Se admite pentru susținere: [618123]

MOLDCOOP
UNIVERSITATEA COOPERATIST-COMERCIALĂ DIN MOLDOVA

Departamentul: Drept

Se admite pentru susținere:
Șef departament_________________
/conf.univ., dr.L.Dandara/
„_____”______________2019

ANALIZA JURIDICO-PENALĂ ÎN CAZUL
PRACTICĂRII ILEGALE A ACTIVITĂȚII DE
ÎNTREPRINZĂTOR
Teză de licență
Elaborată de studenta Grosu Ana
Facultatea Business, Administrare și drept
Specialitatea 042 Drept
Grupa 3DE-41 ___________________
/semnătura/

Conducător științific: Osoianu Tudor
conf..univ., dr.
___________________
/semnătura/

Chișinău – 2019

2
Cuprinsul
Rezumat…………………………………………………………………………………………………………………………. 3
Lista Abrevierilor…………………………………………………………………………………………………………….. 4
Introducere……………………………………………………………………………………………………………………… 5

Capitolul I. CERCETĂRI TEORETICE PRIVIND RĂSPUNDEREA PENTRU
INFRACȚIUNILE DE PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE
ÎNTREPRINZĂTOR
1.1. Repere evolutive și dimensiuni actuale alelegislației penale a Republicii Moldova cu privire
la practicarea ilegală a activității de întreprinzător……………………………………………………………….. 9
1.2. Materialele științifice naționale consecratepracticării ilegale a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 14
1.3.Publicațiile apărute în alte țări privind problemapracticării ilegale a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 19
CapitolulII. OBIECTUL ȘI LATURA OBIECTIVĂ INFRACȚIUNILOR DE
PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE ÎNTREPRINZĂTOR
2.1. Obiectul juridic al infracțiunilor de practicare ilegală a activității de întreprinzător………….. 24
2.2. Obiectul imaterial și produsul infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 33
2.3. Fapta prejudiciabilă în ipoteza infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 37
2.4. Urmările prejudiciabile în cazul infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 44
2.5. Legătura de cauzalitate în ipoteza infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător…………………………………………………………………………………………………………………. 47
Capitolul III. LATURA SUBIECTIVĂ ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNILOR DE
PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE ÎNTREPRINZĂTOR .
3.1. Latura subiectivă a infracțiunilor de practicare ilegală a activității de întreprinzător………… 51
3.2. Subiectul infracțiunilor de practicare ilegală a activității de întreprinzător………………………. 53
3.3. Săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane………………………………………………… 56
3.4. Săvârșirea infracțiunii cu folosirea situației de serviciu………………………………………………… 60

Concluzii și recomandări………………………………………………………………………………………………… 63
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………… 66
Declarația privind propria răspundere……………………………………………………..……. 77

3
REZUMAT
Grosu Ana, „Analiza juridico-penală în cazul practicării ilegale a activității de
întreprinzător”, teză de licență – Chișinău, 2019
Domeniul de studiu. Lucrarea este axată pe una dintre cele mai complexe și actuale
probleme ale Părții Speciale a Dreptului penal: răspunderea penală pentru practicarea ilegală a
activității de întreprinzător.
Scopul tezei: aprofundarea concepției de aplicare a răspunderii pentru infracțiunile
prevăzute la art. 241 CP RM.
Obiectivele: identificarea conținutului noțiunii „activitate de întreprinzător” utilizate în art.
125 și 241 CP RM; relevarea ipotezelor în care subiectul infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP
RM are o calitate specială; determinarea condițiilor în care devin aplicabile dispozițiile de la lit.
b) și c) alin. (2) art. 241 CP RM etc.
Noutatea științifică și originalitatea rezultatelor obținute. Caracterul novator al lucrării
este determinat de faptul că în cadrul acesteia sunt propuse noțiuni, teze, concepții, care pun într-
o nouă lumină unele dintre cele mai controversate probleme ce țin de aplicarea răspunderii în baza
art. 241 CP RM. Originalitatea rezultatelor obținute de autor constă în faptul că sunt investigate
cele mai controversate probleme ale științei și practicii dreptului penal cu privire la faptele
infracționale incriminate la art. 241 CP RM.
Problema științifică importantă rezolvată rezidă în interpretarea prevederilor art. 241
CP RM, ceea ce a condus la clarificarea pentru practicienii și teoreticienii din domeniul dreptului
penal a condițiilor în care acest articol devine aplicabil, în vederea calificării corecte a faptelor în
corespundere cu art. 241 CP RM.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării . În baza investigațiilor efectuate
s-a constatat existența unor hiaturi și carențe de ordin normativ, precum și numărul redus de lucrări
co-sacrate materiei cercetate, fapt ce împiedică aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor art.
241 CP RM. În vederea înlăturării acestor neajunsuri, comunității științifice îi sunt înaintate
concluzii și recomandări de perfecționare a cadrului normativ.
Implementarea rezultatelor științifice . Acestea sunt aplicabile în activitatea practică a
organelor de drept, în special în ce privește interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 241
CP RM. De asemenea, ele pot fi utile la elaborarea de publicații științifice cu caracter de îndrumare
pentru cadrele didactice, studenți, masteranzi, doctoranzi.

4
LISTA ABREVIERILOR

alin. – alineat
art. – articol
CP RM – Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
CP RM din 1961 – Codul penal al Republicii Moldova din 24.03.1961
lit. – literă
n.a. – nota autorului
pct. – punct
RM. – Republica Moldova
sf. – sfârșit
înc. – început
sec. – secol

5
Introducere
Actualitatea și importanța temei cercetate. Este cunoscut faptul că economia tenebră
reprezintă una dintre fundamentele principale ale șomajului, ale reducerii nivelului de trai al
populației, ale emigrării forței de muncă etc. Totodată, practicarea ilegală a activității de
întreprinzător încurajeazădezvoltarea economiei tenebre. Estimăm că interpretarea și aplicarea
prevederilor art. 241 CP RM în conformitate cu principiul legalității se regăsește printre factorii
principali care contribuie la prevenirea și combaterea acestui fenomen. Considerăm că
studiereaamănunțită, având ca obiect răspunderea pentru infracțiunile prevăzute la art. 241 CP
RM, va contribui la identificarea soluțiilor de depășire a deficiențelor ce îngrădește interpretarea
și aplicarea corectă a acestui articol.
Lipsa unei astfel de sincronizări și reglementări corecte determină practicarea activității de
întreprinzător în condiții de ilegalitate. Astfel, în Republica Moldova, numărul de infracțiuni
prevăzute la art. 241 CP RM, înregistrate în ultimii ani, se cifrează la o creștere alarmantă.
Persoanele care ajung la comiterea infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM se înlătură
de sine stătător din sfera raporturilor juridice desfășurate în domeniul activității de întreprinzător.
În asemenea situație, pericolul social al infracțiunilor date constă nu în aceea că făptuitorul
infracțiunii obține un profit exorbitant, dar în aceea că făptuitorul infracțiunii se eschivează
intenționat de la controlul din partea statului.
În cazul dat putem susține versiunea că, paguba suportată de către stat și pierderea
controlului asupra activității de întreprinzător conduce la faptul că statul nu este în staresă
evaluieze obiectiv cîte produse sunt fabricate, să cunoască care este volumul operațiunilor
comerciale desfășurate, lipsa detalor despre persoanele antrenate în domeniul activității de
întreprinzător. În lipsa unor astfel de date concrete, statul nu poate desfășura o politică economică,
financiară și fiscală rațională.
Legislația penală se remarcă printre acele mijloacele juridice de reglementare a desfășurării
activității de întreprinzător. Subliniem că în ceea ce priveșteatît la legea penală națională cît și
legislația altor state, articole asemenea cu art. 241 CP RM regăsim practic în legile penale ale
tuturor statelor membre ale CSI, Mongoliei,ale Republicii Populare Chineze, cît și în alte state
membre ale Uniunii Europene cum ar fi Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania etc..
Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei cercetatese remarcă prin analizaaplicării a
răspunderii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM cît și identificarea
aspectelor slab reglementateîn sistemului actual de protejare penală a ordinii de drept

6
orientatecontra infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM, urmând a fi elaborate și propuse măsuri
concrete pentru eficiența cadrului reglementar în materie.
Pentru atingerea scopului enunțat, ne-am propus realizarea următoarelor obiective :
-Determinarea trăsăturilor de bază a obiectului juridic și ale obiectului material în faptele
prevăzute la art. 241 CP RM;
-evidențierea deficiențelor de ordin tehnico-legislativ care sunt prezente în dispozițiile art.
125 și 241 CP RM, precum și ale art. 263 din Codul contravențional;
-analiza elementelor noțiunii „activitate de întreprinzător” utilizate în art. 125 și 241 CP
RM;
-analiza aspectelor privind vârsta minimă a răspunderii penale pentru faptele incriminate
la art. 241 CP RM;
-caracterizarea formei și conținutului faptei prejudiciabile specificate la art. 241 CP RM
prin prisma prevederilor de la lit. a)-d) art. 125 CP RM;
– formularea concluziilorși recomandărilorîn vederea îmbunătățirii calitative a dispozi-
țiilor art. 125 și 241 CP RM.
Metodologia tezei: Bazametodologică a lucrării o formează totalitatea metodelor și
mijloacelor de cercetarea științifică utilizate de noi în procesul de cercetare. Urmărind atingerea
obiectivelor enunțate, în procesul elaborării lucrării de față a fost selectat materialul doctrinar
teoretic, normativ-legislativ, cel al concepțiilor privind studierea unor aspecte ale legislației
penale.
Astfel, fundamentul metodologic l-am reperat pe un complex de metode științifice
particulare de cunoaștere, din categoria cărora fac parte:
– metoda analizei logice ( analiza deductivă, inductivă, generalizare, specificare etc.)
utilizată constant pe tot parcursul lucrării și, în special, la efectuarea sintezei opiniilor diferiților
autori privind „activitate de întreprinzător”;
– metoda analizei istorice, folosită pentru pentru cercetarea originii și evoluției noțiunii
„activitate de întreprinzător”;
– metoda analizei sistemice, indespensabilă cercetării normelor juridice naționale și
internaționale de ordin instuțional, material și procedural;
– metoda analizei comparative, folosită cu incidență maximă în vederea conținutului
aspectelor referitoare la practica judiciară la procesul de judecare a cauzelor judiciare în cazul
infrac-țiunilor prevăzute la art. 241 CP RM.

7
Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Prezenta lucrare constituie o amplă cercetare a
doctrinelor juridice și a cadrului juridic privindîncercările de a efectua oinvestigare a infracțiunilor
prevăzute la art. 241 CP RM.
Elementul de inovație științifică constă în interpretarea prevederilor art. 241 CP RM, ceea
ce va duce la claritate pentru reprezentanții din domeniul dreptului penal asituațiilor în care acest
articol devine aplicabil, în vederea calificării corecte a faptelor infracționale în corespundere cu
art. 241 CP RM.
Totodată concluziile și recomandările redate în teză vor contribui la facilizarea procesul de
înfăptuire a justiției penale, în aceiași ordine va contribui la procesul de educație în instituțiile cu
profil juridic,perfecționare profesională continuă a specialiștilor în domeniu.
Sumarul compartimentelor tezei. Structura tezei este determinată de scopul și obiectivele
ei, de problema științifică soluționată. Lucrarea include următoarele compartimente: cuprins, lista
abrevierilor, introducere, trei capitole, care sînt divizate în 12 paragrafe, concluzii și recomandări,
bibliografie.
În Capitolul 1 „Cercetări teoretice privind răspunderea pentru infracțiunile de practicare
ilegală a activității de întreprinzător” este realizată analiza doctrinelor științifice la tema tezei
publicate în țară și la nivel internațional. Un interes aparte s-a acordat publicațiilor științifice din
ultimii ani. Fenomenul practicării ilegale a activității de întreprinzător au fost analizate în lucrările
mai multor autori: P.S. Iani, M.M. Malikov, A.V. Silaev, M.N. Urda, E.S. Voteakova; O.O.
Dudorov, R.O. Movcean, O.V. Skvorțova, E.N. Bodilovskaia.
O studieredetaliată la tema ,,infracțiunea de practicare ilegală a activității de întreprinzător”
s-a acordat analizei doctrinelor științifice publicate în Republica Moldova. Acestea aparțin
autorilor: V. Berliba, A. Borodac, S. Brînza, R. Cojocaru, V. Iacuboi, V. Spalatu, V. Stati.
Capitolul 2 „Obiectul și latura obiectivă infracțiunilor de practicare ilegală a activității
de întreprinzător” este repartizatatît analizei obiectului juridic, a obiectului imaterial și a
produsului infracțiunilorprevăzute la art. 241 CP RM căt și analizei faptei prejudiciabile, a
urmărilor prejudiciabile și a legăturii de cauzalitate în ipoteza infracțiunilor prevăzute la art. 241
CP RM.. În aceeași ordine de idei se realizeazăcă infracțiunile specificate la art. 241 CP RM
(privite prin prisma lit. a), c) sau d) și art. 125 CP RM) nu pot forma un concurs ideal cu
infracțiunea prevăzută la art. 242 CP RM.
Se confirmă că ipoteza de desfășurare a unor genuri de activitate, permise în mod exclusiv
întreprinderilor de stat, nu se regăsește în dispoziția de la lit. b) art. 125 CP RM și în dispoziția art.
241 CP RM.

8
Capitolul 3 „Latura subiectivă și subiectul infracțiunilor de practicare ilegală a
activității de întreprinzător” se axează pe examinarea elementelor subiective ale faptelor prevăzute
la art. 241 CP RM. Se dovedește că practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu
obținerea unui profit în proporții mari, săvârșită de un grup criminal organizat sau de o organizație
criminală, trebuie calificată în baza lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM. Totodată este argumentat de
ce răspunderea persoanelor, care comit infracțiunea specificată la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM,
poate fi pusă în dependență de mărimea integrală a profitului obținut de întregul grup. La fel se
argumentează de ce răspunderea persoanelor, care comit infracțiunea specificată la lit. b) alin. (2)
art. 241 CP RM, poate fi pusă în dependență de mărimea integrală a profitului obținut de întregul
grup, în toate fazele infracționale.

Cuvinte-cheie
practicare ilegală, desfășurare ilegală, activitate de întreprinzător, profit, înregistrare,
genuri deactivitate interzise de legislație, unități neînregistrate în modul stabilit de legislație, cod
fiscal.

9
I. CERCETĂRI TEORETICE PRIVIND RĂSPUNDEREA PENTRU
INFRACȚIUNILE DE PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE
ÎNTREPRINZĂTOR
1.1. Repere evolutive și dimensiuni actuale ale legislației penale a
Republicii Moldova cu privire
Încadrarea în legislația penală națională a infracțiuniide practicare ilegală a activității de
întreprinzător ca posibilitate a unui pericol social de atentare asupra buneifuncționari a
economiei se datorează, în primul rând, treceriiRepublicii Moldova la relațiile economice de
piață.Din perioada începutului anilor `90 ai sec.XX a început să fie pusăbaza sistemului de
antreprenoriat, care și-a găsit reflecțiaîn actele juridice normative corespunzătoare.
Până la etapade astăzi,legislația penală a Republicii Moldova a suferitschimbări majore,
completări, legatestrânsde evenimentele istorice produse. Astfel, desfășurareaunui studiu
juridic obiectiv asupra legislației penale dințara noastră este posibilă doar prin prisma unei
cercetăriistorice.
Cu referire anumite evenimente și schimbări contradictorii care în acelașitimp evoluținist
ale legislației penale autohtone se poate relata începând cu sf.sec.XIX – înc.sec.XX, când
PrincipatulMoldovei era alipit Rusiei țariste,urmare fiind transformat într-o gubernie agrară –
furnizor de materieprimă pentru economia Rusiei țariste. În urma acestor împrejurări,legislația
națională a fost desființată iar întreagalegislație a Rusiei țariste s-a extinsși asupra teritoriului
Basarabiei, datorită faptului că Rusia țaristă înacea perioadă era pionier la capitolulpunerii în
aplicarea normelor juridice cefac referire la infracțiunile economice, ceea ce se deosebea în
modsubstanțial de practica țărilor europene, în care legislațiapenală la acea perioadă, încă nu
conținea nprme juridice referitoare la infracțiunileeconomice, iar în capitoleleprivivind
infracțiunilepatrimoniale erau prevăzute doar unele norme juridiceaparte, care mai târziu au
fost interpretate ca fiinddin sfera infracțiunilor economice.
Făcând referire la etapa ce ține de sf.sec.XIX – înc.sec.XX, menționăm faptul că, în
Basarabia, au funcționattrei acte normative juridico-penale ale Rusiei țariste: Pravila cu privire
la pedepsele penale și corecție din 1845;Pravila cu privire la pedepse din 1864 și Codul penal
din1903.
În Basarabia, ca și în întreaga Rusie țaristă, economianaturală a fost înlocuită cu economia
capitalistă. În acelașitimp, majoritatea tipurilor de activități economice, indiferentde forma de
constituire, se supuneau unor condițiispeciale de apariție și menținere pe piață, aflându-se într-

10
omai mică sau mai mare dependență de o autorizație prealabilăcare era eliberată de către
organele competente precumși de respectarea diferitelor formalități.1
În corespundere cu prevederile art.1347 din Pravila cuprivire la pedepsele penale și
corecție din 1845,2era admisă atragerea persoanei la răspunderea penalăpentru instituirea unei
uzine, fabrici sau manufacturichiar dacă aceasta deținea un certificat corespunzătorde
înregistrare, însă fără autorizarea corespunzătoarea conducerii locale. În aceste condiții, în
orașele întregii gubernii,toate județele sau diferite regiuni pentru a înființa uzini,fabrici sau
manufacturi se solicita autorizarea conducerii.Mai mult ca atât, în orașe, târguri, sate, orice
activitate care prevedea achitarea unortaxe stabilite nu putea fi desfășurată fără existența
uneiautorizări corespunzătoare: în orașe – fără autorizareaconducerii locale sau a instituțiilor
specializate; iar însate – fără autorizarea conducerii sătești.
Referitor la stabilirea răspunderii penale pentru încălcareaordinii de desfășurare a
activității de întreprinzător nupoate fi rezolvată fără a ține cont de analiza tuturorproblemelor
de ordin general în desfășurarea acestor activități.Taxele de stat urmau să fie încasate pentru
obținereacertificatelor cu drept de fabricație și a unor bilete carepermiteau doar în locuri special
amenajate pentru desfășurarea activitățilorcomerciale sau industriale. Astfel de
certificate,precum și biletele pentru stabilirea locurilor corespunzătoare se eliberau cu
legitimarea dreptului la astfel de activități.
Conform prevederilorart.113 din Regulamentul cu privire la taxe,era prevăzut
răspunderea pentru desfășurarea activitățiicomerciale sau meșteșugărești în lipsa certificatului
saua biletului corespunzător, prezența acestorafiind obligatorieprin lege. Totodată persoanele
care nu prelungeau,conform procedurii legale, certificatele și biletele pentrudesfășurarea
activității comerciale sau meșteșugărești,erau lipsiți de dreptul de a mai desfășuraastfel de
activități (art.29 din Regulamentul cu privire lataxe). De asemenea, urmau să fie sancționați:3
1) cei care transmiteau certificatul și biletul pe care-ldețineau unor terțe persoane pentru
desfășurareaactivității comerciale sau meșteșugărești (art.115);
2) cei care deschideau centre comerciale sau industrialeîn lipsa unui bilet corespunzător
sau care aveau câte unbilet pentru fiecare încăpere, câștigul cărora depășeacu mult limitele
prevăzute de lege (art.117);

1Яроцкий В. Предприятие. Энциклопедический словарь. Под ред. К.К. Арсеньева и С.О. Петрушевского. Т-25. СПБ, 1999,
p.19.
2Клепицкий ИА Система хозяйственных преступлений Изд Статут Москва 2005 p. 32.
3Лубешко В.Н. Незаконное предпринимательство как вид преступного посягательства против установленного порядка
экономической деятельности. Уголовно-правовые и криминологические аспекты. Автореф. дис. … докт. юрид. наук.
Ростов, 2004, p. 23.

11
3) cei care produceau diferite mărfuri și produse ce nucorespundeau certificatelor și
biletelor de emisie, carenu erau într-o anumită ordine stabilită (ex. realizareaangro a mărfurilor
și produselor sale, dar nu la un prețde desfacere) sau care produceau diferite mărfuri șiproduse
într-o altă localitate decât cea cu destinație(art.116).
Orientându-ne de prevederile articolelor enumerate anterior,putem menționa că au fost
concepute toate formelepracticării ilegale a activității de întreprinzător existente laetapa dată.
Totodată, cauzele enumerateprivind asemeneaîncălcări descrise urmau să fie examinate în
ordine administrativă.
Un interes aparte pentru cercetarea noastră științifică la capitolul datîl reprezintă art.1169
din Pravila cu privire la pedepselepenale și corecție. Atragerea la răspunderea penală a celor
vinovațiera legată atât de încălcarea prevederilor legale care leinterzicea desfășurarea activității
comerciale, câtși de durata acțiunii acesteia în timp.
Normele juridico-penale analizate se refereaula activitatea de întreprinzător realizată de
cătrepersoanele fizice. Totodată, se prevedea răspunderea penală și pentru crearea unor
societățicomerciale sau a unor companii fără acordul atatului sau fără respectarea prevederilor
legale(art.1197). În aceste condiții, observăm că în această normă juridică erauprevăzute astfel
de forme ce țin de practicarea ilegală a activitățiide întreprinzător, cum ar fi desfășurarea
activității deîntreprinzător de către persoanele juridice care nu sunt înregistrate de organele
abilitate sau care încălcauprevederile procedurii legale de înregistrare.
Se considera drept practicare ilegală a activitățiide întreprinzător, fără obținerea de licență
de la organeleautorizate ale statului:
1) înființarea unei farmacii fără permisiune (art.881);
2) deschiderea unui magazin de cărți, a unei prăvălii saua unei săli de lectură fără
permisiune (art.1017);
3) deschiderea unei bănci private fără acordul organelorautorizate (art.1152), precum și
multe alte fapteprejudiciabile.
Pravila cu privire la pedepsele penale și corecție din1845 se evidențiază prin faptul că
erau prezente norme juridico-penale care se refereau la răspunderea penală pentru acele tipuri
de activități,desfășurarea cărora era interzisăîn orice situație de către lege tuturor persoanelor.
Cum ar fi, preparareaîn farmacii și eliberarea din acestea a diferitor tipuri depreparate medicale
interzise sau secrete (art.893); păstrarea,comercializarea și răspândirea cărților
interzise(prohibite) (art.1019); instituirea unor instituții privatecare, spre deosebire de oficiile
poștale care expediauscrisori, se ocupau de expedierea banilor și a bunurilor,obiectelor ce aveau
o greutate mică (art.1114).

