Scurt istoric, inființare, evoluție. Societatea „Jürgen Erhardt e.K” a fost înființată în data de 2 noiembrie 1979 de către Gustav Erhardt ca și… [308418]

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A [anonimizat], evoluție.

Societatea „Jürgen Erhardt e.K” a fost înființată în data de 2 noiembrie 1979 de către Gustav Erhardt ca și afacere de familie în urma experienței acumulate în prelucrarea și tratarea aluminiului dar și din dorința de a [anonimizat].

O [anonimizat] o societate care este influențată în mod semnificativ de o familie sau de un număr limitat de proprietari cu relații de familie. Influența familiei poate fi percepută prin diverse informații sau canale organizaționale. Pe de o parte, [anonimizat]. [anonimizat], acumulată în familia proprietarului. [anonimizat]-o cultură de familii antreprenoriale. O analiză a celor de la „Die Volkswirtschaftliche Bedeutung der Familienunternehmen” ne arată că 91% din companiile din Germania sunt gestionate ca afaceri de familie.

Treptat, [anonimizat], [anonimizat], depozitare și procesare pentru prelucrarea și tratarea aluminiului.

Societatea ”Jürgen Erhardt e.K” a desfășurat o activitate fără întrerupere fiind preluată de alți membrii ai familiei. În prezent societatea este condusă de domnii Jü[anonimizat]. Societatea prezintă o [anonimizat]-se într-o [anonimizat] 2017 a fost de 2 [anonimizat] 70 persoane la data de 01 august 2018.

Date de identificare:

Firma: Jürgen Erhardt e.K

Registrul comerțului: HRA 460 319

Cod Fiscal: 46125/25712

Sediul: Str.Siemens, nr. 15, Buchen-Germania

Telefon: (06281) 52 01-0

Fax: (0 62 81) 52 01-49

E-mail: [anonimizat]

Forma juridică de organizare

e.K- este o societate ce este constituită de o [anonimizat]. [anonimizat], dar pe o altă parte comerciantul înregistrat trebuie să suporte și un eventualul risc financiar. [anonimizat].

Avantajele unei societăți conduse de un singur om de afaceri înregistrat constă în:

luarea rapidă a deciziilor;

nu există o distribuție a profitului;

administrare eficientă din punct de vedere al costurilor;

transferurile private sunt individuale.

În același timp dezavantajele costă în:

risc financiar ridicat;

decizii economice nu întotdeauna favorabile;

creștere de capital limitată;

sarcina administrativă este mai mare.

Structura operațională a [anonimizat]:

Secția de oxidare anodică (eloxare) a aluminiului (Figura 1);

Fig. 1.1 Secția de oxidare anodică

Secția de prelucrare a aliajelor din aluminiu.

Domeniul de activitate

Domeniul de activitate a societății „Jürgen Erhardt e.K” constă în:

[anonimizat];

Prelucrarea aliajelor din aluminiu.

Produsul obținut pe baza proceselor amintite mai sus poate fi considerat finit, în sensul că este gata pentru utilizare, sau poate fi semi-finit, în sensul că va deveni materie primă pentru prelucrări ulterioare. De exemplu, produsul rafinării aluminei este materie primă în producția primară a aluminiului. Aluminiul primar constituie materia primă a producției de sârmă din aluminiu; iar sârma din aluminiu este materia primă pentru fabricarea produselor obținute din sârmă. Fabricarea componentelor specializate și a părților/pieselor de schimb, a accesoriilor și anexelor la mașini și echipamente este, de regulă, clasificată în aceeași clasă ca și fabricarea mașinii și echipamentului cărora le sunt destinate piesele de schimb și accesoriile. Fabricarea de componente și piese de schimb ale mașinilor și echipamentelor, de exemplu:motoare, pistoane, motoare electrice, ansambluri electrice, supape, roți dințate, rulmenți cu role, sunt clasificate în clasa de prelucrare corespunzătoare fără a lua în considerare mașina sau echipamentul în care pot fi incluse aceste articole.

Anodizarea la nivel internațional, numit și eloxare este o metodă folosită pentru finisarea suprafeței aluminiu. Eloxarea înseamnă oxidarea electrolitică a aluminiului. În acest caz, suprafața metalică este transformată, într-un strat de oxid extrem de fin pătruns și inițial incolor de oxid printr-un procedeu electrochimic, și acționează ca și protecție împotriva coroziunii și oferă posibilitatea unui design decorativ, colorat.

Eloxarea – Anodizarea – Oxidarea Anodică – este un proces electrochimic ce constă în obținerea unui strat protector de oxid de aluminiu rezistent și omogen care asigură protecția anticorozivă. Acesta se realizează prin electroliză (supunerea la curent continuu) într-un mediu acid (baie de acid sulfuric) în condiții de control auster al concentrațiilor componentelor chimice, al temperaturii, al curentului, etc. Grosimea stratului de oxid de aluminiu obținut variază între 5-20 microni în funcție de destinația și mediul în care va fi folosit reperul respectiv.

Aluminiul este supus tratamentelor de suprafață (eloxare/anodizare) pentru îmbunătățirea performanței anticorozivă.

