Secelean Alina 15274 [302356]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBAMISM „ION MINCU”

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

MEMORIA INDUSTRIEI BRAȘOV

EXPUNERE ȘI INTERACȚIUNE

COORDONATOR: MASTERAND: [anonimizat]./lect. univ. dr.

[anonimizat]

2020

CUPRINS

Plan dezvoltat al lucrării…………………………………………………………………………………………….3

Motto…………………………………………………………………………………………………………………………5

INTRODUCERE………………………….……………………………………………..……6

CAPITOLUL I

1. Context, privire asupra patrimoniului industrial …………………………………………………….10

CAPITOLUL II

2. BRAȘOVUL – Transformări în timp ……………………………………………………………………..17

2.1. Istoria Brașovului în perioada postbelică …………………………………………………………………17

2.2. Impactul industrializării asupra Brașovului contemporan …………………………………………..24

2.3. Brașov – prezent – Repere ale evoluției urbane ale orașului în prezent ………………………..27

CAPITOLUL III

3. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală ……………………………31

3.1. Metode și principii de conversie ……………………………………………………………………………32

3.2. Repere internaționale ……………………………………………………………………………………………33

3.3. [anonimizat] …………………………………………………………40

IV.   CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………….42

V.   BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….44

Plan dezvoltat al lucrării

INTRODUCERE

I. Context, privire asupra patrimoniului industrial

Reprezintă o perspectivă a ce inseamnă patrimoniul industrial,, pragurile de dezvoltare a industriei și ceea ce a [anonimizat] a [anonimizat] „Uzina Tractorul”. [anonimizat], economic, urban și social pe care o [anonimizat] „Hala T40”.

II.   Brașovul – [anonimizat], conturarea contextului istoric până în perioada postbelică

II.1. [anonimizat]-a avut industrializarea forțată în perioada postbelică a orașului Brașov

II.2. [anonimizat]-a avut asupra sitului industrial al „Uzinei Tractoru”, implicit asupra hangarului de avioane – „Hala T40”, [anonimizat].2. Brașov – prezent

Subcapitolul expune repere ale evoluției urbane ale orașului și efectele dezindustrializaării până în prezent

III. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală

În capitolul acesta prezint noțiunile teoretice ale conversiei / reutilizării adaptabile pe care se bazează studiul

III.1. Metode și principii de conversie

Metode și principii de conversie / reutilizare adaptivă

III.2. Repere internaționale

Acest subcapitol prezintă etapele și caracteristicile generale internaționale ale patrimoniului industrial și sinteza principiilor și caracteristicilor tipurilor de conversie / reutilizare adaptivă a arhitecturii industriale internaționale

III.3. Studiu de caz – Hangar Pirelli Bicocca Milano

Reper internațional, enunțarea principiilor și caracteristicilor tipurilor de conversie / reutilizare adaptivă a arhitecturii industriale

IV.   CONCLUZII

Capitolul prezintă aplicarea concluziilor cercetării asupra subiectului proiectului de diplomă – hangar „Hala T40”

V.   BIBLIOGRAFIE

Motto:

„un loc aparate îl are forma clasică a ruinei industriale, anume situl industrial din centrul orașului. Acolo, fabricile crescute odată cu orașul, ce fac parte din memoria și amintirea locului, sunt astăzi goluri citadine, create de metafora ruinei industriale, care au șansa regenerării…Încărcătura metaforică a ruinei va prăbuși concepte, folosiri și bune intenții, dacă punctele de vedere ale protecției monumentelor, ale arheologiei industriale, ale culturii nu vor găsi si consensuri ale ecologiei, ale gestionării și dezvoltării teritoriale, ale politicului responsabil.”

Anca Nicoleta Oțoiu în „Arhitectura industrială urbană de la geometrie fizică la valoare arhitecturală”

INTRODUCERE

Arhitectura industrială a devenit simbolul epocii moderne, a schimbărilor sociale și a unor noi moduri de viață, prin oferirea unui loc de muncă și unei locuințe oamenilor din mediu urban, și nu numai. Revoluția industrială a început la sfârșitul secolului al XVII –lea, o dată cu inventarea motorului cu aburi de către James Watt și a luat amploare la sfârșitul secolului al XIX –lea prin apariția unei noi surse de energie: electricitatea. Aceasta revoluție a generat de-a lungul timpului o presiune demografică a orașelor prin migrarea populației de la sat la oraș, ceea ce a dus la apariția conurbaților și orașelor industriale.

„Momentul industrializării, care a generat fenomenul de urbanizare, deci o creștere generalizată și fără precedent al orașelor, ascensiunile și decăderile orașelor erau de o importanță similară, iar alternanțele dintre ele, destul de frecvente.”

Încă de la început, industrializarea a venit cu o serie de probleme specifice : de la cele legate de munca propriu zisă, până la cele legate de locuirea în orașele / urbanizările noi apărute. Industrializarea, pe lângă migrarea muncitorilor către orașe, a însemnat și automatizarea și realizarea sarcinilor repetitive. Din cauza acestor factori, muncitorii din fabrici au ajuns să își piardă individualitatea, fiind toți considerați egali, astfel încât s-a evitat „marginalizarea” acestora . Totodată, au apărut probleme de sănătate aduse de condițiile periculoase de la locul de muncă sau a factorilor poluanți, datorate zgomotului sau inexistenței igienei, precum diabetul, boli de inimă sau boli digestive. Urbanizarea grăbită din cauza industrializării a dus la deteriorarea condițiilor de viață a locuitorilor, în perioada dezindustrializării, apărând probleme sociale precum crima, stresul, boli psihologice.

Această lucrare de disertație își propune investigarea esteticii și funcționalității, evoluția și observarea fondului industrial, revitalizarea și conversia/reutilizarea adaptivă în folosul orașului a hangarului de avioane „Hala T40” din municipiul Brașov, zona Tractorul, ce a aparținut Industriei Aeronautice Române Brașov și Uzinei Tractorul Brașov.

Intenționez să atrag atenția asupra conversiei din punct de vedere al contextului tendințelor actuale, iar ca obiectiv exploatarea valorii memorial – simbolică a fostului sit industrial. Acesta este ca o arhivă vie plină de amintiri, povești de viață, experiențe și trăiri. Deși „clădirile industriale dezafectate sunt asociate unor carcase goale”, în același timp și acestea sunt încărcate cu amintirile unor generații. Situl industrial aparține patrimoniului tangibil, prin mărturiile construcțiilor, dar și patrimoniului intangibil, prin prezența comunității, a amintirilor și a nostalgiilor.

Metoda de investigare este bazată pe analiza multicriterială la scara macro și micro a orașului, dar și prin analiza comparativă a evoluției arhitecturale și sociale din perioade diferite de dezvoltare ale Brașovului.

Clădirea „Hala T40”, obiectivul de studiu al prediplomei, a fost construită la începutul secolului al XX-lea, fiind în momentul de față singura construcție aflată într-o stare de degradare, înconjurată de clădirile de birouri nou ridicate. „Hala T40” are un potențial puternic în vederea conservării identității culturale și sociale a industriei Brașovului. Doresc să ofer locuitorilor din zonă, locuitorilor orașului, dar și turiștilor/ vizitatorilor posibilitatea cunoașterii istoriei industriale a zonei, evoluția acesteia de-a lungul deceniilor, prin revalorificare, reutilizare și reintegrarea construcției în circuitul cultural cotidian.

Construcția având un potențial arhitectural cât și structural puternic, am pornit de la ipoteza că în acest spațiu este fezabil realizarea unui centru cultural. Acesta  va conține un muzeu al inovației tehnice și interacțiunii ce va coexista cu funcțiunile culturale și sociale pentru a răspunde cerințelor contemporane și care să îi asigure sustenabilitatea economică în timp.

Primul argument ce vine în susținerea înființării acestui centru este amplasamentul acestuia și relațiile de vecinătate cu zona : din perspectivă funcțională și din perspectiva accesibilității. Clădirea fiind situată în incinta unui complex format din clădiri de birouri, clădiri de locuințe, clădiri cu funcțiuni sportive, dar și comerciale nou construite (2014 – până în prezent). În acest complex nu există funcțiuni cultural-sociale. Pe lângă aceasta, clădirii este amplasată în apropierea Gării Centrale Brașov, facilitând accesul publicului larg, inclusiv al turiștilor, în vederea petrecerii timpului liber și îmbogățirea cunoștințelor legate de industria și cultura orașului Brașov.

