Sdsssssssssssssssssssssssssss [308365]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:

PROF.UNIV.DR. ELENA BALINT

Absolvent: [anonimizat]-GABRIEL PANAETE

BRAȘOV, 2020

BENEFICIILE RECUPERĂRII KINETICE ÎN ARTORZA GENUNCHIULUI

Conducător științific:

PROF.UNIV.DR. ELENA BALINT

Absolvent: [anonimizat]-GABRIEL PANAETE

BRAȘOV, 2020

INTRODUCERE

Generalități

Dată fiind extrema variabilitate și complexitate de situații precum și implicațiile deosebite ale fiecărui detaliu de îngrijire și asistare a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Lucrarea vizează:

[anonimizat] a pacientului cu artroză;

frecvența și factorii responsabili de apariția complicațiilor și accidentelor îngijirilor prespitalicești;

pe baza rezultatelor studiului să realizeze un complex de standarde de îngrijiri medicale și organizatorice al dispecerizării și intervenției în îngrijirea prespitalicească a artrozei.

[anonimizat] a acestui aparat se numeste locomoție.

[anonimizat], nu ca o manifestare izolată a unor mecanisme ale unor aparate și sisteme care ar acționa complet independent .

2. Actualitatea temei

Datorită rolului său în biomecanica statică și dinamică a [anonimizat], [anonimizat].

Odată cu înaintarea în vârstă articulațiile corpului se uzează. Începem să avem dificultate la urcatul și coborâtul scărilor și de fiecare dată când încercăm să facem o flexie a genunchiului apare o [anonimizat]. Acestea sunt semnele artrozei genunchiului.

Artroza este o boala degenerativa lenta (in cele mai multe cazuri), ireversibila, care implica degradarea progresiva a [anonimizat], [anonimizat]. Gonartroza este artroza localizata la articulatia genunchiului.

Gonartroza este o afecțiune cronică a genunchiului, invalidantă, cu evoluție progresivă prin care cartilajul articular se degradează progresiv cu apariția durerii și limitarea mobilității. Gonartroza este o problemă de sănătate importantă ce afectează peste 60% dintre persoanele trecute de 65 de ani.Netratată, poate produce dezaxări ale membrelor inferioare și chiar invaliditate.

[anonimizat], precum și satisfacția pacienților după urmarea acestor cure de tratament.

Motivul alegerii temei

Civilizația pe care astăzi o construim face viața omului cât din ce in ce mai sedentară și lipsită de eforturi. [anonimizat] a unui buton. [anonimizat] roboți și de mașinării, care, treptat schimbă munca fiecaruia de zi cu zi, noi având rolul de a-i supraveghea. Solicitarea musculară este astfel înlocuită cu solicitarea psihică deci cu efort intelectual. Sănătatea noastră este amenințată de această boală a civilizației moderne care se înfățisează prin lipsa de mișcare și surmenaj neuro-psihic. În ceea ce privește creșterea numărul bolnavilor cu gonartroză, lucrarea are la bază depistarea unor noi modalități de aplicare precoce și sistematică a procedeelor și mijloacelor de recuperare prin care pacienții își pot restabili mai repede capacitatea funcțională asigurând reintegrarea social și, uneori profesională. Deși se clasează printre subiectele explorate, lasă loc de cercetare și de îmbunătățire a actualelor metode și procedee de tratament.

Tema aleasă pentru lucrarea de față, deși restrânsă ca extindere oblige pacienții la o conduită terapeutică și de reuperare mai deosebită, de tot ce este clasic în recuperarea gonartrozei.

Importanța teoretică și practică a lucrării

Lucrarea de față conține o idee predominantă privind aducerea unei contribuții în vederea precizarii unor aspecte particulare ale afectiunilor artrozice. Pe langă o serie de aspecte medicale și chirurgicale sumar amintite, lucrarea evidentiază importanta elementelor de anatomie functională care se aplică în recuperarea articulației artrozice. Toate disciplinele terapeutice care abordează dificila problemă a recuperării artrozei, trebuie să concureze astfel încât să se poată alcătui o echipă sincronizată în tratament. În cadrul recuperării medicale, ca proces medico-social complex, kinetoterapia reprezintă un mijloc terapeutic de bază. Importanța kinetoterapiei rezultă din insăși prelungirea ei atâta timp cât evoluează afecțiune.

Scopul și sarcinile cercetării

Scopul acestei lucrări este prezentarea unui protocol terapeutic în artroza genunchiului care cuprinde informații despre recuperarea pacientilor. Aceasta lucrare este rezultatul curiozității mele și totodată a dorinței de cunoaștere, după efectuarea unui stagiu de practică în domeniu pe parcursul celor trei ani de studiu.

Sarcinile care au contribuit la realizarea aceste lucrări sunt:

Documentarea bibliografică și strângerea informațiilor de specialitate;

Discuții cu specialiștii din domeniu;

Alegerea grupului de cercetare;

Stabilirea ipotezelor și obiectivelor lucrării;

Evaluarea inițial, intermediara și finală;

Stabilirea obiectivelor de recuperare;

Ipoteza cercetării

In momentul realizării experimentului, am plecat de la următoarea ipoteză: dacă se selectează și se aplică cele mai eficace mijloace de recuperare caracteristice afectiunilor artrozice va putea fi influențat cresterea gradului de mobilitate a acestora.

Urmând să răspundă și la o serie de întrebări anterioare lucrarea are la bază urmatoarele elemente care sunt și ipotezele:

Perspectivele recuperării- momentul sosiri și momentul la care se ajunge prin intermediul recuperării medicale.

În ce circumstanțe se va aplica tratamentul recuperator si cum va asigura optimizarea rezultatelor dar și scurtarea timpului de refacere a disfuncționalităților apărute în gonartroză;

Dacă mijloacele, procedeele selectate și aplicate după principiile metodologice ale kinetoterapiei sunt eficiente;

Prin aplicarea mijloacelor de kinetoterapie pasivă se vor obține progrese la nivel articular;

Prin aplicarea tehnicilor FNP se obțin rezultate pozitive la nivelul creșterii controlului neuromotor și al mobilității articulare.

Capitolul I -Fundamentarea teoretică a lucrării de licență

I.1.Noțiuni și delimitări conceptuale ale epidemiologiei artrozei genunchiului

În istoria medicinii, prin definiție ‘’artroza este o afecțiune care face parte din grupul reumatismelor degenerative. Ea este una dintre cele mai întalnite afecțiuni de lunga durata și totodată cea mai frecventă afecțiune a aparatului locomtor. Frecvența artrozelor crește odată cu vârsta. După vârsta de 35 ani, aproximativ 50% din populație prezintă leziuni artrozice, iar după vârsta de 55 ani, peste 80% din populație.’’ [Sbenghe, T. 1999]

Gonartroza sau artroza genunchiului este principala cauză de gonopatie. Ea este aproape de două ori mai frecventă decât coxartroza și această frecvență importantă este ilustratata prin faptul că leziunile evoluate de artroza femuro-patelara sunt observate la 24% din populația între 60 și 70 de ani și la mai mult de jumătate din populația de peste 70 de ani. [Sbenghe, T. 1981]

Gonartroza este adeseori bilaterală, chiar dacă durerile nu se manifestă decât la una dintre articulații.Cele mai multe gonartroze par primitive, fără cauză aparentă. De fapt, multe sunt secundare unui genu valgum, unui genu varum sau unei proaste poziții externe a rotulei. Pentru a studia gonartrozele, vom distinge artroza femuro-tibiala, între femur și tibie, și artroza femuro-patelara, între femur și rotulă, cu toate ca adesea cele două forme sunt asociate. Deși sunt mult mai puțin invalidante decât reumatismele inflamatorii, artrozele au totuși o mare importanță practică, atât prin marea lor incidență, cât și prin răsunetul pe care îl au asupra capacității de muncă, cu importante consecințe sociale și economice.

Astăzi, când durata de medie de viață a crescut față de trecut, fiind în multe țțări, inclusiv în țțara noastră de aproximativ 70 de ani, proporția pe care o reprezintă vârsta a treia este deosebit de mare.Este firesc că societatea să se preocupe de această parte a populației, inclusiv sub aspectul asistenței medicale. Artroza este răspândită in mare parte în zona temperată și apare la ambele sexe, predominând ușor la sexul feminin. În artroze procesul patologic începe la nivelul cartilajului articular, care își pierde din motive parțial necunoscute, luciul și trificitatea normală.

Cercetări recente au demonstrat că este perturbată activitatea metabolică a celulelor cartilaginoase, numite condrocite, totodată, studii aprofundate biochimice au arătat modificări în compoziția chimică a substanței fundamentale a cartilajului articular și anume scăderea proteo glicanilor. Ca urmare a acestor perturbări, cartilajul începe să se fisureze, iar de pe suprafața lui se desprind numeroase fibrile; consecința acestor procese patologice este reprezentată de pierderea luciului carecteristic și de subțierea cartilajului. În mod normal, cartilajul articular protejează extremități osoase, el permite alunecarea uneia față de cealaltă; în artroze, această alunecare este îngreunată, iar datorită pierderii netezimii suprafatei, se produce o frecare care accelerează erodarea cartilajului, dezgolind osul. Ca urmare a eroziunilor cartilajului și proliferării osteofitice se produce iritarea unor filete nervoase cu rol hrănitor, generatoare de dureri.Asocierea unei inflamații nu este întâlnită în regulă, procesele patologice fiind pur degenerative și având o evoluție cronică, trenantă.

