Secelean Alina 15274 [604968]

1

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBAMISM „ION MINCU”
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

MEMORIA INDUSTRIEI BRAȘOV
EXPUNERE ȘI INTERACȚIUNE

COORDONATOR: MASTERAND: [anonimizat]./lect. univ. dr.
IRINA TULBURE -MOLDOVAN ALINA SECELEAN
OANA ȚIGANEA

BUCUREȘTI
2020

2

CUPRINS

Plan dezvoltat al lucrării …………………………………………………………………………………………….3
Motto ………………. ……………….. ……………………………………………………………………………………… 5

INTRODUCERE ………………………… .……………………………………………..…… 6
CAPITOLUL I
1. Context, privire asupra patrimoniului industrial …………………………. …………………………10
CAPITOLUL II
2. BRAȘOVUL – Transformări în timp ……………………………………………… …………. ……….. ..17
2.1. Istoria Brașovului în perioada postbelică ………………………………………………………………… 17
2.2. Impactul industrializării asupra Brașovului contemporan ……… …….. …….. …………… ……… .24
2.3. Brașov – prezent – Repere ale evoluției urbane ale orașului în prezent ……………………….. 27
CAPITOLUL III
3. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală …………………………… 31
3.1. Metode și principii de conversie …….. ………………………………. …………………………………… 32
3.2. Repere internaționale ……………………………………….. …………… ………… ………………………….33
3.3. Studiu de caz – Hangar Pirelli Bicocca Milano ………………………. ……………………… ………. .40
IV. CONCLUZII ……………………………………………………………………….. …………………………..42
V. BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………. 44

3

Plan dezvoltat al lucrării

INTRODUCERE

I. Context, privire asupra patrimoniului industrial
Reprezintă o perspectivă a ce inseamnă patrimoniul industrial, , pragurile de d ezvoltare a
industriei și ceea ce a generat aceasta asupra orașelor, dar mai ales asupra orașului Brașov și
a zonei studiate – fostul sit industrial „Uzina Tractorul”. Evidențierea importanței și valorii
din punct de vedere istoric, arhitectural, economic, urban și social pe care o deține subiectul
de studiu – hangarul de avioane „Hala T40”.

II. Brașovul – Transformări în timp
Prezintă evoluția orașului din punct de vedere istoric, social și urban, conturarea contextului
istoric până în perioada postbelică

II.1. Istoria Brașovului în perioada postbelică
Repere ale evol uției urbane, planurile de sistematizare și efectele pe care le -a avut
industrializarea forțată î n perioada postbelică a orașului Brașov

II.2. Impactul industrializării asupra Brașovului contemporan
În acest subcapitol prezint m otivul dezafectării industriei, definirea dezindustrializării și
efectele pe care le -a avut asupra sitului industrial al „Uzinei Tractoru”, implicit asupra
hangarului de a vioane – „Hala T40”, repere conceptuale, realități contemporane în Brașov

II.2. Brașov – prezent
Subcapitolul expune r epere ale evoluției urbane ale orașului și efectele dezindustrializaării
până în prezent

4
III. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală
În capitolul acesta prezint noțiunile teoretice ale conversiei / reutilizării adaptabile pe care se
bazează studiul

III.1. Metode și principii de conversie
Metode și principii de conversie / reutilizare adaptivă

III.2. Repere internaționale
Acest subcapitol prezintă etapele și caracteristicile generale internaționale a le patrimoniului
industrial și sinteza principiilor și caracteristicilor tipurilor de conversie / reutilizare adaptivă
a arhitecturii industriale internați onale

III.3. Studiu de caz – Hangar Pirelli Bicocca Milano
Reper internațional, enunțarea principiilor și caracteristicilor tipurilor de conversie /
reutilizare adaptivă a arhitecturii industriale

IV. CONCLUZII
Capitolul prezintă a plicarea concluziilor cercetării asupra subiectului proiectului de diplomă
– hangar „Hala T40”

V. BIBLIOGRAFIE

5

Motto:
„un loc aparate îl are forma clasică a ruinei industriale, anume situl industrial din centrul
orașului. Acolo, fabricile crescute odată cu orașul, ce fac parte din memoria și amintirea
locului, sunt astăzi goluri citadine, create de metafora ruinei industriale, care au șansa
regenerării…Încărcătura metaforică a ruinei va prăbuși concepte, folosiri și bune intenții,
dacă punctele de v edere ale protecției monumentelor, ale arheologiei industriale, ale culturii
nu vor găsi si consensuri ale ecologiei, ale gestionării și dezvoltării teritoriale, ale politicului
responsabil.”
Anca Nicoleta Oțoiu în „Arhitectura industrială urbană de la geometrie fizică la valoare
arhitecturală”

6
INTRODUCERE
Arhitectura industrială a devenit simbolul epocii moderne , a schimbărilor sociale și a
unor noi moduri de viață , prin oferirea unui loc de muncă și unei locuințe oamenilor din mediu
urban , și nu numai. Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVII –lea, o dată cu
inventarea motorului cu aburi de către James Watt și a luat amploare la sfârșitul secolului al
XIX –lea prin apariția unei noi surse de energie: electricitatea. Aceast a revoluție a generat de-
a lungul timpului o presiune demografică a orașelor prin migrarea populației de la sat la oraș,
ceea ce a dus la apariția conurbaților și orașelor industriale.

„Momentul industrializării, care a generat fenomenul de urbanizare, de ci o creștere
generalizată și fără precedent al orașelor, ascensiunile și decăderile orașelor erau de o
importanță similară, iar alternanțele dintre ele, destul de frecvente.”1

Încă de la început, industrializarea a venit cu o serie de probleme specifice : de la cele
legate de munca propriu zisă, până la cele legate de locuirea în orașele / urbanizările noi apărute.
Industrializarea , pe lângă migrarea muncitorilor către orașe, a însemnat și automatizarea și
realizarea sarcinilor repetitive. Din cauza acestor factori, muncitorii din fabrici au ajuns să își
piardă individualitatea, fiind toți considerați egali, astfel încât s -a evitat „marginalizarea”
acestora . Totodată, au apărut probleme de sănătate aduse de condițiile periculoase de la locul
de muncă sau a factorilor poluanți, datorate zgomot ului sau inexistenței igienei, precum
diabetul, boli de inimă sau boli digestive. Urbanizarea gră bită din cauza industrializării a dus
la deteriorarea condițiilor de viață a locuitorilor, în perioada dezindustrializării, apărând
problem e sociale precum crima, stresul , boli psihologice .

Această lucrare de disertație își propune investigarea esteticii și funcționalității, evoluția
și observare a fond ului industrial, revitalizarea și conversia/reutiliz area adaptivă în folosul
orașului a hangarului de avioane „Hala T40” din municipiul Brașov, zona Tractoru l, ce a
aparținut Industriei Aeronautice Române Brașov și Uzinei Tractorul Brașov.

Intenționez să atrag atenția asupra conversiei din punct de vedere al contextului
tendințelor actuale, iar ca obiec tiv exploatarea valorii memorial – simbolică a fostului sit

1 Ilinca Păun Constantinescu, Orașe românești în declin, vol.I, România, Editura MNAC, 2019

7
industrial. A cesta este ca o arhivă vie plină de amintiri, povești de viață, expe riențe și trăiri.
Deși „clădirile industriale dezafectate sunt asociate unor carcase goale”2, în același timp și
acestea sunt încărcate cu amintirile unor generații. Situl industrial aparține patrimoniului
tangibil, prin mărturiile construcțiilor, dar și p atrimoniului intangibil, prin prezența comunității,
a amintirilor și a nostalgiilor.

Metoda de investigare este bazată pe analiza multicrit erială la scara macro și micro a
orașului, dar și prin analiza comparativă a evoluției arhitecturale și sociale din perioade diferite
de dezvoltare a le Brașovului.

Clădi rea „Hala T40” , obiectivul de studiu al prediplomei, a fost construită la începutul
secolului al XX-lea, fiind în momentul de față singura construcție aflat ă într-o stare de
degradare, înconjurată de c lădirile de birouri nou ridicate. „Hala T40” are un potențial puternic
în vederea conservării identității culturale și sociale a industriei Brașovului. Doresc să ofer
locuitorilor din zonă, locuitorilor orașului, dar și turiștilor/ vizitatorilor posibilita tea cunoașterii
istoriei industriale a zonei, evoluția acesteia de -a lungul deceniilor, prin revalorificare,
reutilizare și reintegrarea construcției în circuitul cultural cotidian.

Construcția având un potențial arhitectural cât și structural puternic, am pornit de la
ipoteza că în acest spațiu este fezabil realizarea unui centru cultural. Acesta va conține un
muzeu al inovației tehnice și interacțiunii ce va coexista cu funcțiunile culturale și soc iale pentru
a răspunde cerințelor contemporane și care să îi asigure sustenabilitatea economică în timp.

Primul argument ce vin e în susținerea înființării acestui centru este amplasamentul
acestuia și relațiile de vecinătate cu zona : din perspectivă fun cțională și din perspectiva
accesibilității. C lădirea fiind situată în incinta unui complex format din clădiri de birouri, clădiri
de locuințe , clădiri cu funcțiuni sportive , dar și comerciale nou constr uite (2014 – până în
prezent) . În acest complex nu ex istă funcțiuni cultural -sociale. Pe lângă aceasta , clădirii este
amplasată în apropierea Gării Centrale Brașov, facilitând accesul publicului larg, inclusiv a l
turiștilor, în ve derea petrecerii timpului liber și î mbogățirea cunoștințelor legate de industria și
cultura orașului Brașov .