Colorarea cu coloranți anorganici se poate face prin precipitarea în porii peliculei a unui compus chimic colorat. Culoarea dorită se alege din următoarea paletă:

Fig. 1.2 Paletă de prezentare pentru colorarea suprafeței.

Cele mai des utilizate aliaje ale aluminiului atât pentru prelucrare cât și pentru procesul de anodizare sunt:

ALIAJ: EN AW – 1050A ISO: Al 99,5

Acest aliaj conține Al 99.5% și este cel mai des întâlnit fiind utilizat frecvent în industria publicitară, acoperișuri, containere, folii, articole de bucătărie, echipamente chimice și echipamente pentru industria alimentară, corpuri de iluminat.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

rezistență ridicată la coroziune;

proprietăți bune în ceea ce privește vopsirea prin camp electrostatic și anodizarea;

se poate prelucra foarte ușor prin deformare;

sudabilitate.

Acest aliaj de aluminiu se poate găsi sub formă de folii, benzi, table, plăci etc.

ALIAJ: EN AW – 2007 ISO: AlCu4PbMg

Acest aliaj conține: Al4.0Cu1.2Pb1.1Mg0.8Mn și este des folosit în industria prelucrărilor mecanice cum ar fi: producția pieselor de schimb pentru autovehicule și a pieselor pentru sisteme mecanice, componente variate pentru utilaje, șuruburi, fitinguri, construcții metalice, etc.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

rezistență mecanică ridicată fiind un aliaj dur.

proprietăți de așchiere și rezistență excelentă.

ALIAJ: EN AW – 2017 ISO: AlCu4MgSi(A)

Compoziția acestui aliaj este: Al4.0Cu0.7Mg0.5Si fiind utilizat în cadrul componentelor structurale cu rezistență ridicată: aeronave, echipamente militare, nituri.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

rezistență mecanică ridicată fiind un aliaj dur.

proprietăți de așchiere și rezistență excelentă.

Acest aliaj de aluminiu se poate găsi sub formă plăci și bare. În cazul acestui aliaj nu se recomandă anodizări decorative.

ALIAJ: EN AW – 3003 ISO: AlMn1Cu

Acest aliaj conține: Al1.3MnCu fiind utilizat în construcții, industria alimentară și chimică, echipamente pentru utilaje frigorifice, radiatoare pentru motoare autovechicule, rezervoare, caroserii, etc.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

rezistență ridicată la coroziune;

sudabilitate;

se poate deforma ușor prin presare și laminare fiind un aliaj cu duritate medie.

ALIAJ: EN AW – 5083 ISO: AlMg4,5Mn0,7

Compoziția acestui aliaj este: Al4,5Mg0,7MnCr și este utilizat în construcția de bărci cu vele, aparatura pentru industria chimică, rezervoare cisternă, recipiente sub presiune, tancuri sudate și componente structurale, caroserie vehicule militare, schele din aluminiu. Totodată poate fi folosit pentru obținerea componentelor de aparatură supuse unor solicitări medii.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

sudare excelentă, rezistență la coroziune în mediul marin;

este semidur, se poate deforma ușor la temperaturi scăzute.

În cazul acestui aliaj se impun anumite precauții și avertismente cum ar fi:

există posibilitatea să cedeze intercristalin și la presiune, în cazul în care este supus unei temperaturi inadecvate (procedura de sudare).

a nu se aplica tratamente termice peste 65°C pentru perioade lungi dacă aliajul este destinat mediilor corozive.

ALIAJ: EN AW – 5754 ISO: AlMg3

Acest aliaj conține AlMg3 și este utilizat pentru realizarea structurilor sudate în mediul nuclear, producția de boilere/cazane, aplicații în mediul marin (producția de ambarcațiuni), indicatoare rutiere.

Caracteristicile acestui aliaj sunt:

sudabilitate excelentă;

rezistență la coroziune în special în mediul marin;

prelucrabilitate foarte bună la temperaturi scăzute;

aliaj semidur.

Precauțiile și avertismentele recomandate pentru acest aliaj sunt:

în cazul prelucrării la rece este preferabil să se utilizeze la stări stabile (H3x) în vederea evitării pierderii din duritate cauzate de temperaturi inadecvate;

există posibilitatea să cedeze intercristalin și la presiune în cazul în care este supus unei temperaturi inadecvate (procedura de sudare);

a nu se aplica tratamente termice peste 65°C pentru perioade lungi, dacă aliajul este destinat mediilor corozive.

ALIAJ: EN AW – 6060 ISO: AlMgSi (Calitate de eloxare standard)

Compoziția acestui aliaj este Al 0,5Mg 0,5Si Fe și este utilizat la realizarea secțiunilor arhitecturale pentru uși, ferestre, pereți cortină, garduri, balustrade, scări, a sistemelor cadru, accesorii de interior, module electronice, carcase pentru electromotoare, instalații pneumatice, țevi de irigare, țevi de încălzire și răcire etc.

Caracteristici principale ale aliajului sunt:

rezistență la coroziune;

sudabilitate foarte bună;

se prelucrează foarte bine la temperaturi scăzute;

aliaj semidur.