‘’Artrozele (reumatism degenerativ sau artrite deformante) se definesc morfopatologic prin răni care dau înapoi ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei și țesuturilor moi. Din punct de vedere clinic se manifestă prin dureri, deformări și limitarea mișcărilor articulațiilor respective.Artrozele sau reumatismul cronic degenerativ sunt afecțiuni (neinflamatoare) cronice caracterizate prin degradarea cartilajului articular la care se asociază leziuni ale celorlalte structuri articulare (sinoviale, capsule, meniscuri) și în special ale osului subcondral.’’ [Sbenghe, T. 1999]

Artroza genunchiului este o afecțiune cronică degenerativă a articulației, având că rezultat deteriorarea invalidantă a articulației. Se produce practic o uzură progresivă a cartilajului articular, care își pierde suplețea, apărând durerea și limitarea mobilității genunchiului. (vezi fig.nr.1).

Fig Nr.1 Genunchi sanatos vs Genunchi cu artroza

[http://www.doctorortoped.ro/genunchi-si-gamba/afectiuni/genunchi-si-gamba/gonartroza-artroza-genunchiului.html]

Gravitatea acestei afecțiuni este demonstrativă; implicațiile sociale produse de aceasta generă deosebite invalidității, uneori irecuperabile. Denumirea de reumatism, provine din grecescul „Rheuma” care înseamnă „a curge”. Acest nume denotă caracterul fluid,de fluxionare sau care migraează al îmbolnăvirii articulației. Cu timpul afecțiunea avansează către o anulare parțială sau totală a mișcărilor articulare, aceasta producând imobilizarea sau anchiloza. Ea este una din cele mai adesea întâlnite forme de reumatism degenerativ. Deși fiind puțin mai severă decât coxartroza rămâne totuși o afecțiune chinuitoare, uneori chiar invalidantă. La nivelul genunchiului se prezintă două articulații: articulația femurorotuliană și femuro-tibială. Procesul de uzură le poate afecta separat dar în cele mai multe cazuri acestea sunt afectat împreună.

În timp ce se execută o funcționare normală a articulației genunchiului, asupra articulației se exercită o anumite fortă, cartilajul hialin eliberează apa pe care o conține în spațiul intraarticular și în capilarele și venulele din vecinătatea sa, iar când acea presiune se sistează, cartilajul hialin reabsoarbe apa pe care a eliberat-o, se hiperhidrateaza și cu această ocazie absoarbe și substanțele nutritive de care necesită pentru a se hrăni.

Procesele de degradare a articulației genunchiului pot să apară atunci când este supusă la eforturi mai mari decât poate ea să suporte, cum ar fi:

statul mult în picioare;

mersul exagerat de mult pe jos;

purtarea unor greutăți mari în mâini sau pe spate;

supraponderea, obezitatea;

Uzura cartilajului definește artroza și poate fi variabilă. Ea poate fi incompletă cu scăderea grosimii cartilajului a cărui suprafață devine neregulată și mișcările devin dureroase.

Fig. Nr.2 Radiografie în care se observă diminuarea spațiului articular medial și artroza medială a genunchiului

[http://www.medreflexline.ro/detalii.aspx?gonartroza ]

Pensarea spațiului articular poate fi completă, cu contactul dintre suprafețele articulare, ceea ce duce la contactul oaselor, explicând importanța durerilor. Artroza poate de asemenea să antreneze leziuni meniscale. Adesea artroza este însoțită de excrescențe osoase la marginea suprafețelor articulare numite osteofite, ceea ce este bine vizibil pe radiografii.

I.1.1. Localizarea artrozei la nivelul genunchiului

Artroza poate atinge o parte sau întreaga articulație a genunchiului. Se disting astfel în funcție de anatomia genunchiului

Artroza femurotibială internă (1) care interesează compartimentul intern al genunchiului;

Artroza femurotibilă externă (2) care interesează compartimentul extern al genunchiului;

Artroza femuro patelară (3) care interesează compartimentul femuropatelar, dintre rotulă și femur al genunchiului;

Artroza globală a articulației;

Artrozele reprezintă acele artropații care afectează articulațiile periferice sau vertebrale, descrise morfopatologic prin răni cu regresivitate degenerative ale cartilajului hialin articular, cu intersectarea osului subcondral, sinovialei și țțesuturilor moi periarticulare descrise clinic prin durere, deformare și limitarea mișcărilor articulațiilor prezente. Suferințele fizice se pot intensifica în anumite perioade, făcând extrem de dificil chiar mersul obișnuit.

În cursul acestor perioade (episoade) se poate remarca și o mărire de volum a genunchiului bolnav, datorită coexistenței unui proces inflamator la nivelul membranei sinoviale, alături de cel degenerativ, care interesează cartilajul articular și extremitățile osoase. Inflamația sinovialei se traduce prin hipersecreția de lichid sinovial, care contribuie la mărirea în volum a genunchiului.

În artroza genunchiului este afectată atât articulația dintre femur și tibie, cât și cea dintre femur și rotulă. Examenul radiografic se efectuează atât de față (pentru articulația femurotibială), cât și de profil (pentru articulația femurorotuliană). [Eugen D.P, Ruxandra.I,2002]

Toate aceste activități nu pot fi total evitate deoarece sunt activități cotidiene, normale. Dacă se fac excese în ceea ce privește activitățile enumerate mai sus, se poate ajunge în situația ca la nivelul cartilajului să apară discontinuități, întreruperi, eroziuni, neregularități pe suprafața sa, care avansează continuu și se ajunge la ulcerații și la pierderea completă a cartilajului în anumite zone ale articula ției, în care osul e complet dezvelit de cartilajul hialin. (vezi fig.3)

Fig.nr.3(Gonartroza)

[http://www.doctorortoped.ro/genunchi-si-gamba/afectiuni/genunchi-si-gamba/gonartroza-artroza genunchiului.html]

Porțiuni din cartilajul hialin modificat de boala se rup si plutesc liber in interiorul articulației genunchiului, care afecteaza buna funcționare, respectiv scaderea mobilitații acesteia (articulației), provocand dureri mari si foarte mari, mergand uneori pana la imobilizarea completa si blocarea articulației.

Iată de ce susțin că este foarte important ca o boală, în acest caz artroza genunchiului, să se tratateze imediat pentru că în aceste condiții probabilitatea ca articulația să se poată recupera complet crește destul de mult.

I.1.2. Clasificarea artrozei

Se pot distringe două grupuri de gonartroză:

Gonartroze primitive- fără o cauză identificabilă;

Gonartroze secundare- cu cauze cunoscute

Date epidemiologice: Dacă la 80% din persoanele cu etatea peste 50 de ani, se pot pune în evidență schimbări structurale degenerescente ale cartilajului, doar la 25-30% este prezentă o afecțiune degenerativă cu manifestări individuale. O evaluare cunoscută a frecveței artrozei, numai după anamneză, nu poate fi făcută pentru că există și artroze mute simptomatic și doar o parte mică din bolnavii cu artroze se prezintă la consult din cauza afectiunilor artrozice.

O estimare mai adevărată o dau studiile epidemiologice care indică că în momentul de față mai mult de 80% din persoanele cu vârsta de peste 60 de ani au schimbări artrozice într-o articulație sau mai multe și că 60% din suferinzii reumatici sunt artrozici, care suferă și au forță de muncă restransă, fapt care semnalează însemnătatea social-economică a artrozelor.

Un exemplu convingător este cel al evaluării epidemiologice a celei mai întâlnite artroze, gonartroza. Analizarea curbei de frecvență conduce la câteva constatării: Artroza nu este neapărat o boală a vârstei înaintate. Frecvența cea mai concretă a artrozelor este dată de examenul anatomo-patologic, urmat îndeaproape de examenul clinic. Artroza poate fi obiectivată abia într-un stadiu mai avansat prin aspectele radiologice caracteristice. [Sbenghe, T. 1981]

Dintre cauzele incriminante în gonartrozele secundare sunt de menționat urmatoarele:

Traumatismele (fracturi,entorse, luxații , răni de menisc) care vor lăsa in urmă leziuni și dezechilibre osteoarticulare și capsulo-ligamentare,tratând cu bunăvointă apariția procesului degenerativ de tip artrozic.

Tulburări statice: acțiunea de a dezaxa axa femurotibială cu solicitările în varum sau valgus succesiva constituie un stres mecanic care poate peconiza artroza, gonartrozele sunt regăsite patru ori mai des la cei cu genu varum sau valgum decât la cei cu axa femurotibială normală.

I.1.3. Aspecte clinice în artroza genunchiului

Simptomatologia este dominată de acuzele dureroase și limitarea funcțională.

Noțiune clinică de artroză,care poate include două substadii:

Stadiul clinic obiectiv manifest, care se prezintă atunci când modificările anatomopatologice ajung la un anumit grad și pot fi văzute de medie prin testul obiectiv (inspecție, apăsare, funcția) dar care pot face în așa fel încât bolnavul să nu sufere.