12
În anul 1864 a fost adoptată Pravila cu privire la pedepse,aplicabilă de către judecătorii
publici. În competența judecătorilor publiciintra atribuțiile care se refereau la examinarea
acțiunilor legate de încălcarea prevederilor statutului organizațiilorde stat, de îndepliniresa
obligațiilor stabilite de legislație, încălcareaRegulamentului cu privire la comerț și industrie.
Totodată, acest act juridic prevedea norme juridico-penalereferitoarela încălcarea ordinii de
desfășurare a activitățiieconomice.
Începând cu 22 martie 1903, a fost adoptat primul Cod penal alRusiei țariste înlocuia cele
douăpravile anterioare. În acest cod erau încadrate multe norme ce prevedeau
interdicțiijuridico-penale în desfășurarea unor activități comercialesau industriale (art.335 Cod
penal din 1903).
Pentru a fi recunoscut caracterul infracțional alacestor fapte, era necesar ca faptele de
comerț sau meșteșugăritsă fi fost desfășurate de către persoane care,conform legii, nu aveau
acest drept pentru desfășurarea acestor activități. În categoria dată se făceareferire la persoanele
care, conform prevederilor legale, înorice situație, nu erau în stare să dețină dreptul la
asemeneaactivități și persoanele care aveau dreptul la comerț șimeșteșugărit doar în urma
obținerii unei autorizări legale.
O etapă nouă în evoluția legislației penale a fost adoptareaîn 1961 a Codului penal al
RSSM. În Codul penal din1961 al RSSM au lipsit normele juridice care să prevadă răspunderea
penală pentru practicarea ilegalăa activității de întreprinzător. Totuși, Codul penal din 1961 al
RSSM, a prevăzut un spectru larg de acțiuni care puteau fi calificate drept infracțiunieconomice.
Practic orice activitate ce purta un caracterindividual și urmărea obținerea unui venit, era
apreciată ca infracțiune, fiind astfel calificată ca o activitateindividuală de întreprinzător,
comerț prin intermediari,practicare a unor îndeletniciri interzise.
Totodată, era prevăzută răspunderea penală pentrupracticarea unor activități ilegale,
pentru care erau stabilite interdicții speciale. Lista activităților interzisețăranilor și
meșteșugarilor necooperați era prevăzută înHotărârea Sovietului de Miniștri al URSS din 30
iunie1949 ,,Cu privire la stabilirea regulilor de înregistrare aunor tipuri de țărani și meșteșugari
necooperați”.4
Comerțul prin intermediari, din punctul de vedere alnaturii sale sociale, era omogen cu
activitatea individualăde întreprinzător.5

4Постановление Совета Министров СССР «О частичном изменении Правил регистрации некооперированных кустарей и
ремесленников» от 22.04. 1958 // СП СССР. № 7, 1958, p.64..
5А.В. Галахова, Уголовная ответственность за хозяйственные преступления. Юридическая литература. Москва, 1989, p.23.

13
Ca activitate de comerț prin intermediari era recunoscut oriceactivitate intermediară prin
operațiuni comerciale, desfășurată sub formă deîndeletnicire pentru o anumită remunerare sau
în scopde profit.
După adoptarea Codului penal din 1961 al RSSM, înCapitolul VI, a fost reglementat
art.164 – practicarea ilegală aactivității de întreprinzător, cereglementa răspunderea penală,dacă
astfel de acțiuni au fost săvârșite ulterior aplicării unei sancțiuniadministrative pentru aceeași
încălcare. În aceste condiții, putem afirmacă predomina jurisdicția dreptului administrativ.
Ultior, acest alineat afost modificat, modificarea prevedea că răspunderea penală survenea
indiferent de aplicareaanterioară a sancțiunii administrative.
Ca urmare a evenimentelor social-economice produse peparcursul anilor `90 ai sec.XX a
fost adoptat un alt Codpenal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.20026în vigoare până
în prezent. Spre deosebire de art.164CP al RM din 1961,CP la acea perioadă a inclus unele
modificăria alin.(1) art.241 potrivit cărora persoana poate fi trasă la răspunderepenală pentru
practicarea ilegală a activității de întreprinzător,dacă fapta prejudiciabilă are drept scop
obținerea unui profit în proporții mari. Ulterior, prinLegea Republicii Moldova nr.277-XVI din
18.12.2008, învigoare de la 24.05.2009, art.241 din CP a fost modificat.Ca urmare, această
normă juridico-penală a suferitschimbări importante: fiind excluse unele circumstanțe
agravanteprevăzute de lit.a), d) și e) din alin.(2), reglementările referitoare la pedeapsa cu
amendaa fost mărită atât pentru persoanele fizice, cât și pentrupersoanele juridice, pedeapsa cu
închisoarea a fost exclusă,iar răspunderea penală survine pentru aceeași acțiuneprevăzută în
alin.(1) doar dacă este săvârșită: de două saumai multe persoane, cu folosirea situației de
serviciu și cuobținerea unui profit în proporții deosebit de mari.
Considerăm că modificările realizate sunt binevenite, întrucât leguitorul a reglementat
treptat gravitateaacestei fapte prejudiciabile prevăzute de legea penală, de lao formă mai gravă
la o formă mai simplă, prin urmare,a pus un început al procesului de decriminalizare aacestei
norme juridico-penale, ceea ce este prevăzut și în legislațiapenală a multori țări europene.
Practica juridică efectuată pe parcursul istoriei înceea ce privește contracărarea
infracțiunilor din sfera economicăa urmat să fie solicitată în noile împrejurări contemporane.
Analiza din punct de vedere istoric a legislației penale ne permitesă realizăm împrejurările
care au determinat să fie stabilite măsurile de răspundere penalăpentru practicarea ilegală a
activității de întreprinzător, fiind o contribuție la formarea unor practici corecte,iar prezența
unei bune baze legislative nu semnifică însă și rezolvarea tuturor problemelor economice ce are

6Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.
128-129, alin. (1) art.241.

14
ca referire activitateade întreprinzător, ba dimpotrivă, aceste problemepersistă. Datorită unei
retrospective istoriceputem trage concluzia că activitatea de întreprinzător desfășuratăîn
limitele regulilor stabilite, reprezintă o valoaresocial-economică importantă.
1.2. Materialele științifice naționale consecrate practicării ilegale a
activității de întreprinzător
O lucrare deosebit de valoroasă pentru cercetarea noastră o reprezintă lucrarea elaborată de
un grup de autori: C. Gurschi A. Barbăneagră, V. Berliba, și alții. Această lucrare are ca obiect de
studiu art. 241 CP RM în care, autorul afirmă că incriminarea de la art. 241 CP RM apără „relațiile
sociale care asigură legalitatea desfășurării activității de întreprinzător în sfera producției,
comerțului, acordării de servicii etc.”. Cu privire la pericolul social al infracțiunilor prevăzute la
art. 241 CP RM, V. Berliba evidențiază: „Pericolul social… constă în faptul că… sunt încălcate
interesele generale ale antreprenoriatului legal, interesele consumatorilor și ale altor contragenți,
precum și interesele financiare ale statului, deoarece drept rezultat al activității ilegale de
întreprinzător se creează posibilitatea de obținere a unor venituri necontrolate de către stat și de
către organele fiscale ale acestuia, statul fiind astfel limitat în posibilitatea de a-și acumula
veniturile necesare la buget și de a opera cu acestea”7.
La fel o publicație științifică la tema cercetării noastre aparține lui V. Spalatu, autorul are
drept scop examinarea în plan comparat reglementările asemenea cu art. 241 CP RM din legile
penale ale Franței, Austriei, Germaniei, României, Bulgariei, Poloniei, Federației Ruse, Letoniei,
Ucrainei și Bielorusiei.
Ca urmare a cercetărilor sale, V. Spalatu concluzionează că în legile penale ale statelor
României, Poloniei, Austriei nu sunt norme care să fie asemenea cu art. 241 CP RM. Totodată,
autorul evidențiază asemănările și deosebirile referitor la reglementarea în Republica Moldova și
în alte state cu privire la răspunderea pentru infracțiunile reunite sub denumirea de practicare
ilegală a activității de întreprinzător. În concluzia generală a analizei efectuate de V. Spalatu sunt
evidențiate următoarele: „În condițiile social-economice de astăzi, atât legislația penală a unor țări
din fosta U.R.S.S., cât și cea a Republicii Moldova, nu poate să se dezică de răspunderea penală
pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător”8.

7Barbăneagră A., Berliba V., Gurschi C. et al. Codul penal comentat și adnotat. Chișinău: Cartier, 2005. p. 367.
8Spalatu V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător conform legislației penale a țărilor de peste hotare. În: Analele științifice
ale Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Științe socioumanistice. Chișinău:
Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, 2006, p. 136-139.

15
În continuarene vom expune asupra analizei articolelor științifice elaborate de V. Iacuboi.
În una din publicațiile sale, V. Iacuboi studiazăaspectele privind pericolul social al acțiunilor
săvârșite în sfera activității de întreprinzător. În acest sens, autoarea afirmă: „Libertatea activității
de întreprinzător, care își găsește expresia prin normele de drept civil, nu este o liber-tate absolută.
Influențată de interesele publice, această libertate este corectată prin intermediul normelor de drept
penal… În alți termeni, relativ la sfera activității de întreprinzător, sarcina de bază a statului constă
în statuarea unui sistem de raporturi juridice care ar permite ca interesele private să fie sincronizate
reglementar cu spectrul intereselor publice. În acest plan, gradul unei asemenea sincronizări
trebuie să fie determinat de „binele public”… Corelarea dintre normele de drept civil și cele de
drept penal în reglementarea activității de întreprinzător este diferită la fiecare etapă de dezvoltare
a societății. Pe cale de consecință, doar prioritățile politice, econo-mice și sociale pot determina
identificarea formulei de echilibru între cele două ramuri de drept aplicabile sferei activității de
întreprinzător” 9.
În cadrul unei alte publicații, V. Iacuboi desfășoară o analiză a aspectelor privind
delimitarea infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM de infracțiunile prevăzute la art. 162 din
Codul cu privire la contravențiile administrative. În acest sens, sau realizat următoarele obiective:
a) stabilirea prevederi-lor art. 162 din Codul cu privire la contravențiile administrative care sunt
complementare cu prevederile art. 125 CP RM; b) identificarea criteriilor de delimitare a
infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM de faptele contravenționale conexe, sub aspectul
caracteristicilor faptei prejudiciabile; c) recomandarea de a fi înlăturate imperfecțiunile de ordin
tehnico-legislativ care marchează dispozițiile art. 125 și 241 CP RM, precum și ale art. 162 din
Codul cu privire la contravențiile administrative.10
Următoarea publicație la tema cercetată, la care ne vom referi, este elaborată în coautorat
de V. Berliba și R. Cojocaru.
În prezenta lucrare sunt analizate obiectul și latura obiectivă a infracțiunilor specificate la
art. 241 CP RM. Ca urmare a analizei mai multor puncte de vedere privind conținutul obiectului
juridic special al respectivelor infracțiuni, autorii lucrării ajung la concluzia că acest obiect îl
constituie „relațiile sociale din sfera antreprenoriatului, a căror existență și normală desfășurare
sunt condi-ționate de respectarea ordinii stabilite de organele statale pentru practicarea activității
de între-prinzător”11. În aceiași ordine de idei, opinia expusă de V. Berliba și R. Cojocaru, conform

9Iacuboi V. Pericolul social al faptelor săvârșite în sfera activității de întreprinzător. În: Revista științifică a USM „Studia
Universitatis”. Seria „Științe sociale”, 2007, nr. 6, p. 128-132.
10Iacuboi V. Obiectul juridic special al infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprin-zător. În: Revista științifică a USM
„Studia Universitatis”. Seria „Științe sociale”, 2008, nr. 1, p. 96-102.
11Berliba V., Cojocaru R. Semne obiective ale infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător. În: Revista de științe
penale. Ediție specială, 2008-2009, p. 11-27.

16
căreia relațiile sociale din domeniul fiscal nu suferă atingere în rezultatul săvârșiriiinfracțiunilor
prevăzute la art. 241 CP RM. Nu poatem trece cu vederea nici opinia autorilor cu privire la
caracteristicile modalităților normative specificate la art. 125 CP RM, precum și la alte aspecte ce
ține de latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM.
O altă publicație la tema prezentei teze este ceaal lui V. Spalatu, în cadrul acestei lucrări se
examinează urmările prejudiciabile ale infracțiunilor reglementate la art. 241 CP RM. Autorul
efectuează o analiză a opiniilor doctrinare referitoare la conținutul noțiunilor „profit” și „venituri”.
Ajungând la concluzia că prin „profit”, în sensul art. 241 CP RM, se are în vedere „venitul total,
care este obținut independent de cheltuielile suportate ca urmare a desfășurării activității de
întreprinzător” 12. Totodată atrage atențiaconcluzia de a fi exclusă din art. 241 CP RM mențiunea
referitoare la obținerea profitului. Pentru că, în opinia lui, noțiunea „profit” este o parte integrantă
a noțiunii „activitate de întreprinzător” în sensul art. 241 CP RM și al Legii cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi. Referitor la cele expuse, putem evidenția doar că în definiția
noțiunii „activitate de întreprinzător” din această lege legiuitorul utilizează termenul „venituri”, și
nu „profit”.
În continuare, vom acorda atenția unei lucrări ce aparține lui L. Gîrla și Iu. Tabarcea, în
care autorii își expun propunerea propriei definiții a noțiunii „activitate de întreprinzător”:
„activitatea inde-pendentă, desfășurată pe risc propriu, îndreptată spre obținerea sistematică a
veniturilor de pe urma folosirii bunurilor, a comercializării mărfurilor, a executării lucrărilor sau
a prestării servi-ciilor de către persoanele înregistrate în calitate de întreprinzători în ordinea
stabilită de lege”13. Analizând această interpretare observăm că ea vine în dezacord cu definiția
noțiunii „activitate de întreprinzător” din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
Această interpretare nu poate fi susținută și dintr-o altă cauză: deoarece sub incidența ei nu intră
activitatea de întreprinzător în sensul prevăzut la art. 125 și 241 CP RM.
În continuare, obiectul examinării noastre îl va reprezenta articolul științific privind
evoluția istorică a reglementărilor referitoare la practicarea ilegală a activității de întreprinzător pe
teritoriul actual al Republicii Moldova elaborat în coautorat, de T. Andronic și V. Spalatu.
În cadrul acestui articol științific autoriise axează pe evoluția istorică a reglementărilor
referitoare la practicarea ilegală a activității de întreprinzător, aplicate în Imperiul Rus și în Regatul
României, fiind încheiatcu concluziareferitoare la art. 164 „Practicarea ilegală a activității de

12Spalatu V. Profitul în proporții mari și deosebit de mari obținut în urma practicării ilegale a activității de întreprinzător. În:
Avocatul Poporului, 2009, nr. 1, p. 21-24.
13Гырла Л.Г., Табарча Ю.М. Уголовное право Республики Молдова. Часть Особенная. Т. 1. Кишинэу, Cartdidact, 2010. p.
618.

17
întreprinzător” din Codul penal, adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la 24.03.196114. Ca urmare
a studiului efectuat, T. Andronic și V. Spalatu ajung la concluzia că: „Analiza sub aspect istoric a
legislației penale ne permite să evidențiem împrejurările care l-au determinat pe legiuitor să
stabilească măsurile de răspundere penală pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător,
contribuind astfel la formularea unor practici adecvate, iar existența unei bune baze legislative nu
înseamnă și soluționarea tuturor problemelor economice ce țin de activitatea de întreprinzător;
dimpotrivă, aceste probleme persistă. În principiu, datorită unei retrospective istorice, putem trage
concluzia că activitatea de întreprinzător desfășurată în limitele regulilor stabilite reprezintă o
valoare social-economică importantă” 15.
Un interes aparte pentru cercetarea noastră reprezintă o lucrare elaborată de S. Brînza și V.
Stati.16În cadrul acesteia este explicat de ce art. 241 și art. 244 CP RM nu pot fi în concurență:
prestarea activității de întreprinzător fără înregistrare nu poate fi caracterizată ca o modalitate
caracteristică de tăinuire a obiectelor impozabile: subiectului infracțiunii îi lipsește calitatea de
persoană care este un contribuabil. Astfel, în asemenea cazuri, art. 241 și art. 244 CP RM nu pot
fi analizate ca norme concurente, nici ca norme care stabilesc răspunderea pentru infracțiuni aflate
în concurs. În asemenea cazuri, este aplicabil numai art. 241 CP RM.
În continuare, vom atrage atenție lucrării științifice elaborate de un grup de autori – M.
Poalelungi, I. Dolea, T. Vîzdoagă și alții.
În lucrarea datăeste prezentat că în art. 241 CP RM sub denumirea de practicare ilegală a
activității de întreprinzător se reunesc două variante-tip de infracțiuni și o singură variantă agravată
de infracțiune. De asemenea, se relevă că, infracțiunile prevăzute la art. 241 CP RM nu au o victimă
determinată. Într-o altă ordine de idei, Gh. Nicolaev și V. Stati examinează relația dintre art. 241
și art. 2411 CP RM: „În cazul în care este săvârșită practi-carea activității financiare fără
înregistrare, art. 2411 CP RM este o normă specială în raport cu alin. (1) art. 241 CP RM. În aceste
condiții, urmează a fi aplicat numai art. 2411 CP RM. Explicația celor expuse rezidă din:
activitatea financiară (în sensul art. 2411 CP RM) este o activitate de prestare a serviciilor
financiare, privită ca gen al activității de întreprinzător”17.
În continuare v-om supune analizei, un articol științific al cărui autor este V. Stati18.

14Codul penal, adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la 24.03.1961. În: Вештиле Советулуй Супрем ал РССМ, 1961, № 10.
15 Andronic T., Spalatu V. Evoluția legislației penale a Republicii Moldova cu privire la practi-carea ilegală a activității de
întreprinzător. În: Avocatul Poporului, 2010, nr. 1-2, p. 24-28.
16Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2011. p. 765.
17 Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T. et al. Manualul judecătorului pentru cauze penale. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013, p.
806.
18Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM): aspecte teoretice și practice. În: Revista științifică a
USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe sociale”, 2014, nr. 3, p. 279-289.

18
În prezentul articol se accentuează că la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM nu este prevăzută o
circumstanță agravantă a infracțiunii specificate la alin. (1) art. 241 CP RM. În acest sens, la alin.
(1) și la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM sunt prevăzute infracțiuni de sine stătătoare. Aceste
infracțiuni se pot afla între ele în concurs. Acest fapt constă în ceea că nu există o componență „de
bază” privind practicarea ilegală a activității de întreprinzător, componență care: 1) nu reprezintă
obținerea unui profit în proporții mari sau a unui profit în proporții deosebit de mari și2) care ar
evidenția în calitate de circumstanțe agravante obținerea unui profit în proporții mari sau a unui
profit în proporții deosebit de mari. Astfel, obținerea unui profit în proporții deosebit de mari nu
poate fi văzută ca circumstanță agravantă pentru infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 241 CP
RM, infracțiune care reprezintă obținerea unui profit în proporții mari.
În acest context, este necesar de a deosebi ipoteza de prestare a genurilor de activități
interzise de legislație care sunt prevăzute la lit. b) art. 125 CP RM, de ipoteza de prestare a unor
genuri de activitate permisive în mod exclusiv întreprinderilor de stat și de ipoteza de prestare a
activității de întreprinzător fără licență ce nu sunt specificate la lit. b) art. 125 CP RM. Astfel, V.
Stati se sprijină teoreticde metoda istorică prevăzută în Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
cu privire la reglementarea unor genuri de activitate în Republica Moldova, nr. 859 din
13.08.1998.19 (abrogată), în care erau stabilite distinct două liste: 1) lista genurilor de activitate
interzise pe teritoriul Republicii Moldova (anexa nr. 1 la respectiva hotărâre); 2) lista genurilor de
activitate ce necesită autorizare prin licențe (anexa nr. 2 la respectiva hotărâre). În acest context,
lista genurilor de activitate interzise pe teritoriul Republicii Moldova cuprindea: 1) producerea,
comercializarea și propagarea materialelor pornografice; 2) deschiderea și întreținerea caselor de
toleranță; 3) comerțul în scop de contrabandă; 4) alte genuri de activitate interzise de legislația în
vigoare, tratatele și convențiile internaționale la care Republica Moldova este parte.
O altă lucrare elaborată de V. Stati20stabilește deosebirea dintre prestarea activității de
întreprinzător fără a utiliza mărcile comerciale și de fabrică, atunci când folosirea lor este strict
prevăzută de legislație și infracțiunea specificată la alin. (2) art.1852 CP RM în cazul utilizării fără
consimțământul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identității ori
similitudinii cu marca înregistrată și a identității ori similitudinii produselor sau serviciilor
acoperite de semn și de marcă, generează riscul de confuzie în percepția consumatorului.
Un interes aparte pentru lucrarea noastră reprezintă lucrarea autorilor S. Brînza și V.
Stati.21Concluziile enunțate a studiului asupra infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM

19Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea unor genuri de activitate în Republica Moldova, nr. 859
din 13.08.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 79-80.
20 Stati V. Infracțiuni economice: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2014, p 134.
21 Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. II. Op. Cit.,. p. 473.

19
constituie: conținutul legal al infracțiunilor examinate; gradul de pericol social al faptelor
incriminate; obiectul juridic special; obiectul imaterial; conținutul faptei (acțiunii sau inacțiunii)
prejudiciabile; urmările prejudiciabile ale infracțiunii și legătura cauzală; indicarea tipului com-
ponenței de infracțiune în funcție de rezultatul infracțiunii (componență materială); momentul de
consumare a infracțiunii; forma și tipul vinovăției; motivul; condițiile generale (și speciale) ale
subiectului infracțiunii; circumstanțele agravante.

1.3. Publicațiile apărute în alte țări privind problema problema
practicării ilegale a activității de întreprinzător
Ca punct de pornire pentru cercetarea noastră amaterialelor științifice publicate în alte state
o să examinăm lucrarea elaborată de L.S. Aistova, potrivit căreia infracțiunile grupate sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător au la bază temerea făptuitorului
acțiunilor de a-și asuma statutul de întreprinzător. Considerentele sale prezentate sunt:
„Circumstanța în domeniul activității de întreprinzător este de o asemenea natură, încât
întreprinzătorul este poziționat între două orientări: factorii de hotărâre corupțională și
criminalitatea organizată”22. Întradevăr, nu putem exclude o astfel de abordare, îndeosebi din
perspectiva prezenței în art. 125 CP RM a dispoziției de la litera a).
În opinia autorului Ia.O. Lantinov,23 impunerea, prin intermediul legislației penale, a
interdicției de a încălca ordinea socială de practicare a activității de întreprinzător sau bancare este
necesară doar în perioada de tranziție la economia de piață. În aceiași ordine de idei, Ia.O. Lantinov
examinează gradul de corespundere a art. 202 „Încălcarea ordinii de practicare a activității de
întreprinzător sau bancare” din Codul penal al Ucrainei24privind principiile de incriminare. Astfel
se concluzionează că această corespundere este într-o oarecare măsura parțială. În acest sens,
autorul propune introducerea unor modificări în art. 202 din Codul penal al Ucrainei. Potrivit lui
Ia.O. Lantinov, în cazul încălcarii ordinii de practicare a activității de întreprinzător sau bancare
presupune obținerea unui profit, se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la obținerea unor
venituri în rezultatul activității de întreprinzător. În aceeași ordine de idei, autorul concluzionează
că veniturile obținute reprezintă obiectul material al infracțiunilor prevăzute la art. 202 din Codul
penal al Ucrainei.

22Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство. Санкт-Петербург: Юридический Центр Пресс, 2002. p. 181-182.
23Лантінов Я.О. Кримінальна відповідальність за порушення порядку зайняття господар-ською та банківською діяльністю
за ст. 202 Кримінального кодексу України: Авторефе-рат дисертації на здобуття наукового ступеня кандидата юридичних
наук. Харків, 2004. p. 17.
24 Кримінальний кодекс України. În: Відомості Верховної Ради України, 2001, № 25-26, art. 202.