ALIAJ: EN AW – 6063 ISO: AlMg0,7Si (Calitate la anodizare standard)

Compoziția aliajului este formată din Al0,7Mg0,4Si. Acest aliaj este folosit la realizarea secțiunilor arhitecturale pentru ferestre, uși, accesorii de interior, sisteme de rame, echipamente de iluminat, scări, balustrade, garduri, componente electronice, carcase pentru electromotoare, podele pentru camioane, instalații pneumatice, componente pentru metrouri și troleibuze, aplicații interioare, conducte de irigare, radiatoare din aluminiu etc.

Caracteristici principale ale aliajului sunt:

rezistenta la coroziune;

sudabilitate foarte bună;

se prelucrează foarte bine atât la temperaturi scăzute cât și la temperature mai ridicate;

semidur;

foarte bun pentru secțiuni transversale de o complexitate crescută.

ALIAJ: EN AW – 6082 ISO: AlSi1MgMn

Compoziția acestui aliaj conține Al0,9Mg1,0Si0,7Mn. Acest tip de aliaj este utilizat la realizarea structurilor de mare sarcină pentru cadre de camioane sau troleibuze, pentru cazane sau biciclete, construcția de bărci, sisteme hidraulice, flanșe, echipamente de foraj, stâlpi, turnuri, bărci cu motor, catarge și triborduri în construcția de bărci, schele metalice, cadre pentru corturi, etc.

Caracteristici principale ale aliajului sunt:

rezistență la coroziune;

sudabilitate bună;

excelent pentru prelucrări mecanice;

prelucrare foarte bună în starea T4;

aliaj semidur;

duritate mai mare decât 6060, 6063.

ALIAJ: EN AW – 7075 ISO: Al Zn5,5MgCu

Acest aliaj are în compoziție Al5.6Zn2.5Mg1.6CuCr. Acest aliaj se utilizează atât la realizarea componentelor structurale cu rezistență ridicată folosite în aeronautică și echipamente militare cât și la producția de matrițe și diferite componente de mașini și echipamente.

Caracteristici principale ale aliajului sunt:

rezistență mecanică ridicată;

aliaj dur;

proprietăți de așchiere excelente.

Acest tip de aliaj de aluminiu nu se recomandă pentru aplicații în care e nevoie de deformare plastică la rece sau cald respectiv anodizări decorative.

Principii de prelucrare a pieselor din aluminiu

Aluminiul poate fi prelucrat prin majoritatea procedeelor tehnologice clasice. Sistemul tehnologic de prelucrare poate fi definit ca un complex de elemente care concură la realizarea unei prelucrări de o anumită natură asupra unui obiect al muncii.

În domeniul prelucrării aliajelor din aluminiu întâlnim următoarele etape:

Analiza procesului de producție;

Documentația tehnologică pentru semifabricat;

Proiectarea procesului tehnologic;

Stabilirea semifabricatului optim;

Alegerea utilajului tehnologic, fixarea semifabricatelor, stabilirea sculelor așchietoare;

Stabilirea echipamentelor de măsurare.

Descrierea procesului de îndoire a tablelor

Îndoirea se realizează pe mașini de îndoit tablă cu acționare mecanică și se face în matriță, aceasta asigurând o precizie mai mare de îndoire și o productivitate ridicată.

Procedeul se realizează astfel: pe masa mașinii de îndoit 4 este montată matrița 2. Tabla 1 (Piesa) este îndoită cu ajutorul poansonului 3 asupra căruia acționează o forță de îndoire F. Această forță se calculează cu relația:

în care:

K-coeficientul stabilit în funcție de raportul dintre distanța dintre reazeme (K=1,25÷1,6 pentru l=(15÷5)g );

L-distanța dintre reazeme;

b-lățimea fabricatului;

-rezistența de rupere la tracțiune.

Fig.1.3 Mașina de indoit tablă cu acționare mecanică (Abcant)

Clienții și furnizorii firmei

Clienții firmei sunt atrași prin forma marketingului relațional care conduce la crearea unui parteneriat stabil între client și societate aducând beneficii pentru ambele părți, la o personalizare a relațiilor dintre părți și la rezultate benefice atât sub aspect material cât și funcțional. Prin urmare în prezent, firma deține circa 100 de clienți.

Marketingul relațional se fundamentează pe calitatea totală a serviciului iar formele de manifestare a caliății serviciului relevante pentru construirea unor relații preferențiale sunt:

corectitudinea;

marketingul de la persoana la persoana;

îmbunatățirea continuă a serviciului în conformitate cu cerințele clientului.

Corectitudinea presupune din partea societății predispozitia spre ascultarea problemelor, obiectivelor pe care și le-a fixat clientul, transmiterea de informații corecte, complete în legătură cu serviciile oferite.

Marketingul de la persoană la persoană presupune anumite acțiuni prin care fiecare client este tratat ca un posibil susținător fidel, ca un segment important de piață.

