,,Scrisoare către Moș Nicolae [610064]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea : P edagogia Î nvăț ământului Primar și P reșcolar
Învățământ la Distanță

LUCRARE DE LICENȚĂ
SPECIFICUL EDUCAȚIEI RELIGIOASE A COPILULUI
ÎN PRIMII ANI DE VIAȚĂ

COORDONATOR,
Prof. univ. dr. Stan Liliana

ABSOLVENT: [anonimizat] 2019

2
CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3

CAPITOLUL I: EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN GRĂ DINIȚĂ ȘI STATUTUL EI
ÎN ȚĂRILE EUROPENE ………………………….. ………………………….. ………………………… 5

1. Religia în siste mul educațional din Eu ropa ………………………….. …………………… 6
2. Educația religioasă în curriculum -ul preșcolar românesc ………………………….. … 7
3. Educația religioasă în curriculum -ul preșcolar al țărilor europene ………………… 9
3.1 Religia în sistemul educațional al țărilor prepoderent ortodox e: Grecia,
Cipru și Republica Moldova ………………………………………………………………… ..10
3.1.1 Grecia ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 10
3.1.2 Cipru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10
3.1.3 Republica Moldova ………………………….. ………………………….. …………. 11
3.2 Prezența religiei în învățământul preșcolar din țări predominant catolice :
Italia, Polonia și Spania ………………………….. ………………………….. ………………… 11
3.2.1 Italia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 11
3.2.2 Polonia ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 12
3.2.3 Spania ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
3.3 Prezența religiei în învățământul preșcolar din țări protestante: Norvegia
Finlanda, și Islanda ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
3.3.1 Norvegia ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
3.3.2 Finlanda ………………………….. ………………………….. …………………………. 13
3.3.3 Islanda ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14

CAPITOLUL AL I I- LEA: PERSONALI TATEA COPILULUI DE VÂRSTĂ
MICĂ ȘI DEZVO LTAREA RELIGIOZITĂȚII ………………………….. ………………….. 15

1. Personalitatea copilului de vârstă mică – trăsături și caracteristici ……………….. 15
2. Despre educația religioasă la vârsta preșcolarității ………………………….. ………… 16
2.1 Necesitatea componentei religioase în formarea carac terului copilului …. 16
2.2 Importanța re ligiei p entru copil ………………………….. ………………………….. … 17
3. Premise fundamentale privind dezvoltarea religiozității la preșcolar ……………. 18
4. Teorii privind dezvoltarea moral -religioasă ………………………….. …………………. 19
4.1 Teoria lui Immanuel Kant ………………………….. ………………………….. ……….. 20
4.2 Teoria lui Johann Friedrich Herbart ………………………….. ………………………. 20
4.3 Maria Mo ntessori ………………………….. ………………………….. …………………… 21

CAPITOLU L AL III -LEA : CONȚINUTURI ALE EDUCAȚIEI RELIGIOASE
ABORDATE INTEGRAT ÎN GRADINIȚĂ ………………………….. ………………………… 22

1. Specificul proiectării activității de e ducație religioasă în grădiniță ………………. 22
2. Conținuturile educației religioa se în grădiniță ………………………….. ………………. 24
2.1 Proiect de activitate integrată ,, În așteptarea Sfântului Nicolae ” …………… 25
2.2 Opțional Educație religioasă ,,Să -i educăm prin credință” ……………………. 44
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 67
BIBLIOGRAF IE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 69

3
ARGUMENT

Am ales această temă deoarece consider că educația trebuie să se adreseze celor două
dimensiuni ale ființei umane, trup și suflet, deopotrivă, contribuind în egală măsură la sporirea
calităților fizice, intelectuale, afective, motivaționale, dar și sufletești, spirituale, să răspundă
tuturor nevoilor pe care omul le are. Principala direcție a educației religioas e constă în formarea
bunului creștin, operă începută în familie și continuată în grădiniță și școală, iar datoria fiecăruia
dintre noi, în calitate de părinte sau de educator, este aceea de a insufla copilului dragostea față de
Dumnezeu și față de oameni, puterea de a lupta pentru adevăr și încrederea că, orice ar fi, vom
izbândi.
Cele mai importante dintre valori și morala admise de către orice societate își au originea în
învățăturile religioase . De aceea o educație integrală presupune pe lângă latura i ntelectuală,
morală, estetică etc și o componentă religioasă ..
Majoritatea țărilor europene recunosc importanța religiei în procesul de devenire a ființei
umane, atribuindu -i acesteia locul cuvenit în sistemul național de învățământ. Procesul educațional
nu poate fi unul reușit fără valențe și nuanțe spirituale, care să vizeze dezvoltarea integrală a
copilului și care să -l pregătească pentru viață, să -i dea curajul și răbdarea creștină într -o lume care
se află în continuă dinamică și schimbare profundă.
Educația religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului, în baza valorilor și
a atitudinilor pe care aceasta le propune. În cele mai multe țări europene educația religioasă face
parte din curriculum -ul preșcolar și școlar, sub o formă sau alta. Detaliile referitoare la modurile
de abordare și de realizare a educației religioase diferă însă de la o țară la alta, evidențiind faptul
că nu se poate vorbi de un model european unic de realizare a acesteia în școală, ci fiecare stat își
oglindeșt e profilul și moștenirea culturală strămoșească, valorile și specificul național în modul în
care concepe și realizează formarea tinerei generații.
Necesitatea religiei în viața omului determină, implicit, necesitatea unei educații religioase care
să încea pă de la o vârstă cât mai fragedă, pentru că religia dezvoltă caracterul, moralitatea,
altruismul, empatia, umanitatea din noi. Importanța religiei în viața copilului este susținută de
teoreticienii și practicienii din domeniul educației, în scopul formări i unei personalități
armonioase. Încă de mic , copilul manifestă predis poziție spre religiozitate și este capabil de trăiri
religioase, care nu poartă încă forma unei manifestări exterioare. Această predispoziție se poate
cultiva și dez volta prin educație r eligioasă. Este cunoscut faptul că în copilărie omul poate fi mai
usor influențat moral -religios decât mai târziu, iar deprinderile bune formate în copilărie rămân de
multe ori valabile pentru întreaga viață.

4
Preșcolaritatea este vârsta lui Doamne -Doam ne, este momentul oportun în care trebuie
împlinită nevoia de cunoaștere și descoperire a elementelor din sfera religiozității, acum copilul
își dezvoltă primele reprezentări religioase și devine capabil de a înțelege și de a interioriza regulile
moral -religioase, punând astfel baza unor principii morale autentice și durabile și a
comportamentului de bun creștin, milostiv, credincios.
Educația religioasă este importantă și din punct de vedere moral. În trăirile religioase se găsesc
influențe adânci , care pot dtermina pe copil la fapte morale în conformitate cu poruncile lui
Dumnezeu
Pentru filosoful și pedagogul german Imanuel Kant scopul educației este formarea caracterului
moral. El spune „Copilul va putea înțelege mai bine pe Dumnezeu după ce a ințeles legea morală”.
Johann Friedrich Herbart întemeietorul școlii active și autorul treptelor psihologice, vede
idealul școlii în formarea omului de caracter, a personalității morale. Educația morală este legată
de cea religioasă ca astfel să se poată conduce după princ ipii corecte drepte și serioase .
Activitățile de educație religioasă începând cu grupa mică la grădiniță trebuie să se realizeze,
ținând cont de necesitatea și de importanța pe care o are Dumnezeu în viața copiilor, dar și de
frumoasa, bogata și valoroasa tradiție spirituală a poporului român. Religia este un fapt real, o
componentă a vieții omului care influențează multe aspecte ale devenirii umane, încurajează și
promovează adevăratele valori dătătoare de sens vieții: dragostea, iertarea, încre derea, adevărul,
cinstea, curajul, altruismul, empatia, respectul față de sine și față de semeni, credința în libertate
și egalitate între oameni.
O educație care se îndreaptă doar către trup, către rațiune, nu poate fi decât una incompletă, o
formă fără fond, fondul fiind sufletul copilului, care trebuie hrănit cu ceea ce are nevoie și simte
nativ, lucru imposibil de realizat altfel decât printr -o formare competentă și sistematică, prin care
trebuie să se aibă în vedere dezvoltarea de deprinderi religios -morale și comportamentale la micii
creștini. Și cu cât se realizează acest lucru mai devreme, cu atât rezultatele nu vor întârzia să apară,
rodind frumos.
Fiecare copil este unic. Are personalitate proprie și un mod individual de dezvoltare, evoluează
într-un ritm propriu în raport cu particularitățile lui și cu vârsta și experiențele de viață trăite, însă
toți copiii cresc și se dezvoltă frumos într -un mediu în care se promovează valorile morale, care
pune preț pe valoarea celuilalt ca persoa nă și ființă creată de Dumnezeu.

5

CAPITOLUL I
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN GRĂDINIȚĂ
ȘI STATUTUL EI ÎN ȚĂRILE EUROPENE

Educația religioasă creștină este o acțiune specific umană, desfășurată în mai multe contexte:
familie, biserică, școală, societate. Este un proces continuu susținut de iubire, de încredere, de
libertate și de harul lui Dumnezeu.
Rolul fundamental al educației religioase este evidențiat de Vasile Băncilă într -un mod foarte
succint, numind această educație consolidarea Botezului, un fel de Botez prelu ngit. Dacă prin
Botez pruncul se naște la o nouă viață, viața veșnică, prin educația religioasă el continuă acest
Botez, asigurând creșterea spirituală .
Ca orice tip de educație în general, și educația religioasă are un dublu scop: unul informativ, în
sensul că disciplina Rel igie pune la dispoziția copiilor o sumă de cunoștințe specifice, cu caracter
teologic, dogmatic, liturgic, de istorie și filozofie a religiilor, și necesare pentru o cultură generală,
dar și unul formativ, de interiorizare și traducere în fapte de viață a normelor religioase.
Grădinița reprezintă un prim pas în direcția devenirii personalității umane, urmărind
dezvoltarea globală a copilului. Planul de învățământ pentru ciclul preșcolar este structurat pe două
niveluri de vârstă: între 3 -5 ani, nivelul I, care vizează în special socializarea copilului și obținerea
treptată a unei autonomii personale și nivelul al II -lea, cuprins între 5 -6 ani, în care se accentuează
mai mult pregătirea pentru școală și pentru viața socială (Curriculum pen tru învățământul
preșcolar, 2009 , p. 21).
Activitățile desfășurate în grădiniță au caracter special, sunt adaptate particularităților de vârstă
ale copiilor, punând accent cu precădere pe învățarea realizată prin joc. În acest cadru copilul
învață primele noțiuni despre el, lume și alții, se dezvoltă fizic și mental, învață să relaționeze și
să comunice cu semenii, se adaptează regulilor, învață să facă compromisuri, să -l accepte pe cel
de lângă el și descoperă o lume diferită de cea a căminului familial, căreia trebuie să învețe să îi
facă față. Învățarea în grădiniță se realizează prin activități specifice, cu caracter ludic și durează,
în funcție de grupă, atât cât copilul poate să -și mențină voluntar atenția trează și capacitatea de
concentrare: la grup a mică o activitate durează între 15 -20 minute, la grupa mijlocie 20 -25 minute,
iar la grupa mare 25 -30 minute. Toate activitățile unei zile respectă o temă aleasă, trecerile de la o
activitate la alta se fac prin intermediul unor tranziții (strofe scurte, cântecele, jocuri de mișcare),
există mai multe sectoare de activitate (bibliotecă, științe, artă, construcții, joc de rol, nisip și apă),
dotate corespunzător, pe care copiii le alternează și care răspund interesului lor. Din grădiniță nu

6
lipsesc materia lele bogat colorate, atractive, educative, jucăriile, jocurile, cărțile, sau orice alte
obiecte care pot fi valorificate în scop educativ și sunt sigure pentru copii. Orice activitate
desfășurată în grădiniță trebuie să valorifice potențialul și resursele fizice și psihice ale copiilor,
să identifice căile cele mai potrivite pentru a capta și menține interesul copiilor, să fie adaptată
nivelului și posibilităților de înțelegere pe care ei le au la această vârstă și să pună mai presus de
orice binele și int eresul educativ al micuților.

1. Religia în sistemul educațional din Europa

Orice societate oricît de primitivă sau avansată s -a dovedit a fi , a inclus în cadrul preocupărilor
sale și pe cele legate de religie ( Crețu, 2009, p. 343 ).
Uniunea Europeană nu are o politică centralizată proprie față de comunitățile religioase din
cadrul Uniunii. Fiecare stat își stabilește modelul relației dintre Stat și religia instituțională ,bazat
pe tradiție, istorie și situația existentă pe teritoriul respectiv.Totuși Uniunea poate interveni în
reglementarea acestei relații prin intermediul politicilor pentru protecția drepturilor fundamentale
sau pentru prevenirea discriminării pe baza credințe lor religioase (apud Crețu, 2009 , p. 345 )
Țările europene recunosc importan ța religiei în procesul de dezvoltare a ființei umane,
atribuindu -i acesteia locul cuvenit în sistemul de învățământ obligatoriu. În 75% din Statele
Uniunii Europene, religia este predată sub forma învățăturii de credință a religiei tradiționale, iar
în 25 % sub forma istoriei religiilor.
Tratatul de la Asterdam a oferit fiecărui stat membru al Uniunii Europene , libertatea de a -și
reglementa în mod propriu problemele legate de sectorul religios, așa încât varietatea de soluții în
relația stat -religie merge de la o separare completă, așa cum este cazul Franței, până la existența
unor biserici naționale aț a cum se întâmplă în Grecia sau România.Dat fiind faptul că alăturarea
dintre stat și Biserică devine în fapt un impediment în formarea unui organism suprast atal care să
răspundă imediat problemelor sociale, culturale sau economice, instituțiile de factură religioasă nu
fac parte din proiectele Uniunii Europene , interesată mai degrabă de un proiect ecume nic european
(apud Crețu, 2009 , p. 348 ).
Religia apare s ub diverse denumiri în planurile de învățământ ale statelor europene (Opriș,
Opriș, 2010, p. 5) și are statut diferit: de exemplu, în Grecia, țară cu populație majoritar ortodoxă
(95%), în școlile de stat se studiază disciplina religie ca parte a trunchiul ui comun, iar rugăciunea
apare ca obligație publică (Cuciureanu, Velea, 2008 , p. 55 ).
În aproape toate țările, cu excepția Franței, statul consideră că religia este importantă în educația
și formarea copiilor, ,, este o investiție în viitor și o dimensiune esențială a umanității ” (Holbea,
Opriș, Opriș, Jambore, 2010, p. 36).

7
În România, Potrivit Constituției, art. 32, alin. (7), ,,în școlile de stat, învățământul religios este
organizat și garantat prin lege” , la fel cum se întâmplă și în cele mai multe sta te europene.
Prezența disciplinei Religie în sistemele de învățământ europene reprezintă recunoașterea și
valorificarea potențialului formativ -educativ al valorilor creștine, în formarea personalității
umane, la nivel cognitiv, afectiv, volitiv și atitudin al. Importanța religiei este conștientizată și
afirmată, deopotrivă, de către elevi, părinți, profesori; într -o cercetare în acest sens (Cuciureanu,
Velea, 2008, p. 68), subiecții chestionați atribuie, în procent de peste 85%, o valoare mare credinței
religioase în viața lor. 85,7% dintre elevi consideră credința foarte importantă în viața lor și doar
1,5% consideră neimportantă credința religioasă; 91,4% dintre părinți văd credința foarte
importantă, spre deosebire de 1% care o consideră neimportantă; în privința profesorilor
chestionați 88,6% afirmă importanța credinței, pe când 1,7% o văd neimportantă.

2. Educația religioasă în c urriculum -ul preșcolar românesc

În prezent Legea Educației Naționale nr. 1/2011 prevede includerea disciplinei Religie în
planurile -cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional, parte a trunchiului
comun. Educația religioasă, ca latură a educației, se realizează pe baza curriculum -ului formal, dar
și prin activități extracurriculare, acestea având un rol c omplementar.
Curriculum -ul școlar românesc pentru Religie promovează o abordare flexibilă a domeniului,
care pornește de la valorificarea experiențelor și trăirilor copiilor, pentru a crea posibile
oportunități de problematizare și de descoperire a răspun surilor la marile întrebări ale vieții.
Planul de acțiune adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pune un accent deosebit pe
următoarele elemente care pot constitui structura de rezistență în construcția unui sistem de
educație timpurie în Român ia: „Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă
și culturală a copiilor constituie o prioritate globală și națională” (Matei, 2012, p. 17; a se vedea
și Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), 2009, p. 9). Tot în Cu rriculum -ul pentru
învățământul preșcolar ( 3 -6/7 ani, 2009, p. 32) se arată că, la întrebarea Cine sunt/suntem ?,
preșcolarilor li se răspunde: O explorare a naturii umane, a convingerilor și valorilor noastre, a
corpului uman, a stării de sănătate proprii și a familiilor noastre, a prietenilor, comunităților și
culturilor cu care venim în contact (materială, fizică, sufletească, culturală și spirituală), a
drepturilor și a responsabilităților noastre , a ceea ce înseamnă să fii om.
Activitățile existente î n interiorul structurii organizaționale a grădiniței de copii sunt destinate
să promoveze și să stimuleze dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială și fizică a fiecărui copil în
parte și are în vedere atingerea următoarelor finalități ale educației timpu rii (de la naștere la 6/7
ani) :

8
• Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul
propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.
• Dezvoltarea capacității de a interacțion a cu alți copii, cu adulții și cu mediul, pentru a dobândi
cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor
și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
• Descoperirea, de către fiecare co pil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare
acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.
În Cur riculum -ul pentru învățământul preșcolar (2009, p. 41), la Domeniul Om și Societate,
obiectivul cadru nr. 5 urmărește cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie , care
definesc portretul spiritual al poporului român” , iar obiectivul de referin ță nr. 6 presupune să
descrie și să identifice elemente locale specifice țării noastre și zonei în care locuiește (elemente
de relief, așezare geografică, obiective socioculturale, istorice, religioase , etnice)” . Astfel, în
sistemul de învățământ preșcolar românesc educația religioasă există numai sub forma unor
elemente sporadice, importanța redusă care le este atribuită făcând imposibilă formarea unei
dimensiuni moral -religioase în personalitatea copilului. Deși face referire la o formare a
dimensiunii sp irituale, învățământul preșcolar nu îndeplinește obiectivele propuse, lipsind copilul
de un element esențial în dezvoltarea sa armonioasă.
Sistemul de învățământ preșcolar din România este prevăzut să încurajeze parteneriatul cu
familia și să valorifice c unoștințele și experiențele de viață ale copilului pe care le are din familie.
Specificul familiei tradiționale românești include, printre altele, un element religios puternic,
dominant, care, din păcate, nu se continuă și în mediul grădiniței . Într -o cerc etare științifică
referitoare la importanța educației religioase în viața copilului preșcolar din perspectiva părinților,
realizată pe un eșantion de 437 subiecți, copii înscriși în mai multe Grădinițe de stat, se arată faptul
că părinții susțin și doresc, în proporție de peste 95% dintre cei chestionați, realizarea de activități
cu conținut religios încep ând cu grupa mică ( Santi, 2014 , p. 14 ).
În unele grădinițe educația religioasă este valorificată prin parteneriatele cu Biserica, în cadrul
opționalelor. Activitățile opționale, în general, sunt alese de către părinți, la propunerea
educatoarelor. Categoriile de activități opționale pentru învățământul preșcolar sunt indicate cu
titlul orientativ de Ministerul Educației Naționale. Unitățile de învățământ p reșcolar pot propune
părinților cursuri opționale; la grupa mică și mijlocie – 1 opțional, la grupa mare – 2 cursuri
opționale. Opționalele pot fi realizate pe parcursul unui semestru, a unui an sau pe parcursul întreg
ciclului curr icular preșcolar. Timpul alocat unei activități opționale din programul zilnic este
același cu cel alocat celorlalte activități din programă. Conținuturile, obiectivele și modalitățile de

9
realizare a opționalului se stabilesc în funcție de: tipul de opțional ales, durata de timp a acestuia,
nivelul grupei, particularitățile individuale ale copiilor. Programele pentru activitățile opționale
pot fi elaborate de Ministerul Educației Naționale, de inspectorul de specialitate sau chiar de
educatoarea care desfășoară opționalul respect iv (pentru ultimul caz este necesar avizul Comisiei
metodice din Grădinița respectivă).
Rolul religiei la vârstele mici este recunoscut și susținut de specialiștii din domeniul educației,
psihologiei, teologiei și sociologiei, care consideră că educația re ligioasă are o influență majoră în
formarea personalității copilului, a conduitei și a caracterului moral. Finalitățile propuse pentru
disciplina Religie la nivelul învățământului preșcolar urmăresc dezvoltarea morală a copiilor și
formarea comportamentulu i în acord cu valorile moral -religioase.