20
O altă publicație la care vom face referire, este articolul științific elaborat de E.N.
Bodilovskaia25, acest studiu se expune asupra pericolul social și posibilitatea incriminării faptelor
specificate la art. 233 „Activitatea de întreprinzător ilegală” din Codul penal al Republicii
Belarus26. Acestă analiză arată că acțiunile în cauză comportă un pericol considerabil pentru
interesele economice ale statului. Cauzând în așa mod prejudicii societății și statului, subminând
sistemul financiar și contribuie la suprapunerea pe criterii patrimoniale a populației. La fel fiind
argumentat că activitatea de întreprinzător ilegală a reprezentat mereu o încălcare a orânduirii
stabilite de executare a activității economice, impunând aplicarea nu doar a unor măsuri restrictive
cu caracter economic, dar și răspunderea penală sau contravențională.
O altă lucrare al autoarei L.S. Aistova se axează pe delimitarea infracțiunilor întrunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător de infracțiunile conexe acestia.
L.S. Aistova afirmă: „Nu este posibil concursul ideal dintre infracțiunile reunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător și infracțiunea de pseudoactivitate de
întreprinzător. Aceasta datorând diferențelor de esență ce caracterizează latura obiectivă a
infracțiunilor comparate. Astfel, pseudoactivitatea de întreprinzător este caracterizată prin faptul
că făptuitorul legalizează activitatea de întreprinzător prin înregistrarea acesteia. Totodată,
caracterul legal al activității de întreprinzător este doar de aparență. Referitor la infracțiunile
reunite sub denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător, în cazul lor se desfășoară
o activitate de întreprinzător utilă societății, dar fără respectarea procedurilor legale. La baza
ipotezei acestor infracțiuni, activitatea de întreprinzător este chiar desfășurată. Iar în cazul
pseudoactivității de întreprinzător, întreprinderea înființată de făptuitor fie nu desfășoară în genere
niciun fel de activitate, fie este folosită ca machetă pentru desfășurarea unor activități ilegale”27.
În cadrullucrării lui P.S. Iani28 autorul se orientează pe corelarea terminologică a
reglementărilor penale privind infracțiunile întrunite sub denumirea de practicare ilegală a
activității de întreprinzător, cît și a prevederilor extrapenale de referință. P.S. Iani concluzionează
că mecanismul noțional al respectivelor reglementări penale provine din noțiunile care se conțin
în prevederile extrapenale de referință. Este necesar ca legiutorul să respecte această regulă atunci

25Бодиловская Е.Н. Экономическая преступность и предпринимательская деятельность. În: Исследования и разработки в
области машиностроения, энергетики и управления: Материалы V Международной межвузовской научно-технической
конференции студентов, магистрантов и аспирантов, Гомель, 12-13 мая 2005 г. Гомель: ГГТУ им. П.О. Сухого, 2005, р.
309-312.
26Уголовный кодекс Республики Беларусь. În: Ведамасцi Нацыянальнага сходу Рэспублiкi Беларусь, 1999, № 24. Art. 233.
27Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство и смежные составы. Санкт-Петербург: Санкт-Петербургский
юридический институт Генеральной прокуратуры РФ, 2005. p. 75.
28Яни П.С. Цивилистический анализ при установлении признаков незаконного предпринимательства. În: Цивилист, 2009,
№ 4, p. 25-30.

21
când adoptă o normă penală. În lipsa unei corelări dintre prevederile penale și cele extrapenale,
acestea s-ar completa reciproc, asigurând împreună relațiile sociale cu privire la desfășurarea
legală a activității de întreprinzător.
Conform opinieiautorului M.N. Urda „în ipoteza în care lipsesc trăsăturile de conținut ale
activi-tății de întreprinzător (printre care se numără trăsătura privitoare la scopul obținerii
sistematice a veniturilor), activitatea nu poate fi considerată activitate de întreprinzător. Însă, dacă
lipsește trăsătura de formă a activității de întreprinzător (și anume – înregistrarea persoanei care o
practică în calitate de întreprinzător), atunci activitatea va fi considerată activitate de întreprin-
zător. Aceasta deși, după formă, respectiva activitate va avea un caracter ilegal” 29. Această
expunere ne aduce la concluzia că elementul constitutiv „cu scopul de a-și asigura o sursă
permanentă de venituri” este esențială în vederea stabilirii conținutului sintagmei „activitate de
întreprinzător” utilizate în art. 241 CP RM. Totodată, M.N. Urda precizează că după conținutul
său, activitatea de întreprinzător ilegală nu se deosebește cu nimic de activitatea de întreprinzător
legală.
Printre altele Ia.E. Ivanova sugerează: „Pericolul social al practicării ilegale a activității de
întreprinzător nu este corect de a vedea anume în cauzarea daunelor materiale statului sub formă
de neachitare a impozitelor pe veniturile obținute din activitatea de întreprinzător. Deoarece
interesul financiar al statului și societății, constituie obiectul juridic special al unor infracțiuni
fiscale” 30.
Din punctul de vedere al autorului A.V. Silaev: „Activitatea de întreprinzător, desfășurată
în lipsa autorizării din partea organelor abilitate de stat, are un caracter ilicit. Astfel, în cazul
evaziunii fiscale, activitatea întreprinderilor și a întreprinzătorilor individuali este conformă
legii”31. Această argumentare ne orientează să concluzionăm că aplicarea art. 241 CP RM exclude
calificarea suplimentară a faptei în baza art. 244 CP RM. Această rezolvare se datorează nu
concurenței dintre o parte și un întreg. Astfel, articolul 244 CP RM nu poate fi o parte din întregul
reprezentat de articolul 241 CP RM.

29 Урда М.Н. Определение легитимности предпринимательской деятельности для цели применения ст. 171 УК Российской
Федерации. În: Уголовное право в эволюционирую-щем обществе: проблемы и перспективы: Сборник научных статей по
материалам Международной научно-практической конференции, 24 мая 2010 г. Курск: ЮЗГУ, 2010, р. 210-214.
30 Иванова Я.Е. Незаконное предпринимательство: вопросы теории и проблемы правопри-менения: Автореферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2010. p. 11.
31 Силаев А.В. Проблемы уголовной ответственности за незаконное предприниматель-ство: Автореферат диссертации на
соискание ученой степени кандидата юридических наук. Челябинск, 2011. p. 25.

22
Lucrarea elaborată de M.E. Denisiuk32 se axează pe problema referitor la conținutul
urmărilor prejudiciabile produse în rezultatul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 233
„Activitatea de întreprinzător ilegală” din Codul penal al Republicii Belarus . În acest caz, este
criticată discordanța dintre acest articol care conține noțiunea „venituri” și definiția noțiunii
„activitate de întreprinzător” din art. 1 din Codul civil al Republicii Belarus33: „Activitate de
întreprinzător reprezintă activitatea independentă a persoanelor juridice sau a persoanelor fizice,
desfășurată de către acestea în cadrul circuitului civil, pe risc propriu și sub răspunderea lor
patrimonială, îndreptată spre obținerea sistematică a profitului în rezultatul folosirii bunurilor, al
comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau procurate de persoanele sus-menționate în scop
de comercializare, al executării lucrărilor sau al prestării serviciilor, dacă de aceste lucrări sau
servicii vor beneficia alte persoane decât cea care execută lucrări sau prestează servicii”. Nu putem
trece cu vederea că această definiție a noțiunii „activitate de întreprinzător” conține termenul
„profit”, și nu „venituri” ca în art. 233 din Codul penal al Republicii Belarus. Ca urmare, M.E.
Denisiuk propune ca termenul „venituri” din acest articol să fie înlocuit prin termenul „profit”,
astfel fiind asiguratcorelarea legii penale cu legea civilă.
Articolul științific ce aparține lui E.S. Voteakova34 are ca obiect de studiustudierea juridico-
istorică a prevederilor penale cu privire la infracțiunile întrunite sub denumirea de practicare
ilegală a activității de întreprinzător, ce au fost aplicabile pe teritoriul actual al Federației Ruse.
Analiza respectivelor reglementări începe cu analiza prevederilor în domeniu aplicate în sec. al
XVII-lea și fiind încheiat cu analiza dispozițiilor art. 162.4 din Codul penal al Republicii Sovietice
Socialiste Federative Ruse35.Menționăm că acest articol a constituit un model legislativ pentru art.
164 „Practicarea ilegală a activității de întreprinzător” din Codul penal al Republicii Moldova din
1961. Din acest punct de vedere, studiile efectuate de E.S. Voteakova prezintă suficientă relevanță
pentru studiul de față.
Autorul A. Makarenkoabordează problema ce are ca referire forma acțiunii prejudiciabile
constatate în cazul infracțiunilor întrunite sub denumirea de desfășurare ilegală a activității de
întreprinzător. Cu alte cuvinte, A. Makarenko precizează: „Aplicarea răspunderii pentru

32 Денисюк М.Е. Об изменении подхода к определению дохода от незаконной предприни-мательской деятельности. În:
Правовое обеспечение инновационного развития общества и государства: Материалы Международной научной
конференции студентов, магистран-тов и аспирантов. Минск, 29-30 октября 2010 г. Минск, 2011, р. 212-213.
33Гражданский кодекс Республики Беларусь. În: Ведамасці Нацыянальнага сходу Рэспублікі Беларусь, 1999, № 7-9, art.
233.
34 Вотякова Е.С. История развития уголовного законодательства о преступлениях в сфере предпринимательской
деятельности. În: Актуальные вопросы юридических наук: Мате-риалы Международной заочной научной конференции
(г. Пермь, март 2012 г.). Челя-бинск: Два комсомольца, 2012, p. 77-79.
35 Уголовный кодекс РСФСР. În: Ведомости Верховного Совета РСФСР, 1960, № 40, art. 162.4.

23
infracțiunile ântrunite sub denumirea de desfășurare ilegală de activitate de întreprinzător își are
temeiul în practicarea ilegală de cătrefăptuitor a activității de întreprinzător; o asemenea activitate
se poate exprima doar în acțiune”36.Considerăm că forma faptei prejudiciabile, precizate în cazul
infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM, necesită a fi stabilită diferențiat, referinduse la fiecare
din cele patru modalități normative prevăzute în art. 125 CP RM.
Autorul V.A. Zaeț într-o publicație științifică37.susține excluderea art. 202 „Încălcarea
ordinii de practicare a activității de întreprinzător sau bancare” din Codul penal al Ucrainei.
Menționând că, astfel ar putea fi redus numărul acțiunilor de încălcare a ordinii de practicare a
activității de întreprinzător sau bancare. Totodată, autorul menționează că dezincriminarea
acțiunilor date ar permite protejarea celor care au fost condamnați la pedeapsa cu închisoare,
împotriva influenței negative a mediului penitenciar. Ar fi mult mai potrivit stabilirea răspunderii
contravenționale pentru încălcarea ordinii de practicare a activității de întreprinzător sau bancare
care presupune aplicarea unor amenzi ce ating mărimi suficient de mari. În acest sens,
întreprinzătorii vor urmări să respecte legislația, investind bani în proiecte pe termen lung și
evitând interacționarea cu cei din economia tenebră.
Lucrarea elaborată în coautorat de O.O. Dudorov și R.O. Movcean,38 face referire la
problema ce are în evidență excluderea art. 202 din Codul penal al Ucrainei. Astfel, se expune că
dezincriminarea încălcării ordinii de practicare a activității de întreprinzător sau bancare a avut ca
consecință imposibilitatea reacționării corecte la sporirea așa-numitelor „piramide financiare”. La
fel se menționează despre faptul că în Codul penal al Ucrainei lipsește un articol similar cu art.
2411CP RM. În asemenea cazuri, anume art. 202 din Codul penal al Ucrainei era cel care se aplica
în cazul desfășurării activității financiare ilegale de către așa-numitele „piramide financiare”.

36 Макаренко А. Незаконная предпринимательская деятельность: проблемные вопросы определения формы преступного
поведения. În: Тенденции развития юридической науки в Беларуси (к 80-летию Белорусского государственного
экономического университета и 15-летию факультета права БГЭУ): Минск: БГЭУ, 2013, p. 190-191.
37 Заєць В.А. Декриміналізація господарських злочинів: можливості для підприємництва і загрози для суспільства. În:
Часопис Київського університету права, 2013, № 1, p. 381-384.
38 Дудоров О.О., Мовчан Р.О. Законодавство України про кримінальну відповідальність за злочини у сфері господарської
діяльності – час визначитися зі стратегією розвитку. În: Вісник Асоціації кримінального права України, 2015, № 2, p. 215-
263.

24
II. OBIECTUL ȘI LATURA OBIECTIVĂ INFRACȚIUNILOR DE
PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE
ÎNTREPRINZĂTOR
2.1. Obiectul juridic al infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător
Bazândune pe prevederile art. 15, alin. (1) art. 25 și a alin. (4) art. 243 CP RM menționăm
că obiectul infracțiunii, împreună cu latura obiectivă a infracțiunii, latura subiectivă a infracțiunii
și subiectul infracțiunii, reprezintă cele patru elemente constitutive ale infracțiunii.
În dependență de ierarhizarea valorilor sociale care fac obiectul infracțiunii, diferențiem
obiectul juridic general, obiectul juridic generic și obiectul juridic special.
Din cuprinsul alin. (1) art. 2 CP RM se specifică că relațiile sociale cu privire la întreaga
ordine de drept – caracterizată de persoană, de drepturile sale și libertățile acesteia, de proprietate,
de ordinea constituțională, de suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii
Moldova, de pacea și securitatea omenirii, cît și despre alte asemenea valori sociale – formând
obiectul juridic general al infracțiunilor prevăzute de Partea Specială a Codului penal al Republicii
Moldova (inclusiv al infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM). Astfel spus, susținem opinia
exprimată de A. Boroi, M. Gorunescu și M. Popescu: „Ordinea de drept, care se statornicește în
relațiile sociale ca urmare a respectării stricte a legilor de către cetățeni și de către organele de stat,
constituie o valoare socială fundamentală a orânduirii noastre și este apărată de legea penală”.39
În textul alin. (1) art. 12640 din Constituție legislatorulprezintă caracteristicile de bază ale
economiei naționale: „Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială,
bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă”. Cu acestea
fiind caracterizată, economia națională, orientată drept componentă a ordinii de drept, evoluează
în calitate devaloare socială fundamentală fiind apărată contra infracțiunilor prevăzute în Capitolul
X „Infracțiuni economice” al Părții Speciale a Codului penal al Republicii Moldova.
Potrivit art. 1 al Legii privind protecția consumatorilor, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 13.03.200341, consumator este „orice persoană fizică ce intenționează să comande sau
să procure ori care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesi-tăți nelegate de
activitatea de întreprinzător (sublinierea ne aparține – n.a.) sau profesională”. În cadrul acestei

39 Boroi A., Gorunescu M., Popescu M. Dicționar de drept penal. București: ALL Beck, 2004. p. 300 .
40 Constituția Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1994, nr. 1, art. 126.
41Legea privind protecția consumatorilor, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131, art. 1.

25
definiții legislative, prin „consumator” se înțelege persoana care face parte la activitatea
economică, dar care nu participă la activitatea de întreprinzător. Din contextul noțiunii Reiese că
„activitate de consum” reprezintă una dintre diferențele caracteristice care admitesă afirmăm că
noțiunea „activitate economică” este mult mai largă decât noțiunea „activitate de întreprinzător”.
Făcând referire la opinia lui S. Brînza, care o susținem, la stabilirea obiectului juridic
special al infracțiunii o atenție deosebită necesită a fi acordată următoarelor aspecte: a) să se țină
cont de scopurile adoptării normei penale, care are sub protecție obiectul corespunzător; b) uneori
chiar în textul articolului se face o indicare directă asupra obiectului apărării penale; c) în multe
cazuri, con-cluzia cu privire la obiectul juridic special al apărării penale poate fi făcută pe baza
obiectului juridic generic, care este menționat în denumirea capitolului corespunzător din Codul
penal; d) concluzia cu privire la obiectul infracțiunii trebuie făcută în baza analizei dispozițiilor
norme-lor penale, chiar dacă acestea nu conțin o consemnare directă cu privire la caracteristicile
obiec-tului infracțiunii 42.
Considerăm aportun pentru cercetarea noastră următorul punct de vedere: obiectul juridic
special al infracțiunilor reunite sub denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător îl
con-stituie relațiile sociale cu privire la practicarea legală a activității de întreprinzător 43.
Asemenea acestei poziții sunt și alte opinii: „Activitatea de întreprinzător cunoaște două forme: 1)
activitatea de întreprinzător legală (legitimă); 2) activitatea de întreprinzător ilegală (nelegitimă).
Activitatea de întreprinzător legală (legitimă) reprezintă obiectul apărării penale” 44; „Activitatea
de întreprinzător, practicată în limitele regulilor stabilite, consti-tuie o importantă valoare social-
economică”45; „Obiectul juridic special al acestor infracțiuni (adică, al infracțiunilor reunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător – n.a.) îl formează relațiile sociale
care apar în sfera practicării legale a activității de întreprinzător”46.
Astfel, practicarea legală a activității de întreprinzător prezumă că fapta în cauză este
practicată în condițiile legii. Din aceste considerente, prin „practicarea în condițiile legii” se
menționează respectarea atât a restricției impuse de art. 241 CP RM, cât șia dispozițiilor normative
extrapenale la care se referă acest articol.

42 Brînza S. Obiectul infracțiunilor contra patrimoniului. Chișinău: Tipografia Centrală, 2005,p. 92-91 .
43 Stati V. Infracțiuni economice: Note de curs. Op. Cit.,, p. 123.
44 Карпович О.Г. Предпринимательская деятельность как объект уголовно-правовой охраны. În: Российский следователь,
2003, № 3, p. 32-35.
45Полянина А.В. Основные тенденции развития института уголовной ответственности за незаконное
предпринимательство в России. În: Общество и право, 2009, № 1, р. 205-208.
46Пинкевич Т.В. Уголовная ответственность за преступления в сфере экономической деятельности. Ставрополь:
Ставропольсервисшкола, 1999. p. 16.

26
Definițiile noțiunii „activitate de întreprinzător”, redate în literatura de specialitate, se
deosebesc în anumite situații: „Activitatea de întreprinzător constituie activitatea legată de obți-
nerea sistematică a veniturilor în rezultatul executării lucrărilor sau al prestării serviciilor”47;
„Pentru activitatea de întreprinzător sunt caracteristice următoarele trăsături: 1) caracterul
independent al activității desfășurate, alături de desfășurarea acesteia pe propriul risc; 2) obține-
rea sistematică a veniturilor ca scop al acestei activități; 3) folosirea bunurilor, comercializarea
mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor ca surse ale veniturilor obținute”48;
„Activitate de întreprinzător poate fi considerată doar acea activitate care îndeplinește urmă-
toarele condiții: independență; practicarea pe propriul risc; orientarea spre obținerea sistematică a
veniturilor; desfășurarea prin intermediul uneia dintre următoarele forme economice alternative:
folosirea bunurilor; comercializarea mărfurilor; executarea lucrărilor; prestarea serviciilor”49;
„Pentru a fi considerată activitate de întreprinzător, activitatea trebuie să fie: 1) practicată pe
propriul risc; 2) independentă; 3) îndreptată spre obținerea sistematică a veniturilor în rezulta-tul
folosirii bunurilor, al comercializării mărfurilor, al executării lucrărilor sau al prestării servi-
ciilor”50; „Activitate de întreprinzător constituie acel tip al activității economice independente,
îndreptate spre obținerea sistematică a veniturilor de pe urma folosirii bunurilor, fabricării sau
comercializării produselor (mărfurilor), prestării serviciilor sau a unei alte activități legale, care
este prestată pe propriul risc”51; „Activitate de întreprinzător reprezintă activitatea care presupune
o pluralitate de acțiuni realizate independent și pe propriul risc, în scopul atât al satisfacerii unor
necesități concrete ale consumatorilor și ale societății, cât și al obținerii unor venituri sistematice,
în rezultatul creării și derulării propriei afaceri (adică, al comercializării mărfurilor, executării
lucrărilor, prestării serviciilor etc.)” 52; „Activitate de întreprinzător poate fi considerată doar acea
activi-tate a persoanelor juridice sau fizice, care se caracterizează prin următoarele trăsături: 1)
este practicată independent; 2) este practicată pe propriul risc; 3) este îndreptată spre obținerea
veni-turilor; 4) este îndreptată spre obținerea unor venituri sistematice; 5) este practicată în oricare

47 Плотников С.А. Уголовная ответственность за незаконное предпринимательство: Автореферат диссертации на
соискание ученой степени кандидата юридических наук. Москва, 2003. p. 6.
48 Вотякова Е.С. История развития уголовного законодательства о преступлениях в сфере предпринимательской
деятельности. Op. Cit.,p. 77-79.
49Бронников С.А., Логвинов Ю.В., Эминов Е.В. Квалификация экономических преступле-ний по уголовному
законодательству. Москва: Норма, 2006. p. 12.
50 Яни П.С. Цивилистический анализ при установлении признаков незаконного предприни-мательства, Op. Cit.,p. 25-30.
51 Половникова Н.В. Правовое регулирование предпринимательской деятельности: граж-данско-правовой и финансово-
правовой аспекты: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Екатеринбург,
2008. p. 11.
52 Силаев А.В. Проблемы уголовной ответственности за незаконное предприниматель-ство, Op. Cit., p. 9.

27
din următoarele forme economice: folosirea bunurilor; comercializarea mărfurilor; executarea
lucră-rilor; prestarea serviciilor” 53.
Ca urmare a consultării opiniilor, în continuare ne vom concentra asupra la două dintre cele
opt semne constitutive ale noțiunii „activitate de întreprinzător” în sensul art. 1 al Legii cu privire
la antreprenoriat și întreprinderi: „activitate de fabricare a produselor, de executare a lucrărilor sau
de prestare a serviciilor” și „cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri”. Aceasta
deoarece le considerăm mai importante în planul perceperii esenței juridice a obiectului juridic
special al infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM.
Vom purcede la analiza cu semnul constitutiv „activitatea de fabricare a produselor, de
executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor” .
Potrivit N. Roșca și S. Baieș, „prin definiția dată la art. 1 al Legii cu privire la antreprenoriat
și întreprinderi, legiuitorul stabilește trei categorii de activități: fabricarea producției, executarea
lucrărilor și prestarea serviciilor, a căror eficiență permite obținerea de beneficiu. În definiție nu a
fost indicată activitatea cel mai des utilizată la etapa actuală de către întreprinderile private:
comercializarea mărfurilor și a produselor. Există și alte tipuri de activități reglementate de legis-
lație, cum ar fi: activitățile bancare, de investiții, operațiunile cu titluri de valoare, de editare, de
asigurare etc.” 54.
Astfel, comercializarea mărfurilor, activitățile bancare, de investiții, operațiunile cu titluri
de valoare, de editare sau de asigurare se încadrează sub incidența definiției noțiunii „activitate de
întreprinzător” formulate în art. 1 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
În baza analizei semnului constitutiv „activitatea de fabricare a produselor, de executare a
lucrărilor sau de prestare a serviciilor”, este oportun să analizăm următoarea speță din practică
judiciară: „F.G. a fost condamnată în baza alin. (1) art. 241 CP RM. În fapt, la 02.01.2005,
aceasta a luat cu împrumut de la P.P. suma de 2500 de lei, cu condiția de a restitui suma
împrumutată și dobânda în mărime de 5% lunar într-un termen de 12 luni. În februarie 2005 și în
ianuarie 2006, F.G. a luat cu împrumut de la T.T. suma de 30.000 de lei și, respectiv, de 110.000
de lei, cu aceleași condiții. La 17.01.2006, F.G. a luat cu împrumut de la N.V. suma de 76.000 de
lei, cu condiția de a restitui suma împrumutată și dobânda în mărime de 5% lunar într-un termen

53Карпович О.Г. Уголовно-правовая охрана предпринимательской деятельности в России и в странах
Европы: Автореферат диссертации на соискание ученой степени доктора юридических наук. Москва, 2003.
p. 11;
54Roșca N., Baieș S. Dreptul afacerilor. Vol. I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004, p. 55.

