Scurt Istoric al Limbajului H.t.m.l

Scurt Istoric al Limbajului H.t.m.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

În octombrie 1967 s-a făcut planul pentru realizarea unei rețele de calculatoare numit ARPANET, iar în decembrie 1969 funcționau primele patru calculatoare. Problema cu care se confruntau a fost modulul de conectare separată a fiecărei rețele fără să taie legătura la resurse pentru legăturile constante. Problema a fost rezolvată printr-o tehnică numită “packet switching”. Această tehnică face ca cererile de date să fie împărțite în blocuri mai mici care pot fi procesate fără a bloca comunicarea altor părți, ea fiind folosită și în zilele noastre.

Sir Tim Berners-Lee este un informatician englez. El s-a născut in Londra iar părinții lui au fost printre primii informaticieni, lucrând pe unul din primele calculatoare. După ce a absolvit la Universitatea Oxford, Berners-Lee a devenit programator la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Oameni de știința din toată lumea veneau să folosească acceleratoarele de la CERN, dar Sir Tim a realizat ca au dificultate în schimbul de informații. Tim Berners-Lee a văzut o soluție la această problemă, una care poate avea aplicații mai largi. Deja milioane de calculatoare erau conectate prin internet și Berners-Lee a realizat ca ar putea face schimb de informații prin exploatarea unei tehnologii emergente numită hypertext.

Până în octombrie 1990 Tim a scris trei tehnologii fundamentale care raman fundația Web-ului de astăzi.

-HTML: HyperText Markup Language. Un limbaj folosit pentru crearea paginilor Web.

-URI: identificator uniform de resurse. este o secvență alfanumerica univocă și universală a unei resurse de pe internet, cum ar fi un document sau un sit web. Deseori URI-ul unei resurse este identic cu URL-ul ei (localizator uniform de resurse), formă timpurie a identificatorului URI

-HTTP: Protocolul de Transfer Hypertext. Permite recupararea resurselor legate de pe Web.

In 1993, Marc Anderson si Eric Bina au realizat primul browser ușor de folosit. Browserul care putea afișa imagini într-o fereastră browser se numea Mozaic și a fost vestitorul Word Wide Web.

In anul 1995 a intrat pe piață Microsoft cu browserul lor numit Internet Explorer, lucru care a dinamizat dezvoltarea web în rândul utilizatorilor. Din păcate, competiția dintre producatorii de browsere a dus la o largă paletă de marcatori și etichete specifice fiecărui producător. Pentru proiectanți a fost o muncă foarte grea deoarece trebuiau să facă proiecte diferite in funcție de browser. Procesul era complet ineficient , ceea ce a dus la soluția standardizării dezvoltării web. Astfel s-a născut WaSP (Web Standards Project) în 1998, a cărei misiune a fost și este și astăzi, să standardizeze web-ul pentru a reduce cheltuielile și complexitatea, precum și creșterea accesibilității paginilor web.

Capitolul I

Descrierea Temei

Capitolul II

HTML

II.1 Scurt istoric al limbajului HTML

Limbajele de marcare nu sunt limbaje de programare în sensul uzual, deci nu utilizează formulări imperative în stocarea și accesarea informației. Limbajele de marcare utilizeaza etichete (labels) sau marcaje (tags) care definesc atât structura unui document, prin delimitarea secțiunilor documentului și a relațiilor dintre acestea, precum și a modului de prezentare a secțiunilor documentului.

Marcajele dau indicații navigatoarelor privind ierarhizarea informației (secțiuni, subsecțiuni, relațiile dintre secțiuni), a modului de afișare a informației (font, dimensiune, culoare, aspect, poziționare în document,e.t.c) și a scopului informației. În ultimul timp, accentul se pune nu pe modul de afișare a unei secțiuni ci asupra naturii acestuia, dând informații despre ceea ce reprezintă acea secțiune.

Limbajul HTML este un subset al limbajului SGML (Standard Generalized Markup Language). Limbajul SGML reprezintă un standard internațional pentru definirea unor metode de reprezentare a textelor în format electronic, independent de dispozitiv și de sistemul de calcul.

Conceptele preluate de SGML au apărut încă de la sfârșitul anilor a60, dar standardul a fost publicat abia în 1980, ca o prima prezentare, iar textul final a fost aprobat și publicat în anul 1986.

Conceptele SGML au fost preluate de Tim Berners-Lee pentru a dezvolta limbajul HTML, principalul scop fiind acela de a asigura independența documentelor hipertext față de platformă. Nu este de neglijat nici faptul că standardul SGML era suficient de flexibil încât să permită definirea de noi limbaje derivate.

La prima sa implementare, în 1990, limbajul HTML era foarte apropiat de SGML și includea puține etichete de formatare și cu restricții în utilizare. Succesul limbajului constă în posibilitatea de a lega documentele și de celelalte servicii oferite de Internet: FTP, spațiul Gopher, Network News.

În 1992, echipa condusă de Dan Connoly începe să lucreze la HTML 1.0, care dorea să remedieze deficiențele primei implementări. Peste un an apare HTML 1.0 conținând numeroase etichete noi și, implicit, aducând noi facilități, dintre care merită amintite: includerea adreselor, ancorelor, imaginilor în format GIF, a listelor, paragrafelor preformatate, anteturi.

Un prim pas către interactivitatea cu utilizatorul este făcut prin introducerea marcajelor pentru definirea formularelor. Acestea permit introducerea de date și prelucrarea datelor de către un script executat de serverul web, prin mecanusmul numit Common Gateway Interface (CGI). Unii autori consideră că unele dintre etichetele din HTML 1.0 acordă prea mare control autorului documentului în privința aspectului final al acestuia.

Tot în HTML 1.0 apar primele etichete care sugerează utilizarea unei secțiuni și nu modul de afișare a acesteia.

HTML 2.0 apare fără a aduce prea multe noutăți în privința capacităților limbajului, el venind să oficializeze unele concepte deja propuse și implementate, cum ar fi propunerea de standard HTML+ a lui Dave Raggett. Principalele propuneri ale HTML + vizau extinderea capacităților de marcare spre integrarea cu alte medii de comunicare: grafica, fișierele de sunet, imagini animate.

Odată cu HTML 3.0 își fac loc în documentele hipermedia și foile de stiluri (CSS), iar orientarea limbajului se schimbă: sunt îndepărtate majoritatea marcajelor orientate exclusiv către afișaj și plasarea acestora în foile de stiluri. Din păcate HTML 3.0 a pierdut cadența impusă de razboiul browserelor” purtat de companiile Microsoft și Netscape. Fiecare dintre cele două companii introdusese marcaje suplimentare acceptate doar de propriile aplicații: Internet Explorer, respectiv Netscape Navigator.

