Scurt istoric:T.S. provine dintr-o familie biparentală, legal constituită.Din discuțiile purtate cu mama reiese că a avut o sarcină purtată cu… [613120]

STUDIU DE CAZ
DATE DESPRE COPIL
Numele copilului: T.S.
Domiciliul:……….Blaj, jud.Alba;
Data nașterii:….2002;
Scurt istoric:T.S. provine dintr-o familie biparentală, legal constituită.Din discuțiile
purtate cu mama reiese că a avut o sarcină purtată cu dificultăți, mama făcând tratament
pentru menținerea sarcinii și pentru carență de calciu.Nașterea a fost dificilă, cu travaliu
prelungit.T. este singurul copil al familiei. Tatăl este muncitor, mama casnică, starea de
sănătate a membrilor familiei este bună, nu sunt menționate boli grave în copilăria lui T.
De asemenea nu sunt menționate deficiențe de limbaj în familie.
Tabloul copilului: T.a venit în grădiniță în grupa mijlocie, în grupa mică a frecventat
sporadic o altă grădiniță (cu orar prelungit), deoarece mama lucra.Devenind șomeră, l-a
înscris pe T. la grădinița noastră (cu orar normal), în grupa mijlocie.La venirea în
grădiniță, examenul logopedic apreciază că T.prezintă dislalie polimorfă și tulburări de
ritm și fluență a vorbirii. Unele sunete sunt pronunțate separat, corect, adesea însă sunt
înlocuite, având în vedere punctul de articulare apropiat.Dificultățile de articulare corectă
a sunetelor amintite au ca origine o alternativă a dislaliei funcționale, copilul având un
ritm propriu de articulare (timid), alimentat pe fond psihic de o fobie față de vorbire și un
complex de inferioritate, alimentat și de mamă, care îl admonestează și procedează destul
de aspru, la o pretinsă preocupare de corectare.T. se oprește din vorbire când vede că nu e
înțeles, se enervează și începe să plângă.
Considerăm că în perioada antepreșcolară nu s-a preocupat nici familia, nici vreun
specialist de profilaxia tulburărilor de articulație, tocmai în etapa propice formării
limbajului. De aceea, dislalia fiziologică a devenit funcțională, iar comunicarea s-a
automatizat cu perseverarea unor tulburări de tipul înlocuirilor, inversărilor sau
omisiunilor de foneme, din diverse grupe de articulare. Fiind vorba de tulburări de
articulare menținute după vârsta de 4 ani, ceea ce a dus la permanentizarea unui mod
defectuos de vorbire și la instalarea unui complex de inferioritate, terapia s-a profilat pe

aspectul unei psihoterapii, apelând la dorința copilului de a colabora, pentru a putea
aplica adecvat terapia logopedică.
Tipul de intervenție specializat:
-dezvoltarea abilităților de comunicare, corectarea deprinderilor de vorbire
necorespunzătoare;
-stimularea copilului de a intra în relație și de a comunica cu ceilalți copii și cu adulții;
-formarea unor deprinderi elementare de autoservire și de comportament, în vederea
integrării în activitatea instructiv-educativă a grupei și grădiniței;
-consilierea părinților.
Persoane implicate în proiect: educatoarea grupei S. C., prof. logoped L. C., părinții
copilului.
Obiective:
Pe termen lung:
-dezvoltarea exprimării orale , înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor
structurilor verbale;
-corectarea respirației defectuoase și obișnuirea copilului cu un mod corect de a respira;
-corectarea tulburărilor de limbaj , de ritm și fluență;
-dezvoltarea auzului fonematic;
-consilierea părinților.
Pe termen scurt:
-să ia parte la discuții în mici grupuri informale;
-să întrebe și să răspundă la întrebări;
-să ia parte la activitățile de învățare în grup, intrând în relație cu ceilalți copii, cu
educatoarea/logopedul.
Stabilirea nevoilor specifice
Nevoia de pronunțare corectă a sunetelor , pentru a se face înțeles de colegi;
Nevoia de exprimare corectă (în propoziții), pentru a putea să-și exprime ideile,
să povestească și să participe la activitățile grupei;
Nevoia de socializare, de integrare într-un grup ,pentru a stabili relații de prietenie
cu ceilați copii, pentru a nu fi considerat “altfel”;