28
de 12 luni. La 01.09.2006, F.G. a luat cu împrumut de la V.L. suma de 10.000 de lei, iar în ianuarie
și iunie 2007 suma de 2566 de dolari SUA, cu condiția de a restitui suma împrumutată și dobânda
în mărime de 4% și, respectiv, de 5% lunar într-un termen de 12 luni. La 12.02.2007, F.G. a luat
cu împrumut de la C.G. suma de 4000 de euro, cu condiția de a restitui suma împrumutată și
dobânda în mărime de 4% lunar într-un termen de 12 luni. În iulie 2007, F.G. a luat cu împrumut
de la D.A. suma de 1500 de euro, iar în noiembrie 2007 suma de 1000 de euro, cu aceleași condiții.
La 01.08.2007, F.G. a luat cu împrumut de la B.A. suma de10.000 de euro, cu condiția de a restitui
suma împrumutată și dobânda în mărime de 4% lunar într-un termen de 12 luni. La 12.09.2007,
F.G. a luat cu împrumut de la O.V. suma de 5200 de dolari SUA, cu aceleași condiții. La
28.12.2007, F.G. a luat cu împrumut de la I.I. suma de 20.000 de lei, iar la 05.02.2008 suma de
76.000 de lei, cu condiția de a restitui suma împrumu-tată și dobânda în mărime de 5% lunar într-
un termen de 12 luni. La 03.01.2008, F.G. a luat cu împrumut de la S.V. suma de 15.750 de euro,
cu condiția de a restitui suma împrumutată și dobânda în mărime de 4% lunar într-un termen de
12 luni. În perioada ianuarie-martie 2008, F.G. a luat cu împrumut de la F.L. suma de 30.000 de
lei, cu condiția de a restitui suma împrumutată și dobânda în mărime de 5% într-un termen de 12
luni. Pe parcursul anilor 2007-2008, F.G. a luat cu împrumut de la S.N. suma de 6085 de euro și
5200 de dolari SUA, cu condiția de a restitui suma împrumutată și dobânda în mărime de 4% și,
respectiv, de 5% lunar într-un termen de 12 luni.
Sentința de condamnare a fost contestată cu recurs de către părțile vătămate F.L., N.V.,
S.V., V.L. și S.N. Aceștia au solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care F.G. să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la lit.
f) alin. (2) art. 241 CP RM, fără aplicarea art. 55 și 79 CP RM. De asemenea, a fost solici-tată:
întreprinderea măsurilor necesare pentru a o împiedica pe F.G. să părăsească teritoriul
Republicii Moldova fără a întoarce datoriile de milioane de lei pensionarilor, invalizilor și altor
persoane; restituirea banilor din averea pe care a înstrăinat-o F.G. prin contracte de donație
către feciorul și nepoata minoră ai acesteia”55.
O neclaritate este provocată din speță: nu este clar ce fel de activitate de fabricare a
produselor, de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor a desfășurat F.G.? Luând bani cu
împrumut, F.G. a beneficiat de serviciile de acordare a împrumuturilor, însă nu a
desfășuratasemenea servicii. Totodată, F.G. nu a folosit bunurile victimelor pentru a beneficia de
astfel venituri. Observăm că din conținutul art. 867 din Codul civil reiese că contractul de

55Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24.02.2010. Dosarul nr. 1r-91/2010. http://cab.instante.justice.md (vizitat
28.11.2018).

29
împrumut este unul translativ de proprietate. Astfel, ne aliniem opiniei lui A.V. Arendarenko: „În
cazul contractului de împrumut, proprie-tarul acestei sume de bani obligă debitorul să-i restituie
datoria la scadență, fără a-i conferi alte prerogative”56. La fel observăm că lui F.G. nu i-a fost
conferită prerogativa de utilizare a banilor aparținute victimelor. O astfel de prerogativă se acordă
în bazacontractelor de comodat, de locațiune sau de leasing. Aceste prevederi reiesă din art. 859,
875 și 923 din Codul civil, aceste contracte nu sunt translative de proprietate. Suntem de părerea
că, nu este prezent niciun temei de a califica acțiunea săvârșită de F.G. conform art.241 CP RM.
Considerîm că în prezența scopului de sustragere, F.G. ar fi trebuit să răspundă în baza art. 190 CP
RM.
O altă speță care a atras atenția noastră din practica judiciară, în recursul declarat de
inculpat se menționează: „Din dispoziția art. 125 CP RM reiese că această normă cuprinde toate
acțiunile care determină latura obiectivă a infracțiunii. Potrivit opiniei exprimate de partea
acuzării, „activitatea ilicită de întreprinzător se exprimă în prestarea serviciilor de împrumut cu
dobândă și în procurarea-vânzarea imobilelor”, acțiuni ce nu se încadrează în art. 125 CP RM…
Astfel, se poate constata că lipsește latura obiectivă a infracțiunii, iar fapta nu întrunește
elementele infracțiunii”57. După părerea inculpatului, în textul art. 125 CP RM trebuie să fie
prezentă o listă clar prevăzută a tuturor genurilor de activități care formează conținutul noțiunii
„activitate de întreprinzător”. Evident, o astfel de expunere pe cazul dat nu are locul în legea
penală. Interpretarea noțiunii „activitate de întreprinzător” se face doar prin analiza reunită a art.
125 și art. 241 CP RM, precum și a prevederilor extrapenale de referință la care fac trimitere aceste
articole.
În urma celor studiate, menționăm că: fiecare dintre semnele constitutive ale noțiunii
„activitate de întreprinzător”, în sensul art. 1 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,
are un caracter necesar, dar nu și eficient. Lipsa oricărei dintre aceste semne prezumă că activitatea
nu poate fi considerată activitate de întreprinzător. Astfel, nu oricare activitate de fabricare a
produselor, de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor reprezintă o activitate de
întreprinzător.

56 Арендаренко А.В., Афанасьев Н.Н., Батюков В.Е. и др. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации.
Москва: Проспект, 1997. p. 361.
57 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2016. Dosarul nr. 1ra-179/16. www.csj.md (vizitat
28.11.2018).

30
În continuare, vom efectua analiza unui alt semn constitutiv al noțiunii „activitate de
întreprinzător” în sensul art. 1 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi – „cu scopul de
a-și asigura o sursă permanentă de venituri”.
Din punctul de vedere ale lui O.G. Karpovici, „desfășurând activitatea de întreprinzător,
persoana acționează pe propriul risc, având drept scop să obțină venituri” 58. Conform celor
esxpuse de E.Iu. Glincikova și M.S. Agafonova, „scopul suprem al activității de întreprinzător se
orienteză în aceea ca rezultatele obținute să depășească cheltuielile. Perfect este atunci când
obținerea unor venituri asigură gradul sporit de rentabilitate” 59. Părerea directă a lui O.A.
Beleaeva, „specificul activității de întreprinzător constă nu în obținerea a unor venituri, dar în
aceea că această activitate este orientată spre obținerea de venituri. Chiar dacă ca urmare a
practicării activității de întreprinzător nu vor fi obținute venituri, oricum activitatea va fi
considerată activitate de întreprinzător” 60.
Într-o speță din practica judiciară în care a fost pusă în aplicare lit. f) alin. (2) art. 241 CP
RM considerentele din recursul declarat de apărător au sau bazat pe următoarele: „Făptuitorul
practica acordarea împrumuturilor bănești nu ca pe o îndeletnicire, ci doar la insistența părților
vătămate”61. Într-o altă speță atractivă pentru analiza noastră este punerea în aplicarea a lit. f)
alin. (2) art. 241 CP RM pentru achiziționarea unor medicamente în valoare de aproximativ
1.293.770 de lei, care, ulterior, au fost vândute, făptuitorul obținând astfel un profit de
aproximativ 129.377 de lei 62. Într-o altă speță, alin. (1) art. 263 din Codul contravențional a fost
aplicat pentru aceea că, la 29.08.2015, în satul Cotiujeni, raionul Briceni, făptuitorul a procurat
3000 de mături, pe care le-a vândut ulterior în satul Cunicea, raionul Florești63.
În încercarea de a răspunde laîntrebarea dacă poate o tranzacție singulară să-i asigure
făptuitorului o sursă permanentă de venituri, N. Roșca și S. Baieș afirmă: „Legiuitorul nu stabilește
expres regularitatea cu care întreprinzătorul trebuie să-și practice activitatea. Faptul acesta rezultă
din definiția legală care prevede că activitatea trebuie să-i asigure autorului „o sursă permanentă
de venituri”, care, de fapt, nu se obțin din activități ocazionale” 64. În opinia lui V. Spalatu, făcând

58 Карпович О.Г. Уголовно-правовая охрана предпринимательской деятельности в России и в странах Европы Op. Cit., p.
22.
59 Глинчикова Е.Ю., Агафонова М.С. Предприятие, сущность, классификация. În: Между-народный студенческий
научный вестник, 2014, № 1. http://www.eduherald.ru/ru/article/ view?id=11796 (vizitat 19.11.2018).
60 Беляева О.А. Предпринимательское право / Под ред. В.Б. Ляндреса. Москва: Контракт, Инфра-М, 2006, p. 1.
61 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2016. Dosarul nr. 1ra-179/16. www.csj.md (vizitat
28.11.2018).
62 Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău, din 24.11.2014. Dosarul nr.1-1227/ 2014.
http://www.jcn.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
63 Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11.11.2015. Dosarul nr. 4r-808/2015. http://cab.instante.justice.md (vizitat
28.11.2018).
64 Roșca N., Baieș S. Dreptul afacerilor. Vol. I, Op. Cit. p. 53;

31
referire la infracțiunile prevăzute la art. 241 CP RM, „nu putem vorbi despre existența unei
componențe de infrac-țiune în cazul în care profitul este obținut ca urmare a unei singure tranzacții
întâmplătoare” 65.
Din cele expuse reiese că, o tranzacție singulară sau chiar o pluralitate de tranzacții
singulare nu trebuie asociată cu activitatea de întreprinzător, care este practicată sistematic, pentru
a-i asigura întreprinzătorului o sursă permanentă de venituri.
O altă speță importantă pentru studiul nostru din practica judiciară în cere se rezumează
că, D.A. a fost condamnat în baza alin. (5) art. 42 și alin. (1) art. 2411 CP RM. În acest caz,
activitatea financiară ilegală, la a cărei săvârșire a contribuit D.A., a constat în crearea unei
entități de tip „piramidă financiară” cu denumirea „F.R.M.”. Această entitate era specializată în
colectarea de la persoanele fizice și persoanele juridice a depunerilor sub formă de mijloace
bănești, în schimbul unor pretinse dividende avantajoase. Entitatea „F.R.M.” nu a fost
înregistrată în Registrul de stat al întreprinderilor și nu a obținut statutul de persoană juridică.
Prin aceasta au fost încălcate prevederile Legii instituțiilor financiare, adoptate de Parlamentul
Republicii Moldova la 21.07.1995, ale Legii asociațiilor de economii și împrumut, adoptate de
Parlamentul Republicii Moldova la 21.06.2007, ale Legii privind reglementarea prin licențiere a
activității de întreprinzător, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 30.07.2001,precum
și ale Legii privind piața de capital, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 11.07.2012.66
Cu referire la acest caz, sunt corecteopiniile exprimate de V. Stati: „În cazul în care
practicarea activității financiare este desfășurată fără înregistrare, art.2411 CP RM este o normă
specială în raport cu alin. (1) art. 241 CP RM. În aceste condiții, urmează a fi aplicat numai art.
2411 CP RM. Explicația constă în următoarele: activitatea financiară (în sensul art. 2411 CP RM)
este o activitate de prestare a serviciilor financiare, privită ca gen al activității de între-prinzător”67;
„În cazul în care este săvârșită practicarea activității financiare fără înregistrare în modul prevăzut
de legislație, art. 2411 CP RM trebuie privit ca normă specială în raport cu art. 241 CP RM. Prin
prisma prevederii de la lit. a) art. 125 CP RM, în această ipoteză atestăm desfășurarea activității
de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate”68.

65 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător: Teză de
doctor în drept. Chișinău, 2011, p. 61.
66 Sentința Judecătoriei raionului Ungheni din 17.03.2016. Dosarul nr. 1-111/2016. http://www.jun.instante.justice.md (vizitat
28.11.2018);
67 Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM), Op. Cit.,p. 279-289 .
68 Stati V. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității financiare (art. 2411 CP RM) (Partea I). În: Revista Națională
de Drept, 2012, nr. 11, p. 7-12.

32
În privânța analizei obiectului juridic special al infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM,
trebuie să acordăm atenție punctului de vedere exprimat de V. Stati: „Desfășurarea activității de
întreprinzător fără înregistrare nu poate fi privită ca o moda-litate specifică de tăinuire a obiectelor
impozabile: subiectului infracțiunii îi lipsește calitatea de persoană care este sau reprezintă un
contribuabil. De aceea, în astfel de cazuri este aplicabil art. 241 CP RM (nu (și) art. 244 CP RM)”69.
Idei apropiate sunt exprimate într-o speță din practica judiciară a Republicii Moldova:
„G.V. a fost condamnat în baza lit. a) alin. (2) art. 241 CP RM. În fapt, între anii 1999 și 2003
acesta a practicat activitate ilegală de întreprinzător în domeniul afacerilor imobiliare, … tăinuind
în acest mod de la impozitare veniturile obținute de pe urma activității sale ilegale”70.
Din cele evidențiatese prezumă că nu este posibil concursul ideal dintre infracțiunile
prevăzute la art. 241 și cele prevăzute la art. 244 CP RM. Nu poate o singură acțiune (inacțiune)
să întrunească elementele constitutive atât ale infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM, cât și ale
infracțiunilor specificate la art. 244 CP RM.
Totodată, nu este posibil nici concursul ideal al infracțiunilor prevăzute la art. 241 și 2411
CP RM. Din această cauză, nu putem agreea soluția pronunțată în următoarea cauză: T.A. a fost
condamnat conform lit. f) alin. (2) art. 241 și alin. (2) art. 2411 CP RM. În fapt, în perioada
01.01.2012-31.12.2015, în lipsa înregistrării de stat, urmărind scopul de a-și asigura o sursă
permanentă de venituri, acesta a desfășurat activitatea de fabricare și comer-cializare a unor
suplimente alimentare. În rezultat, T.A. a obținut un profit în mărime de 1.564.900,73 de lei. În
aceeași perioadă, fiind persoană care nu practică legal activitatea de întreprinzător, și, totodată,
subiect al impunerii fiscale, T.A. nu a achitat un impozit pe venit în mărime de 262.640,53 de lei71.
Evident, nu poate fi un concurs ideal între infracțiunile prevăzute la art. 241 și la art.
2411CP RM. Deoarece subiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2411CP RM este persoana care nu
desfășoară activitatea de întreprinzător. În altă ordine de idei, sunt incompatibile calitatea de
persoană care desfășoară ilegal activitatea de întreprinzător și calitatea de subiect al impunerii
fiscale . Nu poate, în realizarea aceleiași acțiuni (sau inacțiuni), făptuitorul să întrunească ambele
aceste calități.

69 Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T. et al. Manualul judecătorului pentru cauze penale, Op. Cit.,p. 806.
70 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11.11.2008. Dosarul nr. 1ra-1156/ 2008. www.csj.md (vizitat
28.11.2018)
71 Sentința Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chișinău, din 16.05.2016. Dosarul nr. 1-1014/ 2016.
http://www.jbu.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018)

33
Însă este posibil concursul real dintre infracțiunile prevăzute la art. 241 și la art. 244 CP
RM. Astfel, prezentăm ca exemplu o cauză din practica judiciară: S.S. a fost condamnat în baza
lit. f) alin. (2) art. 241 și alin. (1) art. 244 CP RM. În fapt, în perioada 04.07.2005-30.06.2006,
agenția de turism condusă de către acesta a prestat ilegal servicii de plasare a cetățenilor în
câmpul muncii, încheind 92 de contracte cu cetățeni ai Republicii Moldova în vederea prestării
muncii în Republica Cehă. În rezultatul acestei activități S.S. a obținut venituri în mărime de
947.309,27 de lei. În perioada 01.01.2005-31.12.2005, aceeași agenție de turism a transportat
372 de persoane ca turiști în Polonia și în Turcia. Pentru serviciile în cauză persoanele respective
au achitat 44.715,68 de lei, deși trebuiau să achite 222.258,39 de lei. Diferența neachitată și
nereflectată în documentele contabile ale agenției de turism conduse de către S.S. a constituit
177.542,71 de lei, ceea ce a dus la diminuarea impozitului pe venit cu 36.852 de lei72.În acest caz
realizăm că, prin două sau mai multe acțiuni (inacțiuni) făptuitorul a săvârșit două infracțiuni.

2.2. Obiectul imaterial și produsul infracțiunilor de practicare ilegală a
activității de întreprinzător
Conform părerei lui C. Bulai și B.N. Bulai, „obiectul material există nu la orice infracțiune,
ci numai la acelea la care valoarea socială ocrotită constă sau se exprimă într-o entitate materială,
astfel că amenințarea sau vătămarea relațiilor sociale are loc prin intermediul acestei entități, care
este obiectul material al infracțiunii”73.
Părerea S. Brînza, este oportună evidențierea a trei variante ale „mecanismului” de atingere
a obiectului juridic al infracțiunii: 1) infracțiunea influențează nemijlocit asupra facultății
socialeocrotite de legea penală; 2) infracțiunea influențează nemijlocit asupra obiectului material
al infracțiunii; 3) infracțiunea influențează nemijlocit asupra victimei infracțiunii 74.
Potrivit părerilor V. Berliba și R. Cojocaru, „la infracțiunea de practicare ilegală a activității
de între-prinzător, relațiile sociale amenințate prin săvârșirea faptei nu sunt încorporate într-o
entitate materială. Astfel, obiectul material nu apare în calitate de subelement preexistent, care ar
condiționa existența infracțiunii75. Într-o asemenea concluzie, V. Spalatu evidențiază: „În cazul

72 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 05.10.2009. Dosarul nr. 4-1re-285/2009. www.csj.md (vizitat 24.11.2018);
73 Bulai C., Bulai B.N. Manual de drept penal. Partea Generală. București: Universul Juridic, 2012, p. 198.
74 Brînza S. Obiectul infracțiunilor contra patrimoniului, Op. Cit., p. 289.
75 Berliba V., Cojocaru R. Semne obiective ale infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător, Op. Cit., p. 11-27.

34
săvârșirii infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător, relațiile sociale amenin-
țate nu sunt încorporate într-o entitate materială”76.
Totodată, A. Reșetnicov afirmă într-o manieră corectă: „Prin „produs al infracțiunii”
trebuie de înțeles acea entitate care a apărut ca atare în urma săvârșirii infracțiunii, în rezultatul
influențării nemijlocite infracționale la care a fost supusă o altă entitate (alte entități). Produsul
infracțiunii nu se confundă cu: obiectul material al infracțiunii; mijloa-cele de săvârșire a
infracțiunii; bunurile dobândite prin infracțiune; alte entități având legătură cu activitatea
infracțională. Prezența produsului infracțiunii este indispensabilă în acele cazuri când dispoziția
incriminatoare conține formulări de genul „falsificare”, „confecționare”, „fabricare”, „creare
artificială” etc.”77.
În acest context ar fi binevenit să menționăm că în cazul infracțiunilor întrunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător, obiectul material are un caracter
facultativ. Care poate să fie reprezentateprin documentele care conțin informații vădit false,
prezentate de către o persoană către autoritatea abilitată cu înregistrarea de stat a persoanelor
juridice și a întreprinzătorilor individuali.
Aceată situație reprezintăsituația juridică din Federația Rusă și nu poate fi atașată asupra
situației juridice din Republica Moldova. Deoarece corespundere cu art. 171 din Codul penal al
Federației Ruse, una dintre modurile normative ale infracțiunilor menționate la acest articol se
referă în prezentarea unor acte care conțin informații vădit false către autoritatea abilitată cu
înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali. O asemenea
reglementare normativă nu se numără printre cele menționate la lit. a)-d) art. 125 CP RM, la care
face trimitere art. 241 CP RM78.
În vederea soluționăriicalificării pentru asemenea fapte în acord cu legea penală a
Republicii Moldova, V. Stati menționează: „Nu intră sub incidența art. 241 CP RM prezentarea
spre înregistrare de acte sau informații neautentice (false). O asemenea faptă este sancționată
conform alin. (8) art. 263 din Codul contravențional”79.

76 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător: Teză de
doctor în drept. Op. Cit. p. 169.
77 Reșetnicov A. Natura juridică a produsului infracțiunii. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Științe
sociale”, 2007, nr. 6, p. 185-191.
78 Băbălău D. Obiectul imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 241 din Codul penal. În: Integrare prin cercetare și inovare.
Conferință științifică națională cu participare internațională. Rezumate ale comunicărilor. Științe juridice. Științe economice.
Chișinău, 2016, p. 76-80.
79Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM): Op. Cit., p. 279-289, .

35
Săvârșirea acțiunilor prevăzute la alin. (8) art. 263 din Codul contravențional nu trebuie să
fie succedată de comiterea uneia dintre infracțiunile specificate la art. 241 CP RM (privite prin
prisma lit. a) și c) art. 125 CP RM). Considerăm că nu ar fi corect, în cazul în care scopul acțiunii
prevăzute la alin. (8) art. 263 din Codul contravențional constă fie în prestarea activității de
întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele abilitate, fie în desfășurarea activității
de întreprinzător în modul stabilit de legislație. Cu alte cuvinte, săvârșirea faptelormenționate la
art. 241 CP RM (privite prin prisma lit. a) și c) art. 125 CP RM) nu trebuie să reprezinte scopul
acțiunii prevăzute la alin. (8) art. 263 din Codul contravențional.
Vis-avisde o situație asemenea, V. Stati menționează: „Aceeași persoană nu poate cumula calitatea
de subiect al uneia dintre infracțiunile specificate la art. 3302 CP RM și cea de subiect al faptei
generatoare de venituri ilicite. Răspunderea se aplică doar pentru fapta generatoare de venituri
ilicite, nu și pentru una dintre infracțiunile specificate la art. 3302 CP RM. Or, în această ipoteză,
infracțiunile prevăzute la art. 3302 CP RM ar reprezenta realizarea scopului faptei anterioare. Deci,
ar fi încălcat principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte. Așadar, art. 3302 CP
RM este funcțional doar în ipoteza în care o persoană comite una dintre infracțiunile prevăzute la
art. 3302 CP RM, iar altă persoană săvârșește fapta generatoare de venituri ilicite”80.
Putem concluziona că, același făptuitor nu poate răspunde pentru acțiunea prevăzută la alin.
(8) art. 263 din Codul contravențional, urmată de una din infracțiunile reglementate la art. 241 CP
RM (privite prin prisma lit. a) și c) art. 125 CP RM). Deoarece prezentarea spre înregistrare de
acte sau informații neautentice (false), art. 241 CP RM (coroborat cu lit. a) și c) art. 125 CP RM)
operează doar în situația în care un făptuitor comite una dintre infracțiunile specificate la art. 241
CP RM, în același timp alt făptuitor prezintă spre înregistrare acte sau informații neautentice
(false). Considerăm că,comiterea uneia dintre infracțiunile specificate la art. 241 CP RM nu ar
reprezenta realizarea scopului acțiunii anterioare. Deoarece contribuirea prin complicitate la
săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 241 CP RM ar reprezenta realizarea scopului
făptuitorului care prezintă spre înregistrare acte sau informații neautentice (false). Prin prisma
prevederilor art. 41 și ale alin. (5) art. 42 CP RM, făptuitorul în cauză ar fi pasibil de răspundere
pentru complicitate la una dintre infracțiunile prevăzute la art. 241 CP RM (privite prin prisma lit.
a) și c) art. 125 CP RM), nu ca autor al faptei prevăzute la alin. (8) art. 263 din Codul contra-
vențional.

80Stati V. Reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute la art. 3302 „Îmbogă-țirea ilicită” din Codul penal:
controverse, soluții, perspective. În: Revista Națională de Drept, 2015, nr. 9, p. 2-12.

