membrii acestor sisteme sunt
încurajaŃi să sprijine activitatea poliŃiei prin su pravegherea și raportarea oricărei activităŃi suspe cte
care se desfășoară în comunitatea lor. Cercetările au arătat că acest sistem întărește spiritul
comunitar, oamenii se simt mai în siguranŃă, recurg la utilizarea mai multor sisteme de siguranŃă, iar
probabilitatea ca incidente suspecte să fie raporta te este mai mare.
Rubenstein et al., (1980) au identificat o serie de caracteristici care pot avea efecte
descurajatoare pentru potenŃialii infractori:

/head2down îmbunătăŃirea iluminării exterioare;
/head2down reducerea posibilităŃilor de fugă sau de a se ascun de ale infractorilor ;
/head2down reducerea numărului de spaŃii deschise care nu sunt atribuite nimănui (real sau
simbolic);
/head2down creșterea activităŃii pietonilor în anumite zone;
/head2down creșterea numărului de căi de acces sau alei.
Toate aceste elemente pot contribui la reducerea in fracŃionalităŃii prin potenŃarea
angajamentului comunitar, creșterea probabilităŃii de raportare a infracŃiunilor și prin mărirea
riscului de detectare și prindere a infractorilor.
Majoritatea acestor abordări care Ńintesc mediul am biant sau contextul se bazează pe
principiul controlului social informal care funcŃio nează în comunităŃi unite. Totuși nu se poate spune
că au un rol decisiv deoarece în fiecare comunitate continuă să existe elemente care contribuie la
menŃinerea unui pattern de dezordine.
Strategii adresate copiilor pentru prevenirea abuzului sexual asupra lor:
/checkbld oferirea de informaŃii cu ajutorul cărora copilul s ă poată face distincŃia între o
atingere normală sau una anormală;
/checkbld dezvoltarea conceptului de proprietate a corpului ș i informarea despre dreptul
de a controla cine îl atinge;
/checkbld distincŃia dintre a Ńine secret și a spune un anumi t lucru chiar dacă i se cere să
nu spună nimănui;
/checkbld dezvoltarea abilităŃilor de a acŃiona atunci când o atingere sau o acŃiune îl face
să se simtă inconfortabil;
/checkbld dezvoltarea abilităŃilor asertive – de la a spune „nu” la apărare fizică;
/checkbld existenŃa unui sistem de suport care să ajute copil ul maltratat.
Strategii adresate părinŃilor pentru a preveni abuzul sexual asupra copiilor:
/checkbld îmbunătăŃirea nivelului de cunoștinŃe al părinŃilor referitoare la dezvoltarea
copilului și la sarcinile pe care le au de îndeplin it ca părinŃi;
/checkbld dezvoltarea unor abilităŃi parentale pentru a face faŃă stresului determinat de
îngrijirea unui copil;
/checkbld întărirea legăturii copil – părinte și îmbunătăŃire a comunicării emoŃionale;
/checkbld dezvoltarea abilităŃilor parentale pentru îngrijire a unui copil cu nevoi speciale;
/checkbld îmbunătăŃirea accesului la serviciile sociale și de sănătate.

Campaniile „ToleranŃă Zero”
Acest concept al toleranŃei zero a fost introdus î n anii 1990 și a beneficiat de o largă
apreciere printre tehnicile utilizate de poliŃie pe ntru a stopa infracŃionalitatea. În orașele america ne
poliŃia a început o campanie dură împotriva celor c are comit infracŃiuni minore (cum ar fi cerșitul,
urcarea în metrou sau în mijloacele de transport în comun fără a plăti etc.) ceea ce a avut ca rezulta t
o scădere a ratei infracŃiunilor majore (infracŃiun i cu violenŃă, crime). Această strategie se bazează
pe principiul conform căruia acŃiunea rapidă și efi cientă împotriva acŃiunilor minore poate avea ca
rezultat reducerea infracŃiunilor majore. De exempl u, nerepararea unei ferestre dintrxo clădire îi
poate inspira pe unii indivizi să devasteze și rest ul clădirii.
În 1992 această politică a toleranŃei zero a fost introdusă în New York, iar rezultatul a
constat în creșterea cu 25% a numărului de arestări , iar numărul infracŃiunilor majore (infracŃiuni cu
violenŃă) a scăzut semnificativ. A mai existat și u n beneficiu secundar, deoarece o parte dintre cei
arestaŃi pentru infracŃiuni minore au fost descoper iŃi ca fiind autorii unor infracŃiuni nerezolvate
anterioare.