Limpezirea confuziei a venit prin apariția HTML 3.2, care a introdus în standard o parte dintre etichetele și conceptele deja prezente în siturile web.

HTML 4.0 apare în 1997 și reia unele dintre conceptele din HTML 3.0 la care se renunțase în HTML 3.2 și dinamizează orientarea predilectă a marcajelor către definirea structurii și scopului secțiunilor documentelor web, în dauna marcajelor orientate către modul de afișare. Standardul este revizuit în 1999 și este publicat ca HTML 4.01. Cele mai importante facilități sunt cele privind foile de stiluri interne, accesibilitatea documentelor pentru persoanele cu handicap, suport lingvistic și pentru formulele matematice, tratarea evenimentelor e.t.c

[3] http://www.rasfoiesc.com/educatie/informatica/html/Scurt-istoric-al-limbajului-HT61.php

II.2 Elementele de bază HTML

Limbajul folosit pentru dezvoltarea paginilor web se numește Hyper Text Markup Language, adică HTML. Acesta este limbajul interpretat de un browser. Ex.: Internet Explorer, Netscape Navigator, Amaya, Opera, etc. Este un set de coduri speciale ce pot fi încorporate în text, pentru a anexa anumite informații prin formatare și link. HTML este menționat ca tag într-un document HTML cu numele de pagină WEB.

II.2.1Tag-uri HTML

Tag-urile sunt instrucțiuni incorporate direct în textul documentului. Un tag HTML reprezintă o semnalizare către browser că ar trebui să facă și altceva decât să adauge text. Prin convenție, toate tag-urile HTML încep cu o paranteză în unghi deschis (<) și se termină cu una în unghi închis (>).

Tag-urile HTML se clasifică în 2 categorii:

i. Tag-uri asociate

ii. Tag-uri unice

Tag-urile asociate

Se spune că un tag este asociat atunci când înconjoară un text împreună cu alt tag. De exemplu, tag-ul <U> este un tag asociat. Tag-urile<U> și </U> determină sublinierea textului dintre ele. Efectul altor tag-uri asociate se aplică doar textului pe care îl conțin.

Primul tag (<U>) se numește tag de deschidere, iar </U> este tag de încheiere.

Tag-ul de deschidere activeaza mereu efectul, iar cel de încheiere îl dezactivează.

Tag-urile unice

Al doilea tip de tag se numește atag unic” sau asingular”. Un tag unic nu are niciodată alt tag asociat. De exemplu, <HR> va trage o linie orizontală, <BR> va pune un spațiu. Aceste tag-uri nu necesită asocieri.

Crearea corectă a unei pagini web folosing limbajul HTML constă în cunoașterea funcționalităților tag-urilor și ale atributelor acestora, acolo unde este cazul.

II.2.2 Structura programului HTML

Structura fiecărui program HTML este rigidă. Întreaga pagină web conține tag-uri <HTML> </HTML>. În cadrul acestor două tag-uri se creeaza 2 secțiuni separate, folosind tag-urile <HEAD> </HEAD>, <TITLE> titlul programului </TITLE> și tag-urile <BODY> </BODY>.

Structură este după cum urmează:

</HEAD>

<BODY>

.

</BODY>

</HTML>

II.2.3 Cuprinsul documentului

Tag-urile folosite pentru a indica începutul și sfârșitul cuprinsului textului sunt:

<BODY>

.

</BODY>

În cadrul paginilor web, atributele implicite, precum culoarea, mărimea caracterelor, textul, imaginile, etc. pot fi specificate că atribute ale tag-ului de cuprins.

Atributele tag-urilor de cuprins sunt:

BGCOLOR- Schimbă culoarea implicită a background-ului în culoarea specificată în acest tag. Userul poate specifica o culoare sau echivalentul ei hexadecimal.

BACKGROUND- Specifică numele fișierului gif/jpg/mpeg care este folosit ca și background al documentului.

Ex.:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Body Background Color</TITLE>

</HEAD>
<BODY background=”\fisier\imagine.jpg>

</HTML>

Nota: Linkul trebuie să fie către unde este salvată imaginea.

TEXT- Schimbă culoarea textului cuprinsului de la valoarea implicită la culoarea specificată de acest atribut.

Ex.:

II.2.4 Titluri si subsoluri

O pagină web ar trebui să aibă un titlu care să descrie pagina.

Subsol:

Subsolul este ca un titlu, dar este situat la sfârșitul paginii. În cadrul subsolului, tag-urile HTML sunt:

TAG-URI

Acest tag ar fi ideal să fie plasat imediat după ultimul rând al textului paginii web. Cu toate acestea, poate fi plasat și în interiorul documentului.

Textul acestui tag va fi mereu scris cu italice:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE> Exemplu de subsol </TITLE>
</HEAD>

<BODY>

.

<ADDRESS> Acesta este subsolul </ADDRESS>

Rezultat:

II.2.5 Comentarii

Tag-ul de comentariu este un tag singular care permite includerea unor mesaje personalizate. Un comentariu ar trebui să înceapă cu un <!- se încheie cu un –>

Ex.:

<!— Comentariile programului –>

II.2.6 Formatarea textului

Spații între paragrafe și spații între rânduri

În acest caz folosim <P>. Pentru separarea rândurilor trebuie folosit <BR>.

II.2.7 Setarea mărimilor fontului

Tag-ul FONT folosește atributele SIZE pentru a schimba mărimea unui font. Mărimile fonturilor pot fi schimbate folosind valori absolute sau relative.

Exemplu :

II.2.8 Stiluri de rubrici

Există 6 nivele diferite de rubrici în HTML. Aceste sunt H1, H2, H3, H4, H5 și H6. Cel mai mare, respectiv cel mai mic este H1 și H6. Toate stilurile apar în BOLDFACE, iar mărimea rubricii depinde de nivelul ales.

Ex.:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE> Heading Style </TITLE>

</HEAD>

<BODY>

This page shows different types of heading styles:

</BODY>

</HTML>

Rezultat:

II.2.9 Setarea mărimilor de font absolute

Există 7 mărimi absolute sau permanente. Acestea sunt numerotate de la 1 la 7, putând fi astfel folosit atributul SIZE al tag-ului FONT. Mărimea default este 3. 1 este cea mai mică, iar 7 este cea mai mare, ceea ce înseamnă că pot fi setate 2 mărimi absolute mai mici decât paragraful normal și 4 mai mari.

Ex.:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Exemplu de marimi pentru fonturi</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<p>

This page shows the different font sizes:<BR>

</BODY>

</HTML>

Rezultat:

II.2.10 Setarea mărimilor de font relative

Pot fi setate și mărimi de font relative. Schimbările acestora sunt indicate fie printr-un (+) sau un (-), care precedă valoarea atributului SIZE. De exemplu, FONT SIZE= a+1” indică faptul că o mărime de font este cu o mărime mai mare decât fontul de bază. Întrucât fontul de bază este același cu o mărime de font absolută 3, un font relativ de +1 ar fi egal cu un font absolut 4 (3+1=4).