Stadiul de artroză subiectiv- în care boala se manifestă prin dureri, disfuncții și deformări articulare.

Durerea – reprezintă simptomul fundamental, care în general se instituie insidios, manifestându-se în timpul solicitărilor. Durerea cedează la repaus însă este deosebit de intensă după imobilizarea prelungită a articulației. Inițial durerea poate regresa odată cu reluarea mișcărilor când articulația se „încălzește ”, reapărând totuși după solicitări prelungite. Durerea se manifestă la nivelul întregului genunchi dar mai frecvent, îndeosebi în stadiile inițiale, pare a avea o electivitate retropatelară sau pe fascia medială, mai rar laterală sau posterioară,a genunchiului.

I.1.4. Examenul obiectiv

În timp ce în stadiile inițiale ale artrozei examenul obiectiv al genunchiului poate fi complet negativ, în formele avansate nu întârzie să apară semne directe și indirecte de interesare articulară, cum ar fi:

relevarea palpatorie și mai tardiv chiar consultatorie a crepitațiilor și cracmentelor – denunță alterarea suprafetelor articulare ale genunchiului;

relevarea palpatorie a zonelor de sensibilitate dureroasă maximă (în raport cu compartimentele interesate major de procesul degenerativ), eventualele neregularități ale marginilor articulare (corespunzând proliferărilor osteofitice), hiperplazia membranei sinoviale (expresia reacției inflamatorii);

obiectivarea revărsatului articular;

limitarea mișcărilor;

dezaxarea în valgus sau varus a axei femuro-tibiale;

hipotrofia musculaturii femurale (m. cvadriceps).

I.1.5. Stadializarea

Din punct de vedere clinico-funcțional se pot descrie trei etape:

etapa de debut clinic – este definită prin dureri la nivelul genunchiului, de obicei la mers prelungit sau la urcatul-coborâtul exagerat al scărilor, poziții monotone prelungite, fie în ortostatism, fie în șezut (sindrom rotulian); poate fi vorba și de o topografie variabilă localizată adânc sau periferic, în distincte sectoare ale genunchiului (antero-intern, intern, extern, perirotulian) cu iradiere (de vecinătate sau la nivelul șoldului) sau fără iradiere.

etapa de evoluție – durerile se accentuează în ortostatism dar și la mers și se evidențiază elementele clinico-funcționale obiective: schimbare de volum ale genunchiului, cracmente, câteodată reacție inflamatorie sinovială de tip mecanic (șoc rotulian prezent), schițe de flexum, hipotonie cu hipotrofie de cvadriceps și instabilitate articulară; la palpare se remarcă puncte dureroase de-a lungul ligamentelor și tendoanelor solicitate, la nivelul rotulei, interliniului articular sau în fosa poplitee.

etapa de artroză avansată este definită de prezența durerilor accentuate, care sunt aproape permanente și demonstrează o decompensare inflamatorie pretioasă și care impun adoptarea unui flexum de genunchi (care inițial este reductibil, dar neglijat poate deveni ireductibil), modificare de relief și de volum articular cu deteriorare marcată a echilibrului grupelor musculare agonist-antagoniste din jurul genunchiului, cu ortostatism dificil și mers modificat, posibil cu ajutorul unor mijloace tehnice de descărcare (cârje, baston, cadru de mers).

i.1.6. Examenul radiologic

Examenul de radiologie devine pozitiv atunci când procesele anatomopatologice ajung la o anumită intensitate. Odata cu trecerea timpului la aproape toate persoanele se prezintă o artroză, fără însă ca ea să fie întocmai pentru toată lumea. Rezultatele căutărilor epidemiologice ne arată că artroza nu este o formă fundamentală unitară și că în acest cadru se pot distinge câteva subdiviziuni:

Forma anatomopatologică de artroză, ce introduce procesele degenerative morfostructurale și cele umanobiologice în cadrul cartilajului articular, osului subcondral, lichidului sinovial și capsulei sinoviale, ce pot fi atestate prin felurite mijloace tehnice (microscopie electronică, biochimie. Referitor la morfopatologia artrozei ea este caracterizată prin pierderea de cartilaj cu schimbări concomitente osoase ce includ scleroza și osteofitoza.

Noțiunea radiologică de artroză care demonstrează modificările anatomo-structurale avansate;

I.2.Trăsături caracteristice ale vârstei

’’Nu este o cauză a artrozei însă asocierea epidemiologică dintre înaintarea în vârstă și artroză sugerează faptul că artroza apare ca rezultat al îmbătrânirii structurilor articulare, prin urmare vârsta este cel mai important factor de risc implicat în apariția artrozelor primare. Schimbările care apar în țesuturi odată cu înaintarea în vârstă favorizează artroza.  Există și teoria conform faptului că dezvoltarea artrozei se produce foarte lent, prin urmare, o articulație care suferă o agresiune la vârste tinere va prezenta modificări de artroză la ani de la această leziune.

Pe măsură ce persoana înaintează în vârsta apar modificări ale biomecanicii articulare care se asociază cu remodelare osoasă. Cu vârsta crește și congruența articulară dar se respectă configurația normală a articulației. Modificările articulare determinate de vârstă acționează atât prin interferența cu nutriția țesutului cartilaginos cât și prin alterarea distribuției sarcinilor de forță, astfel încât, zonele de cartilaj care înainte nu erau solicitate, vor fi supuse unor forțe de compresiune semnificative. Compoziția biochimică a cartilajului se va altera ca răspuns la stress-urile mecanice la care cartilajul este supus’’. [http://www.romedic.ro/artroza-artrozele]

‘’Aceste modificări sunt atribuite eronat îmbătrânirii, ele reflectă doar răspunsul normal al țesutului la schimbarea solicitărilor funcționale care se exercită asupra lui.  Vârsta este asociată și cu modificări ale sistemului nervos periferic cu scăderea vitezei de conducere nervoasă și diminuarea activității reflexe, prin urmare tulburările neurosenzitive pot predispune anumiți indivizi către artroză sau pot duce la dezvoltarea unor artroze mult mai severe.

Concentrația de acid hialuronic crește cu vârsta dar greutatea sa molecular săcade prin urmare, se vor forma agregate mai mici de proteoglicani, ceea ce va duce la alterarea proprietăților cartilajului și la creșterea permeabilității hidrice . [ http://www.romedic.ro/artroza-artrozele]

Frecvența gonartrozelor la sexul feminin este net superioară, este frecvență de 3-4 ori mai mare decât la bărbații. Gonartrozele primitive încep, în de obicei, între 40 și 50 de ani,cu precădere la femeile aflate în menopauză, cu exces de greutate, cu varice ale membrele inferioare, rănile artrozice sunt bilaterale și beneficiază de îngrijiri conservatoare.

I.2.1.Particularități fizice

‘’Situata între copilaria propriu-zisă si vârsta adultă, cu cele doua etape ale ei, marcheaza un adevarat salt în dezvoltarea somatica a copilului. Intre 10 si 18 ani masa corporala creste cu mai mult de 100%, iar înalțimea cu 27%; de asemenea, perimetrul toracic înregistreaza valori de crestere aproape duble fața de perioada precedentă.

Se produc modificari sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul diferitelor segmente cu schimbari ale raportului dintre ele, îndeosebi la varsta de la 11/13 ani la 14/15 ani este marcata de o crestere si dezvoltare impetuoasă atât sub aspect corporal extern, cat si în funcțiile diferitelor organe. Intr-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprima o restructurare profunda a întregului organism al preadolescentului. [http://documents.tips/documents/stadiile-de-dezvoltare-a-adolescentului.html]

In ultimele decenii se remarca aproape în toate țarile un fenomen de accelerație biologica, în sensul amplificarii vitezei de crestere si diferențiere somatică a copiilor, paralel cu o dezvoltare psihică precoce.Indicii cresterii somatice, ca si a maturizarii sexuale, cunosc un devans semnificativ în raport cu perioade situate cu câteva decenii în urma. Potrivit datelor statistice, copii de vârsta scolară au în medie cu 10 cm si cu 5 kg mai mult decât copii de aceeasi vârstă de acum 7-8 decenii. De asemenea, vârsta medie a maturizării sexuale a coborât cu cca. 2 ani si chiar mai mult în raport cu anul 1850 sau 1900. [http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/ADOLESCENTA-PARTICULARITATILE-94718181.php]

I.2.2.Particularități motrice

Conceptul de motricitate este definit ca fiind o caracteristică înnăscută și dobândită a ființei umane de a reacționa, sub forma unei mișcări, la stimuli interni și externi cu ajutorul aparatului locomotor. Vârsta, din punct de vedere motric, este favorabilă unei creșteri logice a capacității motrice, în scopul realizării sarcinilor motrice cu indici crescuți ai calităților motrice.

Organismul juniorului trebuie să facă față solicitărilor antrenamentului, să manifeste o creștere și o maturizare optime, în vederea obținerii performanțțelor din ce în ce mai ridicate. În acest sens, metabolismul trebuie să funcționeze la un nivel corespunzător ca și funțiile respiratorii și circulatorii.

