Scurta Introducere In Domeniul Criminalisticii

Scurta introducere in domeniul criminalisticii

Criminalistica este definite ca fiind stiinta starii de fapt, in zilele noastre este considerata una dintre cele mai importante discipline ajutatoare pentru stiintele penale. Criminalistica fiind stiinta care carmuieste investigatiile atat din zona Dreptului penal cat si in zona Dreptului privat. In anii de inceput criminalistica se ocupa cu identificarea autenticitatii semnaturii prin holografe sau prin amprentare, puse pe acte cu caracter civil.

Criminalistica este intr-o continua dinamica. Criminalistica fiind stiinta care apartine domeniului justitiei, care apeland la diverse tehnici stiintifice si in special la tehnici biochimice in cadrul unui astfel de process prin care se efectueaza o cercetare stiintifica a probelor materiale ce conduc la identificarea persoanelor, obiectelor, substantelor si fenomenelor sau evenimentelor.

Definitia si obiectul Criminalisticii

Criminalistica a aparut ca o necesitate obiectiva,in lupta justitiei penale impotriva criminalitatii.

Hans Gross definea criminalistica drept “o stiinta a starii de fapt in procesul penal .

Doctrinarii de prestigiu au definit Criminalistica drept “un ansamblu de procedee aplicabil in cercetarea si studiul crimei pentru a ajunge la dovedirea ei, o stiinta a procesului”( pinatel j , traitate de droit penalet de criminology, vol 1 paris,1983, p 11)

Criminalistica este o stiinta juridica cu carcater autonom si unitar care insumeaza un ansamblu de cunostiinte despre metode , mijloace tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii , cercetarii infractiunii , identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.( e stancu, trt de criminalistica)

Criminalistica face parte din stiintele ce se afla intr-un continuu progres , datorita elementelor sale specifice putem definii Criminalistica drept o stiinta judiciar pluridisciplinara, cu caracter autonom si unitar.

1893 Hans Gross-Manualul judect de instructive

Criminalistica are un obiect de studiu propriu si foloseste metode specifice de cercetare intr-un domeniu de activitate bine delimitat. Ea creand mijloace tehnice, metode si procedee proprii , adapteaza si dezvolta performante in materiile urmatoare chimie,fizica,fizica nucleara, matematica, biologie, antropogie, medicina s.a.

In cadrul metodelor tehnico-stiintifice se tine seama de natura extrem de variata a urmelor infractiunilor.

Cu tot cu caracterul ei de stiinta independenta,care elaboreaza metode proprii , criminalistica are o stransa legatura cu alte stiinte in special cu cele juridice(dreptul penal, criminologia si stiinta dreptului procesual penal) sau in domeniul stiintelor naturii. Criminalistica constituie o punte de legatura intre stiintele naturii si stiintele juridice.

Dezvoltarea criminalisticii

Criminalistica este o stiinta ce are la baza diferite metode sau practice se sunt folosite in activitatea organelor de urmarire penala la descoperirea si ridicarea , respective examinarea urmelor infractiuniii.

Acesta stiinta a luat nastere odata cu lucrarea judecatorului de instructie de origine austriaca Hans Gross

Legaturile criminalisticii cu stiinta dreptului penal se realiza prin urmarirea aceluias scop: realizarea unei anumite politici penale.

Legatura cu stiinta dreptului procesual penal sunt mai stranse deoarece aplicarea metodelor criminalistice, oricat ar fie ele de avansate, nu se pot face decat in limitele normelor procesuale. Atat descoperirea urmatoarelor infractiuni cat si ridicarea,fixarea,examinarea acestora , se are in vedere identificarea celui vinovat, aceste formalitati nu se pot face decat in limitele legalitatii.

Legaturile criminalisticii cu alte stiinte

Intre criminalistica si ramura criminologiei exista o confuzie, avand in vedere ca aceasta stiinta se ocupa cu totul de o alta ramura , ea nu studiaza sau nu elaboreaza metode de descoperire si examinare a urmelor infractiunii ci se ocupa cu aspectul sociologic al fenomenului criminalitatii cu ‘starea, dinamica,cauzele infractiunilor si masurile de prevenire a lor’.

Legaturile criminalisticii cu stiintele fizico-chimice decurg din folosirea, in parte a acelorasi metode si utilaje, bineinteles urmarind scopuri diferite.

Criminalistica dezvolta metodele tehnico-stiintifice , perfectionandu-le, astfel largind campul cercetarilor si al posibilitatilor de a descoperi un numar cat mai mare de probe in fiecare din cauzele cercetate.

In aceste conditii cercetatorul criminalist, atat organul de urmarire penala , cat mai ales cel ce se ocupa cu cercetarea de laborator , trebuie sa fie informat la zi cu toate progresele realizate in diferite domenii ale stiintelor fizicii.

Legatura intre ciminalistica si fizica: creeaza necesitatea infiintarii unei noi discipline aplicata formelor de invatamant superior juridic, cea a fizicii superioare, intocmai cum exista si chimie juridica, psihologie juridica , medicina juridica s.a.

Legatura criminalisticii cu chimia:chimia judiciara este limitata la problemele biochimice si serveste mai mult ca o anexa a medicinei legale.

Cercetarea tehnica in chimia juridica: cercetarea actelor scrise , pentru stabilirea compozitiei hartiei sau a cernelurilor, pentru refacerea textelor inlaturate s.a.

Domeniul traseologiei : identificarea diferitelor resturi de materie sub forma de praf,vopsea sau pete, a resturilor de incendii, de trageri cu armele de foc s.a.

Legatura criminalisticii cu biologia : cercetarea urmelor de natura biologica : firele de par, petele organice,firele textile de natura animal s.a. si pt stabilirea anumitor intervale de timp in raport de procesele de crestere sau de transformare ale organismelor.

Criminalistica se afla intr-o stransa legatura cu medicina si psihiatria legala, la care atat organele de urmarire penala cat si cele de judecata apeleaza in stabilire a cauzelor mortii , a vatamarilor grave,in stabilirea sanatatii mintale s.a.

Legatura intre criminalistica si psihologia judiciara: intre aceste doua ramuri exista o stransa legatura , atat criminalistul specialist cat si organul de urmarire penala de judecata trebuie sa cunoasca legile de baza ale psihologiei,pe latura lui perceptiva si de memorare.

Cu ajutorul psihologiei se vor rezolva unele probleme legate de desprinderile persoanelor, acele elemente ale miscarilor mult mai exersate, fixate in stereotipii dinamice, caracteristice fiecaruia dintre noi. Astfel in cararea de urmele lasate de pasii infractorului la locul faptei fiind o proba pretioasa in aceeasi masura ne va interesa si alura mersului, felul pasilor s.a.

Obiectul criminalisticii

Criminalistica este destinată descoperirii și cercetării infracțiunilor în scopul aflării adevărului, iar obiectul acestei științe prezintă importanță pentru două planuri distincte : să evidențieze aportul său particular în aflarea adevărului, iar pe altă parte să sublinieze autonomia față de celelalte științe juridice și nejuridice, dar aflate în slujba justiției.

Din punct de vedere științific, principalele aspecte menite să contureze obiectul criminalisticii sunt următoarele :

a. Inițierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracțiunilor

b. Adaptarea de metode aparținând științelor exacte la necesitățile proprii criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale științei

c. Elaborarea de reguli și procedee tactice destinate efectuării unor acte de urmărire penală

d. Studierea practicii judiciare

e. Analiza evoluției modului de săvârșire a faptelor penale

f. Perfecționarea modului de cercetare a diverselor categorii de infracțiuni

g. Elaborarea de metode și prefigurarea de măsuri destinate prevenirii infracțiunilor sau altor fapte cu caracter antisocial.

1.4. Metode generale și proprii de investigare ale criminalisticii

Criminalisticii, prin obiectul propriu de cercetare, îi sunt specifice anumite metode de cunoaștere, unele dintre ele tipice științei respective, altele comune mai multor științe, dar aplicate într-un mod particular.

La baza metodologiei criminalistice se situează modalități generale de cunoaștere precum observația, analiza și sinteza, deducția și inducția, comparația, adaptate la specificul obiectului Criminalisticii.

Dintre metodele adaptate la specificul Criminalisticii, din alte domenii științifice, pe primul loc se află metodele de analiză fizico-chimică.

Metodele de examinare proprii Criminalisticii sunt următoarele :

Metode destinate descoperirii și examinării a urmelor sau mijloacelor de probă;

Metode de identificare a persoanelor și cadavrelor după semnalmente exterioare ori după resturi osoase;

Metode de cercetare a înscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafăcute.

O altă metodă are în vedere procedee tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală, iar metodele de prevenire a infracțiunilor vizează prevenirea falsurilor, a furturilor în dauna avutului public sau particular.

Principiile fundamentale ale Criminalisticii , au trasaturi aproape identice sau asemanatoare cu cele ale Dreptului procesual penal ,aceste principia au la baza aceeasi conceptie definitorie pentru modul de realizare a justitiei in cauzele penale.

Principiul legalitatii – având ca fundament legalitatea, criminalistica, alături de alte ramuri de drept, urmărește susținerea principiului potrivit căruia nici o persoană să nu se sustragă răspunderii pentru faptele sale, nimeni să nu fie pedepsit pe nedrept.

Principiul aflarii adevarului – aflarea adevărului este oconsecința a activități complexe de investigare a faptelor și împrejurărilor concrete, obiective, privind o anumită cauză. Prin caracterul științific al criminalisticii se pun la dispoziția justiției date cu un conținut științific, cu grad înalt de precizie în determinare.

Principiul prezumtiei de nevinovatie – reprezinta administrarea probelor cu sprijinul criminalisticii sa cuprinda atât probele care dovedesc vinovăția, cât și pe cele privind nevinovăția. Convingerea intimă, în baza căreia va putea fi pronunțată hotărârea organului judiciar, trebuie fundamentată pe întreg ansamblul probelor existente în cauză, de natură a reflecta adevărul.

Principiul confidentialitatii – Este extrem de important ca organele de urmărire penală să aibă capacitatea de a analiza și a identifica, pe durate limitate de timp în cadrul investigațiilor desfășurate în cursul urmăririi penale, cele mai bune modalități de asigurare a secretului și confidențialității diferitelor probe, în acuzarea și apărarea diferiților suspecți sau inculpați, după caz, a datelor referitoare la împrejurările comiterii faptelor infracționale, la inculpați, părți vătămate și martori, etc.