Un al doilea argument în vederea susținerii se bazează pe interacționarea cu, comunitatea, prin intermediul un sondaj de opinie, în urma căruia au raspuns un număr de 47 de persoane din zona respectivă. Prin acest sondaj am putut afla preferințele rezidenților și angajaților din zonă în legătură cu reconversia hangarului de avioane „Hala T40”. Acest sondaj de opinie a fost făcut online, prin intermediul unei aplicații. A fost realizat în luna februarie a acestui an și a fost exclusiv destinat locuitorilor din zona respectivă. În acest sondaj am oferit ca alternative următoarele funcțiuni : spații cultural – artistice, spații de recreere și socializare, spații de tip co-working și muzeu/ spații expoziționale. Toate au avut o pondere egală, astfel oamenii au optat pentru comansarea acestora, astfel încât să funcționeze ca un întreg. Pe lângă alternativele oferite de către mine, oamenii au venit și cu alte sugestii, precum : librărie, ceainărie, spațiu pentru machete 3D, parcări, magazine. Am considerat destul de relevant acest sondaj în vederea susținerii proiectului de diplomă, dar și a lucrării de disertație, deoarece reprezintă o interacțiune directă cu, comunitatea locală, care de fapt va fi principalul beneficiar al hangarului. Astfel, dacă aceștia nu se asociază în timp cu această moștenire, nu vor dezvolta un sens de apartenență și de întreținere / menținere a structurii.

Concepte – cuvinte cheie

1. Industrializarea – proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. Industrializarea – introducerea tehnicii mecanice în defavoarea celei manuale.

2. Dezindustrializarea – „este procesul prin care o țară sau o regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informației„

3.Patrimoniu – termenul provine din latinescul „patrimonium” și desemnează: 1 (jur.) totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane fizice sau juridice; (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți, avere părintească; 2 totalitatea bunurilor ce aparțin colectivității și sunt administrate de organele statului; 3 bunuri spirituale ce aparțin întregului popor; moștenire culturală. Patrimoniu – ca noțiune „oferă o lumină privilegiată asupra modului în care societățile occidentale și-au asumat relația cu dimensiunea temporală și construită a propriei identități”

4. Patrimoniul industrial – apărut la jumătatea secolului XIX, în Anglia, unde fondul industrial construit stăpânea majoritatea teritoriului național, fiind monumentalizat de către memoria afectivă a colectivității. Patrimoniul industrial reprezintă rămășițele culturii industriale, care sunt tehnologice, istorice, sociale, de valoare științifică sau de valoare arhitecturală.

5. Conversia/reutilizare adaptabilă – reutilizarea unei clădiri și adaptarea acesteia astfel încât să răspundă noilor cerințe contemporane. Conversia – înseamnă schimbare, păstrare, evoluție și continuitate. Conversia – „factor important în conservarea terenurilor și reducerea fenomenului de extindere teritorială a orașului”

CAPITOLUL I

1. CONTEXT, PRIVIRE ASUPRA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

La nivel internațional fenomenul de patrimoniu industrial apare pentru prima dată în Marea Britanie, începând cu anii 1950, apoi în Franța, Germania și Statele Unite ale Americii.

În anii 1970, noțiunea de patrimoniu industrial a fost definită de către specialiști din mai multe domenii, precum istorie, economie, arhitectura. În 1973, acest lucru a dus la înființarea Comitetului Internațional pentru Conservare Patrimoniului Industrial, care conturează patrimoniul industrial ca fiind alcătuit din mărturiile culturii industriale cu o semnificație tehnologică, istorică, științifică, arhitecturală și socială. Aceste mărturii constau în clădiri, instalații și mașini, laboratoare, mori și fabrici, mine și situri pentru procesare și rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă și folosită, structuri și infrastructuri de transport, precum și locuri folosite pentru activități sociale legate de industrie cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult, clădiri pentru educație. Astfel, Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, promovează documentarea, investigarea, cercetarea, păstrarea și conservarea acestora. Din 1990, apare o conștientizare mai mare a importanței patrimoniului industrial, prin adăugarea siturilor industriale în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură). Primul sit industrial din Europa înscris in LPM UNESCO, a fost în 1992 – Vechea Mină Rammelsberg din Germania, urmat de Turnătoria de Fier Engelberg din Suedia în 1993.

Importanța patrimoniului industrial este dată de: mărturia activităților care au avut și continuă să aibă repercursiuni istorice și de simțul identității aprobând reconstruirea vieții de zi cu zi a oamenilor, față de istoria manufacturii, ingineriei, construcțiilor cu valori tehnologice și științifice, bazându-se pe importanța considerabilă esteticii mulțumită calității arhitecturii, designului și concepției sale.

Patrimoniul industrial al zonei, reprezintă valori tehnologice și științifice, dar îmbracă și o importanță valoare estetica prin planificare, arhitectură și design. Acesta are și o importantă valoare socială, prin rolul jucat în relațiile de interacțiune dintre diferitele clase sociale și prin dezvoltarea economică a societății. Situl industrial al Uzinei Tractorul și mai exact hangarul de avioane „Hala T40” reprezintă mai multe valori, precum: valoarea istorică care este dată de vechimea construcției, aceasta fiind realizată între anii 1924 – 1925, având din punct de vedere istoric un calificativ mic (conform OMCC 2008 – imobilului ridicat între anii 1920 – 1960 aparține unui calificativ mic ) , dar și datorită rolului important jucat în evoluția și configurația orașului Brașov; valoarea socială dată de impactul social dintre diferitele clase sociale din zonele înconjurătoare ale orașului Brașov, dar și de pe teritoriul României, aduse să lucreze și împreună să formeze o comunitate; valoarea tehnologică a juucat un rol important în dezvoltarea procesului de producție datorită funcțiunilor și proceselor tehnoloogice pe care le-a găzduit de-a lungul celor 81 de ani de funcționare; valoarea arhitecturală este conferită de materialele și tehnicile constructive ale începutului de secol al XIX –lea, mai exact a betonului armat și a inovației sistemului structural al acesteia, fiind prima construcție din România cu o acoperire semi – cilindrică și o deschidere mare a acesteia; valoarea urbanistică se datorează migrației de la sat la oraș, ceea ce a generat dezvoltarea accelerată a contextului urban, prin construirea de uzine, fabrici, dar și prin construirea de locuințe colective destinate muncitorilor; valoarea memorială a avut un rol important în memoria individuală, dar și colectivă a orașului, prin asocierea acesteia cu anumite momente istorice, culturale, politice și sociale ale celor două perioade (perioada interbelică și cea postbelică); valoarea economică este atribuită investițiilor în dezvoltarea tehnologică și industrială a orașului, dar și extinderea economică urbană.

Aceste valorii exprimă mărturii ale trecutului, disociate de prezent, dar făcând parte dintr-o evoluție continuă.

Lista Monumentelor Istorice a municipiului Brașov nu conține în prezent nici o hală, hangar, fabrică, uzină, atelier sau orice construcție care a avut de-a face cu dezvoltarea industrială cu valoare de patrimoniu. Una din respectivele hale industriale care nu are valoare de patrimoniu și nu este recunoscută, dar are potențial este hangarul „Hala T40”.

Strategia de cercetare a hangarului „Hala T40” a urmărit trei paliere, anume palierul de analiză urbană, palierul arhitectural și palierul memorial – simbolic.

Construcția hangarului „Hala T40” a început în anul 1924, arhitectul fiind G.M. Cantacuzino. Acesta s-a preocupat în obținerea unei funcționalități optime și îmbunătățirea calității locului de muncă. Inițiativa de construire a clădirii a pornit de la promulgarea de regele Ferdinand a „legii privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională” unde s-a acordat un credit substanțial în scopul înființării fabricii de avioane de la Brașov. S-a dorit înființarea I.AR.-ului la Brașov, datorită pozitiei centrale a orașului pe teritoriul României, dar și faptului ca Brașovul a beneficiat din 1828 de un aerodrom ce a funcționat ca aeroport al Brașovului până în 1961. Acest aerodrom avea suprafața de 1800 de metrii pătrați. Statul garanta capitalul – adică o treime din capitalul Industriei Aeronauticii Române- și se obliga să acorde comenzi fabricii de avioane pe un termen de 10 ani. O altă treime din capitalul fabricii era investit de două firme franceze – Bleriot-Spad și Lorraine-Dietrich, iar cealaltă treime din capital era investit de societatea Astra Arad și a unor bănci din România. În 1938, Industria Aeronautică Română Brașov ajunge să aparțină Statului Român, acesta cumpărând acțiunile celorlalte companii.

În decursul celor 95 de ani de existență a hangarului, putem observa că a aparținut ramurii industriale grele, mai exact a construcției de avioane și motoare. Această ramură a industriei a rezultat în mod adiacent datorită dezvoltării oțelului.

Pot fi evidențiate patru etape ale clădirii în contextul politic și economic al țării. Prima etapă a început în 1924, perioadă în care hala a adăpostit montajul avioanelor, până după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În urma războiului, aceast hangar a fost distrus în urma bombardamentelor anglo-americane, dar a fost refăcută în scurt timp. O dată cu terminarea războiului și venirea Armatei Roșii în Brașov, hangarul cunoaște a doua etapă de dezvoltare (1946), unde fabrica a fost desființată și transformată în uzină de tractoare (Uzine Tractorul), iar utilajele și echipamentul au fost confiscate, în contul despăgubirilor de război, luând integral drumul Uniunii Sovietice. În această etapă se trece la economia comunistă în contextul naționalizării. A treia etapă este în perioada anilor 1968 – 1989, încep și construcția de tractoare de tip tancuri de mici dimenciuni în paralel cu construcția de tractoare clasice. Cea de-a patra etapă in perioada 1989 – 2014, caracterizată prin declinul industriei brașovene, prin privatizarea economiei românești și introducerea de capital străin. În prezent, construcția aparține companiei comerciale imobiliare Ceetrus România.