METODE DE INTERVENłIE
IntervenŃiile realizate de psihologi sunt în contra dicŃie cu opiniile politicienilor referitoare la
infractori, care susŃin ideea conform căreia crește rea probabilităŃii de a fi arestat și mărirea perio adei
de încarcerare sunt singurele modalităŃi de a reduc e infracŃionalitatea. Însă timpul petrecut în
penitenciar nu are efect descurajator (nu duce la s căderea numărului de recidive). Spre exemplu, o
serie de date publicate de Home Office (1994) pentr u Anglia arată că în cazul adulŃilor tineri –
categoria cea mai predispusă la infracŃiuni – rata recidivelor a fost de 82%. Date fiind aceste
estimări, este clar că intervenŃia trebuie să se re alizeze și la nivelul celor care deja au ales o “ca rieră”
în domeniul infracŃionalităŃii, și nu doar la nivel ul prevenirii comportamentului infracŃional. În ace st
context am putea vorbi de o prevenŃie secundară sau terŃiară. În ceea ce privește infractorii de sex
feminin, situaŃia este similară: din 1993 și până î n 1997 populaŃia feminină din închisorile din
Anglia a crescut cu 76%. Tema de reflecŃie nr. 1
Cum consideraŃi că se poate reduce rata infracŃiuni lor prin combinarea
diferitelor tehnici de prevenire prin modificarea c ontextului.

În acest domeniu al psihologiei judiciare, psiholo gii au lucrat cu un grup de subiecŃi foarte
specific: infractori sau criminali. În multe dintre aceste situaŃii psihologii nu au putut să își abor deze
subiecŃii întrxo manieră clinică pură; mai curând, au încercat să identifice problemele care duc la
recidiva celor eliberaŃi din penitenciar. Astfel, î n munca acestor specialiști sxa regăsit învăŃarea u nor
abilităŃi sociale, a unor abilităŃi de coping, sau a unor noi strategii pentru a face faŃă situaŃiilor
dificile, care în cele din urmă îl determină pe ind ivid să recidiveze.
Beneficiile pe termen lung ale acestor intervenŃii – atât financiare cât și psihologice – din
nefericire nu au convins autorităŃile să asigure o finanŃare adecvată pentru dezvoltarea și
implementarea unor astfel de programe. Politicieni i au trebuit să răspundă presiunii publicului care,
cel mai adesea, dorea pedepsirea celor care au comi s infracŃiuni mai degrabă decât reabilitarea lor
(Harrower, 2003).
În anii 1970 a început să se pună întrebarea dacă tratamentele sau intervenŃiile pentru
reabilitare sunt adecvate sau eficiente. Au început să apară studii care sugerau că în ceea ce priveșt e
reducerea recidivei „nimic nu funcŃionează”. Întrxo metaanaliză realizată în 1974 de Martinson în
care a evaluat 231 de studii controlate sxa arătat că, doar cu câteva excepŃii izolate, eforturile
realizate pentru reabilitarea infractorilor nu au a vut un efect semnificativ. Deși această analiză a f ost
criticată, impactul ei sxa resimŃit la nivel politi c și administrativ.
O serie de evaluări ulterioare însă au obŃinut rez ultate mai optimiste. Gendreau & Ross
(1979) au realizat un review în care au cuprins 95 de programe de intervenŃie pentru alcoolism, abuz
de droguri și pentru cei care au comis infracŃiuni sexuale; în 86% din cazuri sxau înregistrat succese .
În anii 1980 idealul reabilitării a fost supus rigo rilor metodologice, iar în urma acestei evaluări o
serie de metaanalize au ajuns la concluzia conform căreia diferitele forme de intervenŃie sau
tratament sunt mai eficiente decât nici un fel de i ntervenŃie, iar principalele caracteristici care du c la
succesul unui program de reabilitare pot fi identif icate (Harrower, 2003). Hollin (1995) sugerează că
aceste programe au ca rezultat o reducere a ratei r ecidivei cu 20 – 40%, ceea ce este mult peste
nivelul normal.
Una dintre cele mai importante lucrări din domeniu este metaanaliza realizată de Lipsey et
al., (in press), în care sxa luat în considerare re zultatele a 443 de studii realizate în domeniul
delincvenŃei juvenile. Acești autori arată că în un ele studii sxau obŃinut efecte semnificative ale
intervenŃiilor asupra ratei recidivelor (cum ar fi studiile realizate de Gendreau & Ross, 1979).
Prezentăm în continuare o serie de factori care ca racterizează un program de intervenŃie
eficient ( Hollin, 2001):