Principiul operativitatii – acest principiu este definit de timpul care curge in favoarea infractorului

Principiul existentei urmelor oricarei infractiuni ( timp/spatiu)

Principiul identitatii – acest principiu permite stabilirea anumitor trăsături specifice și stabilirea exactă a faptelor și împrejurărilor într-o cauză penală dată. principiul identității presupune că orice ființă, obiect, fenomen, posedând un set de trăsături care îl fac să fie ceea ce este realmente, este identic numai cu sine însuși, îacelași timp și sub același raport,deosebindu-se de orice altă ființă, obiect sau fenomen care îi sunt asemănătoare.

Principiul necesitatii si oportunitatii conform căruia, dând dovadă de discernământ juridic și respectând cu strictețe principiile enunțate mai sus, precum și regulile consacrate de tactică și metodologie criminalistică, organele de urmărire penală trebuie să întreprindă în mod operativ și la momentul cel mai oportun, toate măsurile de constatare și administrare în mod complet a probatoriilor, dictat de necesitățile impuse de amploarea și gravitatea faptelor infracționale sesizate.

Principiul obiectivitatii conform căruia în pregătirea, în administrarea și în consemnarea procesuală a probatoriului, organele judiciare nu trebuie să aibă idei preconcepute, ci trebuie să dovedească cu înțelepciune, mult tact și răbdare, în administrarea și înregistrarea probelor în documente.

Principiul fermitatii conform căruia organele de urmărire penală trebuie să manifeste un adevărat cult pentru dreptate și adevăr, ce trebuie să le determine să acționeze legal, cu bună-credință și cu toată hotărârea, pentru a administra întreg probatoriul necesar și util, care să asigure tragerea la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni

Principiul loialitatii administrarii probelor – acest principiu este regasit in art 101 Cod Procedura Penala si reprezinta oprirea de a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe

Sistemul criminalisticii

Criminalistica se constituie intr-un sistem armonios si unitar , cu o finalitate proprie.

Tehnica criminalistici este formata dintr-un ansamblul metodelor si mijloace tehnico-stiintifice destinate descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor sau mijloacelor material de proba.

Subramurile Criminalisticii:

Foto judiciara este impartita in trei categorii:

Fotografia realizata la locul faptei

fotografia de orientare

fotografia schita

fotografia ce reprezinta obiectele principale

fotografia de detaliu

Fotografia de semnalmente

fotografia de identificare a persoanelor

fotografia de identificare a persoanelor necunoscute

Fotografia de perchezitie si reconstituire

Dactiloscopia care se bazează pe analizarea caracteristicilor amprentelor digitale, în urma cercetărilor s-a demonstrat că desenele papilare digitale sunt individuale.

Balistica judiciara reprezinta studiul construcției și funcționării armelor de foc, procesele legate de tragere, precum și de urmele produse de acestea, acestea fiind folosite pentru rezolvarea problemelor prezente in urmărirea penală.

Traseologia studiază modul de formare a urmelor, apariția urmelor ce reflecta mecanismul infracțiunii. Traseologia elaborează metodelor și mijloacelor de descoperire, fixare, ridicare și cercetare a urmelor, în scopul stabilirii împrejurărilor importante pentru descoperirea și cercetarea infracțiunilor.

Portretul vorbit reprezinta identificarea persoanelor , fiecare persoana are o individualitate certă fiecare persoana are însușiri variate și mai complicate, existand elemente de asemănare, dar în același timp și foarte multe posibilități de diferențiere.

Antropologia judiciara Laboratorul de antropologie realizează determinări de antropologie clasică care constau în stabilirea speciei, rasei, vârstei și sexului oaselor puse la dispoziție (obligatoriu schelet integral sau craniu și oasele bazinului), a leziunilor osoase ante- și post-mortem precum și a leziunilor patologice prezente la acest nivel.

Fonoscopia judiciara este reprezentata de vocea rezultata energiei respiratorii folosite care face să vibreze corzile vocale, generand astfel sunetele, această manifestare fiind principala metodă a comunicării prin coduri comune, respectiv prin limbaj.Producerea vorbirii si a realizarii sunetelor este compusă din două funcții mecanice de bază: fonetică și articulație. Fonetica conduce la producerea unui semnal acustic. Articulația include modularea semnalului acustic, în special de către buze, limbă și de palatul moale, precum și de rezonanța în cavitatea supraglotică, oral și/ sau nazal.

Grafoscopia judiciară reprezintă o ramură a științei criminalistice care studiază legitățile scrisului și elaborează metodele examinării acestuia în vederea identificării persoanei, pe cale de expertiza. Ea se ocupă totodată cu cercetarea limbajului scris în scopul folosirii particularităților acestuia la stabilirea autorului unui text.

Odorologia elaboreaza metodele de identificare a persoanelor dupa urmele lasate de odorurile lasate la locul faptei, acestea persista in acel perimetru deoarece are o durata variabila, dar suficienta pentru a-si pastra integritatea..

Aspecte introductive

1.1 Urmele Biologice

Urmele biologice fac parte din marea masă a urmelor de materie biologică, din această categorie fac parte în mod special produsele de secreție, excreție și țesuturile umane. Principalele secreții în cazul urmelor biologice sunt : saliva, secreția nazală și laptele matern. Materia excrețiilor include: urină, fecalele, spermă , spută, vomismentele, vernix caseoza, meconiul s.a . Țesuturile moi sunt reprezentate de către: sânge, țesut muscular, masă cerebrală și pielea. Din categoria țesuturilor dure fac parte oasele și unghiile. Obiectul odorologiei judiciare este reprezentat de urmele de miros, în grupa de urme mai sunt incluse și firele de par.

Cercetarea urmelor biologice se situează în zona de suprapunere a Criminalisticii cu Medicină Legală.. Această cercetare este o expertiză complexă , pentru a se putea ajunge la un rezultat sunt necesare cunoștiințe din mai multe specialități, fiecare procuror, anchetator, deși are în echipa să un criminalist și un medic legist, ar trebui să posede cunoștințe minime în ce privește căutarea urmelor biologice și interpretarea unui raport de expertiză.

Deoarece urmele biologice culese de la locul faptei, corect examinate și documentate, studiate în laboratoarele criminalistice sunt probe incontestabile într-un proces penal.Aceste procese de examinare a urmelor biologice sunt întâlnite în cazurile săvârșirii infracțiunilor de violență (loviri, viol, omor,tâlhărie), în accidente de circulație, în explozii și incendii, cele mai importante urme sunte cele de sânge salivă , spermă și fire de par.

Urmele biologice culese de la locul faptei, corect examinate și documentate, studiate în laboratoarele criminalistice sunt probe incontestabile într-un proces penal.

1.2 Aparitia procedului de identificare a A.D.N.-ului

Notiuni introductive.

Acidul dezoxiribonucleic este o molecula bicatenara, fiind formata din doua lanturi polinucleici ( den catene), infasurate elicoidal in jurul unui ax comun, formand astfel un dublu helix. Aceasta structura bicatenara, a moleculei de ADN , constituie structura secundara a ADN.

In molecula de ADN exista patru tipuri de legaturi: adenine-timina, timina-adenina, guanine-citozina si citozina-guanina. Legaturile triple dintre guanine si citozina confera o stabilitate mai mare, regiunilor ADN bogate in aceste baze azotate, decat celor bogate in adenine si timina.

ADN-ul indeplineste doua functii: functia autocatalitica si functia heterocatalitica

Functia autocatalitica sau replicarea AND-ului , consta in multiplicarea moleculelor de ADN.

Functia hetrocatalitica sau sinteza proteica indeplinesc rolurile structurale care intra in alcatuirea unor comnponente celulare si roluri functionale, enzimele fiind proteine care catalizeaza diferite reactii chimice ce au loc in celule.

Dogma centrala a geneticii moleculare considera ca , in procesul de sinteza proteica, informatia genetica din ADN este copiata in ARN si apoi este tradusa in proteine.

ADN-ARN-PROTEINE

Informatia genetica necesara sintezei de proteine se afla in moleculele de ADN din nucleu, de aceea scoaterea nucleului unei celule face imposibila realizarea sintezei de proteine in acea celula.

Studii comparative ale unor proteine normale si mutante au aratat ca, intre secventa nucleotidelor din ADN si secventa de aminoacizi din molecula proteica, exista o stransa corelatie, fenomen numit colinearitate.

Codul genetic

Reprezinta legatura dintre succesiunea nucleotidelor de-a lungul acizilor nucleici, care contin informatia genetica si succesiunea aminoacizilor de-a lungul proteinelor.

Profilul ADN ofera posibilitatea de a stabilii identificarea unei persone.Pentru a se ajunge la acest rezultat de identificare genetica, sunt analizati un numar de 16 markeri genetici.

Acest procedeu de identificare contine anumite secvente din structura ADN-ului sunt specifice fiecarui individ, ceea ce ne face unici, chiar daca doi oameni pot avea un patrimoniu genetic identic.

Un individ poate fi identificat printr-o metoda speciala pentru fiecare proba, respective probele provenite dintr-un fir de par, din piele, saliva, sperma sau sange.

In unele cazuri molecula de ADN este foarte utila pentru identificarea medico-legala.

Unicitatea moleculei de ADN ofera genetica individuala, cu exceptua gemenilor monozigoti.

ADN-ul este cea mai rezistenta protein , aceasta particularitate este foarte pretioasa pentru medicii legisti , deoarece este posibila identificare persoanelor dupaun timp indelungat, sau cand este vorba de ramasite ce nu pot fi identificate, acestea fiind regasite in explozii, catastrofe aeriene s.a.

ADN-ul confera stabilitate genetic pe tot parcursul vietii, deoarece informatia genetic nu se modifica pe parcursul vietii.

3. Efectuarea expertizelor ADN

3.1.Analiza prin metoda enzimei de restrictive

În laborator, enzime de restricție (sau endonucleaze de restricție) sunt folosite pentru a reduce ADN-ul în fragmente mai mici. Reducerile sunt întotdeauna realizate la secvențe de nucleotide specifice. Diferite enzime de restricție să recunoască și să se taie diferite secvențe ADN.

Enzimele de restricție sunt un instrument de bază pentru cercetare biotehnologie.

ADN constă din două catene complementare de nucleotide care spirala in jurul celuilalt într-un dublu helix. Enzimele de restricție taie ambele catene de nucleotide, de rupere ADN-ul în fragmente, dar ele nu fac întotdeauna acest lucru în același fel.