Hangarul „Hala T40”, la începutul secolului XIX –lea, a reprezentat un punct de inovație în vederea sistemului constructiv, a deschiderii mari și în experimentarea betonului armat. Am observat că structura principală semi-cilindrică este realizată din arce cilindrice din beton armat, din pane orizontale ce unesc toate arcele și din diagonale aflate între primele trei arce ale construcției de o parte și de cealaltă a acesteia. Atât panele orizontale, cât și diagonalele au rolul de a asigura șaiba rigidă la nivelul închiderii, astfel toate arcele lucrează impreună. Tavanul ce realizează închiderea semi-cilindrică este realizat din plăci de beton armat. Părțile de închidere laterale ale semi-cilindrului sunt realizate din stâlpi si grinzi din beton armat. Iar pe partea de Est a închiderii se regăsesc contravânturi. Tot aici sunt realizați doi contraforți în vederea susținerii deschiderii mari a frontonului. Anexele aflate la baza semi-cilindrului sunt realizate tot din cadre de beton armat cu cărămidă. Pentru consolidare s-au folosit peste 550 metrii cubi de beton și peste 100 tone de confecții metalice.

Fig.1

Constructia intrării principale al Interiorul hangarului după

hangarului de avioane 1924 finalizarea construcțiilor din 1925

Sursa : https://infohale.ro/istoria-de-inceput-a-constructiilor-industriale-din-romania/

Fig.2

Hangarul de avioane după bombardamentele anglo – americane

Sursa : https://www.facebook.com/nanu.mihai/media_set?set=a.10156047669749660&type=3

O intervenție dură, precum demolarea și utilizarea terenurilor în alt scop, cu siguranță nu reprezintă o opțiune fezabilă cu privire la aceste situri industriale. Din păcate, o parte din platforma industrială Tractorul a fost demolată, în vederea realizării unor noi construcții. Păstrarea, conversia și reintegrarea clădirilor rămase în urma demolării în noul context urban, astfel încât să răspundă la noile cerințe contemporane este o alegere mult mai indicată. În cel de-al doilea caz se încadrează si clădirea „Hala T40”.

În prezent, această capodoperă arhitecturală se află în procedură de clasare ca monument istoric cu valoare de patrimoniu industrial. Această intenție de a clasa hangarul ca patrimoniu industrial, datorită structurii sale inovative din beton armat, îi revine companiei comerciale imobiliare Ceetrus România.

Patrimoniul industrial poate căpăta un rol important în refacerea economică a zonei în declin, dar și a celei aflate în dezvoltare. Prin continuitatea reutilizării halei pot avea loc beneficii la nivelul comunității locale, stabilind un efect benefic în ciuda imaginii din trecut în care comunitatea s-a confruntat cu pierderea bruscă a locurilor de muncă. Odată cu reabilitarea acesteia ar însemna „retrăirea trecuturilor specifice ale unor comunități specifice”, unde se vor păstra experiențele de viață ale comunității industriale, tradițiile, modul de locuire, dar și atitudinea muncitorilor față de fabrica unde aceștia lucrau.

Totodată, acest sit industrial reprezintă o bază importantă de analiză și înțelegere a mai multor fenomene sociale și urbane, în vederea descoperirii unor soluții moderne de a refolosi și de a pune în valoare prin conversie acestă moștenire. Două modalități importante de păstrare a patrimoniul industrial sunt siturile industriale care nu mai au activitate și muzeele industriale. Întotdeauna prioritatea este păstrarea sitului. Relocarea și dezmebrarea unei clădiri sau a unei structuri poate fi admisă doar dacă este singura soluție pentru evitarea problemelor economice și sociale. În cazul hangarului, structura se află într-o stare remarcabil de bună, astfel aceasta se va păstra fară a constitui un pericol pentru viitorii utilizatorii.

În România, mai degrabă ne găsim în situația în care numărul intervențiilor de conservare a mărturiilor industriale este invers proporțional cu numărul și diseminarea lor la nivel național, chiar dacă deținem o moștenire bogată de situri industriale. Majoritatea acestor situri industriale se află într-o stare generală de abandon, iar valorile acestora sunt puțin cunoscute sau slab puse în valoare, mai mult fiind percepute ca rezidurile unor perioade ingrate cu intenția de a fi mai degrabă uitate decât rememorate. Prin lipsa punerii în evidență a valorilor acestora, memoria colectivă tinde să devină nostalgică, deprimată și fără speranță asupra imaginii moștenirii industriale.

În prezent, pe teritoriul României mai există doar un singur hangar datând de la începutul secolului al XIX –lea asemănător din punct de vedere structural celui din Brașov. Acesta se află la Galați și a fost construit în anul 1917 aparținând aviației militare. Este singura construcție din cele cinci construite, ce a rezistat timpului. Construcția a găzduit de-a lungul timpului diverse activități, a fost depou de tramvaie, garaj al unei firme de utilaje auto, iar în prezent aparține companiei de salubrizare Ecosal, dar se dorește clasarea acestuia în patrimoniul industrial și realizarea în incinta acestuia a unui muzeu.

Fig.3

În prima imagine este prezentată o perspectivă exterioară a hangarului de

avioane. În ce-a de-a doua este o perspectivă interioară. În ce-a de-a treia

este o poză preluată de pe google maps cu starea halei in prezent.

Sursa : https://justitiecurata.ro/galati-ultimul-hangar-al-aviatiei-militare-ar-putea-fi-demolat-de-primarie-pentru-a-face-loc-unui-parc/

Alături de vocile societății și comunității locale, ar trebui să existe un efort susținut / conjugat al organizațiilor profesionale, precum cele arhitecturale și istorice, să facă presiuni la nivel guvernamental și politic, pentru a se putea reconverti și păstra toate clădirile cu valoare artistică, istorică, industrială ca și parte a identității naționale și arhitecturale a spațiului românesc, în contextul actual de globalizare și pierdere a valorilor naționale. Cultura unei țări poate fi înțeleasă și din gradul de dezvoltare, dar și de civilizație. Aceasta se constituie ca o recunoaștere a valorii patrimoniale și arhitecturale a patrimoniului industrial în actuala perioadă postindustrială.

CAPITOLUL II

2.   BRAȘOVUL – TRANSFORMĂRI ÎN TIMP

Dezvoltarea orașului Brașov s-a datorat prin faptul că era așezat în curbura Carpaților și locul de interferență a celor trei țări românești, având largi perspective în dezvoltarea activităților comerciale. Brașovul nu a fost niciodată un oraș eminamente industrial sau a cărui dezvoltare să fi fost generată de industrie.

Brașovul devine din secolul al XIV- lea cea mai însemnată așezare din Depresiunea Barsei, dar și una din cele mai mari și importante localități din Transilvania. Se definește ca un important centru de concentrare funcțională, centru comercial și centru cultural, datorită producției meșteșugărești și poziționării sale între cele două granițe (Țara Românească și Moldova). Acest oraș a suferit o serie de transformări de-a lungul timpului ce l-au format ca societate și comunitate.

Dintr-un oras medieval, care evoluează în perioada secolului al XIX –lea, datorită industrializării, Brașovul ajunge să se extindă prin planuri de sistematizare extrem de ambițioase, dar și prin creșterea demografică datorată acesteia. De reținut este faptul că orașul Brașov nu a fost monoindustrial, dezvoltându-se adiancent și nu este un oraș care s-a dezvoltat pentru sau datorită industriei.

În perioada interbelică, industria județului se concentra în orașul Brașov. În 1925 deținea centre de producție în industria metalurgică, chimică, alimentară, cosmetică etc. Totodată, a devenit și centrul principal de desfacere pentru produsele locale, astfel era un oraș al breslelor, dar și industrial. Datorită poziției geografice centrale și a comerțului, Brașovul devine unu din orașele cele mai bogate ale țării. Dezvoltarea urbană a orașului începe din această perioadă, într-un ritm mai lent decât în perioada de după Al Doilea Război Mondial.

2.1. Istoria Brașovului în perioada postbelică

În 1944 la 23 august, a avut loc eliberarea orașului de sub ocupația hortisto-fascistă. Muncitorii au asigurat apărarea Uzinelor și Fabricilor și au participat la procesul neîntrerupt al producției. După elibberarea României după regimul hortisto-fascist, muncitorii de la Uzinele „Voina”, „Astra” și I.A.R., printr-o mobilizare eroică de forțe, au obținut creșteri ale producției până la 90% mai mare decât cea dinaintea războiului.

La 10 februarie 1948, Organizația Județeană a Partidului Unic Muncitoresc, număra 537 organizații de bază, având peste 31 124 membrii din mediul rural. Fapt pentru care Organizația Județeană a devenit un puternic detașament situat în avangarda muncitorilor brașoveni, care au luptat pentru înfăptuirea marilor activități revoluționare ale noii orânduiri sociale.

