Scribd Download.com Impozitele Si Taxele Concept Tipuri Si Functii [615956]
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ȘI
TAXELE . CONCEPT , TIPURI ȘI FUNCȚII
1.1.Scurt istoric privind apariția și evoluția impozitelor și taxelor
Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului și cea mai
veche, în ordinea apariției veniturilor publice .
În accepțiune generală, impozitele reprezintă o prelevare 88888 la
dispoziția statului a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau
juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice . Această prelevare se face în
mod obligatoriu cu titlu nerambursabil și fără contraprestație din partea statului .
Autoritate abslitată cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a
introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul
organelor centrale, Parlamentul, iar uneori și prin organele administrației centrale
de stat locale .
Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de
inportanță generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în
favoarea unităților administrativ locale .
Oricare ar fi instituția care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea
autorizării legii . Legea care introduce ipozitul este dată de Parlament, dar este
aplicată de Guvern și de Administrația Financiară .
Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și
nerambursabil . Caracterul definitiv al impozitului evidențiază lipsa obligației de
restituire direct către plătitor a sumei percepute . In schimbul acestora, plătitorii
nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .
Pentru toate societățile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind
principalul alimentator cu venituri bănești a bugetului, dar și importante
instrumente de politică financiară, economică și socială .
Inițial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct
de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de
procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice .
Fiecărui moment de dezvoltare al societății îi carespunde unui anumit
nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific
evoluției impozitelor în perioada postbelică este tendința creșterii lor în mărime
absolută și relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creșterea
numărului plăților, creșterea volumului materiei impozabile, precum și prin
majorarea cotelor de impunere . Astfel, în țările dezvoltate, impozitele și taxele
procură intre opt și nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In
țările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor și taxelor cunoaște diferențe
mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă zecimi .
In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca
instrument de intervenție al statului în viața economică au devenit o metodă de
conducere prin care se regleză mecanismele pieței . In funcție de intenția
legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare
a unor activități de creștere ori reducere a producției sau consumului unui
anumit produs . Ele servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural
sau structural, pentru corectarea evoluției, pentru stabilizarea si echilibrarea
creșterii economice .
In cazurile când se urmărește o activitate a vieții economice, prin
intermediul impozitelor, se actionează prin diminuarea mărimii acestora, iar
atunci când se urmărește 8888 creșterii se procedează la suprataxare, prin
majorarea nivelului impozitelor și multiplicare numărului lor.
Interesează în mod deosebit, folosirea impozitelor ca instrument de
încurajare, de stimulare a activității . In ultimul timp s-au impus unele modalități
specifice cum sunt :
reducerea prosperității impozitelor, care are ca urmare sporire profiturilor
ce rămân la dispozitia aagenților economici ;
practicarea de bonificații fiscale ;
practicarea amortizărilor acclerate a mijloacelor fixe, care lasă agenților
economici o parte mai mare din profit .
Toate acestea sunt fie scutiri de impozite, fie reduceri sau anumite
înlesniri cu carecter fiscal .
Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin
intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut
între clase și grupuri sociale între persoanele fizice și cele juridice . In acest mod
are loc o anumită rectificare a discrepanțelor dintre nivelurile veniturilor .
Modalitățile de intervenție sunt numeroase :
practicarea unui nivel minim de venit neimpozabil ;
acordarea de înlesniri fiscale categoriilor defavorizate ;
reducerea impozitelor pentru anumite bunuri de primă necesitate ;
majorarea impozitelor pentru acele bunuri ale căror consum trebuie ținut
sub control (alcool, tutun, bunuri de lux) .
In cazul consumului, daca se dorește stimularea cereriii se acționează prin
reduceri de impozite și prin micșorarea numărului impozitelor, iar dacă se
dorește diminuarea cererii se procedează la o majorare a impozitului pe bunurile
sauserviciile respective și la o multiplicare a numărului de impozite .
Folosirea impozitelor în plan social urmărește asigurarea bunăstării,
securității și justiției social .
Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă
de la o țară la alta, și de la o perioadă la alta . Astfel, după cel de-al doilea război
mondial se considera ca această limită reprezintă 25% din PNB . In a doua
jumătate a anilor ’80 această pondere reprezenta, în majoritatea țărilor
dezvoltate din Europa, între 35% și 45% .
Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slăbește inițiativa și
multiplică fenomenele de evaziune și fraudă fiscală, generează inflația . De
aceea, se consideră un nivel rațional al impozitelor dincolo de care s-ar
inregistra descreșteri în randamentul acestora .
Limita impozitelor este influențată atât de factori externi sistemului de
impozite, cât și de factori interni acestuia .
Din categoria factorilor externi sitemului de impozite care influențează
limita impozitelor se pot menționa :
`nivelul produsului intern brut pe locuitor ;
nivelul mediu al impozitului și 88888
prioritățile stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor
financiare concentrate la dispoziția sa.