2 Lakatoș Andrei Eugen, Conversia în context despre regenerarea spațiilor industriale, București,
Editura Fundației Arhitext Design, 2007, capitolul III – Cuvinte și concepte – etimologie și
interpretare

8
Un al doilea argument în vederea susținerii se bazează pe interacționarea cu,
comunitatea, prin intermediul un sondaj de opinie, în urma căruia au raspuns un număr de 47
de persoane din zona respectivă. Prin acest sond aj am putut afla preferințele rezidenților și
angajaților din zonă în legătură cu reconversia hangarului de avioane „Hala T40”. Acest sondaj
de opinie a fost făcut online, prin intermediul unei aplicații3. A fost realizat în luna februarie a
acestui an și a fost exclusiv destinat locuitorilor din zona respectivă. În acest sondaj am oferit
ca alternative următoarele funcțiuni : spații cultural – artistice, spații de recreere și socializare,
spații de tip co-working și muzeu/ spații expoziționale. Toate au av ut o pondere egală, astfel
oamenii au optat pentru comansarea acestora, astfel încât să funcționeze ca un întreg. Pe lângă
alternativele oferite de către mine, oamenii au venit și cu alte sugestii, precum : librărie,
ceainărie, spațiu pentru machete 3D, pa rcări, magazine. Am considerat destul de relevant acest
sondaj în vederea susținerii proiectului de diplomă, dar și a lucrării de disertație, deoarece
reprezintă o interacțiune directă cu, comunitatea locală, care de fapt va fi principalul beneficiar
al ha ngarului. Astfel, dacă aceștia nu se asociază în timp cu această moștenire, nu vor dezvolta
un sens de apartenență și de întreținere / menținere a structurii.

3 Acest sondaj a fost realizat prin intermediul site -ului https://www.survio.com și a constat în diagrame de
procentaj.

9
Concepte – cuvinte cheie

1. Industrializarea – proces de transformare a unei țări agrare într -o țară industrială
dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
Industrializarea – introducerea tehnicii mecanice în defavoarea celei manuale.

2. Dezindustrializarea – „este procesul prin care o țară sau o regiune trece de la un
sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informației „4

3.Patrimoniu – termenul provine din latinescul „patrimonium” și desemnează : 1 (jur.)
totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la
care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane fizice sau juridice; (sens curent) bun
moștenit prin lege de la părinți, avere părintească; 2 totalitatea bunurilor ce aparțin colectivității
și sunt administrate de organele statului; 3 bunuri spirituale ce aparțin întregului popor;
moștenire culturală5. Patrimoniu – ca noțiune „oferă o lumină privilegiată asupra modului în
care societățile occidentale și -au asumat relația cu dim ensiunea temporală și construită a
propriei identități ”6

4. Patrimoniul industrial – apărut la jumătatea secolului XIX, în Anglia, unde fondul
industrial construit stăpânea majoritatea teritoriului național, fiind monumentalizat de către
memoria afectivă a colectivității. Patrimoniul industrial reprezintă rămășițele culturii
industriale, care sunt tehnologice, istorice, sociale, de valoare științifică sau de valoare
arhitecturală.

5. Conversia/ reutilizare adaptabilă – reutilizarea unei clădiri și adaptarea acesteia astfel
încât să răspundă noilor cerințe contemporane . Conversia – înseamnă schimbare, păstrare,
evoluție și continuitate. Conve rsia – „factor important în conservarea terenurilor și reducerea
fenomenului de extindere teritorială a orașului ”7

4 Chelcea Liviu, Dezindustrializarea, resemnificare și conversie urbană, Kombinat, București, Igloo
2007, p.140
5 Dicționar Explicativ al Limbii Române – Dex 1998
6 Choay Francoise, Alegoria patrimoniului, Editura Simetria, București, 1998, pag. 152
7 Andrei Eugen Lakatoș, Conversia în context despre regenerarea spațiilor industriale, București,
Editura Universitară ”Ion Mincu”, 2013, cap. III

10
CAPITOLUL I

1. CONTEXT, PRIVIRE ASUPRA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL
La nivel internațional fenomenul de patrimoniu industrial apare pentru prima dată în
Marea Britanie, începând cu anii 1950, apoi în Franța, Germania și Statele Unite ale Americii.
În anii 1970 , noțiunea de patrimoniu industrial8 a fost definită de către specialiști din
mai multe domenii, precum istorie, economie, arhit ectura. În 1973, acest lucru a dus la
înființarea Comitetului Internațional pentru Conservare Patrimoniului Industrial9, care
conturează patrimoniul industrial ca fiind alcătuit din mărturiile culturii industriale cu o
semnificație tehnologică, istorică, ș tiințifică, arhitecturală și socială10. Aceste mărturii constau
în clădiri, instalații și mașini, laboratoare, mori și fabrici, mine și situri pentru procesare și
rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă și folosită, structuri și
infrastructuri de transport, precum și locuri folosite pentru activități sociale legate de industrie
cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult, clădiri pentru educație. Astfel, C omitetul Internațional
pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, promovează docu mentarea, investigarea,
cercetarea, păstrarea și conservarea acestora. Din 1990, apare o conștientizare mai mare a
importanței patrimoniului industrial, prin adăugarea siturilor industriale în Lista Patrimoniului
Mondia l UNESCO (Organizația Națiunilor Unit e pentr u Educație, Știință și Cultură). Primul
sit industrial din Europa înscris in LPM UNESCO, a fost în 1992 – Vechea Mină Rammelsberg
din Germania, urmat de Turnătoria de Fier Engelberg din Suedia în 1993.

Importanța patrimoniului industrial este dată de: mărturia activităților care au avut și
continuă să aibă repercursiuni istorice și de simțul identității aprobând reconstruirea vieții de zi
cu zi a oamenilor, față de istoria manufacturii, ingineriei, construcțiilor cu valori tehnologice și
științific e, bazându -se pe importanța considerabilă esteticii mulțumită calității arhitecturii,
designului și concepției sale.

Patrimoniul industrial al zonei , reprezintă valori tehnologice și științifice, dar îmbracă
și o importanță valoare estetica prin planificare, arhitectură și design. Acesta are și o importantă
valoare socială , prin rolul jucat în relațiile de interacțiune dintre diferitele clase sociale și prin

8 Lakatoș Andrei Eugen, Spațiile cu valență culturală în contextul conversiei funcționale a
patrimoniului ind ustrial, București, Editura Universitară ”Ion Mincu”, 2013, p.23
9 TICCIH – The International Committee for the Conservation of the Industrial Heritage,

Home

10 Carta Patrimoniului Industrial https://ticcih.org/wp -content/uploads/2013/04/NTagilRomanian.pdf

11
dezvoltarea economică a societății. Situl industrial al Uzinei Tract orul și mai exact hangarul de
avioane „Hala T40” repre zintă mai multe valori, precum: valoarea istorică care este dată de
vechimea construcției, aceasta fiind realizată între anii 1924 – 1925, având din punct de vedere
istoric un calificativ mic (conform O MCC 2008 – imobilului ridicat între anii 1920 – 1960
aparține unui calificativ mic ) , dar și datorită rolului important jucat în evoluția și configurația
orașului Brașov; valoarea socială dată de impactul social dintre diferitele clase sociale din
zonele înconjurătoare ale orașului Brașov, dar și de pe teritoriul României , aduse să lucreze și
împreună să formeze o comunitate; valoarea tehnologică a juucat un rol important în
dezvoltarea procesului de producție datorită funcțiunilor și proceselor tehnoloogi ce pe care le –
a găzduit de -a lungul celor 81 de ani de funcționare; valoarea arhitecturală este conferită de
materialele și tehnicile constructive ale începutului de secol al XIX –lea, mai exact a betonului
armat și a inovației sistemului structural al ace steia, fiind prima construcție din România cu o
acoperire semi – cilindrică și o deschidere mare a acesteia; valoarea urbanistică se datorează
migrației de la sat la oraș, ceea ce a generat dezvoltarea accelerată a contextului urban, prin
construirea de uz ine, fabrici, dar și prin construirea de locuințe colective destinate muncitorilor;
valoarea memorială a avut un rol important în memoria individuală, dar și colectivă a orașului,
prin asocierea acesteia cu anumite momente istorice, culturale, politice și sociale ale celor două
perioade (perioada interbelică și cea postbelică); valoarea economică este atribuită investițiilor
în dezvoltarea tehnologică și industrială a orașului, dar și extinderea economică urbană.

Aceste valorii exprimă mărturii ale trecutu lui, disociate de prezent, dar făcând parte
dintr -o evoluție continuă.

Lista Monumentelor Istorice a municipiului Brașov11 nu conține în prezent nici o hală,
hangar, fabrică, uzină, atelie r sau orice construcție care a avut de -a face cu dezvoltarea
industrială cu valoare de patrimoniu. Una din respectivele hale industriale care nu are valoare
de patrimoniu și nu este recunoscută, dar are potențial este hangarul „Hala T40”.

Strategia de cercetare a hangarului „Hala T40” a urmărit trei paliere, anume palierul de
analiză urbană, palierul arhitectural și palierul memorial – simbolic.

11 http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi -2015/LMI -BV.pdf

12
Construcția hangarului „Hala T40” a început în anul 1924, arhitectul fiind G.M.
Cantacuzino. Acesta s -a preocupat în obținerea unei funcționalități optime și îmbunătățirea
calității locului de muncă. Inițiativa de construire a clădirii a pornit de la promulgarea de regele
Ferdinand a „legii privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională”
unde s -a acordat un credit substanțial în scopul înființări i fabricii de avioane de la Brașov12. S-
a dorit înființarea I.AR. -ului la Brașov, datorită pozitiei centrale a orașului pe teritoriul
României, dar și faptului ca Brașovul a beneficiat din 1828 de un aerodrom ce a funcționat ca
aeroport al Brașovului până î n 1961. Acest aerodrom avea suprafața de 1800 de metrii pătrați.
Statul garanta capitalul – adică o treime din capitalul I ndustriei Aeronauticii Române – și se
obliga să acorde comenzi fabricii de avioane pe un termen de 10 ani. O altă treime din capitalul
fabricii era investit de două firme franceze – Bleriot -Spad și Lorraine -Dietrich, iar cealaltă
treime din capital era investit de societatea Astra Arad și a unor bănci din România. În 1938,
Industria Aeronautică Română Brașov ajunge să aparțină Statului R omân, acesta cumpărând
acțiunile celorlalte companii.