3. Educația religioasă în curriculum -ul preșcolar al țărilor europene

În unele țări, educația religioas ă se realizează monodisciplinar, în alte țări face obiectul unei
predări integrate, alături de cunoștințe de e tică, m orală, științe sociale etc., iar în puține situații se
realizează o abordare transcurriculară a acesteia.
În ceea ce privește proiectarea curriculumului de educație religioasă (elaborarea programelor
școlare, a manualelor școlare și a auxiliarelor didactice), aceasta este, în cele mai multe cazuri,
responsabilitatea statului împreună cu Biserica sau comunitățile religioase locale.
Modalitățile de abordare și proiectare a conținuturilor educației religioase diferă de la o țară la
alta. Astfel, se înr egistrează o varietate de denumiri pe care această disciplină școlară le are în
planurile de învățământ, în funcție de modelele de abordare și de obiectivele prioritare: religie ,
instruire religioasă, educație religioasă, studii religioase, cunoștin țe reli gioase și educație etică,
morală și religie, inițiere în curentele religioase etc.
În cazul unei abordări predominant confesionale, majoritatea elementelor de conținut fac
referire la aspecte specifice religiei predate: dogmă, istorie a cultului, tradiții , practici etc. În unele
țări cu o religie dominantă, educația religioasă în școlile publice se centrează numai pe aceasta (de
exemplu: Grecia, Cipru, Spania, Italia). În alte țări, toate cultele recunoscute de către stat au drept
de predare în școală a pr opriei religii.
În sistemele în care abordarea educației religioase este predominant non -confesională,
programa școlară include elemente de conținut referitoare la principalele religii și sisteme de
credințe și la aspectele act uale și practice ale acestora .
În cele ce urmează vom prezenta câteva aspecte comune și diferențe specifice ale educației
religioase prezente în curriculum -ul preșcolar din diferite țări cu dominantă confes ională :
ortodoxă (Grecia,Cipru și Rep Moldova); catolică (Italia, Spania și Polonia ) și protestantism
lutheran ( Finlanda, Norvegia și Islanda )

10

3.1 Religia în sistemul edu cațional al țărilor prepon derent ortodox e: Grecia, Cipru și
Republica Moldova

3.1.1 Grecia
Conform curriculum -ului grecesc, activitățile din aria Studiul mediu lui înconjurător , inclu d
elemente de educație religioasă . Curriculum -ul își propune să realizeze socializarea copiilor,
precum și dezvoltarea fizică, emoțională, mentală, socială și spirituală a acestora. Aceste programe
sunt organizate în jurul unor modul e care atrag interesul copiilor și corespund din punct de vedere
psihopedagogic profilului vârstei. Aceste module și proiecte stau la baza curriculum -ului preșcolar
și abordează într -o manieră interdisciplinară și holistică cunoștințele, ținând cont de int eresele și
ideile copiilor în procesul de învățământ.
În grădiniță, educația religioasă face parte dintr -o unitate de învățare generală care are la bază
activități cu conținut religios și care poate oferi copiilor oportunități de a le dezvolta conștiința lor
religioasă, prin studiul anumitor teme religioase. Acestea pot fi legate de educația religioasă,
deoarece se împărtășesc obiective comune, inclusiv dezvoltarea personală a copiilor , cultivarea
valorilor universale și dezvoltarea conștiinței naționale și culturale (Unesco – Ibe, World Data
Education, http://www.ibe.unesco.org/, p. 15).

3.1.2 Cipru
În Cipru programele de învățământ din grădinițele publice sunt stabilite de Ministerul de resort
în colaborare cu asociația părinților și autoritățile loc ale. Astfel, cum este prevăzut în planul de
învățământ pre -primar din 2005 (o versiune revizuită a curriculum -ului din 2002), obiectivele
învățământului pre -primar urmăresc: să ajute copiii cu probleme să se adapteze la mediul școlar,
să se integreze în so cietate cu ușurință și în condiții de siguranță, să asigure, să păstreze și să
încurajeze dezvoltarea lor sănătoasă și completă (mentală, socială, emoțională, morală, religioasă ,
psiho -motorie și estetică), la cel mai înalt grad posibil și în conformitate cu nivelul d e maturitate
la care au ajuns. Curriculum -ul preșcolar este axat pe învățarea centrată pe copil.. Programul zilnic
din fiecare grădiniță cuprinde o succesiune de activăți, însă ordinea și durata aces tora nu este
fixă,ci este determinat ă de cadre le didactice, în funcție de nevoile, abilitățile și interesele copiilor,
precum și de nevoia de realizare a echilibrului între structură și libertate, printr -o varietate de
activități provocatoare .
Principalele componente ale programului sunt următoarel e:
Activități libere : libertatea de a alege dintr -o varietate de activități sociale, de cooperare și
creative, cum ar fi arta, jocuri de rol, experimentare, observare, citire de bază, scriere și
matematică.

11
Activitatea de grup A : educație pentru sănătate, e ducație de mediu, educație socială și religie.
Activi tate de grup B : cuprinde povești, teatru, muzică și mișcare, teatru de păpuși, jocuri și
poezie.
Joacă și act ivități în aer liber includ: educație fizică, jocuri, grădinărit și observarea mediului.
Prin urmare și în acest sistem de învățământ Religia este studiată de la o vârstă timpurie,
punându -se accentul pe întreaga dezvoltare a personalității copilului ( Cf. Unesco – Ibe, World
Data Education, http://www.ibe.unesco.org/, pp. 10 -11).

3.1.3 Republic a Moldova
În Moldova a fost elaborat un Сurriculum al educației copiilor de vârstă timpurie și preșcolară
(1-7 ani), subliniind importanța dimensiunii religioase în educația copiilor preșcolari 3 -7 ani prin
includerea Religiei în aria curriculară Dezvoltar e personală, educația pentr u familie și viața în
societate.
La nivelul subunității Etica creștină și familie se regăsesc următoarele conținuturi sau teme: –
Ce înseamnă a fi creștin;
– Biblia – cartea cărților;
– Biblia pentru copii ne vorbește d espre Dumnezeu;
– Sfânta Cruce ;
– Rugăc iunile Tatăl nostru , Către îngerul păzitor ;
– Sărbătorile religioase ;
– Frecventarea bisericii;
– Credințe și religii în cadrul societății;
– La noi acasă: Noi suntem creștini, Biblia pentru copii ne învață Binele, Cr edința și iubirea de
aproapele tău
– Relația familiei cu alte institu ții sociale: Medicul familiei și sănătatea copiilor, Biserica în viața
familiei , Colaborăm cu instituțiile sociale și cu alți oameni (Curriculum -ul educației copiilor de
vârstă timpurie ș i preșcolară 1-7 ani, 2006, pp. 43 -45). După cum reiese din multitudinea de teme
religioase abordate, în grădinițele de peste Prut educația religioasă se realizează în folosul
dezvoltării personalității micilor creștini.

3.2 Educației religioasă în învă țământul preșcol ar din țări predomin ant catolice : Italia,
Polonia și Spania

3.2.1 Italia
Predarea religiei catolice este prevăzută în curriculum -ul tuturor școlilor italiene, începând de
la grădiniță. La înscrierea în grădiniță, părinții trebuie să declar e dacă acceptă sau nu predarea

12
religiei catolice. Dacă părinții nu acceptă studierea religiei catolice, ei trebuie să aleagă dacă elevii
vor efectua studiu individual independent sau dacă vor învăța în afara instituției. Sistemul de
învățământ public itali an nu prevede predarea altor religii sau confesiuni. Însă, toate programele
școlare, la toate ciclurile de învățământ (preprimar, primar, gimnazial, liceal) includ orele dedicate
predării religiei catolice. Statutul orei de religie în grădiniță este unul d e sine stătător, deci cu statut
special (Unesco – Ibe, World Data Education, http://www.ibe.unesco.org/, p. 20).
Predarea religiei în școlile publice din Italia face parte dintr -un mare Proiect catehetic italian
promovat de Biserica Romano -Catolică, mode l de reușită în spațiul public de învățământ, care
urmărește formarea creștină de bază a tinerilor, transmiterea către ei a unor convingeri și orientări
spiritual -duhovnicești. În documentul cadru privind orientările educaționale pentru predarea
religiei î n grădiniță, semnat la data de 1 august 2009, se face referire la faptul că predarea religiei
își propune să ofere oportunități pentru dezvoltarea integrală a personalității copiilor, pentru
deschiderea spre dimensiunea religioasă, pe baza propriei experie nțe.
Educația religioasă din grădinițele publice se subordonează unui număr de patru ind icatori
(Tia, 2011, pp. 114-115) :
1. Cunoașterea elementelor esențiale ale religiei catolice;
2. Recunoașterea unor termeni și utilizarea corectă a limbajului relig iei catolice;
3. Capacitatea de a se referi la textele biblice și la alte texte catolice;
4. Recunoașterea și respectarea valorilor morale și religioase în viața oamenilor și din istoria
omenirii La nivelul preșcolar ora de educație religioasă este oblig atorie și durează 1 oră și jumătate
pe săptămână.

3.2.2 Polonia
Sistemul de educație polonez se bazează pe respectarea sistemului de valori creștine și pe
principii etice universale. Curriculum -ul de bază pentru învățământul preșcolar este organizat p e
domenii educaționale care urmăresc: achiziția de cunoștințe despre sine și lume, dobândirea de
competențe active, construirea unui sistemul de valori creștine autentice individuale. În Polonia,
până la finalul ciclului liceal, adică în întreg învățământu l de masă, se studiază Religia și etica
parte a trunchiului comun ( Unesco -Ibe, World Data Education, http://www.ibe.unesco)

3.2.3 Spania
În ceea ce privește predarea religiei, autoritățile spaniole din domeniul educației au inclus
Religia ca disciplină de studiu în a doua etapă de educație timpurie (3 -6 ani ), părinții sau tutorii
copiilor având posibilitatea să opteze pentru a studia sau nu religia. Curriculum -ul pentru predarea
religiei catolice și a diverselor confesiuni religioase cu care statul span iol are acorduri de cooperare

13
în domeniul educației este unul competitiv, bazat pe respectarea ierarhiei ecleziastice și a autorității
religioase (Unesco – Ibe, World Data Education, http://www.ibe.unesco.org/).

3.3 Prezența religiei în învățământul pr eșcolar din țări protestant e: Norvegia, Finlanda
și Islanda

3.3.1 Norvegia
Și învățământul de masă norvegian dedică un loc aparte disciplinei Religie, educația religioasă
fiind introdusă încă de la nivelul preprimar, așa cum o arată domeniile curriculum -ului norvegian
pentru grădiniță:
1. Etică, religie și filozofie ;
2. Comunicare și limbă;
3. Mișcare și sănătate pentru corp;
4. Arta, cultura și creativitatea;
5. Natură, mediu și tehnică;
6. Societatea și comunitatea locală;
7. Numere, spațiu ș i forme.
Această disciplină numită Etică, religie și filozofie are, de asemenea, ca și în alte țări europene,
un statul aparte, care vizează formarea dimensiunii reli gios-morale a viitorilor adulți (Unesco –
Ibe, World Data Education, http://www.ibe.unes co.org/, p. 19).

3.3.2 Finlanda
Curriculum -ul național de bază pentru învățământul preșcolar finlandez a intrat în vigoare în
august 2002. Pe baza notificărilor curriculum -ului național, autoritățile locale au proiectat propriile
programe școlare pentru î nvățământul preșcolar. Viziunea centrală a învățământului preșcolar este
axată pe crearea de oportunități de învățare și de dezvoltare armonioasă fizică, psihică, emoțională
și socială a copilului. Principiile prevăzute în programa de bază subliniază indiv idualitatea
copilului, susțin învățarea activă și importanța de a acționa în calitate de membru al grupului.
Educația preșcolară se bazează pe propriile cunoștințe ale copilului, pe abilități și experiențe.
Accentul se pune pe joc și pe o at itudine pozit ivă asupra vieții. O altă considerație centrală este
aceea de a promova inițiativa copilului și de a sublinia semnificația ei ca fundament pentru toate
activitățile.
Curriculum -ul de bază nu specifică diferite discipline pentru acest nivel, însă procesul de
învățământ se bazează pe integrare, ceea ce înseamnă că acesta este compus din teme legate de
sfera de viață a copiilor, pe de o parte și din conținuturi în expansiune și analizarea opiniilor
copiilor asupra lumii, pe de altă parte. Printre ariile și d omeniile de activitate în învățământul

14
preșcolar finlandez se numără limbă și comunicare, matematică, etică și filozofie , natura și mediul
înconjurător, sănătate fizică și mentală, precum și artă și cultură (Unesco – Ibe, World Data
Education, http://www.i be.unesco.org/, p. 17). Prin urmare, în grădinițele din Finlanda nu există o
uniformitate în privința disciplinelor studiate, lăsând liberă opțiunea comunității locale în ceea ce
privește educația religioasă.

3.3.3 Islanda
În Isanda, în Curriculum -ul Naț ional din anul 2003, apare clar evidențiată necesitatea
dezvoltării conștiinței morale și a eticii (Unesco -Ibe, http://www.ibe.unesco.org/, p. 17 ).
Instituțiile preșcolare islandeze adoptă o abordare holistică a educației și îngrijirii copiilor,
destinate să promoveze bunăstarea și învățarea prin joc. Politica educațională a instituțiilor
preșcolare islandeze se bazează pe șase piloni fundamentali (alfabetizare , durabilitate , sănătate și
bunăstare , democrația și drepturile omului , egalitate , creativitate ), care sunt elaborați în Ghidul
Curricu lumului Național. În cadrul acestor piloni se dezvoltă competențe, cunoștințe și abilități;
de asemenea, cuprinde atitudini și forță morală, sentimente și creativitate forță, abilități sociale și
inițiativă . Practicile preșcolare sunt caracterizate prin toleranță și afecțiune, egalitate, cooperare
democratică, responsabilitate, preocupare,
iertarea, respectul pentru valorile umane și moștenirea creștină a culturii islandeze.
Printre obiectivele principale ale educație i preșcolare se numără și încuraja rea copiilor în
dezvoltarea și întărirea valorile moral -religioase ( Curriculumul național islandez ghid pentru
preșcolari , 2011 , p. 44 ).

15

CAPITOLUL AL II – LEA
PERSONALITATEA COPILULUI DE VÂRSTĂ MICĂ ȘI
DEZVOLTAREA RELIGIOZITĂȚII

1. Personalitatea copilului de vârstă mică – trăsături și caracteristici
,,Personalitatea este intreaga organizare mentală a ființei umane în orice stadiu al dezvoltării
sale.Ea îmbrățișează fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate,
moralitate și fiecare atitudine care s -a format în cursul vieții cuiva ” (Allport, 1981, p. 38).
Fiecare etapă din viața unui om este importantă. Totuși, copilăria, vârsta de aur, este cea care
pune bazele viitoarei personalități, es te perioada în care au loc cele mai importante achiziții, fără
de care omul nu s -ar putea diferenția de restul ființelor: m ersul, limbajul, gândirea etc. C opilăria
înseamnă inocență, deschidere, receptivitate, capacitate de perfecționare continuă, Sfânta S criptură
făcând referire la aceasta ca fiind o stare de perfecțiune asemeni celei pe care trebuie să o atingă
adultul pentru a se putea mântui: ,, Lăsați copiii și nu -i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia
este împărăția cerurilor” (Matei 19, 14).
Educația religioasă este o parte importantă în devenirea personalității, ca răspuns al nevoii de
împlinire umană, ea asigură un sens vieții, ,,o direcție și un mod de a exista, o perspectivă care
depășește imediatitatea faptică” (Cucoș, 2009, p. 195).
Etapa preșcolarității, cuprinsă între 3 și 6 ani, este puternic caracterizată de dorința nestăvilită
de cunoaștere, de comunicare, de curiozitate, de emoții și de situații inedite, cărora copilul trebuie
să le facă față. Aceasta este perioada de început a expe rienței educaționale din viața unei persoane,
cu influențe majore asupra evoluției biopsihice ulterioare. Caracteristic vârstei, tipul fundamental
de activitate este jocul. Prin intermediul acestuia se dezvoltă limbajul, gândirea, imaginația,
reprezentăril e, memoria, se învață lucruri noi și minunate, se descoperă talente, modalități de
rezolvare a problemelor și de exprimare a stărilor sufletești. Jocul oferă posibilitatea înțelegerii
lumii înconjurătoare. Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii pr in lărgirea contactelor cu
mediul social și cultural, din care asimilează modele de viață.
Se poate vorbi de o împărțire a perioadei preșcolarității în trei subperioade:
 preșcolar mic (3 -4 ani),
 preșcolar mijlociu (4 -5 ani) ;
 preșcolar mare (5 -6 ani) (Ș chiopu, Verza, 1997, p. 128).
Fiecare etapă presupune salturi în dezvoltarea fizică și psihică a copilului. Între 3 și 6 ani copilul
este dominat de multiple contradicții între cerințele, aspirațiile, interesele lui și posibilitățile reale

16
de satisfacere a acestora, ceea ce îl intrigă și îl face să caute soluții de adaptare. Cadrul grădiniței,
în care sunt cuprinși majoritatea copiilor la această vârstă, oferă multiple posibilități de cunoaștere .
Gândirea, potrivit teoriei dezvoltate de J. Piaget (Piag et, Inhelder, 1976, p. 15), la vârsta
preșcolară, se află în stadiul preoperațional, având următoarele particularități: este o gândire
egocentrică, adică dorințele și plăcerile copilului sunt mai presus de orice, copilul este centrat pe
sine însuși, consid erându -se centrul universului, ceea ce se datorează, în principal, confuziilor
dintre planul obiectiv și cel subiectiv. Astfel, imaginația îndeplinește la copil o funcție de
echilibrare sufletească.
Dorința de a descoperi lumea face din copilul curios cel mai perseverent explorator, de aceea,
pentru fiecare individ, copilăria lui reprezintă bogăția și frumusețea cea mai de preț. Aceasta este
vârsta descoperirii lumii exterioare, dar și a lumii interioare. Procesul dezvoltării psihofizice a
copilului este d eosebit de complex și presupune parcurgerea mai multor stadii specifice și
realizarea unor achiziții în diverse compartimente ale personalității (cognitiv, motivațional -afectiv,
atitudinal -relațional) (Mitrofan, 2007, p. 35). Datorită specificului său, cee a ce urmează să
dezvoltăm în această perioadă a vieții nu poate fi amânat, deoarece acum se întrunesc toate
condițiile necesare unei formări și modelări eficiente a personalității copiilor .