Nevoia de comunicare -legată de celelalte nevoi, pentru că trebuie să-și învingă
timiditatea, reținerile și să comunice prin cuvânt, pentru a fi înțeles mai bine;
Nevoia de a învăța -știut fiind că achiziția de cunoștințe are la bază dezvoltarea
limbajului;
Nevoia de afecțiune -orice copil are nevoie să fie prețuit și iubit;
Nevoia formării unei bune imagini de sine , de a căpăta încredere în forțele
proprii și de a participa astfel, activ, la orice activitate realizată în grădiniță, dar și
în familie.
PLAN DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT
În realizarea acestui program am pus accent pe unitatea și continuitatea activităților de
la grădiniță în familie, acționând în următoarele direcții, în colaborare cu prof.logoped,
bazându-mă pe metode și srategii centrate pe copil, în funcțiede particularitățile lui:
1.realizarea unor exerciții de gimnastică articulatorie:
Exerciții de mobilitate pentru maxilar și mandibulă: jocul “Mic-mare”:copilul se
ghemuiește , apoi, la ridicare, inspiră pe gură și cu voce puternică și gura larg
deschisă strigă “Uraa!”;execută mișcări laterale de mandibulă stânga-
dreapta;exerciții de așezare a dinților de sus pe buza de jos și a dinților de jos pe
buza de sus.
Exerciții pentru mobilitatea buzelor: sugerea buzelor pe rând, apoi una sub alta;se
fac buzele trompă, se mișcă la stânga, la dreapta, se rotesc;strănutul calului;
mișcarea ambelor buze încordate puternic.etc.
Exerciții pentru gimnastica limbii: lipirea limbii de cerul gurii și desprinderea ei
cu zgomot;gura ușor deschisă și mișcări laterale ale vârfului limbii, care va atinge
alternativ colțurile buzelor;exerciții ritmice însoțite de silaba la,de exemplu lo-
la,la-la;limba mișcată de la un colț la altul al gurii (imită cu vocalizare lingurița în
paharul cu ceai);
În scopul dezvoltării unei bune motricități a aparatului fono-articulator , care să permită
articularea corectă a sunetelor limbii, am exersat, sub formă de joc, următoarele exerciții:
-Sforăitul calului:vibrarea surdă a buzelor;vibrarea sonoră a buzelor: Cum pornește
mașina;umflarea și baterea obrajilor cu pumnii: Broscuța;sugerea
obrajilor:Iepurașul;limba iese afară:lopata;limba în formă de cupă, lată și îngustă.