Toate schimbările fiziologice determinate de maturizare trebuie luate în considerație. [Manole V. ,2008] Această etapă se caracterizează prin stabilitatea proceselor psiho-fiziologice, neurologice, care influențează creșterea performanțelor tinerilor susține că „optimizarea antrenamentului sportiv la juniori impune cunoștințe referitoare la particularitățile de creștere a acestora în diferite etape.

Numai pe baza lor se poate elabora un proces de pregătire sportivă adecvat vârstei și nivelului de dezvoltare, dar și nevoilor și dorințelor manifestate de juniori.

I.2.3.Creșterea și dezvoltarea

Noțiunea de vârstă are mai multe sensuri:

vârsta cronologică;

vârsta biologică;

vârsta socială;

vârsta funcțională.

O serie de factori exogeni și endogeni influențează creșterea și dezvoltarea organismului uman. Ele sunt influențate de intensitatea și durata acțiunii acestor factori.

Factorii exogeni care influențează aceste procese sunt: alimentația; mediul geografic; factorii socio-economici; exercițiul fizic; factorii afectiv-educativi; în mediile toxice creșterea și dezvoltarea copiilor sunt reduse.

Factorii endogeni cu rol în creșterea și dezvoltarea organismului sunt:

factorii ereditari;

factorii hormonali.

Etapele dezvoltării umane

Dezvoltarea umană se desfășoară pe parcursul întregii vieți, având ritmuri diferite de creștere de la naștere până la maturitate fiind determinată de modelul ereditar, de factorii de mediu, sociali și culturali. Pe parcursul vieții și existenței sale, individul, este supus unor transformări cantitativ-calitative, care se înglobează în următoarele trei tipuri de dezvoltare:

biologică: schimbările fizice, anatomo-fiziologice ale organismului;

psihică: generarea, menținerea și modificarea funcțiilor, proceselor și însușirilor psihice ale individului;

socială: structurarea dinamică și modificarea conduitei individului conform unor norme, valori și cerințe ale mediului educațional, cultural, socială.

În concluzie, dezvoltarea umană este o evolutie bio-psiho-socială din punct de vedere fizic, somatic, organic, funcțional, senzorial, perceptiv, atitudinal, comportamental, motivațional, afectiv, intelectual. Fiind un fenomen compex și contradictoriu, dezvoltarea are rolul de a contribui la maturizarea și împlinirea personalității umane ca sistem autodeterminat bio-psiho-socio-cultural

I.3.Etiopotogenie

Au fost elaborate mai multe concepții etiopatogenice care fac referire la cauza artrozei și la factorii de risc care conduc la apariția acestor boli, acestea pot fi:

Vârsta

Alterarea matricei cartilaginoase

Alterarea metabolismului condrocitelor

Traumatismele articulare

Alterarea reglării metabolismului condrocitelor

Bolile inflamatorii articulare

Obezitatea

I.3.1.Cauzele și mecanismele apariției artorozei

Principalele cauze ale apariției leziunilor artrozice sunt:

Scăderea rezistenței mecanice a cartilajului articular;

Creșterea presiunii unitare în articulație din cauza suferințelor capsulo-ligamentare sau a elementelor interarticulare, disfuncțiilor musculare, modificărilor axelor femurului și tibiei.

Din cauzele incriminante în gonartrozele secundare sunt de menționat:

Traumatismele (sechele de fracturi, luxații, entorse, leziuni de menisc) care lasă după ele leziuni și dezechilibre osteoarticulare și capsulo-ligamentare, favorizând apariția procesului degenerativ de tip artrozic.

Tulburări statice: dezaxarea axei femurotibiale cu solicitările în varum sau valgus consecutive constituie un stres mecanic care poate initia artroza, gonartrozele sunt de patru ori mai frecvente la cei cu genu varum sau valgum decât la cei cu axa femurotibială normală.

Aparatul ligamentar care face ca contactul permanent al suprafețelor articulare necesar pentru distribuirea egală a greutăților să nu mai poată fi menținut corect.Incongruența suprafețelor articulare ale genunchiului, care fac necesară interpoziția meniscurilor, poate devine un factor etiologic meniscul (rile) este îndepărtat chirurgical, în care de regulă se constituie o gonartroză.

Dintre factorii generali care favorizează apariția leziunilor artrozice sunt de reținut: tulburările endocrine (insuficiență ovariană, menopauza), tulburări metabolice (în special obezitatea care acționează atât prin alterarea cartilajului articular, cât și mecanic, prin supraâncărcarea ponderală și hiperlaxitatea ligamentară) și uni factori genetici (o fragilitate genetică a cartilajelor articulare, la care se adaugă displazii rotuliene și femuro-tibială. ‘’Mecanisme: artrozele sunt afecțiuni polietiologice și polipatogenice.[Cioroiu S.G.2012]

Mecanismul este dublu:

Mecanic-exces de presiune exercitat cu scăderea rezistenței la presiuni mecanice normale.

Procesul degenerativ –rezultă din interacțiunea complexă a unor factori extrinseci și intrinseci:

Factori extrinseci:

Traumatisme (fracturi, microtraumatisme profesionale, luxații);

Inflamații (poliartrită reumatoidă, infecții articulare);

Factori mecanici (suprasolicitarea articulației);

Factori de mediu (profesiunii, stilul de viață);

Boli metabolice (diabet, hemocromatoză);

Boala Paget;

Depuneri de cristale;

Boli de sînge (hemofilie);

Factori endocrini (acromegalie, mixedem, menopauză);

Factori intrinseci:

Ereditatea practică un rol însemnat în stabilirea artrozelor datorită defectelor calitative ale cartilajului articular. În multe cazuri se vorbește despre o artroză generalizată determinată prin degenerarea prematură a cartilajului în diverse articulații.

Vârsta influențează prin îmbătrânirea fiziologică (cartilaj deshidratat, cu rezistență scăzută și vulnerabil la agresiunile mecanice). Frecvența artrozelor crește odata vârsta. Ele nu reprezintă un proces de uzură pasiv, ci și un proces degenerativ activ.

I.3.2.Anatomiei patologică

Leziunile cartilaginoase sunt găsite constant, stadiile obișnuite ale fibrilației, eroziuni, și ulcerațiile fiind caracteristice.Meniscurile prezintă fisuri, reducerea cunoștinței obișnuită și rupturii, leziunile osoase fiind tipice, osteofitoză, osteoporoza prin proliferarea sclerozată cu mărirea lichidului sinovial. Teoria mecanică – un exces de presiune pe un cartilaj normal prin următoarele exemple: În genu varum cu hiperpresiune persistentă în compartimentul femuro-tibial întern, ca în genu valgum cu hipertensiune în compartimentul femuro-tibial extern. Se apreciază că dezaxările cu hipertensiune asimetrică a compartimentelor articulare sunt cauza cea mai frecventă a gonartrozelor condiționate biomecanic.

Teoria tisulară- chimioenzimatică care înseminează alterările biochimice ale cartilajului articular, cu scăderea rezistenței sale, față de presiuni normale. Procesul artrozic apare inițial predominant biomecanic după care componente patobiochimice iau conducerea până când apar deformațiile artrozice finale. Geneza gonartrozei poate fi concepută: Hiperpresiunile nocive datorită factorilor etiologici alternează condrocitele și fibrele de colagen din matricea cartilajului în care, în mișcările articulare cu suprasolicitări, se produc eroziuni. Când acesta, cu timpul, sub acțiunea factorilor etiologici este total distrus, în zonele respective, osul subcondral suferă în continuare actiunea factorilor etiologici, este și el erodat treptat și apare astfel deformații artrozice prin pierdere de substanță. Se pot distinge în patogenia gonartrozei etape care încep sub acțiunea factorilor etiologici (devieri axilare, instabilitate, incongruența suprafețelor articulare):

Etapa biomecanică – se afla în perturbarea transmiterii corecte a greutății;

Etapa cartilaginoasă – fricțiune, erodare, distrucție în zonele de hipersensibilitate anormală cu dispariția cartilajului;

Etapa sinovială – iritație, inflamație;

Etapa osoasă – eroziunea osului descoperit, cu pierdere de substanță;

Deformarea artrozică – deviere axilară, instabilitate, statică vicioasă analoagică factorilor etiologici inițiali, încheie un veritabil cerc vicios care prelungeste progresiunea procesului artrozic.

La aceasta fiind adaugate și modificările de tensiune și structură ale elementelor extraarticulare (ligamente, tendoane, mușchi), care generează și ele tulburării: ligamentare, tendomioze dureroase, mialgii, contracții musculare.

Durerile din artroză sunt prezentate în două feluri, cu proveniență diferită:

Durerii intraarticulare, de tip inflamator – produse de mediatori cu inflamații sinoviale.

Durerii extraarticulare, neinflamatorii – datorate stimulării receptorilor din ligamente, tendoane și mușchi.

I.4. Strategia didactica privind organizarea procesului educațional la persoanele cu această afecțiune

În procesul educational operația intelectuala a perceptiei este baza metodelor didactice intuitive, care asigură elevilor contactul direct cu obiectele de invațat, formând un ansamblu de reprezentări necesare pentru devoltarea gândirii specifice domeniului respectiv. In procesul educațional cele mai adecvate metode de predare-învățare-evaluare sunt cele activ-participativ.