În anii 1950, dupa terminarea războiului, în Brașov se produc anumite schimbări majore, precum înlăturarea monarhiei, schimbarea sistemului politic și impunerea unor planuri centralizate de dezvoltare economică (planurile anuale și cincinale) „Planului de dezvoltare economica”.

Fig.4 Fig.5

Platformele industriale în perioada industrializării. Platformele industriale in prezent. Cele cu roșu

Suprafețele galbene reprezintă societățile înființate reprezintă societățile nedemolate, dar active, cu

Înainte de 1900, iar cele cu roșu în perioada anilor portocaliu sunt reprezentate clădirile închiriate,

1920 – 1950. iar cu verde sunt zonele unde fabricile au fost

demolate.

Sosirea comuniștilor la conducere a afectat liberă, caracteristică perioadei interbelice prin reforma monetară, dar și prin naționalizarea principalelor mijloace de producție. Prin urmare, „statul devine unicul proprietar, investitor și promotor, funcționând după principiile centralizatoare” al sistemului econoimic stalinist. Unul din scopurile regimului comunist a fost înlăturarea intelectualilor și favorizarea clasei sociale simple și needucate, în vederea manipulării populației. Treptat, partidul și-a garantat „controlul politic la toate nivelurile, de la educație la teorie și practică„.

Odată cu explozia tehnologică, s-a trecut la sistemul de producție de masă. Astfel, piața s-a umplut de produse mai ieftine, axându-se pe cantitate, ducând la o creștere majoră a exportului și scăderea importului. Toate acestea au fost în scopul plătirii datoriilor țării.

„Planul de stat” se baza pe „centralism economic total, pe industrializarea intensă, cu accent pe industria grea”, ce a determinat creșterea de producție prin extinderea si construcția platformelor industriale. Din punct de vedere fizic la nivel urban, cât și economic, Brașovul a putut găzdui cu ușurință această evoluție industrială impusă de regimul comunist.

Fig.6 Fig.7

Relații și interferențe, zonă de locuit – Evoluția localitate – oraș

zonă industrială

Fig.8

Cooperare în infrastructură

În perioada anilor `50, Brașovul a cunoscut o creștere demografică explozivă. Aceste fabrici și uzine au avut angajați aduși din mediu rural sau orașe mai mici. Angajaților le erau oferite salarii, locuințe și un trai de viață mai bun. Astfel, orașul a început să se extindă prin construcția cartierelor muncitorești de la periferia acestuia, dar și în apropierea platformelor industriale. Aceste locuințe colective, erau alcătuite din panouri prefabricate din beton armat, cu multe încăperi de dimensiuni mici și lipsite de o gândire coerentă din punct de vedere igienic, fonic și termic.

Odată cu apariția industriei în oraș, s-au construit primele ansambluri de locuințe colective. Primul este cartierul Astra, pe o suprafață de 16 ha, în 1948. În 1955, se construiește al doilea ansamblu de locuințe colective, anume cartierul Tractorul, cu o suprafață de 90 ha. Tot în 1955, se extinde cartierul Astra pe o suprafață de incă 135 ha. Ansamblurile cuprindeau locuințe de P+2 și P+4.

Fig.9

Plan de situație – ansamblul de locuințe în cartierul Tractorul – Brașov

Astfel, Brașovul a devenit unul dintre marile orașe industriale din țară cu muncitori calificați, cu o tradiție industrială și cu o mare capacitate de producție. I-a revenit un rol important în industrializarea socialistă a țării. În următorii ani s-a pus bază pentru organizarea vechilor fabrici, asimilarea de noi produse necesare economiei naționale, crearea de noi fabrici, uzine, secții, înzestrarea întreprinderilor cu utilaje noi, cu un nivel tehnic ridicat și introducerea unor noi procedee de fabricație.

Din anii 1960 s-a pus bază pe dezvoltarea si diversificarea producției industriale, mecanizarea, organizarea superioară a muncii și automatizarea operațiilor. Patru cincimi din fondurile fixe productive erau concentrare în industrie și construcții. Astfel, Brașovul a deținut primul loc în construcția de autocamioane, autobasculante, autotractoare, tractoare, fiind al doilea după municipiul București. Totodată, s-a înregistrat o creștere a producției globale fiind de 48 de ori mai mare.

Fig.10

Schita de sistematizare a orașului Brașov 1970

În data de 7 și 8 noiembrie 1973, a avut loc întâlnirea Filialei Uniunii arhitecților din Brașov, în care a avut loc conferința proiecteului de bază pe tema "Prezența industriei în estetica urbană" prezentată de arh. Paul Mihalic și anunț recomandat de prof. dr. arh. Ladislau Adler despre „Tendințe contemporane în arhitectura industriei”. Din sinteza materialelor și discuțiilor, au rezultat mai multe probleme.

În acest mod au reieșit multe avantaje economice și sociale ale industrializării orașului Brașov, precum și anumite efecte negative pentru viața urbană, acestea deși au fost sesizate de filiala Uniunii Arhitecșilor., nu au dus la orientarea eforturilor asupra fenomenelor și emiterea unor soluții raționale.

Printre dificultățile numeroase de natură urbanistică ale Brașovului, erau evidențiate următoarele:

„- lipsa forței de muncă, lipsă care se accentuează sporului migratoriu în descreștere, ca o consecință a industrializării zonelor și localițăților învecinate;

– Poluarea gravă a atmosferei (praf, fum, zgomot) de către unele industrii nocive (ca, de exemplu, Fabrica de ciment "Temelia");

– Lipsuri în sistematizarea zonelor industriale, în special în ceea ce privește ocuprea eficientă a terenului, nerezolvarea în comun a utiliăților, cooperarea redusa între zonele industriale și cele de locuit, în ceea ce peivește problemele de termoficare, apă și canalizare, transport și circulatie”

Fig.11

Propunere revitalizare oraș Brașov

A.Centru istoric; B.Centrul Hidromecanica; C.Structură planificată în perspectivă 200 000 locuitori; D.Remodelare cartierele Brașovechi; E.Muntele Tâmpa cap de perspectivă; F. Dealul Warthe; G.Zonă odihnă nouă; H.Zonă sporturi; I.Zonă industrială; L.Zonă cazare pană în anul 1980.

Fig.12

Schema circulației propusă a orașului Brașov

A.Centrul istoric; B.Centrul Hidromecanica; C.Nucleu satelit – a. Racada inelară transport rapid – b. Puncte tranzit – c. Bulevardul Lenin – d. Stații călători C.F. – e. Autodrum Brașov – Poiana Brașov – f. Rețeaua interioară de circulație – g. Străpungere tunel Tâmpa – h. Transport individual – i. Transport mărfuri consum

Treptat aceste dificultăți au devenit prioritățile delegației Uniunii Arhitecților – secția de arhitectură a industriei – s-au alăturat arhitecților din Brașov în definirea documentațiilor și definitivarea soluțiilor problemelor enunțate mai sus.

În 1980 suprafața Brașovului se extinde cu încă trei noi cartiere, cartierul Bartolomeu, cartierul Triaj și Valea Cetății.

În anii `80, din dorința de a plăti într-un timp foarte scurt datoriile statului român către FMI și țările acreditate, Nicolae Ceaușescu hotărăște să reducă drastic importul și să mărească volumul de produse spre export, ceea ce a dus la mărirea decalajului tehnologic față de țările occidentale, dar și raționalizarea produselor alimentare.

Fig.13

Principiu de organizare structură planificată în perspectivă

1.Nucleu de cazare. Repetarea unor module identice urmând axe și trame regulate. Capacitate 4000 – 5000 locuitori; 2. Spații deschise libere; 3. Centru local – zonă parcaj subteran; 4. Străzi; 5. Străzi pietonale; 6. Transport rapid; 7. Punct de tranzit

În anii `90, produsele fabricate erau în dezavantaj față de cele mondiale, astfel majoritatea fabricilor și uzinelor au ajuns în pragul falimentului sau au fost privatizate. Astfel, majoritatea platformelor industriale ale Brașovului au rămas abandonate. Puține din societăți și-au continuat activitatea.

2.2. Impactul industrializării asupra Brașovului contemporan

Industrializarea „este procesul prin care o țară sau o regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informației, după ce firmele și-au retras investițiile din sectorul industrial”.

Industrializarea în orașul Brașov a presupus renunțarea activităților cu caracter manufacturier în favoarea celor mecanizate, de la ateliere la unități de producție tip fabrică. Astfel, s-a creat o nouă tipologie de programe arhitecturale care să răspundă noilor cerințe, ce a dus la apariția siturilor industriale, precum Uzina Tractorul, Uzina Hidromecanica, Uzina Astra. Ramurile industriale majore ce s-au dezvoltat în cadrul orașului Brașov au fost : industria mijloacelor de transport (Uzina Astra vagoane), fabricarea de mașini și echipamente (Industria Aeronautică Română și Uzina Tractorul Brașov), industria extractivă (Uzina de gaz aerian), industria alimentară (Fabrica de bere „Friederich Czell & Sohne” și Fabrica de bomboane din Transilvania), industria chimică (Fabrica de cauciuc), industria metalurgică (Fabrica de cabluri „Ancora Română”) și industria de prelucrare a lemnului (Fabrica de laminat „Farola”).