Metoda enzimei de restrictie se realizeaza in urmatoarele etape:

A. Extractia si purificarea A.D.N.-ului

B. Desfacerea A.D.N.-ului in fragmente de marimi diferite

C. Electroforeza

D. Transferul ( Southern Blottiong)

E. Denaturarea A.D.N.

F. Hibridarea A.D.N.

G. Autoradiografia

1. Analiză prin metoda amprentei genetice prin enzime de restictie

In anul 1985, profesorul Alec Jeffreys a fost prima persoana care a reusit sa identifice o persoana prin metoda de amprenta genetica. Conform descrierilor oferite de Alec Jeffreys aceasta metoda se bazeaza pe capacitatea enzimelor de restrictie ce au la origine origine bacteria, de a fragmenta si de a recunoaste secventele ADN-ului. Profesorul Jeffreys a fost prima persoana care a constatat ca fragmentele obtinutenau lungimi strict individuale de la o persoana la alta si sunt identice la nivelul diferitelor tesuturi si organe a aceluiasi organism. Astfel fragmentele sunt triate dupa lungime cu ajutorul unui gel de agaroza , acest fenomen poarta denumirea de electroforeza.

Analiza metodei enzimei de restrictie se imparte in 3 etape.

Prima etapa este reprezentata de catre denaturarea moleculei de A.D.N. , urmand a se obtine un A.D.N. monocatenar, aceasta separare a celor doaua catene se efectueaza la o temperatura de 90 grade.

A doua etapa este constituita din decuparea A.D.N.-ului cu ajutorul unor enzime de restrictive, formate in fragmente ce au diferite marimi. Fragmentele decupate trec printr-o metoda de triare in functie de lungime , cu ajutorul unui gel de agaroza, acest fenomen este regasit ca fiind metoda de electroforeza.

A treia etapa este denumita transfer “Southern”, aceasta metoda consta in transferarea fragmentelor respective pe o membrana de nailon, fiind urmata de denaturarea A.D.N.-ului , ceea ce consta in ruperea puntilor de hidrogen aflate intre bazele complementare si reunirea A.D.N.-ului denumita hidridare.

Ultima etapa este reprezentata de catre autoradiografia membranei.

4. Particularitati ale cercetarii la fata locului . Investigarea odorologica judiciara

Investigarea odorologica este una dintre ramurile tehnicii criminalistice care analizează metodele de colectare, conservare și examinarea urme de miros, precum și mijloacele tehnice de identificare sursa principală a urmelor de miros. Când investighează acte criminale, inovațiile științifice și tehnologice nu sunt întotdeauna utilizate; cunoștințe speciale nu se aplică suficient. Practica de aplicare a metodei odorologica este des intalnita în investigarea și dezvăluirea crimelor. Rezultatele examinării odorological în investigarea și dezvăluirea infracțiunilor, precum și evaluarea acestor constatări în cadrul procedurilor judiciare , investigarea dezvăluie fapte penale.
Aplicarea metodei odorologica este mijlocul eficient de investigare și detectarea a actelor criminale, de care concluziile sunt acceptate ca sursă adecvată de informații (probe) în cadrul procedurilor judiciare. Eficacitatea acestei metode depinde de calificare și cunoștințe despre metoda odorologica și posibilitățile de aplicare a acestei metode de profesioniști care efectuează examinarea odorological din scena crimei, inspecția și examinarea a locației sau spațiilor.

La efectuarea analizei, precum și încercarea de a confirma sau infirma ipoteza, analiză teoretică și empirică a fost realizată utilizând următoarele metode: studiu, interviu, comparativ, descriptiv, statistic, de sumare, de sinteză și de analiză de documente.

Rezultatele analizei au condus la concluzia că metoda odorological este destul de mijloc eficient de investigare și dezvăluie fapte penale. Trebuie subliniat faptul că examinarea odorological este valoros dacă întregul proces (de exemplu, de la colectarea de urme de miros de la locul crimei pentru a face o concluzie de examinare odorological) este realizată de către profesioniști competenți, calificați cu cunoștințe și abilități practice în domeniu.

Semnificație practică și posibilitățile de aplicare a tezei sunt demonstrate de faptul că această teză poate fi util pentru efectuarea altor studii, precum și pentru creșterea calificărilor de anchetatori înainte de proces și experți care efectuează examinarea scene de crimă.

4.1 Formarea urmelor olfactive

Metode criminalistice și mijloace de fixare, îndepărtarea și studiu de urme odorologice

Metoda odorologica este rezultă la intersecția de criminologie și de câine de anchetă, reprezintă un nou nivel de parfum uman în detectarea și investigarea infracțiunilor.

Mirosul – este realizat de catre produse alocate organismelor biologice sau corpuri fizice continuu evapora compus volatil, având caracteristici stabile care pot afecta receptorii olfactivi de animale și provoca unele senzație. Mirosul are un număr de proprietăți, cum ar fi volatilitate, difuzie, continuitatea procesului de eliminare, stabilitatea relativă, difuzie, divizibilitate, dinamism, solubilitatea, absorbția. Toate aceste proprietăți au o natură fizică.
      Este cunoscut faptul că miros uman individ depinde în primul rând de starea surselor de secretii sale: sudoare, glandele sebacee, ale căror mijloace de subzistență supuse unor modificări legate de vârstă, imutabilitatea relativă a mirosului este într-un interval de timp mai mic decât, de exemplu, imuabilitatea de scrierii de mână sau un model natural papilar. Cu toate acestea, perioada în care mirosul de om rămâne neschimbat, ca practica extinse, dovezi este suficient pentru utilizarea pe scară largă a datelor în identificarea și rezolvarea crimelor.

Sursa mirosului individual al oamenilor sunt determinate genetic de compoziția metaboliților volatile, găsite în sudoare și grăsime secrețiilor și sânge. Exista posibilitatea ca mirosul individual sa fie reținut pe suprafața obiectelor cu care subiectul vine în contact, acest lucru duce la formarea urmelor olfactive. Urmele de parfum individuale, care au o rezistență în mediul exterrn nu sunt percepute de simțul mirosului uman, și, prin urmare, nu sunt controlate și, de aceea, ele nu sunt distruse de către subiect – sursa de mărci olfactive, păstrând informații despre el, ca participanții la eveniment

     Metoda odorologica cuprinde odorizante caracteristice la subiecții umani o situație materială a site-ului, pentru a le salva pentru întreaga perioadă de anchetă și de a folosi în verificarea implicarea unui subiect specific pentru crima.