Ex.:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Exemplu de marimi pentru fonturi</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<p>

Această pagină demonstrează funcționalitatea mărimilor de font relative<BR>

</BODY>

</HTML>

Rezultat:

II.2.11 Setarea fontului de bază

Tag-ul BASEFONT permite schimbarea fontului de bază. El poate fi setat pentru oricare dintre mărimile de font absolut, de la 1 la 7 (3 fiind cel default în ceea ce privește fontul relativ).

Ex.:

II.2.12 Utilizarea tag-urilor mari și mici

Cea mai simplă modalitate de utilizare a acestor tag-uri este specificarea unui font care este mai mic sau mai mare decât cel implicit.

Ex.:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Exemplu de mărimi pentru text</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<SMALL>Pentru a obține un font mic</SMALL><BR>

<BIG>Pentru a obține un font mare</BIG>

</BODY>

</HTML>

Fontul mic este același cu un font setat cu valoarea atributului = “2”, iar fontul mare este același cu un font setat cu valoarea atributului =”4”.

II.2.13 Schimbarea culorii fontului

Tag-ul FONT folosește atributul COLOR pentru a modifica culoarea unui font.

Se pot folosi oricare din cele 16 nume de culori pentru a preciza o culoare de font. În afară de alb și negru, se poate folosi aqua, fuchsia, albastru, gri, verde deschis, verde, maro, măsliniu, mov, argintiu și galben.

Ex.:

<TITLE>Exemplu de mărimi pentru font</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<FONT COLOR = “red”><font color=”RED”> Culoarea textului este acum roșie!</FONT>

</BODY>

</HTML>

II.2.14 Imagini

Imaginea a devenit un element omniprezent în toate paginile web actuale . Bazat pe faptul recunoscut că o imagine are un impact mult mai mare asupra privitorului decât un text precum și pe necesitatea oferirii unor informații cât mai rapid și direct către utilizator imaginea s-a impus ca elementul indispensabil oricărei prezentări a oricărui subiect .

În cadrul paginilor web introducerea elementelor grafice se face cu ajutorul tag-ului <IMG> .

IMG vine de la "image"- imagine. Anunță browserul că o imagine va fi adăugată pe pagină.

SRC reprezintă sursa imaginii. Acesta este un atribut, o comandă în interiorul unei comenzi. Îi spune browserului unde să meargă să găsească imaginea dorită. Linkul către imagine poate fi unul intern a/imagini/imagine.jpg” sau unul extern, online “www.site.com/imagine.jpg”

image.gif este numele imaginii.

ALT înseamnă "alternate text". Asta îi spune browserului că în cazul în care nu găsește imaginea dorită să afișeze acest text. De asemenea, atunci când se aduce cursorul deasupra pozei, textul alternative apare într-o casetă. Acest lucru este util pentru cei care folosesc un cititor de ecran sau motoare de căutare.

"some text" este textul care descrie imaginea.

WIDTH este lățimea pozei afișată în pixeli. Lățimea poate lua valoare între un pixel și lățimea browserului folosit.

HEIGHT este înălțimea pozei afișată. Tot în pixeli afișată și această poate fi între un pixel și înălțimea browserului folosit.

II.2.15 Link-uri

O referință hypertext (href este un atribut HTML al unei ancore (link) tag care necesită un url valid pentru ca acesta să direcționeze utilizatorul într-o locație diferită.

Adresa unui site web este numită Uniform Resource Locator sau URL și acționează ca o adresă pentru un site web în timp ce un utilizator este direcționat de la un site la altul. Există mai multe tipuri de URL-uri.

– Global – href=”http://www.site.com/”

Legatura către un domeniu din afara website-ului curent.

– Local –href=”../fisier/link.html”

Legatura către o pagină din interiorul site-ului curent.

– Intern –href=”#ancora”

Legatura către ancoră aflată in pagina web curenta.

Target – este un atribut care definește cum se va deschide un link atunci cand este accesat.

-_blank: Deschide legatura într-o noua fereastră de browser.

-_self: Deschide noua pagină în fereastra actuală.

-_parent: Incarcă noua pagină într-un cadru părinte.

-_top: Incarcă noua pagină în fereastra browser curentă în timp ce anulează toate cadrele.

Cele mai importante valori sunt a_blank” și a_self”. Valoarea a_self” este în general cea de bază, încarcă fiecare pagină nouă în fereastra curentă, în timp ce _blank deschide pagina într-o nouă fereastră de browser.

Link-uri Email:

<a href=mailto:[anonimizat]?subject=SUBIECT”>[anonimizat]</a>

II.2.16 Liste

HTML ofera autorilor cateva mecanisme pentru specificarea listelor de informatii. Toate listele trebuie să conțină unul sau mai multe elemente de listă. Liste poate conține:

– Informație neordonată

– Informație ordonată

– Definiții

Definițiile atributelor:

type – Acest atribut setează stilul unui element din listă. În prezent, valorile disponibile sunt destinate agenților utilizator vizuali.

start – Pentru OL doar. Acest atribut specifică numărul de pornire al primului element într-o listă ordonată. Numărul implicit de pornire este "1". Rețineți că, în timp ce valoarea acestui atribut este un întreg, eticheta corespunzatoare poate fi non-numeric. Astfel, în cazul în care stilul element din listă este litere latine majuscule (A, B, C, …), începe = 3 înseamnă "C". În cazul în care stilul este numerale romane minuscule, începe = 3 înseamnă "III", etc.

value – Pentru LI numai. Acest atribut stabilește numărul de elementul din listă curentă. În timp ce valoarea acestui atribut este un întreg, eticheta corespunzatoare poate fi non-numerică.

compact – Când este setat, acest atribut boolean oferă o sugestie agenților utilizator vizuali pentru a face lista într-un mod mult mai compact. Interpretarea acestui atribut depinde de agentul utilizator.

II.2.17 Tabele

Modelul de tabel HTML permite autorilor să aranjeze datele – text, text preformatat, imagini, link-uri, forme, câmpuri de formular, alte tabele, etc. – în rânduri și coloane de celule. Fiecare tabel poate avea un subtitlu asociat (CAPTION), care oferă o scurtă descriere a scopului tabelului. O descriere mai poate fi, de asemenea, furnizată (prin atributul SUMMARY).

Rândurile tabelelor pot fi grupate în trei secțiuni (head, foot și body) prin elementele THEAD, TFOOT și TBODY. Autorii pot grupa rândurile și coloanele pentru a fi exploatate de către utilizator.