2. Despre educația religioasă la vârsta preșcolarității
O scurtă privire asupra programei activităților instructiv -educative din grădiniță ne descoperă
o realitate tristă și inexplicabilă, respectiv lipsa componentei religioase, atât de necesară în
educarea și formarea caracterului și personalității copilului preșcolar . Prof. Constantin Cucoș
(2009, pp. 36 -37) sesizează ,,disproporția dintre importanța educației religioase și a celorlalte
activități opționale ”. Astfel consideră că, prin omiterea educației religioase din planul de
învățământ pentru nivelul preșcolar, ele vii de mai târziu sunt privați de ,, o serie de preachiziții
fundamentale, absolut necesare ” și sunt lăsate la voia întâmplării ,, virtuțile formative ale valorilor
morale -creștine ”, transferând această educație la niv elul bunicilor sau părinților.

2.1 Necesitatea componentei religioase în formarea caracterului copilului
Educația religioasă trebuie să facă parte din activitățile obligatorii din grădiniță, mai ales că
această educație este una tradițională și nu una noua, facultativă, ce ține de o modă sau alta. Se
știe, de altfel, că vârsta copilăriei mici este cea mai permisivă și mai modelabilă dintre toate
ipostazele psihogenetice. Copilul descoperă și acceptă religia spontan, Dumnezeu pătrunde în viața
lui firesc, natural, de aceea preșcolaritatea este perioada optimă pentru a pune bazele dezvoltării
spirituale și pentru valorificarea maximă a potențialului uman. Religia este înscrisă în sufletul
omului, în fiecare părticică a ființei sale. Educația religioasă reprezintă acea dimensiune a educației

17
care urmărește activarea și dezvoltarea potențialului religios, a predispoziției spre religiozitate,
care este înnăscută, pe baza unor principii didactice și cu ajutorul unor metode și mijloace specifice
(Șebu, Opriș, Opriș, 2000, p. 21).
Necesitatea religiei î n viața omului determină, implicit, necesitatea unei educații religioase care
să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă, pentru că religia dezvoltă caracterul, moralitatea,
altruismul, empatia, umanitatea din noi.. Caracteristice vârstei preșcolare ,,de ce ”- urile copiilor
constituie dovada cea mai puternică a frământărilor lor interioare, a întrebărilor existențiale care -l
preocupă pe copil, încă de timpuriu. Preșcolaritatea este perioada de vârstă când se pot recepta
cunoștințe și conduite cu caracter mor al, este, totodată, momentul în care copilului i se poate
transmite rațional ideea de divinitate ca izvor a toate câte există în lume. La această vârstă
Dumnezeu este perceput prin intermediul atributelor nemateriale (exemplu: bunătate, frumusețe),
prin as ociere cu valori pe care copilul le cunoaște din lumea concretă. Educația religioasă
garantează adevăratele valori și promovează virtuțile, contribuie la dezvoltarea spirituală a
persoanei.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române , subliniază importanța
religiei pentru formarea personalității umane, astfel: ,,Religia îl învață pe copil iubirea față de
Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de
părinți și față de binefăcători, dărni cia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane,
adevărul prim și ultim al existenței, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat
și îmbogățit prin virtuți ” (Holbea, Opriș, Opriș , Jambore, 2010, p. 7).

2.2 Importanța religiei pentru copil

Pentru copil, religia este o parte interioară a ființei lui, după cum afirma Mircea Eliade: „ A fi,
sau mai degrabă a deveni om, înseamnă a fi religios” (apud Crețu, 2009, p. 343). Fiecare copil
se naște cu un potențial religios dat, care trebuie dezvoltat de -a lungul întregii vieți. Educația
religioasă trebuie să urmărească tocmai împlinirea acestui deziderat, pentru ca omul să cunoască
o dezvoltare holistică.
Activitatea de religie din grădiniță contribuie la formarea conduitei mor ale, dezvoltă empatia,
altruismul, amplifică iubirea de semeni ș i față de lumea înconjurătoare . Religia îl învață pe copil
iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința
față de p ărinți și față de bine făcători. Totodată îl îmbogățește cu d ărnici e și hărnicie, binele comun
și frumusețea sufletului uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți.
V. Băncilă (1996, p. 22) susține că dezvoltarea religiozității se realizează cel mai bine în
copilărie, deoarece est e o etapă specială în viața omului, marcantă în devenirea sa, iar adultul

18
credincios este astfel și pentru că îl înde amnă amintirile copilăriei sale . Uneori aceste amintiri
din perioada cop ilăriei devin cel mai puternic stâlp în susținerea unei vieți rel igioase adevărate.

3. Premise fundamentale privind dezvoltarea religiozității la preșcolar

Potențialul religios, asemeni altor manifestări specific umane, deși este un dat înnăscut, trebuie
dezvoltat de -a lungul vieții. Nimic din ceea ce este prezent î n ființa umană de la naștere nu se
dezvoltă fără intervenția activă în perspectiva acestei desăvârșiri, așa cum talentul, dacă nu este
descoperit și cultivat, se pierde, tot astfel religiozitatea primă și înclinația originară spre
spiritualitate trebuie de zvoltate (Cucoș, 2009, p. 17).
Profilul psihologic al vârstei preșcolarității cuprinde multiple premise favorizante pentru
cultivarea și stimularea potențialului religios. Când spunem copilărie spunem inocență, spunem
bogăție, speranță, proiecție către o atitudine spir ituală.
În jurul vârstei de 3 ani apar și se conturează primele trăiri religioase, sfera de cuprindere
spirituală se lărgește, conștiința de sine se dezvoltă, copilul manifestă o atracție față de misterul
existenței unei Puteri Supranatura le, astfel ,,de timpuriu întâlnim un candidat la credință și viață
religioasă” (Claparede, 1975, p. 668).
Vârsta preșcolarității include și perioada ,,de ce -urilor”, când copiii adresează o serie de
întrebări părinților și educatorilor, întrebări cu refe rire la originea lor, cine a creat lumea, cine este
îngerașul păzitor, cine este Moș Nicolae etc, această etapă fiind extrem de importantă în formarea
unei imagini corecte asupra realității. Tot astfel, firesc, natural, apar și întrebările despre
Dumnezeu, copiii fiind atrași de Persoane cu puteri supranaturale, magice. S iguranța și încrederea
pe care o oferă copilului legătura cu Dumnezeu, în anumite momente de criză constituie dovada
că, încă de la vârstele cele mai fragede, avem nevoie de Cineva Atotpute rnic, Bun și Iubitor, care
să ne accepte necondiționat. Desigur că părinții fac aceste lucruri, însă la un moment dat copilul
conștientizează că puterile mame i sau ale tatălui sunt limitate. El știe că există anumite lucruri pe
care ei nu le pot realiza și de aceea, Dumnezeu, perceput ca un părinte atotputernic, suplinește și
completează nevoia de a se simți unic, special, iubit, atât de importante în conturarea unei
personalități încrezătoare, creatoare și optimistă.
Religiozitatea copilului este influen țată de anumiți factori, cum ar fi predispoziția religioasă,
mediul în care trăiește, experiența copilului. Copilul se naște cu un sâmbure de divin în suflet, dar
depinde foarte mult de evoluția ulterioară, de familia care poate sau nu să fie religioasă, d e educația
care uneori este lipsită de valorile adevărate și chiar de întâmplările prin care trece de -a lungul
vieții. Astfel, unii Îl cunosc pe Dumnezeu mai devreme, încă de copii, alții la un moment dat, în
viață, dar sunt și unii care Îl descoperă la sf ârșitul vieții pământești.

19
Copilul, potrivit lui V. Băncilă (1996, p. 38), înțelege mai bine și trăiește mai mult ideea
transcendentului decât adultul, deoarece el ,, are un fel de idealism metafizic, pe care adultul îl
pierde. Are un fel de nostalgie a î nălțimilor și a posibilităților necotidiene. Chiar în sens fizic
copilul dorește înălțimile (…). Cerul e o idee de bază în reprezentarea lumii la copil; unii vor să
crească să atingă cerul și pentru toți ideea mărimii maxime e «până la cer» ”.
În peri oada preșcolarității, gândirea copilului are caracter magic, fapt care constituie premisele
formării unei credințe puternice. M. Florian (1993, p. 224) susține că în magie sunt prezente
embrionar elemente caracteristice ale credinței. La această vârstă rel igiozitatea constă în formarea
convingerilor care se suprapun mentalității magice și tind să fie influențate în a -L vedea pe
Dumnezeu în fenomenele naturii: astfel, natura revelează Transcendent ul în mintea copilului
(Buzalic, Buzalic, 2010, p. 222).
Copilul preșcolar dispune de o mare sensibilitate și empatie, care trebuie valorificate și cultivate
și care constituie deschiderea spre o viață religioasă autentică, pentru că a fi religios presupune să
îți pese de cel de lângă tine, să te implici, să ai un crez, altul d ecât a -i sluji propriului eu.

4. Teorii privind de zvoltarea moral – religioasă

Din perspectivă ontogenetică, psihologii au explicat evoluția moral -religioasă a individului
raportându -se la procesul maturizării sale biopsihice. E. Starbuck (apud Cuciuc, 2006, p. 33)
consideră că religia este o funcție a ființei umane și că în fiecare etapă de vârstă este o religiozitate
specifică, care evoluează odată cu dezvoltarea naturală a fiecăruia. În urma cercetărilor sale, a
ajuns la concluzia că fen omenul religios este la fel ca oricare alt fenomen psihic, poate fi studiat
ca și celelalte manifestări psihice.
În perioada copilăriei principiile și regulile de co mportare civilizată și morală trebuie să fie
desăvârșite și de învățămintele religios -moral e, pentru că această perioadă este semnificativă
pentru conturarea și construirea unui sistem axiologic, iar acum copiii învață și deprind lucrurile
bune cu naturalețe, firesc, cu inocența caracteristică vârstei.
Dacă educația morală reprezintă acea latură a procesului de pregătire a copilului pentru viață
care are în vedere cunoașterea, înțelegerea și practicarea binelui în viața socială și adaptarea la
viața comunității, educația religioasă trebuie privită într -o stransă legatură cu educația morală
acordâ ndu-i fundament divin. Educația moral – religioasă trebuie să înc eapa încă din primii ani de
viață in familie . Apoi se continuă potrivit nivelului de înț elegere a copilului pentru a se forma î n
sufletul acestuia impresii, deprinderi de conduită ș i sentiment e cu a jutorul cărora să devină o
adevarată persoană deschisă comuniunii cu Dumnezeu ș i cu semenii (Brăileanu, 2002 , p. 40).

20
4.1 Immanuel Kant

Profunda gîndire filosofică a lui Kant a influențat inev itabil teoria și practica educaț ională.
Scopul su prem al educației , apreciază gânditorul rezultă din sădirea moralității în om. Activitatea
pozitivă a educației constă în susținerea și întărirea voinței morale. Tratatul de pedagogie sugerat
de Kant , amintește de rol ul religiei în educație, insistâ nd asupra r aportur ilor dintre morală și
religie. Filosoful german pune în discuție și ideea de divinitate pe care se o consideră un simbol
susținut al educației la vârsta copilăriei.
Religia are o pute rnică dimensiune moralizatoare, susține Kant,e a este legea care stă în noi, este
morala aplicată la cunoașterea lui Dumnezeu. Dacă religia nu se unește cu moralitatea, ea nu
rămâne decât un simplu mod de a solicita protecție cerească. Religia se împlinește doar în acele
inimi însuf lețite de ideea datoriei morale .
Prima regulă în educația morală este de a forma un caracter. Caracterul stă în abilitatea de a
acționa după anumite maxime: ,, la început ne însușim maxime ale școlii, iar mai târziu, maxime
ale umanități i. La început, copilul ascultă de legi. Maximele sunt și ele legi, dar subiective; ele
izvorăsc din propria inteligențã a omului. Nici o călcare a legii școlii însă nu trebuiesă treacă
nepedepsită, deși pedeapsa trebuie să fie totdeauna potrivită greșelii ” (Brăileanu , 2002, p. 57).
Deși Kant este conștient de fa ptul că la copii nu trebuie să formăm caracterul unui cetățean, ci
caracterul unui copil, totuși el atrage atenția că ascultarea de voinț a absolută e foarte necesară
pentru copil, deoarece îl pregătește pentru îndeplinirea acelor legi pe care trebuie să l e respecte în
viitor ca cetățean. De aceea copiii trebuie să stea sub o anumită lege a constrângerii; aceastã lege
trebuie sã fie însă universală ( Cucoș, 1999, p. 65)
Educația religioasă presupune puternice trăiri morale. Ea nu începe , în nici un caz cu teologia,
ci cu instruirea abstractă. Influența puternic comportamental ă este fundamentul și ne conduce la
speranța într -o acțiune reușită ( Cucoș, 1999 , p. 69 ).

4.2. Johann Friedrich Herbart

Scopul educației, după Herbart este de a forma la copil caract erul moral. De aici provine cel
mai important principiu care îi aparține marelui filosof german, cel al învățământului educativ care
conduce direct la moralizarea omului.
,,Toată valoarea învățământului educativ – scrie filosoful – se măsoară în activitat ea spirituală
pe care o provoacă. Pe aceasta trebuie să o sporească și nu s -o micșoreze; s -o înnobileze , nu s –
o degradeze” (apud Cucoș, 1999, p. 65 ).

21
Religia, pentru copil are un rol protector : ea ajută și întărește , apără și construiește, dar trebuie
descoperită c opilului cu măiestrie , scoțând în evidență dimensiunile formative și mai puțin pe cele
informative ale religiei.
Filosoful german cere învățământului religios să cultive ideea de Dumnezeu, insistând mai ales
asupra dimensiunilor morale ale ac estei laturi a educației. Relația dintre educația morală și educația
religioasă, este în opinia sa u n sprijin reciproc. Educația mo rală care are în vedere modul concret
de trăire a credinței, nu se poate lipsi de educația religioasă care oferă principiil e corecte (Opriș,
2012 , p. 25 ).
Formarea caracterului moral la copil devine posibil prin valorificarea potențialului formativ al
educației religioase, motiv pentru care trebuie trebuie realizată încă din copilărie. Dacă este
începută de timpuriu, educația religiasă contribuie la întărirea caracterului moral -religios și la
formarea conștiinței religioase.

4.3 Maria Montessori

Pedagogul italian a promovat o metodă de educație bazată pe respectarea libertății copilului
într-un mediu organizat, bogat în stim uli dimensionați în funcție de interese și dorințe naturale.
Ființa umană, susține pedagogul se naște cu instinctul de dezvoltare prin autoformare, iar acest
instinct se manifestă după un plan divin. Fiecare etapă senzitivă din viața copilului presupune o
anumită nevoie dominantă ce se cere a fi satisfăcută, iar înfîptuirea acestuia duce la apariția unei
alte nevoi.
Principiul educațional expus este valabil și pentru r ealizarea educației religioase, pregătindu -se
în acest se ns climatul necesar dezvoltării sentimentului religios, a bunătății inimii și a conștiinței
moral – religioase. Pentru că există o legătură între educația senzorială, practică și educația
religioasă , Maria Montessori a demonstrat acest lucru prin înființarea unei biserici a copiilor, pe
măsura și în funcție de nevoile acestora. Deprinderile formate in sala de curs erau antrenate aici
într-un cadru special concepute pentru ei. ,,Religioși și liberi în operațiile lor intelectuale și în
munca pe care metoda noastră le -o oferă -spune pedagogu l italian – ei își clădesc spirite puternice,
robuste ca și corpurile lor ce sunt bine hrănite.Sunt atăt de capabili de a distinge între lucrurile
naturale și supranaturale, încât această intuiție ne face să credem că ar fi o perioadă senzitivă
religioasă ”( apud Cucoș, 1999, p. 66).

22

CAPITOLUL AL III – LEA
CONȚINUTURI ALE EDUCAȚIEI RELIGIOASE ABORDATE
INTEGRAT ÎN GRADINIȚĂ

1. Proiectărea activității de ed ucație religioasă în grădiniță

Idealul educației religioase este unul integralist, el constă în ,, a cultiva toate forțele de care
dispune omul ca ființă psihofizică, precum și valorile ideale menite să inspire pe cele dintâi și să
le dea direcție” (Radu, 1990, p. 32).
Scopul educativ al activității de religie în grădini ță are dublu caracter informati v și formativ, cu
mențiunea că, pentru etapa de vârstă preșcolară este im perios necesar să se pună accent pe
componenta formativă.
Conținutul informativ al educației religioase trebuie să cuprindă aspectele esențiale ale religiei:
informații cu privire la crearea lumii, cunoștințe despre viaț a și activitatea Mântuitorului C ristos,
despre Biserică, despre faptele bune etc.
Rolul formativ al educației religioase urmărește pregătirea morală și spirituală a copilului prin
dezvoltarea rațiunii, voinței și sent imentului acestor a (Șebu, Opriș , 2000, p. 42). De aceea educația
religioasă trebuie să înceapă cât mai devr eme, în primii ani ai copilăriei ,,pentru a fortifica trăirea
și conștiința religioasă ” (Cucoș, 2009, p. 103).
Componenta formativă a educației reli gioase la preșcolar trebuie să primeze și să vizeze
însușirea deprinderilor moral -religioase, a comportamentelor concordante cu val orile credinței
creștinești și a atitudinilor corelate acestora.
Profesorul Constantin Cucoș (2009, p. 238) consideră că „scopul educativ al Religiei se
concretizează prin:
• înfiriparea, dezvoltarea și întreținerea sentimentului religios la copii și tineri;
• formarea unor deprinderi de a gândi și făptui în spiritul normelor creștinești;
• formarea unei coeziuni la nivelul comunitar pe baza principiilor morale creștine și a
tradițiilor neamului nostru.”
Obiectivele sau competențele educaționale ale educației religioase în grădiniță vizează
achizițiile ce urmează a fi însușite și care sunt redate sub forma unor comportament e vizibile,
concrete, măsurabile și observabile, derivate din scopul educativ. Pentru această etapă se
recomandă a dezvolta comportamente care determină atitudini prosociale și morale, cum ar fi:
altruismul, empatia, prietenia, respectu l și acceptarea .

