Scurt istoric al avarilor [308900]

[anonimizat],[anonimizat]-VIII să controleze un areal geografic semnificativ prin acțiuni militatre de amploare.

[anonimizat] ,,juan-juan” [anonimizat] 555 de către turcii vestici. Populația avară a traversat munții Caucaz și au pornit din zona Mării Caspice spre Europa. Se presupune că forța militară a reprezenta aproximativ 20 000 [anonimizat], [anonimizat] a rezistat timp de 200 [anonimizat], cu centrul de putere în Panonia.

O [anonimizat] 567. Intimidați de forța militară a avarilor, [anonimizat].

-[anonimizat] ([anonimizat], Butyagin, Korovkin 2005, 175–183, fig. 27).

[anonimizat], avarii intreprind o serie de expediții militare si jafuri spre vestul Europei. [anonimizat] a acestora se întinde până pe coasta dalmată. Tot în aceasta perioadă are loc asediul Constantinopolului din anul 626, în urma căruia armatele avare au fost învinse. Repercusiunile acestei înfrângeri a dus la o [anonimizat]-[anonimizat]. .

În a doua jumătate a [anonimizat]-estica a Europei începe lentul proces de sedentarizare a multor triburi avare. Acest proces devine mai evident pe perioada secoluli VIII. [anonimizat] o [anonimizat]. La sfârșitl secolului VIII Carol cel Mare crează o [anonimizat] ,,Ringului”, capitala avară și desfințarea Kaganatului.

Modul de organizare al Kaganatului s-a [anonimizat] a populației foarte diversificate de pe teritoriul acestuia. Centrul de putere se afla în ,,Ringul avar”, situat undeva între Tisa și Dunăre. Conducătorul suprem purta numele de ,,Kagan”, o altă persoană foarte importantă o reprezenta și ,,Iurgul”, o [anonimizat]. Iurgul era o [anonimizat] a avarilor este șamanismul.

Modalitatea cea mai eficienta de guvernare a Kaganatului s-a dovedit a fi împîrțirea acestuia în provincii cu o anumită autonime militară și politică. [anonimizat], [anonimizat], hagani sau zoapani. Toate aceste titluri erau primite de către războinicii de elită ce făceau parte din anturajului Kaganului și ăl ajutau să își impuna autoritatea asupra diferitelor teritorii stăpânite. Probabil aceste teritorii erau așa numitele „Aul-uri”.

Un exemplu de „Aul” [anonimizat] o [anonimizat]ágota, guvernat de unul dintre cei mai importanți demnitari ai Kaganului. Existența unor serii de astfel de centre de guvernare ne este dovedit de o serie de morminte princiare descoperite în zone diferite ale Ungariei.

Kaganatul avar era format dintr-un amestec de populații cu origini diferite. Aproximativ 10% din totalul locuitorilor prezintă caracteristici ale rasei mongoloide. Marea majoritate a populației, un procent de peste 80% prezintă caracteristici europene . Comparând aspectele fizice, mongoloizii erau de talie mai mică spre deosebire de europoizii, atât în cazul bărbaților cât și al femeilor.

Harta Kaganatului avar în secolele VII-VIII (după Daim 2003, 466, Fig. 2.)

Războinicii avari în Transilvania

Transivania reprezintă o zonă foarte importantă în cadrul politicii de expansiune a Kaganatului. Avarii doreau controlul asupra minelor de sare, sau a celor de aur, dar și guvernarea Podișului Transilvaniei, atât de necesar pășunatului și creșterii animalelor. Acest proces de expansiune a avut loc pe parcursul secolelor VII-VIII când formațiuni militare formate din războinici de elită avari însoțiți de alte elemente militare au prelouat controlul asupra nord-vest-ului Transilvaniei și a Banatului de azi. Mojoritatea descoperirilor arhelogie atestă prezența avarilor în Transilvania deși nu sunt numeroase și se află în cimitire și morminte izolate, totuți ele permit creionarea unei imagini de ansamblu a mecanismelor prin care războinicii avari au stăpânit aceste zone.

Granițele Kaganatului în zona de nord-vest a României probabil s-au extins până în zona „valurilor sarmatice”. Descoperirile funerare din bazinul superior al Erului, atribuite avarilor, pot indica extinderea granițelor până la linia valurilor de pământ din Câmpia Erului și a Careiului. Zona de vest a graniței Kaganatului este marcată de Crișul Alb și Crișul Repede, Foarte aproape de granița actuală a României.

Războinicii avari reprezentau elita societății, tipic poparelor euro-asiatice din secolele VII-VIII. Statutul privilegiat era recunoscut de către toți membrii societății, datorită diferselor sarcini pe care le îndeplineau în cadrul comunității. Principala funcție a acestor războinici a fost cea de lideri ai comunitășilor. Din rândul lor s-au remarcat conducători prestigioși prin realizările de pe câmpul de luptă, sau privilegii moștenite prin descendență matirială sau tribală. În jurul acestor conducătoris‑au constituit așa‑numitele „suite militare”, adevărate precursoareale curților nobiliare din Europa medievală. Aceste suite militare concentrau în jurul liderului „consilieri” militari, la rândul lor războinici prestigioși din fruntea unor clanuri sau triburi, șamani și maeștrii ai sacrului, artizani, slujitori etc. În cadrul acestor suite militare se hotărau strategiile politice, militare, economice care priveau viața și destinul comunităților sau grupurilor de comunități peste care marii lideri își întindeau autoritatea.

Războinicii, ca grup social și „profesional” distinct, diferit de alte grupuri sociale, și‑au construit o identitate proprie reflectată în semne exterioare în măsură să fie „citite” sau recunoscute ca atare de „ceilalți”. Din punct de vedere al antropologiei culturale, identitatea se referă la aspecte ale relațiilor stabilite între diferite grupuri umane (etnice, sociale, politice, profesionale, religioase, sexuale etc.) care se consideră ele însele și sunt percepute de alții din afara grupului ca fiind distincte din punct de vedere cultural. Prin urmare, “identitățile” de grup dobândesc forme și înțelesuri doar raportate la relațiile cu grupurile din afară și, de aceea, ele nu pot fi studiate izolat sau rupte dintr‑un context cultural mai larg.