1. Alegerea unei populaŃii Ńintă amorfe este contraxpr oductivă pentru eficienŃa
programului; este de preferat să fie implicaŃi în p rogram infractori care să aibă un risc mediu sau
mare de recidivă, iar programul să fie orientat pe domeniul infracŃiunilor.
2. Tipul programului de tratament este important;inter venŃiile mai structurate (de
exemplu, cele comportamentale sau orientate pe dobâ ndirea de abilităŃi) sau cele multimodale par să
fie mai eficiente decât abordările mai puŃin strucu turate (cum ar fi de exemplu consilierea).
3. Studiile care au avut cel mai mare succes, deși com portamentale la bază, au avut și o
componentă cognitivă care să “Ńintească atitudinile , valorile și credinŃele care susŃin comportamentul
antisocial”.
4. Sxa sugerat că unele abordări terapeutice nu sunt a decvate pentru abordarea acestui
tip de populaŃie (infractori). Printre acestea sunt și abordările tradiŃionale psihanalitice sau abord ările
nonxdirective centrate pe client .
5. Programele de intervenŃie realizate la nivel comuni tar sunt mai eficiente decât
programele realizate la nivel custodial. Deși acest e programe implementate în instituŃii pot fi
eficiente, ele trebuie să fie puse în legătură cu i ntervenŃiile de la nivelul comunitar.
6. Cele mai eficiente programe au o mare “integritate a intervenŃiei” – acest concept se
referă la nivelul de pregătire profesională a speci aliștilor care implementează intervenŃia; altfel sp us,
programele sunt realizate de un personal cu pregăti re adecvată, implicat în toate fazele intervenŃiei.
7. Roberts & Camasso (1991) au arătat că intervenŃiile care Ńintesc și familia sunt mai
eficiente: “studii riguroase în care a fost implica tă și familia a peste 200 de tineri delincvenŃi au
arătat că această metodă de intervenŃie este eficie ntă pentru reducerea ratei recidivelor (urmărirea s xa
realizat pe o perioadă de un an postxintervenŃie)”
Tipuri de programe de reabilitare
Aceste programe pot fi împărŃite în două categorii : programe individuale și programe
realizate la nivelul comunităŃii. Primul tip este individualizat, în sensul că este proiectat pentru un
anumit tânăr infractor; în contrast, cel dexal doil ea tip este proiectat pentru a fi implementat la
nivelul unei instituŃii pentru toŃi tinerii infractori. În practică însă aceste două ab ordări nu se exclud
reciproc.
Programe individuale
Abordarea psihanalitică
Această perspectivă este cea mai puŃin utilizată în abordările contemporane, însă cei care totuși
practică acest tip de intervenŃie cred că obŃinerea insightxului și autoxcunoașterea prin intermediul
analizei este singura cale pentru o reabilitare de succes. În contrast, Andrews et al., (1990) susŃin că:

„este bine ca terapiile tradiŃionale psihodinamice și nonxdirective să fie evitate în munca realizată cu
diferitele tipuri de infractori”. Mai mult, Blackbu rn (1993) arată că există foarte puŃine evaluări al e
psihanalizei clasice ca metodă de intervenŃie în ca zul infractorilor, deși aceste abordări de orientar e
psihodinamică sunt folosite în programele care ofer ă un anumit tip de consiliere psihologică. Totuși,
nu se poate încă afirma că terapia de orientare psi hodinamică nu are nici un efect terapeutic pozitiv.
Terapia comportamentală
Bazată pe principiile condiŃionării clasice și ope rante, această formă de intervenŃie urmărește
întărirea comportamentelor social acceptate în înce rcarea de a descuraja comportamentele
infracŃionale ulterioare. Fo & O'Donnel (1975) au d escris un sistem numit buddy system în care
tinerii infractori erau distribuiŃi pe lângă o seri e de voluntari adulŃi, astfel încât aceștia din urm ă
puteau să modeleze comportamentul tinerilor și să l e întărească realizarea comportamentelor
dezirabile. O abordare alternativă ar fi implementa rea programelor de reparare și retribuire
(reparation & restitution); în cadrul unui astfel de program se cere infractoru lui să își ceară scuze
personal de la victimele infracŃiunilor sale, ceea ce îl face să se simtă foarte inconfortabil. De
asemenea, uneori infractorii sunt puși să ofere și unele compensaŃii financiare.
Terapia cognitivOcomportamentală
Această abordare derivată din teoriile cognitive ș i din teoria învăŃării sociale se bazează pe
asumpŃia conform căreia cogniŃiile influenŃează com portamentul, iar prin modificarea cogniŃiilor se
poate modifica și comportamentul. Unii teoreticieni sunt de părere că infractorii au un deficit în cee a
ce privește cogniŃiile sociale, iar acest deficit a re ca rezultat o perspectivă egocentrică exagerată. Un
exemplu de astfel de deficit ar fi un tânăr care, d acă se uită cineva la el, crede că îl invită la băt aie,
pentru că un alt motiv nu ar avea să se uite la el. O astfel de persoană trebuie învăŃată să își asume și
unele roluri mai puŃin confruntative. Tehnicile cup rinse în aceste programe cognitivx
comportamentale cuprind modelarea, jocul de rol sau reactualizarea diferitelor evenimente pentru ax
i ajuta pe indivizi să își construiască o gamă mai largă de răspunsuri, din care să aleagă când sunt
confruntaŃi cu o situaŃie mai dificilă.
Antrenamentul abilităŃilor sociale
Argyle (1967) era de părere că un deficit în domen iul competenŃelor sociale poate fi un
factor major de risc pentru comiterea de infracŃiun i. AbilităŃile sociale includ o serie de
comportamente pe care le învăŃăm din copilărie, le utilizăm în perioada adultă, abilităŃi care au ca
rezultat întreŃinerea relaŃiilor sociale. În aceast ă categorie se includ și abilităŃi de bază, cum ar fi
ascultarea, privirea celuilalt în mod adecvat, zâmb etul, regulile de conversaŃie sau abilităŃile de a

