Scurt Istoric Despre Vitamine

Numeroase proprietăți ale fructelor, legumelor și cerealelor se datorează constituenților din care fac parte și vitaminele.

A trecut puțină vreme de când, prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul animal era comparat cu soba pe care trebuie să o umpli cu lemne pentru a obține căldură.

La sfârșitul secolului trecut, diverși cercetători au observat că administrând animalelor o alimentație care nu conține cele trei elemente de bază, adică proteine, lipide și glucide, având sare și apă, acestea pierdeau în greutate, motiv pentru care nu puteau să se reproducă.

A. Orain scria: “Pentru prima oară omul trebuie să admită că pentru a se alimenta, nu îi ajunge să absoarbă substanțe inerte, care produc sau degajă energie în organism, că pentru a – și întreține viața trebuie să facă apel la viață și că ucigându – și alimentele, își scurtează considerabil existența”.

“Importanța biologică a vitaminelor”, declară Guggenheim, “constă în funcția lor de cofermenți, care le face în stare să catalizeze procesele enzimatice ale țesuturilor vii. Viața normală nu poate fi menținută dacă organismul viu nu primește, ca factori de nutriție, vitaminele pe care nu le poate sintetiza”.

Vitaminele se găsesc în cantitate mai mare sau mai mică în aproape toate vegetalele.

Se cuvine să ne convingem că pentru cine își variază cât mai mult cu putință alimentația, rezervând un loc larg crudutăților, “problema vitaminelor” nu există în realitate. “Alimentele naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speța căreia îi convin”, scrie A. Orain.

Vitaminele sintetice nu pot înlocui vitaminele naturale. Anumite afecțiuni ce nu au reacționat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantități mai mici de vitamine naturale.

Poate că, în unele cazuri “s-a dat greș” prin eroare de diagnostic sau prin neadoptarea dozelor prescrise. Totuși nu este exclus, ținând cont de extrema și imprevizibila complexitate biologică, ca vitaminele administrate să fi avut cu totul altă influență, poate chiar negativă.

Astfel, întoarcerea la o alimentație sănătoasă, bogată în crudități, cu o înțeleaptă utilizare a plantelor, elemente înregistrate cu vitamine utile în proporții echilibrate, va avea toate șansele să atenueze sau să vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin cronicitatea lor otrăvesc existența.

Noțiuni despre vitamine

Generalități

Vitaminele sunt substanțe organice, majoritatea din surse exogene, substanțe esențiale în cantități mici pentru desfășurarea normală a funcțiilor metabolice ale organismului, a echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de către organism, de aceea trebuie furnizate prin alimentație. Prin molecula lor nu eliberează energie, nici nu furnizează material plastic, totuși prezența lor este necesară pentru desfășurarea proceselor metabolice generatoare de energie, cât și a celor morfogenetice, de aceea sunt considerate biostimulatori și fac parte din grupa substanțelor active alături de enzime și hormoni.

Cuvântul “vitamină” a fost introdus în anul 1912 de către chimistul polonez Cazimir Funck care a numit astfel o substanță cristalină izolată din tărâțele de orez, care avea proprietatea de a vindeca polinevrita porumbeilor hrăniți cu orez decorticat.

Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni pentru că sunt sintetizate numai de către plante, inclusiv unele bacterii și sunt introduse fie prin alimentație, fie ca atare în organismul uman, dar și sub formă de provitamine, care sunt forme premergătoare vitaminelor, iar în organism se transformă în vitamine.

Vitaminele se deosebesc de hormoni, biocatalizatori endogeni, prin faptul că sunt secretați de glandele endocrine, totuși între vitamine și hormoni există o identitate de funcție, chiar de structură chimică.

Între vitamine și enzime există o legătură strânsă, fiindcă aproape fiecare vitamin este o componentă structurală a unei anumite enzime sau grup de enzime.

În prezent, structura majorității vitaminelor a fost stabilită prin sinteze.

Între vitamine nu există nicio legătură structural, de aceea, în continuare fiecare vitamină va fi descrisă în locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.

În tabelul următor, sunt prezentate principalele vitamine și cantitățile aproximativ necesare zilnic, unui om adult.

Tabel 2.1.

În medicina modernă, vitaminele au dobândit o importanță considerabilă, acestea fiind utilizate ca medicamente, nu numai în cazuri de avitaminoze tipice. În acest scop servesc în principal vitaminele C, A, , D, , K și nicotinamida. Acestea sunt fabricate în cantități mari, prin sinteză, în afară de vitamina care este obținută prin procedee fermentative.

Rolul vitaminelor în organism

Organismul primește cantitatea necesară de vitamine prin alimentație. Lipsa totală a vitaminelor duce la apariția fenomenului de avitaminoză. Lipsa parțială a uneia sau a mai multor produce tulburări numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare de vitamine duce la apariția hipervitaminozei.

Cauze multiple – stări de hipovitaminoză și avitaminoză:

alimentație deficitară sau restrictivă;

tulburări de absorbție în boli cornice ale aparatului digestiv;

consum crescut în sarcină, alăptare, perioade de creștere, infecții, eforturi fizice;

administrarea de antagoniști vitaminici sau inhibitori;

diminuarea biosintezei în organism, în anumite condiții.

Cele mai multe vitamine nu posedă efecte farmacodinamice distincte de efectele biochimice, astfel ele acționează numai atunci când sunt prezente stări de hipovitaminoză sau avitaminoză, reducând la normal procesele biochimice perturbate.