Mai mult, autorii pot declara proprietăți ale coloanelor la începutul unui tabel (prin elementele COLGROUP și COL) într-un mod care piermite agenților utilizator să încarce tabelul progresiv, decât să aștepte pentru toate datele tabelului să ajungă apoi să îl afișeze.

Celulele tabelului pot conține fie informații aheader” (antet) sau adata” (date). Celulele pot acoperi mai multe rânduri și coloane. Modelul de tabel HTML 4 permite autorilor să eticheteze fiecare celulă, astfel că agenții utilizator non-vizuali pot comunica mai ușor poziția informații despre celulă utilizatorului. Nu numai că aceste mecanisme ajută foarte mult utilizatorii cu dizabilități vizuale, ele dau posibilitatea browserelor wireless mulți-modale cu capacități limitate de afișare (de exemplu, pagere activate web și telefoane) de a gestiona tabele.

Iată un tabel simplu care ilustrează unele dintre caracteristicile modelului tabel HTML:

<TABLE border="1"

summary="Acest tabel dă cateva statistici despre muște:

înălțime medie și greutate, precum și procentul

cu ochii roșii (atât pentru masculi cât și pentru female.).">

<CAPTION><EM>Tabel de testare cu celule unite</EM></CAPTION>

<TR><TH rowspan="3"><TH colspan="3">Average

<TH rowspan="3">Red<BR>eyes

<TR><TH>height<TH>weight

<TR><TH>Males<TD>1.8<TD>0.004<TD>41%

<TR><TH>Females<TD>1.6<TD>0.005<TD>45%

</TABLE>

Definițiile atributelor:

Summary – text [case sensitive]

Acest atribut oferă un rezumat al scopului și structurii tabelului pentru agenții utilizator de redare a presei non-vizuale, cum ar fi de vorbire si Braille.

Align – left|center|right [case insensitive]

Acest atribut specifică poziția tabelului în raport cu documentul. Valori permise:

Left: Tabelul este în stanga documentului

Right: Tabelul este în dreapta documentului

Centre: Tabelul este în centrul documentului

Width – lungime [case neutral]

Acest atribut specifică lățimea dorită a întregului tabel și este destinat pentru agenții utilizator vizuali. În cazul în care valoarea este o valoare procentuală, valoarea este relativă la spațiul orizontal disponibil agentului utilizator. În absența oricărei specificații de lățime, ea este determinată de agentul utilizator.

Cellspacing – marime [case neutral]

Acest atribut specifică cât de mult spațiu ar trebui să lase între partea stângă a tabelului și partea stângă a coloana din stânga, în partea de sus a tabelului și partea de sus a celui mai de sus rând, și așa mai departe pentru dreptul și josul tabelului. Atributul specifică, de asemenea mărimea spațiului dintre celule.

Cellpadding – marime [case neutral]

Acest atribut specifică mărimea spațiului dintre marginea celulei si conținutul ei. Dacă valoarea acestui atribut este un pixel, toate marginile vor fi la un pixel depărtare față de conținut. Dacă valoarea atributului este o lungime procentuală, marginile de sus și de jos trebuie să fie separate de conținut bazat pe un procent din spațiul vertical disponibil, iar marginile din dreapta și stânga sunt egal separate de conținut bazat pe un procent din spațiul orizontal disponibil.

Atributul specifică care din laturile unui cadru să fie vizibile. Posibile valori:

Void: Nicio latura. Aceasta este valoarea implicită.

Above: Doar latura de sus

Below: Doar latura de jos

Hsides: Latura de sus si cea de jos

Vsides: Latura din stanga si cea din dreapta

Lhs: Latura din stanga

Rhs: Latura din dreapta

Box: Toate patru laturile

Border: Toate patru laturile

Rules – none | groups | rows | cols | all

Acest atribut specifică ce reguli sa apară între celulele unui tabel. Valori posibile:

None: Nicio regula, aceasta este valoarea implicită.

Groups: Reguli vor aparea doar între grupurile de raduri și intre grupurile de coloane.

Rows: Reguli vor aparea doar între randuri.

Cols: Reguli vor aparea doar între coloane.

All: Reguli vor aparea și pentru rânduri și pentru coloane

Border – Acest atribut specifică grosimea (in pixeli) a cadrului din jurul tabelului

Bgcolor – Specifică culoarea fundalului cât și a documentului sau a celulelor din tabel

onload – Evenimentul onload se produce atunci când utilizatorul termina de încărcat o fereastră sau toate cadrele dintr-un FRAMESET. Acest atribut poate fi utilizat cu elemente BODY si FRAMESET.

onunload – Evenimentul onunload apare atunci când utilizatorul elimină un document dintr-o fereastră sau un cadru. Acest atribut poate fi utilizat cu elemente BODY si FRAMESET.

onclick – Evenimentul onclick se produce atunci când se face click pe elementul in cauză. Acest atribut poate fi utilizat cu majoritatea elementelor.

Ondblclick – Evenimentul ondblclick apare atunci când pe butonul dispozitiv de indicare se face dublu click. Acest atribut poate fi utilizat cu majoritatea elementelor.

Onmousedown – Evenimentul onmousedown apare atunci când se apasă cu cursorul peste un element. Acest atribut poate fi utilizat cu majoritatea elementelor.

Onmouseup – Evenimentul onmouseup apare atunci când se ridică cursorul de pe un element. Acest atribut poate fi utilizat cu majoritatea elementelor.

Onmouseover – Evenimentul apare atunci când cursorul este deasupra unui element

Onmousemove – Evenimentul apare atunci când se mișcă mouse-ul deasupra unui element

Onmouseout – Evenimentul onmouseout apare atunci când se mișcă mouse-ul de pe un element. Acest atribut poate fi folosit cu majoritatea elementelor.

Onkeypress – Evenimentul apare când o tastă este apasată si lasată deasupra unui element.

Onkeydown – Evenimentul apare când o tastă este apasată deasupra unui element.

char – Acest atribut specifică un singur caracter într-un fragment de text pentru a acționa ca o axă de aliniere. Valoarea implicită pentru acest atribut este caracterul punct zecimal pentru limbă curentă stabilit de atributul lang (de exemplu punctul ("."), În limba engleză și virgula (","), în franceză). Agenții utilizator nu sunt necesari pentru a susține acest atribut

Capitolul III

Cascading Styling Sheets

CSS este un limbaj folosit pentru descrierea aspectului si formatarea unui document scris intr-un limbaj de marcare. Deseori este folosit pentru stilizarea paginilor web si a interfetelor cu utilizatorul scrise in HTML si XHTML. Limbajul poate fi aplicat la orice tip de document XML, inclusiv SVG si XUL. Impreuna cu HTML si JavaScript, CSS este o tehnologie de baza folosita de multe site-uri pentru a crea pagini web captivante din punct de vedere vizual.