Odată cu apariția acestui fenomen, s-au generat aglomerările umane și o nouă configurare a răspândirii populației în teritoriu, dezvoltarea infrastructurii și apariția unor noi tipologii de locuințe. Toate acestea aduc noi problematici orașului de natura administrativă, socială , economică și funcțională. „Sprawl-ul este urmarea unei atitudini de maximă pozitivitate a dorinței de evadare a citadinului, de ocupare extensivă a teritoriului – o dorință care ascunde și o negare a valorilor clasice ale orașului tradițional și implicit o căutare a unui alt tipar de locuire și viață urbană.”

Hangarul „Hala T40” a luat viață odată cu industria aeronautică în 1925, sub denumirea de „Fabrica de Celule”. O parte din informațiile legate de construcție au fost după al Doilea Război Mondial supuse cenzurii sistematice, astfel varianta oficială afirma că hangarul dispăruse în urma bombardamentelor, iar în locul ei s-a ridicat cu ajutorul sovietic o nouă construcție ce servea la producția de tractoare.

Industrializarea Brașovului a cunoscut o evoluție accelerată, dar pe cât de repede a luat amploare acest fenomen, pe atât de repede s-a dispersat. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de dezindustrializare.

Dezindustrializarea este fenomenul prin care orașul a trecut de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor și a informației. Astfel, orașul Brașov a suferit în urma dezindustrializării, lăsând o multitudine de situri industriale abandonate cu avantajul de a fi reutilizate. Aceste zone pot fi privite ca surse și nu obstacole în revitalizarea urbană. Un dezavantaj îl constituie „dezvoltatorii urbani”, care privesc dezindustrializarea ca pe o oportunitate de afaceri, prin demolarea acestora și construcția altor clădiri cu diverse funcțiuni ce să răspundă cerințelor contemporane. Un exemplu îl constituie platforma industrială a fostei Uzine Tractorul Brașov, unde majoritatea clădirilor industriale au fost demolate în favoarea construirii complexelor comerciale, cartierelor rezidențiale și clădirilor de birouri.

„Shrinkage-ul, dimpotrivă, are la rădăcină o ruptură, un faapt negativ în continuitatea procesului de dezvoltare a unei localități – pierderea de populație, de identitate urbană, declinul social și moral al locuitorilor sunt efectul unui blocaj economic.”

Odată cu declinul industriei, stingerea „motorului” și pierderea slujbelor, a făcut ca majoritatea oamenilor să se întoarcă în zonele de origine de unde proveneau. Asta generând probleme de identitate și apartenență a orașului. Totodată , orășenii nu mai erau nevoiți să locuiască cât mai aproape de centru pentru a fi în apropierea locului de muncă, optând pentru locuirea în suburbii. Cu timpul, zonele suburbane au devenit din ce în ce mai atractive, iar funcțiunile comerciale localizate în zona centrală au migrat spre periferie. Succesiv, aceste zone au devenit independente de centrul orașului, înglobând toate funcțiunile necesare vieții.

Procesul de dezindustrializare a sporit dezvoltarea industriei creative, având origini în creativitatea individuală cu potențial mare în dezvoltarea economică. A determinat necesitatea regenerării urbane a fostelor situri industriale abandonate, prin strategii de marketing, transformând imaginea orașului în marfa pentru atragerea investitorilor. Din păcate, dezindustrializarea își resimte efectele și în prezent, prin siturile industriale abandonate a Uzinei Astra, a Uzinei Tractorul și a Fabricii Fartec.

Din acest proces a făcut parte și construcția „Hala T40” ce aparține Uzinei Tractorul Brașov. De la desființarea uzinei, această „moștenire” nu a mai adăpostit nici o funcțiune și a fost lăsată „în voia sorții” mai bine de 20 de ani, ceea ce ne reamintește de efectele dezindustrializării asupra orașului Brașov și a locuitorilor acestuia.

În România există o mulțime de situri industriale abandonate și dezafectate, devenind depozitarul unui patrimoniu industrial remarcabil pentru sud-estul Europei, datând din secolul al XVII-lea până în prezent.

2.3. Brasov – prezent

Începând cu anii 2000, unele din clădirile industriale au fost achiziționate de către investitori în vederea reamenajării și închirierii acestora, ori în vederea demolării acestora și orientarea către afacerile imobiliare.

„Odată cu închiderea sau privatizarea spațiilor industriale, un alt proces încurajat de dezindustrializare este relocarea mijloacelor de producție din orașe în suburbii sau în zone metropolitane”.

În Brașov, companiile care încă au activitate au fost relocate în afara orașului, rămânând în urmă clădiri și hale abandonate, majoritatea fiind demolate, astfel, au ramas locuri imense goale, unde se construiesc locuințe colective, centre comerciale și clădiri de birouri. Totodată și populația orașului a scăzut semnificativ față de perioada comunistă și încă este în scădere.

Apariția globalizării, a avut ca efect asupra orașului orientarea de la industrie la servicii și privatizarea societăților. Globalizarea afectează toate domeniile de activitate, ceea ce implică schimbări internaționale : sociale, politice, economice și culturale.

Din punct de vedere economic, Brașovul are un aport mare datorat turismului, dar și datorită micilor întreprinderi. Turismul se împarte în două categorii, anume turismul cultural – istoric și turismul sportiv (concentrat în Poiana Brașov). Comerțul joacă și el un rol important în dezvoltarea economică a orașului. Pentru a face față noilor cerințe, Brașovul încearcă să ofere „o sursă fiabilă de forță de muncă, școli bune și alte facilități”

În ciuda faptului ca în prezent orașul este în plină dezvoltare (construirea complexelor comerciale, cartierelor rezidentiale, campusurilor de birouri), acesta se confruntă cu pierderea identității urbane. Majoritatea construcțiilor noi sau ce urmează a fi ridicate sunt amplasate pe fostele situri industriale. Puține dintre zonele industriale au scăpat de demolarea totală sau partială, astfel memoria orașului industrial a început a se pierde.

„În prezent, Brașovul este un oraș privilegiat; între granițele lui te poți bucura de crestele semețe ale munților Postăvaru, Bucegi, Piatra Mare, de Muntele Tâmpa și de una din cele mai râvnite stațiuni din România – Poiana Brașov. Monumentele istorice și edificiile religioase întâlnite pe străzile Brașovului oferă prilejul unei veritabile călătorii în timp.”

În prezent realitatea teritorială evoluează în mod complet opus față de cea anterioară. Avem de-a face cu o explozie de energii individuale în locul autorității absolute a statului, cu o dezvoltare complet liberă care nu mai poate fi controlată de nici un fel de administrație sau planificare.

Astăzi sloganul „fiecare pentru el” l-a înlocuit pe „toți la fel”. Distrugerile cauzate așezărilor și peisajului de activitatea dezlănțuită de construcție și amenajare rămân îngrijorătoare. În centrele istorice s-au introdus clădiri înalte, intervenții agresive asupra substanței clădirilor vechi, defrisări neautorizate, densificări și demolări.

Fig. 14

Perspectivă exterioară a hangarului

Fig. 15

Perspectivă interioară a hangarului

Concluzii

Concluzionînd se poate sugera a se reglementa și respecta valorile naționale și regionale cu impunerea respectării întocmai a planurilor de urbanizare, să se ia în considerare legalitățile specifice economiei de piață, pe baza studierii modalităților concret – istorice de manifestareîn perioada actuala și în viitor. Pentru a se realiza acest deziderat major este necesar ca cei care gestionează și pot reglementa, să posede cunoștințele, modelele, tehnicile și deprinderile decizionale necesare cât și întelegerea mecanismelor specifice economiei de piață, prin integrarea elementelor implicate și a interrelațiilor dintre ele și de a acționa în beneficiul comunității.

Referindu-ne la situația patrimoniului arhitectural industrial al României, este umbrită de nepăsarea și dezinteresul autorităților locale și naționale față de conservarea și valorificarea culturală a acestora. Atributele patrimoniului industrial se remarcă prin : vechime, diversitate, valoare tehnologică, culturală, arhitecturală și estetică. Acțiunile de conservare a patrimoniului industrial vor îmbogăți patrimoniul cultural românesc și vor avea efecte pozitive pe plan istoric și cultural.

