Sd.Sg.Maj.Fundeanu Cosmin [603553]

Sd.Sg.Maj.Fundeanu Cosmin
Grupa ALL 31

I. Import anta si rolul Infrastructurilor Critice Nationale

Infrastructura critică reprezintă un element, un sistem sau o componentă a
acestuia care este esențial pentru menținerea funcțiilor vitale ale societății, a
sănătății, siguranței, securității, bunăstării sociale sau economice a persoanelor, și a
căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ la nivel național ca
urmare a incapa cității de a menține respectivele funcții. ”
Protecția infrastructurilor critice (PIC) este o activitate care are drept scop
asigurarea funcționalității, a continuității și a integrității infrastructurilor critice
naționale și europene (ICN și ICE) pentru a descuraja, diminua și neutraliza o
amenințare, un risc sau un punct vulnerabil. Într -o enumerare neexhaustivă, aceasta
cuprinde activitățile desfășurate succesiv privind identificarea infrastructurilor
critice naționale și europene, desemnarea acestora, evaluarea și analiza riscurilor,
asigurarea protecției informațiilor clasificate din domeniul PIC, realizarea
planurilor de securitate a operatorilor de infrastructură critică (PSO), stabilirea
ofițerilor de legătură și a modului de realizare a comunicații lor, precum și exerciții,
rapoarte, reevaluări și actualizări ale documentelor elaborate pe linia protecției
infrastructurilor critice.
Infrastructura pentru aparare constituie una dintre cele mai complexe si mai
sensibile probleme ale unei natiuni, luand in considerare procesele actuale de
integrare europeana si internationala ale unei organizatii. Mentinerea securitatii
actuale atat la nivel global, cat si la nivel national este influentata de transformarile
generate de in tegrarea economica la nivel mondial precum si de dezvoltarea

economiei la nivel national; de exemplu, migratia fortei de munca constituie un
factor generator de noi riscuri si amenintari. Ca atare, conceptul traditional de
securitate trebuie redefinit pent ru a lua in calcul si riscurile nonconventionale.
Având în vedere importanța infrastructurilor în susținerea ansamblului
mecanismelor aferente stabilității și funcționalității în condiții de securitate și
siguranță a sistemelor economice și sociale, literatura de specialitate clasifică
infrastructurile în trei mari categorii :
• Infrastructurile obișnuite reprezintă o structură cadru, care asigură
construcția și funcționarea unui sistem;
• Infrastructurile speciale au un rol consistent în funcționarea sistemelor și
proceselor, având un grad ridicat de stab ilitate și securitate în ansamblul
mecanismelor vieții economico -sociale de interes regional. Aceste categorii de
infrastructuri, supuse unor disfuncții și vulnerabilități, precum și într -un context de
insecuritate, pot intra în categoria celor critice;
• Infrastructurile critice sunt, de regulă, determinante în stabilitatea,
securitatea și siguranța sistemelor și proceselor, având un rol important în
derularea proceselor economicosociale, politice și militare. Gradul de criticitate al
acestor infrastructur i este corelat efectelor semnificative induse de perturbarea ori
scoaterea din funcțiune a acestora, inclusiv pe o perioadă foarte scurtă.

II. Necesitatea Infrastructurilor Critice Nationale

Infrastructurile sunt critice prin locul pe care îl au în cadrul unui sistem, prin
rolul pe care îl joac ă în cadrul stabilității și funcționalității sistemului, prin gradul
de expunere la uzur ă și factori destabilizatori, dar și prin mulțimea variabil ă a
vulnerabilităților lor (de sistem, de proces sau induse) la amenințările care le vizeaz
ă nemijlocit sau care vizeaz ă, desigur tot în mod direct, sistemele sau procesele
din care fac parte respectivele infrastructure .
Infrastructurile critice sunt acele infrastructuri cu rol important în asigurarea
securității în funcționarea sistemelor și în derularea proceselor economice, sociale,
politice, informaționale și militare.
Infrastructurile sunt considerate critice datorită:
 condiției de unicat în cadrul i nfrastructurilor unui sistem sau proces;
 importanței vitale pe care o au, ca suport material sau virtual (de
rețea), în funcționarea sistemelor și în derularea proceselor economice,
sociale, politice, informaționale, militare etc.;
 rolului important, d e neînlocuit, pe care îl îndeplinesc în stabilitatea,
fiabilitatea, siguranța, funcționalitatea și, mai ales, în securitatea
sistemelor;
 vulnerabilității sporite la amenințările directe, precum și la cele care
vizează sistemele din care fac parte;
 sensibilității deosebite la variația condițiilor și, mai ales, la schimbări
bruște ale situației.

III.Relationari specific P.I.C. in cadrul NATO

Problematica infrastructurilor critice s -a configurat tot mai pregnant ca
subiect de actualitate, în special spre sfârșitul secolului XX și începutul celui
actual, ca o consecință a escaladării riscurilor asimetrice.
Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au reprezentat începutul unei
„ere noi” în relațiile internaționale1, momentul crucial pentru extinderea la nivel
mondial a conceptu lui de „infrastructuri critice” și adoptarea de măsuri unitare,
coagulate în strategii la nivel național și regional, de protecție a acestora față de
riscuri și amenințări, în special de natură teroristă.
S-au înregistrat evoluții marcante, în plan legisla tiv și instituțional, pe
linia definirii și protecției infrastructurilor critice, atât în SUA, cât și la
nivelul Alianței Nord -Atlantice și al statelo r membre ale Uniunii Europene.
În conformitate cu obiectivele NATO, la nivelul Comitetului Superior
pentru Planificarea Activităților Civile pentru Situații de Urgență din cadrul
Alianței, au fost inițiate demersuri pentru găsirea și aplicarea unor strategii
unitare de identificare, analiză a riscurilor și protecție a infrastructurilor care,
în accepțiunea a cestei organizații, s unt asimilate celor critice2.
În special după atacurile teroriste produse la Madrid (2004) și Londra
(2005), la nivelul Uniunii Europene a fost demarată o serie de măsuri menite
să asigure configurarea cadrului legislativ și operațio nal de identificare și
îmbunătățire a protecției infrastructurilor critice. Prezintă relevanță, în acest
sens:
• lansarea, în 12 decembrie 2006, a Programului European pentru
Protecția Infrastructurilor Critice (PEPIC), care menționa 11 sectoare și 32
de servicii vitale conexe acestora la nivel european;

• adoptarea, în 8 decembrie 2008, a Directivei Consiliului UE
nr.114/2008/CE privind „Identificarea și desemnarea infrastructurilor critice
europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției ac estora”3.
În urma analizei efectuate pe fiecare subsector în parte , putem conclu ziona că
nerespectarea în totalitate a caracteristicilor specifice acestora ,poate aduce
populația și economia țării într -o stare de destabilitate .