CSS este destinat în primul rând pentru a permite separarea conținutului documentului (scris în HTML sau în alt limbaj de marcare similar) de prezentarea documentului, inclusiv elemente cum ar fi aspectul, culorile și fonturile. Această separare poate îmbunătăți accesibilitatea conținutului, oferă o mai mare flexibilitate și control în specificarea caracteristicilor de prezentare, permite mai multor pagini să partajeze o singură formatare, și reduce complexitatea și repetiția în conținutul structural. CSS poate permite, de asemenea, ca aceeași pagină de marcare să fie prezentată în diferite stiluri de redare pe ecran desktop, în pagini printate, pe dispozitive tactile sau telefoane mobile. CSS poate fi de asemenea folosit pentru a permite paginii web să fie afișată în mod diferit, în funcție de dimensiunea ecranului sau dispozitiv. CSS face posibila separarea instructiunilor de prezentare de continului HTML intr-un fisier separate sau intr-o sectiune de stilizare a unui fisier HTML. Pentru fiecare element HTML se ofera o lista de instructiuni de formatare.

Această separare de formatare și conținut face posibilă prezentarea aceleiasi pagini marcare in stiluri diferite pentru diferite metode de redare, cum ar fi pe ecran, în print, prin voce (cand este citit de un browser pe baza de vorbire sau screen reader) si dispozitive tactile. Acesta poate fi de asemenea utilizat pentru a afișa pagina web diferit în funcție de dimensiunea ecranului sau dispozitivul pe care este vizualizat. In timp ce autorul unei pagini web leaga in general site-ul la un fisier CSS, cititorii pot specifica alt fisier CSS stocat pe calculatorul lor pentru a trece peste cel pe care l-a specificat autorul. În cazul în care autorul sau cititorul nu a lega documentul la o foaie de stil, stilul implicit al browser-ul va fi aplicat. Un alt avantaj al CSS este ca modificarile estetice aduse unui document (sau sute de documente) pot fi aplicate rapid si usor, prin editarea a cateva randuri dintr-un singur fisier, decat printr-un proces laborios de cautare prin fiecare document, linie cu linie, schimband marcarea.

CSS are un sistem de prioritate pentru a determina ce reguli de stilizare se aplica daca mai mult de o regula se aplica pentru acelasi element. In aceasta asa numita cascada, prioritati si ponderi sunt calculate si atribuite regulilor astfel incat rezultatele sunt previzibile.

Sintaxa: CSS are o sintaxa simpla care foloseste cuvinte cheie in limba engleza pentru a specifica numele diferitelor proprietati de stil. O foaie de stil contine o lista de reguli. Fiecare regula sau set de reguli este format din unu sau mai multe selectoare si un bloc de declaratie.

III.1 Istorie

CSS a fost propus pentru prima dată de Håkon Wium Lie pe 10 octombrie, 1994. La momentul respectiv, Lie lucra cu Tim Berners-Lee la CERN. Au fost propuse mai multe limbaje de foi de stil pentru web cam în același timp, și discuții pe liste de discuții publice și în interiorul W3C a dus la recomandarea primul W3C CSS (CSS1) fiind lansat în 1996. în special, propunerea Bert Bos "a fost influenta; el a devenit co-autor al CSS1 și este considerată ca fiind co-creator al CSS.

Foile de stil au existat intr-o forma sau alta de la inceputul SGML (Standard Generalized Markup Language) in anii 1980, iar CSS a fost dezvoltat pentru a oferi foi de stil pentru web. O cerinta pentru un limbaj de foi de stil web a fost sa vina din diferite surse de pe web. Prin urmare, foile de stil existente, cum ar fi DSSSL si FOSI nu erau potrivite. CSS pe de alta parte, a permis stilul unui document de a fi influentat de mai multe foi de stil prin intermediul modul “cascada”

In timp ce HTML crestea, a inceput sa cuprinda o varietate mai mare de capabilitati stilistice pentru a raspunde cerintelor pe care le aveau dezvoltatorii web.Aceasta evolutie a dat proiectantului mai mult control asupra aspectului site-ului. Variatiile in implementarea browserelor web, cum ar fi ViolaWWW si WorldWideWeb au facut aspectul site-urilor dificil, iar utilizatorii aveau mai putin control asupra felului in care continutul era afisat.Browserul/editorul dezvoltat de Tim Berners-Lee a avut foi de stil care au fost codate direct in program. Asadar foile de stil nu puteau fi legate la documente de pe web. Robert Cailliau, coleg cu Berners-Lee de la CERN, a vrut sa separe structura de prezentare astfel incat diferite foi de stil ar putea descrie prezentari diferite pentru imprimare, afisari si editari.

Îmbunătățirea capacităților de prezentare web a fost un subiect de interes pentru mulți din comunitatea web și nouă limbi diferite foi de stil au fost propuse. Din aceste nouă propuneri, două au fost deosebit de influente în ceea ce a devenit CSS:. Cascading HTML Style Sheets. și pe baza Stream-Sheet Style Proposal (SSP). Doua browsere au fost folosite pentru testarea propunerilor initiale. Lie a lucrat cu Yves Lafon pentru a implementa CSS in browserul lui Dave Raggett numit Arena. Bert Bos a implementat propria propunere SSP in browserul Argo. Dupa aceea, Lie si Bos au lucrat impreuna pentru a dezvolta standardul CSS (“H” a fost scos din nume deoarece aceste stiluri de foi pot fi aplicate si in alte limbaje de marcare inafara de HTML).

Propunerea lui Lie a fost prezentata la conferinta “Mosaic si Internetul” (mai tarziu numita WWW2) in Chicago, Illinois in 1994 si din nou cu Bert Bos in 1995. In aceasta perioada era W3C era deja stabilit si era interesat in dezvoltarea CSS. A organizat un atelier de lucru spre acest sens prezidat de Steven Pemberton. Lie si Bos erau personalul tehnic principal asupra acestui aspect al proiectului, impreuna cu alti membrii inclusiv Thomas Reardon de la Microsoft. In 1996 Netscape Communication Corporation a prezentat un stil de foi alternativ numit JavaScript Style Sheet (JSSS). Pana la sfarsitul anului 1996, CSS era gata sa devina oficial iar recomandarea CSS nivel 1 a fost publicata in Decembrie.

Dezvoltarea HTML, CSS si DOM a luat parte in acelasi grup, HTML Editorial Review Board (ERB). Devreme in 1997, ERB a fost impartit in trei grupuri de lucru: HTML Working Group condus de Dan Connolly de la W3C; DOM Working Group condus de Lauren Wood de la SoftQuad si CSS Working Group condus de Chris Lilley de la W3C.