23
Reușita oricărui act didactic și progresul educativ al copiilor sunt garantate de o cât mai bună
anticipare și o planificare a situațiilor de învățare cât mai exacte.
Planificarea și implicit proiectarea activității didactice, în general, reprezintă ansamb lul
proceselor și operațiilor anticipative, care să asigure acesteia un caracter sistematic, rațional și o
eficiență sporită.
Proiectarea activităților de educație religioasă din grădiniță reprezintă premiza unui demers
reușit, având valoare de ghid în co nceperea și desfășurarea situațiilor de predare -învățare -evaluare.
În construcția unei situații de învățare de tipul unei activități de religie din grădiniță, trebuie să
se parcurgă urm ătoarele procese și operații:
• stabilirea obiectivelor generale;
• alegerea resurselor și a condițiilor de desfășurare a procesului de instruire;
• organizarea și pregătirea conținutului procesului instructiv -educativ;
• operaționalizarea obiectivelor activității și identificarea tipurilor de comportamente
vizate;
• alegerea s trategiei (metode, mijloace, forme de organizare) în funcție de tipul activității;
• determinarea modalităților de evaluare a activității (Gherghina – coord., 2007, p. 160).
Activitatea de educație religioasă din grădiniță urmărește aceiași pași în demersu l de proiectare
ca orice altă activitate de nivel preșcolar, ținând cont de particularitățile de vârstă ale copiilor și de
posibilitățile lor reale de înțelegere, cu mențiunea respectării principiilor specifice disciplinei:
predarea să fie naturală, intere santă , durablă și temeinică, intuitivă, activă , eclesiologică și
cristocentrică ( Pal, 2008, p. 25) .
Metodele didactice sunt selecționate de cadrul didactic și sunt utilizate în funcție de nivelul și
trebuințele sau interesele copiilor, în vederea asimilăr ii temeinice a cunoștințelor, a trăirii valorilor,
a stimulării spiritului creativ. M etodele permit profesorului să se manifeste ca purtător competent
al conținuturilor învățământului și ca organizator al procesului instructiv -educativ (Cucoș, 2006 ,
p. 286 ).
Metodele didactice reprezintă căi sau mijloace prin intermediul cărora se realizează obiectivele
propuse în procesul instructiv -educativ. Fiecare disciplină de învățământ își are metodele ei
specifice. Alegerea unei metode constituie o decizie important ă pentru procesul de învățământ și
se face având în vedere finalitățile educației, particulartitățile de vârstă ale copiilor, conținutul
procesului educativ, caracteristicile individuale ale copiilor, în funcție de mijloacele utilizate, de
experiența și com petența didactică a profesorului
În activitățile de învățare privind educația religioasă din grădiniță se bazează pe folosirea mai
multor metode și tehnici caracteristice învățământului preșcolar, însă adaptate specificului acestei
discipline. Astfel, se pot folosi:

24
– metode expozitive (povestirea sau le ctura, explicația, descrierea) ;
– metode interogative (conversa ția euristică, problematizarea) ;
– metode de cunoaștere a realității religioase (observarea directă a lumii înconjurătoare,
studiul de caz, exempl ul, rugăciunea) ;
– metode fundamentate pe acțiune (jocul, dramatizarea, exercițiul).
Mijloacele de învățământ reprezintă resursele materiale (instrumente) ale procesului de
învățământ, care facilitează comunicarea, înțelegerea, însușirea cunoștințelor, form area
priceperilor și deprinderilor, contribuie la crearea situațiilor de învățare, la favorizarea unei învățări
rapide, conștiente, accesibile, sistematice și temeinice, la fixarea cunoștințelor sau la evaluarea și
aplicarea cunoștințelor în practică. Mijl oacele de învățământ solicită și susțin operațiile g ândirii,
stimulează căutarea și cercetarea, dezvoltă imagin ația și creativitatea copiilor (apud Santi, 2014,
p. 80 ).
Mijloacele de învățământ au un aport pozitiv asupra învățării, deoarece vin să suplim enteze
explicațiile verbale, oferă un suport intuitiv și îi familiarizează pe copii cu realitatea mai greu
observabilă. Eficiența utilizării mijloacelor de învățare ține de capacitatea profesorului de a le
alege și a le folosi oportun .
În activitățile de r eligie evaluarea urmărește nu atât însușirea unor cunoștințe, cât mai ales
formarea unor competențe și deprinderi moral -religioase. Este dificil de cuantificat achizițiile
dobândite de copii, mai ales când vorbim despre religie, deoarece comportamentul pre școlarilor
se modifică treptat, în timp .

2. Conținuturile ed ucației religioase în grădiniță

Conținuturile educației religioase din grădiniță vor fi selectate în raport cu particularitățile de
vârstă ale copiilor, cu nivelul de dezvoltare a gândirii lor, cu specificul activității din grădiniță și
în raport cu obiectivele propuse. Astfel, conținuturile vor fi generale, vor viza însușirea de
competențe și formarea de deprinderi religioase, asigurând optimizarea cunoașterii învățăturii de
credință și a moral ei creștine.
Pașii care trebuie urmați în stabi lirea conținutului învățării elementelor de educației religioase
sunt:
– delimitarea și ordonarea unităților informaționale (capitole, subcapitole, teme);
– identificarea elementelor fiecărei unități de în vățare;
– organizarea conținutului pe activități;
– accesibilizarea conținutului în funcție de capacitățile copiilor și de ritmul de însușire a lui;
– ordonarea logică a conținutului, ierarhizarea noțiunilor (Gherghina -coord., 2007, p. 161).

25
Rolul e ducatoarei privid alegerea conținuturilor religioase , este unul extrem de important,
întrucât ea trebuie să cântărească cât și cum trebuie să ofere copiilor pentru a le trezi interesul și
pentru a le susține dorința de cunoaștere și motivația la cote ridi cate. Succesul unei activități de
educație religioasă depinde foarte mult de factorul uman care realizează acest demers, de cât de
mult pune în practică ceea ce susține teoretic și de câtă dragoste și credință are în suflet și este
capabil să împărtășească și altora.
Proiectarea unei activități ce conține elemente de educație religioasă presupune realizarea unei
concordanțe între obiective, scopuri, metode, materiale, mijloace, experiențe, exerciții de învățare
și evaluarea rezultatelor. Pentru o astfel de activitate am ales spre exemplificare un proiect de
activitate integrată pentru grupa mare ce se desfășoară în gră diniță pe parcursul unei zile. Pentru
însușirea de competențe și formarea de deprinderi moral – religioase am ales spre exmplificare un
Opțion al de Educație religioasă ce se desfășoare în decursul unui an școlar.

2.1 Proiect de activitate integrată ,, În așteptarea Sfântului Nicolae”

GRUPA : Mare
TEMA ANUALĂ DE STUDIU : „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ : ,,În aște ptarea Sfântului Nicolae ”
TEMA ACTIVITĂȚII INTEGRATE : ,,Sfântul Nicolae – prietenul copiilor”
TIPUL DE ACTIVITATE : mixt
COMPETENȚE GENERALE:
II. Dezvoltarea socio -emoțională
2.Manifestarea unor comportamente prosociale , de acceptare și respectare a diversității ;
4. Manifestarea autocontrolului și a expresivității emoționale ;
III. Capacități și atitudini de învățare
3. Activarea și manifestarea potențialului creativ.
IV. Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scierii:
1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare.
COMPETENȚE SPECIFICE:
II. 2.4. Manifestarea empatiei față de celelalt e personae din mediul apropiat ;
II. 4.1. Recunoașterea și exprimarea emoțiilor de bază;
4.2. Exersarea unor abilități de autocontrol emoțional.
III.3.1. Manifestarea creativității în activități diverse;

26
3.3. Dezvoltarea creativității prin activități artistico -plastice, muzicale și practice, în
conversații și pov estiri creative.
IV.1.1. Exersarea ascultării active a unui mesaj pentr u înțelegerea și receptarea (comunicare
receptivă ) ;
1.2. Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin va lorificarea ideilor, emoțiilor,
semnificațiilor, etc. (comunicare expresivă) ;
2.1. Comunicarea clară a unor idei, nevoi, acțiuni, emoții proprii .
SCOPUL ACTIVITĂȚII : Cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor specifice poporului român
legate de venirea lui Moș Nicolae; formarea virtuților creștine și cultivarea unui comporta ment
bazat pe generozitate și dragoste față de semeni;
Stimularea creativității, a inteligențelor multiple, a lucrului în echipă, a cooperării și toleranței;
dezvoltarea capacității de observare, descoperire, analiză și sinteză.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
JAL A1:
O1. să completeze scrisoare pentru Moș Nicolae trasâ nd semne grafice ;
O2. să utilizeze lupa pentru observarea ghetelor ;
O3. să lustruiască ghetele colegilor folosind perii sau lavete ;
O4. să construiască sacul moșulu i utilizând piesele de lego ;
JALA 2:
O5. să respecte regulile de joc;
O6. să participe activ la jocul de mișcare ;
O7. să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă.
DOS :
O8. să precizeze mesajul poveștii, acela de a fi darnici și buni asemenea Sfântului Nicolae;
O9. să identifice situații în care se pot comporta și ei asemeni Sfântului Nicolae;
O10. sǎ exprime prin cuvinte stǎrile emoționale provocate de întâmplǎrile poveștii;
O11. să -și exprime dorințele și sentimentele față de Sfâ ntul Nicolae ;
O12. să realizeze lucrarea folosind tehnici și materiale potrivite .
DEC :
O13. să mențină o poziție corectă a corpului în timpul activității ;
O14. să folosească corect instrumentele și mate rialele de lucru;
O15. să finalizeze lucrarea în timpul dat.
STRATEGIA DIDACTICĂ :
 Metode și procedee : conversația, expunerea , observația, explicația, demonstrația,
îndemnul moral, exercițiul , învățarea prin cooperare, problematizarea, turul galeriei.

27
 Mijloace de învățământ : creioane colorate, păpuși pentru teatru, panou pentru teatru,
carte de povești, CD, calculator, fișe de muncă independentă, lipici , acuarele , sclipici .
 Forme de organizare : frontal, individual, pe grupe .
MODALITĂȚI DE E VALUARE:
1. Analiza produselor activității copiilor
2. Convorbirea cu scop evaluativ
CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ABORDATE : Activitate integrată → JALA
+ ADE ( DOS , DEC ) + ADP
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
I. ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
 ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ ,, Sfântul Nicolae – prietenul copiilor”
 Salutul: ,, Bună dimineața, dragi copii, bine ați venit la grădiniță !”
 Prezența: Să vedem, oare cine nu a venit astăzi?
 Calendarul naturii: Cum este vremea astăzi?
 Noutatea zilei: Șemineul frumos decorat pe care este așezată Icoana Sf. Nicolae
 RUTINE : ,, În fiecare zi, o faptă bună” – deprinderea de a oferi ajutorul celor îl ca re
solicită ;
 TRANZIȚII – deplasarea pe centre, organizarea expoziției cu lucrările realizate de către
copii, exercitii de invior are, versuri ritmice.
 „ Moș Nicolae ” – Poezie
 ,,Știi la noapte cine vine ? ”- joc muzical
II. ACTIVITĂȚI LIBER -ALESE
 JALA 1
 Bibliotecă : ,,Scrisoare către Moș Nicolae” – trasare de semne grafice
 Știință : ,,Ghetuțe vechi și noi” – observare
 Joc de rol : ,,De-a cizmarii” – lustruirea ghetuțelor
 Construcții : ,,Sacul lui Moș Nicolae” – construcții prin alăturare și suprapunere;
 JALA 2
 Joc de mișcare ,,Cursa spiridușilor darnici ”
III. ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE
 DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE – Elemente d e educație religioasă
 ,,Povestea Sfântului Nicolae ” – Povestirea educatoarei
 DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV – Activitate artistico – plastică
 ,, Chipul Sfântului Nicolae ”- pictură în contur.
RESURSE : Umane: educatoarea și grupa de copii

28
Temporale: 90 minu te
 MATERIAL BIBLIOGRAFIC
• Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), 2009, București, Didactica
Publishing House
• Șebu, Sebastian, Opriș, Monica, Opriș, Dorin, 2000, Metodica predării religiei , Alba
Iulia, Editura Reîntregirea
• Cucoș, Constantin, 1999, Educația religioasă , Iași, Editura Polirom
• Laborator preșcolar, Ghid metodologic , 2002, București, Editura V&I Integral
• Revista Învățământului Preșcolar , 2013, nr. 3 – 4, București, Editura Arlequin

SCENARIUL ZILEI
Ziua va debuta cu întâlnirea d e dimineață , în care educatoarea, pentru a constitui un model de
comportament, zâmbește, îi privește pe copii și transmite căldură rostind versurile : În fiecare
dimineață s -avem gândul bun pe față (trecem palmele peste față) / Către soare să privim (desf acem
brațele în formă de cerc, privim în sus) / Iubire să dăruim (strângem bratele spre piept și apoi le
desfacem) / De gând rău, să ne ferim (măna alungă gândul rău) / S -adunăm doar bucurie!
(strângem brațele spre piept și apoi le desfacem) / Și -n lume s -o răspândim!(sărim în sus cu brațele
desfăcute) / Și -atunci orișice copil, în fiecare dimineață / Are gândul bun pe față! (trecem palmele
peste față)”.
Salutul : ,, Bună dimineața, dragi copii, bine ați venit la grădiniță !”. Copiii se vor saluta în
lanț unii pe ceilalți : ,,Bună dimineața Andrei, mă bucur că ești aici !” (sunt așezați în semicerc
pentru a exista contact v izual între toți membrii grupei).
Prezența : Se face prezența la Copăcelul prezenței, prin intermediul versurilor: ,,Dimineața a
sosit / La grădiniță am venit / Cu toții ne -am veselit / Cine oare n -a venit?” Copiii sunt reprezentați
sub formă de fulgi de nea , cei prezenți vor fi așezați în coroana copacului, iar cei absenți vor sta
jos, pe zăpadă.
Calendarul naturii : Cum este vremea ast ăzi ? Ce zi a saptămânii ? Care lună din an ? Se va
completa calendarul naturii specificăndu -se ziua, luna, anotimpul, dar și starea vremii .
Noutatea zilei se prezintă sub formă de surpriză. Din sosetele agățate la șemineu l frumos
decorat se scoate icoana Sf. Nicolae. Se poartă o mică di scuție despre Sf.Nicolae , iar copiii sunt
întrebați ce fapte bune au făcut în ultima perioadă și ce rugăciun si cunosc. Astfel descoperă ce
activități le ce le vor desfășura pe parcursul zilei.
Jala 1. Copiii intuiesc mat erialele de la fiecare centru, ascultă cu atenție cerințele educatoarei
și sarcinile pentru fiecare dintre centre, așezându -se la centrul la care vor să lu creze. Astfel:

29
Bibliotecă : ,,Scrisoare către Moș Nicolae ” – sunt pregătite foi A4 , carioci, creioane colorate,
cutie pentru scrisori, plicuri, fotografii, timbre din care vor pregăti scrisoarea către Moș Nicolae.
Știință : ,, Ghetuțe vechi și noi” – sunt pregătit e pe măsuțe ghete vechi și ghete noi, lupe pentru
a observa și analiza ghetele, reviste c u încălțăminte, tălpici.
Joc de rol : ,, De -a cizmarii” – au la dispoziție ghetuțele lor dar și pe cele ale colegilor lavete,
perii, materiale textile, șervețele umede, pe care le vor utiliza la lustruirea ghetelor .
Construcții : au la dispoziție cuburi din plastic din care vor realiza sacul lui Moș Nicolae .
Copiii sunt supravegheați și îndrumați , se oferă exlicații suplimentare acolo unde este nevoie.
După ce au îndeplinit sarcinile, se face o scurtă evaluare : s e trece pe la fiecare centru, iar copiii
prezintă ce au avut de făcut. Evaluarea se va realiza printr -o expoziț ie de lucrări.
Tranziția „ Moș Nicolae ” – poezie ,, Noaptea – când copiii dorm / Tiptil, să nu -i scoale din
somn, / Moș Nicolae cel Sfânt / Se c oboară pe pământ / Vine -ncet pe la ferestre / Și se uită de sunt
ghete. / Ghete mici de copilași / Și copii buni, drăgălași ! / Apoi, din sacul lui cel mare / Împarte
bunătăți ce are: / Și-n fiecare gheată mică, / Moșul pune -o părticică / De bomboane, cioc olată, /
Ce-a adus și altădată / Copilașilor cuminți, Care -ascultă de părinți; / Iar la cei răi – o nuia lungă,
/ Pân' la anul să le -ajungă ! ”
Copiii vor merge la baie, iar după ce se întorc se continuă activitățile pe domenii experențiale
– mai întâi Domeniul Om și societate , unde în cadrul Elementelor de educație religioasă vor
asculta povestea Sfântului Nicolae care se va realiza cu ajutorul unui teatru de păpuși. În continuare
copiii vor primi fișe de lucru ș i vor picta în contur chipul Sfântului Nicolae . După finalizarea temei,
lucrările se vor expune și se vor analiza ( turul galeriei).
Tranziția „ Știi la noapte cine vine ? ” – cântec
Jala 2. Se va derula un joc de mișcare numit “Cursa spiridușilor darnici”. Copiilor le vor fi
prezente sarcinile ș i regulile de joc. Se vor forma două echipe. Echipa spiridușilor roșii și echipa
spiridușilor albaștrii. Cu un săculeț vor fi astăzi ajutorul moșului și va lăsa la casa celor trei fete și
a bătrânului lor tată câte un galben, ajunși la final vor înmâna săc ulețul următorului copil, tot așa
până vor termina proba. După încheierea primului joc vom trece la următorul :„ Joc muzical ”.
Copiii sunt așezați în semicerc, După finalizarea jocului copiii sunt invitați să descopere cadourile
din ghete. Activitatea se va încheia cu bucuria pe care o au copiii că au dăruit și cea pe care o
transmit la primirea darurilor.