În decursul celor 95 de ani de existență a hangarului, putem observa că a aparținut
ramurii industriale grele, mai exact a construcției de avioane și motoare. Această ramură a
industriei a rezultat în mod adiacent datorită dezvoltării oțelului.

Pot fi evidențiate patru etape al e clădirii în contextul politic și economic al țării. Prima
etapă a început în 1924, perioadă în care hala a adăpostit montajul avioanelor, până după
încheierea celui de -al Doilea Război Mondial. În urma războiului, aceast hangar a fost distrus
în urma bomb ardamentelor anglo -americane, dar a fost refăcută în scurt timp. O dată cu
terminarea războiului și venirea Armatei Roșii în Brașov, hangarul cunoaște a doua etapă de
dezvoltare (1946) , unde fabrica a fost desființată și transformată în uzină de tractoare (Uzine
Tractorul)13, iar utilajele și echipamentul au fost confiscate, în contul despăgubirilor de război,
luând integral drumul Uniunii Sovietice. În această etapă se trece la economia comunistă în
contextul naționalizării. A treia etapă este în perioada a nilor 1968 – 1989, încep și construcția
de tractoare de tip tancuri de mici dimenciuni în paralel cu construcția de tractoare clasice . Cea
de-a patra etapă in perioada 1989 – 2014, caracterizată prin declinul industriei brașovene, prin

12Banea Neculai și Tomescu Traian, Din Istoria I.A.R. Brașov , Buletinul AGIR nr.2/2015 – aprilie –
iunie
13 Banea Neculai și Tomescu Traian, Din Istoria I.A.R. Brașov , Buletinul AGIR nr.2/2015 – aprilie –
iunie

13
privatizarea economi ei românești și introducerea de capital străin. În prezent, construcția
aparține companiei comerciale imobiliare Ceetrus România.

Hangarul „Hala T40”, la începutul secolului XIX –lea, a reprezentat un punct de inovație
în vederea sistemului constructiv, a deschiderii mari și în experimentarea betonului armat. Am
observat că s tructura principală semi -cilindrică este realizată din arce cilindrice din beton armat,
din pane orizontale ce unesc toate arcele și din diagonale aflate între primele trei arce ale
construcției de o parte și de cealaltă a acesteia. Atât panele orizontale, cât și diagonalele au rolul
de a asigura șaiba rigidă la nivelul închiderii, astfel toate arcele lucrează impreună. Tavanul ce
realizează închiderea semi -cilindrică este realizat din plăci de beton armat. Părțile de închidere
laterale ale semi -cilind rului sunt realizate din stâ lpi si grinzi din beton armat. Iar pe partea de
Est a închiderii se regăsesc contravânturi. Tot aici sunt realizați doi contraforți în vederea
susținerii deschid erii mari a frontonului. Anexele aflate la baza semi -cilindrului sunt realizate
tot din cadre de beton armat cu cărămidă. Pentru consolidare s -au folosit peste 550 metrii cubi
de beton și peste 100 tone de confecții metalice.

Fig.1
Constructia intrării principale al Interiorul hangarului după
hangarului de avioane 1924 finalizarea construcțiilor din 1925
Sursa : https://infohale.ro/istoria -de-inceput -a-constructiilor -industriale -din-romania/

Fig.2
Hangarul de avioane după bombardamente le anglo – americane
Sursa : https://www.facebook.com/nanu.mihai/media_set?set=a.10156047669749660&type=3

14
O intervenție dură, precum demolarea și utilizarea terenurilor în alt scop, cu siguranță
nu reprezintă o opțiune fezabilă cu privire la aceste situri industriale. Din păcate, o parte din
platforma industrială Tractorul a fost demolată, în vederea realizări i unor noi construcții.
Păstrarea, conversia și reintegrarea clădirilor rămase în urma demolării în noul context urban,
astfel încât să răspundă la noile cerințe contemporane este o alegere mult mai indicată. În cel
de-al doilea caz se încadrează si clădir ea „Hala T40”.

În prezent, această capodoperă ar hitecturală se află în procedură de clasare ca monument
istoric cu valoare de patrimoniu industrial. Această intenție de a clasa hangarul ca patrimoniu
industrial , datorită structurii sale inovative din bet on armat, îi revine companiei comerciale
imobiliare Ceetrus România.

Patrimoniul industrial poate căpăta un rol important în refacerea economică a zonei în
declin, dar și a celei aflate în dezvoltare . Prin continuitatea reutilizării halei pot avea loc
beneficii la nivelul comunității locale , stabilind un efect benefic în ciuda imaginii din trecut în
care comunitatea s -a confruntat cu pierderea bruscă a locurilor de muncă. Odată cu reabilitarea
acesteia ar însemna „retrăirea trecuturilor spe cifice ale unor comunități specifice”14, unde se
vor păstra experiențele de viață ale comunității industriale, tradițiile, modul de locuire, dar și
atitudinea muncitorilor față de fabrica unde aceștia lucrau.

Totod ată, acest sit industrial reprezintă o bază importantă de analiză și înțelegere a mai
multor fenomene sociale și urbane , în vederea descoperirii unor soluții moderne de a refolosi și
de a pune în valoare prin conversie acestă moștenire . Două modalități importante de păstrare a
patrimoniul industrial sunt siturile industriale care nu mai au activitate și muzeele industriale.
Întotdeauna prioritatea este păstrarea sitului. Relocarea și dezmebrarea unei clădiri sau a unei
structuri poate fi admisă doar dacă este singura soluție pent ru evitarea problemelor economice
și sociale. În cazul hangarului, structura se află într -o stare remarcabil de bună, astfel aceasta se
va păstra fară a constitui un pericol pentru viitorii utilizatorii.

În România, mai degrabă ne găsim în situația în care numărul intervențiilor de
conservare a mărturiilor industriale este invers proporțional cu numărul și diseminarea lor la
nivel național, chiar dacă deținem o moștenire bogată de situri industriale . Majoritatea acestor

14 Choay Francoise, Alegoria patrimoniului , Editura Simetria, București, 1998, pag. 86

15
situri industriale se află într -o stare generală de abandon, iar valorile acestora sunt puțin
cunoscute sau slab puse în valoare, mai mult fiind percepute ca rezidurile unor perioade ingrate
cu intenția de a fi mai degrabă uitate decât rememorate. Prin lipsa punerii în evidență a valorilo r
acestora, memoria colectivă tinde să devină nostalgică, deprimată și fără speranță asupra
imaginii moștenirii industriale.

În prezent, pe teritoriul României mai există doar un singur hangar datând de la
începutul secolul ui al XIX –lea asemănător din pu nct de vedere structural celui din Brașov.
Acesta se află la Galați și a fost construit în anul 1917 aparținând aviației militare. Este singura
constru cție din cele cinci construite, ce a rezistat timpului. Construcția a găzduit de -a lungul
timpului diverse activități, a fost depou de tramvaie, garaj al unei firme de utilaje auto, iar în
prezent aparține companiei de salubrizare E cosal, dar se dorește clasarea acestuia în patrimoniul
industrial și realizarea în incinta acestuia a unui muzeu.

Fig.3
În prima imagine este prezentată o perspectivă exterioară a hangarului de
avioane. În ce -a de-a doua este o perspectivă interioară. În ce -a de-a treia
este o poză preluată de pe google maps cu starea halei in prezent.
Sursa : https://justitiecurata.ro/galati -ultimul -hangar -al-aviatiei -militare -ar-putea -fi-demolat -de-
primarie -pentru -a-face-loc-unui-parc/

Alături de vocile societății și comunității locale, ar trebui să existe un efort susținut /
conjugat al organizațiilor profesionale, precum cele arhitecturale și istorice, să facă presiuni la

16
nivel guvernamental și politic, pentru a se putea reconverti și păstra toate clădirile cu valoare
artistică, istorică, industrială ca și parte a identității naționale și arhitecturale a spațiului
românesc, în contextul actual de globalizare și pierdere a valorilor naționale. Cultura unei țări
poate fi înțeleasă și din gradul de dezvoltare, dar și de civilizație. Aceasta se constituie ca o
recunoaștere a valorii patrimoniale și arhitecturale a patrimoniului ind ustrial în actuala perioadă
postindustrială.

17
CAPITOLUL II

2. BRAȘOVUL – TRANSFORMĂRI ÎN TIMP
Dezvoltarea orașului Brașov s -a datorat prin faptul că era așezat în curbura Carpaților și
locul de interferență a celor trei țări românești, având largi perspective în dezvoltarea
activităților comerciale. Brașovul nu a fost niciodată un oraș eminamente i ndustrial sau a cărui
dezvoltare să fi fost generată de industrie.

Brașovul devine din secol ul al XIV – lea cea mai însemnată așezare din Depresiunea
Barsei, dar și una din cele mai mari și importante localități din Transilvania. Se definește ca un
import ant centru de concentrare funcțională, centru comercial și centru cultural, datorită
producției meșteșugărești și poziționării sale între cele două granițe (Țara Românească și
Moldova). Acest oraș a suferit o serie de transformări de -a lungul timpului ce l -au format ca
societate și comunitate.

Dintr -un oras medieval, care evoluează în perioada secolului al XIX –lea, datorită
industrializării, Brașovul ajunge să se extindă prin planuri de sistematizare extrem de
ambițioase, dar și prin creșterea demografică datorată acesteia. De reținut este faptul că orașul
Brașov nu a fost monoindustrial, dezvoltându -se adiancent și nu este un oraș care s -a dezvoltat
pentru sau datorită industriei.