Grupul de lucru CSS a inceput abordarea problemelor care nu au fost abordate in nivelu CSS 1, rezultand in crearea CSS2 in 4 Noiembrie 1997. Acesta a fost publicat ca o recomandare W3C pe 12 mai 1998. CSS3 care a fost inceput in 1998 este inca in curs de dezvoltare in anul 2014 urmand sa fie lansat in 2015.

III.2 Avantaje

Separarea continutului de prezentare:

CSS facilitează publicarea de conținut în mai multe formate de prezentare bazate pe parametri nominali. Parametrii nominali includ preferințele utilizatorilor, diferite browsere web, tipul de dispozitiv utilizat pentru a vizualiza conținutul (un computer desktop sau dispozitivul de Internet mobil), localizarea geografică a utilizatorului și multe alte variabile.

Consistenta pe tot site-ul:

Cand CSS este folosit in mod eficient, o foaie de stil globala poate fi folosita pentru a afecta si a stiliza elemente pe intreg site-ul. Dacă situația apare ca stilul elementelor ar trebui modificate sau ajustate, aceste modificări pot fi făcute prin editarea de reguli in foaia de stil globala. Înainte de CSS, acest tip de întreținere a fost mai dificil, costisitor și de durată.

Latimea de banda:

O foaie de stil, interna sau externa, specifica stilul o singura data pentru o serie de elemente HTML selectate dupa clasa, tip sau relatia cu alte elemente. Acest lucru este mult mai eficient decat repetarea informatiei de stil in linia de cod pentru fiecare aparitie a elementului. O foaie de stil externa este de obicei stocata in cache-ul browserului si prin urmare poate fi folosita pentru mai multe pagini fara a fi nevoie sa fie reincarcata, reducand si mai mult transferul de date intr-o retea.

Reformatarea paginii:

Printr-o simpla schimbare a unei linii de cod, o alta foaie de stil poate fi utilizata pentru aceeasi pagina. Aceasta are avantaje pentru accesibilitate si ofera posibiltatea de a adapta pagina sau site-ul la diferite dispozitive tinta. In plus, dispozitivele care nu pot intelege stilul tot afiseaza continutul.

III.3 Dezavantaje

Limitari de control verticale:

In timp ce plasarea orizontala a elementelor este in general usor de controlat, plasarea verticala este complicata sau uneori pur si simplu imposibila. Sarcini simple cum ar fi, un element centrat pe verticala, ori necesita reguli de stil intuitive si complicate ori reguli simple dar neacceptate pe scara larga.

Absenta expresiilor :

In momentul de fata nu exista capacitatea de a specifica valori ca simple expresii (margin left: 10% – 3em + 4px; ). Aceasta ar fi folositoare in mai multe cazuri cum ar fi calcularea dimensiunii coloanelor. Totusi, un proiect de lucru cu o valoare “calc ()” pentru a aborda aceasta limitare a fost publicat de CSS WG.

Nu poate numi reguli:

Nu exista nicio modalitate de a numi o regula CSS care ar permite unui script client-side sa se refere la aceasta regula.

III.4 Sintaxa CSS

Un set de reguli CSS consta dintr-un selector si o declaratie bloc:

– Selectorul indica elementul HTML care sa fie stilizat.

– Blocul de declaratii consta din mai multe declaratii separate prin punct si virgula.

– Fiecare declaratie include un nume de proprietate si o valoare separate de doua puncte.

– O declaratie CSS se incheie intotdeauna cu punct si virgula iar blocul de declaratii este inconjurat de acolade.

III.5 Tipuri de selectori

Cu ajutorul selectorilor CSS putem aplica un anume stil unui singur element, unui grup de elemente sau tuturor elementelor unei pagini web.
Selectorii CSS îi vom împărți în două tipuri: selectori comuni și selectori avansați:

Selectori comuni: Sunt selectori CSS uzuali.

Aceștia sunt: de tip, de descendenți, universal și pseudo-clasele/pseudo-elementele.

Selectorul de tip specifică numele elementului căruia i se aplică regulile. Altfel spus, selectorul de tip este reprezentat de numele etichetei HTML. Pentru elemente P, selectorul este "p", pentru elemente DIV, selectorul este "div" etc. Se pot selecta mai multe elemente folosind numele acestora despărțite de virgulă: "h1, h2, h3, p".

Selectorii de descendenți au drept țintă descendenții unui element sau unui grup de elemente. Selectorul de descendenți este indicat printr-un spațiu liber față de alți selectori..

div p { font-size: 70%; }

Stilul se va aplica tuturor elementelor P care sunt descendenți ai tuturor elementelor DIV din pagina web.

Selectorul universal este reprezentat printr-un asterisc (*). Acesta va selecta orice element indicat din pagina web.

* {
padding: 0px;
margin: 0px;
}

Stilul se va aplica tuturor elementelor din pagină.

div#help * {
font-size: 15px;
color: #FF0000;
}

Stilul se va aplica tuturor descendenților elementului DIV cu ID "help" din pagină.

Pseudo-clasele sau pseudo-elementele pot fi folosite pentru stilizarea unor instanțe ale elementelor. Există mai multe pseudo-clase/pseudo-elemente, dintre care voi menționa câteva aici:

:link – aplică stil tuturor link-urilor care nu au fost vizitate;

:visited – aplică stil tuturor link-urilor care au fost vizitate;

:active – aplică stil tuturor elementelor active;

:hover – aplică stil elementului în momentul "planării" (hovering) cursorului deasupra acestuia;

:focus – aplică stil elementului care are focus (focus-ul este primit fie prin click al mouse-ului, fie prin tastatura, folosind TAB sau shortcut);

:first-child – aplică stil numai dacă elementul este primul copil;

:first-letter – aplică stil primei litere.

a:active, a:focus, a:hover { color: green; }

Stilul se va aplica tuturor ancorelor (elementelor A) active, cu focus, sau având cursorul deasupra lor.

p:first-child { background-color: navy; }

Stilul se va aplica elementului P, doar când acesta este primul copil.

<div>
<p>Legea identității</p>
<p>Legea non-contradicției</p>
</div>
<form>
<p>Legea terțului exclus</p>
<p>Legea rațiunii suficiente</p>
</form>

Selectori avansați – permit o selecție mai specifică a elementelor din pagină.

Selectarea unui copil (child) și a unui frate adiacent (adjacent sibling).

#help>li {
padding: 10px;
}

Stilul se va aplica tuturor elementelor LI care sunt copíi (descendenți imediați) ai elementului cu ID de "help" din pagină.