In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, careinfluențează limita
impozitelor, locul cel mai important îl ocupă progresivitatea cotelor de impunere
. In țarile în care impozitele au o pondere mai ridicată în produsul intern brut,
intâlnim și cote de impunere cu o progresivitate mai accentuată .
1.2Conținutul și caracteristicile impozitelor și taxelor
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a carei aparitie
este legată de existența statului și a banilor .
Concepțiile vizând necesitatea și rolul impozitelor se întemeiază pe
teoriile despre stat și criteriile ce trebuie luate în considerare pentru
dimensionarea taxelor fiscale . In legătură cu acestea au fost formulate teoria
echivalenței, teoria sacrificiului și cele trei variante ale sale – teoria sacrificiului
proportional, teoria sacrificiului egal și teoria sacrificiului minim .
Adepții teoriei echivalenței susțin că impozitele reprezintă o
contraprestație pe care cetățenii o datorează statului pentru serviciile aduse de
către acesta .
Teoria siguranței susține că impozitele trebuie considerate drept prime de
asigurare pentru viața și averea cetățenilor . Creând condiții pentru desfășurarea
în siguranță a diferitelor activități (prin legi, instituții și organe de stat ), statul
trebuie să primească o parte din veniturile realizate sub protecția sa sub forma
impozitelor .
Potrivit teoriei sacrificiului, statul este un produs necesar al dezvoltării
istorice, iar impozitul reprezintă un produs necesar al raportului putere și 8888 .
In consecință, in calitatea sa de instituție de suprastructură, statul are dreptul să
ceară supușilor să facă un anumit sacrificiu menit să acopere cheltuielile
publice . Potrivit primei variante a teoriei, utilitatea absolută specificată prin
impozite, trebuie să fie egelă pentru toți indivizii . In varianta a treia se consideră
că impozitul este egal cu predarea proporțională din utilitatea individuală,
raportată la calitatea totală . Varianta a treia susține că impunerea trebuie să aibă
o sarcină minimă pentru totalitatea plătitorilor de impozite.
Definițiile date impozitelor reflectă poziția față de teoriile menționate .
Astfel , se afirmă că “ impozitele reprezintă prețul serviciilor prestate de stat “
sau că “ impozitele sunt prețuri stabilite prin constrângere pentru serviciile
guvernamentale “ . Alți autori apreciază că “ impozitele sunt pretinse de stat în
virtutea suveranității sale și sunt destinate să acopere cheltuielile generale ale
statului “ . Sintetizând pluritatea definițiilor menționate și multe altele ce există
în literatura de specialitate , consideră că, impozitul reprezintă o formă de
prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu
nerestituibil, a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice si/sau
juridice, în vederea acoperirii unor necesități publice . Această definiție relevă că
impozitul are următoarele caracteristici :
a)este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu care se efectuează în
numele suveranității statului ;
b)impozitul nu presupune și o prestație directă ( și imediată ) din partea
statului . Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, în cazul cărora
există un raport de contraserviciu direct . Desigur, impozitele presupun
realizarea unor contraservicii publice ( aparare națională, securitate și
ordine publică, asistență socială, reprezentarea țării pe plan extern, etc.)
dar acestea nu sunt percepute ușor de oricare dintre contribuabili .
Aceste servicii publice există și se manifestă pentru întreaga
comunitate umană a fiecărei țări .
c)relevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile , astfec că niciunul
dintre contribuabili nu poate pretinde o piață directă din partea statului,
pe baza impozitelor suportate . prin aceasta impozitele se deosebesc de
imprumuturile publice care sunt purtătoare de dobânzi ( și alte
avantaje) și rambursabile (amortizabile) .
Dreptul de a introduce impozite revine organelor de stat – Parlamentul –
La nivelul întregii țări, sau consilierilor (Parlamentului) locali la nivelul
colectivităților locale în virtulea suveranității fiscale ale statului .
Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă prin utilizarea lor ca
instrument al redistribuirii unei părți importante a PIB . Această redistribuire
apare în procesul mobilizării la buget a impozitelor directe și indirecte și are
influență mai mult sau mai puțin intensă asupra comportamentului economic al
diverselor categorii de contribuabili . Totodată, efectele impozitelor se restrâng și
în domeniul democratic a întreținerii sănătății, și în ultimă instanță al asigurării
unui nivel de trai rezonabil pentru populația aflată în nevoie .
Efectul major al rolului impozitelor pe plan social, îl reprezintă în ultimă
instanță , creșterea presiunii fiscale, globale, în majoritatea țărilor cu economie
de piață, concurențală și consolidată .