„citi” intenŃiile celorlalŃi. De asemenea, și o ser ie de patternuri nonxverbale sunt la fel de importa nte
ca și limbajul, pentru că se asociază și exprimă cu ltura, clasa socială, statusul sau diferenŃele de g en.
În antrenamentul abilităŃilor sociale se utilizeaz ă o combinaŃie de tehnici bazate pe metode
comportamentale, cum ar fi: instrucŃia (descrierea clară a unui comportament adecvat), modelarea
unor comportamente sociale de către o altă persoană , exersarea și reactualizarea unor abilităŃi prin
joc de rol, oferirea de feedback referitor la perfo rmanŃă și întăriri. Se utilizează și prescripŃii
comportamentale pentru acasă, astfel încât aceste c omportamente să se poată generaliza la situaŃiile
reale de viaŃă. Scopul acestei metode de intervenŃi e sunt microOabilităŃile , cum ar fi contactul vizual
adecvat sau diferite gesturi, pentru ca mai târziu în terapie să se ajungă la dezvoltarea abilităŃilor de
negociere și comunicare cu o anumită categorie de p ersoane întrxo anumită situaŃie.
Evaluările pe termen scurt făcute acestor programe de intervenŃie au fost pozitive: subiecŃii
șixau îmbunătăŃit performanŃele sociale și stima de sine.
Dezvoltarea raŃionamentului moral
Programele care se bazează pe raŃionamentul moral au ca fundament asumpŃia conform
căreia comportamentul infracŃional este rezultatul unei dezvoltări neadecvate a raŃionamentului
moral. Aceste programe se bazează pe stadiile dezvo ltării morale enunŃate de Kohlberg (1976).
Implicarea tinerilor infractori în grupuri restrâns e de discuŃie pe diferite dileme morale constituie
principala activitate desfășurată în cadrul acestui tip de program. Tinerilor li se cere să își justif ice
perspectiva adoptată referitoare la problemele disc utate și să ajungă la un consens în ceea ce priveșt e
cea mai bună soluŃie pentru dilema discutată. Se pr esupune că aceste activităŃi duc la îmbunătăŃirea
raŃionamentului moral. Scopul ședinŃelor este acela de a îmbunătăŃi abilităŃile participanŃilor de a
adopta perspectiva celuilalt, de implicare în ascul tarea activă și de perfecŃionarea abilităŃilor de
rezolvare de probleme.
Programe multimodale
Programele de tratament care au avut cel mai mare succes au fost cele care au încorporat
tehnici din mai multe programe descrise anterior, î n special din antrenamentul abilităŃilor sociale,
terapia comportamentală și autoxmanagement. Aceste intervenŃii multimodale au contribuit și la
reducerea ratei recidivei și sunt foarte atractive deoarece tehnicile pot fi relativ ușor învăŃate de
practicienii din domeniul judiciar.
Programe la nivel instituŃional și comunitar
Programe la nivel instituŃional
În contrast cu abordările centrate pe individ, prog ramele orientate la nivel comunitar și
instituŃional încearcă să inducă modificări comport amentale cu ajutorul unor instituŃii (cum ar fi