<ul id="help">
<li>Download</li>
<li>Tutoriale</li>
<ul>
<li>Win</li>
<li>Mac</li>
<li>Linux</li>
</ul>
<li>Contactați-ne</li>
</ul>

h1 + p {
font-size: 15px;
font-weight: bold;
}

Stilul se va aplica primului frate (first sibling) al tuturor elementelor H1 din pagină. Dacă, în cazul nostru, primul frate al elementului H1 nu ar fi fost un element P, ci un altul, stilizarea nu ar fi funcționat.

<h1>Text de umplutură 1</h1>
<p>Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit.</p>
<p>Cui îi place Cicero?</p>
<hr>
<h1>Text de umplutură 2</h1>
<p>LOL, OMG, WTF, ROFL, DND, BRB, RTFM, AFK, FYI</p>
<p>Cui îi place dicționarul urban?</p>

Selectorii de atribute (attribute selectors). După cum denumirea menționează, acești selectori au drept țintă elemente cu proprietăți sau cu valoarea proprietăților. Astfel, se pot selecta elemente cu o anumită proprietate, cu o anumită valoare a unei anumite proprietăți, care conține o valoare anume sau care începe cu o valoare anume etc.

[title] – selectează toate elementele care conțin proprietatea TITLE;

<p title="contact">Contactați-ne!</p>

<a href="www.google.ro" title="cautare">Caută</a>

[type='text'] – selectează toate elementele care conțin proprietatea TYPE a cărei valoare este TEXT;

[class~='error'] – selectează toate elementele care conțin proprietatea CLASS a cărei valoare conține "error";

[lang^='en'] – selectează toate elementele care conțin proprietatea LANG a cărei valoare începe cu "en";

<p lang="en">Hello!</p>

[href$='.zip'] – selectează toate elementele care conțin proprietatea HREF a cărei valoare se termină cu ".zip".

<a href="www.site/fisier1.zip">Tutorial 1</a>

<a href="www.site/fisier2.zip">Tutorial 2</a>

III.6 Moduri de inserare CSS

Exista trei modalitate de inserare a unei foi de stil

– Foaie de stil externa

– Foaie de stil interna

– Stilizare in linia de cod

Foaia de stil externa:

Cu o foaie de stil extern, se poate schimba aspectul unui întreg site prin schimbarea unui singur fișier. Fiecare pagina trebuie sa contina referinta catre pagina de stil externa in elementul <link>. Elementul <link> este introdus in sectiunea <head> a codului HTML.

<head>

</head>

O foaie de stil externa poate fi scrisa in orice editor de text. Fisierul nu trebuie sa contina niciun tag HTML. Foaia de stil trebuie salvata cu o extensie .css.

Exemplu de foaie de stil numit “myStyle.css” :

body {

background-color: lightred;

}

h1 {

color: aqua;

margin-left: 20px;

}

Foaie de stil interna:

O foaie de stil interna poate fi folosita atunci cand o singura pagina are un stil unic. Stilul interna este definit in elementul <style> in sectiunea <head> al paginii HTML.

<head>

<style>

body {

background-color: red;

}

h1 {

color: purple;

margin-left: 40px;

}

</style>

</head>

Stiluri in linia de cod:

Un stil in linia de cod este folosit pentru a aplica un stil unic unui singur element. El pierde multe din avantajele unei foi de stil (prin combinarea continutului cu prezentarea). Pentru a folosi stilul in linia de cod se utilizeaza atributul style la tagul relevant. Atributul style poate contine orice proprietate CSS. Urmatorul exemplu arata cum putem schimba culoarea si marginea din stanga a unui element <h2>:

<h2 style=”color:red;margin-left:35px;”>This is a heading.</h2>

Capitolul IV

MySQL

IV.1 Ce este o baza de date?

O bază de date este o colecție structurată de date. Aceasta poate fi orice, o listă de cumpărături, o galerie foto sau chiar mari cantități de informații dintr-o retea. Pentru a adauga, a accesa si a procesa datele stocate intr-o baze de date, cum ar fi MySQL Server. Deoarece calculatoare sunt foarte bune pentru procesarea cantitatilor mari de date, sistemul de management al bazelor de date joaca un rol foarte important ca si utilitati independente sau ca parte ale altor aplicatii.

[1] https://dev.mysql.com/doc/refman/5.1/en/what-is-mysql.html

IV.2 Despre MySQL

Înainte de sosirea MySQL, implementarea unei baze de date a fost de obicei, o sarcină complexă și costisitoare care implică achiziționarea, instalarea și întreținerea unui sistem de gestionarea bazelor de date de la un furnizor, cum ar fi Oracle sau IBM. În schimb, MySQL oferă un sistem gratuit, Open Source de baze de date de management, care este ușor de instalat, implementat și întreținut. În plus, MySQL este rapid, extrem de fiabil fiind utilizat la scară largă de multe companii și organizații din întreaga lume.

[2] http://www.techotopia.com/

IV.3 Beneficii

MySQL este usor de folosit, dar extrem de puternic, sigur si scalabil. Din cauza dimensiunilor resduse si viteza, este solutia ideala de baze de date pentru un site web.

Unele din avantaje includ urmatoarele:

Ruleaza pe mai multe sisteme de operare inclusiv Novell NetWare, Windows, Linux, mai multe versiuni de UNIX (cum ar fi Sun Solaris, AIX), FreeBSD si altele.

Suporta mai multe interfete de dezvoltare: JDBC, ODBC si scripturile PHP si Pearl

Este scalabil. MySQL poate procesa orice cantitate de date, pana la 50 de milioane de randuri sau mai multe. Limita de dimensiune implicita este de 4GB dar ea poate fi marita pana la 8 TB.

MySQL include straturi de securitate ce protejeaza datele de intrusi. Drepturi pot fi setate pentru fiecare utilizator in parte iar parolele sunt criptate

IV.4 Trăsături caracteristice ale limbajului SQL

SQL, ca și majoritatea limbajelor de programare, folosește cuvinte din limba engleză. In mod special cuvintele select, insert, delete ca elemente ale setului de comenzi.

SQL este un limbaj neprocedural: specifică care sunt informațiile dorite, nu cum se obțin acestea. Cu alte cuvinte, SQL nu cere să fie specificată metoda de acces la date.

Execuția comenzilor SQL asupra înregistrărilor nu se poate face decât secvențial, asupra câte unei singure înregistrări. Setul de înregistrări fiind văzut ca set de linii ale unui tabel.

SQL poate fi folosit de un șir de utilizatori, incluzând administratorul bazei de date, programatorii de aplicații, personalul de management și multe alte tipuri de utilizatori.

SQL include comenzi pentru o varietate de sarcini, incluzând:

selecția unor date

inserarea, extragerea și ștergerea rândurilor dintr-un tabel

crearea, modificarea și ștergerea obiectelor de tip bază de date

controlul accesului la baza de date și la obiectele de tip bază de date

verificarea – garantarea consistenței bazei de date

La început, sistemele de management a bazelor de date au utilizat un limbaj separat pentru fiecare categorie de sarcini în parte. SQL le-a unificat pe toate acestea într-un singur limbaj.