Folosind urme de miros pentru a detecta și urmări infractorii, căutarea de bunuri furate, stabilirea de elemente care aparțin unei anumite persoane a fost un mijloc eficient de anchetă. Practica noastră de a detectare cu ajutorul câini lor ca să lucreze pe traseul, ca și pentru proba s-au dovedit în mod repetat, validitatea utilizării acestui analizor viață de mirosuri, rezoluția sa de neegalat și capacitatea de a opera într-un interval îngust de mirosuri. Utilizarea urme odorologice la locul faptei include depistarea, fixarea, îndepărtarea și utilizarea directă a lor pentru organizarea de căutare de oameni și lucruri în urmărire. Urme Odorologice pot fi folosite în cursul continuare a anchetei preliminare pentru a obține informații sau chiar probe pentru ancheta.
     Aerul cu urme de mirosul este îndepărtat în timpul inspecției a scenei, pe baza art. 256 Cod de procedură penală și în conformitate cu art. 121 din același cod de procedură penală, care include o listă de exponate "toate celelalte elemente care pot servi ca un mijloc de detectare a criminalității, stabilirea faptelor, identifica pe cei responsabili …».
     Conservarea urmelor olfactive până la sosirea la locul accidentului a grupului de anchetă este în sistemul de măsuri pentru protecția, organizația este investită în obligației de departamentului de poliție a orașului, departamentul de poliție raional, și se bazează pe eliminarea condițiilor care pot duce la disparitia (pierdere) din urme olfactive (de exemplu, ca urmare a proiectului) sau impunerea pe linia de urme olfactive persoanelor neautorizate, animale, etc.
     Descoperirea urmelor – sursele de mirosul – o sarcină foarte dificilă, care necesită actori pentru a identifica și rezolva crime, în primul rând, să analizeze mecanismul de evenimentele din incidentului și de a construi versiuni ale comportamentului probabil a subiecților de activitate criminală . (3)
     În primul rând, atunci când un studiu de reclamanți, martori, victime, precum și cele de protecție IP, specifică locația de obiecte, care ar putea avea urme odorifere, căile cele mai convenabile de abordare a lor, schimbările climatice scenei . Pentru îndepărtarea urmelor olfactive ar putea fi folosite locuri în care infractorul ascuns. Eliminarea urme olfactive trebuie făcută înainte de partea activă a inspecției, după fotografierea și după aplicarea de câini dresați pentru detectarea.
     Obiecte din care îndepărtate urmele odorifere cu semne numerotate, care nu schimbă până la sfârșitul inspecției sunt marcate. Urme odoriferante de obiecte care nu sunt identificate în cunoștință de definire a domeniului, eliminate deoarece acestea sunt descoperite și este imediat dezvăluite cercetătorului, care, împreună cu medic legist decide dacă confiscarea de urme de date. Trebuie remarcat faptul că eliminarea urmelor olfactive nu ar trebui să conducă la distrugerea sau deteriorarea de facilități în cazul în care acestea sunt amplasate, în cazul în care există un astfel de risc, atunci înainte de a scoate obiectul este fotografiata de normele de fotografie scară.
     Atunci când se colectează olfactiv urme ar trebui să fie păstrate în vedere faptul că termenul de valabilitate și a adecvării pentru analiza urmelor afectează în mod semnificativ timpul de, factorilor atmosferici, unii parametri și obiceiuri de un om fiziologice. Atunci când alegeți modul în care ar trebui luate în considerare excepțiile și urme integrate de formare. Vă recomandăm o selecție de miros cu site-urile pe care alte piese lipsesc (nu potrivite pentru continuarea studiilor) sau cu obiectul selectat în cele mai rele mărcile. Urme olfactive colectate de la mai multe obiecte similare (cum ar fi urme) se realizează, în principal cu obiecte care nu pot fi identificare medico-legale prin metode tradiționale sau care conțin mai puține caracteristici, precum și cu cele împotriva cărora nu există nici un pericol de deteriorare sau distrugere. Eliminarea urmelor olfactive de site-uri nepotrivite, relevanța pe care la infracțiunea este discutabil, precum și de la subiecți care au fost în contact scurt cu făptuitorul.
      Decizia de existența sau nu un obiect cu urme olfactiv in crima, în cazul în care nu este evident pentru participanții de inspecție, este adoptată de către investigator pe baza revizuirii datelor și fazele ulterioare ale inspecției de deputați, probele acumulate, rezultatele dintr-un studiu dovezi materiale preliminar de parlamentari, etc.
     Obiectele conțin de fapt urme de odorizante MP. poate fi:
 – Pete de sange uscate, păr, unghii margine, separat andn s-a uscat fără procese de putrefactie particule ale corpului uman;
 – Lucruri personale (confecții, încălțăminte), mucuri de tigara;
 – Instrumente de N crimă sau obiecte care conțin cel puțin o oră în contact cu corpul unei persoane vii;
 – urme de pantofi, picioare.
     Lucrul cu urme olfactive – este un set de tactici de aplicare a mijloacelor tehnice de odorology medico-legale pentru a detecta, stabili și utilizare includ următoarele în identificarea și rezolvarea crimelor.
     Mijloace tehnice de fixare și colectare semne olfactive includ: Aparate și dispozitive pentru detectarea și confiscarea urme olfactive si obiecte pentru păstrarea și conservarea miros (servetele de bumbac – 15х20 cm, folie de aluminiu, cutii de conserve, sticla, capace de sticla sau metal, materiale de ambalare, pensete , foarfece, spatula, spray cu apă).
     Pregătirea colectarea și conservarea olfactiv ar trebui să fie efectuată cu unul mâini, protejat de mănuși de cauciuc curate.
     Colectia olfactiv ar trebui să fie puse în aplicare printr-un lung (cel puțin o oră) de contact din șervețelele de bumbac cu purtătorul obiect de urme olfactiv. Pentru a face acest lucru, din colecția pregătit de urmele olfactive ale băncilor (sau ambalaje din folie) este extras servetele Flap bumbac, îndreptare forceps sale pe o bucată de folie și fără a atinge cu mâinile, împreună cu un teren folie este impusă de un subiect în cazul în care se presupune existența unor urme olfactive, în prealabil ușor umezită cu apă mass-media un atomizor. Aceasta nu trebuie să atingă mâinile suprafeței folie cu care se confruntă șervețelele de bumbac.
     Adsorbția pe un suport artificial urmă olfactiv – cel mai avansat metoda de fixare.
     În elaborarea urmele olfactive de terenuri îmbrăcăminte achiziționate, care se află în contact direct cu corpul, asigura contactul intim cu ei, prosoape 2,4 rag-bumbac si haine rola cu servetele de bumbac, de fixare a cu sfoară sau bandă canal.
     Pentru a colecta urme olfactive de pantofi servetele de bumbac sunt acoperite cu folie de aluminiu si presate la suprafața interioară a pantofului, compactat hârtie sau pânză mototolită.
     Mai departe pe suprafața plană orizontală de cârpe de bumbac, acoperite cu folie, ar trebui să fie apăsat, de exemplu, cu bucăți de pământ, plasat într-o pungă de plastic. În cazul în care linia olfactiv se află pe obiect cu o suprafață curbată (mâner de arme, o sticlă, volan, etc), un obiect este învelit într-o bucată de șervețele de bumbac si 2-3 straturi de folie, cu ajutorul unui cârpe de bumbac strâns cu purtătorul de urme olfactive. Pentru a întări servetele de bumbac și folia pe tema mass-media poate utiliza, de asemenea, fire, bandă, inel de cauciuc. În elaborarea urmele olfactive cu suprafețe verticale și proeminențe pentru joncțiune strânse de servetele de bumbac și urme ar trebui aplicate, iar statii de mijloace improvizate. (4)
     După colectarea urme olfactive ale foliei este eliminat, și țesut cu forcepsul sunt transferate în borcanul ermetic închis cu un capac și se etanșează cu o lovitură cu învelitoarea miros colectate pentru depozitarea pe termen scurt de 3-4 straturi de folie.
     Urme odorizante stânga pe un relativ mic de obiecte, sub rezerva conservare în borcane, împreună cu vehiculul subiect.
     Apoi, banca sau parcela de folie este ambalat în conformitate cu normele generale și este prevăzut cu o etichetă (tag), la care ele indică data și locul de confiscarea de urme olfactiv, în ce scop (faptul) scutirilor a fost făcută, linia materială a transportatorului, timpul de adsorbție, detaliile martorilor și experților care confiscă urme.
     Urme odorizante conțin, de obicei impurități de diferite substante mirositoare, care pot afecta în mod negativ rezultatele de identificare, în special în ceea ce privește urme olfactive de origine biologică, astfel încât să controleze la fel se revoca mod urmă olfactiv cu sectiuni ale transportatorului obiect, pe care nu există nici o prezență de urme olfactive. Surse de incluziuni olfactive suplimentare pot fi, și așa-numitele "noi urme odorifere" ale mediului (urme casnice si industriale, odoriferante de animale, etc.), care trebuie să fie colectate ca un auxiliar (de referință) probe. În acest scop, într-o cameră în care a fost confiscat urme odorifere, nu departe de site-urile lor, pe subiecte care nu conțin urme de olfactive umane servetele cârpe curate sunt plasate. Timpul de colectare a olfactiv de bază urme același cu cel dintr-o colecție de urme olfactive ale obiectelor.
     Pentru o mai bună conservare a confiscat urme odoriferante și fundal trasat odorizante cu o scrisoare de intentie sunt trimise la laborator.
     De asemenea, trebuie insistat asupra metodelor de detectare și fixarea urme-mirosuri. Urme de mirosuri este norul de molecule dizolvate în aer, sursa care, în acest loc este absent. În cazul în benzină camerei sau spiritele au fost ținute într-un flacon deschis, apoi, imediat după îndepărtarea substanțelor mirositoare în camera de mult timp acolo va rămâne mirosul. Astfel de semne, ca sursă de miros în acest loc este foarte instabil, dispersate rapid în mediu. Prin urmare, utilizarea practică a urmelor-miros detectat în zone deschise, depinde de viteza de fixare a acestora cu dispozitivul de aspirație.
     Fixarea urme în absența sursa acesteia, de exemplu, mirosul de dormit umane în sala cazul în care camera este nu ventilat, ca gardul este realizat din molecule de miros direct capacitate. Balon polietilena este comprimat, rezumată la un gât pentru a urmări și scuti sarcina de compresie. Balonul se zdrobește și atrage spre interior de la linia suprafață de aer cu moleculele de miros. Flask repede închis ermetic. Este cunoscut faptul că mirosul în astfel de condiții resturi de aproximativ 20 de ore de la plecarea persoanelor din incinta.
     În condiții de laborator probe de odorifere de probe de sânge și obiecte de mici dimensiuni sunt luate într-un dispozitiv special prin conservare a microtraces preparirated de obiecte, particule, fibre și amprentele digitale, care nu împiedică analiza lor ulterioară altor metode criminalistice.
     Pentru a efectua o investigație criminalistică plin de urme olfactive confiscate de specialiști nu este suficient doar de câine studii competențe. Necesită cunoștințe de metode generale de lucru cu probe materiale, calificare si experienta lor de cercetare în situații adecvate, care este posibilă numai după o pregătire specială expert în unități medico-legale.

     Studiu de laborator de urme olfactive, confiscate la fața locului ca probă, este utilizat pentru a stabili următoarele:
   – Implicat în accident și rolul lor pe site-ul detectionn a urme olfactive;
   – Persoană miros aceeași persoană în urmele olfactoryn din diferite locuri ale accidentelor;
   – Elemente accesorii de persoane specificn;
   – Date suplimentare într-un studiu integrat al mirosului objectsn medico-legale poartă.
     Dog studii alegere de conserve olfactiv ar trebui să fie de doi specialiști în mai multe etape, este diferit în formularea problemei abordate și o construcție logică de urme olfactive într-o serie selectiv.
     Dog-detectoare sunt utilizate în cazul în care au un echilibru de procese nervoase în absența stimulilor străine, precum și condițiile optime din camera (temperatura aerului de 20 С și umiditatea relativă de cel puțin 60%), în cazul în care pe podeaua containerelor sunt băncile plasate de urme olfactive pregătite pentru faza specific de studiu comparativ.
     Fiecare start-up a animalului de a găsi o anumită semnale olfactive reprezintă o urmă se termină într-un număr selectiv în testare și standard de (sau numai în referință) urme olfactive. În orice moment al selecție nu este clar (neclară) obiect de alocare studiu de un câine de o anumită miros necesită utilizarea unui alt caine care necesită expertiză în utilizarea eficientă a detectoarelor de câini disponibile.
     De lucru de detectoare de câini este luată în considerare numai în caz de trimitere sarcina de a urme olfactive, la testarea la starea sa normală funcțională a analizorului sale olfactiv în momentul depunerii cererii.
     Bazat pe înregistrări și de muncă de înregistrare cu detectoare de câini deduce prezența sau absența identității unui individ urme olfactive umane în comparație cu obiectele din eșantion.
     Specialistii de probă conductive să întocmească rezultatele de identificare sub forma de certificate, care este trimis la inițiatorul cererii.
     În opinia noastră ordinea de procedură al eșantioanelor de producție trebuie să se bazeze pe condițiile generale aplicabile ancheta. Cu un conținut probă odorological poate corespunde acțiunii, denumite în continuare "investigații operaționale" probă, care care ca subiect reprezintă un odorologist anchetator și de specialitate care exercită funcții este, în mod independent în limitele competenței sale și a drepturilor acordate.
     În producția de eșantionare odorological specialistului odorologist poartă doar o parte a acțiunii de investigare – identificarea odorological. Având în vedere că are nevoie de – obținerea de rezultate obiective ale studiului și sarcinilor sale, cel principal este de a stabili prezența sau absența de identitate între urmele olfactive și un model pentru studii comparative odorologist de specialitate alege o versiune tactică a probei, care este nu dincolo instrucțiunile aprobate și produce o. Concluzii privind rezultatele identificare în toate cazurile specialistul face.