casele de corecŃie sau familia). În ceea ce priveșt e instituŃiile, acestea se pot clasifica în două ti puri:
instituŃii care pun accent pe reŃinerea infractoril or, reabilitarea acestora fiind un scop secundar
(penitenciarele), și instituŃii în cadrul cărora ac centul este pus pe tratament și reabilitare, securi tatea
fiind pe planul secund, cum ar fi centrele de reedu care. O excepŃie majoră de la această regulă sunt
spitalele cu un nivel ridicat de securitate în care sunt internaŃi infractori care suferă de o tulbura re
mentală; în aceste instituŃii este importantă atât siguranŃa, cât și tratamentul.
InstituŃii care pun accent pe securitate
În urma unor analize a cercetărilor din domeniu sxa arătat că tehnicile comportamentale sunt
cele mai utilizate în mediul penitenciar, în specia l programele de tipul “Economia Token” – TEP.
TEP este un sistem de întăriri și pedepse ce se adm inistrează pentru diferite comportamente;
punctele ( tokens ) sunt acordate dacă se realizează anumite comporta mente dezirabile, și sunt retrase
dacă apar anumite comportamente indezirabile. Acest e puncte pot fi folosite pentru obŃinerea unor
privilegii.
Centrele de reeducare
Modelul Achievement Place. Acest model a generat un interes major pentru practicieni și a
fost implementat atât în America, cât și pe contine ntul european. Acest model are la bază două
strategii inovatoare: utilizarea tehnicilor comport amentale ca agenŃi ai schimbării și utilizarea
“tutorilor” (teaching parents). Acest model are mai multe locuinŃe organizate în sistem familial,
fiecare locuinŃă fiind condusă de un cuplu special pregătit care are în grijă aproximativ 6 tineri
infractori. Cuplul joacă rolul unor părinŃi sau tut ori, ceea ce însemnă că ei sunt responsabili pentru
anumite programe structurate, cum ar fi antrenament ul abilităŃilor, dar sunt responsabili și pentru
alte tipuri de intervenŃie mai puŃin structurată, c um ar fi anumite acŃiuni și comportamente de tip
parental.
Programe la nivel comunitar
IntervenŃii la nivel școlar
Hawkins & Lishner (1987) au sumarizat o serie de pr oiecte care au avut ca Ńintă mediul
școlar. De exemplu, Preparation through Rresopnsive Education Programmm e – PREP – a fost
implementat în SUA la sfârșitul anilor '70 și era u n program care se adresa copiilor cu dificultăŃi
școlare, sociale sau cu antecedente infracŃionale. PREP consta întrxun sistem de tutorat școlar,
antrenamentul abilităŃilor sociale – SST – o parte din program fiind adresat familiei. Sxa arătata că
PREP are un impact major în îmbunătăŃirea performan Ńelor școlare și este benefic pentru dezvoltarea
disciplinei, totuși, există puŃine dovezi care să a rate că are vreun impact asupra comportamentului
infracŃional.

IntervenŃii la nivel familial
Din moment ce interacŃiunile familiale și stilul pa rental sunt puternic asociate cu
comportamentul infracŃional al copiilor, o serie de cercetători șixau orientat intervenŃiile la nivelu l
familiei. Literatura din acest domeniu este divizat ă în două: pe de o parte, accentul este pus pe
abilităŃile parentale, iar pe de altă parte pe func Ńionarea familială (Kazdin, 1987).
/checkbld Antrenamentul părinŃilor – parent management traini ng – PMT
Acest program își propune să modifice modul în care părinŃii interacŃionează cu
copiii lor. PărinŃii sunt învăŃaŃi cum să modeleze comportamentul copiilor lor prin întăriri și cum să
utilizeze tehnici adecvate de aplicare a pedepselor pentru comportamentele inadecvate. EficienŃa
PMT a fost investigată întrxo serie de studii și sx a arătat că această metodă are efecte benefice pent ru
comunicarea și relaŃiile familiale, însă spre deose bire de alte programe, sxa constatat că programul
are o eficienŃă moderată în ceea ce privește reduce rea numărului infracŃiunilor.
/checkbld Terapia funcŃională a familiei x FFT
Deși există o serie de asemănări între PMT și FFT, aceasta din urmă pune accentul mai
mult pe interacŃiunile din cadrul familiei. O serie de studii au utilizat contractul de contingenŃe ca un
mijloc de a modifica interacŃiunile familiale din c adrul familiilor cu copii care au comis infracŃiuni .
Această metodă sxa dovedit eficientă pentru reducer ea comportamentului infracŃional și a ratei
recidivelor. Ulterior această formă de intervenŃie a fost completată și cu alte tehnici, cum ar fi
tehnicile cognitivxcomportamentale, antrenamentul a bilităŃilor și rezolvarea de probleme.