Educatia in general si procesul educational in special reprezintă activitați intenționate, constiente, proiectate, organizare si coordonate in vederea realizării eficiente a obiectivelor, scopurilor si finalitaților bine determinate. Proiectarea didactica sau designul educațional (Gagne, Briggs,1977)reprezintă procesul deliberativ de anticipare mentală si de prefigurare a demersului educațional ,cu scopul realizării sale optime in practică care conduc la însușirea conștientă și activă a cunoștințelor teoretice și practice.

I.4.1.Plan kinetic de intervenție – individualizare

Nume: M.G

Data nasterii: 1948

Starea de sanatate: buna

Diagnostic: Gonartroza Dreapta

Din articulația genunchiului putem efectua următoarele mișcării efectuate în plan transversal și sagiatal:

Flexie;

Extensie;

Lateralitate.

Pentru flexare țținem contrapriză pe partea din posterior a gambei. Pentru extensie vom efectua contrapriză pe partea anterioară a gambei.În primele șapte zile se efectuează 6 ședințe.

Prima zi se realizează contracții izometrice ale fesierilor și cvadricepșilor , flexia, extensia și articulația gleznei.

Flexie din coxofemural (45%), cu genunchiul întins

Abducție din coxofemural (20%) cu genunchiul întins

Circumducție cu genunchiul întins (3 serii), 5 săptămâni,această mișcare este pasivo-activă.

A doua zi –exerciții similare din poziția culcat la care se mai pun in plus cele din poziția stând (pacientul își asigură stabilitatea, țținându-se de scaun).

Flexie din coxofemural, abducții din coxofemural, extensii din coxofemural, toate mișcările se efectuează cu genunchiul întins (3 serii, 5 repetării), mișcările active.(reeducarea/castigarea mobilitatii)

A treia zi – aceleași exerciții, aceleași poziții, cărora li se mai adaugă:

Din așezat la marginea patului, kinetoterapeutul mobilizează cu grijă sporită articulația genunchiului până la punctul în care începe să apară durerea (pornirea se face de la o flexie de 350);

Mișcarea pasivă (3 serii-10 repetării), cu o pauză de un minut între ele;

Din culcat costal pe partea sănătoasă, abducții din , cu genunchiul întins;

Din decubit dorsal flexia genunchiului se efectuează cu alunecarea călcâiului pe planul patului.

În primele 2 zile se mai efectuează și mișcări pasive.

Mers ajutător cu bastonul canadian.

A patra zi – persoana este dusă la sala de gimnastică.

În cea de-a patra săptămână se exersează prin cinci ședințe. În totalitate, exercițiile devin active, dar nu se aplică încă rezistența pentru că musculatura pacientului nu s-a recăpătat suficient.

Din decubit dorsal: aceleași exerciții,aici accentul se pune pe mișcarea activă de flexie a gambei pe coapsă (5 serii a câte 8 repetării);

Din așezat la marginea banchetei: mișcare activă, a flexiei, a gambei pe coapsă și revenirea prin alunecare (patine), înainte-înapoi;

Stând la spalier: cu fața: ridicării ușoare cu vârfurile, sprijin mai mult pe piciorul neafectat , ridicarea piciorului pe prima scară și flexia gambei pe coapsă; cu spatele: flexia coxofemural (trei 3 serii, 6 săptămâni).

Limitarea funcțională :

Limitarea posibilităților de mișcare și reducerea eficienței la încărcare sunt simptome tardive și proprii celor mai grave forme; unde în asemenea cazuri este relativ frecventă apariția unui revărsat articular,simptomatologia dureroasă putând dobândi caracteristicile formelor inflamatorii cu durere chiar și în repaus. Lipsesc fenomenele de blocare articulară (care se observă în leziunile meniscale), cel puțin atunci când nu este vorba de forme foarte avansate în care poate apare o detașare a unui osteofit sau o dezvoltare osteocondromatozică.

Bilanțul funcțional trebuie să pună în evidență :

modificările de mobilitate și stabilitate;

modificările musculare;

aprecierea globală, funcțională a membrului inferior.

Bilanțul articular: trebuie să pună în evidență prezența mobilității fiziologice (flexie, extensie, rotații) și reducerea gradului de mobilitate, prezența mișcărilor anormale, bilanțul articulațiilor de vecinătate (șoldul –insistând pe rotații și extensie, glezna și piciorul).
b) Bilanțul muscular:trebuie să analizeze forța tuturor grupelor musculare și în mod special a cvadricepsului și ischiogambierilor. Se vor evidenția aspecte privind contracturile dureroase la nivelul șoldului (tensorul fascie lata, marele fesier, mușchiul piramidal, adductori și ischiogambierii), dar și eficacitatea rotatorilor pentru a aprecia echilibrul în mișcarea pasivă.
c) Bilanțul global :analizează atitudinea spontană, mersul, urcatul și coborâtul scărilor sau alte situații de solicitare în care se apreciază dinamica durerii, disponibilitatea de mobilizare a șoldului în diverse situații, gradul de stabilitate, încărcarea unilaterală și prezența unor atitudini particulare. Durerea intensă și insuficiența musculară de cvadriceps favorizează instabilitatea de genunchi și riscul de cădere.

Gimnastica medicală

Din decubit dorsal:

Contracții izometrice de cvadriceps și fesieri (30 mișcării pe oră – contracția este de 6 sec. relaxare 3 sec.);

Flexie-extensie din articulația gleznei (4 serii a câte 10 repetării);

Flexie și abducție din coxofemural (4 serii a 10 repetării).

Se execută exerciții cu toate articulațiile membrului sănătos.

‘’Din stând sprijinit pe pe spătarul patului: mișcarea activo-pasivă de flexie, abducții, extensie, circumducții din coxofemural (din fiecare 2 serii a câte 10 repetării). [http://referate.wyz.ro/referate/artroza-genunchiului-gonartroza.html/5 ]Mersul se execută cu ajutorul a două bastoane canadiene, fără sprijin pe piciorul afectat. După îndepărtarea gipsului pacientul va purta o fașă elastică numai la deplasare și noaptea, pentru a stabiliza genunchiul și a îl feri de mișcări nedorite.

Programul de recuperare se întinde pe durata a patru săptămâni

În prima săptămână sunt cinci ședințe și se efetuează următoarele exerciții:

Din decubit dorsal: contracții izometrice de cvadriceps și fesieri; flexii și abducții din coxofemural (mișcare activă); ușoare flexi ale articulației genunchiului. [http://experti.acasa.ro/sanatate-302/expertul-acasa-ro-radu-buculea-kinetoterapeut-recuperarea-dupa-operatia-de-menisc-180526.html ]

Profesorul introduce ambele mâini sub zona poplitee și execută cu multă atenție această mișcare la circa 300, având grijă ca talpa pacientului să rămână permanent pe planul patului.

Din decubit lateral: mișcarea activo-pasivă de abducție din coxofemural cu genunchiul întins (3 serii a câte 10 repetării).’’

Din stând la spalier: mișcării active din coxofemural cu genunchiul întins (3 serii a câte 8 repetării); cu spatele, flexie, lateralitate, abducții și cu fața extensii.

În a doua săptămână pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.

Din decubit dorsal: „pompaje” pe minge, fără a forța flexia; flexia gambei pe coapsă (în lanțț kinetic închis); flexii și abducții din coxofemural (3 serii a câte 12 repetării).

Din așezat la marginea banchetei: flexia gambei pe coapsă, mișcare condusă și controlată de profesor.

Timp de două luni sunt interzise exercițiile ce implică un lanțț kinetic deschis.

Din stând la spalier – la exercițiile cunoscute se mai execută: ridicării pe vârfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sănătos; ridicarea piciorului pe prima treaptă și flexia gambei pe coapsă cu ușoară presiune pe talpă (2 serii a câte 10 repetări), lucrând fără durere; mersul se face cu sprijin ușor (circa 30%) pe piciorul operat.

În a treia săptămână – sunt cinci ședințe; toate exercițiile devin active, iar pentru mișcările din coxofemural se introduce testul de 500g.

Din decubit dorsal: contrac ții izometrice de cvadriceps, fesieri și ischiogambieri; flexii, extensii ale articulației gleznei și degetelor (metatarsiene, falange și interfalangiene); flexia gambei pe coapsă din alunecare (4 serii a câte 15 repetări); flexi, abducții, circumducții coxofemurale cu genunchiul întins (mișcare activo-rezistivă cu test).

Din decubit lateral: mișcarea activă liberă de abducție din coxofemural a membrului operat (3 serii a câte 10 repetări).

Din așezat la marginea banchetei: flexia și extensia gambei pe coapsă (3 serii a câte 15 repetări); flexia și extensia articulației genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este așezată planta membrului operat.

[http://referate.wyz.ro/referate/artroza-genunchiului-gonartroza.html/5 ]

Din stând la spalier: 3 serii a câte 10 repetări pentru fiecare mișcare din coxofemural activă cu rezistență cu last de 500g; ridicări pe vârfuri, piciorul operat în sprijin 60%; joc de gleznă cu sprijin circa 60%; ridicarea piciorului pe prima treaptă și flexia gambei pe coapsă din exercitarea unei ușoare presiuni pe suprafțaț plantară.