Zona industrială datează din 1924, odată cu înființarea Industriei Aeronautice Române. I.A.R. producea tipuri de avioane de toate categoriile și deținea două construcții, fabrica de motoare și hangarul de avioane. Societatea era amplasată înafara orașului Brașov și acoperea o suprafață de aproximativ 10 hectare. În 1946 se înființează Uzina Tractorul, ceea ce a dus la extinderea contextului urban, astfel încât în 1980, situl industrial avea suprafața de 124 hectare. Tot în acest an, fabrica figura cu 25 000 de angajați și cu o producție de 50 000 de tractoare pe an. În jurul acestuia s-au construit și locuințe colective, astfel suprafața orașului s-a extins. În prezent, au mai ramas intacți aproximativ 40 de hectare din situl industrial cu clădirile aferente acestuia , dar care se află într-o stare avansată de degradare. Din păcate, aceste clădiri industriale nu beneficiază de intenții în vederea restaurării și reconversiei. Restul ansamblului industrial a fost supus demolarii și vizat pentru construirea de complexe comerciale, cartiere rezidențiale și campusuri de afaceri. O parte din construcții s-au realizat, precum complexul comercial Coresi și Coresi Business Campus, iar cartierul de locuințe colective este realizat în proporție de 80%.

CAPITOLUL III

III. Reconsiderarea spațiilor industriale prin conversie arhitecturală

Fenomenul conversiei/reutilizării adaptive aduce în discuție relația dintre funcțiune și formă. Inițial, conversia a fost privită de arhitecți, în România, ca fiind funcțională și financiară, începând cu secolul al XX –lea. În perioada respectivă legislația a început să se axeze pe protejarea clădirilor. Majoritatea construcțiilor din patrimoniul industrial prezintă spații de dimensiuni mari, luminoase, eliberate de constrângerile arhitecturale, ce permit flexibilitatea compartimentărilor.

Ce mă preocupă în acest context este abilitatea acestui peisaj cultural industrial de a avea o istorie unică și proprie. Astfel, peisajul industrial devine o „memorie care înregistrează și totalizează” – după spusele lui Beguin. Această caracteristică aplicată spațiului/clădirii industriale, ne permite redescoperirea unei perioade trecute.

Pentru realizarea conversiei unei clădiri trebuie să mă raportez la un trecut, să urmăresc modificarea contextuală inițială, în descoperirea unui nou sens care să răspundă contextului său actual.

Conversia/ reutilizarea adaptivă aparține unui joc al timpului, unde elementele care sunt pe cale de dispariție sunt reunite în incinta clădirii ca exponate pentru utilizatori și vizitatori.

Arhitectul Serban Cantacuzino sprijină rescrierea patrimoniului construit, bazat pe umanism, evoluție, tradiție, dar permițând derivate de la țelurile sociale și funcționale ale edificării. Ideea principală a lui Cantacuzino ca referire la reconstrucția patrimoniului industrial, se traduce prin termenul de conversie / reutilizare adaptivă.

Arhitectul Augustin Ioan sugerează „o (nouă) estetică a reconstrucției”, cu sensul de „mai degrabă rescriere, scriere peste, decât ștergere și redactare din nou”. Pe aceeași idee, Philip Jodidio ne îndrumă spre a revalorifica clădirile vechi cu o importanță în identitatea orașului și a memoriei culturale a locuitorilor. Astfel, prin „dezbrăcarea” unei clădiri vechi și îmbrăcarea acesteia încât să fie o componentă a actualității și integrarea în activitățile contemporane. Putem spune că această intervenție aparține restaurării, conversiei / reutilizare adaptivă.

„Atunci când mentalul unei societăți atribuie un consens unei clădiri, există o anumită inerție. Schimbarea reală a funcțiunii clădirii nu poate fi completă decât schimbarea completă în mentalul colectiv”. Această afirmație se aplică sitului industrial a fostei Uzine Tractorul Brașov. Pentru schimbarea completă și reală a funcțiunii trebuie sa contăm pe tipul de percepție al comunității și pe trecerea timpului.

3.1. Metode și principii de conversie

Lucrarea conține un studiu teoretic în urma căruia sunt extrase inormațiile necesare prin care să demonstrez importanța intervenției asupra unui spațiu industrial urmărind reacția societății actuale, modul de interacțiune al comunității cu arhitectura industrială, dar și investigarea importanței istorice a siturilor și clădirilor. Totodată, această lucrare de disertație conține și o componentă analitică prin analizarea mai multor exemple în vederea întelegerii situației actuale.

Arhitecta Elena Codină Dușoiu, în prezentarea sa Posibilități de conversie pentru spațiile industriale, ne recomandă urmărirea unor principii :

documentarea și conștientizarea a patrimoniului ansamblului;

integrarea în rețeaua de obiective industriale;

funcțiune compatibilă cu gabaritul construcției, zona etc.;

integrarea procesului tehnologic în clădire și noua funcțiune;

reutilizarea materialelor și echipamentelor de construcție cât mai mult posibil;

intervenție minimă asupra structurii și extindere compatibilă;

integrarea noului spațiu într-o comunitate;

folosirea elementelor la scară umană în vederea miscșorării scării spațiului;

crearea reperelor pentru înțelegerea spațiului.

3.2. Repere internaționale

Un exemplu apropiat de propunerea intervenției mele asupra hangarului de avioane „Hala T40” este Muzeul Național Estonian. Acesta este în strânsă legătură cu hangarul în care o să imi desfășor proiectul de diplomă prin funcțiunea inițială, ambele aparținând industriei aeronautice, dar și prin cea actuală, muzeu, ce răspunde cerințelor actuale contemporane, dar și pentru că aduc în discuție problema unui patrimoniu incomod (din anumite perspective) pentru care se regăsește o reutilizare în folosul comunității.

Clădirea Muzeului Național Estonian se află în apropierea orașului Tartu, fiind așezat pe o fostă bază militară sovietică. Este construit în continuarea aerodromului. Acoperișul acestuia se extinde către „cerul infinit”. Clădirea este percepută ca o piesă a artei conceptuale, atingând recunoasterea mondială.

Viziunea arhitecților a fost prin refolosirea terenului ce are un trecut plin de suferință, atribuindu-i o nouă semnificație ce inspiră speranță. Acest muzeu se concentrează asupra vieților și experiențelor oamenilor, prezentând povești vii ce stârnesc interesul audienței.

Ideea de muzeu național a pornit de la independența Estoniei de mai bine de un secol, de când un grup de intelectuali naționaliști au decis să de-a naștere unui astfel de concept. Astfel, aici au fost găzduite averile independenței și a războiului, dar sub ocupația sovietică postbelică, conținutul , dar și conceptul muzeului au fost desfințate. La sfârșitul anilor 1980, s-a reimplementat conceptul muzeal dinaintea perioadei postbelice.

Muzeul Național Estonian are o lungime de 355 metrii, proiectată de-a lungul pistei de avioane, laturile sale fiind din sticlă, imprimate cu un model alb, pentru a reflecta copacii și zăpada din jur. Acoperișul coboară treptat, astfel se formează un portic grandios la intrarea principală. Clădirea trece peste un lac, iar interiorul este spațios, luminos și aerisit, cu vedere spre exterior.

Un alt motiv pentru care am ales acest muzeu ca exemplu, îl reprezintă încadrarea acestuia în strategia de cercetare, mai exact în palierul memorial – simbolic. Datorită atenției sporite acordate rememorării trecutului și a impactului pe care această clădire a avut-o asupra memoriei individuale , dar și colective a zonei.

Fig. 16

Perspectivă exterioară a Muzeului Național Estonian

Sursa : https://thespaces.com/dgt-architects-turn-disused-military-base-estonian-national-museum/

(consultat 05/04/2020)

Fig. 17

Perspectivă interioară a Muzeului Național Estonian

Sursa : https://thespaces.com/dgt-architects-turn-disused-military-base-estonian-national-museum/

(consultat 05/04/2020)

Am ales ca al doilea exemplu Muzeul Științei și Tehnicii „Leonardo da Vinci” din Milano, datorită contextului, a rolului pe care îl are ca funcțiune în momentul de față pentru mediul urban și a mecanismului de stimulare a comunității locale.

Ansamblul de clădiri sunt parte integrată a orașului Milano și se desfășoară pe o suprafață de 50 000 metrii pătrați, cu o serie de pavilioane ce au devenit stratificate în timp. Ansamblul este alcătuit din patru corpuri. Construcțiile datează din secolul al XVI –lea, iar funcțiunea inițială a fost spațiu de cult, mai exact mănăstirea San Vittore al Corpo până în sfârșitul secolului al XVIII –lea. De-a lungul timpului, acestea au adăpostit funcțiunea de spital și de sediu militar. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, mănăstirea a suferit deteriorări și a fost reconstruită începând cu anul 1947. Ulterior a fost transformată în muzeu ce conține una din cele mai mari și importante colecții de știință și tehnologie din lume.

Muzeul Științei și Tehnicii s-a înființat în 1953, fiind cel mai mare muzeul al științei și tehnologiei din Italia și este dedicat savantului italian Leonardo da Vinci. Deține colecții dedicate comunicațiilor, transporturilor, materialelor, energiei, interpretării științei și artei, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Scopul acestuia este de a educa, informa și stârnii interesul comunității asupra fenomenelor ștințifice într-un mod practic, prin existența unor ateliere interactive. Pe lângă funcțiunea de muzeu, acesta deține și un centru de investigații în care tinerii și mai ales copii pot explora diferitele etape ale științei datorită expozițiilor intercative.