Îmbunătățirea continuă a serviciului oferit prin completarea cu alte servicii suplimentare pentru ca oferta să fie cât mai atractivă trebuie să aibă în vedere serviciile care au valoare pentru clienți, care sunt greu de imitat de concurență și care să fie fezabile din punct de vedere financiar.

Clienții societății Jürgen Erhardt sunt companii precum:

Firma DURAL AG

Această firmă este specializată pe orice tip de profile din aluminiu, fiind prezentă în aproximativ 70 de țări și are în prezent o gamă de peste 5000 de produse.

Firma ALUKS GmbH

Firma ALUKS GmbH este producătoare de piese extrudate și post procesare a lor prin frezare și ștrunjire. Firma prelucrează pe centre de prelucrare cu comanda numerică (CNC) materiale precum aluminiu, aliaje ale aluminiului, oțel inoxidabil și cupru. Dimensiunile de prelucrare sunt cuprinse între 5 – 100 de mm.

Firma TRIMBLE AG

Firma Trimble AG este o companie internațională, fosta Plancal, care face parte din grupul Trimble MEP și Trimble Buildings din anul 2012. Trimble International își desfășoară activitatea în țări precum Elveția, Germania, Austria, Franța și Regatul Unit.

De la înființarea sa din anul 1980, a dezvoltat și implementat servicii software personalizate.

Firma KWM Karl Weisshaar Ing. GmbH

Firma KWM WEISSHAAR utilizează cele mai noi tehnologii pentru tăierea și prelucrarea tablelor din oțel inoxidabil, aluminiu, cupru și alamă.

E. Firma IMA-TEC GmbH

Firma IMA-TEC GmbH desfășoară cu succes o activitate de prelucrare tehnologică a componentelor și automatizarea lor, precum benzi automatizate, aparate de testare pentru laboratoare, oferind cele mai recente simulări și programe 3D.

Firma LTI GmbH

Firma LTI GmbH execută prelucrări și operații tehnologice a plăcilor simple sau ansamble de plăci. Firma realizează atât producție unicat cât și producție în masă a acestor repere, cu peste cei 650 de angajați calificați, care își dau seama de fiecare cerință a clienților, fiind susținuți de o tehnologie inovatoare de producție, utilaje performante și logistică eficientă.

G. Firma WEISS GmbH

Weiss GmbH este o firmă care se ocupă de prelucrarea mecanică a metalului, a aliajelor din aluminiu, prin așchiere și a construcțiilor metalice. Firma realizează piese și componente precum părți ale caroseriei sau rulmenți cu bile speciale pentru mașini și utilaje.

H. Firma PFEUFFER GmbH

Pfeuffer este o companie internațională activă în domeniul tehnologiei de eșantionare și a tehnologiei de măsurare. Ca activitate principală se face cunoscută pentru echipamentele de laboratoare precum: umidometre, dispozitive de măsurare a temperaturii în spațiile unde sunt depozitate cereale agricole.

Furnizorii societătii Jürgen Erhard sunt cei care asigură resursele necesare desfăsurarii activitătii și sunt împărțiți in două tipuri:

Producatori de materii prime:

GUTMANN AG

GUTMANN Gruppe

GUTMMANN Bausystem

Grupul Gutmann este unul dintre cei mai mari producători de pe piață a profilelor din aluminiu.Sisteme de profile pentru ferestre, uși și fațade din aluminiu.

Omya AG- Elveția

Omya AG este un principal furnizor de minerale industriale pe bază de substanțe chimice.

Metachem GmbH

Firma Metachem furnizează produse chimice speciale care protejează și tratează suprafețele din aluminiu.

b) Prestatori de servicii:

Agenții de resurse umane

Închiriere de personal calificat sau necalificat.

Agenții de publicitate.

1.4 Prezentarea produselor executate in cadrul firmei

Stabilirea prețurilor este factorul principal al alegerii unui cumpărător fiind și unul din elementele principale care determină mărimea cotei de piață și a profitabilității societății. Prețul este singurul component al mixului de marketing care produce venituri, celelalte componente cum ar fi promovarea, plasarea sau produsul necesită numai cheltuieli. În același timp stabilirea prețurilor și concurența sunt problemele cu care se confruntă firmele mijlocii si mici.

Stabilirea prețurilor și a serviciilor sunt luate în considerare după următoarele aspecte:

Prețul este stabilit la un anumit nivel astfel incât produsul să fie acceptat de cumpărător, acesta având dorința și posibilitatea de al achiziționa;

Ca și societate mijlocie stabilirea prețurilor produselor oferite trebuie să îi mențină și să consolideze poziția pe piață;

Nivelul prețurilor trebuie să asigure acoperirea tuturor cheltuielilor și obținerea unui profit.

În cadru firmei Jürgen Erhardt se realizează o gamă de produse cum ar fi:

1. Conector de colț – prelucrarea se realizează prin ștanțarea și îndoirea tablei

Fig.1.4 Conector de colt

2. Conector de colt exterior – prelucrarea se realizează prin ștanțarea și îndoirea tablei

Fig.1.5 Conector de colt-exterior

3. Profil interior-exterior VFG 50 pâna la 380 mm – operațiile necesare realizării piesei sunt debitare, frezare, sudare, eloxare sau vopsire în câmp electrostatic, montaj.