      De asemenea, este necesar să se constate, că într-o tehnica de laborator de mirosul urme de analiză sunt introduse criteriile inerente în metodele de instrumente de cercetare de azi: estimările de miros teste informative și percepția corectă biodetector a parametrului stabilit, comună disponibilitatea funcțională a utilizate înseamnă, omogenitate a rezultatelor obținute. În cursul cercetării este definită suficiența și adecvarea la fiecare inscrise teste miros de recunoaștere este factor, care individualizează obiectul; mirosul de persoana este stabilită, în general, în probele de teste; miros aspecte, care însoțește activitatea live a persoanei verificate (prezentat de casă, mirosuri industriale) sau componente ocazional primit. La un nivel de fiabilitate, merge cu dactiloscopice, tehnica dat permite definirea persoanelor implicate într-o crimă.
     Deoarece rezultatele odorological (miros) probe pot fi utilizate de către inspectorul în procesul de a dovedi cauzei penale, este necesar să se prevadă fiabilitatea acestora cu garanții procedurale corespunzătoare. În acest sens, înainte de a odorological (miros) identificarea expertului – odorologist, în opinia noastră, ar trebui să fie avertizat de răspunderea penală pentru rezoluțiile evident false. În acest caz, efectuarea analogia dintre rezoluții ale expertului – odorologist și rezoluția expertului este destul de justificată, întrucât măsura specificată este îndreptată asupra eliminării unor îndoieli în fiabilitatea de rezoluție format de expert și întreținerea de realizare a principiului de nevinovăție prezumție.
     Aspectul tehnic al problemei invocă o problemă (sarcină) metodelor instrumentale dezvoltare analiză și comparare a mirosurilor. Această sarcină încă nu poate fi considerat ca rezolvată, în ciuda cunoscute succesele primite la utilizarea de masă – spectrometrie, gaz și cromatografie de lichide.
     Astăzi nu există tehnici, care să permită identificarea persoanei pe urmele miros, cu ajutorul unor metode instrumentale, deși aproape 30 de ani chestiunea privind crearea de astfel de tehnică este considerată de către oamenii de știință – criminaliști. Acesta este conectat nu numai la sensibilitatea și selectivitatea detectoare de cromatografie față de biodetector de un câine mic, dar, de asemenea, că nu este stabilit, ce grup sau o clasă de substanțe de un miros poartă în informațiile individuale asupra persoanei în sine.
     Pornind de la datele persoanei cercetare miros disponibile acum, acesta este oferit două posibile direcții de cercetări cu scopul de dezvoltare a tehnicii persoane definirea privind mirosul urme de substanțe urme cu ajutorul gaz și cromatografie de lichide.
     Prima direcție se bazează pe prelucrarea statistică a numărului foarte mare de divizii gasochrometry datele de probe miros: а) o persoană – cu washouts din diferite părți ale unui organism, sânge, luate pentru o lungă perioadă de timp (influențat de un sezon, boală, hrănire, locația) – cu scopul de a dezvălui componente stabile ale unui miros; б) oameni de podea diferite, vârstă, rasă – cu scopul de a stabili componente stabile ale mirosul picioare pentru individualitate. Verificarea a primit rezultatele corectitudinea va fi persoana aleasă de un câine pe componentele stabile stabilite.
     Mai perspectivă pare a fi cea de a doua direcție de cercetări bazate pe următoarele. Substanțele, conducere mirosul unei persoane în washouts de la suprafața pielii sau a părului în mod constant împărțit pe fracțiunile mari, verificarea prezenței de componente individuale, miros, cu ajutorul câinelui – detector. Alegerea fracțiunea, care transportă informația individuală, în continuare în mod constant împărțite în fragmente mai mici și așa până la fracțiune va fi stabilita prin despicare care divizare în continuare a proprietăților individuale miros va fi dispar. Această fracțiune este apoi investigat prin metoda cromatografice-spectrometria de masă pentru stabilirea substanțele care sunt incluse în structura sa. Împărțirea componente în fracțiuni se presupune a fi efectuată în chimice, precum și metodele de chromatografical, de asemenea.
    Cercetare similară va permite să obțineți substanțele care determină un miros individual al persoanei. Aceste rezultate pot servi ca bază pentru crearea detectorul de inalta sensibilitate la aceste substanțe, care vor avea sens pentru identificarea lor calitativă și cantitativă.
     Pe lângă sarcina general – dezvoltarea și perfecționarea mijloacelor și metodelor de divulgă în investigarea și prevenirea crimelor odorology, nu ar trebui să rămână fără o atenție problemelor private, care conține: dezvoltarea de noi metode de analiza și sinteza moleculelor miros; studierea miros structura buchet; crearea de dispozitive tehnice – detectoare care reacționează la anumite grupuri de monosmells și metaboliți, care conțin persoană mirosul individuale, dezvăluie simțul mirosului naturii (procese de percepție și recunoașterea unui miros individuală a unui anumit obiect); studierea legilor de influență miros asupra fiziologiei unui animal și om-ființă, dezvoltarea de utilizare principii de realizări odorology într-o luptă împotriva criminalității.
      Utilizarea odorologica în munca organelor de aplicare a legii poate și ar trebui să fie puternic mijloc care asigură creșterea eficienței divulgarea, investigarea și prevenirea crimelor și deschide perspective largi de dezvoltare.

Descoperirea urmelor olfactive

Descoperirea urmelor olfactive se realizeaza cu ajutorul cainilor de urmarire, deoarece spre deosebire de oameni, cainii pot selecta o urma de miros din alte 200 de urme, deoarece ei dispun e un numar mult mai mare de cellule olfactive, respective un numar de 30 de ori mai mare.

4.3 Prelucrarea urmelor

Prelucrarea urmelor este condusa de catre conducatorul cainelui care il dirijeaza, cunoscandu-I toate capacitatile si modul de comportare, acest lucru este efctuat si de catre organul judiciar care electueaza cercetarea la fata locului , respectand regulile ce privesc folosirea cainelui de urmarile si interpretarea reactiilor acestora.

5. Clasificarea urmelor biologice

Urmele biologice se impart in 3 mari categorii:

Probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva;

Probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul (cu bulb), bucatide carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase (maduva osoasa chiar si in cazuri dedescompunere avansata).

Probe cu potential a analizele ADN mitocondrial.

Cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice parcurge aceleasi etape tehnice, tipice urmelor biologice de la descoperire, la fixare fotografica si ridicare, se impun insa precautii suplimentare. Ob sausuporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vdr analizarii ADN cor fi verificate pt a fi puse inevidenta alte urme imp, de ex urmele papilare. Pt fiecare proba se va fol un tip special de recipient care saofereo conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele secontainerizeaza si se refrigereaza in vdr trasportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe ob vor fiuscate inainte de impachetare. Parul tr colectat cu grija pt a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii. Se folmanusi si pensete adecvate, instrumentajul se curata cu alcool dupa ridicare fiecarui obiect. Se recomandapurtarea de masti (evita stropii de saliva in caz de stranut, tusit).

5.1.1 Cercetarea la fata locului a urmelor de sange

Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice.Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din parti principale:plasma si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe – leucocite si trombocite.

Cautarea urmelor de sange este un procedeu foarte minutios, deoarece culoarea sangelui poate lua aspecte diferite, acest lucru fiind posibil datorita conditiilor in care au fost pastrate. Diferenta dintre o pata proaspata si una mai veche este posibila si cu ochiul liber, cea proaspata reprezinta o culoare si un luciu mai aprins al petei.Urmele de sange sunt intalnite foarte des atunci cand este vorba despre: crime savarsite cu violență, atac, agresiunile sexuale s.a Aceste urme poate fi gasite sub formă de lichid proaspăt, coagulat, uscate, sau sub forma unei picaturi mici sau a unei pete. Aceste urme pot fi gasite la fata locului pe corpul si imbracamintea agresorului si a victimei, asupra obiecelor aflate la locul sau in jurul persoanei unde a avut loc.

Cercetarea urmelor posibile sa serveasca la identificari genetice parcurge etapele tehnice, tipice urmelor biologice de la descoperire, la fixare fotografica si ridicare, se impun insa precautii suplimentare. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii AND-ului vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante, spre exemplu urmele papilare. Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care poate oferii conservarea si un transportarea lor intr-un mod cat mai sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele secontainerizeaza si se refrigereaza pentru a putea fi trasportari in conditii optime. Petele de sange aflate pe obiectel vor f i uscate inainte de impachetare.

5.1.2 Descoperirea urmelor de sange

Urmele de sange sunt intalnite in capul infractional , acestea sunte descoperite sub forma de picaturi, stropi , balti, manjituri, dare, probe de sange poate stabili o legătură puternică între o persoană și un act criminal. Probe de sânge pot fi folosite pentru a sustine sau contrazice o declarație de martor sau orice declarații care suspectul o face. Dovezi de sange pot indica, anchetatorului directia in care trebuie să meargă pentru a rezolva cazul. Probe de sânge, colectate și depozitate corespunzător, poate fi prezentat la un judecător sau juriu mai mulți ani de la momentul actului criminal.Atunci când o substanță întunecat este găsit la locul crimei, trebuie mai întâi trebuie sa se stabileasca daca este o urma de sânge. Pentru a ajunge la un raspuns sunt folosite mai multe procedee care vor diferentia intre sange si alte substante. Pentru a nu se altera urma gasita aceste teste sunt efectuate cu mare grijă. Daca rezultatul este pozitiv la oricare din testele efectuate este o indicație de a merge mai departe și de a folosi alte teste pentru a confirma in totalitate ca urma gasita este o urma ce contine sange uman.Petele de sange se regasesc la fata locului , pe pardoseala, pamant, peretii, imbracaminte, astenuturi, mobila , obiectele aflate in raza producerii infractiunii. Urmele mai pot fi gasite si pe suprafata instalatii sanitare, vasele alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului.

5.1.3 Ridicarea urmelor de sange

In momentul ridicarii urmelor sunt efectuate cateva proceduri standard, care ajuta la o pastrare cat mai buna a urmei, excluzand alterarea acesteia.

In momentul ridicarii urmelor, chiar daca nu se stie in totalitate provenienta petei de sange, persoanele abilitate sunt obligate sa acorde o mare atentie urmei respective, atat in ceea ce priveste procedura de ridicare a probei cat si depozitarea acesteia. Persoanele abilitate in acest caz sunt obligate sa poate hainele specifice acestei operatiuni.Se vor purta manusi de latex,manusi chiturgicale si un costum realizat dintr-un material foarte subtire, care acopera tot corpul ,se va adauga o notă de precauție în cazul urmelor de sange deoaece acestea pot suspectate de anumite boli cu transmitere (Biohazards, cum ar fi SIDA sau hepatita).