36
În asemenea condiții, reglementarea de la alin. (8) art. 263 din Codul contravențional își
demonstrează inutilitatea. Drept urmare, propunem legiuitorului excluderea alineatului (8) din art.
263 din Codul contravențional.
Ca urmare logică a celor evidențiate mai sus,menționăm că documentele sau informațiile
neautentice (false) prezentate spre înregistrare nu au nici calitatea de mijloace de comitere a
infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM. Suntem de părerea că nici alte documente sau
informații neautentice (false) nu pot avea această calitate. În deosebi, facem referire la codurile
fiscale străine sau plastografiate, reglementate la lit. d) art. 125 CP RM. În această condiție,
prezentăm poziția expusă de V. Stati: „În situația consemnată la lit. d) art. 125 CP RM, infracțiunea
specificată la alin. (1) art. 241 CP RM poate avea ca obiect imaterial: 1) codul fiscal străin, adică
codul fiscal autentic aparținând unui alt contribuabil, care practică legal activitatea de
întreprinzător; 2) codul fiscal plastografiat (fals)”81.
Analizând dispoziția specificată la lit. d) art. 125 CP RM prin intermediul opiniei expuse
anterior. Dispoziția de la lit. d) art. 125 CP RM are următorul conținut: „desfășurarea activității de
întreprinzător… cu utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate”. În dispoziția dată sunt
expuse expres două entități imateriale: codurile fiscale străine; codurile fiscale plastografiate. Cu
referire la alte entități – materiale sau imateriale – nu sunt menționate.În dispoziția de incriminare
sunt evidențiate doar codurile fiscale străine și codurile fiscale plastografiate care constituie
obiectul influențării. În dispoziția de la lit. d) art. 125 CP RM nu este specificată entitatea care să
reprezinte cauza influențării. În asemenea situații putem concluziona că, codurile fiscale străine și
codurile fiscale plastografiate reprezintă obiectul imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 241
CP RM. Și nu mijlocul de săvârșire a infracțiunii82.
În continuare vom soluționa problema ce ține de victima infracțiunilor specificate la art.
241 CP RM. Deoarece victima infracțiunii participă la relațiile sociale apărate de legea penală,
soluționarea problemei în cauză trebuie examinată tocmai în contextul analizei obiectului
infracțiunii.
Menționăm că infracțiunile prevăzute la art. 241 CP RM sunt săvârșite în dauna societății
și a statului. Doar că, statul nu poate fi privită ca victimă a infracțiunilor examinate. Astfel
subliniem exprimarea de I. Selevestru: „Doar în conjunctura dreptului penal internațional un stat
poate evolua ca victimă a infracțiunii. În cazul dat, în calitatea de victimă poate să apară o persoană

81 Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM): aspecte teoretice și practice, Op. Cit. p. 279-289.
82 Băbălău D. Obiectul imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 241 din Codul penal, Op. Cit. p. 76-80.

37
juridică care reprezintă statul, nu statul însine. Statul este cel care apără ordinea de drept. Reieșind
din alin. (1) art. 2 CP RM, este impropriu ca calitatea de victimă a infracțiunii statul să-și exercite
calitatea de apărător. Un stat care evoluează în această postură este un stat care se declară incapabil
de a-și apăra cetățenii împotriva infracțiunilor. Este un stat ca și cum inexistent”83.
Privind cele expuse, putem afirma că infracțiunile specificate la art. 241 CP RM nu au nici
obiect material, nici victimă. Concluzionăm că prin orientarea fie al drepturilor și intereselor
ocrotite de lege privind practicarea legală a activității de întreprinzător, fie al codurilor fiscale
străine sau al codurilor fiscale plastografiate, se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la
practicarea legală a activității de întreprinzător: 1) soldată cu obținerea unui profit în proporții mari
(în ipoteza infracțiunii specificate la alin. (1) art. 241 CP RM) sau 2) soldată cu obținerea unui
profit în proporții deosebit de mari (în situația infracțiunii prevăzute la lit. f) alin. (2) art. 241 CP
RM).
2.3. Fapta prejudiciabilă în ipoteza infracțiunilor de practicare ilegală a
activității de întreprinzător
Din examinareaprevederilor art. 241 CP RM rezultă că latura obiectivă a infracțiunilor
specificate la acest articol are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă de practicare ilegală a activității de întreprinzător;
2) consecințele prejudiciabile, cum ar fi – obținerea unui profit în proporții mari (în cazul
infracțiunii specificate la alin. (1) art. 241 CP RM) și a unui profit în proporții deosebit de mari (în
ipoteza infracțiunii prevăzute la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și consecințele prejudiciabile.
În corespundere cu această ordine, vom începe examinarea semnelor laturii obiective a
infracțiunilor reglementate la art. 241 CP RM cu analiza faptei prejudiciabile .
Noțiunea „activitate de întreprinzător” este examinatăprin prisma analizei obiectului
infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM. De aceea, vom supune analizei inacțiunea de neînre-
gistrare (nereînregistrare) a activității de întreprinzător la organele autorizate.

83Selevestru I. Victima infracțiunilor prevăzute la art. 191 CP RM. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”.
Seria „Științe sociale”. Chișinău: CEP USM, 2015, nr. 3, p. 194-199.

38
Prin această inacțiune, persoana se abține să efectuieze acțiunea de înregistrare (reînre-
gistrare) a activității de întreprinzător la organele abilitate, deși poate și trebuie s-o facă.
Astfel, potrivit alin. (1) art. 27 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,
„întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea înființată de el pe teritoriul Republicii
Moldova până la începerea activității ei economice”. Conform acestei prevederi, de O.N. Strokina
afirmă: „Este interzisă practicarea activității de întreprinzător în lipsa unui control din partea
statului, adică în lipsa înregistrării în calitate de întreprinzător individual sau de persoană juridică.
Ca atare, activitatea de întreprinzător poate fi desfășurată de aproape oricine. Însă, pentru a purcede
la desfășurarea ei, este necesară respectarea unui șir de condiții și exigențe. Tocmai nesocotirea
acestui precept servește ca temei pentru aplicarea răspunderii pentru infracțiunile reunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător”84.
În vederea studierii conținutul juridic al procedurii de înregistrare de stat a activității de
întreprinzător, menționăm că la alin. (3) art. 3 al Legii cu privire la patenta de întreprinzător, adop-
tate de Parlamentul Republicii Moldova la 15.07.1998 85, reglementează: desfășurarea activității
de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat.
Privind exceptarea titularilor de patentă de întreprinzător de la înregistrarea de stat, în
practică sunt întâlnite unele conotații ce provoacă omisiuni următoarele exemple din practica
judiciară, în care a fost aplicat alin. (1) art. 263 din Codul contravențional (care stabilește
răspunderea pentru desfășurarea activității de întreprinzător fără înregistrare la Camera
Înregistrării de Stat sau la o altă autoritate publică competentă conform legii ori cu act de
înregistrare declarat nevalabil): la 06.08.2014, aflându-se pe bd. Moscovei 18, mun. Chișinău, R.P.
a comercializat în stradă legume și fructe, fără a avea înregistrarea care i-ar permite să
desfășoare o asemenea activitate86; la 06.08.2014, aflându-se pe bd. Moscovei 18, mun. Chișinău,
M.E. a comercializat în stradă legume și fructe, fără a avea înregistrarea care i-ar permite să
desfășoare o asemenea activitate87; la 03.06.2015, aflându-se în sediul Inspectoratului Fiscal de

84 Строкина О.Н. Уголовная ответственность за незаконную предпринимательскую дея-тельность. În: Труды
Международного симпозиума «Надежность и качество», 2005, том 1, p. 459-462.
85Legea cu privire la patenta de întreprinzător, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 15.07.1998. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1998, nr. 72-73, alin. (3) art. 3.
86 Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02.02.2016. Dosarul nr. 4r201/16. http://ca.justice.md (vizitat
22.11.2018).
87 Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03.08.2015. Dosarul nr. 4r2458/15. http://ca.justice.md (vizitat
29.11.2018).

39
Stat pe raionul Criuleni, M.V. a vândut 74 de unități de produse cosmetice, fără a avea
înregistrarea care i-ar permite să desfășoare o asemenea activitate88.
Din modelele din practica judiciară prezentate nu este prezentăo claritate dacă activitatea
de întreprinzător este pasibilă de obținerea patentei de întreprinzător sau de înregistrarea de stat.
Astfel de aspecte nici măcar nu au fost examinate în situațiile date. Iar dacă să privim prin prisma
dacă activitatea de întreprinzător este pasibilă de obținerea patentei de întreprinzător, atunci reese
că aplicarea alin. (1) art. 263 din Codul contravențional se prezintă ca neîntemeiată. Totodată
potrivit prevederilor alin. (1) art. 1 al Legii cu privire la patenta de întreprinzător, „patenta de
întreprinzător este un certificat de stat nominativ (sublinierea ne aparține – n.a.) ce atestă dreptul
de a desfășura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade
de timp”. În consecință, desfășurarea activității de întreprin-zător în lipsa patentei de întreprinzător
atrage răspunderea în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional: „Desfășurarea unei
activități de întreprinzător fără autorizație, licență sau certificat (sublinierea ne aparține – n.a.),
eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii…”.
Prin diferențierea de titularii patentei de întreprinzător, alte persoane inițiază activitatea de
întreprinzător prin intermediul creării unei întreprinderi. În situația dată, înregistrarea de stat este
un aspect obligatoriu. Aceast procedeu se efectuează în acord cu Legea privind înregistrarea de
stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali sau cu Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor țărănești (de fermier), nr. 977 din
14.09.2001 89.
În continuareaexaminării noastre, vom preciza că, de exemplu, art. 207 din Codul penal al
Republicii Letonia90 prevede atragerea la răspunedera penală nu doar pentru activitatea de
întreprinzător fără înregistrare, dar și pentru continuarea activității după suspendarea activității de
întreprinzător. Potrivit prevederiloralin. 8 art. 30 al Legii cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi, „desfășurarea activității de întreprinzător în perioada de suspendare a activității
întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activități, atrage, potrivit legislației în vigoare,
răspunderea pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător”. În asemenea situații
observăm că art. 241 CP RM este aplicabil în ipoteza prezentă la alin. 8 art. 30 al Legii cu privire

88 Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16.03.2016. Dosarul nr. 4r487/16. http://ca.justice.md (vizitat
29.11.2018).
89Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor țărănești (de fermier), nr. 977 din 14.09.2001. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 116-118.
95. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Foii de parcurs pentru ameliorarea competitivității Republicii
Moldova, nr. 4 din 14.01.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 17-23.
90Krimināllikums. În: Latvijas Vēstnesis, 1998, No.199/200, art. 203.

40
la antreprenoriat și întreprinderi chiar dacă ipoteza în cauză nu este reliefată expres la lit. a) art.
125 CP RM, așa cum se face în art. 207 din Codul penal al Republicii Letonia. V. Berliba prezintăo
afirmație privind această situație: „Desfășurarea activității de întreprinzător în perioada de
suspendare a activității întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activități, atrage, potrivit
legislației în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător” 91
În cazul în caredesfășurarea activitatății de întreprinzător are loc cu înregistrarea
(reînregistrarea) la organele autorizate, totodată cu încălcarea altor dispoziții legale (cu excepția
dispozițiilor de la lit. b)-d) art. 125 CP RM), atunci observăm că lipsește temeiul aplicării art. 241
CP RM. În acest sens, prezintă interes o soluție a procurorului în următoarea cauză din practica
judiciară: în temeiul prevederilor lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM, la 08.07.2010 a fost pornită
urmărirea penală pe faptul practicării ilegale a activității de întreprinzător de către
întreprinderea „E.” S.R.L. Drept temei pentru începerea urmăririi penale au servit mate-rialele
acumulate de către Direcția Generală Servicii Operative a MAI. Potrivit acestora, în perioada
2006-2010, factorii de decizie ai întreprinderii „E.” S.R.L. au organizat ilegalactivitatea unei
piețe din aproximativ 350 de locuri comerciale. Acestea erau destinate pentru comercializarea
telefoanelor mobile și a accesoriilor la acestea. În această piață majoritatea comercianților erau
persoane fizice care nu posedau acte ce le-ar fi permis să-și desfășoare activitatea. Lunar,
persoanele fizice și persoanele juridice, care arendau gheretele din piață, achitau factorilor de
decizie ai întreprinderii „E.” S.R.L. câte 1000-1500 de lei, fără a li se elibera bonul de casă. Ca
dovadă de achitare a mijloacelor bănești pentru arenda spațiului comercial li se elibera un tichet
de carton. Astfel, în fiecare lună, factorii de decizie ai între-prinderii „E.” S.R.L. încasau ilegal
bani în sumă totală de aproximativ 350.000 de lei, obținând astfel un profit în proporții deosebit
de mari. La 05.11.2010, procurorul R.E. din cadrul Procuraturii Generale a emis o ordonanță,
prin care a dispus încetarea urmăririi penale. Drept motiv a servit faptul că acțiunile directorului
întreprinderii „E.” S.R.L., V.T., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la
art. 241 CP RM92.Astfel observăm că, în perioada în care întreprinderea „E.” S.R.L. își desfășura
activitatea de întreprinzător în care înregistrarea de stat își producea efectul, nu există temei de a
invoca aplicarea art. 241 CP RM (coroborat cu lit. a) art. 125 CP RM);

91Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. et al. Codul penal al Republicii Moldova: Comentariu (Legea nr. 985-XV din 18 aprilie
2002. Cu toate modificările operate până la republicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74/195 din 14.04.2009.
Adnotat cu jurispru-dența CEDO și a instanțelor naționale.). Chișinău: Sarmis, 2009, p. 506.
92Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2012. Dosarul nr. 1re-423/ 2012. www.csj.md (vizitat
29.11.2018)

41
Atragerea la răspundere pentru desfășurarea unor genuri de activitate, permise în mod
exclusiv întreprinderilor de stat, poate fi doar cea stabilită la alin. 4 art. 10 al Legii cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi: „Pentru desfășurarea activității permise în mod exclusiv
întreprinderilor de stat, organele fiscale, Camera de Licențiere sau alt organ abilitat cu atribuția de
eliberare a licenței aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obținută în urma
activităților menționate”93.
Precizăm că alin. 2 art. 162.4 din Codul penal al Republicii Sovietice Socialiste Federa-
tive Ruse 94 stabilea atragerea la răspundere penală pentru desfășurarea neautorizată a activității
de întreprinzător care sunt permise exclusiv întreprinderilor de stat. Referitor la această normă, S.
Șanțev și A. Korenev afirmă,: „Articolul 171 din Codul penal al Federației Ruse nu prevede o
astfel de ipoteză… De aceea, aplicarea acestui articol în respectiva ipoteză ar reprezenta analogia
legii penale” 95.
În acord cu alin. 2 art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, întreprinderea
are dreptul să desfășoare anumite genuri de activitate, permise de legislație, numai după obținerea
licenței pentru genul respectiv de activitate.
Făcând referință la desfășurarea activității de întreprinzător fără licență, V. Stati susține:
„În ipoteza dată, nu poate fi aplicat art. 241 CP RM, chiar dacă făptuitorul va reuși să obțină un
profit în proporții mari. Oricare altă interpretare este inadmisibilă”96. O opinie diferențiată aparține
lui A. Borodac care menționează: „Infracțiunea prevăzută lalit. b) art. 125 CP RM se realizează
atât prin practicarea unor genuri de activitate interzise de legislație, cât și a genurilor de activitate
supuse licențierii” 97.
Totodată, în analiza pe care o desfășurăm nu putem face abstracție de concluziile formulate
în Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind excepția de neconstituționalitate
a articolului 125 lit. b) din Codul penal, a articolelor 7 alin. (7), 39 pct. 5), 313 alin. (6) din Codul
de procedură penală și a unor prevederi din articolele 2 lit. d) și 16 lit. c) din Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiție (faptele care constituie practicarea ilegală a activității de întreprinzător)
(sesizarea nr. 37g/2016): „Curtea a reținut că dispoziția de la lit. b) art. 125 CP RM, și anume
„desfășurarea unor genuri de activitate interzise de legislație”, este distinctă de „desfășurarea unei

93 Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 03.01.1992. În: Monitorul
Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2, alin. 4 art. 10.
94 Уголовный кодекс РСФСР. În: Ведомости Верховного Совета РСФСР, 1960, № 40, alin. 2 art. 162.4.
95Шанцев С., Коренев А. Незаконное предпринимательство и другие формы запрещенной деятельности. În: Законность,
2000, № 10, p. 28-30.
96 Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM): aspecte teoretice și practice. Op. Cit., p. 279-289.
97Borodac A. Manual de drept penal. Partea Specială. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004, p. 307.

42
activități fără licență”. Astfel, activitatea nu face parte din categoria genurilor interzise de lege, ci
este una permisă, care însă urmează a fi desfășurată în condițiile legii. În acest sens, Curtea a
observat că desfășurarea unei activități în lipsa licenței nu se regăsește nici în celelalte dispoziții
ale art. 125 CP RM, ci doar în Codul contravențional. Prin deci, dispoziția cuprinsă la lit. b) art.
125 CP RM nu este una neclară. Dimpotrivă, din redacția acestui articol și a art. 263 din Codul
contravențional reese cu claritate că desfășurarea activității de întreprinzător fără licență nu este
pasibilă decât de sancțiune contravențională, și nu penală. În această ordine de idei, Curtea a
menționat că unul dintre elementele fundamentale ale dreptului și ale statului de drept îl constituie
principiul legalității. Astfel, Curtea a subliniat că, în conformitate cu principiul interzicerii
interpretării extensive a legii penale, analogia nu este niciodată permisă în dreptul penal în
detrimentul inculpatului. Dimpotrivă, în domeniul penal, legea este de strictă interpretare. În acest
sens, însăși Constituția, în articolul 22 garantează că nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau
omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. În consecință, Curtea a
conchis că lit. b) art. 125 CP RM este constituțională, în măsura în care, în redacția actuală, nu este
interpretată ca incriminând fapta de desfășurare a activității de întreprinzător fără licență”.98
Astfel, calificând desfășurarea activității de întreprinzător fără licență în baza art. 241 CP
RM (coroborat cu lit. b) art. 125 CP RM) ar însemna aplicarea prin analogie a legii penale, interzisă
de alin. (2) art. 3 CP RM. Desfășurarea activității de întreprinzător fără licență poate fi calificată
doar conform alin. (4) art. 263 CP RM.
Un interes pentru lucrarea noastră din această perspectivă, prezintă următoarea cauză din
practica judiciară: G.V. a fost învinuit de comiterea infracțiunii specificate la lit. f) alin. (2) art.
241 CP RM. În fapt, acesta deținea funcția de administrator al întreprinderii „E.” S.R.L.
Întreprinderea în cauză a fost înregistrată la 01.04.1993. La 13.05.2003, lista genurilor de
activitate desfășurate de între-prinderea „E.” S.R.L. a fost completată cu activitatea de furnizare
și (sau) transport, distribuire a gazelor naturale. Pentru desfășurarea acestei activități a fost
obținută licența valabilă până la 03.01.2009. După expirarea acestui termen, până la 31.12.2010,
respectiva întreprindere a prestat servicii de furnizare a gazelor naturale către consumatorii din
comuna Hârtopul Mare, raionul Criuleni. În timpul examinării cauzei în instanța de judecată s-a
stabilit că G.V. a fost sancționat pentru aceeași faptă în baza alin. (4) art. 263 din Codul

98Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind excepția de neconstituționalitate a articolului 125 lit.
b) din Codul penal, a articolelor 7 alin. (7), 39 pct. 5), 313 alin. (6) din Codul de procedură penală și a unor prevederi
din articolele 2 lit. d) și 16 lit. c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție (faptele care constituie practicarea
ilegală a activității de întreprinzător) (Sesizarea nr. 37g/2016). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.
355-359.

43
contravențional. Drept urmare, procesul penal, pornit împotriva acestuia în conformitate cu lit. f)
alin. (2) art. 241 CP RM, a fost încetat 99.
Acest caz, atrage atenția asupra faptului că făptuitorul a fost tras la răspundere în baza alin.
(4) art. 263 din Codul contravențional, pentru desfășurarea activității de întreprinzător fără licență.
Ca mai apoi, să se încerce tragerea lui la răspundere penală pentru aceeași faptă conform art. 241
CP RM. Suntem de părerea că a fost întemeiată aplicarea alin. (4) art. 263 din Codul
contravențional, cu toate că mărimea venitului obținut a constituit 415.299 de lei. Deoarece,
întreprinderea „E.” S.R.L. era înregistrată, însă desfășura activitatea de întreprinzător fără licență.
În asemenea caz aplicarea art. 241 CP RM ar fi fost neîntemeiată.
O altă cauză din practica judiciară, reprezintă întreprinderea „V.” S.R.L. care a fost
învinuită de săvâr-șirea infracțiunii prevăzute la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. În fapt, în
perioada 01.01.2012-31.12.2013, pe teritoriul mun. Bălți aceasta a efectuat, fără licență,
retransmisia unor canale TV prin rețelele de televiziune prin cablu. În rezultat, întreprinderea
„V.” S.R.L. a obținut un profit în mărime de 205,4 mii de lei100. Remarcăm că, în acest caz,
întreprinderea era înregistrată, însă nu deținea licență. Deci, lipsește temeiul aplicării art. 241
CP RM. Răspunderea urma să fie aplicată în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional.
Totodată, alte două cauze din practica judiciară sunt, întreprinderea „I.T.” S.R.L.
desfășoara activitatea de transport rutier contra cost. Această întreprindere este înregistrată și
deține licența pentru o asemenea activitate. Drept temei pentru învinuirea acestei întreprinderi în
baza lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM a servit nerespectarea condițiilor prevăzute de
licență.101Ulterior întreprinderea „I.T.” S.R.L. a fost liberată de răspundere penală. Însă, motivul
l-a constituit expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală 102.Suntem de
părerea că esteneântemiată calificarea faptei comise de întreprinderea „I.T.” S.R.L. Deoarece fapta
comisă nu este pasibilă de răspundere nici măcar în baza alin. (4) art. 263 din Codul
contravențional. În situațiile prezentate în cele două cauze, nerespectarea condițiilor prevăzute de
licență este pasibilă, de sancțiunea stabilită la lit. f) alin. (2) art. 21 al Legii privind reglementarea

99 Sentința Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 22.04.2013. Dosarul nr. 1-118/ 2013.
http://www.jci.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
100Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 13.05.2016. Dosarul nr. 1-870/2014. http://www.jbl.instante.justice.md
(vizitat 29.11.2018).
101Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 16.08.2011. Dosarul nr. 1-608/2011. http://www.jbl.instante.justice.md
(vizitat 29.11.2018).
102Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 07.09.2011. Dosarul nr. 1-533/2011. http://www.jbl.instante.justice.md
(vizitat 29.11.2018).

44
prin licențiere a activității de întreprinzător. Astfel în aceste două cauze exemplificate mai sus a
fost admisă aplicarea legii penale prin analogie.

2.4. Urmările prejudiciabile în cazul infracțiunilor de practicare ilegală
a activității de întreprinzător
Caracterizarea urmărilor prejudiciabile ca consecință a infracțiunilorreglementate la art.
241 CP RM, legislatorul recurge la sintagmele „profit în proporții mari” (alin. (1)) și „profit în
proporții deosebit de mari” (lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM).
Cu referire la urmările prejudiciabile în cazul infracțiunilor de practicare ilegală a activității
de întreprinzător, este relevanță expunerea lui V. Iacuboi: „Interesantă este următoarea
particularitate a normativizării răspunderii penale pentru practicarea ile-gală a activității de
întreprinzător (activității bancare), conform art. 171 sau 172 din Codul penal al Federației Ruse.
Astfel, potrivit acestor două articole, pentru desemnarea uneia dintre urmările prejudiciabile este
folosit termenul „venituri”. Totuși, definind înțelesul acestui termen, instanța supremă îi atribuie
o semnificație mai restrânsă, cea de „profit”. La concret, în corespundere cu pct. 12 al Hotărârii
Plenului Judecătoriei Supreme a Federației Ruse cu privire la practica judiciară în cauzele
referitoare la activitatea de întreprinzător ilegală și legalizarea (spălarea) mijloacelor bănești și a
altor bunuri, obținute pe cale ilegală, prin „venituri”, în contextul art. 171 din Codul penal al
Federației Ruse, se are în vedere „câștigul obținut din valorificarea produselor (lucrărilor,
serviciilor) pe parcursul desfășurării ilegale a activității de întreprinzător, excluzând cheltuielile
legate de desfășurarea ilegală a activității de întreprin-zător”” 103.
Precizăm că anume mărimea profitului obținut reprezintă principala deosebire între
infracțiunile prevăzute la alin. (1) și lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. Referitor la asta, V. Stati
menționează: „În cazul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 241 CP RM, este esențial ca mărimea
profitului obținut să nu depășească 5000 unități convenționale. În caz contrar, răspunderea se va
aplica pentru infracțiunea specificată la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM” 104.
În reglementarea alin. 4 art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi se
prevede: „Pentru desfășurarea… activităților interzise pe teritoriul Republicii Moldova,… organele

103Iacuboi V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător: reglementarea răspunderii con-form codurilor penale
ale unor state din spațiul CSI. În: Revista Națională de Drept, 2007, nr. 12, p. 58-62.
104Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM), Op. Cit., p. 279-289.