În perioada interbelică, industria județului se concentra î n orașul Brașov. În 1925 deținea
centre de producție în industria metalurgică, chimică, alimentară, cosmetică etc. Totodată, a
devenit și centrul principal de desfacere pentru produsele locale, astfel era un oraș al breslelor,
dar și industrial. Datorită poziției g eografice centrale și a comerțului, Brașovul devine unu din
orașele cele mai bogate ale țării. Dezvoltarea urbană a orașului începe din această perioadă,
într-un ritm mai lent de cât în perioada de după Al Doilea Război Mondial.

2.1. Istoria Brașovului în perioada postbelică
În 1944 la 23 august, a avut loc eliberarea orașului de sub ocupația hortisto -fascistă.
Muncitorii au asigurat apărarea Uzinelor și Fabricilor și au participat la procesul neîntrerupt al
producției. După elibberarea României după regimul hortisto -fascist, muncitorii de la Uzinele
„Voina”, „Astra” și I.A.R., printr -o mobilizare eroică de forțe, au obținut creșteri ale producției
până la 90% mai mare decât cea dinaintea războiului.

18
La 10 februarie 1948, Organizația Județeană a Partidului Unic Muncitoresc, număra 537
organizații de bază, având peste 31 124 membrii din mediul rural. Fapt pentru care Organizația
Județeană a deve nit un puternic detașament situat în avangarda muncitorilor brașoveni, care au
luptat pentru înfăptuirea marilor activități revoluționare ale noii orânduiri sociale.

În anii 1950, dupa terminarea războiului, în Brașov se produc anumite schimbări majore,
precum înlăturarea monarhiei, schimbarea sistemului politic și impunerea unor planuri
centralizate de dezvoltare economică (planurile anuale și cincinale) „Planului de dezvoltare
economica”15.

Fig.4 Fig.5
Platformele industriale în perioada industrializării. Platformele industriale in prezent. Cele cu roșu
Suprafețele galbene reprezintă societățile înființate reprezintă societățile nedemolate, dar active, cu
Înainte de 1900, iar cele cu roșu în perioada anilor portocaliu sunt reprezentate clădirile închiriate,
1920 – 1950. iar cu verde sunt zonele unde fabricile au fost
demolate.

Sosirea comuniștilor la conducere a afectat liberă, caracteristică perioadei interbelice
prin reforma monetară, dar și prin naționalizarea principalelor mijloace de producție. Prin
urmare, „statul devine unicul proprietar, investitor și promotor, funcționând după principiile
centralizatoare ”16 al sistemului econ oimic stalinist. Un ul din scopurile regimului com unist a

15 Ivănescu Iuliu Marin , Dinamica economică în perioada postbelică, București, Editura Universitară,
2011, Editia I
16 Zahariade Ana Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist, România 1944 – 1989, București, Editura
Simetria, 2011, p.28

19
fost înlăturarea intelectualilor și favorizarea clasei sociale simple și needucat e, în vederea
manipulării populației. Treptat, partidul și -a garantat „controlul politic la toate nivelurile, de la
educație la teorie și practică„17.

Odată cu explozia tehnol ogică, s-a trecut la sistemul de producție de masă. Astfel, piața
s-a umplut de produse mai ieftine, axându -se pe cantitate , ducând la o creștere majoră a
exportului și scăderea importului. Toate acestea au fost în scopul plătirii datoriilor țării .

„Planul de stat” se baza pe „centralism economic total, pe industrializarea intensă, cu
accent pe industria grea”18, ce a determinat creșterea de producție prin extinderea si construcț ia
platformelor industriale. Din punct de vedere fizic la nivel urban, cât și economic, Brașovul a
putut găzdui cu ușurință această evoluție industrială impusă de regimul comunist.

Fig.6 Fig.7
Relații și interferențe, zonă de locuit – Evoluția localitate – oraș
zonă industrială

Fig.8
Cooperare în infrastructură

17 Zahariade Ana Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist, România 1944 – 1989, București, Editura
Simetria, 2011, p.32
18 Zahariade Ana Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist, România 1944 – 1989, București, Editura
Simetria, 2011, p.33

20
În perioada anilor `50 , Brașovul a cunoscut o creștere demografică explozivă . Aceste
fabrici și uzine au avut angajați aduși din mediu rural sau orașe mai mici. Angajaților le erau
oferite salarii, locuințe și un trai de viață mai bun. Astfel, orașul a început să se extindă prin
construcția cartierelor muncitorești de la periferia acestuia, dar și în apropierea platformelor
industriale. Aceste locuințe colective, erau alcătuite din panouri prefabricate din beton armat ,
cu multe încăperi de dimensiuni mici și lipsite de o gândire coerentă din punct de vedere igienic,
fonic și termic .

Odată cu apariția industriei în oraș, s-au construit primele ansambluri de locuințe
colective. Primul este cartierul Astra, pe o suprafață de 16 ha, în 1948. În 1955, se construiește
al doilea ansamblu de locuințe colective, anume cartierul Tractorul, cu o suprafață de 90 ha.
Tot în 1955, se extinde cartierul Astra pe o suprafață de incă 135 ha. Ansamblurile cuprindea u
locuințe de P+2 și P+4.

Fig.9
Plan de situație – ansamblul de locuințe în cartierul Tractorul – Brașov

Astfel, Braș ovul a devenit unul dintre mari le orașe industriale din țară cu muncitori
calificați, cu o tradiție industrială și cu o mare capacitate de producție. I -a revenit un rol
important în industrializarea socialistă a țării. În următorii ani s -a pus bază pentru organizarea
vechilor fabrici, asimilarea de noi produse necesare economiei naționale, crearea de noi fabrici,
uzine, secții, înzestrarea întreprinderilor cu utilaje noi, cu un nivel tehnic ridicat și introducerea
unor noi procedee de fabricație.

21
Din anii 1960 s -a pus bază pe dezvoltarea si diversificarea producției industriale,
mecanizarea, organizarea superioară a muncii și automatizarea operațiilor. Patru cincimi din
fondurile fixe productive erau concentrare în industrie și construcții. Astfel, Brașovul a deținut
primul loc în construcția de autocamioane, autobasculante, autotractoare, tractoare, fiind al
doilea după municipiul București. Totodată, s -a înregistrat o creștere a producției globale fiind
de 48 de ori mai mare.

Fig.10
Schita de sistematizare a orașului Brașov 1970

În data de 7 și 8 noiembrie 1973, a avut loc întâlnirea Filialei Uniunii arhi tecților din
Brașov, în care a avut loc conferința proiecteului de bază pe tema "Prezența industriei în estetica
urbană" prezentată de arh. Paul Mihalic și anunț recomandat de p rof. dr. arh. Ladislau Adler
despre „ Tendințe contemp orane în arhitectura industriei” . Din sinteza materialelor și discuțiilor,
au rezultat mai multe probleme.19

19 Constantin Daicoviciu , și colab., Monog rafia județului Brașov , Editura Orizonturi, Brașov, 1963

22
În acest mod au reieșit multe avantaje economice și sociale ale industrializării orașului
Brașov, precum și anumite efecte negative pentru viața urbană, acestea deși au fost sesizate de
filiala U niunii Arhitecșilor ., nu au dus la orientarea eforturilor asupra fenomenelor și emiterea
unor soluții raționale.20

Printre dificultățile numeroase de n atură urbanistică ale Brașo vului, erau evide nțiate
următoarele:
„- lipsa forței de muncă, lipsă care se accentuează sporului migratoriu în descreștere,
ca o consecință a industrializării zonelor și localițăților învecinate;
– Poluarea gravă a atmosferei (praf, fum, zgomot) de către unele industrii nocive (ca,
de exemplu, Fabrica de ciment "Temelia") ;
– Lipsuri în sistematizarea zonelor industriale, în special în ceea ce privește ocuprea
eficientă a terenului, nerezolvarea în comun a utiliăților, cooperare a redusa între zonele
industriale și cele de locuit, în ceea ce peivește problemele de termoficare, apă și canalizare,
transport și circulatie”21

Fig.11
Propunere revitalizare oraș Brașov
A.Centru istoric; B.Centrul Hidromecanica; C.Structură planificată în perspectivă 200 000
locuitori; D. Remodelare cartierele Brașovechi; E.Muntele Tâmpa cap de perspectivă; F. Dealul Warthe;
G.Zonă odihnă no uă; H.Zonă sporturi; I.Zonă industrială; L.Zonă cazare pană în anul 1980.

20 Constantin Daicoviciu, și colab., Monografia județului Brașov , Editura Orizonturi, Brașov, 1963
21 Revistă a Uniunii Arhitecților din R.S. România, anul XXII, nr. (146), cap. II, pg. 3 – 4

23

Fig.12
Schema circulației propusă a orașului Brașov
A.Centrul istoric; B.Centrul Hidromecanica; C.Nucleu satelit – a. Racada inelară transport rapid – b.
Puncte tranzit – c. Bulevardul Lenin – d. Stații călători C.F. – e. Autodrum Brașov – Poiana Brașov – f.
Rețeaua interioară de circulație – g. Străpu ngere tunel Tâmpa – h. Transport individual – i. Transport
mărfuri consum

Treptat aceste dificultăți au devenit prioritățile delegației Uniunii Arhitecților – secția de
arhitectură a industriei – s-au alăturat arhitecților din Brașo v în definirea documentațiilor ș i
definitivarea soluțiilor problemelor enunțate mai sus.

În 1980 suprafața Brașovului se extinde cu înc ă trei noi cartiere, cartier ul Bartolomeu,
cartierul Triaj ș i Valea Cetății.
În anii `80, din dorința de a plăti într -un timp foarte scurt datoriile statului român către
FMI și țările acreditate, Nicolae Ceaușescu hotărăște să reducă drastic importul și să mărească
volumul de produse spre export, ceea ce a dus la mărirea decalajului tehnologic față de țările
occidentale, dar și rațional izarea produselor alimentare.