Logic, comenzile limbajului SQL sunt împărțite în trei componente:

limbajul de definire a datelor (Data Definition Language)- DDL,

limbajul de manipulare a datelor (Data Manipulation Language)- DML,

limbajul de control al datelor (Data Control Language)-DCL.

Primul pentru crearea structurii de bază de date, al doilea, după ce structura există, pentru a adăuga date în tabele și pentru a le manipula. A treia componentă oferă posibilitatea de a proteja (securiza) datele.

IV.5 Setul de comenzi SQL

CREATE, ALTER, DROP – Comenzile de definire a datelor (DDL):

aceste trei comenzi sunt utilizate dinamic pentru a crea, utiliza și șterge orice structură de date, în particular tabele.

SELECT – comanda cea mai utilizată, folosită pentru a căuta, a selecta înregistrări din tabel sau dintr-o combinație de tabele ale bazei de date.

INSERT, UPDATE, DELETE și SELECT – Comenzile de manipulare a datelor (DML):

utilizate pentru a introduce noi rânduri, pentru a schimba (actualiza) rândurile existente, pentru a șterge rândurile nedorite din baza de date respectivă, și, în fine,

GRANT, REVOKE – Comenzile de control (grupul DCL)

utilizate pentru a da sau a lua drepturi de acces (la comenzi DML, deci la operarea unor modificări a bazei de date).

[4] www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2006/a40.pdf

Capitolul V

Ruby on Rails

Ruby este un limbaj orientat pe obiecte, care ruleaza pe framework-ul rails. Sintaxa sa este inspirata din Perl, dar ea seamana si cu cea a altor limbaje ca Python, Lisp, Dylan si CLU.

"Ruby a fost conceput la data de 24 Februarie 1993 de catre Yukihiro Matsumoto care a dorit sa creeze un nou limbaj care sa balanseze programarea functionala cu cea imperativa. Conform lui Matsumoto, el dorea un limbaj de scripting mai puternic decat Perl si mai orientat pe obiecte decat Python. De aceea, el a hotarat sa-si creeze propriul limbaj". Ruby a fost extrem de popular in Japonia pana la aparitia framework-ului Rails. Din acel moment, a continuat sa se dezvolte peste tot in lume.

[Wikipedia]

Rails este o platforma de dezvoltare a aplicatiilor web scrise in limbajul Ruby. Scopul ei declarat este dezvoltarea cat mai usoara a aplicatiilor web, urmand cateva principii generale cu privire la ceea ce orice developer are nevoie pentru a incepe. Cu alte cuvinte, iti permite sa scrii mai putin cod si sa obtii rezultate mai repede si mai eficient decat alte limbaje de programare si platforme.

Rails presupune ca exista intotdeauna o modalitate optima de a executa lucrurile si este creat pentru a incuraja acel mod – si in anumite cazuri pentru a descuraja alternativele. Daca inveti "Calea Rails", probabil ca vei descoperi o crestere incredibila a eficientei. Daca persisti in a pastra obiceiuri vechi din alte limbaje de programare si vei incerca sa utilizezi modele invatate in alta parte, s-ar putea sa ai o experienta mai putin placuta.

Filozofia Rails include cateva principia generale:

DRY (Don’t Repeat Yourself) sugereaza ca rescrierea aceluiasi cod de nenumarate ori este un lucru rau.

Convention Over Configuration (Conventiile inaintea configuratiilor) semnifica faptul ca Rails face presupuneri cu privire la ceea ce vrei sa faci si la modul de executie, in loc sa te lase de fiecare data sa te lovesti de fiecare detaliu prin fisiere nesfarsite de configurare.

REST reprezinta cel mai bun model pentru aplicatii web – organizarea aplicatiilor in functie de resurse si de interogarile HTTP reprezinta cel mai rapid mod de implementare.

V.1 Arhitectura MVC

Rails este organizat pe arhitectura Model, View, Controller, denumita de obicei MVC. Beneficiile MVC includ:

Izolarea logicii aplicatiei de interfata utilizatorului

Usurinta mentinerii codului DRY

Arata cu claritate unde isi au locul diverse tipuri de cod, pentru o intretinere mai usoara a aplicatiei.

V.2 Componentele Rails

Rails furnizeaza un pachet complet pentru crearea aplicatiilor web, inclusive:

Action controller: Action Controller reprezinta componenta care administreaza controlerele intr-o aplicatie Rails. Platforma Action Controller proceseaza solicitarile venite catre o aplicatie Rails, extrage parametrii si ii distribuie actiunii dorite. Serviciile furnizate de Action Controller includ administrarea sesiunilor, randarea template-urilor si administrarea redirectionarilor.

Action View: Action View administreaza view-urile aplicatiei. Poate genera in mod prestabilit formate HTML si XML. Action View administreaza randarea template-urilor, inclusiv template-uri imbricate si partiale si include suport pentru AJAX.

Active Record: reprezinta baza modelelor unei aplicatii Rails. Ofera independenta bazei de date, functionalitatea de baza CRUD, capacitati avansare de identificare si posibilitatea de a combina modelele intre ele sau cu alte servicii.

Action Mailer: reprezinta platforma pentru gestionarea serviciilor de e-mail. Poti utiliza Action Mailer pentru a trimite emailuri bazate pe template-uri flexibile sau poti receptiona si procesa mailurile primite.

Active Resource: ofera platforma pentru administrarea conexiunilor dintre obiectele aplicatiei si serviciile web RESTful. Implementeaza un mod de reprezentare a resurselor web ca obiecte locale cu ajutorul semanticii CRUD.

Railties: este codul de baza Rails care construieste noi aplicatii Rails si leaga diversele componente intre ele in orice aplicatie Rails.

Active Support: reprezinta o colectie extinsa de clase utilitare si extensii ale librariilor standard Ruby, care sunt utilizate atat de codul de baza, cat si de aplicatiile tale.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Scurt Istoric al Limbajului H.t.m.l (ID: 150400)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Scurt Istoric al Limbajului H.t.m.l

Copyright Notice

Conditii DE Finitudine Pentru Inele Si Endomorfisme

Aplicatie Web Pentru Gestionarea Serviciilor Pacientilor Intr Un Spital

Utilizarea Sistemelor Expert In Marketing, Vanzari Si Promovare

Sisteme Biometrice de Identificare

Platforme Educationale de Tip E Learning Folosite In Invatamantul Preuniversitar

Sistemul Informatic la S.c. Nik Pretzel S.r.l

Copyright Notice

Similar Posts