În a patra săptămână – sunt cinci ședințe în care continuă exercițiile mai sus menționate, la care se adaugă:

Din decubit ventral – (se pune un rulou sub treimea inferioară a feței anterioare a coapsei): mișcarea activă de flexie a gambei pe coapsă cu tensiuni finale realizate de către profesor.

Mișcările din așezat: ale articulației genunchiului devin rezistive prin introducerea lestului.

La sfârșitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe picior operat.

CAPITOLUL II – ORGANIZAREA CERCETARII

II.1. Data, locul si motivul cercetării

Cercetarea s-a desfasurat în perioada Iulie 2019-Ianuarie 2020 în centrul de kinetoterapie al Hotelului Montana și la domiciliu pacienților in Sarata-Monteoru. Pentru acest studiu, am urmărit un lot de 2 pacienți cu diferite afecțiuni, determinate de procese patologice diverse, instalate la nivelul genunchiului.

Pacienții incluși în acest lot provin atât din mediul rural cât și din mediul urban.

Criterii de includere a pacienților în acest lot:

vârsta, cuprinsă între 52 ani și 73 ani;

diagnosticul cert de gonartroză de peste un an;

prezența afecțiunilor patologice la nivelul genunchiului;

numărul de articulții tumefiate;

numărul de articulații dureroase;

durerea, gradul de afectare (redoare articulară strânsă, semianchiloza, anchiloza);

cooperarea pacienților;

II.2. Aparate, instalații și materiale

‘’Aparatele care ajută la recuperarea artrozei sunt prezentate mai jos, cu explicațiile de rigoare. Cu ajutorul acestor dotari speciale si sub îndrumarea atentă a specialiștilor în kinetoterapie , toti pacienții pot beneficia de programe complexe de recuperare medicală găndite si realizate pentru necesitațile fiecaruia.

1. Pedalierul de recuperare

pedalier mecanic pentru reabilitare

reabilitare membre

acționare cu franare mecanica.

reabilitare membre inferioare si superioare

‘’Pedalierul cu acționare, lina asupra pedalei este un aparat ideal pentru reabilitare si recuperare medicală având program de antrenament.
– viteza reglabilă contribuie prin antrenament la consolidarea progresivă a brațelor si picioarelor. Recomandat pentru formari pasive si active.Are un motor linear ce acționează asupra pedalei: prevede un impact redus pentru a crește puterea și flexibilitatea este versatil atât pentru partea superioară cat si inferioară a corpuli îsi îmbunătațește circulația sângelui. Este utilizat pentru reabilitarea membrelor inferioare cat și a celor superioare. Permite atât mișcarile pasive cât si cele active, fiind prevăzut cu un motor linear ce acționează asupra pedalei. Nu exercită presiune asupra articulațiilor si vizeaza creșterea forței si a flexibilității.

‘’Se folosește si in afecțiuni neurologice si postraumatice . Utilizat în afecțiunile:

-membrelor superioare: Periartrită scapulo-humerală, Atroza umărului, Sindromul umăr-mână, etc; membrelor inferioare: Coxartroză, Gonartroză etc.’’

2. Aparat multifunctional

‘’-aparat multifuncțional pentru recuperare : spate, abdomen
-extensie si flexie membre superioare si inferioare
-cadru din profil țeava de otel, vopsit in câmp electrostatic
-se poate acționa pentru toate grupelee de exerciții
-placi de greutați reglabile : 100 Kg

Acest aparat oferă posibilitatea efectuării celor mai eficiente exerciții cu rezistență sub forma unor mecanisme cu scripeți pentru a forma întreg corpul. Secțiunea pentru șezut/scaun include un dispozitiv pentru ridicarea picioarelor și se reglează pentru a obține poziția de lucru optimă. Sistemul de cabluri este silențios si eficient. [http://kinetoterapie-cluj.ro/aparatura-kinetoterapie.asp]

‘’Permite efectuarea a peste 20 de opțiuni de antrenament, care cuprind exerciții pentru principalele grupe musculare. Rezistența ajustabilă in pași de 10 kg si o capacitate de încarcare de 100 kg, Așadar are un bun efect în recâstigarea si creșterea forței musculare. Este utilizat pentru reabilitarea spatelui, membrelor inferioare cât si a celor superioare, urmând in permanența înlaturarea restantului funcțional.

3. Levier cvadriceps

-banca pentru reabilitare cu greutați
-cadru din țeava de otel vopsit in câmp electrostatic.
-blat imitație de piele lavabil si ignifug
-blat din doua segmente, partea spate cu blocare
-greutați pe disc de la 1- 5 Kg x 2
Este util pentru refacerea forței musculare la nivelul membrelor inferioare, pe partea anterioară si posterioară a coapselor. [http://kinetoterapie-cluj.ro/aparatura-kinetoterapie.asp ] Greutatea cu care se dorește să se lucreze se poate ajusta în funcție de posibilitățile fiecărui pacient. În tratarea gonartrozei si a coxartrozei are un rol foarte important prin posibilitatea tonifierii musculaturii coapselor.

4. Bare paralele

– bara paralelă pentru reeducare mers
– echipată cu cale si obstacole
– cale antiderapantă
– dim: 240 x 50 x 100 h cm

Se utilizează pentru reeducarea deficitului motor (mersului). Se pot efectua diferite variante de mers, bolnavul având posibilitatea să se prindă cu mâinile de bare pentru a-si putea controla mersul. Deficitul motor se poate datora unei paralizii sau pareze la nivelul membrelor inferioare sau altor afecțiuni, cum ar fi gonartroză sau coxartroză.

7. Scara de urcare – coborare

– scara pentru reabilitare urcare/coborare
– suprafață antiderapantă
– brațe de susținere reglabile pe înalțime
– patru trepte de 15 cm
– cinci trepte de 13 cm
– dim:280 x 60 x 70-97 h cm

Scara este folosită în recuperarea mersului și echilibrului. În recuperarea afecȚiunilor membrului inferior : gonartroze, coxartroze , atrofii musculare sau articulare, tendinite, dislocari, entorse. [http://kinetoterapie-cluj.ro/aparatura-kinetoterapie.asp]

Investirea în obținerea unei sali de kinetoterapie dotată cu aparatură performantă prezintă un avantaj pentru pacienți, deoarece pot beneficia de programe de recuperare medicală cat mai complexe si mai complete in funcție de patologia fiecaruia.

II.3.Metode și tehnici de cercetare

În realizarea cercetării am utilizat următoale metode de cercetare:

metoda studiului de caz;

Aspectul acestei metode se regasește sub forma studiului de caz,utilizată ca un instrument de cercetare discriptivă a unui individ, program instituție,structură socială ,etc..

metoda observației;

Observația reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect, document fenomen sau proces și are ca scop culegerea de date concrete a căror analiză științifică să permită generalizarea.(Turcu.I,2007,pag 66)

metoda convorbirii;

Această etapă completează interviul anamestic are un caracter de psihodiagnosticare și de multe ori terapeutic.În ambele cazuri ea reprezintă un ansamblu de comunicări între pacient si kinetoterapeut.

metoda experimentului

Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a realitații care verifică o relație propusă (față de ipoteză)dintre două fenomene prin care provocarea si controlul acestora de catre experimentator [Turcu.I,2007.pag 112]

Metodele tratamentului în gonartroză sunt:

calmarea durerii;

diminuarea inflamației;

minimalizarea efectelor secundare nedorite;

prezervarea funcției articulare și musculare;

menținerea sau revenirea la o viață productivă cât mai activă;

stoparea procesului patologic;

Metodele terapeutice în gonartroză sunt:

Metoda Vojta

Metoda Frenkel

Metoda Williams

Metoda Kabat

Diferitele tratamente sunt aplicate cu intenția de a suprima procesul inflamator reumatoid și în speranța de a ameliora simptomatologia și de a impiedica extensia leziunilor articulare. Dintre formele de tratament amintim:

tratamentul medicamentos;

tratamentul fizical (hidroterapia, electroterapia);

tratamentul chirurgical;

II.4.Prezentarea pacientilor

Tabel cu numărul de pacienți încadrați în studiu de caz:

Pacient nr.1

NUME ȘI PRENUME : O.L

DATA NAȘTERII :6 Noiembrie , 1968

NAȚIONALITATE: Română

ÎNĂLȚIME: 1,70 cm

GREUTATE : 53

PROFESIE: Inginer Fizician

DIAGNOSTIC: Gonartroză dreapta

Pacient nr.2

NUME ȘI PRENUME : M.G

DATA NAȘTERII: 17 August , 1947

NAȚIONALITATE: Română

ÎNĂLȚIME: 1,60

GREUTATE : 55

PROFESIE: Pensionară

DIAGNOSTIC: Gonartroza Bilaterală

II.5.Procedura (modul de organizare) de desfașurare a cercetării

NUME ȘI PRENUME : O.L

DATA NAȘTERII :6 Noiembrie , 1968

NAȚIONALITATE: Română

ÎNĂLȚIME: 1,70 cm

GREUTATE : 53

PROFESIE: Inginer Fizician

DIAGNOSTIC: Gonartroză dreapta

DIAGNOSTIC LA PREZENTARE: – gonartroză

DIAGNOSTICE SECUNDARE:

– hemiplegie spastică stânga

– hipertensiune arterială

MOTIVUL PREZENTĂRII:

durei reumatismale cu caracter inflamator, impotență funcțională.

creștere ponderală importantă: aproximativ 5 kg

dispnee la eforturi minime.