Fig. 1.6 Profil interior-exterior VFG 50 pâna la 380 mm

4. Profil interior MF 400 – operațiile necesare realizării piesei sunt debitare, frezare, sudare, eloxare sau vopsire în câmp electrostatic, montaj.

Fig. 1.7 Profil interior MF 40

1.5 Metode de control al calității produselor

Determinarea calității produselor este posibilă printr-o metodă de măsurare nedistructivă, așa-numita măsurarea admisiei în conformitate cu DIN EN ISO 2931. Valoarea standardizată pentru grosimea stratului de culoare trebuie să aibă valoarea de 20 microni și tonul de culoare C0-natur.

Pentru grosimea stratului de culoare a componentelor/pieselor pentru construcția de mașini, QUALANOD specifică grosimea stratului minim 20 µm, iar în cazul proiectelor de construcții civile grosimea stratului minim de culoare poate fi până la 25µm. Astfel de acorduri sunt cuprinse în contractul dintre societatea care realizează anodizarea si sistemul de management al calității.

QUALANOD este un sistem de management al calității. Sistemele de management al calității ISO 9000, ISO 16949 sau QS 9000 oferă proceduri pentru a asigura sistemul de management al calității al unei organizații. Un astfel de sistem de management al calității este un avantaj pentru firmele producătoare.

Fig. 1.6 Aparat de măsură a micronului stratului de culoare

Fig. 1.7 Fișă control-calitate

O garanție în plus a seriozității și a nivelului înalt de competență de care beneficiază clienții din partea societății o reprezintă faptul că a implementat și menține în prezent un sistem de calitate care îndeplinește condițiile standardului ISO 9001:2000.

1.6. Utilaje de prelucrare

Echipamentele necesare confecționării tâmplăriei din aluminiu trebuie să fie mai complexe pentru a fi performante. Astfel toate echipamentele trebuie să dispună de dispozitive de lubrefiere – răcire în zonele de contact cu materialul. Pe lânga aceasta cerință se recomandă ca mișcarea elementelor așchietoare sau de tăiere să fie controlată hidro-pneumatic pentru a asigura o viteză de deplasare constantă a sculei.

Fig.1.8 Mașină cu comanda numerică CNC-frezare

Specificații tehnice:

Lungime masă de lucru: 762 mm

Lățime masă de lucru: 508 mm

Sarcina maximă masă (distribuite uniform): 1360.8 kg

Putere a unității axului: 9 kW

Numărul de instrumente: 24 buc

Viteza maximă de rotație a axului vertical: 10000 rot/min

Lungime de deplasare axa X (avans mecanic): 609.6 mm

Lungime de deplasare axa Y (avans mecanic): 508 mm

Lungime de deplasare axa Z (avans mecanic):6 09.6 mm

Rata maximă de alimentare în axa X: 583.4 mm/s

Rata maximă de alimentare în axa Y: 583.4 mm/s

Rata maximă de alimentare în axa Z: 500 mm/s

Fig.1.9 Mașină cu comandă numerică-ștanțare format mare

Specificații tehnice:

Masa utilă de lucru: 3000 x 1500 mm;

Grosime maximă tablă: 6,4 mm;

Forță maximă de ștanțare: 180 kN;

Cadență maximă ștanțare: 800 bătăi / min

Fig.1.9 Mașină cu comandă numerică-ștanțare format mic

Specificații tehnice:

Masa utilă de lucru: 2000 x 1250 mm;

Grosime maximă tablă: 2,5 mm;

Forță maximă de ștanțare: 165 kN;

Cadență maximă ștanțare: 600 bătăi / min

CAPITOLUL II

EVALUAREA ȘI ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE

2.1. Analiza economico-financiară

Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor prin descompunerea lor în elemente componente, în părți simple prin stabilirea factorilor de influență. Cheltuielile, veniturile și rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care au influențat pozitiv sau negativ evoluția lor și întreprind măsurile necesare care să contribuie la reducerea costurilor de producție și la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor respectiv la creșterea gradului de rentabilitate a activității.

Analiza economico-financiară se realizează în sens invers evoluției reale a fenomenului economic cercetat, pentru a da rezultatele activității economice către elemente și factori.

Asupra unui fenomen economic acționează anumite elemente precum:

elemente care reprezintă părți componente ale fenomenului analizat precum costul produsului pe articole de calculație;

factori care reprezintă forțele care provoacă un fenomen precum productivitatea muncii față de cifra de afaceri;

cauzele care reprezintă fenomene care provoacă si explică apariția fenomenului analizat sau a unui factor care acționează asupra acestuia;

identificarea unor anumite fenomene, care presupun constatarea anumitor fapte si comportamentul lor in timp, precum si stabilirea unor metode de evaluare a acestora.

determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului cercetat si stabilirea factorilor cu ațiune direct si indirectă precum si a cauzelor finale;

măsura influiențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat;

sintetizarea rezultatelor analizei reprezintă etapa stabilirii concluziilor si aprecierilor asupra activității desfășurate in funcție de obiectivul analizat.