30
PROIECT DIDACTIC
JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER ALESE I

Grupa: Mare
Tema anuală de studiu: ,, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Tema săptămâna lă : ,, În așteptarea Sfântului Nicolae ”
Titlul activității: ,, Sfântul Nicolae – prietenul copiilor ”
Tema activității :
 Bibliotecă – tema – ,,Scrisoare către Moș Nicolae”
 Știință – tema – ,, Ghetuțe vechi și noi”
 Joc de rol – tema – ,, De -a cizmarii”
 Construcții – tema -,, Sacul lui Moș Nicolae”
Categoria de activitate : Jocuri și activități liber alese (etapa I )
Tipul activității: Consolidare
Scopul activității: Consolidarea relațiilor de prietenie, colaborare, încredere, respect între copii și
stimularea capacității preșcolarilor de a reflecta realitatea prin joc;
Obiective operaționale :
O1 .să denumească materialele pe care le au pe masă;
O2. să completeze scrisoare pentru Moș Nicolae trasănd semne grafice ;
O3. să u tilizeze lupa pentru observarea ghetelor ;
O4. să lustruiască ghetele cole gilor folosind perii sau lavete ;
O5. să construiască sacul moșului utilizând piesele d e lego.
Strategii didactice :
Metode și procedee : conversația, explicați a, demonstrația, exercițiul;
Mijloace de învățămînt : foi A4 , carioci, cutie pentru scrisori, plicuri, timbre, fotografii ale
copiilor, creioane colorate, ghete uzate, ghete noi, lupe, reviste cu încălțăminte, pastă de lipit,
pensule, ghete de diferite modele și mărimi, materiale textile, lavete, perii, rafturi pentru
încălțăminte, șervețele umede, șorțulețe, cuburi din lemn și plastic, .
Forme de organizare : pe centre, individual
Durata: 30 min.
Bibliografie : Culea, L., Sesovici, A., Grama,F., Plet ea, M., Ionescu, D., Anghel, N., 2008.
Activitatea integrată în grădiniță. Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar
Editura Publishing House , București
Laborator preșcolar, Ghid metodologic , 2002, București, Editura V&I Integral

31
Desfășurarea activității
Secvențele
activității
Conținutul instructiv –
educativ Strategia didactică
Evaluare Ob
op Metode și
procedee Mijloace
de
învățământ Forme de
organizare

1. Moment
organizatoric Se pregătește cadrul și
materialele necesare
desfășurării jocurilor și
activităților liber alese în
funcție de cele patru centre
de interes.
Frontal

2. Captarea
atenției

O1

,,Copii pentru astăzi v -am
pregătit mai multe centre de
interes cu mate riale
corespunzătoare temei
,,Sfân tul. Nicolae – prietenul
copiilor”
Se intuiesc materialele de la
fiecare centru de interes
împreună cu copiii și se
urmărește ca aceștia să le
recunoască și să le
denumească

Conversația

Materialele
de lucru

Frontal

Capacitatea
de a den umi
materialele
de la fiecare
centru de
interes
3.Anunțarea
temei și a
obiectivelor Se anunță tema și obiectivee
fiecărui centru de interes .
Explicația
Frontal

4. Dirijarea
învățării

O2

Copiii sunt dirijați la
centrele de interes în funcție
de necesitatea fiecăruia,
astfel încât activitatea să se
dsfășoare la toate centrele
pregătite.
La centrul Bibliotecă sunt
pregătite foi A4 , carioci,
creioane colorate, cutie
pentru scris ori, plicuri,
fotografii ale copiilor,
timbre din care vor pregăti
scrisoarea către Moș
Nicolae. Copiii vor folosi
toate aceste materiale pentru
a concepe o scrisoare către
moșul, realizâ nd diferite
semne grafice, vor trece
expeditorul și destinatarul
după care va pune un timbru
pe scrisoare, dacă dorește va
putea face un desen pe
scrisoare, își va lipi
fotografia iar apoi o va
introduce în cutia poștală
pentru a fi trimisă către Moș
Nicolae pentru ca în
dimineața de 6 decembrie
fiecare s ă își primească
cadoul dorit. (Anexa 1)
Conversația

Explicația

Exercițiul

Lucrul
individual Foi A4

carioci

cutie pentru

scrisori

plicuri

timbre

fotografii
ale copiilor

creioane
colorate

ghete uzate

ghete noi
lupe

reviste cu
încălțăminte

pastă de
lipit

pensule

Individual

Pe centre

Capacitatea
de a
completa
scrisoare
pentru Moș
Nicolae
trasănd
semne
grafice

32

O3

O4

O5 La centru Știință vor găsi
pregătit pe masă ghete vechi
și ghete noi, lupe pentru a
observa și analiza ghetele,
reviste cu încălțăminte,
tălpici. Copiii vor studia și
analiza ghetele, tălpile lor
formele care sunt pe tălpile
ghetelor, vor studia cu lupa
tălpicile care sunt în ghete
pentru a ști cât de rezistente
sunt ghetele moșului, dacă el
poate ajunge la noi sau are
nevoie de ghete noi
(Anexa 1) .
La centrul Joc de rol au la
dispoziție ghetuțele colegilor
lavete, perii, materi ale textile
pe care le vor utiliza la
lustruirea ghetelor . Pentru
ca moșul să poată pune cât
mai multe cadouri în ghete,
acestea trebuie să fie foarte
curate și lustruite. Copiii vor
folosi lavetele, periile,
pentru a lustrui ghetuțele atât
pe ale lor c ât și pe cele ale
colegilor în felul acesta vor
face o faptă bună și moșul îi
va vedea. După ce ghetele
vor străluci de curățenie,
copiii le vor așeza în forma
unei ghete mari ca moșul să
le observe pe fiecar e și să
lase un cadou în ele.
La centrul Const rucții au la
dispoziție cuburi din plastic
din care vor realiza sacul în
care vom așeza jucăriile pe
care le vor confecționa cei
de la centrul manipulative.
Prin îmbinare, suprapunere
și alăturare vor construii un
sac mare în care moșul va
pune cât mai mu lte cadouri
pentru a le dărui copiilor
cuminți.
ghete de
diferite
modele și
mărimi

materiale
textile

lavete

perii

rafturi
pentru
încălțăminte

șervețele
umede

șorțule țe

cuburi din
plastic

Capacitatea
de a utiliza
lupa pentru
observarea
ghetelor

Capacitatea
de a lustrui
ghetele
colegilor
folosind
perii sau
lavete ;

Capacitate a
de a
construi
sacul
moșului
utilizând
piesele de
lego.

5. Obținerea
performanței
Se va realiza evaluarea
impreună cu educatoarea și
copii i pe fiecare
centru.Copiii vor denumi
tehnicile de lucru, explicând
colegilor ce au realizat. Convers ația
Explicația

Frontal

Turul
galeriei
6. Încheierea
activității Se fac aprecieri verbale
colective și individuale
asupra efortului depus de Convesația Stim ulente
Frontal

33
către copii în realizarea
lucrărilor cât și asupra
modului de a se comporta la
activitate .

PROIECT DIDACTIC
Grupa : Mare
Tema anuală de studiu: ,, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Tema săptămânală : ,, În așteptarea Sfântului Nicolae ”
Tema activității : ,, Sfântul Nicolae – prietenul copiilor ”
Categoria de activitat e : Activitate integrată
Tipul activității: însușire de noi cunoștințe / formare de priceperi și deprinderi
Componenț a activității : Domeniul Om și Societate – Elemente de educație religioasă
Domeniul Estetic și creativ – Activitate artistico -plastică
Mijloc de realizare : 1. DOS -,, Povestea Sfântului Nicolae” – povestirea educatoarei
2. DEC –,,Chipul Sfântului Nicolae” – pictură în contur
Scopul activității: Însușirea cunoștințelor despre viața Sfânt ului Nicolae, ca model de
comportament creștin;
– Dezvoltarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de
sine și față de ceilalți.
Obiective operaționale : la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
O1. să identifice situații în care se pot comporta și ei asemeni Sfântului Nicolae ;
O2. să precizeze mesajul poveștii, acela de a fi darnici și buni asemenea Sfântului Nicolae;
O3. să realizeze lucrarea folosin d tehnici și culori potrivite ;
O4. sǎ exprim e prin cuvinte stǎrile emoționale provoca te de întâmplǎrile poveștii;
O5. să-și exprime dorințele și sentimentele față de Sfântul Nicolae ;

Strategii didactice :
Metode și procedee : conversația, explicația, povestirea, instructajul, exercițiul, jocu l, munca
independentă, îndemnul moral, turul galeriei;
Mijloace de învățământ: păpuși pentru teatru, panou pentru teatru, carte de povești, CD,
calculator, fișe de muncă independentă, acuarle, pensoane, sclipici;
Forme de organizare : frontal, individua l
Durata: 30 min.
Bibliografie :
• Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), 2009, București, Didactica
Publishing House

34
• Șebu, Sebastian, Opriș, Monica, Opriș, Dorin, 2000, Metodica predării religiei , Alba
Iulia, Editura Reîntregirea
• Cucoș, Constantin, 1999, Educația religioasă , Iași, Editura Polirom
• Laborator preșcolar, Ghid metodologic , 2002, București, Editura V&I Integral
• Revista Învățământului Preșcolar , 2013, nr. 3 – 4, București, Editura Arlequin

Desfășurarea activității

Secve nțele
activității
Ob
op Conținut
instructiv –
educativ Strategia didactică

Evaluare Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare
1.Moment
organizatoric

Crearea
condițiilor
necesare bunei
desfășurări a
activității,
pregătirea
materialui
didactic. Frontal
2.Captarea
atenției Copiii vor
descoperi
despre ce
discutăm astăzi
răspunzând la o
ghicitoare:
Lin sosește în
odaie,
Și-n ghetuțele
curate,
Încep iute să
se-arate,
Daruri multe,
îmbelșugate.
Ia ghicește tu
acum,
Cine -i moșu l
ăsta bun?
R: Moș Nicolae
Surpriza :
apariția unui
panou de teatru.
Rugăciunea :
Înger, îngerașul
meu! (Anexa 2)

Conversația

Momentul
surpriză

Panou de
teatru

Frontal

Observarea
comporta –
mentului
copiilor

3. Anunțarea
temei și a
obiectivelor Se anunță tema
și obiectivele în
termeni
accesibili
copiilor: Astăzi
veți asculta o
poveste

Explicația

Front al

35
frumoasă
despre bunătate
și dăr nicie și
vom încerca și
noi să-i urmăm
exemplul Sf.
Nicolae.

4. Dirijarea
învățării
O1

O2 Copiii vor
asculta
,,Povestea
Sfântului
Nicolae”
(Anexa 2)
Educatoarea va
expune
povestea,cu
ajutorul unor
marionete
introducând
copiii în lumea
poveștilor
După
încheierea
poveștii se
adresează o
serie de
întrebări
copiilor: –
– Cum s -a
numit povestea
noastră?
– Câte fete avea
bătrânul?
– De ce voia el
să le vândă?
– Cine a fost cel
care le -a salvat
pe fete?
– Cine era Moș
Nicolae?
– Ce a adus el?
– Ce ne aduce
nouă?
– Ce învățăm
noi din aceast ă
poveste?
După
încheierea
poveștii copiii
sunt invitați la
măsuțe

Povestirea

Conversația

Îndemnul
moral

Păpuși
pentru teatru

Panou pentru
teatru

Carte de
povești

Cd

Calculator

Capacitatea
de a
identi fica
situații în
care se pot
comporta și
ei asemeni
Sfântului
Nicolae.

Capacitatea
de a reține
mesajul
poveștii,
acela de a fi
darnici și
buni
asemenea
Sfântului
Nicolae;
5. Obținerea
performanței

O3 Copiii se așează
la mese, unde
vor int ui
materialele
pentru pictură, Explicația

Fișe de lucru

Acuarele Front al

Capacitatea
de a realiza
lucrarea

36
denumindu -le
pe fiecare.Cu
aceste materiale
se va reliza
,,Chipul
Sfântului
Nicolae”.Se
prezint ă și se
analizează
planșa model
(Anexa 3)
– Ce culori sunt
prezente în
această planșă?
Se explică și se
demonstrează
modul de lu cru:
– Trebuie să
Aplicați cu grijă
acuarela pentru
a nu depăși
conturul.
Se realizează
câteva exerciții
de încălzire a
mușchilor mici
ai mîinilor:
,,inchidem și
deschidem
pumnii, învârtim
morișca,
cântăm la
pian.”
Se realizează
tema pe fond
muzical.
Copii i sunt
supravegheați
indeaproape și
li se oferă
explicații la
nevoie. După
finalizare
lurările sunt
expuse pe un
panou.

Conversația

Lucrul
individual

Exercițiul

Pensule

Șervețele
umede

Individual folosind
tehnici și
culori
potrivite.

Turul
galeriei
6.Asigurarea
retenției și a
transferului
O4

– Ce învățăm
noi de la Moș
Nicolae?
– Cum v -ați
simțit, bucuroși
sau triști, cand
ați auzit în
poveste ca un
om era sărac?
– Cum v -ați
simțit, bucuroși Conversația

Spiriduș de
pluș Frontal

Capacitatea
de a exprima
prin cuvinte
stǎrile
emoționale
provocate de
întâmplǎrile
poveștii

37

O5 sau triști, când
ați aflat ca Moș
Nicolae le -a
adus galbeni
familiei?
Educatoarea îi
invită pe cei
care vor să
povestească o
întâmplare în
care ei au ajutat
pe cineva.
Se va realiza un
joc :,, Mesaj
către Moș
Nicolae ”:
Așezați în
semicerc, copiii
vor trece din
mână în mână,
de la unul la
celălalt, un
spiriduș de
pluș. Când
educatoarea
spune „Stop”
copilul va
trebui să spună
ce dorește să
primească de la
Moș Nicolae. Exercițiul

Jocul

Individual

Capacitatea
de a-și
exprima
dorințele și
sentimentele
față de
Sfântul
Nicolae
7. Încheierea
activității Se fac aprecieri
asupra
activității
desfășurate.
Activitatea se
va încheia cu
bucuria pe c are
o vor transmite
copiii la
primirea
darurilor și
mulțumiri le
adresate lui
Moș Nicolae.
Conversația Stimulente Frontal

38
PROIECT DIDACTIC
Grupa : Mare
Tema anuală de studiu: ,, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Tema săptămânală : ,, În așteptarea Sfântului Nicolae ”
Tema activității : ,, Sfântul Nicolae – prietenul copiilor ”
Categoria de activitate : Jocuri și activități liber alese (etapa a II a )
Mijloc de realizare : Joc de mișcare ,, Cursa spiridușilor darnici ”
Scopul activității: Relaxarea organismului și crearea unei atmosfere de destindere prin mișcare
organizată și dezvoltarea deprinderilor psihomotrice însușite în diferite contexte.
Sarcina didactică : Dăruirea galbenilor celor trei fete sărace, dar și tatălui acestora .
Reguli de joc: Copiii trebuie să împartă galbeni dintr -un săculeț celor t rei fete sărace, începând
cu cea mare și terminînd cu tatăl fetelor .
Elemente de joc : aplauze, întrecerea, recompensa
Obiective operaționale :
O1. să respecte regulile de joc;
O2. să partici pe activ la jocul de mișcare ;
O3. să manifeste atitudini de cooperare, spirit de echipă.
Strategii didactice :
Metode și procedee : conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul
Mijloace de învățământ: punguța cu galbeni, Cd, calculator, stimulente
Forme de organizare : frontal, p e grupe
Durata: 30 min.
Bibliografie : Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), 2009 , București, Didactica
Publishing House
Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, 2002

Desfășurarea activității

Secvențele
activității Conținutul
instructiv –
educativ Strategia didactică
Evaluare Ob
op Metode și
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare

1. Moment
organizatoric Crearea
condițiilor
necesare și
ambientului optim
bunei desfășurări
a activității.

Frontal

39
2. Captarea
atenției
,, Deoarece ați
fost atenți și ați
rezolvat toate
sarcinile de până
acum, în
continuare mai
aveți o singură
sarcină aceea de
a-l ajuta pe
spiriduș să
împartă galbenii
familiei sărace.
Conversația

Frontal
Observarea
comporta –
mentului
copiilor

3. Anunțarea
temei și a
obiectivelor
Se anunță tema și
obiectivele în
termeni accesibili
copiilor: Astăzi
vom juca jocul :
,,Cursa
spiridușilor
darnici” și trebuie
să fiți atenți
pentru a înțelege
regul ile jocului.

Explicația

Frontal Observarea
capacității
de
menținere a
atenției

4. Dirijarea
învățării
O1

O2

O3
Se va desfășura
jocul distractiv:
“Cursa
spiridușilor
darnici”.
Sarcina
didactică :dăruirea
galbenilor celor
trei fete și tatălui
lor.
Elemente de joc :
aplauze,
întrecerea,
recompensa
Reguli de joc : Se
vor forma două
echipe. Echipa
spiridușilor roșii
și echipa
spiridușilor
albaștrii . Cu un
săculeț în mână
vor trece mai întâi
pe la casa fetei
cele mari a
bătrânului sărman
și îi va lăsa un
galben, apoi pe la
cea mijlocie, pe la
cea mică și la
final va trece pe la
casa bătrânului
pentru a -i lăsa și
lui un galben,

Conversația

Explicația

Demonstrația

Exercițiul

Explicația

Exercițiul

Cd

Calculator

Pe echipe

Frontal

Individual

Capacitatea
de a
respecta
regulile de
joc

Capacitatea
de a
participa
activ la
jocurile
distractive;

Capacitatea
de a
manifesta
atitudini de
cooperare,
spirit de
echipă

40

ajunși la final vor
înmâna săculețul
următorului copil,
tot așa până vor
termina pr oba.
Cu această ocazie
toți copiii au avut
posibilitatea de a
face o faptă bună
și vor fi
recompensați.
Muzica relaxanta
-Auditie muzicală
După momentul
distractiv copiii se
vor așeza pe
covor și vor audia
o muzica
relaxanta.
Voi crea un
ambient de
desti ndere și
relaxare pentru
copii.
5. Încheierea
activității Se apreciază
comportamentul
copiilor în
activitate, precum
și interesul
manifestat.
Convesația Stimulente
Frontal

41
ANEXA 1

Tema : ,,Scrisoare către Moș Nicolae”

Tema : ,, Ghetuțe vechi și noi”

42
ANEXA 2

Povestea lui Moș Nicolae

Trăia odată într -un sat îndepărtat un om foarte sărac care avea t rei fete. Casa în care trăiau
omul și cele trei fete era una foarte sărăcăcioasă. Fetele dormeau înghesuite în vatra sobei pentru
că era foarte frig în casă iar peste noapte focul se stingea. Tatăl lor muncea din greu dar în zadar,
nu câștiga decât să le a jungă pentru o pâine. Tatăl se gândea în fel și chip cum să își crească cele
trei fete până într -o zi când plănuii să -și vândă fetele celor care le va lua de neveste crezând că
astfel va duce un trai mai bun. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l -au înduplecat pe bătrânul
care nu mai avea nici o speranță că altfel o va duce mai bine. Sfântul Nicolae care era cardinal
pe atunci a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș,
el a așezat o pungă cu galbeni pen tru fata cea mare. Astfel ea a reușit să se mărite curând. Situația
sa repetat și în cazul surorii mijlocii, astfel că, atunci când i -a venit vremea și fetei mici, tatăl s -a
hotărât ca în noaptea dinaintea nunții să stea de pază. Tatăl îl văzu pe Sfântul Nicolae cum a
venit noaptea și a așezat o pungă cu galbeni lângă ușă într -o pereche de ghete ce erau uitate
afară. Cardinalul l -a rugat pe om să păstreze secretul, însă acesta nu a făcut -o și de atunci fiecare
sărac care primea ceva, îi mulțumea lui Nicol ae.
De aici a apărut obiceiul așezării ghetuțelor în noaptea de Moș Nicolae.
De atunci în noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede
copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându -le în ghetuțe, dulciuri și diverse cadouri .
Tot el este acela care -i pedepsește pe cei leneși și neascultători lăsându -le o nuielușă.

Înger, îngerașul meu
– Înger, îngerașul meu,
Ce mi te -a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Și mă învață să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă -mă mare
Eu sunt slab, t u fă-mă tare.
Și-n tot locul mă însoțește
Și de rele, mă păzește.
Amin!