Ansamblul muzeului a beneficiat din anul 2011 de îmbunătățiri privind designul, circulațiile și traseele, dar și reorganizarea spațiilor. Arhitecții studioului AR.CH.IT au reușit prin aceste intervenții să îmbunătățească calitatea spațiilor expoziționale, a zonelor de servicii și să stârnească interesul oamenilor din toată lumea și nu numai comunității locale. Intervenția asupra ansamblului a cuprins și un proiect de spațiu verde, fiind într-o strânsă legătură cu muzeul, dar și asigurând o mai bună integrare în contextul urban.

Acest muzeu răspunde cerințelor contemporane prin dinamism și interacțiune, îmbinându-se armonios cu elementele existente. Muzeul oferă oportunitatea de a experimenta știința și tehnologia prin atelierele interactive, prin activități teatrale, prin expoziții temporale, conferințe și evenimente.

Acest exemplu se încadrează în palierul de analiză urbană, datorită poziționării sale în cadrul orașului Milano și nu la marginea acestuia, dar și a relaționării acestuia cu contextul urban existent.

Fig. 18

Perspectivă exterioară a muzeului

Sursa : https://www.directbooking.ro/obiectiv-muzeul-national-de-stiinta-si-tehnica-leonardo-da-vinci

(consultat 05/04/2020)

Fig. 19

Perspectivă interioară a muzeului – secția aeronautică și navală

Sursa : http://www.milanofotografo.it/FotografiaFotoFullResolution.aspx?ID=754

(consultat 05/04/2020)

Al treilea exemplu îl reprezintă hangarul Google Spruce Groose, l-am ales datorită funcțiunii inițiale de hangar de avioane, a conversiei spațiului existent ce nu reprezintă o valoare patrimonială, dar și a soluțiilor creative pentru realizarea unui spațiu pentru încă o generație de gânditori inovativi.

Hangarul a fost construit în anul 1943 de către cunoscutul om de afaceri, producător de film și pilot, Howard Hughes, într-un cartier din apropierea aeroportului international Los Angeles, Playa Vista. În incinta clădirii s-a construit avionul din lemn amfibiu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La fel ca avionul, structura a fost construită aproape în totalitate din lemn, fapt datorat restricțiilor de război asupra metalului. Acest lucru a declanșat probleme în realizarea conversiei privind siguranța la incendiu și siguranța utilizatorilor.

În cei 75 de ani de existență, construcția a fost hangar de avioane în anii 1940, în anii 1990 a fost transformată într-o fabrică de film, iar din anul 2016 găzduiește birourile Google, cu spații de lucru deschise, luminoase. Hangarul are o lungime de 229 de metrii și a fost construită pentru construcția avionului H-4 Hercules.

Studioul american ZFG Architects au fost cei care au convertit hangarul, astfel încât să corespundă cerințelor contemporane și să trezească interesul oamenilor, prin oferirea de spații interactive, sociale și culturale. Proiectul de conversie a presupus crearea unei „clădiri în interiorul altei clădiri”, cu crearea unor noduri de circulație dinamice de tip zig – zag. Clădirea are o suprafață de 41 800 de metrii pătrați și conține săli de conferințe, birouri, cafenele, un spațiu pentru evenimente cu capacitatea de 250 de persoane și un centru de fitness. Temele aviației au fost încorporate în sălile de ședințe și camerele de telefon.

Soluțiile de consolidare a hangarului au constat în realizarea unor sorțuri de acoperiș din oțel ce leagă arcadele existente din lemn, în vederea limitării deformării în caz de incendiu. S-a implementat o consolidare a acceselor la structura din lemn existentă pentru a îndeplinii cerințele de cod moderne și unde se află „coloana vertebrală” centrală s-a realizat un sistem structural rezistent la cutremur, astfel oferind un spațiu liber și amplu de desfășurare a activităților.

În incinta hangarului au fost proiectate luminatoare noi de-a lungul „coloanei vertebrale” centrale ale clădirii, pentru asigurarea luminii în 64% din spațiile de lucru. În vederea ameliorării zgomotelor, acusticii Agrup au apelat la analize 3D avansate în identificarea zgomotelor din zonele aglomerate de la etajele inferioare perturbă liniștea spațiilor de lucru din apropiere. Pentru absorbția acustică, spațiile închise au fost plasate strategic între zonele cu activități zgomotoase.

Hangarul Google Spruce Groose ales ca exemplu pentru strategia de cercetare a palierului arhitectural, datorită păstrării structurii arhitecturale prin diversele soluții constructive și păstrarea înfățisării exterioare inițiale a clădirii.

Fig. 20

Perspectivă exterioară a hangarului Google Spruce Groose

Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/

(consultat 05/04/2020)

Fig. 21

Perspectivă interioară a hangarului Google Spruce Groose

Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/

(consultat 05/04/2020)

Fig. 22

Perspectivă interioară a hangarului Google Spruce Groose

Sursa : https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/

(consultat 05/04/2020)

3.3. Studiu de caz – Hangar Pirelli Bicocca Milano

Un proiect mai amplu este hangarul Pirelli Bicocca din Milano. Am exemplificat și această lucrare datorită restructurării urbane a unei arii industriale de dimensiuni mai mari, a funcțiunii actuale și a soluțiilor de rezolvare.

Situl industrial a luat naștere în anul 1903, cu o suprafață de 200 000 metrii pătrați, în urma înființării fabricii Breda Electromecanică și Locomotive, unde se produceau trăsuri feroviare, locomotive cu aburi și electrice, mașini și echipamente agricole, cazane. În timpul Primului Război Mondial s-au produs avioane, proiectile și alte obiecte ce se foloseau în timpul acestuia. În 1955, situl industrial este extins prin realizarea unei clădiri cubice boltite, în prezent aici se află spatiul expozițional Cubo. În 1986, i se adaugă clădiri universitare, locuințe private și centre administrative. Între 2009 – 2010, au început lucrările de reconversie, în vederea realizării unui muzeu, iar 2012 se reinvestește în restructurarea spațiilor, o regândire a proiectului cultural cu scopul de a înființa un centru de artă contemporană cu profil internațional.

Reconversia a avut ca scop crearea de activități dedicate vizitatorilor, itinerarii și expoziții, menite să apropie publicul nespecializat în arta contemporană. Pe lângă spațiile destinate expozițiilor temporare, s-a înființat și o zonă ce găzduiește celebra lucrare permanentă a lui Anselm Kiefer – „Cele șapte palate cerești 2004 – 2015”.

Ansamblul Hangar Bicocca este alcătuit din trei clădiri. Prima clădire A este din zidărie expusă din cărămidă, iar structura interioară și cea a acoperișului este din oțel, adăpostind principalele servicii de management și operaționale ale muzeului, dar și sistemul de aer condiționat aflat la etaj. Cea de-a doua B, care găzduiește spațiul de expoziție permanent și cea de-a treia clădire C, ce constă în expozițiile temporale sunt realizate din oțel și placaj izolant din metal,iar ultima construcție D este din beton armat și zidărie în blocuri tencuite, unde întâlnim alte spații expoziționale temporale.

Clădirea B a fost echipată cu spații de servicii suplimentare, fiecare cu o deschidere din tâmplărie către zona expozițională. Încălzirea clădirilor a fost realizată printr-un sistem radiant în pardoseală.

În spațiul exterior s-a realizat o grădină ce deține instalația de artă a lui Fausto Melotti, „La Sequenza”. Aceasta întâmpină vizitatorii ca un prag simbolic, o tranziție de la moștenirea culturală a unui maestru al trecutului la arta prezentului.

Fig. 23

Perspectivă exterioară a hangarului Bicocca

Sursa : https://www.sceproject.it/projects/hangar-bicocca-milano/

(consultat 05/04/2020)

Fig. 24

Perspectivă exterioară și interioară a hangarului Bicocca

Sursa : https://www.sceproject.it/projects/hangar-bicocca-milano/

(consultat 05/04/2020)

IV.   CONCLUZII

Scopul studiului a fost de a indentifica în urma sondajului, a analizelor multicriteriale și a principiilor de conversie, aspectele valoroase prin care fosta zonă industrială „Tractorul” și hangarul „Hala T40” le dețin prin poveștile și memoriile comunității.

Reinserția culturală și socială a hangarului „Hala T40”, este o inițiativă total nouă, care necesită investigații mai aprofundate. Având în vedere că nu există direcții bine conturate cu privire la strategiile de intervenție, lasă loc „metaforelor” generatoare de întrebări și purtătoare de soluții. Operațiunea de reinserție culturală și socială, a rezultat în urma unei analize desfășurate pe trei paliere pe care le-am considerat definitorii pentru proiect, precum cel urban, cel arhitectural și cel memorial – simbolic.