24

Fig.13
Principiu de organizare structură planificată în perspectivă
1.Nucleu de cazare. Repetarea unor module identice urmând axe și trame regulate. Capacitate 4000 –
5000 locuitori; 2. Spații deschise libere; 3. Centru local – zonă parcaj subteran; 4. Străzi; 5. Străzi
pietonale; 6. Trans port rapid; 7. Punct de tranzit

În anii `90, produsele fabricate erau în dezavantaj față de cele mondia le, astfel
majoritatea fabricilor și uzinelor au ajuns în pragul falimentului sau au fost privatizate. Astfel,
majoritatea platformelor industriale ale Brașovului au rămas abandonate. Puține din societăți
și-au continuat activitatea.

2.2. Impactul industrializării asupra Brașovului contemporan
Industrializarea „este procesul prin care o țară sau o regiune trece de la un sistem economic
bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informației, după ce firmele și -au retras investițiile
din sec torul industrial”.22

Industrializarea în orașul Brașov a presupus renunțarea activităților cu caracter
manufacturier în favoarea celor mecanizate, de la ateliere la unități de producție tip fabrică.
Astfel, s -a creat o nouă tipologie de programe arhitecturale care să răspundă noilor cerințe, ce
a dus la apariția siturilor industriale, precum Uzina Tractorul, Uzina Hidromecanica, Uzina
Astra. Ramurile industriale majore ce s -au dezvoltat în cadrul orașului Brașov au fost : industria

22 Chelcea Liviu, Bucureștiu postindustrial – memorie, dezindustrializare și regenerare urbană,
Editura Polirom, București, 2008, pag. 8

25
mijloacelor de transport (Uzina Astra vagoane) , fabricarea de mașini și echipamente (Industria
Aeronautică Română și Uzina Tractorul Brașov), industria extractivă (Uzina de gaz aerian),
industria alimentară (Fabrica de bere „Friederich Czell & Sohne” și Fabrica de bomboane din
Transilvania), industria chimică (Fabrica de cauciuc), industria metalurgică (Fabrica de cabluri
„Ancora Română”) și industria de prelucrare a lemnului (Fabrica de laminat „Farola”).

Odată cu apariția acestui fenomen, s -au generat aglomerările umane și o nouă
configurare a răspândirii populației în teritoriu, dezvoltarea infrastructurii și apariția unor noi
tipologii de locuințe. Toate acestea aduc noi problematici orașului de natura a dministrativă,
socială , economică și funcțională. „Sprawl -ul este urmarea unei atitudini de maximă
pozitivitate a dorinței de evadare a citadinului, de ocupare extensivă a teritoriului – o dorință
care ascunde și o negare a valorilor clasice ale orașului tradițional și implicit o căutare a unui
alt tipar de locuire și viață urbană.”23

Hangarul „Hala T40” a luat viață odată cu industria aeronautică în 1925, sub denumirea
de „Fabrica de Celule”. O parte din informațiile legate de construcție au fost după al Doilea
Război Mondial supuse cenzurii sistematice, astfel varianta oficială afirma că hangarul
dispăruse în urma bombardamentelor, iar în locul ei s -a ridicat cu ajutorul sovietic o nouă
construcție ce servea la producția de tractoare.

Industrializarea Br așovului a cunoscut o evoluție accelerată, dar pe cât de repede a luat
amploare acest fenomen, pe atât de repede s -a dispersat. Acest fenomen este cunoscut sub
denumirea de dezindustrializare.

Dezindustrializarea este fenomenul prin care orașul a trecut d e la un sistem economic
bazat pe industrie la o economie a serviciilor și a informației. Astfel, orașul Brașov a suferit în
urma dezindustrializării, lăsând o multitudine de situri industriale abandonate cu avantajul de a
fi reutilizate. Aceste zone pot fi privite ca surse și nu obstacole în revitalizarea urbană. Un
dezavantaj îl constituie „dezvoltatorii urbani”, care privesc dezindustrializarea ca pe o
oportunitate de afaceri, prin demolarea acestora și construcția altor clădiri cu diverse funcțiuni
ce să răspundă cerințelor contemporane. Un exemplu îl constituie platforma industrială a fostei

23 Ilinca Păun Constantinescu, Orașe românești în declin, vol.I, România, Editura MNAC, 2019

26
Uzine Tractorul Brașov, unde majoritatea clădirilor industriale au fost demolate în favoarea
construirii complexelor comerciale, cartierelor rezidențiale și clădiril or de birouri.

„Shrinkage -ul, dimpotrivă, are la rădăcină o ruptură, un faapt negativ în continuitatea
procesului de dezvoltare a unei localități – pierderea de populație, de identitate urbană,
declinul social și moral al locuitorilor sunt efectul unui bl ocaj economic.”24

Odată cu declinul industriei, stingerea „motorului”25 și pierderea slujbelor, a făcut ca
majoritatea oamenilor să se întoarcă în zonele de origine de unde proveneau. Asta generând
probleme de identitate și apartenență a orașului. Totodată , orășenii nu mai erau nevoiți să
locuiască cât mai aproape de centru pentru a fi în apropierea locului de muncă, optând pentru
locuirea în suburbii. Cu timpul, zonele suburbane au devenit din ce în ce mai atractive, iar
funcțiunile comerciale localizate în zona centrală au migrat spre periferie. Succesiv, aceste zone
au devenit independente de centrul orașului, înglobând toate funcțiunile necesare vieții.

Procesul de dezindustrializare a sporit dezvoltarea industriei creative, având origini în
creativita tea individuală cu potențial mare în dezvoltarea economică. A determinat necesitatea
regenerării urbane a fostelor situri industriale abandonate, prin strategii de marketing,
transformând imaginea orașului în marfa pentru atragerea investitorilor. Din păca te,
dezindustrializarea își resimte efectele și în prezent, prin siturile industriale abandonate a Uzinei
Astra, a Uzinei Tractorul și a F abricii Fartec.

Din acest proce s a făcut parte și construcția „Hala T40” ce aparține Uzinei Tractorul
Brașov. De la d esființarea uzinei, această „moștenire” nu a mai adăpostit nici o funcțiune ș i a
fost lăsată „în voia sorții” mai bine de 20 de ani, ceea ce ne reamintește de efectele
dezindustrializării asupra orașului Brașov și a locuitorilor acestuia.

În România există o mulțime de situri industriale abandonate și dezafectate, devenind
depozitarul unui patrimoniu industrial remarcabil pentru sud -estul Europei, datând din secolul
al XVII -lea până în prezent.

24 Ilinca Păun Constantinescu, Orașe românești în declin, vol.I, România, Editura MNAC, 2019
25 Ilinca Păun Constantinescu, Orașe românești în declin, vol.II, România, Editura MNAC, 2019

27
2.3. Brasov – prezent
Începând cu anii 2000, unele din clădirile industriale au fost achiziționate de către
investitori în vederea reamenajării și închirierii acestora, ori în vederea demolării acestora și
orientarea către afacerile imobiliare.

„Odată cu închiderea sau privatizarea spațiilor industriale, un alt proces încurajat de
dezindustrializare este relocarea mijloacelor de producție din orașe în suburbii sau în zone
metropolitane”26.

În Brașov, companiile care încă au activitate au fost relocate în afara orașului, rămânând
în urmă clădi ri și hale abandonate, majoritatea fiind demolate, astfel, au ramas locuri imense
goale, unde se construiesc locuințe colective, centre comerciale și clădiri de birouri. Totodată
și populația orașului a scăzut semnificativ față de perioada comunistă și înc ă este în scădere.

Apariția globalizării, a avut ca efect asupra orașului orientarea de la industrie la servicii
și privatizarea societăților. Globalizarea afectează toate domeniile de activitate, ceea ce implică
schimbări internaționale : sociale, poli tice, economice și culturale.

Din punct de vedere economic, Brașovul are un aport mare datorat turismului, dar și
datorită micilor întreprinderi. Turismul se împarte în două categorii, anume turismul cultural –
istoric și turismul sportiv (concentrat în Poiana Brașov). Comerțul joacă și el un rol important
în dezvoltarea economică a orașului. Pentru a face față noilor cerințe, Brașovul încearcă să ofere
„o sursă fiabilă de forță de muncă, școli bune și alte facilități”27

În ciuda faptului ca în prezent orașul este în plină dezvoltare (construirea complexelor
comerciale, cartierelor rezidentiale, campusurilor de birouri), acesta se confruntă cu pier derea
identității urbane. Majoritatea construcțiilor noi sau ce urmează a fi ridicate sunt amplasate pe
fostele situri industriale. Puține dintre zonele industriale au scăpat de demolarea totală sau
partială, astfel memoria orașului industrial a început a se pierde.

26 Chelcea Liviu, Dezindustrializarea, resemnificare și reconversie urbană, Kombat, București, Igloo,
2007, p. 141
27 Luminița Machedon, Romania Modernism: The architecture of Bucharest 1920 -40, București,
Editura Mit Press Ltd, 1999, cap. Muncă și Voe Bună

28
„În prezent, Brașovul este un oraș privilegiat; între granițele lui te poți bucura de
crestele semețe ale munților Postăvaru, Bucegi, Piatra Mare, de Muntele Tâmpa și de una din
cele mai râvnite stațiuni din România – Poiana Brașov. Monumentele istorice și edificiile
religioase întâlnite pe străzile Brașovului oferă prilejul unei veritabile călătorii în timp.”28

În prezent realitatea teritorială evoluează în mod complet opus față de cea anterioară.
Avem de -a face cu o explozie de energii individuale în locul autorităț ii absolute a statului, cu o
dezvoltare complet liberă care nu mai poate fi controlată de nici un fel de administrație sau
planificare.

Astăzi sloganul „fiecare pentru el” l -a înlocuit pe „toți la fel”. Distrugerile cauzate
așezărilor și peisajului de activitatea dezlănțuită de construcție și amenajare rămân
îngrijorătoare. În centrele istorice s -au introdus clădiri înalte, intervenții agresive asupra
substanței clădirilor vechi, defrisări neautorizate, densificări și demolări.