Exerciții pentru corectarea auzului fonematic :Chemăm pisica; Să nu speriem
păsările; Spune ca mine;Ce ai auzit?;imitarea onomatopeelor.
Jocuri-exercițiu de emitere de sunete: Șuieră ca mine,Trenul,Cine șuieră mai
tare? .
Exerciții de pronunțare a sunetelor r,l,s,z,c,b, m.
Exerciții-frământări de limbă: Rică nu știa să zică…;Un pitic așa de mic…;Uite-
un moș cu un cocoloș într-un coș…etc.
Toate acestea s-au repetat pe toată durata terapiei, până la realizarea motilității
elementelor articulatorii.
Jocuri didactice pentru pronunțarea corectă a cuvintelor, denumirea
obiectelor:Ce este aceasta?; Cine trimite cadouri?;Cine a venit?;Cine face așa?.
Jocuri didactice ce vizează formularea de propoziții :Spune ce
face?;Completează ce lipsește!;Ce lucrează mama?;
Activități de lectură după imagini :Familia mea; La magazin: O plimbare cu
trenul etc.
Activități de memorizare: Băiețelul harnic, Prietenul meu; Prietenii curățeniei
etc.
Exercițiile de auz fonematic au pus accentul pe repetarea fonemelor surdă-sonoră, T.
fiind ajutat în pronunție ,asociat cu logopedul, apelând la inhibibiția de diferențiere, mai
ales pe bază de jetoane cu imagini ce conțin sunetul diferențiat.Se fac exerciții până când
sunetele respective sunt recepționate și identificate conștient.Am avut în vedere
discriminarea sunetelor apropiate ca structură acustică și, inclusiv, ca mobilitate
articulatorie: siflantele „s’-„z”, șuierătoarele „ș”-„j”; labiodentalele „l”-‚v’ și dentalele
„t”-d”, velarele ocluzive „c”.-„g’.
Corectarea sunetului „r” (consoană orală, sonantă, vibrantă, oclusivă, apicală) a pornit de
la impostarea sunetului în pronunție bilabială, executând cu ambele buze și aer în
expirație puternică: trrr!;prrr!; brrr!,apoi în cuvintele: prinde, aprinde, prune, brune,
crude, crede, pe baza cărora se construiesc scurte propoziții : Aprinde focul!; Am două
prune brune; Tata crede că se spală.Se imită soneria ceasului deșteptător :țârrr!,hârâiala
câinilor:hârrr!; ruperea unui lemn: pârrr etc. În etapa de consolidare am folosit cuvinte
cu sunetul în cele trei poziții: finală:zbor, păr, car, far, cor, dor; mediană: urs, coral,

artă, vatră, cretă, varsă și inițială: râu, rău, rai, roi, rom, roșu. Pe măsură ce a stăpânit
sunetul i-am cerut să pronunțe singur diverse cuvinte ce-l conțin: ruladă, rugăciune,
bucurie, cameră, aripă, buzunar etc., construind apoi mici propoziții cu acestea.Am
folosit apoi grupe de consoane în care este sunetul „r”: trenul trece, trei, bravo, brad,
broască,crede, cruce, frate, etc.Pentru etapa de automatizare s-au învățat mici poezii:
Îmi spunea o broască grasă:
– Caut ață și un ac
Și-o mătase verde, groasă
Și-mi fac rochie. Oac!Oac!
Brustur, brustur, brusturel,
Brumă, brumă, brumărel,
Cade bruma.Vai de el!
În terapia logopedică s-au impostat separat sunetele „p”, „b” și „m”, pentru a
percepe tactil și auditiv fiecare fonem (modelul logopedului fiind asociat cu cel al
pronunției copilului).La început pronunță doar logopedul și-l întreba pe T. ce sunet a
auzit;dacă nu-l articulează este ajutat să-l perceapă auditiv, auzul fonematic fiind educat
prin perceperea tactilă.La fel se procedează cu fiecare sunet.Fiecare sunet impostat și
diferențiat este introdus apoi în silabe, apoi în cuvinte, ca: apa; epe; ipi; apa-upu; pa-pa-
pe-te; pi-ta; pa-pa; ba-ba; be-be; bi-bi; bu-ba; ba-na-na;al-bi-na; la-lea; lap-te;Du-du;
etc.A urmat introducerea cuvintelor în mici propoziții :
Dudu e dus cu tata; Eu am un balon; Lupul e în pădure; Mama bate ouă cu telul; Eu am
un inel nou; Copilul bea mult lapte ,etc
Pentru a relaționa cât mai bine cu ceilalți copii, integrându-se în colectivul grupei cât mai
firesc, am organizat activități variate, care să-i suscite interesul, observând că atunci când
participă la activități care-i plac, comunicarea cu ceilalți copii este mult mai bună, T. se
antrenează cu entuziasm în activitate, greșelile de pronunție și exprimare sunt mai puține:
-participarea la jocuri de rol în care T. are un rol principal: De-a familia;De-a grădinița;
De-a trenul;
-participarea la activități de serviciu pe o săptămână( lucrul în echipă) Și noi muncim!;
-participarea la activități pe subgrupe, punând accent pe munca în echipă și pe
responsabilizarea membrilor;