43
ANEXA 3
,, Chipul Sfântului Nicolae ”- pictură în contur.

44

2.2 Opțional Educație r eligioasă ,,Să educăm prin credință ”

Grupa : Mare
Durata : 1 an școlar
Tipul opționalulu i: Curriculum la decizia grădiniței
Domenii experențiale implicate: DLC, DȘ, DEC, DOS.
Argument
Fiecare copil se naște cu un potențial religios dat, care trebuie dezvoltat de -a lungul întregii
vieți. Educația moral – religioasă trebuie să urmărească tocmai împlinirea a cestui deziderat, pentru
o dezvoltare armonioasă a copilului. Activitatea de educație religioasă din grădiniță contribuie la
formarea conduitei morale, dezvoltă empatia, altruismul, amplifică iubirea de semeni și față de
lumea înconjurătoare, aduce optimism, speranță, bunăvoie și bunătate.
Cercetările în domeniul psihologiei copil ului ne arată că educația moral – religioasă este posibilă
de la cea mai fragedă vârstă, iar vârsta preșcolară cu trăsăturile de voință și cara cter în formare, ne
îndre ptățesc să afirmăm că introducerea unor elemente de educație religioasă în grădiniță este un
lucru necesar. Începută în familie și continuată în grădiniță, educația religioasă formează
deprinderi de conduită cu ajutorul cărora , copii devin persoane desch ise comunicării cu Dumnezeu
și cu semenii.
Educația religioasă trebuie și poate fi începută de la grădiniță , pentru că primii ani ai copilăriei
sunt hotărâtori în formarea caracterului copilului.

COMPETENȚE GENERALE
• Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate, educarea abilității de a
intra in relație cu ceilalți;
• Formarea virtuților creștine și cultivarea comportamentului moral – religios .
• Educarea atitudinilor de toleranță între copiii care aparțin diferitelor culte .
• Identificarea uno r elemente de religie care defines c portretul spiritual al poporului roman;
COMPETENȚE SPECIFICE
• Aplicarea unor reguli de comportament moral -creștin în contexte de viață familiare
(familie, grădiniță, biserică, comunitate ).
• Analizarea caracteristicilor com portamentale ale unui bun creștin, pe baza valorificării
unor situații din viața de zi cu zi
• Explicarea semnificației unor evenimente religioase cunoscute ;
• Identificarea unor elementele de bază ale credinței religioase ;

45
• Cunoasterea si implinirea unor obice iuri specific e sarbatorilor religioase;
• Cunoa șterea ș i iubirea pentru Dumnezeu.
OBIECTIVE URMĂ RITE
Să afle despre existența lui Dumnezeu.
Să participe la manifestările tradiționale creștine.
Să recunoască modele de comportament creștin în faptele sfinților .
Să identifice principalele calități ale unui bun creștin.
Să se implice în acțiuni caritabile împreună cu familia și colegii.
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
• Memorizări
• Convorbiri
• Observă ri
• Învățare de cântece ș i colinde
• Lecturi dupa imagini
• Audierea unor lectur i din texte religioase
• Picturi , desene , colaje
• Confecționare de podoabe de Cră ciun
• Vizite la lăcaș urile sfinte, participarea la slujbe religioase
• Expoziț ii de lucrări plastic
CONȚINUTURI :
• Sfânta Biserică – Casa lui Dumnezeu;
• Dumnezeu – Tatăl cresc al tutur or;
• Semnul Sfintei Cruci – semnificație și importanță;
• Sfinții, prietenii lui Dumnezeu;
• Icoanele, ferestre către cer;
• Rugăciunea – mijloc de comunicare cu Dumnezeu;
• Viața Mântuitorului;
• Virtuți creștine (Anexa 7).
EVALUARE :
– Probe orale : j ocuri didactic e, convorbiri , concursuri.
– Probe scrise : e xpoziții cu lucrări le copiilor, album fapte bune/ fapte rele.
– Probe practice : joc de rol;
– Acțiuni umanitare în postul Crăciunului și al Paștelui, cu sprijinul părinților, pentru copiii
și locuitorii lipsiți ai cart ierului, precum și pentru persoanele internate în azilul de bătrâni;

46
– Susținerea de concerte de colinde la bise rică și în grădiniță ;
BIBLIOGRAFIE :
– Revista Învățământului Preșcolar , 2017, nr. 3 – 4, București, Editura Arlequin
– Lăsați copiii să vină la mine !, Micul Catehism,1994, București
– Magda, Leon,(2006). Pilde și povești creștin ortodoxe , București, Editura Mateiaș
– Săucă, I. (2000). Abecedarul micuțului creștin , București, Editura Didactică și
Pedagogică

PLANIFICA REA ACTIVITĂȚILOR

Nr
crt Luna Tema act ivității și
mijlocul de realizare Comportamente vizate Resurse
materiale
1.
Octombrie ,,Sfânta Biserică”
– observare
– vizită la Biserică – identificarea Bisericii drept casa
lui Dumnezeu;
– observarea bisericii în interior si
exterior, denumirea unor locuri si
obiecte din biserică și din exteriorul
ei : altar, icoane, candela, clopot,
cadelnita, potir, discul sfant. – biserica;
– icoane;
– pliante;
– ilustrații;
-cărți
bisericești.

2. ,,Dumnezeu are grijă de
noi”
– lectura educatoarei
– convorbire – conștientizarea că Dumnezeu este
Creatorul și ocrotitorul lumii văzute
și nevăzute;
– dezvoltarea dragostei și credinței
față de Dumnezeu. – Biblia
pentru copii
3. ,,Semnul Sfintei Cruci”
– observare – cunoașterea semnificației
Semnului Sfintei Cruci.
– executarea co rectă a semnului
Sfintei Cruci; – Sfânta
Cruce;
– imagini;
– Biblia
pentru copii.
4. ,,Puterea Crucii”
– lectura educatoarei – ascultarea cu atenție a poveștii;
– prezentarea ideilor principale. – carte cu
povești
5. Noiembrie

,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril”
– vizită la biserică;
– povestire – cunoașterea unor aspecte din viața
Sfinților;
– recunoașterea icoanelor cu Sfinții
Arhangheli. – icoane;
– imagini;
– cartea
,,Viețile
Sfinților”
6. ,,Ce sunt icoanele?”
– observare – observarea icoanelor;
– redarea semnificației acestora;
– recunoașterea icoanei
Mântuitorului și a Maicii
Domnului. – icoane;
– carte de
rugăciuni.
7 ,,Icoana – o scară către
cer”
– pictură (Anexa 1) – realizarea unor icoane cu ajutorul
tehnicilor învăț ate;

– carton;
– sticlă;
– acuarele;
– icoane;

47
8. ,, Sfântul Apostol Andrei”
– povestire – cunoașterea unor aspect din viața
Sfântului Andrei;
– recunoașterea icoanelor cu Sfântul
Andrei. – icoane:
– imagini;
– cartea
,,Viețile
Sfinților”
9 Decembrie ,,Sfântul Nicolae –
prietenul copiilor”
– povestire – cunoașterea unor aspecte din viața
Sfântului Nicolae;
– recunoașterea icoanelor Sfântului
Nicolae ;
– cunoașterea semnificației gestului
de a primi daruri in aceasta zi;
– cultivarea dorinței de a darui la
randul lor daruri din toata inima
celor aflati in suferințe si nevoi. – icoane;
– imagini;
– cartea
,,Viețile
Sfinților.
10. ,,NaștereaDomnului”
– lectură după imagini
,,Îngerașul” ,,Brăduțul de
Crăciun”
– lucru manual (Anexa 2) – cunoașterea evenimen tului ce
urmează a fi sărbătorit de Crăciun;
– crearea unor podoabe de Crăciun
folosind tehnicile învățate – icoane;
– imagini;
-carton
colorat,
11. ,, Colinde”
– audiție
– interpretare colinde – redarea corectă a colindelor;
– dezvoltarea unor sentimen te
specifice. – CD colinde;
– laptop
12. Ianuarie ,,Rugăciunea” – calea de a
vorbi cu Dumnezeu
– convorbire

,,Povestea șoricelului”
-lectura educatoarei – conștientizarea faptului că
rugăciunea este modul de avorbi cu
Dumnezeu;

– conștientizarea importan ței și
necesității rugăciunii în orice
moment al zilei și oriunde s -ar afla. – cărți de
rugăciuni;
– icoane;
– Biblia
pentru copii;
– carte cu
povești
morale.
13. Puterea rugăciunii ,,Un
om necredincios”
– lectura educatoarei – precizarea mesajului moral al
poveștii. – carte cu
povești
morale.
14. ,,Doamne, Doamne ceresc
Tată”
– memorizare – explicarea și familiarizarea cu
textul rugăciunii;
– formarea unor sentimente de
dragoste față de Dumnezeu – carte de
rugăciuni;
– imagini;
– icoane.
15. ,,Un col ț de rugăciune în
casa noastră”
– convorbire
,,Găsește diferențele”
– joc (Anexa 3 ) – cunoașterea importanței unui loc
de rugăciune în casa;
– identificarea colțului de rugăciune
din casa . – imagini;
– icoane.
16. Februarie ,,Rolul îngerilor. Rolul
înger ului păzitor”
– convorbire – recunoașterea rolului îngerului
păzitor.

– Icoană cu
înger;
– Biblia
pentru copii
17. Rugăciunea ,,Înger,
îngerașul meu”
– memorizare – explicare și familiarizarea cu textul
rugăciunii;
– memorizarea corectă și conștientă
a textului rugăciunii. – carte de
rugăciuni.

48
18. ,,Bunătatea ”
– lectura educatoarei – cunoașterea a cee ce înseamnă
bunătate ( milostenie ), a importanț ei
acesteia, dar și iubirea față de
aproapele și într -ajutorarea lui. – imagini;
– planșe.
19. ,,Reguli de comportare în
Biserică”
– observare
,,Găsește drumul corect
pâna la Biserică”
– joc (Anexa 3 ) – însușirea și aplicarea regulilor de
comportament moral – religios în
biserică. – Biserica;
– imagini.

-fișe de lucru
20. Martie Să ne respectăm părinții
,,Te urăsc!….Te iubesc!
– lectura educatoarei – educarea sentimentelor de
dragoste și prețuire față de părinți
– redarea mesajului moral din
poveste. – carte cu
povești
morale.
21. ,,Iubirea părinților”
– lectura educatoarei – desprinderea mesajului moral din
poveste. – carte cu
povești
morale;
– imagini
22. ,,Rugăciune pentru
părinți”
– memorizare – memorarea corectă și conștientă a
textului rugăciunii . – carte de
rugăciuni
– Biblia
pentru copii.
23. Să-i ajută m pe cei în
nevoie ,,Mâinile cele mai
frum oase”
– lectura educatoarei – redarea mesajului moral al
poveștii;
– manifestarea bunătății și iubirii
față de semeni. – carte cu
povești
morale.
24.
Aprilie ,,Câte un dar pentru
fiecare”
– acțiune umanitară – să dăruiască cozonaci și ouă
roșii persoanel or internate în
azilul de bătrâni.
-cozonaci
– ouă roșii
– fructe
25. ,,Coșul cu ouă”
– pictură
– colaj (Anexa 4 ) – relizarea lucrărilor cu ajutorul
tehnicilor învățate . – imagini;
– acuarele;
– pensule;
– materiale:
carton
colorat
26. ,,Cum sărbători m
Paștele?”
– convorbire
,,Care este ordinea
petrecerii
evenimentelo r?”
– joc (Anexa 5) – cunoașterea evenimentelor
specifice zilei de Paște, precum și
semnificațiile acestora. – imagini;
– planșe;
Biblia pentru
copii
27. Mai ,,Faptele bune și credința”
– convorbire
,,Fapte bune, fapte rele”
– joc didactic – conștientizarea că faptele bune și
credința sunt calităț i importante ale
unui bun creștin ;
– manifestarea dorinței și bucuriei
de a face fapte bune. – imagini;
– planșe;
– CD-uri;
Biblia pentru
copii
28. ,,Minciuna are picioare
scurte!”
– lectura educatoarei – recunoașterea propriilor greșeli
pentru a obține iertarea. – carte cu
povești
morale.

49
29. ,,Ochiul lui Dumnezeu”
– memorizare – conștientizarea faptului că
Dumnezeu vedeși aude tot ce se
întâm plă și nu ne putem ascunde de
El. – Biblia
pentru copii .
30. Rugăciunea ,,Tatăl
nostru”
– memorizare – memorizarea conșientă și corectă
a conținutului rugăciunii. – carte de
rugăciuni.
31. Iunie ,,Dacă pot eu, poți și tu!”
– vizită la un azil de
bătrân i – manifestarea respectului. Grijii
față de semenii noștri;
– dăruirea unor cadouri bătrâ nilor,
confecționate de copii – obiecte
confecționa –
te de copii
32. ,,Cine știe mai bine?”
– concurs – verificarea cunoștințelor însușite;
– manifestarea spiritulu i de echipă
și de colaborare în realizarea
sarcinilor. – imagini;
– icoane;
– Biblia
pentru copii;
33. “Bisericuța din lemn”
– colorare
,,Ce am învățat?”
– fișă de lu cru (Anexa 6)
– relizarea lucrării cu ajutorul
tehnicii învățate .
– evaluare: expoziție cu lucrări
plastice ;
– rezolvarea sarcinii de lucru – foi A4;
– creioane
colora te;
– Fișe de
lucru

50
ANEXA 1
Tema 7: ,,Icoana – o scară către cer” – pictură

51
ANEXA 2
Tema 10 : ,, Brăduțul de Crăciun ”
Materiale necesare: Hârtie glasată verde – Creioane, markere, sclipici, ac uarele
– Foarfecă
– Scotch transparent
– Hârtie glasată de alte culori
– Lipici
– Stickere
– Pioneze

Împăturiți o hârtie în jumătate apoi tăiați -o în jumătate. Puneți cele două
piese împreună și îndoiți -le din nou în jumătate. Desenați o jumătate de brad pe fața
opusă împăturită. Tăiați de -alungul liniei (ar trebui sa aveți doi brazi identici).
Îndoiți pomul la jumătate doar ușor pentru a marca centrul. Tăiați o fantă de -a
lungul jumatății de jos până la vârf. Împreunați cei doi brazi de -a lungul tăieturii .
Folosind un scotch transparent lipiți capetele și vârfurile împreună pentru a face un
brad care să stea singur și să nu alunece. Desenați/decorați bradul cu creioane
colorate, tempera, sclipici, lipici. Ați obținut o frumoasă decorațiune de Crăciun!
Opțional: Decupați o stea de hârtie, tăindu -i o fantă și plasați -o ușor
în vârf.

,,Înger așul” – confecționat din hârtie pliată
Materiale necesare:
 hârtie albă, A 4
 un ciucure confecționat din bumbac
 o foarfecă, simplă sau decorativă
În prima etapă, se îndoaie pe jumătate o coală albă de hârtie și se
taie. Opțional se decorează marginile cu o foarfecă decorativă.
Jumătate se îndoaie ca pentru un evantai, foarte mărunt. Va fi
corpul îngerașului. Cealaltă parte se taie încă odată pe jumătate, și i se rotunjesc două dintre
colțuri. Sfertul obținut se pliază, tot ca pentru un evantai. Vor fi aripile îngerului. Se suprapun
cele două părți, și se leagă la jumătate ciucurele p regătit anterior. Se lipesc apoi între ele părțile
evantaiului mare și îngerul este ga ta.

Sursa: Santi, E.A. (2014). Elemente de educație religioasă în grădiniță , București: Editura
Basilica a Patriarhiei Române, p. 190

52
ANEXA 3
Tema 15 – Joc: ,,Găsește diferențele dintre cele două imagini !”

Tema 19 – Joc: ,,Găsește drumul corect până la Biserică”

Sursa: Chemarea Credinței , revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină, seria
nouă, anul II (XVIII) 2010, nr. 6 (205 -206), p. 13.

53
ANE XA 4
Tema 25

,,Coșul cu ouă ” – pictură
,,Coșul cu ouă ”- colaj

54
ANEXA 5
Tema 26 – Joc: ,,Care este ordinea petrecerii evenimentelor? ”
INSTRUCȚIUNI: Privește imaginile de mai jos și stabilește ordinea în care s -au petrecut
evenimentele:

Sursa: Santi, E.A. (2014). Elemente de educație religioasă în grădiniță , București: Editura
Basilica a Patriarhiei Române, p. 156

55
ANEXA 6
Tema 33 : ,, Bisericuța din lemn ” – colorare

,, Ce am învățat?”: Fișă de lucru .
Sursa: Santi, E.A. (2014). Elemente de educaț ie religioasă în grădiniță , București: Editura
Basilica a Patriarhiei Române, p. 190

56
ANEXA 7

TEMA 1: ,,SFÂNTA BISERICĂ”
Biserica este casa Domnului. Este un locaș de rugăciune și închinare, unde oamenii vin
să asculte slujba și să se roage. În zi de sărb ătoare credincioșii vin în număr mare la Biserică.
Preotul le vorbește despre Dumnezeu.
Privită de sus, biserica are formă de corabie sau de cruce. Corabia semnifică arca lui Noe,
cel care a salvat animalele și oamenii de potopul care a durat 40 de zile ș i 40 de nopți.Sfânta cruce
reprezintă lemnul în formă de cruce, pe care a fost răstignit Măntuitorul Iisus C ristos.
Casa Domnulu i, ca orice altă casă, are mai multe încă peri: pridvorul, pronaosul are formă
de dreptunghi; naosul are formă de pătrat si deasu pra este o cupolă pe care e ste pictat Iisus Împă rat
al lumii; altarul care este delimitat de naos, printr -un perete plin de icoane, numit iconostas.
Turnul -clopotniță este situat deasupra pronaosului. Alta rul este pozitional spre răsărit, pentru că
de acol o răsare soarele, izvorul vieții.
Biserica se deosebește de alte clă diri prin cruce, care este așezată in vărf și care, totodată,
sfințeș te biserica. .

TEMA 2 : ,,DUMNEZEU ARE GRIJĂ DE NOI“
Se spun e că odată un om mergea printr -un deșert. Nu mai putea d e oboseală, nu mâ ncase
nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele putemic îl topea cu razele sale de foc. În afară
de întinderea nesfârsită de ni sip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele pașilor să i.
Deodati însă, omul a observat c ă alături de el au apărut și alte urme, ca și când mai era cineva, o
persoană ce mergea odată cu el și ale că rei urme le putea vedea ală turi de ale sale. Speriat, a strigat:
– De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur? Cine ești ș i de ce nu te v ăd? Dar o
voce i -a răspuns:
– Sunt Dumnezeu! Nu ești singur, fiindcă Eu merg ală turi de tine. Astfel, vei fi ocrot it de
orice rău și vei ajunge cu bine la capăt!
Omul a căzut în genunchi și i -a mulțumit Domnului că S -a indurat de el, după care ș i-a
continua t drumul, convins c ă acum va reuși. Și a mers, a mers, până când într -un final a simțit că
nu mai poate face un pas mă car. Căzut in genunchi, a privit in spate și… ce i -a fost dat să vadă? Pe
nisip, nu se vedeau decât urmele pașilor săi.
– Doamne! A spus omul îndurerat. De ce m -ai părăsit? De ce nu sunt decât două urme în
nisip?Dar aceiași voce i -a răspuns cu blândețe:
– Pentru că acum eu te -am dus în brațe.
Deodată omul nostru a simțit ceva rece, rece și a deschis ochii.Visase.Toropit de oboseală,
încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului fusese

57
găsit de o caravană .Câțva negustori îl ridicaseră și îl stropise cu apă.Atunci când a simțit apa rece
pe față s -a trezit, amintindu -și de visul său.
– Binecuv ântat să fie Domnul! a strigat omul.Cum de m -ați găsit?
– Am văzut niște urme în nisip și ne -am dat seama că cineva s -a rătăcit.Erau într -adevăr,
urmele tale.
– Voi ce credeți că urmele mele v -au adus aici? Nu, Dumnezeu, Care S -a îndurat de
suferința mea, El v-a călăuzit pașii spre mine, altfel aș fi murit.Sunt unii oameni care nu văd că
Dumnezeu se îngrijește de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu sa îi ajute. Ei uită de
cele sfinte ș i de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de ei.