Palierul de analiză urbană, trebuie să ia în considerare condiționarea reciprocă, dintre clădirea industrială și zona înconjurătoare acesteia. Cadrul urban reprezintă de regulă factorul principal în apariția, dezvoltarea și dispariția activităților industriale. În cazul de față, cadrul urban se află intr-un proces de dezvoltare si expansiune, dar cu o direcție total diferită perioadelor anterioare. Prin revalorificarea hangarului, doresc să creez o legătura spațio – temporală între trecut și prezent.

Palierul arhitectural, vizează aspectele plastice și culturale ale construcției, încadrând elementele studiate în stilul gândirii perioadei respective. Consider că trebuie acordată o atenție sporită condiționărilor tehnice și tehnologice ale hangarului, astfel voi reuși să surprind evoluția acesteia de-a lungul timpului.

Palierul memorial – simbolic, cuprinde influența pe care construcția a avut-o asupra desfășurării activităților muncitorilor, a modului de viață al comunității urbane, dar și „cicatricile” pe care aceasta le-a lăsat în conștiința colectivă.

Transformarea aproape integrală a platformei industriale a fostei Uzine Tractorul Brașov, într-un ansamblu rezidențial prevăzut cu o zonă comercială și una business, prezintă o atitudine ce neagă cu desăvârșire memoria locului. Astfel, prin păstrarea hangarului „Hala T40”, doresc să conserv vie amintirea evoluției și tehnologiei industriale, să valorific această „moștenire” lăsată de către generațiile trecute.

Hangarul a aparținut unei zone industriale grele brașovene (producția de avioane și tractoare), cu tradiție și cu valoare la nivel istoric și social. Pentru împiedicarea demolării și ștergerii definitive a patrimoniului tangibil , dar și cel intangibil, propun o metodă fezabilă de intervenție și recuperare a clădirii în folosul orașului Brașov. Datorită tradiției și statutului de „primă fabrică de avioane din România”, susțin că trebuie păstrată și reintegrată în contextul urban, prin transformarea ei într-un muzeu interactiv, susținut și de alte activități ce îi vor asigura sustenabilitatea economică în timp.

Păstrarea și conversia fostului hangar de avioane în muzeu interactiv, precum și construirea unui corp nou, va duce la creearea unei armonii între prezent și trecut. Ansamblul nou construit, va scoate în evidență structura hangarului, prin complementaritatea materialelor și a designului.

Această atitudine susține conceptul de integrare în țesutul urban a hangarului și valorificarea acestuia din punct de vedere urban, istoric, cultural și social. Funcțiunea de muzeu interactiv și a funcțiunilor adiacente, va aduce beneficii la nivelul palierului turistic al orașului Brașov, reprezentând un nucleu cultural, dar și un pol de interes turistic.

V.   BIBLIOGRAFIE

Cărți de specialitate:

ADELR Solomon, POPOVICI M., Arhitectura industriala in RPR – 20 de ani de realizări în domeniul construcțiilor industriale 1944-1964, Ed. tehnică, București, 1964

AUGUSTIN Ioan, O nouă (est)etică a reconstrucției, Ed. Paideia, 2001

BEGUIN Albert, Sufletul romantic și visul, Editura Univers, București, 1998

CANTACUZINO Șerban, New users for old buildings, Ed. Architectural press, London, 1975

CANTACUZINO Șerban, Re/architecture, Ed Thames & Hudson, 1989

CANTACUZINO Șerban si BRANDT S., Saving old buildings, Ed. Thames & Hudson, 1989

CHELCEA Liviu, Bucureștiul postindustrial – memorie, dezindustrializare și regenerare urbană, Editura Polirom, 2008

CHELCEA Liviu, Dezindustrializarea, resemnificare și coversie urbană, Editura Polirom, 2008

CHOAY Francoise, Alegoria patrimoniului, Ed. Simetria, București, 1998

CONSTANTIN Catrina, Monografie Brașov, Ed. Sport – turism, Bucucrești, 1981

CONSTANTINESCU Păun Ilinca, Orașe românești în declin, Editura MNAC, 2019

DAICOVICIU Constantin, și colab., Monografia județului Brașov, Editura Orizonturi, Brașov, 1963

DERER Petre, TEODORESCU Dinu, Arhitectura în România în perioada anilor 1944 – 1969, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucucrești, 1969

DUȘOIU Elena Codina, Patrimoniul industrial –conservare, promovare culturala și reutilizare inteligentă, Editura Universitatea din București, 2014

HILOCHI Gruia si ZAMFIR Anca Maria, Brașov un secol de arhitectură 1885 – 1984, Ed. Pro corona, Brașov, 2010

IAMANDESCU Irina, Despre poarta patrimoniului industrial în România, în revista Arhitectura Nr.61/2008, București, 2008

IVĂNESCU Iuliu Marin, Dinamica economică în perioada postbelică, Editura Universitară, 2011

LAKATOS Andrei Eugen, Conversia în context despre regenerarea spațiilor industriale, Editura Ion Mincu, București 2010

MACHEDON Luminița. Romanian Modernism: The architecture of Bucharest 1920 – 1940, Editura MIT Press, 1999

OȚOIU Anca Nicoleta, Arhitectura industrială urbană de la geometrie fizică la valoare arhitecturală, Editura Universitară Ion Mincu, București 2002

OTOIU Anca Nicoleta, Ruina industriei o metaforă a ințelenirii, Editura Universitară Ion Mincu, 2007

RADU Andrei – Spațiile industriale ca resursa arhitecturală, Ed. Universitatea Ion Mincu, București, 2013

VOLKER Wolkmann, Patrimoniul preindustrial și industrial în România, vol 1, Ed. Honterus, Sibiu, 2010

ZAHARIADE Ana Maria, Arhitectura în Proiectul Comunist, România 1944 – 1989, Editura Simetria, 2011

Webografie

apud, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BV.pdf – Lista Monumentelor Istorice

apud, https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/ – ZGF transformă hangarul istoric al avionului LA în biroul ose office

apud, https://www.museoscienza.org/en/museum/foundation – Fundația Institut

apud,https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/05/30/conversia-constructiilor-industriale/ – Revista Construcțiilor: revista specialiștilor în construcții

apud, https://www.museoscienza.org/en – Galeriile Leonardo Da Vinci

apud, https://pirellihangarbicocca.org/pirelli-hangarbicocca/ – Pirelli HangarBicocca

apud,https://www.ordinearchitetti.mi.it/it/mappe/milanochecambia/area/26-aree-ex-pirelli-progetto-bicocca – Zonele Ex Pirelli_Proiectul Bicocca

apud,https://www.domusweb.it/it/architettura/2010/06/25/riapre-l-hangar-bicocca-con-un-progetto-di-april-architects.html – Hangar Bicocca se redeschide cu un proiect de April Architects

apud,https://archeologiaindustriale.net/2295_pirelli-hangarbicocca-a-milano/-Pirelli HangarBicocca din Milano

apud,https://www.sceproject.it/projects/hangar-bicocca-milano/ – Hangar Bicocca

apud,http://tarabarsei-eu.ro/brasov.php – Brașov

apud, https://justitiecurata.ro/galati-ultimul-hangar-al-aviatiei-militare-ar-putea-fi-demolat-de-primarie-pentru-a-face-loc-unui-parc – Hangar Galați

Surse imagini

Fig. 1 – https://infohale.ro/istoria-de-inceput-a-constructiilor-industriale-din-romania/

Fig. 2 -https://www.facebook.com/nanu.mihai/media_set?set=a.10156047669749660&type=3

Fig. 3 – https://justitiecurata.ro/galati-ultimul-hangar-al-aviatiei-militare-ar-putea-fi-demolat-de-primarie-pentru-a-face-loc-unui-parc/

Fig. 6, Fig. 7 și Fig. 8 – Revista Uniunii Arhitecților din R.S. România, Nr.2 / 1962 / pg. 33

Fig. 9, Fig. 10, Fig. 11, Fig. 12 și Fig. 13 – Revista Uniunii Arhitecților din R.S. România,

Nr.1 / 1970 / pg. 20

Fig.16 -https://thespaces.com/dgt-architects-turn-disused-military-base-estonian-national-museum/ (consultat 05/04/2020)

Fig.17 -https://thespaces.com/dgt-architects-turn-disused-military-base-estonian-national-museum/ (consultat 05/04/2020)

Fig.18 -https://www.directbooking.ro/obiectiv-muzeul-national-de-stiinta-si-tehnica-leonardo-da-vinci (consultat 05/04/2020)

Fig. 19 – http://www.milanofotografo.it/FotografiaFotoFullResolution.aspx?ID=754 (consultat 05/04/2020)

Fig.20 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/ (consultat 05/04/2020)

Fig.21 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/ (consultat 05/04/2020)

Fig.22 -https://www.dezeen.com/2018/12/05/google-spruce-goose-office-los-angeles-zgf/ (consultat 05/04/2020)

Fig. 23 – https://www.sceproject.it/projects/hangar-bicocca-milano/ (consultat 05/04/2020)

Fig. 24 – https://www.sceproject.it/projects/hangar-bicocca-milano/ (consultat 05/04/2020)