Probele de sânge lichid se ridică folosindu-se siringile sterile și se transferă în eprubetele sterile. Chegurile de sânge se transferă în eprubetele sterile cu ajutorul spatulelor;

Pot fi folosite tampoanele sterile pentru absorbția sângelui lichid evitându-se zonele în care există numai ser;

Pentru conservare probele de sânge lichid trebuie tratate cu un anticuagulant EDTA și transmise în cel mai scurt timp către laborator. Probele se păstrează la rece (în frigider sau pachete de refrigerare)

Probele de sânge lichid pe zăpadă sau apă se recoltează în cantități maxim posibile, menționăndu- se pe eticheta ambalajului condițiile în care au fost descvoperite;

Obiectele purtătoare de pete de sânge se transmit ca atare către laborator în în măsura în care pot fi ambalate corespunzător și transportate. Petele de sânge de pe obiectele care datorită dimensiunilor sau altor caracteristici nu permit transportarea către laborator se vor transfera pe tampoane sterile, acestea uscându-se la temperatura camerei și ambalându-se corespunzător.

Petele formate pe ziduri ,pietre sau cimente se ridica cu ajutorul unei panze, care nesita presarea sa timp de 24 de ore asupra obiectului unde s-a format pata.

Petele formate pe vegetatie se ridica prin taierea plantelor respective si introducerea acestora in cutii de carton , pe un strat ce nu le permite petelor sa se usuce.

Petele formate in zapada sunt ridicate cu ajutorul unui tifon , introdus sub stratul de zapada, acest lucru nu permite alterarea urmei cand zapada se va topii.

Reactiile de ridicare a urmelor de sange

5.1.4 Interpretarea urmelor de sange

Din moment ce urmele de sange gasite la fata locului sunt asociate cu o crimă ele pot oferi informații care ar putea ajuta la rezolvarea cazului, este esențial ca probele sa fie, colectate, și păstrate intr-un mediu cat mai favorabil, pentru a nu se ajunge la alterarea probelor.

Determinarea de sange uman are loc printr-o reactiva serologica(testul denumit Coombs).
Determinarea identitatii grupei sau a grrupelor de sange, au loc datorita sistemului ABO, acest fapt se explica prin prezenta sau absenta in sange a doi antigeni numiti conventional A si B . Exista si o diferenta a incompabilitatii globulelor si a serurilor care conduc la aglutinare.Reactia se produce doar daca serul pus in contact cu globulele are chiar el insusi o proprietate aglutinata fata de un aglutinogen sau altul.

5.1.5 Experiza biocriminalistica a urmelor de sange

Urmelor de sange poate oferii indicii referitoare asupra victimei si faptuitorului, regiunea anatomica ce a sangerat, organul sau tesutul lezat. Cu ajutorul testelor de specialitate se poate afla grupa sanguina, uneori subgrupa persoanei de la care provine si este posibila chiar punerea in evidenta a haptoglobinelor.

Supunerea examinarii de laborator a urmelor de sange ridica anumite probleme intalnite in procesul de cercetare , astea fiind urmatoarele:

Daca petele descoperite sunt de sange sau nu

Daca petele descoperite la fata locului sunt de sange uman sau animal

Carei grupe sanguine ii apartine

Daca sangele respectiv contine alcool, dioxid de carbon sau alte substante

Care a fost modul de formare a urmelor respective

Care este vechimea petelor gasite

Cercetarea urmelor de saliva si sperma

1.Cercetarea la fata locului

Urme de saliva sunt depuse la locul crimei de cele mai multe ori pe obiectele variate. Depunerea de salivă are loc fie
prin contactul direct al buzelor sau a limbii cu elementele respective, fie prin eliminarea salivei sub formă de spută. Componenta majoră a sputei este apa, 99%, în timp ce 0, 7% reprezintă elementele care provin din glandele mucoasei, cavitatii bucale și din substanțe anorganice.
Urme de saliva poate lua multe forme, în funcție de o varietate de factori. Cei mai importanți factori sunt
natura și forma obiectului pe care este depozitata cantitatea și modul în care a intrat
în contact cu elementele respective, condițiile de mediul înconjurător, intervalul de timp între
momentul in care a fost creata si momentul în care a fost descoperita.
Termenul de saliva este reprezentat de catre fluidul secretat de glandele salivare și depus pe diferite materiale în timpul comiterea unei infracțiuni sau în legătură cu unul. Ea rezultă din procesul psihologic al corpului și este, prin urmare, un produs de secreție. Prezența salivei prezinta interes mai ales din punct de vedere calitativ, deoarece poate furniza informații cu privire la tipul de sange a individului fiind vorba
atunci când persoana respectiva este secretor. În prezent, pe baza examenelor genetice identificarea unei persoane este perfect posibil, și în practică
au existat cazuri când identitate a fost stabilita pe baza salivei găsite pe o țigară.
Formarea urmelor de saliva apar atunci când buzele, dinții sau a limba intră în contact cu diferite obiecte
(tacâmuri, dinte-murături, servetele, țigări, guma de mestecat, plicuri s.a.) sau pur și simplu prin eliminare (scuipat).

1.1 Cercetarea si descoperirea

Cercetare și descoperire a urmelor de salivă se efectuează, după caz, prin observarea directă a ochiului liber, prin utilizarea mijloacelor optice și sistemelor de iluminat (lupă, microscop de buzunar, lămpi,raze ultraviolete, lanterne), elementele ce prezinta posibile urme de saliva sunt trimise la laborator pentru investigații suplimentare.
Obiectele și locurile unde urmele de saliva sunt susceptibile de a fi gasit sunt următoarele
Obiecte utilizate pentru igiena corporală, cum ar fi prosopul, periuta de dinti;obiecte folosite pentru fumat: țigări, țeavă, trabuc;obiecte folosite pentru hranire: farfurii, pahare, biberoane, cani; obiecte folosite in scopuri religioase (cruci, relicte, icoane); alte obiecte instrumente muzicale, stomatologi "si instrumente ORL,fete de perna;corpul victimei (buzele, fața, gâtul) și împrejurimile locului în care a fost savarsita infratiunea. Urmele de saliva pot fi ușor confundate cu alte urme biologice (spermă, secreție vaginală, transpirație, mucus nazal) sau urme organice și de natura anorganică, în special diferite sucuri, vopsele și detergenți.

1.2 Ridicarea si transportarea

După ce urmele saliva sunt căutate și găsite, este necesar ca acestea să fie fixate. Fixarea se face prin descrierea sa în procesul-verbal întocmit la locul faptei
dar, de asemenea si prin mijloace tehnice, prin fotografierea sa.

În ceea ce privește numărul, aranjamentul, forma, marime, acesteia se realizeaza prin tehnica
fotografiei judiciare, desenul sau schiță inregistrarea video judiciara.
Evidentierea urmei de saliva se face prin fotografiere, și pentru aceaste
scopuri este folosita fotografierea schiță, fotografierea in detaliu, culoarea de separare a fotografie. Colectarea urmele de saliva prezintă unele particularități. Astfel, urmele de saliva găsit pe haine si accesorii,
pe lenjerie de pat, cu privire la cazurile de mobilier sunt luate cu materialele care au fost lăsate pe.
Colectarea urmelor de saliva de pe obiecte care nu pot fi transportate se realizează prin eliminarea suprafetei care poartă urme prin tăierea la o distanță suficient de mare de marginile urmei. Urmele de saliva poate fi, de asemenea,colectate prin răzuirea urmele uscate de salivă și plasarea lor într-un plic de hârtie curat.
Solul și nisipul care conține astfel de urme sunt colectate în ansamblu și ambalarea se face în așa fel încât sa nu se produca mărunțirea .
Ambalarea și transportul urmelor de salivă se face în hârtie, nu in pungi de plastic, deoarece plasticul poate favoriza alterarea urmelor. Obiectele care poartă urme de salivă trebuie să fie ambalate in mediu uscat, și timpul de depozitare ar trebui să fie cât mai scurt posibil.
Orice pachet care conține urme de salivă trebuie să fie etichetat , informațiile de pe etichetă
includ date precise, detaliate cu privire la cand si unde au fost colectate de la probele, care au fost mijloacele folosit pentru a descoperrirea lor, persoanele care au indeplinit procedura colectarii inclusiv sigiliu organului de urmărire penală. Transportul urmelor catre laboratorul criminalistic trebuie să se facă la scurt timp după colectare.

1.3 Interpretarea urmelor de saliva

Expertiza medico-legală a urmelor de saliva este folosita de catre criminalist pentru a gasi rasounsuri la intrebarile puse de catre organele judiciare.
Principalele întrebări care au nevoie de răspunsuri cu privire la
urme care ar putea fi urme de salivă sunt:
– daca obiectul care trebuie analizată are urme de salivă;
urme de salivă -daca sunt de natură umană;
-daca urmele de saliva provin dintr-o secretor sau
non-secretor;
Ce este tipul de sânge a persoanei care detine aceste urme;
Ce este starea de sănătate a persoanei , eventualele tratamente medicale care persoana respectiva le-a luat, vicii sau obiceiuri, ce vârsta avea persoana a caror urme salivă ii apartin.
Prin examinarea genetică a nucleoiziilor ? specifice ADN-ului, persoana care a creat urmele de saliva poate fi identificata.

1.4 Expertiza urmelor de saliva

Pentru a obține probe de comparație , specialistii au nevoie de următoarele probe ale suspectului: cel puțin5 ml de sânge lichid (dintr-un flacon de prelevare de probe), 3-5 picaturi de sange , pe o sticlă pentru examinarea microscopica. Resturile de la țigări (în cazul în care suspectul este un fumător), care au fost afumat în presence reprezentantului urmărire penală.
Saliva este lichidul clar produsă în gură pentru diferite scopuri, în primul rând pentru a acționa în calitate de lubrifiere pentru hrană și furnizează enzima amilază pentru a începe defalcarea acestor alimente. Se compune din apă, enzime, diverse electroliti, mucus, iar celulele epiteliale de la interiorul obrajilor, este ideal pentru profilarea ADN-ului. Deoarece conține aceleași proteine ​​ar fi sânge și urină, salivă poate fi, de asemenea, analizate pentru a detecta prezența de droguri și toxine.