TEMA 3: ,,SEMNUL SFINTEI CRUCI ”
Semnul Crucii este simbolul credinței creș tine. Semnul Sfintei Cruci este cel mai
important gest, care ne apropie de Dumnezeu, dar ne și protejează de lucrur ile mai puțin plăcute.
Semnul se realizează împreună nd primele trei degete a le mâ inii drepte, care simbolizeaz ă Sfân ta
Treime, iar pe ultimele doua le ținem lipite de podul palmei (acestea reprezintă pe Adam ș i pe Eva,
care nu L-au ascultat pe Dumnezeu).
Când ducem degetele mâinii drepte la frunte, noi Îl rugă m pe Domnul să ne lumineze
mintea; degetele coborâte la piept înseamnă că suntem gata sa-L iubim pe Dumnezeu din toată
inima; câ nd atinge m umerii, întâ i um arul drept, apoi pe cel stang, Îl rugăm să ne de a putere.
Spunem ,,Amin“ cand mâna dreapta este lâ nga picior, pentru ca inseamnă ,,Așa să f ie!“.
Semnul Sfintei Cruci se face când trecem pe lângă o biserică, când ne așezam sau ne
ridică m de la masă, când plecăm dimineața de acasă spre gradiniță, școala sau serviciu, după ce ne
rugăm. Atunci câ nd faci semnul Sfint ei Cruci, Dum nezeu te protejează .

TEMA 4 : ,,PUTEREA CRUCII“
Odată , sultanul l -a chemat pe episcop ș i l-a intrebat:
– Evanghelia vo astră este adevarată?
– Da, este adevirată , răspunse episcopul.
– Atunci să bei acest pahar cu otravă, pentru ca în cartea voastră scrie ,,De veți bea otravă,
nu vă va vătăma!”
Episcopul a cerut răgaz trei zile de rugăciune. După aceste zile s -a adunat ceata turcească
în frunte cu sultanul. Acesta îi dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, dar fără să facă
semnul Sfintei Cruci.Căci auzise sultanul despre puterea crucii că îndepărtează moartea.
Episcopul înțelept, luă paharul și îl intrebă pe sultan din care p arte să bea: de aici, de a ici,
de aici sau de aici, timp în care, intorcând paharul, făc u cu cele trei degete semnul S fintei C ruci pe
gura paharului.

58
Sultanul i -a răspuns că poate bea de oriunde dorește. Episcopul a băut și nu a fost vată mat deloc,
dar a c erut puțină apă să clătească paharul ș i i-a spus sultanului:
– Dă-i acum să bea și evreului, care și -a propus să faci acest lu cru!
Evreul a murit pe loc.

TEMA 5: ,,SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL Ș I GAVR IL”
Sfântul Arhanghel Mihail
În limba ebraică, Mihail î nseamnă ,,Cine este ca Dumnezeu?“. A avut un rol important
în evenimentele din Vechiul Testament (eliberarea din cuptor a celor trei tineri din Babilon,
sprijinirea lui Ghedeon in lupta), dar și di n Noul Testament (eliberarea din inchisoare a Sfâ ntului
Apostol Petru).
În iconografie, Sfantul Arhanghel Mihail apare purtând în mână o sabie de foc, semn că
el pedepsește pă catul. Din acest motiv el se arată ca un înger al dreptății Dumnezeieș ti.
Sfântul Arhanghel Gavri l
În limba ebraică, Gavril î nseamn ă ,,bă rbat-Dumnezeu". El vestește părinț ilor Ioachim și
Ana naș terea Maici i Domnului; Fecioarei Maria, nașterea Mâ ntuitorului; căilăuzeș te Sfânta
Familie în Egipt și aduce femeilor mironosiț e, vestea Învierii Domnului.
Arhanghelul Gavril este reprezentat î n icoan e purtând în mână o floare de c rin alb, ca
simbol al bucuriei și binecuvântării. El este îngerul bunătății ș i al milostivirii Lu i Dumnezeu.
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril sunt să rbatori ți pe data de 8 noiembrie.

TEMA 6 : ,,CE SUNT ICOANELE? ”
Icoanele rep rezintă imagini (artistice, plastice) ale Mantuitorului Iisus Hristos , ale Maicii
Domnului, ale sfinților sau aspecte din via ța lui Iisus C ristos . Icoana este un semn al prezenț ei lui
Dumnezeu , deci trebuie sa fie permanentă în viaț a oamenilor.
Așa cum soa rele luminează pământul și ne aduce bucurie și căldură, tot așa se întâmplă
și cu Dumnezeu. lcoana ne protejează, ne ocroteșt e de evenimente neplă cute.

TEMA 8 : ,,SFÂNTUL APOSTO L ANDREI ”
Sfântul a postol Andrei s -a născut î n localitatea Betsaida Galileia. Ală turi de fratele său,
Petru și tată l lor, pescuiau de diminea ță până seara. Aceasta era singu ra meserie din acele vremuri.
Sfântul Andrei a fost primul apostol al Mantuitorului Iisus Cristos și a răspâ ndit credința
creștină în ț ara noastra. Apostolii reprezen tau acei oameni care credeau cu tărie in Iisus Cristos și
care mergeau prin toată lumea ș i vesteau tuturor c ă Iisus este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu.
Peștera în care se crede ca a viețuit Sfântul a postol Andrei, câ t timp a propovaduit pe teritoriul
românesc credința în Iisus Cristos, este situată în localitatea Ion Corvin, județul Constanț a.

59
El a murit ca martir la Patra s, răstignit pe o cruce in forma de X. Acest semn este folosit
și în zilele noastre la trecerile (ne)semnalizate de tren.
Este cons iderat atât ocrotitorul județului Galați, cât și al țării noastre. Este să rbatorit pe
data de 30 noiembrie.

TEMA 9: ,,SFÂ NTUL NICOLAE ”
Sfântul Nicolae s -a născut în secolul IV, în provincia Lichia, oraș ul Patara (Turcia).
Părinț ii săi au fost oameni înstăriț i, dar și foarte credinciosi. Și-au dorit mult un copil și Dumnezeu
le-a dăruit unul: pe Sfântul Nicolae. El a fost milo s, foarte înțelept și extrem de curajos. A învățat
viața duhovnicească de la unchiul să u, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfantu l
Nicolae și -a împărțit averea moștenită fără să pă streze nimic.
Se spune că o familie săraca avea trei fete. Și, atunci cân d acestea au crescut, tatăl lor s -a
gândit să le căsătorească, văzând acest lucru ca pe o soluție la sărăcia în care trăiau. Sfântul
Nicolaele -a ajutat să aibă o viață mai ușoară, punându -le la fereastră câte o pungă cu bani, pentru
fiecare fată.
Sfântul Nicolae a ap ărat dreptatea printre oameni și a salvat de la condamnare trei bărbaț i.
A fost considerat sfâ nt de catre popor c hiar din timpul vieții. Oamenii îl chemau având credința că
necazurile lor vor trece .
Este considerat ocrotitorul orașului Brăila și este sărbă torit pe data de 6 decembrie.

TEMA 10: ,,NAȘTEREA MANTUITORULUI ISUS C RISTOS ”
În vremea regelui Irod, î n Israel, trăia în Nazareth un tâmplar pe nume Iosif și o tânără
fecioară , pe nume Maria, care avea să -i devina soție. Ma ria îi povesti într -o zi lui Iosif, că a fost
vizitată de un înger, care i -a spus că va fi mama F iului lui Dumnezeu.
Într~o zi, î mparatu l a trimis înștiințare ca toti oamenii să se reîntoarca în orașul natal
pentru a f i înregistrati pentru o nouă taxă. Așa că, Iosif și Maria s -au văzut nevoiții să plece spre
Bethleem. Când au ajuns acolo, era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de călă tori veniți din
toate colțurile țării, pentru î nregistra re. Singurul loc pe care l -au gă sit a fo st un staul, de la margin ea
orașului. Acolo Maria a născut un fiu, pe care L -a numit Iisus.
În noaptea în care s -a născut Iisus, o stea mare a apă rut deasupra Bet hleemului, vizibilă
de la depă rtare. Ciobanii care aveau grija de turmele de oi s -au speriat când au vazut steaua și au
vrut să o ia la fugă, când un înger le -a apărut deodată în față și le -a spus: ,,Nu vă temeți, căci vă
aduc o veste bună, ..astăzi î n cetatea lui David, vi s -a născut un Mântuitor, care este Cristos,
Domnul. lată semnul, dupa care -L veți cunoaște: veți gă si un prunc înfășat în scutece și culcat î ntr-
o iesle“.

60
La răsărit de Ierusalim trăiau trei regi (crai): Caș par – regele Tarsusului, Melchior – liderul
Arabiei și Balthazar – regele Etiopiei, iar când fiecare a văzut steaua stră lucitoare deasupra
Bethleemu lui au plecat spre ea. Aflându -L pe Iisus î n iesle, cei trei crai I s -au închinat și I -au pus
în față daruri: aur, tamaie ș i mir.
Creștinii sărbă toresc Nașterea lui Iisus C ristos pe 25 Decembrie.

TEMA 12: ,,RUGĂ CIUNEA – CALE DE A VORBI CU DUMNEZEU ”
Rugă ciunea este modalitatea de a vorbi cu Dumne zeu. Se poate vorbi cu El, adică ne
putem ruga atunci când simțim nevoia. Dumnezeu este Tată l Nostru din cer. A șa cum noi vorbim,
comunicam zilnic cu părinții noștri, așa trebuie sa vorbim și cu Dumnezeu, tot zilnic . Așa cum
ascultăm de sfaturile părinților, așa trebuie să ascultăm și de Dumnezeu.
Putem să ne rugăm acasă sau la biserică, pentru că a ne ruga î nseamn ă să vorbim, în gâ nd,
doar noi cu Dumnezeu. Câteodată Dumnezeu nu ne îndeplinește dorința pe care am exp rimat -o
prin rugăciune.Și nu ne îndeplinește dorința, nu pentru că am fost neascultători, ci pentru că am
cerut lucruri de car e noi nu avem n evoie, nu ne sunt de folos. El ș tie cel ma i bine ce ne trebuie, ne
ascultă și ne îndeplinețte rugăciunea atunci cân d ne rugăm în fiecare zi, când suntem sinceri și
răbdători. Așa se întâmplă ș i când cerem ceva părinților. Aceștia ne roagă să avem răbdare, să ne
comportăm frumos și dorința ni se va îndeplini.
Este important să -I mul țumim lui Dumnez eu pentru tot ce avem , pentru că suntem
sănătoși cu toții, suntem împreună și că ne bucurăm unii de alț ii.
TEMA 12: ,,POVESTEA Ș ORICELULUI“
Se sp une că era odată un om care se rug a mult lui Dumnezeu. Dar, intr -o zi, pe când stătea
el în genunchi și se ruga, înconjurat de multe cărti, un șoricel a iesit dintr -o gaură, s -a apropiat de
el și a început să -i ronțăie talpa încălțămintei. Omul a fă cut ochi i mari și a strigat furios la ș oricel:
– De ce mă deranjezi de la rugă ciune?
– Mi-e foame, a r ăspuns soricelul.
– Pleacă de aici, f iință rozătoare ! a strigat om ul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rogl
– Cum poți să vorbești frumos cu Dumnezeu, i -a răspuns șoricelul, dacă nu știi să vorbeș ti
frumos cu un șoricel neputincios?
,, Cum poț i iubi pe D umnezeu, pe care nu -L vezi, dacă nu iubești pe aproapele care il vezi? “
(l Ioan 4, 20)
TEMA 13: ,,PUTEREA RUGĂ CIUNII – ,,UN OM NECREDINCIOS“
Un om necredin cios care săpa fântâ ni avea fete bune, credincioase, dar el nu voia să se
inchine, să meargă la biserică și nici nu voia să știe de Dumnezeu.

61
Odată, pe când să pa o f ântână, s -a surpat pământul peste el ș i a rămas î ngropat de viu.
Ajuns la necaz, omul ș i-a adus aminte de vorbele fetelor sale și pentru prima dată s-a ruga t. În
același timp și fetele se rugau pentru el și astfel, cu ajutorul lui Dum nezeu ș i al o amenilor, a fost
scos din fântână viu și nevătă mat.
De atunci, acest om se roagă și merge tot timpul la biserică , spre bucuria fetelor sale ș i
spre slava lui Dumnezeu.
TEMA 14: RUGĂ CIUN EA ,,Doamne, Doamne, Ceresc Tată “
– Doamne, Doamne, Ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugă m,
Lumineaz ă a noastră mint e,
Lucruri bune să învăță m.
Că Tu ești Stăpâ nul lumii,
Și al Nostr u Tată ești,
Și pe toate cele bune,
Numai Tu le împlineșt i.
Amin !
TEMA 15: ,,UN COLȚ DE RUGĂCIUNE ÎN CASA NOASTRĂ”
Fiecare casă are un l oc rezervat pentru icoane, candelă și cărți de rug ăciuni. Fiecare
familie are o icoană ocrotitoare a familiei. Este f ie icoana Maicii Domnului, fie icoana vreunui
sfânt, al cărui nume îl poartă părinț ii.
lcoana este asezată pe un perete sau într -un colț or ientat spre răsărit, pentru că soarele,
care ră sare mereu dinspre acest loc, înseamnă viață, așa cum și Dumnezeu înseamnă viață. Icoanele
sunt de obicei oferite, dar se pot și cumpăra. lmportant este să fie sfinț ite.
Acest loc special de rugăciune oferă în tregii familii posibi litatea de a vorbi cu Dumnezeu
în mod particular.
TEMA 16: ,,ROLUL ÎNGERILOR”
Îngerii sunt ființe super ioare omului, dar au fost create de Dumnezeu pentru a sluji
oamenii. Sunt înzestrați, ca și oamenii, cu inteligență și libertate. Fi ecărui copil la naștere,
Dumnezeu îi trimite un înger care să aibă grijă de el toată viața. Acesta protejează copilul,îl
călăuzește prin puteri nevă zute și îl îndeamnă să facă lucruri bune și să să se ferească de cele rele.
Toți îngerii au fost buni la î nceput. Dar unii dintre ei au ales să nu-L mai asculte pe
Dumnezeu. Asa că au devenit îngerii răi. Se spune că pe umerii fiecărui om se află doi îngeri: unul

62
bun, așezat pe umă rul drept, care ne indeamnă să facem fapte bune, și unul rău, așezat pe umărul
stâng care ne șopteste î ndemnuri spre săvârșirea de fapte rele.
Ziua dedicată cinstirii î ngerilor este lunea.
TEMA 17: RUGĂ CIUNEA :,,Înger, îngeraș ul meu“
Înger, îngeraș ul meu,
Ce mi te -a dat Dumnezeu,
Totdeauna f ii cu mine
Si mă -nvață să fac bine.
Eu sunt mic, Tu fă -mă mare,
Eu sunt slab, Tu fă -mai ta re.
Și-n tot locul mă însoțeș te
Și de rele mă păzeș te.
Amin!
TEMA 18 : ,,BUNĂTATEA”
Într-o școală de la ț ară la ora de religie, un copil l -a întrebat pe preot care le vorbea despre
milă și despre bunătate ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neaparat ca sa ne
mântuim.
-Părinte, dar eu care sunt să rac și nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aș avea
și eu mai multi bani aș da cu draga inima, dar asa…
– Fiule, nu asta inseamna mil a. Uite, de exemplu ieri dimineată, plecând cu treburi, am
vazut -o peste drum pe mama ta ieșind din curte și ajutâ nd pâna acasă o bătrână ce căra o legatura
de lemne. Mai târziu, am zarit -o iarași indrumând un călător ce se rătăcise ș i chiar dacă nu l -a putut
ospăta un sfat bun și o cană cu apă rece s -au gasit și pentru el. Când vecina de alături a plecat la
târg cu treburi, i -a lăsatmamei tale în grijă copilul cel mic. Spre sea ră când doi săteni se certau în
drum, a ieșit și cu vorbe frumoase i -a împăcat. Vezi t u acum ce este mila? Chiar dacă nu ai bani
să dai și celorlalți nimic nu te impiedică să -i ajuți cu atât cât poți. Nu trebuie să dai din buzunar,
ci din suflet.
TEMA 19: ,,REGULI DE COMPORTARE ÎN BISERICĂ”
În biserică ca și î n orice casă există reguli car e trebuie să fie respectate. Din clipa în care
intri intr -o biserică , atitudinea ta trebuie să se schimbe. Ești î n cas a Lui Dumnezeu. Nu este frumos:
– să vorbe ști tare sau urâ t;
– să vorbe ști la telefon;
– să mănâ nci;

63
– să alergi;
– să râzi;
– să țipi.
Așa cum vrei s ă se comporte un musafir la tine acasă, tot așa să te comporti și tu în vizită la
altcineva, adica î n casa Lui Dumnezeu.
TEMA 20: SĂ NE RESPECTĂM PĂRINȚ II: ,,TE URASCI… TE IUBESC!“
Aflându -se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într -o cabană de la m arginea unei văi.
Băiatul , supărat pe tatăl său, s -a dus în spatele cabanei și a strigat de ciudă: „Te urăsc!” Dar,
imediat, un glas puternic i -a răspuns: „Te urăsc, te urăsc, te urăsc… !” Era ecoul. Speriat, copilul a
alergat în casă și i -a pov estit tatălui toată pățania, spunându -i că, afară, cineva strigă la el că -l
urăște. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i -a spus fiului său:
– Aici erai când ai auzit că cineva te urăște ? – Da!
– Ia spune -i că-l iubești!
– Te iubesc ! – a strigat copilul și, de îndată, văile i -au răspuns: „Te iubesc, te iubesc, te
iubesc! …”
– Ține minte, i -a mai zis tatăl, așa este și în viață: dacă ești om rău, numai răutate vei
întâlni, dar dacă ești om bun și te porți frumos cu ceilalți, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul.
Și, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu
cu tine. Să nu uiți asta!
TEMA 21: ,, IUBIREA PARINȚ ILOR ”
În timp ce mâncau, un ță ran i-a intrebat pe cei trei fii ai să i:
– Știți voi, bă ieti, de unde vine mălaiul din care este facută această mămăligă ?
– Da, sigur că da! i-a raspuns c el mai mic. Din sacul din camară. Râzând de el, cel mijlociu
îi spuse:
– Nu-i adevărat! Mălaiul e mă cinat din porumbul cules de pe câmp. Porum bul a crescut
din pământul udat de apa ploilor. Deci pămantul și ploaia l -au fă cut.
-Nu știți nimic! zise și cel mai mare dintre baieț i. Porumbul ace sta vine de la Dumnezeu.
E adevă rat că a crescut din pamânt și că ploaia l -a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme
bună ș i ploaie la ti mp, porumbul nu s -ar fi făcut, iar noi n -am fi mâncat acum mămăligă. lată c ine
l-a facut, Dumnezeu!
Oare avea dreptate vreunul dintre copii? Nu, nici unul!
Tatăl lor a arat și a semănat pamântul, a cules porumbul, l -a măci nat la moară și a adus mă laiul
acasă.Tatăl lor a muncit un an întreg pentru ca fiii lui să aibă ce mânca A muncit, dar s -a și rugat.
Șase zile pe săptămână a fost pe câmp, dar a șaptea a fost la biserică să se roage pentru sănătate și

64
spor în casa. S -a rug at mereu ca Domnul să aiba grijă și de familia lui, iar Dumnezeu, văzând
hărnicia omului, i -a ascultat ruga și l -a binecuvântat cu o recoltă bogată și meritată .
Păcat ca f iii lui nu vedeau efortul pe care părintele lor il făcea pentru ei. Cu banii câștigaț i
atât de greu, părinții ar putea să cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunță la tot ce iși
doresc, pentru ca fiii și fiicele lor sa aibă de toate .
Dacă toți copiii ar avea grijă de lucrurile lor, atunci părintii ar fi mulțumiți. Dar dacă t oți
copiii ar avea grijă în primul rând de bunul cel mai de preț pe care l -au primit de la părinți, adică
de viața lor, pe care s -o trăiască frumos și fără păcat(adică să fie buni) atunci toți părinții ar fi cu
siguranța fericiti.
TEMA 22: ,, RUGĂCIUNE CĂT RE PĂRINȚ I”
l. Doamne, cât este de bine 2. Doamne, ține fericiți
Când e mama Iângă mine. Pe părinții mei iubiț i,
Doamne, cât este de ră u Să mă poată crește bine,
Când nu -l văd pe tatăl meu. Să se bucure de mine.
Amin!