-Participarea , ca ajutor al educatoarei , la unele activități ale grupei, transmiterea de
sarcini restului grupei;
-Discuții cu ceilalți copii din grupă, pentru a-i face să-l înțeleagă pe T., să nu-l evite în
jocurile lor, să nu râdă atunci când pronunță greșit, să-l corecteze firesc , fără a-i crea
disconfort afectiv.
În grădinița noastră, în activitățile de dimineață se practică sistemul “ Ușilor
deschise”, fiecare copil având posibilitatea să-și aleagă activitatea dorită, indiferent de
grupa în care se desfășoară.Pentru a-l determina pe T. să comunice deschis și cu celelalte
educatoare, l-am antrenat în discuții libere,în jocuri de stimulare a creativității: Jocul
întrebărilor, Dacă aș fi …, remarcând că T. are o imaginație foarte bogată, desenând,
modelând cu plăcere, mai ales când sunt teme liber alese, lucrările lui remarcându-se prin
originalitate, inventivitate.Apreciind orice realizare cât de mică, T. a început să se
“deschidă”tot mai mult, remarcând voința lui de a avea rezultate tot mai bune,
perseverența cu care lucrează , nelăsând niciodată sarcina de lucru neterminată. T.s-a
atașat foarte mult de copiii din grupă, mama lui spunându-mi ce “ scandal” face atunci
când nu poate veni la grădiniță, fiind bolnav.Treptat, lui T. i-a dispărut nesiguranța în
răspunsuri, timiditatea, a învățat să-și controleze ritmul vorbirii, desfășurând săptămânal
și terapie logopedică cu un specialist.
Activități pentru consilierea părinților
În informarea educațională a părinților am urmărit ca părinții să înțeleagă că pot influența
și controla comportamentul lui T., însușindu-și abilitățile de bază în acest sens, că numai
dacă gândim și acționăm împreună, în mod unitar, îl putem ajuta să-și depășească
dificultățile.
Cum învățăm împreună?
-discutarea față-n față a problemelor; învățăm din bunele practici ale altora;observarea și
discutarea comportamentelor parentale cotidiene și particulare, în situații diferite;
informarea părinților asupra activităților lui T., asupra progreselor/regreselor și a
problemelor ce intervin.
Comportamente adecvate propuse părinților:
-rezervați-vă un timp anume pentru a vorbi cu copilul.De exemplu:seara sau la plimbare;

-vorbiți cu T. despre programul zilei, purtați mici discuții despre ceea ce urmează să
faceți împreună în timpul zilei; învățați-l să-și exprime nevoile când nu sunteți de față:
mi-e sete…;
-repetați clar și rar orice exprimare care nu a fost corectă, răspundeți la propozițiile lui T.
prin cuvinte noi, dar care să fie pe înțelesul lui;
-discutați despre experiențe noi pe care le va avea T. la grădiniță, la dentist, în vacanță
etc.;
-faceți plimbări cu T. în mod regulat și vorbiți-i despre ce vedeți împreună;
-recunoașteți eforturile copilului chiar și atunci când nu reușesc pe deplin.Fiți pozitivi,
referiți-vă mai întâi la ce are bun copilul, acordați-i cu consecvență atenție pozitivă, mai
multe aprecieri.
Și familia și-a schimbat atitudinea și comportamentul față de T., devenind mult mai
apropiați de echipa educatoare-logoped, nutrind sentimente de recunoștință și apropiere
sufletească.
Concluzii
Acordând o atenție aparte acestui copil, prin intermediul terapiei logopedice,
consilierii pedagogice și implicării familiei, am reușit să facilitez integrarea funcțională a
lui T. în grupa de copii., participarea lui firească la activitățile instructiv-educative din
grădiniță.Munca și colaborarea dintre educatoare, logoped, părinții lui T.a constituit un
cerc de susținere afectivă, volitivă,de echilibrare și integrare a lui T. în mediul grupei, al
grădiniței, ajutându-l să-și corecteze pronunția, ritmul și fluența vorbirii, să-și
construiască bazele unei imagini de sine pozitive, bazate pe încrederea că “poate”să fie la
fel ca orice copil.