Fig. 14
Perspectivă exterioară a hangarului

28 http://tarabarsei -eu.ro/brasov.php , 19.03.2020

29

Fig. 15
Perspectivă interioară a hangarului

Concluzii
Concluzionî nd se poate sugera a se reglementa și respecta valorile naționale și
regionale cu impunerea respectării întocmai a planurilor de urbanizare, să se ia în
considerare legalitățile specifice economiei de piață, pe baza studierii modalităților
concret – istorice de manifestareîn perioada actuala și în viit or. Pentru a se realiza
acest deziderat major este necesar ca cei care gestionează și pot reglementa, să posede
cunoștințele, modelele, tehnicile și deprinderile decizionale necesare cât și întelegerea
mecanismelor specifice economiei de piață, prin integr area elementelor implicate și a
interrelațiilor dintre ele și de a acționa în beneficiul comunității.

Referindu -ne la situația patrimoniului arhitectural industrial al României, este
umbrită de nepăsarea și dezinteresul autorităților locale și naționale față de
conservarea și valorificarea culturală a acestora. Atributele patrimoniului industrial se
remarcă prin : vechime, diversitate, valoare tehnologică, culturală, arhitecturală și

30
estetică. Acțiunile de conservare a patrimoniului industrial vor îmbogăț i patrimoniul
cultural românesc și vor avea efecte pozitive pe plan istoric și cultural.

Zona industrială datează din 1924, odată cu înființarea Industriei Aeronautice Române.
I.A.R. producea tipuri de avioane de toate categoriile și deținea două constru cții, fabrica de
motoare și hangarul de avioane. Societatea era amplasată înafara orașului Brașov și acoperea o
suprafață de aproximativ 10 hectare. În 1946 se înființează Uzina Tractorul, ceea ce a dus la
extinderea contex tului urban, astfel încât în 198 0, situl industrial avea suprafața de 124 hectare.
Tot în acest an, fabrica figura cu 25 000 de angajați și cu o producție de 50 000 de tractoare pe
an. În jurul acestuia s -au construit și locuințe colective, astfel suprafața orașului s -a extins. În
prezent , au mai ramas i ntacți aproximativ 40 de hectare din situl industrial cu clădirile aferente
acestuia , dar care se află înt r-o stare avansată de degradare. Din păcate, aceste clădiri industriale
nu beneficiază de intenții în vederea restaurării și reconver siei. Restul ansamblului industrial a
fost supus demolarii și vizat pentru construirea de complexe comerciale, cartiere rezid ențiale și
campusuri de afaceri. O parte din construcții s -au realizat, precum complexul comercial Coresi
și Coresi Business Campu s, iar cartierul de locuințe colective este realizat în proporție de 80%.

31
CAPITOLUL III

III. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală
Fenomenul conversiei/reutilizării adaptive aduce în discuție relația dintre funcțiune și
formă. Inițial, conversia a fost privită de arhitecți, în România, ca fiind funcțională și financiară,
începând cu secolul al XX –lea. În perioada respectivă legislația a început să se axeze pe
protejarea clădirilor. Majoritatea construcțiilor din patrimoniul industrial prezintă spații de
dimensiuni mari, luminoase, eliberate de constrângerile arhitecturale, ce permit flexibilitatea
compartimentărilor.

Ce mă preocupă în acest context este abilitatea acestui peisaj c ultural industrial de a
avea o istorie unică și proprie. Astfel, peisajul industrial devine o „memorie care înregistrează
și totalizează” – după spusele lui Beguin29. Această caracteristică aplicată spațiului/clădirii
industriale , ne permite redescoperirea unei perioade trecute.

Pentru realizarea conversiei unei clădiri trebuie să mă raportez la un trecut, să urmăresc
modificarea contextuală inițială, în descoperirea unui nou sens care să răspundă contextului său
actual.

Conversia/ reutilizarea adaptivă aparține unui joc al timpului, unde elementele care sunt
pe cale de dispariție sunt reunite în incinta clădirii ca exponate pentru utilizatori și vizitatori.

Arhitectul Serban Cantacuzino sprijină rescrierea patrimoniului construit, bazat pe
umanism, evo luție, tradiție, dar permițând derivate de la țelurile sociale și funcționale ale
edificării. Ideea principală a lui Cantacuzino ca referire la reconstrucția patrimoniului industrial,
se traduce prin termenul de conversie / reutilizare adaptivă.30

Arhitectul Augustin Ioan sugerează „o (nouă) estetică a reconstrucției” , cu sensul de
„mai degrabă rescriere, scriere peste, decât ștergere și redactare din nou”.31 Pe aceeași idee,
Philip Jodidio ne îndrumă spre a revalorifica clădirile vechi cu o importan ță în identitatea
orașului și a memoriei culturale a locuitorilor. Astfel, prin „dezbrăcarea” unei clădiri vechi și

29 Beguin Albert, Sufletul romantic și visul, Editura Univers, București, 1998
30 CANTACUZINO Șerban, New users for old buildings , Ed. Architectural press, London, 1975
31 Ioan Augustin, O nouă (est)etică a reconstrucției, București, Editura Architecture, 2007

32
îmbrăcarea acesteia încât să fie o componentă a actualității și integrarea în activitățile
contemporane. Putem spune că această intervenție aparține restaurării, conversiei / reutilizare
adaptivă.

„Atunci când mentalul unei societăți atribuie un consens unei clădiri, există o anumită
inerție. Schimbarea reală a funcțiunii clădirii nu poate fi completă decât schimbarea completă
în mentalul co lectiv”. Această afirmație se aplică sitului industrial a fostei Uzine Tractorul
Brașov. Pentru schimbarea completă și reală a funcțiunii trebuie sa contăm pe tipul de percepție
al comunității și pe trecerea timpului.

3.1. Metod e și principii de conversie
Lucrarea conține un studiu teoretic în urma căruia sunt extrase inormațiile necesare prin
care să demonstrez importanța intervenției asupra unui spațiu industrial urmărind reacția
societății actuale, modul de interacțiune al comunității cu arhitectura industrială, dar și
investigarea importanț ei istorice a siturilor și clădirilor. Totodată, această lucrare de disertație
conține și o componentă analitică prin analizarea mai multor exemple în vederea întelegerii
situației actuale.

Arhitecta Elena Codină Dușoiu, în prezentarea sa Posibilități de conversie pentru
spațiile industriale32, ne recom andă urmărirea unor principii :
 documentarea și conștientizarea a patrimoniului ansamblului;
 integrarea în rețeaua de obiective industriale;
 funcțiune compatibilă cu gabaritul construcției, zona etc.;
 integrarea procesului tehnologic în clădire și noua funcțiune;
 reutilizarea materialelor și echipamentelor de construcție cât mai mult posibil;
 intervenție minimă asupra structurii și extindere compatibilă;
 integrarea noului spațiu într -o comunitate;
 folosirea elementelor la scară umană în vederea miscșorării scării spațiului;
 crearea reperelo r pentru înțelegerea spațiului.

32 Dușoiu Elena Codina, Patrimoniul industrial – conservare, promovare culturala și reutilizare
inteligentă, Editura Universitatea din București, 2014

33
3.2. Repere internaționale
Un exemplu apropiat de propunerea intervenției mele asupra hangarului de avioane
„Hala T40” este Muzeul Național Estonian . Acesta este în strânsă legătură cu hangarul în care
o să imi desfășor proiectul de diplomă prin funcțiune a inițială , ambele aparținân d industriei
aeronautice, dar și prin cea actuală , muzeu , ce răspunde cerințelor actuale contemporane, dar și
pentru că aduc în discuție problema unui patrimoniu incomod (din anumite perspective) pentru
care se regăsește o reutilizare în folosul comunității.

Clădirea Muzeului Național Estonian se află în apropierea orașului Tartu, fiind așezat
pe o fostă bază militară sovietică. Este construit în continuarea aerodromului. Acoperișul
acestuia se extinde către „cerul infinit”. Clădirea este percepută ca o piesă a artei conceptuale,
atingând recunoasterea mondială.

Viziunea arhitecților a fost prin refolosirea terenului ce are un trecut p lin de suferință,
atribuindu -i o nouă semnificație ce inspiră speranță. Acest muzeu se concentrează asupra
vieților și experiențelor oamenilor, prezentând povești vii ce stârnesc interesul audienței.

Ideea de muzeu național a pornit de la independența Estoniei de mai bine de un secol,
de când un grup de intelectuali naționaliști au decis să de -a naștere unui astfel de concept.
Astfel, aici au fost găzduite averile independenței și a războiului, dar sub ocupația sovietică
postbelică, conținutul , dar și conceptul muzeului au fost desfinț ate. La sfârșitul anilor 1980, s –
a reimplementat conceptul muzeal dinaintea perioadei postbelice.

Muzeul Național Estonian are o lungime de 355 metrii, proiectată de -a lungul pistei de
avioane, laturile sale fiind din sticlă, imprimate cu un model alb, pe ntru a reflecta copacii și
zăpada din jur. Acoperișul coboară treptat, astfel se formează un portic grandios la intrarea
principală. Clădirea trece peste un lac, iar interiorul este spațios, luminos și aerisit, cu vedere
spre exterior.

Un alt motiv pentru care am ales acest muzeu ca exemplu, îl reprezintă încadrarea
acestuia în strategia de cercetare, mai exact în palierul memorial – simbolic . Datorită atenției
sporite acordate rememorării trecutului și a impactului pe care această clădi re a avut -o asupra
memoriei individuale , dar și colective a zonei.

34

Fig. 16
Perspectivă exterioară a Muzeului Național Estonian
Sursa : https: //thespaces.com/dgt -architects -turn-disused -military -base-estonian -national -museum/
(consultat 05/04/2020)

Fig. 17
Perspectivă interioară a Muzeului Național Estonian
Sursa : https://thespaces.com/dgt -architects -turn-disused -military -base-estonian -national -museum/
(consultat 05/04/2020)

35
Am ales ca al doilea exemplu Muzeul Științei și Tehnicii „Leonardo da Vinci” din
Milano, datorită contextului , a rolului pe care îl are ca funcțiune în momentul de față pentru
mediul urban și a mecanismului de stimulare a comunității locale.