TEMA 23: ,,SĂ-I AJUT ĂM PE CEI LA NEVOIE! ”
,,Mâinile cele mai frumoase “
Singura preocupare a trei fete la vârsta adolescenței era cum să aibă mâ ini frumoase.
Foloseau cele mai scumpe creme și loțuni și pierdeau vremea și banii cu îngrijirea mâ inilor.
Într-o zi, când fetele i eșisera la plimbare si se odihneau într -un parc , de unde porea un
drum în urcuș li s -a alăturat o fată puțin mai mare decât ele. Aceasta asculta discuț ia fete lor despre
marea preocupare ce o aveau, de a -și păstra mâinile câ t mai frumoase. Imediat fata se u ită și la
mâinile ei. Erau cam aspre cu batături din cauza muncii, cu unghiile nu tocmai î ngrijite. Ale fetelor
erau lungi, vopsite, catifelate și miroseau frumos. Acestea au început sa râdă câ nd i-au văzut
măinile.
În momen tul acela a apărut în fața lor o bătrână îmbracată neglijent care era tare obosită.
Le-a rugat pe fete să o ajute să urce dealul, mai ales ca avea si o sacosa grea.
Cele trei fete au strâmbat din nas, s -au uitat la mâinile lor și nici nu s -au gândit să se miș te din loc.
Cea de -a patra fată însă, s -a repezit deîndata ș i i-a luat sac oșa bătrânei, ajutând -o să urce dealul.
Când au ajuns sus fata cu mânile aspre și batrâna, s -au oprit și deodată bătrâna s -a prefăcut
în înger. I-a luat mâinile fetei într -ale sale ș i i-a spus:
– Fata mea, cel e mai frumoase mâini sunt cele care îi ajută pe alț ii!

65

TEMA 26: ,,CUM SĂRBĂTORIM PAȘ TELE? ”
Învierea Domnului sau Sărbătoarea Sfintelor Paști se sărbitorește în fiecare an la o
saptămână distanță după Florii. Această sărbă toare este p rilej de mare bucuri e pentru toți creș tinii
În noaptea de Înviere, toti credincioșii merg la biserică. Fiecare are în mână o lumânare,
pe care o va aprinde de la făclia adusă de preot de pe masa Sfintului Altar.
Această lumină este simbolul Î nvierii Mântuitorului, al biruinț ei vieții asupra morții. Cu
toții cântă în biserică : ,,Cristos a inviat din morti!"
Incepând cu c eea noapte , timp de patruzeci de zile creștinii se vor saluta în orice î mprejurare
spunând ,,Cristos a inviat!“ ș i vor primi răspunsul: ,,Adevărat a î nviat!“
De Paște, în familiile creștine există obiceiul să se ciocnească ouă roșii.
Învier ea Domnului este cea mai mare sărbătoare creștină, alături de sărbătoarea Crăciunlui.

TEMA 27: FAPTELE BUNE ȘI CREDINȚA: ,,CELE DOUA VÂ SLE“
Demult, trăia un bătrâ n, om cu f rica lui Dumnezeu, ce -și câștiga traiul trecând călătorii cu barca
sa de pe un mal pe celălalt al unui râ u.
Într-o zi, în timp ce moșul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă
este ceva scris si intrebă :
– De ce ai scris pe o vâs lă ,,credință“ și pe cealaltă ,,fapte bune“?
– Fiindcă acestea doua mă conduc în viață, răspunse bătrâ nul.
– Nu cred că omul are nevoie de amandouă, spuse cu îndrăzneală tânăr ul. Este de ajuns
doar una după care să iți călăuzești viața: dacă faci fapte bun e, ești de folos celorlalți, dacă ai
credință, iți ești ție însuț i de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început sa vâsleasca cu o singură vaslă . Barca nu a mai
avansat nici un pic, invârtindu -se in loc. Î n felul ae esta a înțeles tânărul ce a vrut sa s pună omul:
că acela cu suflet curatși bun adică luminat de credință va avea și o viață încărcată de roadele
bunatății și milei creștineș ti.
Cum este sufletul omului, tot asa îi este și viața. Credința nu poate exista fără bunătate.
Cel cu adevărat credinci os îl iubeș te pe Dumnezeu, iub indu-i pe oameni. Faptele bune și credința
sunt cele doua aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalța spre Dumnezeu. Cu o singură aripă
nu poț i zbura!

66
TEMA 28: ,,MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE ”
Demult, tră ia într-un sat un brutar renumit pentru pă inea sa. Dar intr-o zi, lui i se păru că
sunt cam ușoare bucăț ile de unt pe car e tocmai le cumparase de la un țăran și le aseză pe cântar.
Când colo, ce sa vezi? Î n loc de un kilogram cât trebuia să aibă o bucată fiecare cântă rea doar 800
de grame. Supărat foc, omul s -a dus degrabă la judecătorie spunând că țăranul înșeală lumea și
cerând bineînțeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri și tă ranul a fost adu s în fața judecătorului, care l -a amenințat:
– Dacă este adevărat ce spune brutarul că îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la
închisoare.
– Să-mi fie iertat! zise ță ranul, dar sunt nevinovat.
– Cum îndrăznești să minți? sări brutarul. Chiar astă zi am cumpărat aceste bucăț i de unt
de la tine.
Domnule j udecător, trebuie să -l închideti pe acest șarlatan care a încercat să mă păcălească
– Așa este, omule spuse atunci judecă torul. Este untul acesta al tau?
– Al meu este, însă vedeți dumneavoastră , eu nu am prea mulț i bani . Mi-am cumpărat un
cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa ca pun unt pe un braț al cântarului, iar pe
celălalt pun o pâ ine de -a brutarului, care zice el că are un kilogram. Acum, dacă pâinea brutaru lui
n-a avut u n kilogram, eu ce vină am?
Auzind una ca asta, judecătorul a c ântărit imediat o pâine și într -adevar aceasta nu avea
decât 800 de grame. În locul ță ranului, la inchisoare a ajuns adevăratul vinovat brutarul, care nu
doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fi e aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ea el.

TEMA 29 : ,,OCHlUL LUI DUMNEZEU“
1. Nimănui să i nu-i faci ră u, 2. Rău nu -ți face nici un pic,
Că Te vede Dumnezeu. Să nu-i faci nici t u, nimic.
Tu, câ nd vezi un vierme mic, Cât î l vezi de mititel,
Nu-l strivi, nu -i fă nimic. Dumnezeu știe de el .

TEMA 30: RUGĂCIUNEA ,,Tatăl Nostru”
– Tatăl Noslru, care ești î n ceruri, s fințească -se Numele Tă u, vie împărăția Ta, facă -se voia Ta,
precum in cer, așa și pe pământ.Pâinea noastră cea de toate zilele , dăne -o nouă astăzi și ne iartă
nouă greșelile noa stre,precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne
izbăvește de cel rău. Amin!

67

CONCLUZII

Din datele prezentate în capitolul I se poate observa că în țările europene educația religioasă
este o componentă importantă a proc esului de învățământ, fiecare stat rezervându -și dreptul de a
implementa în sistem propriu valorile religioase, ținând cont de specificul național, de ethos -ul
local, de cultură, tradiție, istorie și de aspecte sociale. Astfel, este exclusă abordarea unifo rmă la
nivelul țărilor europene, însă nu sunt excluse preocupările, la nivelul Consiliului Europei, privind
stabilirea unor puncte comune care să vizeze educația religioasă, ca parte a educației copiilor și
tinerilor în general .
Finalitatea educației tre buie să fie înainte de dobândirea aumitor cunoștințe, formarea unor
deprinderi, a unui anumit mod de comportare.Societatea ar e nevoie de oameni care pe lângă
erudiție să dea dovadă de un suflet cald și generos, de o inimă bună, de o deschidere filantropică
evidentă.
Fie că vorbim despre a învăța religie , fie că vorbim despre a învăța despre religie , observăm
că religia face parte din preocupările elementare ale celor care elaborează programele de studiu la
nivelul statelor europene.
În capitolul al II -lea privind dezvoltarea personalității copilului , etapa sau vârsta preșcolarității
este una deosebit de importantă. Acum se însușesc o serie de comportamente și conduite care stau
la baza construirii caracterului moral și se conturează o viziune proprie asupra vieții, aceasta este
perioada „celor 7 ani de acasă”, temelia unui caracter frumos. Însă această vârstă este una a
contrastelor: copilul este extrem de receptiv și de interesat de tot ceea ce este nou, vrea să
descopere cât mai mult, dar insuficienta matu rizare a proceselor gândirii creează o disonanță între
dorințele și aspirațiile sale și posibilitățile reale de satisfacere a acestora. Totuși, acum este
momentul oportun în care copilul poate și trebuie să fie familiarizat cu noțiunile religioase și
totod ată trebuie încurajate strategiile de dezvoltare a inteligenței emoționale, deopotrivă, la fel de
importante, una pentru echilibrul sufletesc, spiritual, iar cealaltă pentru reușita în viață.
Capitolul III prezintă învățământul preșcolar care este primul c ontact pe care copilul îl ia cu
mediu l instituționalizat, destinat formării și dezvoltării personalității și a caracterului moral
religios al acestuia. Depășirea cadrului familial și pătrunderea în mediul grădiniței este un pas
extrem de important din via ța copilului, oferindu -i o gamă largă de activități educ ative și formative
specifice. Acestea sunt menite să -i asigure condițiile optime care să favorizeze însușirea unor
cunoștințe, aptitudini, modele comportamentale, atitudini și concepții despre sine, l ume și alții,

68
despre viață, în general. Grădinița este mediul în care copilul interacționează cu alți copii și cu
adulți noi, își creează relații, învață să socializeze, să se integreze și să se adapteze unei lumi noi.
Pentru a forma și dezvolta armonios caracterul moral -religiosal copilului am ales spre
exemplificare un proiect de activitate integrată pentru grupa mare ce conține elemente de educație
religioasă se desfășoară în grădiniță pe parcursul unei zile. Pentru însușirea de competențe și
formarea d e deprinderi moral – religioase am ales spre exmplificare un Opțional de Educație
religioasă ce se desfășoare în decursul unui an școlar.
Educația copilului este un proces care începe încă de la naștere. Educația timpurie, ca primă
treaptă de pregătire pen tru educaț ia formală desfășurată în grădiniță , reprezintă baza sau
fundamentul pe care se clădește capacitatea de a învăța, se formează deprinderi și se însușesc
cunoștințe, care, la rândul lor, generează achiziția de alte noțiuni și competențe care valori fică
potențialul uman cât mai eficient. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție
în educație, după cum arată un studiu elaborat de R. Cuhna, laureat al Premiului Nobel în
economie.
Așa cum grădinarul se apleacă asupra florilor sale cu migală, dragoste și răbdare, pentru a le
urmări creșterea, tot așa și noi avem înalta responsabilitate de a sădi în sufletele copiilor mugurii
bunei cuviințe. Dacă se implică în activitățile creștinești, copiii înțeleg că trebuie să fie buni, curați
sufletește, iubitori, prietenoși, cinstiți, înțelegători și milostivi față de alții.
Nu este important cât de des facem aceste activități cu conținut religios sau cât de d es mergem
cu copiii la Biserică, dar este importantă intensitatea trăirilor afective a le copiilor în aceste
momente și modul cum se răsfrâng acestea în comportamentul lor de zi cu zi. Ei trebuie să fie
ajutați să -și deschidă mintea și sufletul spre credință.

69

BIBLIOGRAFIE

• Allport, G.W. (1981). Structura și dezvoltarea personalității , traducere de Ioana Herseni,
București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Ani Răducu (1999). Elemente de educație religioasă pentru învățământul preșcolar ,
• Băncilă, V. (1996). Inițierea religioasă a copilului , București: Editura Anastasia.
• Breben , S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2002). Metode interactive de grup . Ghid
metodic , Craiova: Editura Arves .
• Buzalic, Al., Buzalic, A. (2010). Psihologia religiei , ediția a II -a, Târgu Lăpuș: Editura
Galaxia Gutenberg.
• Cergit, I. (1980). Metode de învățământ , București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Claparede, E. (1975). Psihologia copilului și pedagogie experimentală , București: Editura
Didactică și Pedagogică.
• Cuciuc, C. (2006). Sociologia religiilor , ediția a III -a, București: Editura Fundației
Român ia de Mâine.
• Cuciureanu, M., Velea, S. (2008). Educația moral -religioasă în sistemul de educație din
România, Institutul de Științe ale Educației, București.
• Cucoș, C. (1996). Educația religioasă. Conținut și forme de realizare , București: Editura
Didactică și Pedagogică.
• Cucoș, C. (2006). Pedagogie , Iași: Editura Polirom.
• Cucoș, C. (2009). Catehizarea și educația religioasă: abordare comparativă, în Lucreția
Vasilescu (coord.), Cultură și religie. Statutul religiei și instrucția școlară , București:
Editura Universității, pp. 12 -22.
• Cucoș, C. [1999] (2009). Educația religioasă. Repere teoretice și metodice , Iași: Editura
Polirom .
• Cucoș, C. Problema educației religioase, http://oradereligie.3 x.ro/educatie.htm, în data de
13.03.2019 .
• Crețu, V. (2009 ). Religia în spațiul public european, în Lucreția Vasilescu (coord.), Cultură
și religie. Statutul religiei și instrucția școlară , București: Editura Universității .
• Florian, M. (1993). Misticism și credință , București: Editura Minerva
• Gherghina, D. (coord .) (2007). Metodica activităților instructiv -educative în învățământul
preprimar , vol. I, Craiova: Editura Didactica Nova.

70
• Holbea, G., Opriș, D., Opriș, M., Jambore, G. (2010). Apostolat educațional. Ora de religie
– cunoaștere și devenire spirituală , Buc urești: Editura Basilica.
• Horga, I. (2011). Organizarea educației religioase în șco lile publice: cadrul legal, în Opriș,
D., Opriș, M. (coord .), Religia și școala. Cercetări pedagogice, studii, analize , București:
Editura Didactică și Pedagogică.
• Iorda, C. (2009). Educația preșcolarilor după principiile Sfântului Ioan Gură de Aur ,
traducere de Diaconescu Ion, București: Editura Sophia.
• Kant, I. (2002). Despre pedagogie traducere de Brăileanu, T., București: Editura Paidea
• Matei, G. (2012). Management ul calității în Învățământul preșcolar, Valori, competențe,
practici, București: Editura Universitară.
• Mitrofan, N. (2007). Noi perspective privind cunoașterea copilului din grădiniță, în
Metodica activităților instructiv -educative în învățământul preprim ar, Craiova: Editura
Didactica Nova.
• Opriș, D. (2010). Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne , ediția a II -a, Iași: Editura
Sfântul Mina.
• Opriș, M., Opriș, D., Horga, I. (2012). Religia la clasa pregătitoare, ghid pentru profesori,
București: Editura Basilica.
• Pal, V, (coord) (2008). Metodica predării religiei la îndemâna dascălilor , București :
Editura ARCB
• Piaget, J., Inhelder B. (1976). Psihologia copilului , București: Editura Didactică și
Pedagogică.
• Radu, D. (1990). Idealul educației creștine, în Îndrumări metodice și didactice pentru
predarea religiei în școli , București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române.
• Santi, E.A. (2014). Elemente de educație religioasă în grădiniță , București: Editura
Basilica a Patria rhiei Române.
• Santi, E.A. (2014). Inteligența emoțională și reprezentările religioase la preșcolar ,
București: Editura Universitară.
• Șebu, S., Opriș, M., Opriș, D. (2000). Metodica predării religiei , Alba Iulia: Editura
Reîntregirea.
• Tia, T. (2011). Pre ocuparea pastorală prio ritară și constanță a Bisericii Romano -Catolice
din Italia: predarea Religiei în învățământul public de stat, în Opriș, D., Opriș, M. (coord),
Religia și școala. București: Editura Didactică și Pedagogică.
• Vigopoulou, M. (2012). Din cetatea lui Eu în cetatea lui Tu , traducere de Ilioniu

71
• (2006). Curriculumul educației copiilor de vârstă timpurie și preșcolară 1 -7 ani ,
Chișinău: Institutul de Științe ale Educației.
• (2009). Curriculum pentru învățământul preșcolar, București: Didacti ca Publishing
House.
• (2013 ). Studiul Religiei în școlile publice din Statele Uniunii Europene , Reprezentanța
Patriarhiei Române – Bruxelles, București: Tipografia Cărților Bisericești.
• Chemarea Credinței , revista Patriarhiei Române pentru copii și fami lia creștină.
• Lăsați copiii să vină la mine ! , Micul Catehism ,1994 , București
• Lumea Credinței pentru copii , I (1 -10).
• Laborator preșcolar , Ghid metodologic, 2002, București, Editura V&I Integral
• Metode interactive de grup , Ghid metodologic , 2002, Editura Arves
• Revista Învățământului Preșcolar , 2013 , nr. 3 – 4, București, Editura Arlequin
• Revist a Învățământului Preșcolar , 2017 , nr. 3 – 4, București, Editura Arlequin
• http://www.ceosyd.catholic.edu.au/Parents/Religion/ RE/recurr/intro -curr-00-02.pdf, în
data de 22.01.2019 .
• Unesco – Ibe, World Data Education, Ediția a 7 -a, 2010/2011, http://www.ibe.un esco.org/,
în data de 15.02.2019
• Curriculumul național islandez ghid pentru preșcolari , 2011,
https://www.government.is/library/01 -Ministries/Ministry -of-Educati on/Curriculum , în
data de 20.05.2019