ANAMNEZĂ: dificultăți în deplasare, sprijin cu ajutorul cârjei canadiene.

Antecedente heredo-colaterale: afecțiuni reumatismale (osteoporoză).

conditi de viața și muncă: muncitoare.

comportare față de mediu: cooperantă

ISTORICUL BOLII: pacienta este diagnosticată cu gonartroza dreapta 2012

EXAMENUL CLINIC GENERAL: articulațiile genunchiului apar mult marite transversal;

EXAMEN DE SPECIALITATE: Evaluarea durerii: după primă examinare evaluarea pe scală vizuală a durerii este de 9.

Inspecția:

Gonartroză bilaterală cu genu varum și tulburări ale circulației de retur;

Tumefacție parțială a feței anterioare, însoțită de roșeața tegumentelor;

Palparea:

se simte deplasarea rotulei;

limitarea flexiei și extensiei datorită tumefierii articulațiilor;

limitarea abducției și anteductiei articulațiilor genunchiului;

mișcările executate la nivelul membrului stâng sunt limitate de cauza hemiplegiei, pe partea stânga mișcarea activă este imposibilă;

limitarea dureroasă a rotației interne și externe a articulațiilor;

Sensibilitatea: deterioararea sensibilității.

Evaluarea mobilitații: gonartroză de clasă I cu instabilitatea minimade 5-100

Evaluarea tonusului muscular: s-a constatat forța 4 la membrul drept, pacienta putând efectua mișcarea contra gravitației și contra unei rezistențe mici și forța 1 la membrul stang- pacienta schițând mișcarea;

TRATAMENTUL KINETIC urmărește:

combaterea și ameliorarea durerii;

reducerea edemului;

menținerea/creșterea gradului de mobilitate articulară;

menținerea/creșterea tonusului muscular;

combaterea deformațiilor;

reeducarea mersului;

TRATAMENTUL GONARTROZA BILATERALĂ

OBIECTIVE:

ameliorarea sindromului dureros și inflamator;

asigurarea unei stabilități articulare de bună calitate;

ameliorarea mobilității articulare, obținând unghiurile funcționale, prevenind sau combătând instalarea atitudinilor vicioase și evitarea încercării articulare;

îmbunătățirea troficității musculare,ameliorarea echilibrului muscular ogonist-antagonist;

reeducarea suscebilitatii la fenomene artrozice;

HIDROTERAPIA:

Factori care activează

mecanici;

chimici;

Efectele de bază:

analgezice;

hiperemia;

hiperemia locală;

cresterea elasticității țțesutului conjunctiv;

Aceste efecte sunt favorabile pentru pregătirea de masaj și kinetoterapie.

Metodologia include tehnici că:

căldura profundă produsă de diodinamic și ultra sunet;

căldura superficială;

Celelalte tehnici:

compresiile;

băile;

Băile, proceduri de hidroterapie pentru gonartroza:

este recomandată baia kinetoterapeutica la 36-370 timp de 20-30 minute;

mobilizarea în apă este ușoară, nedureroasă,mobilizează musculatura;

Dușul subacval:

constă în aplicarea sub apă a unui duș de 3-6 atmosfere cu temperatura de 35-380 durata procedurii 5-10 minute;

efect asemănător unui masaj puternic foarte bine suportat datorită apei calde;

TERMOTERAPIA:

Căldură are eficacitate în atenuarea durerii și reducerea contractărilor musculare care prin ea însăși este cauza durerii și limitării funcționale.

Clioterapia:

aplicații cu gheață pe genunchi după care urmează aplicțiile cu căldură;

Termoterapia:

comprese calde timp de 20-30 minute;

prosoape cu apă caldă regiunea întinsă;

compresa rece pe frunte;

împachetarea cu nămol la 38-400 /timp de 20-40 minute,nămolul are efect mecanic,termic,chimic,prin resorbția unor substanțe prin piele de nămol;

aplicații de parafina-38-400 /timp de 20-25 minute;

compresa rece pe frunte;

FOTOTERAPIA:

lampa cu raze infraroșii;

lampa solux-distanța față de genunchi este de 60 cm, intensitatea radiațiilor moderată de 1 kg/cmp./min;

III ELECTROTERAPIA:

a) ultrasunete;

b) unde scurte;

c) microunde;

d) galvanoterapia;

e) curenți de joasă frecvență;

f) curenti de medie frecvență;

a) Ultrasunete:regim continuu cu traductorul mic-dozamedie 1,5W/cmp.-durata ședință 5 minute, între genunchi și traductor unguent sau fenibutazona 1% sau ecogel;

Efecte:

antiinflamatori;

termice locale;

fibrotice;

b ) Unde scurte: doza II-oligoterma-35W/10minute;

Efecte:

vasodilator;

metabolic;

antialgic;

c) Microunde (biotermica):durata 3-5 minute – 69cm/zilnic;

d) Galvanoterapia-ionizare cu xilina 1%electrozi transversal timp de 20 minute zilnic;

e) Curent diodinamic(ICDD);

DF- 2 minute;

PS- 2 minute;

PL- 4 minute;

f) Curent Trabalt:durata 15-20 minute/ 2 zile;

“-“ pe locul dureros;

“+” proximul de catod 3-5 cm;

IV.MASAJ:

Efecte:

relaxante;

analgezice;

trofice;

TERAPIA OCUPAȚIONALĂ (T.O.):

ortezarea ce se bazează pe utilizarea dispozitivelor care au ca scop punerea în repaus,corijarea sau sustinera articulațiilor afectate;

în cazul unui genunchi grav se face imobilizarea într-o cizmă gipsată sau genunchera;

BALNEOCLIMATOTERAPIA:

Se realizează o terapie în zona profilactică, curativă și de recuperare, recomandând bioclima de litoral maritimutilizat de artrozici-gonartroza, pentru durere și contractură musculară.

Balneoterapia: (terapia cu apă);

Helioterapia: (terapia cu sare);

Polioidoterapia: (terapia cu nămol);

Ape sărate: Sovata, Amară, Sărată Monteoru, Techirghiol, etc

NUME ȘI PRENUME : M.G

DATA NAȘTERII: 17 August , 1947

NAȚIONALITATE: Română

ÎNĂLȚIME: 1,60

GREUTATE : 55

PROFESIE: Pensionară

DIAGNOSTIC: Gonartroza Bilaterală

DIAGNOSTIC: Gonartroza stanga

DIAGNOSTIC LA PREZENTARE: – gonartroză secundară stanga

DIAGNOSTICE SECUNDARE: – hipertensiune arterială.

MOTIVUL PREZENTĂRII:

durei reumatismale cu caracter inflamator, impotență funcțională parțială.

creștere ponderală importantă: aproximativ 7 kg

dispnee la eforturi minime.

ANAMNEZĂ: mers dificil, posibil doar cu sprijin.

Antecedente heredo-colaterale: afecțiuni reumatismale.

conditii de viață și muncă: pensionara.

comportare față de mediu: cooperantă

ISTORICUL BOLII: pacienta este diagnosticată cu gonartroză din 2007.

EXAMENUL CLINIC GENERAL: articulația genunchiului stang apare mult marită transversal

EXAMEN DE SPECIALITATE: Evaluarea durerii: după primă examinare evaluarea pe scală vizuală a durerii este de 7.

Inspecția:

Gonartroză bilaterală cu genu varum și tulburări ale circulației de retur;

Tumefacție parțială a feței anterioare, însoțită de roșeața tegumentelor;

Palparea:

se simte deplasarea rotulei;

limitarea flexiei și extensiei datorită tumefierii articulațiilor;

limitarea abducției și anteductiei articulațiilor genunchiului;

unghiul format de coapsa cu gamba este de 1600.

limitarea dureroasă a rotației interne și externe a articulațiilor;

Sensibilitatea: sensibilitate diminuată la genunchiul stâng, iar la cel drept o deteriorare însemnată.

Evaluarea mobilitații: gonartroză de clasa a II-a cu laxitate(redoare) moderată intre 10 si 200.

Evaluarea tonusului muscular: s-a constatat forța 4 , pacienta putând efectua mișcarea contra gravitației și contra unei rezistențe mici .

TRATAMENTUL KINETIC urmărește:

combaterea și ameliorarea durerii;

cresterea gradului de mobilitate articulară

menținerea/creșterea gradului de mobilitate articulară;

creșterea tonusului muscular anterior si posterior a coapsei;

combaterea deformațiilor;

reeducarea mersului;

TRATAMENTUL GONARTROZA STANGĂ

OBIECTIVE:

ameliorarea sindromului dureros și inflamator;

asigurarea unei stabilități articulare de bună calitate;

ameliorarea mobilității articulare, obținând unghiurile funcționale, prevenind sau combatatnd instalarea atitudinilor vicioase și evitarea încercării articulare;

îmbunătățirea troficității musculare,ameliorarea echilibrului muscular ogonist-antagonist;

reeducarea suscebilitatii la fenomene artrozice;

HIDROTERAPIA:

Factori care activează

mecanici;

chimici;

Efectele de bază:

analgezice;

hiperemia;

hiperemia locală;

cresterea elasticității țțesutului conjunctiv;

Aceste efecte sunt favorabile pentru pregătirea de masaj și kinetoterapie.