Categoriile principale de indicatori economico-financiari cuprind:

indicatori ai resurselor umane, material, financiare, informaționale;

indicatori ai consumului de resurse, indicatori al cheltuielilor;

indicatori ai potențialului financiar, capitaluri, patrimonial net, fondul de rulment, lichiditatea, autonomia financiară;

indicatori de performanță si rezultate precum cifra de afaceri, valoarea adaugată, profitul;

indicatori de eficiență, calculați sub forma ratelor prin raportarea a doi indicatori exprimați în marime absolute, în una din variantele:

Diversitatea activităților desfășurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor întâlnite privind conținutul, nivelul și caracteristicile performanțelor economico-financiare ale acesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii:

A. În funcție de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului

1. Analiza post-factum (post-operativă sau analiza realizării obiectivelor):

constituie un element de supraveghere și reglare a modului de funcționare a unei întreprinderi;

presupune cercetarea rezultatelor economice potrivit relațiilor cauzal-funcționale, ea dovedindu-și utilitatea în activitatea practică a întreprinderii, prin aceea că furnizează informații privind gradul de realizare a obiectivelor programate, respectiv încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate, ca fiind normale;

se bazează pe valori certe (cunoscute);

presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor obiective pe baza descompunerii în elemente și a stabilirii factorilor;

privește trecutul și prezentul; dacă separăm prezentul de trecut, se mai poate crea o categorie a analizei și anume, analiza concomitentă sau curentă, care se desfășoară concomitent cu desfășurarea fenomenului;

ca tip de analiză post-factum, care se poate îmbina și cu analiza prospectivă, se întîlnește analiza-diagnostic prin care se obțin aprecieri asupra ansamblului unei întreprinderi, asupra unei subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme;

Aprecierea în sine nu poate fi considerată ca fiind și suficientă, dacă nu sunt luate în considerare și măsurile menite să contribuie la remedierea unor situații nefavorabile pentru întreprindere.

2. Analiza previzională:

presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relațiilor de cauzalitate), a acțiunilor în perspectivă, inclusiv în luarea în considerare și a altor factori decât cei cunoscuți;

constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activității economico-financiare a întreprinderii;

este utilizată de către centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada următoare;

se bazează pe valori incerte (presupuse). În condițiile economiei de piață, angajarea unei investiții solicită în mod obligatoriu, elaborarea de scenarii prin care se prefigurează rezultatele viitoare ale realizării acestuia.

B. Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale ale fenomenelor.

1. Analiză calitativă

urmărește esența fenomenului, caracteristicile sale fundamentale, factorii care sunt de aceeași natură cu fenomenul ce îl determină;

rolul ei constă în elaborarea modelelor de analiză în care sunt surprinse elementele esențiale ale fenomenului.

2.Analiză cantitativă

presupune cercetarea fenomenelor prin determinări comensurative, exprimate prin greutate, volum, suprafață, număr.

Câmpul de aplicare a metodelor matematice în cuantificarea fenomenelor economice, a influențelor diferiților factori este condiționat de modelarea proceselor economice pe baza analizei calitative.

C. După nivelul la care se desfășoară analiza

1. Analiză microeconomică

cercetează fenomenele economico-financiare la nivelul întreprinderilor sau a compartimentelor funcționale din cadrul structurilor sale organizatorice;

vizează relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrărilor și prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, în raport cu obligațiile asumate prin contractele încheiate cu beneficiarii, performanțele economico-financiare realizate, aceea care se desfășoară la scara individului sau a întreprinderii și urmărește activitatea economică și rezultatele obținute, relevă factorii care determină orientarea în investirea fondurilor, în utilizarea resurselor, în fabricarea produselor, în asimilarea denoi produse

2. Analiză mezoeconomică

studiază fenomenele și procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate, în scopul evidențierii poziției firmei pe piață, a capacităților concurențiale a acesteia.

3. Analiză macroeconomică

presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei naționale sau al economiei mondiale, operând preponderent cu mărimi sintetice, globale sau agregate ca, de exemplu: produs național brut, produs intern brut, venitul național, utilizarea forței de muncă, volumul investițiilor

D. După modul de urmărire în timp al fenomenelor

1. Analiză statică

studiază fenomenele precum și elementele și factorii care influențează asupra lor la un moment dat, relevând pe baza relațiilor existente între acestea, o anumită poziție a fenomenelor supuse analizei (de ex., comparearea stocurilor de mărfuri reflectate în bilanțul contabil cu cele planificate, a cauzelor abaterii față de plan), noțiunea de „static” este legată de modul de efectuare a analizei (la un momentdat) și nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.

2. Analiză dinamică

cercetează fenomenele și procesele economice în mișcarea și condiționarea lor reciprocă, relevând poziția pe care o deține și modificările survenite în diferite momente ale evoluției lor;

pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au determinat aceste schimbări, precum și tendințele evoluțiilor lor viitoare.

E. După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul

1. Analiză pe termen scurt

servește managementului întreprinderii pentru conducerea operativă a activității, pe perioade de timp de până la 1 an.