45
fiscale… aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obținută în urma activităților
menționate”105. Suntem de părerea că o astfel de răspundere extrapenală poate fi aplicabilă doar
pentru prestarea unor genuri de activitatăți interzise de legislație, care nu implică producerea
urmărilor prejudiciabile sub forma obținerii unui profit în proporții mari. Referitor la infracțiunile
specificate la art. 241 CP RM (privite prin prisma lit. b) art. 125 CP RM), aplicarea suplimentară
a unei asemenea răspunderi extrapenale este necesară să fie exclusă. Din acest punct de vedere,
este util să precizămprevederea de la alin. (1) art. 233 din Codul fiscal: „Tragerea la răspundere
pentru încălcarea fiscală se face în temeiul legislației fiscale în vigoare în timpul și la locul
săvârșirii încălcării, cu excepția situa-țiilor când legea nouă prevede sancțiuni mai blânde, cu
condiția că încălcarea fiscală, prin carac-terul ei, nu atrage după sine, în condițiile legii,
răspunderea penală (sublinierea ne aparține – n.a.)”106. În acest sens considerăm regula stabilită de
alin. (1) art. 233 din Codul fiscal ar trebui să fie aplicabilă și pentru dispoziția de la alin. 4 art. 10
al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
Cu referire la situația dată, în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza
Ziliberberg contra Moldovei se menționează: „Pentru ca articolul 6 al Convenției europene pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale 107 să devină aplicabil, este suficient ca
abaterea în cauză să fie, prin natura sa, „penală” din punctul de vedere al Convenției sau ar trebui
să facă persoana în cauză pasibilă de o sancțiune care, datorită naturii sale și gradului de severitate,
ține, de obicei, de domeniul „penal”… totodată dl Ziliberberg a fost sancționat de instanțele
judecătorești cu amendă. Amenda nu a avut ca scop compensarea materială a prejudiciul, dar de a
pedepsi și de a preveni… Curtea reiterează că caracterul punitiv este, tradițional, trăsătura
distinctivă a pedepselor penale”108.
Suntem de părerea că amenda în mărimea venitului brut, realizat în urma activităților
interzise pe teritoriul Republicii Moldova, specificată la alin. 4 art. 10 al Legii cu privire la
antreprenoriat și întreprinderi, exprimă o sancțiune care corespunde (sau, chiar, depășește), după
gradul de asprime, pedeapsa amenzii în sensul art. 64 CP RM. Coantumul amenzii, specificate la
alin. 4 art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, este întotdeauna fix. Care nu

105Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 03.01.1992. În:
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2, alin. (4) art. 10.
106 Codul fiscal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.
62, alin. (1) art. 233.
107Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, adoptată la Roma la 04.11.1950. În:
Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Vol. 1. Chișinău: Moldpres, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1998, p. 341-358.
108 Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ziliberberg contra Moldovei.
http://jurisprudentacedo.com/Ziliberberg-c.-Moldovei-Necitarea-in-cadrul-procedurilor-penale.html (vizitat 26.11.2018)

46
poate fi individualizată. Aceasta caracterizează natura sancțiunii prevăzute la alin. 4 art. 10 al Legii
cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Astfel, scopul sancțiunii prevăzute la alin. 4 art. 10 al
Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi poate fi comparat cu cel enunțat la alin. (2) art.
61 CP RM: „restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și pre-venirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane”. Scopul sancțiunii
stabilite la alin. 4 art. 10 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nu poate reprezenta
compensarea materială a prejudiciului. Deoarece activitățile interzise pe teritoriul Republicii
Moldova nu au ca consecință producerea unui prejudiciu 109.
Cu referire la situația dată, precizăm că în legislația penală ale unor state, urmările
prejudiciabile ale infracțiunilor întrunite sub denumirea de practicare ilegală a activității de
întreprinzător sunt prescrise întro manieră alternativă. După cum urmează, în art. 192 din Codul
penal al Republicii Georgia110este prevăzut „producerea unor daune în proporții considerabile sau
obținerea unor venituri în proporții mari”. Un asemenea caz este art. 171 din Codul penal al
Federației Ruse111 se precizează „producerea unor daune în proporții mari cetățenilor,
organizațiilor sau statului ori obținerea unor venituri în proporții mari”. O altă prevedere este în
art. 258 din Codul penal al Republicii Tadjikistan112 specifică „obținerea unor venituri în proporții
mari sau producerea unor daune în proporții mari cetățenilor, organizațiilor comerciale ori
necomerciale sau statului”.
Amintim că o precizare asemănătoare era specificată în art. 241 CP RM înainte de intrarea
în vigoare a Legii pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova,
adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 18.12.2008113: la litera e) alineatul (2) erau
prevăzutesintagmele „în proporții deosebit de mari”; la litera f) alineatul (2) era și este specificată
sintagma „cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari”. Considerăm justificată
renunțarea la această concepție, prin excluderea literei e) din alin. (2) art. 241 CP RM.

109 Băbălău D. Infracțiunile prevăzute la art. 241 din Codul penal al Republicii Moldova: momentul de consumare, urmările
prejudiciabile și legătura de cauzalitate. În: Актуальные научные исследования в современном мире: XVI Международная
научная конференция (26-27 августа 2016 г., Переяслав-Хмельницкий). Сборник научных трудов. Переяслав-
Хмельницкий, 2016, Вып. 8, ч. 1, р. 112-125.
110 The Criminal Code of Georgia. http://www.parliament.ge/index.php?lang_id= GEO&sec_id= b69&kan_det=det&kan_id=673,
art. 192, (vizitat 25.11.2018).
111 Уголовный кодекс Российской Федерации. În: Собрание законодательства Российской Федерации, 1996, № 25, art. 171.
112 Кодекси Ҷиноятии Ҷумҳурии Тоҷикистон. http://mmk.tj/legislation/base/codecs/ , art. 258 (vizitat 25.11.2018)
113 Legea pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
18.12.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44.

47
Referitor la desfășurarea unor genuri de activitate interzise de legislație, aceasta nu poate
cauza niciun fel de pagube. Producerea lor depășește cadrul stabilit de lit. b) art. 125 și de art. 241
CP RM, care necesită o calificare aparte conform art. 149, 157 sau altor articole din Codul penal.
Precizăm că, în ipoteza desfășurării activității de întreprinzător cu utilizarea unor coduri
fiscale străine, cele comise urmează a fi calificate suplimentar conform art. 196 CP RM sau art.
106 din Codul contravențional. În acest caz, daunele materiale se află în legătură de cauzalitate cu
faptele prevăzute la aceste articole.

2.5 Legătura de cauzalitate în ipoteza infracțiunilor de practicare
ilegală a activității de întreprinzător
Odată cuanaliza urmărilor prejudiciabile reglementate la art. 241 CP RM ne vom orienta
spre examinarea legăturii de cauzalitate dintre aceste urmări și fapta prejudiciabilă de practicare
ilegală a activității de întreprinzător.
În sursele doctrinei penale acest semn al laturii obiective a infracțiuni respective este
caracterizat în felul următor: „În cadrul faptei incriminate la art. 241 CP RM va exista o legătură
de cauzali-tate între faptă și urmarea prejudiciabilă atunci când practicarea ilegală a activității de
întreprin-zător se înscrie în antecedența cauzală de obținere a profitului în calitate de verigă
(condiție) necesară în producerea rezultatului”114; „Ca element al laturii obiective a infracțiunii de
practicare ilegală a activității de întreprinzător, legătura de cauzalitate apare ca o relație de la cauză
la efect, care trebuie să existe între acțiunea sau inacțiunea prevăzută la art. 125 CP RM și urmarea
imediată, profitul”115; „Pentru aplicarea răspunderii în baza alin. (1) art. 241 CP RM, este necesar
ca urmările prejudiciabile sub forma obținerii profitului în proporții mari să se afle în legătură
cauzală cu fapta de practicare ilegală a activității de întreprinzător, nu cu o altă faptă (de exemplu,
cu fapta de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere)”116.

114 Berliba V. Răspunderea penală pentru delictele fiscale: Teză de doctor habilitat în drept. Chișinău, 2015, p. 208.
115 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător, Op. Cit., p.
90.
116 Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 89.

48
Cu referire la legătura de cauzalitate în ipoteza infracțiunilor de practicare ilegală a
activității de întreprinzător, prezintă interes următoarea cauză din practica judiciară: I.V. a fost
condamnată în baza lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. În fapt, în perioada 2005-2006 aceasta a
exercitat funcția de director al întreprinderii „E.-P.” S.R.L. Printre genurile de activitate per-
mise întreprinderii în cauză nu se număra prestarea serviciilor în domeniul recrutării cetățeni-lor
Republicii Moldova pentru muncă în alte state. Sub pretextul perfectării vizelor „Schengen” și al
încheierii contractelor pentru prestarea muncii în unele state europene, I.V. a sustras, prin
înșelăciune și abuz de încredere, de la mai multe persoane mijloace bănești în proporții deosebit
de mari. Sentința de condamnare a lui I.V. a fost contestată în ordine de apel de către procuror.
Acesta a solicitat casarea ei cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare, conform învi-nuirii
aduse. Autorul contestării a argumentat că probele administrate și examinate au confirmat
vinovăția lui I.V. în săvârșirea infracțiunii de însușire în proporții deosebit de mari, prevăzute la
alin. (2) art. 195 CP RM. Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a susținut poziția
instanței de apel că fapta comisă de I.V. nu conține elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute la lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. Aceasta deoarece întreprinderea condusă de I.V. nu
a obținut niciun profit. Ceea ce întreprinderea trebuia să obțină ca profit nu era reflectat de către
I.V. în evidența contabilă a întreprinderii „E.-P.” S.R.L. Toți banii, care trebuiau să-I revină
acestei întreprinderi, au fost sustrași de către I.V. pe calea săvârșirii unor acte infracțio-nale
omogene, având același scop și alcătuind în ansamblu infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 195
CP RM117.
În cazul dat, suntem de accord cu calificarea acțiunii comise de I.V. în baza alin. (2) art.
195 CP RM. Din cele menționate rezultă evident că pagubele produse se află în legătură cauzală
cu acțiunea care a fost specificată la această normă, nu cu acțiunea descrisă la art. 241 CP RM.
În cauzaexaminată nu se atestă concursul infracțiunilor prevăzute la alin. (2) art. 195 și la
lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM. Totodată nu este prezent concursul dintre două infracțiuni materiale,
dacă urmarea prejudiciabilă este una singură și este în legătură cauzală cu una dintre aceste
infracțiuni. Astfel, susținem opinia lui S.A. Plotnikov, care omite posibilitatea concursului ideal
dintre infracțiunile întrunite sub denumirea de escrocherie și infracțiunile întrunite sub denumirea
de practicare ilegală a activității de întreprinzător118.

117 Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2009. Dosarul nr. 1ra-864/ 2009. www.csj.md (vizitat
25.11.2018)
118 Плотников С.А. Уголовная ответственность за незаконное предпринимательство, Op. Cit., p. 23.

49
O altă cauză din practica judiciară, privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii,
G.I. a fost achitat de învinuirea de comitere a faptei incriminate la alin. (1) art. 330„Primirea de
către un funcționar a recompensei ilicite” din Codul penal. În fapt, acesta a pretins că deține
funcția de expert teh-nic în cadrul Întreprinderii de Stat „Direcția de Verificare și Expertizare a
Proiectelor de Construcție”. În aceste circumstanțe, la 12.07.2007, G.I. a extorcat de la N.D. o
recompensă ilicită în mărime de 1000 de lei. În schimbul acestor bani, G.I. a promis să urgenteze
efectuarea expertizei tehnice legate de posibilitatea de a fi construită o anexă la apartamentul lui
N.D. Sentința de achitare a lui G.I. a fost contestată în ordine de apel de către procuror. Acesta a
solicitat ca G.I. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 330
CP RM. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău apelul declarat de procuror a
fost admis parțial. Drept urmare, sentința de achitare a fost casată, fiind pronunțată o nouă
hotărâre. Conform acesteia, G.I. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la
alin. (1) art. 241 CP RM. Astfel, fapta săvârșită de G.I. a fost recalificată. Întru susținerea unei
asemenea soluții, s-a motivat că, la momentul săvârșirii infracțiunii, G.I. nu deținea funcția de
expert tehnic în cadrul Întreprinderii de Stat „Direcția de Verificare și Expertizare a Proiectelor
de Construcție”, deci nu avea calitatea de funcționar al unei întreprinderi de stat. În același timp,
G.I. a obținut un profit ca urmare a practicării ilegale a activității de întreprinzător119.
Nu este clar care este mărimea „profitului” obținut., totodată ridică semne de întrebare de
ce acesta a fost catalogat ca fiind de proporții mari. Un alt obstacol pentru calificareaacțiunii
comise de G.I. conform alin. (1) art. 241 CP RM. Or, G.I., în momentul când semna actul cu privire
la rezultatul expertizei, pretindea că era expert „cu actele în regulă”. Astfel, el pretindea că are
competența să semneze un asemenea de act. Însă, aceasta nu corespundea realității,deoarece îi
lipsea licența și brevetul. Drept urmare, răspunderea trebuia să i se aplice în baza art. 190 CP RM.
Din cele constatate putem preciza că urmările prejudiciabile sub formă de daună patrimonială se
aflau în legătură cauzală cu acțiunea de escrocherie, nu cu acțiunea de practicare ilegală a activității
de întreprinzător. Înasemenea caz, putem sugeraprecizările prezentate de S. Brînza și V. Stati:
„Atunci când persoana publică sau persoana pub-lică străină nu are în competență acțiunile, a căror
îndeplinire, neîndeplinire, grăbire sau întârziere o urmărește, reiese că remunerația ilicită este
sustrasă (în cazul primirii remunerației ilicite) sau se încearcă a fi sustrasă (în cazul acceptării
remunerației ilicite). Or, fiind imposibilă urmărirea scopului consemnat în alin. (1) art. 324 CP
RM – desemnat prin cuvintele „pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi

119Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20.10.2009. Dosarul nr. 1ra-992/ 2009.
www.csj.md (vizitat 29.11.2018)

50
îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale (sublinie-rea ne aparține – n.a.) sau contrar
acesteia” – unicul scop posibil devine cel de cupiditate. În ipo-teza reliefată, întrucât sustragerea
este însoțită de înșelăciune sau de abuz de încredere, răspun-derea se va aplica pentru una dintre
infracțiunile prevăzute la art. 190 (cu sau fără trimitere la art. 27) din Codul penal” 120.
În asemenea situație atragem atenția asupra pct. 5.2 al Hotărârii Plenului Curții Supreme
de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile
de corupție, nr. 11 din 22.12.2014, se explică: „Dacă, în cazul pretinderii, acceptării, primirii sau
extorcării remunerației ilicite ce nu i se cuvin, acțiunea pe care urma să o execute făptuitorul nu
ținea de atribuțiile lui de serviciu, dar el susținea că este în drept s-o înde-plinească în interesul
corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, fără a avea de fapt o asemenea posibilitate,
fapta nu poate fi calificată drept corupere pasivă. În asemenea circums-tanțe, în ipoteza primirii
remunerației ilicite, cele comise vor alcătui elementele componenței infracțiunii de escrocherie
(art. 190 CP RM)” 121.
Putem afirma cu siguranță că asemenea criterii de delimitare pot fi generalizateîn cadrul
delimitării infracțiunilor prevăzute la art. 190 de cele prevăzute la art. 241 CP RM. Deasemenea,
atât în situația încălcărilor normelor de drept civil, cât și în cadrul infracțiunilor prevăzute la art.
241 CP RM, nu se sustragere, nici nu este prezentă înșelăciune sau abuz de încredere.

120Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, p.384.
121 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răs-punderea penală pentru
infracțiunile de corupție, nr. 11 din 22.12.2014. http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=195 (vizitat 24.11.2018)

51
III. LATURA SUBIECTIVĂ ȘI SUBIECTUL INFRACȚIUNILOR DE
PRACTICARE ILEGALĂ A ACTIVITĂȚII DE ÎNTREPRINZĂTOR.
3.1. Latura subiectivă a infracțiunilor de practicare ilegală a activității
de întreprinzător
Latura subiectivă a infracțiunii redă atitudinea psihică a făptuitorului față de obiectivitatea
acțiunii sale de conduită. În privința infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM, latura subiectivă
se caracterizează prim următoarele semne: vinovăție; scop; motiv.
În prim plan,vom face referire la vinovăția reprezentată în ipoteza infracțiunilor întrunite
sub denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător.
În asemenea caz, unii autori sugerează că intenția directă sau indirectă reprezintă vinovăția
la ănfăptuirea acestor infracțiuni.122Astfel, opinăm că infracțiunile reglementate la art. 241 CP RM
pot fi înfăptuite cu intenție indirectă doar înainte de intrarea în vigoare a Legii pentru modificarea
și completarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova
la 18.12.2008123. Până la acel moment, consecințele prejudiciabile se puteau fi exprimate și în
daune în proporții deosebit de mari (lit. e) alin. (2)). Astfel,concomitent cu asemenea daune
făptuitorul manifesta intenție directă sau indirectă. Făptuitorul realizează despre caracterul
prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale de practicare ilegală a activității de întreprinzător,
prevedea producerea pagubelor în proporții deosebit de mari, dorea sau admitea, în mod conștient,
producerea acestor daune.
În raport cu reglementarea în vigoare a art. 241 CP RM, urmările prejudiciabile se pot
exprima doar în obținerea unui profit în proporții mari (alin. (1) art. 241 CP RM) sau în obținerea
unui profit în proporții deosebit de mari (lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM). În asemenea circumstanțe,
credem că vinovăția se poate caracteriza exclusiv prin intenție directă.
Prezentând argumentele de rigoare, nu putem să nu abordăm problema privind scopul
infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM.
În sursele doctrinei penale, prin „scopul infracțiunii” se subînțelege: „finalitatea urmărită
de făptuitor, situația la care vrea să ajungă acesta prin săvârșirea faptei”124; „ceea ce vrea să reali-

122 Гаухман Л.Д., Максимов С.В. Преступления в сфере экономической деятельности. Москва: ЮрИнфоР, 1998, p. 139.
123 Legea pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
18.12.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44.
124 Zolyneak M. Drept penal. Partea Generală. Vol. II. Iași: Universitatea „Al.I. Cuza”, 1976. p. 106.

52
zeze pe plan subiectiv infractorul prin producerea urmării acțiunii (inacțiunii) sale periculoase”125;
„reprezentarea clară a rezultatului faptei de către făptuitor”126; „obiectiv propus și reprezentat de
făptuitor ca rezultat al acțiunii sau inacțiunii sale”127; „repre-zentarea persoanei cu privire la
rezultatul activității sale ori, altfel spus, rezultatul ideal”128; „modelul ideal (imaginar) al
rezultatului viitor dorit, la a cărui producere tinde infrac-torul pe calea comiterii infracțiunii”129.
Din cele evedențiate este clar că scopul infracțiunii reprezintă acel semn al laturii subiective
a infracțiunii care constituie rezultatul imaginar al acțiunii sau inacțiunii prejudiciabile.
Susținem cu desăvârșire opinia lui V. Spalatu. Sintagma „scopul de profit” (care se
utilizează pentru caracterizarea unor infracțiuni contra patrimoniului) nu este corespunzător pentru
a prezenta scopul infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM. Întrebuințarea unei astfel de
sintagme ar face extrem de dificilă divizarea acestor infracțiuni de cele prevăzute la art. 190 CP
RM130.
În asemenea situație putem afirma că anume scopul asigurării unei surse permanente de
venituri, și nu scopul obținerii veniturilor, caracterizează scopul infracțiunilor specificate la art.
241 CP RM. O tranzacție singulară este înfăptuită în scopul obținerii veniturilor, însă nu poate fi
calificată în baza art. 241 CP RM.
Astfel, considerăm că indiferent de gradul de realizare a scopului infracțiunii, nu poate fi
posibil ca subiectul infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM să urmărească asigurarea unei
surse permanente de venituri, iar consecințele prejudiciabile să se exprime în obținerea unui profit
în proporții mari sau în obținerea unui profit în proporții deosebit de mari. Reglementarea art. 241
CP RM descrie o ipoteză care nu corespunde realității obiective. În asemenea situație, considerăm
necorespunzătoare descrierea în acest articol a urmărilor prejudiciabile prin sintagmele „obținerea
unui profit în proporții mari” și „obținerea unui profit în proporții deosebit de mari”.
O altă referință, alături de vinovăție și scop, printre semnele laturii subiective a infrac-
țiunilor analizate se numără motivul.

125 Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol. I. Iași: Chemarea, 1995, p. 122.
126 Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. București: Șansa, 1997, p. 198.
127 Cioclei V. Mobilul în conduita criminală. București: ALL Beck, 1999, p. 262.
128Гаухман Л.Д. Квалификация преступлений: закон, теория, практика. Москва: ЮрИнфоР, 2001, p. 167.
129Рарог А.И. Квалификация преступления по субъективным признакам. Москва: Юриди-ческий Центр Пресс, 2002, p.
149.
130 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activi-tății de întreprinzător, Op. Cit.,
p.105.

53
Cu referire la conținutul noțiunii „motivul infracțiunii”, în doctrina dreptului penal au fost
expuse opinii aseamătoare, Astfel, după C. Bulai, „prin mobil sau motiv al infracțiunii se înțelege
impulsul intern al făptuitorului la săvârșirea infracțiunii, adică acea dorință, tendință, pasiune, acel
sentiment ce a făcut să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârșirii unei anu-mite activități
conștient orientate într-o anumită direcție în vederea satisfacerii acelei dorințe, tendințe, pasiuni
etc.” 131. Opinia lui V. Dobrinoiu, „prin mobil al infracțiunii se înțelege impulsul intern din care
se naște rezoluția infracțională și, pe cale de con-secință, punerea în executare a acesteia”132.
Referitor la motivul infracțiunii, Gh. Alecu expune: „Acest element reprezintă tocmai geneza
procesului psihic care precede și impulsionează pe subiect să se hotărască a comite o anumită
infracțiune”133. Potrivit lui V. Păvăleanu, „prin „mobilul infracțiunii” se înțelege motivul sau
impulsul interior care determină hotărârea infrac-țională și, deci, implicit comiterea
infracțiunii”134.
Astfel, motivul infracțiunii reprezintă impulsul interior care îl determină persoana să
săvârșească infracțiunea.
Putem concluziona că, interesul material caracterizează motivul principal al infracțiunilor
reglementate la art. 241 CP RM. În asemenea cazuri când interesul material reprezintă motivul
principal, acesta este urmat de un alt motiv. Un alt motiv al infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP
RM îl reprezintă: teama făptuitorului de a-și asuma calitatea de întreprinzător; năzuința
făptuitorului de a nu fi identificat.
3.2. Subiectul infracțiunilor de practicare ilegală a activității de
întreprinzător
Examenând prevederile art. 241 CP RM prin intermediul dispoziției art. 21 CP RM,
subliniem că subiect al infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM poate fi atât persoana fizică, cât
și persoana juridică.
Ce ține persoana juridică, în conformitate cu alin. (3) art. 21 CP RM, aceasta este pasibilă
de răspundere penală pentru o acțiuneareglementată de legea penală dacă nu a îndeplinit sau a
îndeplinit necorespunzător prevederile directe ale legii ce stabilesc interdicții referitor laprestarea
unei anumite activități și se constată cel puțin una dintre următoarele circumstanțe: a) fapta a fost

131Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. București: ALL, 1997, p. 192.
132 Dobrinoiu V., Pascu I., Molnar I. et al. Drept penal. Partea Generală. București: Europa Nova, 1999, p. 171.
133Alecu Gh. Drept penal. Partea Generală. Constanța: Europolis, 2007, p. 197.
134Păvăleanu V. Drept penal general: conform noului Cod penal. București: Universul Juridic, 2012, p. 143.