Colectarea o proba de saliva de la un suspect a devenit cea mai comună metodă de colectare atunci când efectuează testarea ADN-ului și compararea, așa cum este mai simplu și mult mai puțin intruziv decât obținerea unui eșantion de sânge. Un tampon de bumbac este frecat de-a lungul interiorul obrazului suspectului, colectare o probă de salivă și celule epiteliale. Saliva va fi, de asemenea, de o mare importanță dacă este găsit la locul crimei, cum ar fi pe victima unei agresiuni sexuale, pe la sfârșitul țigară, sau în jurul marginea unui pahar sau sticlă.
Datorită nivelului ridicat de amilază prezent in saliva, testarea pentru aceasta enzima este un test prezumtiv de salivă. Totuși, această enzimă se găsește și în niveluri mai scazute in alte fluide corporale. Diverse cromatografie și spectroscopie metode sunt utilizate frecvent în analiza extensivă a unor astfel de probe.

A. resturi de țigară,vase de băut ,șervețele ,gumă de mestecat ,timbre ,plicuri ,urme de mușcături , urme de salivă pe părți ale corpului , alimente parțial consumate , măști faciale.

Urmele de saliva pot fi descoperite prin aplicarea solutiei de iodo-iodurata.

Hidroliza progresiva trece prin stadii diverse dextrin (amilodextrina, violeta cu iod, eritrodextrina, rosie cu iod, acrodextrina, incolora sau usor galbuie cu iod.) Ea de opreste la stadiu de maltoza ( glucozida-glucoza) , in timp ce hidroliza acida ajunge glucoza.

2. Cercetarea urmelor de sperma(seminale)

2.1 Notiuni introductive

Expertiza medicole-legală de laborator caracteristice pentru spermă: prin metoda cromatografică pot fi găsite principalele componente biochimice ale spermei (cholina, spermina,fosfataza acidă, aminoacizi). Costatarea existenței acestui ansamblu de componente ale spermei permite să tragem concluzia că pata găsită conține lichid spermatic.

În practica medico-legală pot fi utile și metodele de stabilire a prezenței spermei prin electroforeză, prin care poate fi constatată prezența fermentului lactatdehidrogenazei (LDH), ceea ce confirmă cu certitudine că în pată există spermă.

După confirmarea prezenței spermei în pata/urma găsită, se recurge la stabilirea grupei prin sistemul ABO. Sperma, ca și altele țesuturi ale organismului uman, conține antigenele sistemului ABO. Prin faptul existenței sau absenței în secreții (urina, saliva, sperma etc) a antigenelor ABO, toate persoanele se împart în doua grupe inegale: secretori (85%) și nesecretori (15%). Principiul stabilirii antigenelor sistemului ABO în spermă este asemănător cu metodele stabilirii în sânge.

2.2 Cercetarea la fata locului

Urmele de sperma sunt găsite la locul unue agresiuni sexuale sau a altor infracțiuni cu motive sexuale, sperma joacă un rol esențial în identificarea făptuitorului. Sperma este lichidul expulzat în timpul ejacularii de sex masculin. Într-un singur material seminal se estimează că există, în medie, un sfert de 250 de milioane de spermatozoizi, acest material seminal este ideal pentru profilarea ADN-ului.
În unele cazuri, lichidul poate fi dificil de a vedea cu ochiul liber. Așa cum am menționat anterior, anumite surse de lumină alternative pot vizualiza de multe ori dovadă latentă, în special urme de fluide biologice. Lumina ultravioletă produce material seminal de fluorescenta, indicând locația sa în timp ce nu sunt deteriorate elementele de probă.

Se efectuează examenul comparativ cu rezultatele analizei probelor recoltate de la persoana suspectată în săvârșirea infracțiunii. Pentru acest examen comparativ se recoltează saliva

și sângele, prin care se stabilește caracterul secretor/nesecretor și, respectiv,

grupa sanguină.

Excluderea persoanei este posibilă doar în situațiile în care înprobele găsite la locul faptei și în probele de control recoltate de la suspect se constată antigene diferite. Găsirea antigenelor din aceeași grupă îi va permite expertului să tragă concluzii, limitându-se la sintagma: „nu este

exclusă proveniența lichidului spermatic găsit la locul faptei (pe

îmbrăcămintea și/sau corpul victimei) de la persoana X”. Această metodă nu

permite identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic.

La ora actuală pentru identificarea persoanei prin produse biologice

în general și prin spermă în special se recurge la metode de identificare prin

amprenta genetică

2.2.1 Descoperirea si ridicarea urmelor seminale

Detectarea microscopică a spermei este o metodă mai confirmare de descoperire. Utilizarea echipamentului microscopic, este adesea posibil pentru a vedea celulele spermatice, dovedind prezența lor. Cu toate acestea, o proba biologică în vârstă, cu atât mai mult de descompunere pot fi progresat, de aceea în stare proaspătă și probe de bine conservate sunt preferate.

Urmele de spermă au în general o colorație alb – gălbuie și un aspect ușor rugos.Deseori sunt intuite de către investigator obiectele purtătoare de astfel de urme. Pe obiectele ce au calitatea de absorbtie sperma este regasita sub forma unei oete de nuanta gri, iar pe suprafetele neabsorbante aceasta urma apare sub forma unei cruste. Sub radiatiile ultraviolet, aceste urme sunt regasite sub forma unei fluorescente alb-albastruie, aceasta metoda nu ofera un raspuns précis deoarece aceasta forma o pot lua si alte substante.

2.2.2 Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale

Testul fosfatazei acide este una dintre cele mai comune metode utilizate pentru a detecta prezența spermei, din cauza nivelului ridicat de enzima în sperma umană. Cu toate acestea fosfataza acidă este prezent in alta parte a corpului, ceea ce înseamnă că testul poate reacționa pozitiv cu alte fluide corporale, prin urmare, aceasta ar trebui să fie utilizat numai ca un test de prezumtiv pentru material seminal.
Antigen specific prostatic, de asemenea, cunoscut sub numele de SPA sau P 30, este o glicoproteină produsă în prostată. Acest lucru este la fel de util în detectarea prezenței de spermă, dar este din nou doar un test prezumtiv, ca PSA se găsește și în urină.
Pentru descoperirea urmelor seminale se mai folosesc si urmatoarele instrumente : lapa Wood , iar in acest caz sperma va reprezenta o fluorescenta in UV scurta (254nm). Pentru a avea cu certitudine un raspuns favorabil in ceea ce priveste urma seminal este folosita, reactiile cristalografice ( Barberio),enzimoloice (fosfataza acida), raspunsul acestor reactii produce constatearea urmei seminale pe loc.

In cercetarea acestor pete se folosesc de cele mai multe ori reactiile de probabilitate si probele de certitudine. Metodele care ofera un rezultat precis sunt metodele lui Barberio, Florence si metoda microchimica a lui Niederland.

Metodele respective sunt cercetate cu ajutorul microscopului, o picatura din reactivi se pune pe o lama , astfel intrand in contact cu picatura macerate din presupusa pata de sperma.

Metoda microchimica se bazeaza pecontinutul de calciu care este regasit in urma seminal, astfel obtinand cu o oicatura de acid sulfuric cristale de sulfit de calciu. Aceste trei metode sunt informative, deoarece rezultatele nu sunt certe, acestea sunt luate in considerare numai daca rezultatul este negative.

Cea mai concreta metoda este cea cromatografica , aceasta da rezultate positive in scoaterea in evident a colinei si a spermei printr-o reactive de culoare dupa ce au fost isolate cromatografic.

Urmele pot fi regasit la o femeie in viata, inravaginal circa 48 ore deoarece spermatozoizii reusesc sa supravietuiesca, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la 19zile, aceasta ipoteza este posibila in cazul cadavrelor inghetate.

Firele de par

Aspecte introductive

Analiza criminalistică a probelor de par pentru extragerea ADN-ului este o metodă frecvent utilizata în scopul identificării ADN-ului parental dar si in cercetări penale. Probe de par gasite in locul unde s-a savarst o infractiune sunt colectate , deoarece o asstfe de proba poate fi folosita pentru identificarea făptuitorului, extragerea ADN-ului din proba depinde foarte mult de provenienta firului de par si starea acestuia. Pentru a înțelege mai bine complexitatea, testul ADN efectuat pe firul de par acesta necesita un studiu in detaliu asupra structuii și componența acesteia. De asemenea, trebuie să înțeleagă distribuirea limitată a ADN-ului în păr, precum și tipul de ADN într-o anumită parte a parului (ADN nuclear sau mitocondrial).

Structura și compoziția de par
Firele de par sunt compuse în principal dintr-o proteină fibroasă cunoscut sub numele de keratina. Această proteină este, de asemenea, principalul constituent al pielii.
Firul de par este format din trei straturi concentrice. Cel mai interior strat este cunoscut ca medulla; este o structură suport de celule rotunjite și este uneori menționată ca maduva. Partea de mijloc a parului, cunoscut sub numele de cortexul, este ceea ce conține pigmenți care dau părului și elasticitatea. Stratul exterior este cunoscut sub denumirea de cuticulele parului. În ciuda faptului că celulele fac parte din structura firului de par, aceste celule nu conțin material adecvat pentru un test ADN.
Rădăcina firului de păr este înrădăcinată sub scalp și este închis într-un folicul de par. Acest lucru este legat la fluxul sanguin prin papila dermica. Anumiti hormoni și receptori se regăsesc în foliculi care contribuie la reglementarea cresterea parului.

Distribuția nucleare și ADN-ul mitocondrial în probe de par
Fibrele de păr (uneori denumite firul de par) sunt de fapt formate de keratinocite, tipuri de celule ale pielii, care sunt responsabile de sinteza keratinei de proteine. Aceste celule mor in mod natural și în procesul de a lua convertite din celule într-un material excitat, dur cum ar fi fire de par. Acest proces de conversie este cunoscut sub numele de cornificare, și implică distrugerea și degradarea nucleului celulei (și, prin urmare, de asemenea, a materialului genetic). Ca o consecință a cornificarii, firul de par, care este parte a parului care iese în afara scalpului, nu conține ADN-ul nuclear.

Deși ADN-ul nuclear nu poate fi izolată de firul de par, deoarece este în mare parte absent ca urmare a cornificarii menționate anterior, ADN-ul nuclear poate fi extras cu succes din rădăcina părului. Rădăcina firului de păr conține keratinocite, celule care sunt ideale pentru extracția de ADN-ul nuclear. Prezența unor corneocite nucleate (biologic celule moarte sau keratinocite în ultimul stadiu de diferențiere) pot permite extragerea profilului ADN derivat din ADN-ul nuclear. Existența corneocite nucleate este cunoscuta ca fiind o cauza a unei etape incomplete sau absente în timpul procesului de cornificare care ar avea ca rezulta în mod normal degradarea sau distrugerea nucleului celulei și ADN-ul. Aparitia resturilor nucleare nu este pe deplin înțelesa, dar fenomenul poate să apară doar pe parul anumitelor persoane.
In mod normal testarea are loc doar pe firele de par, care au în mod evident foliculul atașat. Identificarea foliculului pilos se poate face prin observarea atentă a parului cu ochiul liber, totusi pentru facilitarea descoperirii acestora este necasara o sursa de lumina mai puternica sau sa se recurga la lupe, foliculul apare ca o minge mică gri-alb la vârful firului de par. În unele cazuri, o lupă ar putea fi necesara pentru observarea foliculului.