Ansamblul de clădiri sunt parte integrată a orașului Milano și se desfășoară pe o
suprafață de 50 000 metrii pătrați, cu o serie de pavilioane ce au devenit stratificate în timp.
Ansamblul este alcătuit din patru corpuri. Construcțiile datează din secolul al XVI –lea, iar
funcțiunea inițială a fost spațiu de cult, mai exact mănăstirea San Vittore al Corpo până în
sfârșitul secolului al XVIII –lea. De-a lungul timpului, acestea au adăpostit funcțiunea de spital
și de sediu militar. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, mănăstirea a suferit deteriorări
și a fost reconstruită începând cu anul 1947. Ulterior a fost transformată în muzeu ce conține
una din cele mai mari și importante colecții de știință și tehnologie din lume.

Muzeu l Științei și Tehnicii s -a înființat în 1953, fiind cel mai mare muzeul al științei și
tehnologiei din Italia și este dedicat savantului italian Leonardo da Vinci. Deține colecții
dedicate comunicațiilor, transporturilor, materialelor, energiei, interpretă rii științei și artei, atât
pentru adulți, cât și pentru copii. Scopul acestuia este de a educa, informa și stârnii interesul
comunității asupra fenomenelor ștințifice într -un mod practic, prin existența unor ateliere
interactive. Pe lângă funcțiunea de mu zeu, acesta deține și un centru de investigații în care
tinerii și mai ales copii pot explora diferitele etape ale științei datorită expozițiilor intercative.

Ansamblul muzeului a beneficiat din anul 2011 de îmbunătățiri privind designul,
circulațiile și traseele, dar și reorganizarea spațiilor. Arhitecții studioului AR.CH.IT au reușit
prin aceste intervenții să îmbunătățească calitatea spațiilor expoziționale, a zonelor de servicii
și să stârnească interesul oamenilor din toată lumea și nu numai comunită ții locale. Intervenția
asupra ansamblului a cuprins și un proiect de spațiu verde, fiind într -o strânsă legătură cu
muzeul, dar și asigurând o mai bună integrare în contextul urban.

Acest muzeu răspunde cerințelor contemporan e prin dinamism și interacțiune,
îmbinându -se armonios cu elementele existente. Muzeul o feră oportunitatea de a experimenta
știința și tehnologia prin atelierele interactive, prin activități teatrale, prin expoziții temporale,
conferințe și evenimente.

36
Acest exemplu se în cadrează în palierul de analiză urbană , datorită poziționării sale
în cadrul orașului Milano și nu la marginea acestuia, dar și a relaționării acestuia cu contextul
urban existent.

Fig. 18
Perspectivă exterioară a muzeului
Sursa : https://www.directbooking.ro/obiectiv -muzeul -national -de-stiinta -si-tehnica -leonardo -da-vinci
(consultat 05/04/2020)

Fig. 19
Perspectivă interioară a muzeului – secția aeronautică și navală
Sursa : http://www.milanofotografo.it/FotografiaFotoFullResolution.aspx?ID=754
(consultat 05/04/2020)

37
Al treilea exemplu îl reprezintă hangarul Google Spruce Groose , l-am ales datorită
funcțiunii inițiale de hangar de avioane, a conversiei spațiului existent ce nu reprezintă o valoare
patrimonială, dar și a soluțiilor creative pentru realizarea unui spațiu pentru încă o generație de
gânditori inovativi.

Hangarul a fost construit în anul 1943 de către cunoscutul om de afaceri, producător de
film și pilot, Howard Hughes , într -un cartier din apropierea aeroportului international Los
Angeles, Playa Vista. În incinta clădirii s -a construit avionul din lemn amfibiu în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. La fel ca avionul, structura a fost construită aproape în totalitate
din lemn, fapt datorat restricțiilor de război asupra me talului. Acest lucru a declanșat probleme
în realizarea conversiei privind siguranța la incendiu și siguranța utilizatorilor.

În cei 75 de ani de existență, construcția a fost hangar de avioane în anii 1940, în anii
1990 a fost transformată într -o fabric ă de film, iar din anul 2016 găzduiește birourile Google,
cu spații de lucru deschise, luminoase. Hangarul are o lungime de 229 de metrii și a fost
construită pentru construcția avionului H -4 Hercules.

Studioul american ZFG Architects au fost cei care au convertit hangarul, astfel încât să
corespundă cerințelor contemporane și să trezească interesul oamenilor, prin oferirea de spații
interactive, sociale și culturale. Proiectul de conversie a presupus crearea unei „clădiri în
interiorul altei clădiri”, cu crearea unor noduri de circulație dinamice de tip zig – zag. Clădirea
are o suprafață de 41 800 de metrii pătrați și conține săli de conferințe, birouri, cafenele, un
spațiu pentru evenimente cu capacitatea de 250 de persoane și un centru de fitness. Teme le
aviației au fost încorporate în sălile de ședințe și camerele de telefon.

Soluțiile de consolidare a hangarului au constat în realizarea unor sorțuri de acoperiș din
oțel ce leagă arcadele existente din lemn, în vederea limitării deformării în caz de incendiu. S-
a implementat o consolidare a acceselor la structura din lemn exist entă pentru a îndeplinii
cerințele de cod moderne și unde se află „coloana vertebrală” centrală s -a realizat un sistem
structural rezistent la cutremur, astfel oferind un spațiu liber și amplu de desfășurare a
activităților.

În incinta hangarului au fost proiectate luminatoare noi de -a lungul „coloanei
vertebrale” centrale ale clădirii, pentru asigurarea luminii în 64% din spațiile de lucru. În

38
vederea ameliorării zgomotelor, acusticii Agrup au apelat la analize 3D avansate în identificarea
zgomotelor din zonele aglomerate de la etajele inferioare perturbă liniștea spațiilor de lucru din
apropiere. P entru absorbția acustică, spațiile închise au fost plasate strategic între zonele cu
activități zgomotoase.

Hangarul Google Spruce Groose ales ca exemplu pentru strategia de cercetare a
palierului arhitectural , datorită păstrării structurii arhitecturale prin diversele soluții
constructive și păstrarea înfățisării exterioare inițiale a clădirii.

Fig. 20
Perspectivă exterioară a hangarului Google Spruce Groose
Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)

39

Fig. 21
Perspectivă interioară a hangarului Google Spruce Groose
Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)

Fig. 22
Perspectivă interioară a hangarului Google Spruce Groose
Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)

40
3.3. Studiu de caz – Hangar Pirelli Bicocca Milano
Un proiect mai amplu este hangarul Pirelli Bicocca din Milano. Am exemplificat și
această lucrare datorită restructurării urbane a unei arii industriale de dimensiuni mai mari, a
funcțiunii actuale și a soluțiilor de rezolvare.

Situl industrial a luat naștere în anul 1903, cu o suprafață de 200 000 metrii pătrați, în
urma înființării fabricii Breda Electromecanică și Locomotive, unde se produceau trăsuri
feroviare, locomotive cu aburi și electrice, mașini și echipamente agricole, cazane. În timpul
Primului Război Mondial s -au produs avioane, proiectile și alte obiecte ce se foloseau în timpul
acestuia. În 1955, situl industrial e ste extins prin realizarea unei clădiri cubice boltite, în prezent
aici se află spatiul expozițional Cubo. În 1986, i se adaugă clădiri universitare, locuințe private
și centre administrative. Între 2009 – 2010, au început lucrările de reconversie, în vede rea
realizării unui muzeu, iar 2012 se reinvestește în restructurarea spațiilor, o regândire a
proiectului cultural cu scopul de a înființa un centru de artă contemporană cu profil
internațional.

Reconversia a avut ca scop crearea de activități dedicate vizitatorilor, itinerarii și
expoziții, menite să apropie publicul nespecializat în arta contemporană. Pe lângă spațiile
destinate expozițiilor temporare, s -a înființat și o zonă ce găzduiește celebra lucrare permanentă
a lui Anselm Kiefer – „Cele șapte p alate cerești 2004 – 2015”.

Ansamblul Hangar Bicocca este alcătuit din trei clădiri. Prima clădire A este din zidărie
expusă din cărămidă, iar structura interioară și cea a acoperișului este din oțel, adăpostind
principalele servicii de management și operaționale ale muzeului, dar și sistemul de aer
condiționat aflat la etaj. Cea de -a doua B, care găzdui ește spațiul de expoziție permanent și cea
de-a treia clădire C, ce constă în expozițiile temporal e sunt realizate din oțel și placaj izolant
din metal,iar ultima construcție D este din beton armat și zidărie în blocuri tencuite, unde
întâlnim alte spații expoziționale temporale.

Clădirea B a fost echipată cu spații de servicii suplimentare, fiecare cu o deschidere din
tâmplărie către zona expozițională. Încălzirea clădirilor a fost realizată printr -un sistem radiant
în pardoseală.

41
În spațiul exterior s-a realizat o grădină ce deține instalația de artă a lui Fausto Melotti,
„La Sequenza”. Aceasta întâmpină vizitatorii ca un prag simbolic, o tranziție de la moștenirea
culturală a unui maestru al trecutului la arta prezentului.

Fig. 23
Perspectivă exterioară a hangarului Bicocca
Sursa : https://www.sceproject.it/projects/hangar -bicocca -milano/
(consultat 05/04/2020)

Fig. 24
Perspectivă exterioară și interioară a hangarului Bicocca
Sursa : https://www.sceproject.it/projects/hangar -bicocca -milano/
(consultat 05/04/2020)

42
IV. CONCLUZII

Scopul studiului a fost de a indentifica în urma sondajului, a analizelor multicriteriale și
a principiilor de conversie, aspectele valoroase prin care fosta zonă industrială „Tractorul” și
hangarul „Hala T40” le dețin prin poveștile și memoriile comunităț ii.