54
săvârșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu
funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu
funcții de conducere; c) fapta a fost săvârșită din cauza lipsei de supraveghere și control din partea
persoanei împuternicite cu funcții de conducere.
Conform opiniei lui N. Roșca și S. Baieș, persoanele juridice, care pot desfășura activitate
de întreprinzător, se numesc persoane juridice cu scop lucrativ (societăți comerciale, societăți
coopera-tiste, întreprinderi)135. O părere mai larg expusă o exprimă V. Stati: „O organizație neco-
mercială poate practica activitatea de întreprinzător, însă profitul, realizat de pe urma acestei
activități, este folosit pentru îndeplinirea scopului de bază, a celui nonlucrativ. De exemplu, uni-
versitatea este finanțată de la bugetul de stat, dar, deoarece mijloacele bugetare sunt insuficiente,
această instituție este în drept să practice și o activitate de întreprinzător: să organizeze studii și
cursuri cu plată, să dea în arendă patrimoniul său, să comercializeze mărfuri și utilaje vandabile,
să presteze servicii de intermediere etc. Rezultă că orice întreprindere practică activitatea de
întreprinzător, însă nu orice persoană fizică sau juridică, care practică activitatea de întreprinză-
tor, este o întreprindere” 136.
Astfel, o persoana juridică cu scop nelucrativ (necomercial), care desfășoară activitatea de
întreprinzător, poate fi subiect al infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM.
Precizăm că persoana juridicăpoate avea nu doar calitatea de autor al infracțiunilor
analizate. Dacă să relevăm un exemplu din practica judiciară, când întreprinderea „V.” S.R.L. a
fost condamnată în baza alin. (3) art. 42 și lit. b), c) și f) alin. (2) art. 241 CP RM 137, Observăm
că, această întreprindere a fost trasă la răspundere în calitate de organizator al infracțiunii prevăzute
la art. 241 CP RM, autor fiind o persoană fizică.
Cu referire la persoana fizică, o definiție a noțiunii „persoană fizică” găsim în art. 17 din
Codul civil care prevede că persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și de
obligații civile.

135 Roșca N., Baieș S. Dreptul afacerilor. Vol. I. Op. Cit., p. 49.
136 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activi-tății de întreprinzător, Op. Cit.,
p. 36.
137Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău, din 12.01.2016. Dosarul nr. 1-147/2016.
http://www.jcn.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).

55
Alin. (1) art. 21 CP RM cere, ca subiectul persoană fizică să fie responsabil. Din art. 22 CP
RM reiese că este responsabilă acea persoană fizică care are capacitatea de a realizacaracterul
prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile.
În calitate de subiect al infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM, persoana fizică respon-
sabilă trebuie să aibă împlinită, la momentul săvârșirii infracțiunii, vârsta de 16 ani.
În doctrina juridică sunt exprimate păreri, care precizează că nu vârsta de 16 ani este vârsta
minimă a răspunderii penale pentru persoanele fizice care săvârșesc infracțiunile întrunite sub
denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător. În acest context, T.O. Koșaeva este
de părere că subiect al respectivelor infracțiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvâr-șirii infracțiunii are împlinită vârsta de 18 ani138. Potrivit lui P.N. Pancenko, la 18 ani
persoana fizică dobândește capacitatea deplină de exercițiu; de aceea, răspunderea pentru
infracțiunile întrunite sub denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător poate fi
aplicată doar persoanelor care la momentul comiterii infracțiunii au atins vârsta de 18 ani.139
Potrivit prevederilor art. 19 și 20 din Codul civil, doar persoana fizică, care are capacitate
deplină de exercițiu, poate exercita activitatea de întreprinzător. Din art. 20 din Codul civil reiese
că activitatea de întreprinzător poate fi practicată de sine stătător de la vârsta de 18 ani. Evident,
cu respectarea următoarelor condiții: 1) nu este lipsită de capacitatea de exercițiu din cauza
tulburărilor psihice (în corespundere cu art. 24 din Codul civil); 2) nu este limitată în capacitate de
exercițiu din cauza abuzului de alcool, substanțe narcotice sau alte substanțe psihotrope (în
conformitate cu art. 25 din Codul civil). Din alin. (2) art. 25 din Codul civil rezultă că persoana,
limitată în capacitate de exercițiu din cauza abuzului de alcool, substanțe narcotice sau alte
substanțe psihotrope, poate practica activitatea de întreprinzător doar cu acordul curatorului.
Totodată, și alte legi specifică vârsta de 18 ani pentru a practica activitatea de
întreprinzător. De exemplu, conform alin. (1) art. 9 al Legii privind gospodăriile țărănești, adoptate
de Parlamentul Republicii Moldova la 03.11.2000140, fondator al gospodăriei țărănești poate fi
persoana fizică care a atins vârsta de 18 ani, are capacitate de exercițiu deplină, posedă teren cu
drept de proprietate privată.

138Уголовный кодекс Российской Федерации. Постатейный комментарий. Ч. 2 / Под ред. И.Л. Марогулова. Москва: Интел-
Синтез, 1996, p. 101.
139 Научно-практический комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. Т. 1 / Под ред. П.Н. Панченко.
Нижний Новгород: НОМОС, 1996, p. 470.
140 Legea privind gospodăriile țărănești, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 03.11.2000. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2001, nr. 14-15, alin. (1) art. 9.

56
Astfel evidențiem că, vârsta minimă a persoanei pasibile de răspundere în baza art. 241 CP
RM este în unele cazuri de 16 ani, iar în alte cazuri de 18 ani. Această divergență își are cauza în:
1) particularitățile ce caracterizează modalitățile normative specificate în art. 125 CP RM; 2)
posibilitatea de dobândire a capacității depline de exercițiu înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Concluzionăm că dacă activitatea de întreprinzător este pasibilă de înregistrare de stat sau
este desfășurată după trecerea procedurii de înregistrare de stat, atunci subiectul infracțiunii trebuie
să respecte condițiile reglementate de lege privind vârsta admisă de la care poate fi practicată
activitatea de întreprinzător. În prevederile la lit. a), c) și d) art. 125 CP RM subiect al infracțiunilor
prevăzute la art. 241 CP RM nu poate fi persoana care nu a atins vârsta de 18 ani și care practică
activitatea de întreprinzător fără a respecta prescrpțiilespecificate de lege referitor vârsta admisă
de la care poate fi practicată activitatea de întreprinzător. Astfel, în reglementarea prevăzută la lit.
b) art. 125 CP RM subiect al infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM poate fi persoana care nu
a atins vârsta de 18 ani și care practică activitatea de întreprinzător fără a respecta condițiile
specificate de lege privind vârsta admisă de la care poate fi practicată activitatea de întreprinzător.
Reiese în această prevedere că, activitatea de întreprinzător nu este pasibilă de înregistrare de stat.
În asemenea situație, subiectului infracțiunii nu-i revine obligația să respecte condițiile prevăzute.

3.3. Săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe personae
Potrivit prevederilor lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM, răspunderea penală se agravează atunci
cînd practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea unui profit în proporții
mari, este săvârșită de două sau mai multe persoane.
Atît în CP al RM este prezentă o astfel de normă cît și reglementăriasemenea putem regăsi
în articolele corespondente cu art. 241 CP RM din legile penale ale altor state. Astfel potrivit
prevederilor lit. a) alin. 2 art. 192 din Codul penal al Republicii Georgia141este stabilită răspunderea
pentru activitatea de întreprinzător ilegală săvârșită de un grup de persoane. De esemenea, la pct.
1) alin. 2 art. 214 din Codul penal al Republicii Kazahstan142este prevăzută răspunderea pentru
activitatea de întreprinzător ilegală, activitatea bancară ilegală săvârșită de un grup de persoane.

141 The Criminal Code of Georgia. http://www.parliament.ge/index.php?lang_id= GEO&sec_id= b69&kan_det=det&kan_id=673,
lit. a) alin. 2 art. 192 (vizitat 25.11.2018).
142 Уголовный кодекс Республики Казахстан. În: Ведомости Парламента Республики Казахстан, 1997, № 15-16, pct. 1) alin.
2 art. 214.

57
Referitor la circumstanța agravantă prevăzută la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM, V. Stati
expune: „Săvârșirea de două sau mai multe persoane a infracțiunii specificate la alin. (1) art. 241
CP RM presupune nu o singură ipoteză, dar trei ipoteze: 1) săvârșirea infrac-țiunii de doi sau mai
mulți coautori; 2) săvârșirea infracțiunii de către o persoană, care întrunește semnele subiectului
infracțiunii, în comun cu una sau cu mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne (de
exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile etc.);3) săvârșirea infracțiunii
de către o persoană, care întrunește semnele subiectului infracțiunii, prin intermediul unei
persoane, care nu întrunește aceste semne (de exemplu, nu a atins vârsta răspunderii penale, este
iresponsabilă etc.)” 143.
Totodată, V. Spalatu exprimă: „Pentru calificarea faptei potrivit lit. b) alin. (2) art. 241 CP
RM, este necesar ca coautorii să întrunească semnele subiectului infracțiunii. La săvârșirea
infracțiunii respective, când numai o persoană (autor) poate avea calitatea de subiect, suntem în
prezența așa-numitei ,,participații false”. Dacă autorul folosește la practicarea ilegală a activității
de întreprinzător alte persoane care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei,
iresponsabilității sau din alte cauze, atunci acesta va fi tras la răspundere penală în calitate de autor
al infracțiunii, în baza alin. (1) art. 241 CP RM (dacă nu există alte circumstanțe agra-vante). Cu
alte cuvinte, în cazul dat, fapta nu poate fi calificată ca practicare ilegală a activității de
întreprinzător, săvârșită de două sau mai multe persoane”144.
Examenând cele precizate, putem afirma că: în cazurile în care subiectul infracțiunilor
prevăzute la art. 241 CP RM are o calitate specială, circumstanța agravantă prevăzută la lit. b) alin.
(2) art. 241 CP RM reprezintă doar ipoteza înfăptuirii infracțiunii de doi sau mai multe persoane.
În altă ordine de idei, în cazul cînd acest subiect nu are o calitate specială, circumstanța agravantă
reglementată la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM caracterizează trei posibilități: 1) infracțiunea este
săvârșită de doi sau mai mulți coautori; 2) infracțiunea este săvârșită de către o persoană, ce
întrunește semnele subiectului infracțiunii, împreună cu una saucu mai multe persoane, care nu
întrunesc aceste semne; 3) infracțiunea este săvârșită de către o persoană, care întrunește semnele
subiectului infracțiunii, prin intermediul unei persoane, care nu întrunește aceste semne.
O opinie pe care o susținem, S. Brînza și V. Stati menționează: „În cazul infracțiunii
prevăzute la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM, făptuitorii pot realiza simultan și integral latura
obiectivă a infracțiunii. Dar, la fel de posibil este ca făptuitorii să o realizeze succesiv și parțial.

143 Stati V. Infracțiuni economice: Note de curs. Op. Cit., p. 138.
144 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activității de întreprinzător, Op. Cit., p.
110.

58
Important este ca acești făp-tuitori să participe la săvârșirea, chiar și parțială, a infracțiunii
prevăzute la alin. (1) art. 241 CP RM. Noțiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul
consemnat la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM, presupune pluralitatea de făptuitori. Iar acești
făptuitori trebuie să aibă calitatea de autori mijlociți (mediați) sau de autori nemijlociți (imediați)
ai infracțiunii. Un autor – mediat sau imediat – al infracțiunii, alături de o altă persoană având
calitatea de organizator, instigator sau complice, nu formează conținutul noțiunii „de două sau mai
multe persoane””145.
Referindu-ne la alin. (2) art. 42 CP RM se presupune că făptuitorul infracțiunii săvârșește
– nemijlocit sau mijlocit – infracțiunea; din alin. (3)-(5) art. 42 CP RM reiese că organizatorul,
instigatorul sau complicele la infracțiune contribuie doar la săvârșirea acesteia.
Astfel, menționăm: în cazurile în care subiectul infracțiunilor reglementate la art. 241 CP
RM are o calitate specială, persoanele care nu au această calitate, însă care au participat la
săvârșirea infracțiunilor, vor răspunde în baza alin. (3), (4) sau (5) art. 42 și art. 241 CP RM.
În continuare prezentăm punctul de vedere exprimat de V.N. Lubeșko în vederea
dezvoltării aceastei idei: persoanele care activează în baza unui contract individual de muncă și
care nu participă la practicarea ilegală a activității de întreprinzător nu pot fi trase la răspundere
pentru infracțiunile întrunite sub denumirea de practicare ilegală a activității de întreprinzător146.
Într-o configurare asemănătoare, M.V. Talan menționează: dacă activitatea de întreprinzător este
prestată ilegal de o întreprindere, răspunderea pentru infracțiunile întrunite sub denumirea de
practicare ilegală a activității de întreprinzător nu poate fi aplicată față de cei care prestează muncă
în cadrul acelei întreprinderi, însă nu participă la activitatea de întreprinzător 147.
Astfel, privind art. 41 CP RM, se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau
a mai multor persoane la săvârșirea unei infracțiuni intenționate. Așadar, pentru a putea fi aplicat
alin. (3), (4) sau (5) art. 42 și art. 241 CP RM este obligatoriu ca participantul la infracțiunile
reglementate la art. 241 CP RM să realizeze că activitatea de întreprinzător, pentru care contribuie,
este desfășurată: a) în lipsa înregistrării (reînregistrării) la organele abilitate; b) în pofida
interdicțiilor stabilite de legislație; c) prin intermediul filialelor, reprezentanțelor, sucursalelor,
secțiilor, magazinelor, depozitelor, unităților comerciale sau altor unități neînregistrate în modul
stabilit de legislație; d) fără a fi utilizate mărcile sau fără a fi indicate în documente a codurilor

145 Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. II. Op. Cit., p. 187.
146 Лубешко В.Н. Квалифицирующие признаки незаконного предпринимательства и вопросы отграничения его от
составов других преступлений в правоприменительной практике. În: Научный журнал КубГАУ, 2003, № 2, p. 212-242.
147 Уголовное право России. Особенная часть / Под ред. Ф.Р. Сундурова, М.В. Талан. Москва: Статут, 2012, p. 162.

59
fiscale, în cazul când folosirea sau indicarea lor este reglementată de legislație, sau cu utilizarea
unor coduri fiscale străine sau plastografiate.
În altă ordine de idei, în articolele corespondente cu art. 241 CP RM din legislațiile penale
ale altor state în locul sintagmei „de două sau mai multe persoane” esteprevăzută expresia „de un
grup criminal organizat” (de exemplu la: alin. 3 art. 233 din Codul penal al Republicii Belarus148;
lit. a) alin. (2) art. 171 din Codul penal al Federației Ruse149; pct. 2) alin. 3 art. 188 din Codul penal
al Republicii Armenia150; art. 192.2.2 din Codul penal al Republicii Azerbaidjan151).
Totodată, nu poate fi exclusăși practicarea ilegală a activității de întreprinzător, orientate
spre obținerea unui profit în proporții mari, săvârșită de un grup criminal organizat sau de o organi-
zație criminală. Potrivit legii penale în vigoare, o asemenea circumstanță trebuie analizată în baza
lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM. În aceeași ordine de idei, la individualizarea pedepsei, este necesar
de a luaîn considerare prevederile de la lit. c) alin. (1) art. 77 CP RM: „săvârșirea infracțiunii prin
orice formă de participație”. Deoarececonform art. 43 CP RM, grupul criminal organizat și
organizația criminală prezintă întotdeauna forme ale participației; grupul, format din două sau mai
multe persoane, prezintă o formă a participației doar atunci când presupune coautoratul.
Opinăm asupra faptului că, în reglementarea prevăzută la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM,
dificultatea privind stabilirea mărimii profitului obținut trebuie abordată elogvent. Astfel, apelăm
la o poziție exprimată de S. Brînza și I. Botezatu: „Dacă furtul în proporții mari sau deosebit de
mari este săvârșit de două sau mai multe persoane, răspunderea lor trebuie să depindă de prezența
intenției fiecărei persoane de a cauza un prejudiciu patrimonial care, în ansamblu, va fi exprimat
în proporții mari sau deosebit de mari. Este însă posibil ca proporțiile mari sau deosebit de mari să
se compună din câteva sume ce provin din câteva episoade ale unei infracțiuni unice prelungite,
săvârșite de două sau mai multe persoane care au luat parte nu la toate aceste episoade. În acest
caz, răspunderea fiecăreia dintre aceste persoane va fi pusă în dependență nu de suma integrală,

148 Уголовный кодекс Республики Беларусь. În: Ведамасцi Нацыянальнага сходу Рэспублiкi Беларусь, 1999, № 24, alin. 3
art. 233
149Уголовный кодекс Российской Федерации. În: Собрание законодательства Российской Федерации, 1996,
№ 25, lit. a) alin. (2) art. 171.
150Уголовный кодекс Республики Армения. http://www.parliament.am/legislation.php?sel=
show&ID=1349&lang=rus, pct. 2) alin. 3 art. 188 (vizitat 21.11.2018).
151The Criminal Code of the Republic of Azerbaijan. http://www.parliament.am/library/ Qreakan/Azerbadjan.pdf,
art. 192.2.2 (vizitat 25.11.2018)

60
care a fost sustrasă de întregul grup, în toate episoadele, ci vafi limitată numai la acele episoade
care au fost executate cu participarea nemijlocită a persoanei respective”152.

3.4. Săvârșirea infracțiunii cu folosirea situației de serviciu
Potrivit prevederilor lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM, răspunderea penală se agravează în
cazul practicarii ilegale a activității de întreprinzător, soldate cu obținerea unui profit în proporții
mari, este săvârșită cu folosirea situației de serviciu.
Reglementarea dată este singura specificare prevăzută la art. 241 CP RM, potrivit cărei
obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex. Mai exact, în această reglementare,
se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la desfășurarea normală a activității de serviciu.
V. Spalatu prezintă o opinie asemănătoare, reflectândlegătura dintre obiectul infracțiunii,
prevăzute la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM, și subiectul acesteia: „Cât privește dispoziția normativă
prevăzută la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM, obiectul juridic special secundar îl constituie relațiile
privind buna desfășurare a activității de întreprinzător de către persoane cu funcții de răspundere
sau de către persoane care gestionează o organizație comer-cială, obștească sau o altă organizație
nestatală, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuții-lor lor de serviciu în mod corect, cu
respectarea intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice”153.
O pozițieasemănătoare reprezintă, V. Stati: „În această ipoteză (adică, în ipo-teza
consemnată la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM – n.a.), subiect al infracțiunii este, după caz: 1)
persoana cu funcție de răspundere; 2) persoana care gestionează o organizație comercială, ob-
ștească sau altă organizație nestatală. Persoanele care nu posedă astfel de calități speciale, dar care
au luat parte la comiterea infracțiunii împreună cu subiecții speciali sus-menționați, trebuie să
răspundă nu în calitate de coautori, dar în calitate de organizatori, instigatori sau complici la
infracțiunea prevăzută la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM”154.
În vederea celor enunțate, precizăm că la pct. 18 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de
Justiție cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, nr. 23 din

152Brînza S., Botezatu I. Analiza de drept penal a infracțiunilor prevăzute la art. 186 „Furtul” din Codul penal. În:
Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe sociale”, 2013, nr. 8, p. 142-153.
153 Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare ilegală a activi-tății de întreprinzător, Op. Cit.,
p. 111.
154 Stati V. Infracțiuni economice: Note de curs, Op. Cit., p. 139.

61
28.06.2004155, este specificat că: în reglementarea prevăzută la lit. d) alin. (2) art. 191 CP RM
(adică, reglementarea privind delapidarea averii străine săvârșită cu folosirea situației de serviciu),
subiect al infracțiunii poate fi doar persoana cu funcție de răspundere sau persoana care
gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală. Astfel de precizare
a instanței supreme exprimă singura interpretare oficială a unei reglementări asemenea cu cea de
la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM.
În cadrul art. 327 CP RM este utilizată aceeași sintagmă: „folosirea situației de serviciu”.
În situația infracțiunilor specificate de acest articol, subiect poate fi orice persoană publică.
Totodată, reglementarea de la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM este în concurență nu doar cu art. 327
CP RM, dar și cu art. 312 din Codul contravențional. Definirea noțiunii de persoană publică nu
este prevăzută în Codul contravențional. În acest Cod se operează cu noțiunea de persoană cu
funcție de răspundere. În acest sens, constatăm o divergență terminologică și semantică între Codul
penal și Codul contravențional. De aceea, atât timp cât este în vigoare interpretarea oficială din
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004, suntem de părerea că, în
reglementarea prevăzută la lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM, subiect al infracțiunii poate fi doar acea
persoană publică care posedă calitatea de persoana cu funcție de răspundere.
În doctrina dreptului penal găsimpăreri, potrivit cărora excesul de putere sau depășirea
atribuțiilor de serviciu ar intra sub incidența noțiunii „folosirea situației de serviciu”156.Contrar
acestor opinii se expune V. Stati: „Noțiunea „folosirea situației de serviciu” se referă implicit nu
la excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. Se referă doar la abuzul de putere sau
abuzul de serviciu (ori abuzul de serviciu). Aceasta rezultă din dispozițiile de la art. 327 și 335 CP
RM, precum și de la art. 312 din Codul contravențional”157.
Astfel, nu ne rămâne decât să concluzionăm că art. 327 și 335 CP RM, cît și art. 312 din
Codul contravențional, se află în concurență față de lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM. Precizăm
concurența dintre o parte și un întreg în sensul art. 118 CP RM. O altă circumstanță, care nu este
cuprinsă în această concurență, rezidă în practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată
cu obținerea unui profit în proporții mari. Analizând prevederile art. 118 CP RM, calificarea faptei
conform lit. c) alin. (2) art. 241 CP RM exclude aplicabilitatea art. 327 sau 335 CP RM sau a art.

155 Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor,
nr. 23 din 28.06.2004. http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=37 (vizitat 24.11.2018).
156Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под общ. ред. В.М. Лебедева. Москва: Норма,
2007, p. 367.
157Stati V. Unele considerații asupra practicii aplicării răspunderii penale pentru infracțiunea de violare de domiciliu
(art. 179 CP RM). În: Revista Institutului Național al Justiției, 2009, nr. 3, p. 38-47.

62
312 din Codul contravențional. În cazul în care practicarea ilegală a activității de întreprinzător,
soldată cu obținerea unui profit în proporții mari, este însoțită de excesul de putere sau depășirea
atribuțiilor de serviciu, nu mai putem expune regula fixată la art. 118 CP RM. În situația dată,
soluționarea calificării este: art. 241 (cu excepția lit. c) alin. (2)) și 328 CP RM sau art. 313 din
Codul contravențional158.

158Băbălău D. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător: Monografie. Chișinău:
Tipografia Centrală, 2016, p. 264.