2. Analiză pe termen lung

operează cu date care depășesc termenul de 1 an, utilizând în acest scop modele de tip static sau stocastic.

F. După criteriile de studiere a fenomenelor

1. Analiză tehnico-economică

îmbină caracterul tehnic cu cel economic.

2. Analiză economico-financiară

tratează corelațiile dintre activitatea economică (de exploatare) și cea financiară.

3.Analiză financiară

vizează cu predilecție fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare și plasare a capitalului.

G. În funcție de poziția analistului

1. Analiză internă

are un caracter practic, analistul având o poziție privilegiată, deoarece beneficiază de o serie de informații despre întreprinderea analizată;

se realizează de către organul sau personalul întreprinderii însărcinat cu această activitate și se bazează pe sursele informaționale ale întreprinderii; Pe baza acestor informații, analistul poate detecta stările de dezechilibru dintre diferite domenii ale activității întreprinderii și cauzele lor, stabilind totodată, măsurile care se impun în vederea remedierii. Elaborarea acestor analize servește conducerii întreprinderii, atât pentru cunoașterea stării de fapt, cât și pentru fundamentarea activității viitoare.

2. Analiză externă

se efectuează de partenerii externi în fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii, bazându-se pe informațiile furnizate de analiza financiară;

H. În funcție de obiectul cercetării

1. Analiză generală

cuprinde întreaga activitate economico-financiară desfășurată de întreprindere și se bazează pe sistemul de indicatori de plan și efectiv realizați, care reflectă toate laturile activității întreprinderii (de ex., aprovizionarea, desfacerile de mărfuri, utilizarea forței de muncă și a bazei tehnico-materiale, costurile, veniturile, rentabilitatea).

2. Analiză parțială (tematică)

cercetează numai anumite laturi ale activității și folosește sursele informaționale corespunzătoare scopului urmărit (de ex., analiza modului de aprovizionare cu mărfuri a rețelei comerciale sau gradul de utilizare a timpului de lucru al muncitorilor).

Pentru cunoașterea în profunzime a evoluției fenomenelor și proceselor economice, în procesul de analiză este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză, în vederea fundamentării științifice a deciziilor de reglare și optimizare a performanțelor economico-financiare ale întreprinderii.

2.2 Evaluarea analizei pe baza unui bilanț contabil

Toate activitățile care vizează obținerea informațiilor despre situația economică a unei societăți care urmează să fie contabilizată din informațiile disponibile se numește analiza bilanțului.

Ca parte a analizei financiare obținute din situațiile publicate, diverse raporturi de management și a sistemelor de măsurare a performanței entității raportoare, care cu privire la modalitățile de a satisface cerințele externe (analiza financiară) și sunt destinate să dea pentru a câștiga profit și creșterea viitoare, recunoscute ca analiză economică și strategică Analiza bilanțului se extinde în mod oficial la regularitatea situațiilor financiare anuale și în mod substanțial la situația economică a societății care urmează să fie analizată.

Situațiile financiare anuale și componentele sale sunt întocmite de contabilitate în conformitate cu legile naționale. Dispoziția centrală din legislația germană pentru analiza bilanțului este redată în articolul 264 alineatul (2) HGB: „Situațiile financiare ale societății trebuie să dea o imagine fidelă a activelor, poziția financiară și rezultatele societății, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.“

Analiza are ca scop stabilirea măsurii în care unitatea este asigurată cu necesarul de mijloace fixe atât pe total cât și pe fiecare categorie de mijloace fixe în parte; felul în care a evoluat valoarea lor într-o perioadă, modul în care s-a menținut sau o anumită stare de funcționare precum și felul în care au fost utilizate. Sursele de date folosite pentru o analiză cât mai reală a mijloacelor fixe sunt: fișa mijloacelor fixe, contabilitatea mijloacelor fixe, bilanțul, anexa la bilanț, registrele de intrare și ieșire a mijloacelor fixe.

Ca surse de date putem aminti: datele contabile furnizate de compartimentul financiar contabil, date ale biroului mecano-energetic privind utilajele ce există în parcul inventar și cele în funcțiune, datele evidenței tehnico-operative și statistica referitoare la funcționarea în timp a utilajelor și a randamentului de lucru a acestora.

Bilanțul contabil și anexele sale furnizează informațiile necesare pentru aprecierea și aproximarea situației financiare a unei unități. Această situație înseamnă modalitatea în care o unitate este asigurată cu resurse pentru desfășurarea activității sale, modul în care utilizează aceste resurse îi consecințele care derivă din neasigurarea sau utilizarea necorespunzătoare a resurselor.

Cele două părți ale bilanțului contabil sunt cel Pasiv și Activ iar din punct de vedere al analizei poate fi abordat sub trei aspecte:

Bilanț patrimonial;

Bilanț financiar;

Bilanț funcțional.

Bilanțul patrimonial

Bilanțul patrimonial reflectă un inventar al averii unității. Pe baza lui se poate realiza o caracterizare generală a structurii patrimoniului atât pentru Activ cât și pentru Pasiv ca dimensiune și pondere în patrimoniul unității gruparea lui fiind astfel:

Activul pe:

1. Active imobilizate:

necorporale;

corporale;

financiare.