Metodologia include tehnici că:

căldura profundă produsă de diodinamic și ultra sunet;

căldura superficială;

Celelalte tehnici:

compresiile;

băile;

Băile: proceduri de hidroterapie pentru gonartroza:

este recomandată baia kinetoterapeutica la 36-370 timp de 20-30 minute;

mobilizarea în apă este ușoară, nedureroasă,mobilizează musculatura;

Dușul subacval:

constă în aplicarea sub apă a unui duș de 3-6 atmosfere cu temperatura de 35-380 durata procedurii 5-10 minute;

efect asemănător unui masaj puternic foarte bine suportat datorită apei calde

TERMOTERAPIA:

Căldură are eficacitate în atenuarea durerii și reducerea contractărilor musculare care prin ea însăși este cauza durerii și limitării funcționale.

Clioterapia:

aplicații cu gheață pe genunchi după care urmează aplicațiile cu căldură;

Termoterapia:

comprese calde timp de 20-30 minute;

prosoape cu apă caldă regiunea întinsă;

compresa rece pe frunte;

împachetarea cu nămol la 38-400 /timp de 20-40 minute,nămolul are effect mecanic,termic,chimic,prin resorbția unor substanțe prin piele de nămol;

aplicații de parafina-38-400 /timp de 20-25 minute;

compresa rece pe frunte;

FOTOTERAPIA:

lampa cu raze infraroșii;

lampa solux-distantă față de genunchi este de 60cm,intensitatea radiațiilor moderată de 1 kg/cmp./min;

III ELECTROTERAPIA:

a) ultrasunete;

b) unde scurte;

c) microunde;

d) galvanoterapia;

e) curenți de joasă frecventă;

f) curenți de medie frecvență;

Ultrasunete: regim continuu cu traductorul mic-dozamedie 1,5W/cm. -durata ședința 5 minute, între genunchi și traductor unguent sau fenibutazona 1% sau ecogel;

Efecte:

antiinflamatori;

termice locale;

fibrotice;

Unde scurte:doza II-oligoterma-35W/10minute;

Efecte:

vasodilator;

metabolic;

antialgic;

Microunde (biotermica):durata 3-5 minute – 69cm/zilnic;

Galvanoterapia-ionizare cu xilina 1%electrizi transversal timp de 20 minute zilnic;

Curent diodinamic (ICDD); DF – 4 minute/cu inversarea polaritatii cu scop; PL – 4 minute/dinamogen si stimulant;

Curent Trabalt: durata 15-20 minute/ 2 zile;

“-“ pe locul dureros;

“+” proximul de catod 3-5 cm;

MASAJ:

Efecte:

relaxante;

analgezice;

trofice;

Tehnicile de masaj urmăresc tonificarea cvatricepsului.Masajul terapeutic se aplică la nivelul coapsei și gambei, evitându-se zona genunchiului.

TERAPIA OCUPAȚIONALĂ(T.O.):

Ortezarea ce se bazează pe utilizarea dispozitivelor care au ca scop punerea în repaus,corijarea sau sustinera articulațiilor afectate;

în cazul unui genunchi grav se face imobilizarea într-o cizmă gipsată sau genunchera;

BALNEOCLIMATOTERAPIA:

Se realizează o terapie în zona profilactică, curativa și de recuperare, recomandând bioclima de litoral maritimutilizat de artrozici-gonartroza,pentru durere și contractura musculară.

Balneoterapia: (terapia cu apă);

Helioterapia: (terapia cu sare);

Polioidoterapia: (terapia cu nămol);

Ape sărate: Sovata, Amară, Sărată Monteoru, Techirghiol,etc;

Ape sulfuroase: Herculane,Caciulata,Vatra Dornei,etc.;

Capitolul iii- prezentarea, prelucrarea si interpretarea statistică a rezultatelor obținute

În urma aplicării programului experimental de exerciții la Centrul Medical Hotel Montana si la domiciliu pacienților, am obținut următoarele rezultate pe care le vom prezenta în continuare:

Pacientul nr.1

BILANȚUL ARTICULAR CAZUL NR.1

Tabel nr.1 examinarea cu goniometru a mobilității articulare.

Graficul nr.1 –Bilant articular al genunchiului

Interpretare:

La inceputul testului, pacientul nr1. executa mișcarea activă flexie-extensie, avand o amplitudine a mișcării de 45 de grade iar mișcarea pasiva de flexie-extensie de 30 de grade la genunchiul stâng. Având in vedere procesul de recuperare realizat pe perioada internarii a avut o evoluție semnificativa ajungandu-se astfel la urmatoarele rezultate :

-mișcarea activă flexie-extensie, avand o amplitudine a mișcarii de 50 de grade iar miscarea pasivă de flexie-extensie de 40 de grade la genunchiul stâng.

In același timp rezultatele fiind benefice si la genunchiul drept, pacientul având la internare mișcarea activă flexie-extensie cu o amplitudine a mișcării de 60 de grade iar mișcarea pasivă de flexie-extensie de 80 grade. Având in vedere procesul de recuperare realizat pe perioada internării se prezintă cu o evolutie semnificativă ajungandu-se astfel la urmatoarele rezultate :

-mișcarea activă flexie-extensie, având o amplitudine a mișcării de 65 de grade iar mișcarea pasivă de flexie-extensie de 85 de grade.

Aceste rezultate benefice se datoreaza programului de recuperare kinetică, masajului si hidrokinetoterapiei.

Pacientul nr. 2

BILANȚUL ARTICULAR CAZUL NR.2

Tabel nr.2 examinarea cu goniometru a mobilității articulare

Graficul nr.2 –Bilant articular al genunchiului

Interpretare:

La începutul testului, pacientul nr.3. execută mișcarea activă flexie-extensie, avand o amplitudine a mișcării de 20 de grade iar mișcarea pasivă de flexie-extensie de 30 de grade la genunchiul stang. Avand in vedere procesul de recuperare realizat pe perioada internarii

avut o evolutie semnificativa ajungandu-se astfel la urmatoarele rezultate :

miscarea activa flexie-extensie, avand o amplitudine a miscarii de 25 de grade iar miscarea pasiva de flexie-extensie de 35 de grade la genunchiul stang.

In acelasi timp rezultatele fiind benefice si la genunchiul drept, pacientul avand la internare miscarea activa flexie-extensie cu o amplitudine a miscarii de 25 de grade iar miscarea pasiva de flexie-extensie de 30 grade. Avand in vedere procesul de recuperare realizat pe perioada internarii se prezinta o evolutie semnificativa ajungandu-se astfel la urmatoarele rezultate :

-miscarea activa flexie-extensie, avand o amplitudine a miscarii de 30 de grade iar miscarea

pasiva de flexie-extensie de 35 de grade.

Aceste rezultate benefice se datoreaza programului de recuperare kinetica, masajului si hidrokinetoterapiei.

CONCLUZII SI RECOMANDĂRI

Pe parcursul celor doi ani de studiu și practică efectuați în diferite stațiuni balneare și centre specializate de recuperare, am observat o ameliorare și chiar o îmbunătățire vizibilă, precum și o mare satisfacție și mulțumire din partea pacienților, în urma tratamentelor efectuate. Recomand tuturor pacienților, efectuarea cel puțin a unei cure de recuperare sau chiar două pe an, dacă este posibil.

Din rezultatele obtinute de-a lungul desfășurării experimentului pe care s-a bazat lucrarea, s-au tras următoarele concluzii:

Comparând rezultatele inițiale cu cele finale am constatat că s-au obținut rezultate pozitive în ceea ce privește postura și forța articulară a pacietilor.

Cu ajutorul aparatelor de recuperare kinetică specifică artrozei, au fost inregistrate rezultate remarcabile in ceea ce privește condiția fizică si postura.

În urma parcugerii programului experimental de exerciții, pacienții au înregistrat creșteri în amplitudinea miscarilor si in gradul de stabilitate.

Experimentul desfășurata atât în cadrul Centrul Medical Hotel Motana cât și particular a fost un succes acest putând fi utilizat în vederea progresarii rezultatelor la pacienții diagnosticati cu artroza la nivelul genunchiului.

ANEXE

Anexa 1

Protocol de asistență științifică pentru pacienții diagnosticati cu artroza la nivelul genunchiului.

Data începerii: Iulie 2019

Locul desfășurării: Centrul Medical Hotel Montana. La domiciliu pacineților .

Nume pacienți :

O.L

M.G

Meniscurile

Articulația genunchiului-vedere anterioară

Fotografii Pacientul nr. 1

Pozitia Culcat Dorsal: Flexia si extenisa membrului inferior cu ajutorul kinetoterapeutului.

Pozitia Culcat Dorsal: Ridicarea bazinului de la sol cu ajutorul kinetoterapeutului.

Din pozitia decubit ventral , se va executa ridicarea piciorului.

Fotografii Pacientul nr.2

Mers cu ajutorul cadrului .

Semigenuflexiuni cu sprijn pe cadru.

Flexie din articulația coxofemurală

Din sprijin pe carje ,executam ridicarea piciorului pe prima treaptă.