63
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
În urma obiectivelor stabilite și analizeidesfășurate, relatăm concluziile generale care
constau în:
1) Potrivit faptelor menționate la art. 263 din Codul contravențional, nu este obligatoriu
ca făptuitorul să obțină venituri. Este posibil ca el doar să urmărească obținerea unor
venituri. Iar în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM, este obligatoriu să se
obțină profit (nu venituri). Totodată, profitul obținut trebuie să se exprime în proporții
mari sau deosebit de mari;
2) fiecare dintre semnele constitutive ale noțiunii „activitate de întreprinzător”, specificate
în art. 1 al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, are un caracter
indespensabil, însă considerăm limitat. În lipsa oricăruia dintre aceste semne,
desfășurarea activității nu poate fi considerată activitate de întreprinzător;
3) obiectul juridic special al infracțiunilor specificate la art. 241 CP RM îl constituie
relațiile sociale cu privire la practicarea legală a activității de întreprinzător: a) soldată
cu obținerea unui profit în proporții mari (în ipoteza infracțiunii specificate la alin. (1)
art. 241 CP RM) sau b) soldată cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari
(lit. f) alin. (2) art. 241 CP RM);
4) desfășurarea activității de întreprinzător în lipsa patentei de întreprinzător atrage după
sine la răspunderea în baza alin. (4) art. 263 din Codul contravențional, dar nupotrivit
alin. (1) art. 263 din Codul contravențional;
5) desfășurarea activității de întreprinzător fără licență nu se regăsește în dispoziția de la
lit. b) art. 125 CP RM. În astfel de cazuri, răspunderea se aplică în baza alin. (4) art.
263 din Codul contravențional. În asemenea cazuri, nu este exclusă nici aplicarea unei
norme speciale în raport cu alin. (4) art. 263 din Codul contravențional (de exemplu:
lit. l) art. 169, art. 179, alin. (1)-(3) art. 197, 248, alin. (2) art. 2771, alin. (2) art. 284,
alin. (1) art. 2932 sau altele din Codul contravențional). Totodată, poate fi aplicat art.
214 sau 2456 CP RM;
6) faptele prevăzute la art. 241 CP RM sunt infracțiuni prelungite, nu infracțiuni continue;
7) dacă făptuitorul manifestă intenție determinată sau intenție nedeterminată, calificarea
faptei trebuie făcută nu în funcție de orientarea intenției (deoarece nu poate fi
particularizată), dar în funcție de mărimea profitului obținut în mod efectiv;
8) nici intenția indirectă, nici imprudența nu pot caracteriza vinovăția manifestată în
ipoteza infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM;

64
9) interesul material reprezintă motivul de bază al infracțiunilor prevăzut la art. 241 CP
RM;
10) subiect al acestor infracțiuni este persoana care desfășoară nemijlocit activitatea de
întreprinzător;
11) în cazul în care subiect nu are o calitate specială, circumstanța agravantă reglementată
la lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM prezumă trei elemente: a) infracțiunea a fost
savârșităde doi sau mai mulți coautori; b)infracțiunea a fost savârșită de către o
persoană, care întrunește semnele subiectului infracțiunii, în comun cu una sau cu mai
multe persoane, care nu întrunesc aceste semne; c) infracțiunea a fost savârșită de către
o persoană, care întrunește semnele subiectului infracțiunii, prin intermediul unei
persoane, care nu întrunește aceste semne;
12) practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea unui profit în
proporții mari, desfășurată de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală,
trebuie să fie calificată conform lit. b) alin. (2) art. 241 CP RM. Totodată, la
individualizarea pedepsei, poate fi luată în considerare reglementarea de la lit. c) alin.
(1) art. 77 CP RM;
13) în cazul în care practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea
unui profit în proporții mari, este legată de excesul de putere sau depășirea atribuțiilor
de serviciu, calificareava fi în baza: art. 241 (cu excepția lit. c) alin. (2)) și 328 CP RM
sau art. 313 din Codul contravențional.
Conform cercetărilor desfășurate în cadrul tezei de față, venim cu unele recomandări ce
pot fi luate în considerare la perfecționarea legislației în viguare:
1) considerăm necesar substituirea în art. 241 CP RM a sintagmei „unui profit” cu
sintagma „unor venituri”;
2) necesită completarea lit. b) art. 125 CP RM cu următoarele cuvinte: „ori desfășurarea
activității de întreprinzător în lipsa licenței în cazurile când aceasta e obligatorie, sau
cu încălcareacerințelor sau condițiilor de licențiere”;
3) sintagma „dacă aceasta a cauzat daune înproporții mari” din dispoziția art. 242 CP RM
să fie înlocuită cu „dacă aceasta s-a soldat cuobținerea unui venit în proporții mari”;
4) recomandăm a fi exclusă sintagma din dispoziția de la lit. d) art. 125 CP RM
„comerciale și de fabrică”;
5) prevederile alin. 4 art. 12 din Convenția ONU împotriva corupției, adoptate la Merida
(Mexic) la 31.10.2003 și ratificate prin Legea pentru ratificarea Convenției ONU

65
împotriva corupției, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 06.07.2007
necesită a fi extins asupra tuturor infracțiunilor generatoare de venituri ilegale (inclusiv
asupra infracțiunilor prevăzute la art. 241 CP RM);
6) excluderea din partea finală a dispoziției de la alin. (1) art. 263 din Codul contravențio-
nal a cuvintelor „ori cu act de înregistrare declarat nevalabil”.

66
Bibliografie
ACTE NORMATIVE
1. Constituția Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1.
2. Codul penal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 128-129.
3. Codul penal, adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la 24.03.1961. În: Вештиле
Советулуй Супрем ал РССМ, 1961, № 10.
4. Codul fiscal, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24.04.1997. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr. 62.
5. Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, adoptată la Roma la 04.11.1950. În: Tratate internaționale la care Republica Moldova este
parte. Vol. 1. Chișinău: Moldpres, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998.
6. Legea privind protecția consumatorilor, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131.
7. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, adoptată de Parlamentul
Republicii Moldova la 03.01.1992. În: Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr. 2.
8. Legea cu privire la patenta de întreprinzător, adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 15.07.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 72-73.
9. Legea pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.12.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2009, nr. 41-44.
10. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea unor genuri
de activitate în Republica Moldova, nr. 859 din 13.08.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1998, nr. 79-80.
11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind înregistrarea gospodăriilor
țărănești (de fermier), nr. 977 din 14.09.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001,
nr. 116-118.

67
12. 95. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Foii de
parcurs pentru ameliorarea competitivității Republicii Moldova, nr. 4 din 14.01.2014. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 17-23.
13. Krimināllikums. În: Latvijas Vēstnesis, 1998, No.199/200.
14. Кримінальний кодекс України. În: Відомості Верховної Ради України, 2001,
№ 25-26.
15. Уголовный кодекс РСФСР. În: Ведомости Верховного Совета РСФСР, 1960,
№ 40.
16. Уголовный кодекс Республики Беларусь. În: Ведамасцi Нацыянальнага сходу
Рэспублiкi Беларусь, 1999, № 24.
17. Уголовный кодекс Республики Казахстан. În: Ведомости Парламента
Республики Казахстан, 1997, № 15-16, pct. 1).
18. Уголовный кодекс Российской Федерации. În: Собрание законодательства
Российской Федерации, 1996, № 25, art. 171.
19. Постановление Совета Министров СССР «О частичном изменении Правил
регистрации некооперированных кустарей и ремесленников» от 22.04. 1958 // СП СССР. №
7, 1958.
20. Гражданский кодекс Республики Беларусь. În: Ведамасці Нацыянальнага
сходу Рэспублікі Беларусь, 1999, № 7-9
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
1. Alecu Gh. Drept penal. Partea Generală. Constanța: Europolis, 2007, 572 p.
2. Cioclei V. Mobilul în conduita criminală. București: ALL Beck, 1999, 336 p.
3. Barbăneagră A., Berliba V., Gurschi C. et al. Codul penal comentat și adnotat.
Chișinău: Cartier, 2005, 656 p.
4. Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. et al. Codul penal al Republicii Moldova:
Comentariu (Legea nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. Cu toate modificările operate până la
republicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74/195 din 14.04.2009. Adnotat cu
jurispru-dența CEDO și a instanțelor naționale.). Chișinău: Sarmis, 2009, 860 p.

68
5. Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol. I. Iași: Chemarea, 1995, 415 p.
6. Băbălău D. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității de
întreprinzător: Monografie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2016, 304 p.
7. Berliba V. Răspunderea penală pentru delictele fiscale: Teză de doctor habilitat în
drept. Chișinău, 2015, 237 p.
8. Bulai C., Bulai B.N. Manual de drept penal. Partea Generală. București: Universul
Juridic, 2012, 678 p.
9. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. București: ALL, 1997, 647 p.
10. Boroi A., Gorunescu M., Popescu M. Dicționar de drept penal. București: ALL
Beck, 2004, 417 p.
11. Borodac A. Manual de drept penal. Partea Specială. Chișinău: Tipografia Centrală,
2004, 622 p.
12. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău: Tipografia
Centrală, 2011, 927 p.
13. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. I. Chișinău:
Tipografia Centrală, 2015, 820 p.
14. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău:
Tipografia Centrală, 2015, 1300 p.
15. Brînza S. Obiectul infracțiunilor contra patrimoniului. Chișinău: Tipografia
Centrală, 2005, 675 p.
16. Dobrinoiu V., Pascu I., Molnar I. et al. Drept penal. Partea Generală. București:
Europa Nova, 1999, 576 p.
17. Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. București: Șansa, 1997, 357 p.
18. Păvăleanu V. Drept penal general: conform noului Cod penal. București: Universul
Juridic, 2012, 503 p.
19. Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T. et al. Manualul judecătorului pentru cauze
penale. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013, 1992 p.

69
20. Roșca N., Baieș S. Dreptul afacerilor. Vol. I. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004,
456 p.
21. Stati V. Infracțiuni economice: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2014. 530 p.
22. Spalatu V. Analiza juridico-penală și criminologică a infracțiunii de practicare
ilegală a activității de întreprinzător: Teză de doctor în drept. Chișinău, 2011, 194 p.
23. Zolyneak M. Drept penal. Partea Generală. Vol. II. Iași: Universitatea „Al.I.
Cuza”, 1976. 180 p.
24. Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство. Санкт-Петербург:
Юридический Центр Пресс, 2002, 404 p.
25. Арендаренко А.В., Афанасьев Н.Н., Батюков В.Е. и др. Комментарий к
Уголовному кодексу Российской Федерации. Москва: Проспект, 1997, 760 p.
26. Бронников С.А., Логвинов Ю.В., Эминов Е.В. Квалификация экономических
преступле-ний по уголовному законодательству. Москва: Норма, 2006, 95 p.
27. Беляева О.А. Предпринимательское право / Под ред. В.Б. Ляндреса. Москва:
Контракт, Инфра-М, 2006, 271 p.
28. Яроцкий В. Предприятие. Энциклопедический словарь. Под ред. К.К.
Арсеньева и С.О. Петрушевского. Т-25. СПБ, 1999, 328 p.
29. Аистова Л.С. Незаконное предпринимательство и смежные составы. Санкт-
Петербург: Санкт-Петербургский юридический институт Генеральной прокуратуры РФ,
2005, 124 p.
30. Пинкевич Т.В. Уголовная ответственность за преступления в сфере
экономической деятельности. Ставрополь: Ставропольсервисшкола, 1999, 262 p.
31. Клепицкий ИА Система хозяйственных преступлений Изд Статут Москва
2005, 587 p.
32. Карпович О.Г. Уголовно-правовая охрана предпринимательской
деятельности в России и в странах Европы: Автореферат диссертации на соискание ученой
степени доктора юридических наук. Москва, 2003, 32 p.
33. Лубешко В.Н. Незаконное предпринимательство как вид преступного
посягательства против установленного порядка экономической деятельности. Уголовно-

70
правовые и криминологические аспекты. Автореф. дис. … докт. юрид. наук. Ростов, 2004,
529 p.
34. Лантінов Я.О. Кримінальна відповідальність за порушення порядку зайняття
господар-ською та банківською діяльністю за ст. 202 Кримінального кодексу України:
Авторефе-рат дисертації на здобуття наукового ступеня кандидата юридичних наук.
Харків, 2004, 18 p.
35. А.В. Галахова, Уголовная ответственность за хозяйственные преступления.
Юридическая литература. Москва, 1989, 463 p.
36. Гырла Л.Г., Табарча Ю.М. Уголовное право Республики Молдова. Часть
Особенная. Т. 1. Кишинэу, Cartdidact, 2010, 928 p.
37. Гаухман Л.Д., Максимов С.В. Преступления в сфере экономической
деятельности. Москва: ЮрИнфоР, 1998, 296 p.
38. Гаухман Л.Д. Квалификация преступлений: закон, теория, практика. Москва:
ЮрИнфоР, 2001, 316 p.
39. Иванова Я.Е. Незаконное предпринимательство: вопросы теории и
проблемы правопри-менения: Автореферат диссертации на соискание ученой степени
кандидата юридических наук. Москва, 2010, 375 p.
40. Силаев А.В. Проблемы уголовной ответственности за незаконное
предприниматель-ство: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата
юридических наук. Челябинск, 2011, 29 p.
41. Половникова Н.В. Правовое регулирование предпринимательской
деятельности: граж-данско-правовой и финансово-правовой аспекты: Автореферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Екатеринбург,
2008, 26 p.
42. Плотников С.А. Уголовная ответственность за незаконное
предпринимательство: Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата
юридических наук. Москва, 2003, 27 p.
43. Научно-практический комментарий к Уголовному кодексу Российской
Федерации. Т. 1 / Под ред. П.Н. Панченко. Нижний Новгород: НОМОС, 1996, 1004 p.

71
44. Уголовный кодекс Российской Федерации. Постатейный комментарий. Ч. 2 /
Под ред. И.Л. Марогулова. Москва: Интел-Синтез, 1996, 893 p.
45. Уголовное право России. Особенная часть / Под ред. Ф.Р. Сундурова, М.В.
Талан. Москва: Статут, 2012, 435 p.
46. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под общ. ред.
В.М. Лебе-дева. Москва: Норма, 2007, 827 p.
47. Рарог А.И. Квалификация преступления по субъективным признакам.
Москва: Юриди-ческий Центр Пресс, 2002, 304 p.
PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR
1. Băbălău D. Obiectul imaterial al infracțiunilor prevăzute la art. 241 din Codul
penal. În: Integrare prin cercetare și inovare. Conferință științifică națională cu participare
internațională. Rezumate ale comunicărilor. Științe juridice. Științe economice. Chișinău, 2016, p.
76-80.
2. Băbălău D. Infracțiunile prevăzute la art. 241 din Codul penal al Republicii
Moldova: momentul de consumare, urmările prejudiciabile și legătura de cauzalitate. În:
Актуальные научные исследования в современном мире: XVI Международная научная
конференция (26-27 августа 2016 г., Переяслав-Хмельницкий). Сборник научных трудов.
Переяслав-Хмельницкий, 2016, Вып. 8, ч. 1, р. 112-125.
3. Бодиловская Е.Н. Экономическая преступность и предпринимательская
деятельность. În: Исследования и разработки в области машиностроения, энергетики и
управления: Материалы V Международной межвузовской научно-технической
конференции студентов, магистрантов и аспирантов, Гомель, 12-13 мая 2005 г. Гомель:
ГГТУ им. П.О. Сухого, 2005, р. 309-312.
4. Денисюк М.Е. Об изменении подхода к определению дохода от незаконной
предприни-мательской деятельности. În: Правовое обеспечение инновационного развития
общества и государства: Материалы Международной научной конференции студентов,
магистран-тов и аспирантов. Минск, 29-30 октября 2010 г. Минск, 2011, р. 212-213.
5. Вотякова Е.С. История развития уголовного законодательства о
преступлениях в сфере предпринимательской деятельности. În: Актуальные вопросы

72
юридических наук: Мате-риалы Международной заочной научной конференции (г. Пермь,
март 2012 г.). Челя-бинск: Два комсомольца, 2012, p. 77-79.
6. Макаренко А. Незаконная предпринимательская деятельность: проблемные
вопросы определения формы преступного поведения. În: Тенденции развития юридической
науки в Беларуси (к 80-летию Белорусского государственного экономического
университета и 15-летию факультета права БГЭУ): Минск: БГЭУ, 2013, p. 190-191.
7. Шанцев С., Коренев А. Незаконное предпринимательство и другие формы
запрещенной деятельности. În: Законность, 2000, № 10, p. 28-30.
ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE
1. Andronic T., Spalatu V. Evoluția legislației penale a Republicii Moldova cu
privire la practi-carea ilegală a activității de întreprinzător. În: Avocatul Poporului, 2010, nr. 1-2,
p. 24-28.
2. Berliba V., Cojocaru R. Semne obiective ale infracțiunii de practicare ilegală a
activității de întreprinzător. În: Revista de științe penale. Ediție specială, 2008-2009, p. 11-27.
3. Brînza S., Botezatu I. Analiza de drept penal a infracțiunilor prevăzute la art. 186
„Furtul” din Codul penal. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria
„Științe sociale”, 2013, nr. 8, p. 142-153.
4. Iacuboi V. Pericolul social al faptelor săvârșite în sfera activității de întreprinzător.
În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Științe sociale”, 2007, nr. 6, p. 128-
132.
5. Iacuboi V. Obiectul juridic special al infracțiunii de practicare ilegală a activității
de întreprin-zător. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis”. Seria „Științe sociale”,
2008, nr. 1, p. 96-102.
6. Iacuboi V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător: reglementarea
răspunderii con-form codurilor penale ale unor state din spațiul CSI. În: Revista Națională de
Drept, 2007, nr. 12, p. 58-62.
7. Reșetnicov A. Natura juridică a produsului infracțiunii. În: Revista științifică a
USM „Studia Universitatis”. Seria „Științe sociale”, 2007, nr. 6, p. 185-191.

73
8. Selevestru I. Victima infracțiunilor prevăzute la art. 191 CP RM. În: Revista
științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe sociale”. Chișinău: CEP USM,
2015, nr. 3, p. 194-199.
9. Spalatu V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător conform legislației
penale a țărilor de peste hotare. În: Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Științe socioumanistice. Chișinău:
Academia „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, 2006, p.
136-139.
10. Stati V. Practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art. 241 CP RM): aspecte
teoretice și practice. În: Revista științifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Științe
sociale”, 2014, nr. 3, p. 279-289.
11. Stati V. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității financiare (art.
2411 CP RM) (Partea I). În: Revista Națională de Drept, 2012, nr. 11, p. 7-12.
12. Stati V. Reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute la art.
3302 „Îmbogă-țirea ilicită” din Codul penal: controverse, soluții, perspective. În: Revista
Națională de Drept, 2015, nr. 9, p. 2-12.
13. Stati V. Unele considerații asupra practicii aplicării răspunderii penale pentru
infracțiunea de violare de domiciliu (art. 179 CP RM). În: Revista Institutului Național al Justiției,
2009, nr. 3, p. 38-47.
14. Spalatu V. Profitul în proporții mari și deosebit de mari obținut în urma practicării
ilegale a activității de întreprinzător. În: Avocatul Poporului, 2009, nr. 1, p. 21-24.
15. Урда М.Н. Определение легитимности предпринимательской деятельности
для цели применения ст. 171 УК Российской Федерации. În: Уголовное право в
эволюционирую-щем обществе: проблемы и перспективы: Сборник научных статей по
материалам Международной научно-практической конференции, 24 мая 2010 г. Курск:
ЮЗГУ, 2010, р. 210-214.
16. Карпович О.Г. Предпринимательская деятельность как объект уголовно-
правовой охраны. În: Российский следователь, 2003, № 3, p. 32-35;

74
17. Полянина А.В. Основные тенденции развития института уголовной
ответственности за незаконное предпринимательство в России. În: Общество и право, 2009,
№ 1, р. 205-208;
18. Лубешко В.Н. Квалифицирующие признаки незаконного
предпринимательства и вопросы отграничения его от составов других преступлений в
правоприменительной практике. În: Научный журнал КубГАУ, 2003, № 2, p. 212-242.
19. Яни П.С. Цивилистический анализ при установлении признаков незаконного
предпринимательства. În: Цивилист, 2009, № 4, p. 25-30.
20. Заєць В.А. Декриміналізація господарських злочинів: можливості для
підприємництва і загрози для суспільства. În: Часопис Київського університету права, 2013,
№ 1, p. 381-384.
21. Строкина О.Н. Уголовная ответственность за незаконную
предпринимательскую дея-тельность. În: Труды Международного симпозиума
«Надежность и качество», 2005, том 1, p. 459-462.
RESURSE ELECTRONICE
1. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2016.
Dosarul nr. 1ra-179/16. www.csj.md (vizitat 28.11.2018).
2. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24.02.2010. Dosarul nr. 1r-
91/2010. http://cab.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
3. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16.02.2016.
Dosarul nr. 1ra-179/16. www.csj.md (vizitat 28.11.2018).
4. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11.11.2015. Dosarul nr. 4r-
808/2015. http://cab.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
5. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11.11.2008.
Dosarul nr. 1ra-1156/ 2008. www.csj.md (vizitat 28.11.2018).
6. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02.02.2016. Dosarul nr.
4r201/16. http://ca.justice.md (vizitat 22.11.2018).
7. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03.08.2015. Dosarul nr.
4r2458/15. http://ca.justice.md (vizitat 29.11.2018).

75
8. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16.03.2016. Dosarul nr.
4r487/16. http://ca.justice.md (vizitat 29.11.2018).
9. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2012.
Dosarul nr. 1re-423/ 2012. www.csj.md (vizitat 29.11.2018).
10. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17.11.2009.
Dosarul nr. 1ra-864/ 2009. www.csj.md (vizitat 25.11.2018).
11. Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20.10.2009.
Dosarul nr. 1ra-992/ 2009. www.csj.md (vizitat 29.11.2018).
12. Sentința Judecătoriei sectorului Buiucani, mun. Chișinău, din 16.05.2016. Dosarul
nr. 1-1014/ 2016. http://www.jbu.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
13. Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău, din 24.11.2014. Dosarul
nr.1-1227/ 2014. http://www.jcn.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
14. Sentința Judecătoriei raionului Ungheni din 17.03.2016. Dosarul nr. 1-111/2016.
http://www.jun.instante.justice.md (vizitat 28.11.2018).
15. Sentința Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chișinău, din 22.04.2013. Dosarul
nr. 1-118/ 2013. http://www.jci.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
16. Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 13.05.2016. Dosarul nr. 1-870/2014.
http://www.jbl.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
17. Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 16.08.2011. Dosarul nr. 1-608/2011.
http://www.jbl.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
18. Sentința Judecătoriei mun. Bălți din 07.09.2011. Dosarul nr. 1-533/2011.
http://www.jbl.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
19. Sentința Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chișinău, din 12.01.2016. Dosarul nr.
1-147/2016. http://www.jcn.instante.justice.md (vizitat 29.11.2018).
20. Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind excepția de
neconstituționalitate a articolului 125 lit. b) din Codul penal, a articolelor 7 alin. (7), 39 pct. 5),
313 alin. (6) din Codul de procedură penală și a unor prevederi din articolele 2 lit. d) și 16 lit. c)
din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție (faptele care constituie practicarea ilegală a

76
activității de întreprinzător) (Sesizarea nr. 37g/2016). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2016, nr. 355-359.
21. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 05.10.2009. Dosarul nr. 4-1re-
285/2009. www.csj.md (vizitat 24.11.2018).
22. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației
referitoare la răs-punderea penală pentru infracțiunile de corupție, nr. 11 din 22.12.2014.
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=195 (vizitat 24.11.2018).
23. Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ziliberberg contra
Moldovei. http://jurisprudentacedo.com/Ziliberberg-c.-Moldovei-Necitarea-in-cadrul-
procedurilor-penale.html (vizitat 26.11.2018).
24. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea bunurilor, nr. 23 din 28.06.2004.
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=37 (vizitat 24.11.2018)
25. The Criminal Code of Georgia. http://www.parliament.ge/index.php?lang_id=
GEO&sec_id= b69&kan_det=det&kan_id=673, (vizitat 25.11.2018).
26. The Criminal Code of the Republic of Azerbaijan.
http://www.parliament.am/library/ Qreakan/Azerbadjan.pdf, art. 192.2.2 (vizitat 25.11.2018)
27. Кодекси Ҷиноятии Ҷумҳурии Тоҷикистон.
http://mmk.tj/legislation/base/codecs/, art. 258 (vizitat 25.11.2018)
28. Глинчикова Е.Ю., Агафонова М.С. Предприятие, сущность, классификация.
În: Между-народный студенческий научный вестник, 2014, № 1.
http://www.eduherald.ru/ru/article/ view?id=11796 (vizitat 19.11.2018).
29. Уголовный кодекс Республики Армения.
http://www.parliament.am/legislation.php?sel= show&ID=1349&lang=rus, pct. 2) alin. 3 art. 188
(vizitat 21.11.2018).

77

Declarația privind propria răspundere

Subsemnatul (a) Grosu Ana declar pe proprie răspundere că lucrarea cu tema ,,Analiza
juridico-penală în cazul practicării ilegale a activității de întreprinzător,, este rezultatul muncii
mele, pe baza propriilor cercetări și pe baza informațiilor obținutedin surse care au fost citate și
indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că lucrarea nu a mai fost
prezentată sub această formă la nici o instituție de învățământ superior în vederea obținerii unui
grad sau titlu științific ori didactic.
Data _______________ Semnătura studentului___________