Reinserția culturală și socială a hangarului „Hala T40”, este o inițiativă total nouă, care
necesită investigații mai aprofundate. Având în vedere că nu există direcții bine conturate cu
privire la strategiile de intervenție, lasă loc „metaforelor” g eneratoare de întrebări și purtătoare
de soluții. Operațiunea de reinserție culturală și socială , a rezultat în urma unei analize
desfășurate pe trei paliere pe care le -am considerat definitorii pentru proiect, precum cel urban ,
cel arhitectural și cel mem orial – simbolic.

Palierul de analiză urbană , trebuie să ia în considerare condiționarea reciprocă, dintre
clădirea industrială și zona înconjurătoare acesteia. Cadrul urban reprezintă de regulă factorul
principal în apariția, dezvoltarea și dispariția ac tivităților industriale. În cazul de față , cadrul
urban se află intr -un proces de dezvoltare si expansiune, dar cu o direcție total diferită
perioadelor anterioare. Prin revalorificarea hangarului, doresc să creez o legătura spațio –
temporală între trecut și prezent.

Palierul arhitectural , vizează aspectele plastice și culturale ale construcției , încadrând
elementele studiate în stilul gândirii perioadei respective. Consider că trebuie acordată o atenție
sporită condiționărilor tehnice și tehnologice ale hangarului, astfel voi reuși să surprind evoluția
acesteia de -a lungul timpului.

Palierul memorial – simbolic , cuprinde influența pe care construcția a avut -o asupra
desfășurării activităților muncitorilor, a modului de viață al comunității urbane, dar și
„cicatricile” pe care aceasta le -a lăsat în conștiința colectivă.

Transformarea aproape integrală a platformei industriale a fostei Uzine Tractorul
Brașov, într -un ansamblu rezidențial prevăzut cu o zonă comercială și una business, prezintă o
atitudine ce neagă cu desăvârșire memoria locului. Astfel, prin păstrarea hanga rului „Hala
T40”, doresc să conserv vie amintirea evoluției și tehnologiei industriale, să valorific această
„moștenire” lăsată de către generațiile trecute.

43
Hangarul a aparținut unei zone industriale grele brașovene (producția de avioane și
tractoare), c u tradiție și cu valoare la nivel istoric și social. Pentru împiedicarea demolării și
ștergerii definitive a patrimoniului tangibil , dar și cel intangibil, propun o metodă fezabilă de
intervenție și recuperare a clădirii în folosul orașului Brașov. Datori tă tradiției și statutului de
„primă fabrică de avioane din România”, susțin că trebuie păstrată și reintegrată în contextul
urban, prin transformarea ei într -un muzeu interactiv, susținut și de alte activități ce îi vor
asigura sustenabilitatea economică în timp.

Păstrarea și conver sia fostului hangar de avioane în muzeu interactiv, precum și
construirea unui corp nou, va duce la creearea unei armonii între prezent și trecut. Ansamblul
nou construit, va scoate în evidență structura hangarului, prin compl ementaritatea materialelor
și a designului.

Această atitudine susține conceptul de integrare în țesutul urban a hangarului și
valorificarea acestuia din punct de vedere urban, istoric, cultural și social. Funcțiunea de muzeu
interactiv și a funcțiunilor adiacente, va aduce beneficii la nivelul palierului turistic al orașului
Brașov, reprezentând un nucleu cultural, dar și un pol de interes turistic.

44
V. BIBLIOGRAFIE

A. Cărți de specialitate:
ADELR Solomon, POPOVICI M., Arhitectura industriala in RPR – 20 de ani de realizări în
domeniul construcțiilor industriale 1944 -1964 , Ed. tehnică, București, 1964
AUGUSTIN Ioan, O nouă (est)etică a reconstrucției , Ed. Paideia, 2001
BEGUIN Albert, Sufletul romantic și visul, Editura Univers, Buc urești, 1998
CANTACUZINO Ș erban, New users for old buildings , Ed. Architectural press, London, 1975
CANTACUZINO Șerban , Re/architecture , Ed Thames & Hudson, 1989
CANTACUZINO Șerban si BRANDT S., Saving old buildings , Ed. Thames & H udson, 1989
CHELCEA Liviu , Bucureștiul postindustrial – memorie , dezindustrializare și regenerare
urbană , Editura Polirom, 2008
CHELCEA Liviu , Dezindustrializarea, resemnificare și coversie urbană , Editura Polirom,
2008
CHOAY Francoise, Alegoria patrimoniului , Ed. Simetria, Bucure ști, 1998
CONSTANTIN Catrina, Monografie Brașov , Ed. Sport – turism, Bucucrești, 1981
CONSTANTINESCU P ăun Ilinca , Orașe românești în declin , Editura MNAC , 2019
DAICOVICIU Constantin, și colab. , Monografia județului Brașov , Editura Orizonturi, Brașov,
1963
DERER Petre, TEODORESCU Dinu , Arhitectura în România în perioada anilor 1944 – 1969,
Ed. Academiei Republicii S ocialiste Rom ânia, Bucucrești, 1969
DUȘOIU Elena Codina, Patrimoniul industrial –conservare, promovare culturala și reutilizare
inteligentă, Editura Universitatea din București, 2014
HILOCHI Gruia si ZAMFIR Anca Maria , Brașov un secol de arhitectură 1885 – 1984, Ed. Pro
corona, Brașov, 2010
IAMANDESCU Irina, Despre poarta patrimoniului industrial în România , în revista
Arhitectura Nr.61/2008, București, 2008
IVĂNESCU Iuliu Marin , Dinamica economică în perioada postbelică , Editura Universitară ,
2011
LAKATOS Andrei Eugen, Conversia în context despre regenerarea spațiilor industriale ,
Editura Ion Mincu, București 2010
MACHEDON Luminița. Romanian M odernism: The architecture of Bucharest 1920 – 1940,
Editura MIT Press, 1999

45
OȚOIU Anca Nicoleta, Arhitectura industrială urbană de la geometrie fizică la valoare
arhitecturală , Editura Universitară Ion Mincu, București 2002
OTOIU Anca Nicoleta, Ruina industriei o metaforă a inț elenirii , Editura Universitară Ion
Mincu , 2007
RADU Andrei – Spațiile industriale ca resursa arhitecturală , Ed. Universitatea Ion Mincu,
București, 2013
VOLKER Wolkmann, Patrimoniul preindustrial și industrial în România , vol 1, Ed. Honterus,
Sibiu, 2010
ZAHARIADE Ana Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist, România 1944 – 1989 , Editura
Simetria, 2011

B. Webografie

apud, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi -2015/LMI -BV.pdf – Lista Monumentelor I storice
apud , https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/ – ZGF
transformă hangarul istoric al avionului LA în biroul ose office
apud, https://www.museoscienza.org/en/museum/foundation – Fundația Institut
apud ,https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/05/30/conversia -constructiilor –
industriale/ – Revista Construcțiilor: revista specialiștilor în construcții
apud, https://www.museoscienza.org/en – Galeriile Leonardo Da Vinci
apud, https://pirellihangarbicocca.org/pirelli -hangarbicocca/ – Pirelli HangarBicocca
apud, https://www.ordinearchitetti.mi.it/it/mappe/milanochecambia/area/26 -aree-ex-pirelli –
progetto -bicocca – Zonele Ex Pirelli_Proiectul Bicocca
apud, https://www.domusweb.it/it/architettura/2010/06/25/riapre -l-hangar -bicocca -con-un-
progetto -di-april-architects.html – Hangar Bicocca se redeschide cu un proiect de April
Architects
apud, https://archeologiaindustriale.net/2295_pirelli -hangarbicocca -a-milano/ -Pirelli
HangarBicocca din Milano
apud, https://www.sceproject.it/projects/hangar -bicocca -milano/ – Hangar Bicocca
apud, http://tarabarsei -eu.ro/brasov.php – Brașov
apud, https://justitiecurata.ro/galati -ultimul -hangar -al-aviatiei -militare -ar-putea -fi-demolat -de-
primarie -pentru -a-face-loc-unui-parc – Hangar Galați

46
C. Surse imagini

Fig. 1 – https://infohale.ro/istoria -de-inceput -a-constructiilor -industriale -din-romania/
Fig. 2 -https://www.facebook.com/nanu.mihai/media_set?set=a.10156047669749660&type=3
Fig. 3 – https://justitiecurata.r o/galati -ultimul -hangar -al-aviatiei -militare -ar-putea -fi-demolat –
de-primarie -pentru -a-face-loc-unui-parc/
Fig. 6 , Fig. 7 și Fig. 8 – Revista Uniunii Arhitecților din R.S. România, Nr.2 / 1962 / pg. 33
Fig. 9 , Fig. 10, Fig. 11, Fig. 12 și Fig. 13 – Revista Uniunii Arhitecților din R.S. România,
Nr.1 / 1970 / pg. 20
Fig.16 -https://thespaces.com/dgt -architects -turn-disused -military -base-estonia n-national –
museum/ (consultat 05/04/2020)
Fig.17 -https://thespaces.com/dgt -architects -turn-disused -military -base-estonian -national –
museum/ (consultat 05/04/2020)
Fig.18 -https://www.directbooking.ro/obiectiv -muzeul -national -de-stiinta -si-tehnica –
leonardo -da-vinci (consultat 05/04/202 0)
Fig. 19 – http://www.milanofotografo.it/FotografiaFotoFullResolution.aspx?ID=754 (consultat
05/04/2020)
Fig.20 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)
Fig.21 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)
Fig.22 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google -spruce -goose -office -los-angeles -zgf/
(consultat 05/04/2020)
Fig. 23 – https://www.sceproject.it/proje cts/hangar -bicocca -milano/ (consultat 05/04/2020)
Fig. 24 – https://www.sceproject.it/projects/hangar -bicocca -milano/ (consultat 05/04/2020)