Utilizarea ADN-ul nuclear in ADN-ul de testare
Identificare genetică și profilarea este posibilă doar prin analiza ADN-ului nuclear. În ciuda posibilitatilor prezente in resturi de ADN-ul nuclear provenite din firul de par (în firele de păr taiate sau in fire de par cazute natural), analiza cu această parte specifică a parului probabil nu va da rezultate.
Atunci când firele de păr nu au radacinile ,probabilitatea de extracție cu succes a unui profil ADN complet folosind tehnologia PCR standard este undeva între 60-70%. Când firele de păr nu au rădăcina atașata, analiza poate, în cazuri rare, sa duca la obține unui profil ADN nuclear. Acest lucru este posibil în cazul în care celulele din firul de par sunt încă prezente la vârful acestuia sau în cazul în care, după cum sa menționat, a existat o defalcare incompletă a ADN-ului nuclear în timpul procesului de cornificării.
ADN-ul mitocondrial se gaseste in mitocondrii celulă – organite celulare situate în citoplasma responsabila pentru furnizarea celulei cu energie. ADN-ul mitocondrial este mult mai abundent decât ADN-ul nuclear cu o celulă umană tipică care conține mai multe copii, chiar de ordinul miilor ale ADNmt, spre deosebire de doar un singur exemplar din ADN-ul nuclear.

În multe țări, guvernele au acces la bazele de date ADN în cazul în care sunt depozitate profilurile a mii de criminali urmăriți penal. Profilurile ADN sunt totuși, profilurile ADN nucleare și nu profile ADN mitocondrial. Acest lucru contribuie din nou la creșterea puterii de identificare a ADN-ului nuclear în rezolvarea crimei. Ca urmare a acestui fapt, ADN-ul mitocondrial nu are nici o putere de discriminare între indivizi, ca toți oamenii de partajare o linie de sange matern comun vor împărtăși, de asemenea, exact același profil mtDNA. Acest lucru înseamnă că nu se poate distinge între persoane din aceeași linie maternă, pe baza analizei profilurile lor ADNmt respective profiluri vor fi identice între rude materne.
Rata de succes în ceea ce privește extracția de ADN de la orice probe este dependentă de un număr de factori:
Tratamentul chimic folosind coloranți pot modifica cuticula. Coloranți pot penetra cu ușurință spațiile dintre celulele care formează o structura solzoasa a cuticulele parului sau să le ridice pentru a fi mai bine absorbite de păr chiar. Peroxizi, una dintre principalele substanțe chimice prezente în vopselele de păr, aceste substante contribuie puternic la degradarea ADN-ului în păr. Peroxizi acționează prin ruperea specifica a legăturilor fosfodiestere in ADN-ul uman. Expunerea frecventa la apă a parului, ADN-ul este pierdut din firele de par. Această pierdere a ADN-ului nu este numai din cauza degradării și descompunereii a obligațiunilor fosfodiester in ADN-ul, dar și pentru prejudiciul cauzat de păr prin simpla spălare.
importanța și factori care ar putea afecta orice tip de mostre de ADN: vârsta probei, modul în care proba a fost colectata și stocata, precum și orice forțe externe care ar putea duce la modificarea starii ADN-ului ( de exemplu, expunerea la temperaturi foarte ridicate, săpunuri și detergenți, sau la substanțe corozive)

2.Cercetarea la fata locului

2.1 Descoperirea si ridicarea firelor de par

In cazul cercetarii la fata locului probele sunt colectate din zona înconjurătoare și acest lucru poate fi, în scopul de a elimina persoane din anchete de poliție, precum și pentru a ajuta la restrânge lista de suspecți. Aceste probe sunt colectate foarte meticulos, persoanele abilitate in aceasta actiune sunt îmbrăcate în haine de protecție, astfel încât propriile lor haine și părul acestora sa nu contaminează nici o dovadă care ar putea pre-exista.
Aceste probe sunt colectate în diferite flacoane, tuburi si pungi derivate astfel incat din momentul colectării și timpul alocat analizei corespunzătoare sa nu intervina alterarea probelor.
Astfel sunt examinate obiectele de imbrăcăminte ale victimei, lenjeria si corpul persoanei, cat si alte suprafete inclusiv obiectele de igiena personala, in special prosoapele si pieptenii.
A doua etapă de colectare a probelor are loc la momentul autopsiei când medicul legist va racla partea inferioară a unghiilor victimei pentru orice păr, piele, fibre sau materiale care ar fi adunat acolo. Aceasta este o tehnică utilă ca de multe ori în timpul unei lupte violente victima de cele mai multe ori încercarea sa se apere , eventual prin zgarieturi sau muscaturi aplicate atacatorului.

Pentru ridicare se folosește penseta din plastic de unică folosință cu atenția necesară pentru ca recoltarea să se realizeze integral în așa fel încât să nu se piardă pe parcursul recoltării, ambalării sau transportului celulele de țesut atașate pe rădăcina firului de păr. Modul de ambalare trebuie să evite cu sterictețe plierea firelor de păr sau amestecarea probelor. Dacă părul este impregnat cu fluide biologice, fiecare unitate distinctă se va ambala separat. Până la predarea la laborator trebuiesc respectate regulile de păstrare și manipulare valabile și pentru celelalte urme biologice.

3. Expertia biocriminalistica a urmelor de natura piloasa

3.1 Cercetarea de laborator

Probele de control se recoltează prin smulgerea a câte cel puțin 10-15 fire din fiecare regiune anatomică, dar, obligatoriu de la nivelul: pielii păroase a capului (frontal, occipital, temporal dreapta și stânga), pubian, axilar drepta si stanga.

Prelevarea probelor respective se va consemna în procesul verbal de cercetarela locul faptei. Probele prelevate se împachetează separat pentru fiecare regiune, se etichetează în conformitate cu normele procedurale și se trimit la laborator.

Examinarea firului de par uman in laboratorul de criminalistică se efectuează, de regulă, prin utilizarea microscopului optic. Acest examen implică în mod obișnuit două etape: procesul de identificarea a firelor de par și compararea firelor de par aflate sub semnul întrebării ca fiind cunoscute. Scopul pentru realizarea acestui examen este de a stabili dacă două sau mai multe persoane ar fi putut intra în contact sau dacă una sau mai multe persoane ar fi putut intra în contact cu un obiect. Aceste dovezi sunt aasociate in mod deosebit cu infracțiunile de violență, cum ar fi crimă, agresiune sexuală, și asalt, în cazul în care ar fi avut loc un contact fizic. Infracțiuni, cum ar fi furt și jaf armat implică în mod tipic o recuperare a resturilor și articole de îmbrăcăminte care pot conține fire de par utile pentru identificarea suspecților.

Firul de par gasit la fata locului va servi atat la identificarea infractorului cat si la explicarea unor imprejurari ale infractiunii. La ridicarea firelor de par trebuie tinuta seama de locul unde au fost gasite pentru a stabilii legatura cauzala intre prezenta lor la locul faptei si savarsirea infractiunii.

Examinarea structurii exterioare se poate face direct asupra firului de par dupa deshidratarea si degresarea acestuia, fie prin examinarea mulajului ridicat. Deshidratarea firului de par se face tinandu-l 24 ore in alcool concentrat, iar degresarea se face prin introducerea firului de par in xilol. Mulajul se ridica cu ajutorul unei pelicule de gelatina.

Firul de par se pune pe o pelicula de film, fixata si umezita, deasupra se pune o placa de sticla care peste se pun obiecte ce ajung la o greutate de 4,5 kg , datorita acestui process firul de par se adanceste in stratul de gelatina, formand un mulaj foarte fin si transparent.

Pentru stabilirea regiunii corporale de unde provine firul de par uman ne orientam dupa forma , lungimea si grosimea firului de par.

Determinarea varstei si a sexului este posibila datorita anumitor aproximatii si numai intre anumite limite. Odata cu inaintarea in varsa cuticula firului de par se ingroasa, devine mai putin transparenta,si cu timpul isi pierde din pigmentatie, iar cuticula firului de par mai tanar este foarte subtire.

In ceea ce privesre diferenta dupa sex , s-a constatat o diferenta in cantitatea de sulf , parul barbatesc avand ceva mai mult in ceea ce priveste sex femeiesc . La barbati este regasita o cantitate de 3-5% iar la femei in jur de 30-60%.

Pentru atingerea scopurilor enunțate anterior, experții medico-legali ar trebui să răspundă la următoarele întrebări formulate de organele de anchetă:

1. Dacă obiectele găsite sunt fire de păr?

2. Care este proveniența firelor de păr, umană sau animală?

3. Care este mecanismul detașării firelor de păr: tăierea,

smulgerea, căderea, tunderea?

4. Din ce regiune corporală provin firele de păr?

5. Dacă firele de păr găsite la locul faptei sunt identice cu

firele recoltate de la presupusul autor (victima, suspect,

martor)?

6. Care este culoarea naturală a firelor de păr?

7. Dacă la nivelul firelor de păr se constată semne particulare

(vopsit, permanent, semne de acțiune fizică, chimică,

termică, boli ale părului)?

Prin examenul comparativ se studiază toate caracteristicile posibile: lungimea, grosimea, culoarea, aspectele cuticulei, aspectele particulare, componența chimică (în special se urmăresc elementele chimice rare). La

nivelul firelor de păr se stabilesc destul de bine antigenele sistemului ABO, ceea ce permite excluderea provenienței acestora de la anumite persoane.

Firele de păr îi pot oferi expertului informații prețioase despre persoana de la care provin: sexul (cu condiția integrității bulbului), culoarea părului, faptul contactului cu anumite substanțe chimice rare, grupa

sanguină, chiar si existența unor boli.

Rasa umana este reprezentata de catre forma sectiunii firului de par, aceasta fiind ovala la albi si reniforma la negri , iar la rasa galbena fiind rotunda.