Rezumat
Deși este destul de greu de estimat cu precizie car e este nivelul real al infracŃionalităŃii, oamenii din
ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posibilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. Este interesant de
remarcat că deși infracŃiunile comise cu violenŃă r eprezintă doar un procent mic din totalul
infracŃiunilor, teama de a deveni victima unei infr acŃiuni violente pare să fie factorul determinant a l
atitudinilor oamenilor referitoare la infracŃionali tate în general.
Dexa lungul timpului psihologii au încercat să dezv olte programe de intervenŃie care să fie
implementate atât în comunitate, cât și în mediul d e penitenciar. Obiectivul principal al acestor
programe este acela de a ajuta infractorii să evite o recidivă prin creșterea propriei eficienŃe Tema de reflecŃie nr. 2
Care consideraŃi că este rolul contextului în care trăiește individul în eficienŃa
programelor de intervenŃie ?

personale.
În contrast cu abordările centrate pe individ, prog ramele orientate la nivel comunitar și instituŃiona l
încearcă să inducă modificări comportamentale cu aj utorul unor instituŃii (cum ar fi casele de
corecŃie sau familia). În ceea ce privește instituŃ iile, acestea se pot clasifica în două tipuri: inst ituŃii
care pun accent pe reŃinerea infractorilor, reabili tarea acestora fiind un scop secundar
(penitenciarele), și instituŃii în cadrul cărora ac centul este pus pe tratament și reabilitare, securi tatea
fiind pe planul secund, cum ar fi centrele de reedu care.

Lucrarea de evaluare nr. 5 și modalitatea de evalu are

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui mo dul
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR.

Lucrare de evaluare semestrială.
Factorii care amplifică emotivitatea subiectului ce urmează a fi testat cu tehnica poligraf. StabiliŃi elementele principale ale unui program de prevenŃia la nivel comunitar.

BIBLIOGRAFIE

Berkowitz, L. (1993). Aggression: Its causes, conse quences, and control. New York: McGrawxHill.
Buș, I. (1997). Psihologie judiciară. ClujxNapoca: Ed.Presa Universitară Clujeană.
Buș, I. (1998). Utilizarea tehnicii poligraf în Rom ânia, în CogniŃie, Creier, Comportament, vol. 2,
nr. 3×4, 395×409.
Buș, I. (2000). PsihodetecŃia comportamentului simu lat. ClujxNapoca: Ed. Ingram.
Buș, I. & David, D.(2003). Psihologie judiciară: Po ligraf și Hipnoză. București: Ed. Tritonic.
Buș, I. & Visu, G. (2004). ReacŃii fiziologice asoc iate cu practicarea contramăsurilor în cadrul
testării cu tehnica poligraf. În CogniŃie, Creier C omportament, vol 8, nr. 1, 37 – 53.
Buș, I. (2006). Psihologie și InfracŃionalitate – M odule aplicative, vol. II, ClujxNapoca: Editura
ASCR.
Buș, I. (2005). Psihologie și InfracŃionalitate x F undamente Teoretice, vol. I, ClujxNapoca: Editura
ASCR.
Ciopraga, A. (1979). Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. Iași: Ed.Junimea.
Ciopraga, A. (1996). Criminalistica x Tratat de tac tică. Iași: Ed.Gama.
Dodge, K. A. (1986). A social information processin g model of social competence in children. In M.
Perlmutter (Ed.), The Minnesota symposium on child psychology (77×126). Hillsdale:
Lawrence Erlbaum.
Gendreau, P. & Andrews, D.A. (1990). Tertiary preve ntion: What the metaxanalyses of the offender
treatment literature tell us about “What Works”. Ca nadian Journal of criminology, 32, 172x
184.
Harrower, J. (2003). Applying Psychology to Crime. London: Hodder & Stoughton.
Hollin, C.R. (2001). Criminal Behavior: A Psycholog ical Approach to Explanation and Prevention.
Sussex: Psychology Press.
Huesmann, L.R., (1997). Observational Learning of V iolent Behavior. Social and Biosocial
Processes. În “Biosocial Bases of Violence”. New Yo rk: Plenum Press.
Juergensmeyer, M. (2001) Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Violence.
Berkeley: Univ. of California Press.