2. Active circulante:

stocuri și producție în curs de execuție;

creanțe și conturi asimilate;

plasamente și disponibilități banești.

3. Conturi de regularizare și asimilare.

4. Prime privind rambursarea obligațiunilor.

Pasivul pe:

1. Capitaluri proprii;

2. Provizii pentru riscuri si cheltuieli;

3. Datorii;

4. Conturi de regularizare.

Având in vedere faptul că pasivul reflectă sursele de acoperire ale activului, prima și cea mai importantă corelație și egalitate este:

Elementele din pasiv reprezintă sursele de acoperire pentru anumite părți bine precizate din active, astfel că variația de poziții active este suma algebrică a variațiilor tuturor celorlalte poziții din bilanț (active, pasive). Modificarea posturilor din bilanț înseamnă, fie folosirea de capital pentru orice creștere a unui post active sau diminuarea a unui post pasiv, fie sursă de capital pentru orice diminuare a unui post de active sau creșterea unui post de pasiv.

Se redă o parte a unui bilanț patrimonial pentru perioada 31.12.2015 până la 31.12.2016 (document original) din cadrul firmei Jürgen Erhardt e.K acest bilant contine:

Active fixe

1.Active necorporale, bunuri patrimoniale:

Valori si drepturi, licențe achiziționate, drepturi de proprietate etc.

2.Bunuri active:

Terenuri și clădiri;

Echipamente și utilaje tehnice;

Alte investiții pentru firmă.

Active circulante

1.Stocuri

Brut, util și accesorii;

Produse finite;

Cheltuieli in avans.

Creanțe

Creanțe si servicii comerciale;

Alte active.

Numerar casă, depozite bancare, credite banci.

Cheltuieli înregistrate în avans.

Pierderi care nu sunt acoperite de contribuțiile de capital.

Fig. 2.1 Patrimoniul structurii pentru active

Pasivele sunt redate in figura 2.2 iar o parte din ele constă în:

Dispoziții

Dispoziții fiscale;

Alte prevederi, conecțiuni.

Conecțiuni

Conecțiuni față de banci;

Datorii comerciale;

Alte conecțiuni.

Fig. 2.2 Patrimoniul structurii pentru pasive

Bilanțul financiar

Bilanțul financiar pornește de la cel patrimonial prin însumarea sau divizarea de posturi astfel încât să corespundă necesităților analizei financiare.

Pentru întocmirea bilanțului financiar este necesară efectuarea unor corecții atât asupra activului cât și a pasivului, corecții ce se referă la eliminarea unor elemente din bilanț si la includera unor elemente din afara bilanțului, iar ordonarea posturilor în activ și pasiv se face strict după criteriul lichidității activelor, respectiv exigibilității pasivelor.

Un exemplu de bilanț financiar se construiește pe baza următoarelor elemente fig 2.3:

Venituri, variația stocurilor;

Costul materialelor, servicii furnizate;

Cheltuiei de personal;

Valori adăugate, deprecieri, alte cheltuieli de exploatare, alte taxe și impozite;

Plane operaționale, venituri financiare, cheltuieli.

Fig.2.3 Parte a unui bilanț financiar

Bilanțul funcțional

Acesta reprezintă un ansamblu de stocuri de utilizări și de resurse. Acest lucru permite analiza activului și a pasivului pe cicluri de operațiuni având în vedere rolul fiecăruia în funcționarea unității. Trebuie în acest sens cunoscute nevoile unității privind finanțarea diferitelor cicluri.

Bilanțul funcțional este suportul analizei trezoneriei.

Ciclurile care se au în vedere sunt:

ciclul de investiții

ciclul de exploatare

ciclul de finanțare

Ciclul de investiții

Ciclului de investiții îi corespunde activul aciclic stabil și resursele stabile precum:

Încasări în capitalul propriu;

Plăți catre proprietarii companiei și acționarilor minoritari;

Încasari și emitere de credite.

Fig.2.4 Ciclul de investiții

Ciclul de exploatare

Ciclului de exploatare îi corespunde activitatea de exploatare și finanțarea de scurtă durată.

Ciclul de finanțare

Ciclului de finanțare îi care reprezintă totalul resurselor.

Rentabilitatea activelor totale din volumul de personal în procente;

Raportul total al cheltuielilor de personal;

Rata costurilor materiale;

Impozite și dobânzi.

Fig.2.5 Ciclul de finanțare

Analiza trebuie să urmărească evoluția în dinamică a diferitelor cicluri și mai ales corelația dintre partea de pasiv și cea de activ a ciclului având în vedere sumele de acoperire pentru un ciclu de activ fiind concretizate în ciclul corespunzător de pasiv.

Bilanțul funcțional stă la baza calculului trezoneriei și a echilibrului financiar. Obiectivul major al oricărei înteprinderi este maximizarea valorii sale patrimoniale, acestea se poate atinge în condiții de desfășurare a unei activități profitabile și menținerea unui echilibru financiar.