Elementele tehnice ale impozitelor
Concretizarea și individualizarea fiecărui impozit în parte au o deosebită
ipoztază atât pentru organele fiscale, cât și pentru contribuabili în sarcina cărora
se instituie . In acest scop, se folosesc următoarele elemente tehnice :
ubiectul impozitului sau contribuabilul ;
8888 impozitului ;
obiectul impozitului ;
unitatea de impunere ;
cota de impunere ;
sursa impozitului ;
asistența fiscală ;
termenul de plată ;
Subiectul impozitului sau contribuabilul, este persoana fizică sau juridică
obligată prin lege la plata impozitului . Totodată, în afara obligației de plată a
impozitelor datorate, contribuabililor le mai revin și alte obligații ce se referă la :
declararea obiectelor impozabile și a mărimii acestora, întocmirea anumitor
evidențe specifice scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice.
Deasemenea, subiecții de impozite au dreptul de a beneficia de facilități fiscale
legale și de a contesta operațiile considerate ilegale . Suportatorul impozitului ,
este persoana fizică sau juridică din ale cărei venituri se suspendă în mod efectiv
impozitul . Acest element este important în legătură cu distincția fundamentală
dintre impozitele directe și indirecte . Astfel în cazul impozitelor indirecte
potrivit intenției legii , suportatorul coincide cu subiectul impozitului, pe când în
cazul impozitelor indirecte subiectul imopozitului îi revine o îndatorire formală
de a plăti impozitul, căci suportarea efectivă se realizeză de către persoana care
cumpără produsele sau serviciilor cărora țânzarea este supusă impozitelor . In
acest cadru, se manifestă fenomenul financiar de repercursiune a impozitelor
adică de transmiterea obligațiilor fiscale efective în sarcina altei persoane,
diferită de cea care o plătește inițial la buget .
Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea pentru care se
datorează impozitele indirecte precum și vânzarea, valorificarea sau punerea în
circulație al unor produse, bunuri și servicii în cadrul serviciilor indirecte. In
mod traditional, acest element poartă denumirea de 8888 impozabilă .
Sursa impozitului, indică din ce anume se plătește impozitul adică din
venit sau avere . Ca sursă a impozitului, veniturile apar sub forma salariului , a
profitului, devidentei sau rentei în timp ce averea se prezintă sub formă de
capital ( ca expresie a acțiunilor emise de societățile de capital sau a altor hârtii
de valoare tranzacționate prin bursele de valori ) sau de bunuri mobile și
imobile . La impozitele pe venit, obiectul coincide în toate cazurile cu sursa,
lucru ce nu se întâmplă, de regulă, în cele mai multe cazuri, din veniturile
realizate de subiecții impozitelor de pe urma averii respective ( dividente,
diferen&e de curs $n cazul hârtiilor de valoare, chirii în cazul bunurilor mobile
sau imobile) sau din alte venituri .Ca urmare obiectul impozitelor pe avere nu
coincide cu sursa.
Unitatea de impunere este reprezentată de unitatea în care se exprimă
obiectul impozabil . Aceasta are fie o expresie monetară în cazul impozitelor pe
venit, fie diverse expresii fizice- naturale ( metru pătrat, hetar, Kg, etc.) în cazul
impozitelor pe avere cota impozitului este mărimea impozitului stabilită pentru
fiecare mărime de impunere . Aceasta poate să fie o sumă fixă sau o cotă
procentuală stabilită procentual, progresiv sau regresiv în raport cu materia
impozabilă sau cu capacitatea contributivă a subiectului impozitului .
Asistența fiscală, dă expresii modului de așezare a impozitelor și cuprinde
totalitatea operațiunilor pentru identificarea subiecților impozabili, stabilirea
mărimii materiei impozabile și a cuantumului impozitelor datorate statului .
Termenul de plată precizează durata până la care impozitul trebuie plătit
acest termen are caracter imperativ, astfel că în cazul nerespectării sale sunt
percepute majorării de întârziere sau se aplică unele sancțiuni sub formă de opriri
de salarii, punerea sechestrului pe unele bunuri, țânzarea la licitație a bunurilor
sechestrate și altele .
Bugetele locale sunt incluse în structura bugetului public national ( sau,
mai bine zis, în cadrul sistemului bugetar), dar se elaborează, se adoptă si se
execută de către fiecare entitate administrativ teritorială. In consecință, ele au
venituri proprii și utilizări proprii .
Impozitele și taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai
multe, în comparație cu acelea care se mobilizează la bugetul administrației de
stat . De asemene, în formarea bugetelor locale poanderea acestora este cu mult
mai mare față de cea deținută de impozitele indirecte, comparativ cu aceleași
ponderi înregistrate în cadrul bugetelor administrației centrale de stat .
O altă trăsătură caracteristică a acestei categorii de venituri bugetare se
referă la faptul că ele provin în proporție covârșitoare de la populație . In situația
actuală în România, cutot numărul lor relativ mare, impozitele și taxele directe
percepute la bugetele locale se află cu mult sub nivelul necesităților de resurse
ale acestor bugete . Ca urmare pentru realizarea ehilibrului acesta, de la bugetul
administrației de stat, se aloca transferuri și sume defalcate din impozitul pe
veniturile salariale .
Potrivit reglementărilor locale în vigoare la bugetele locale sunt
mobilizate următoare impozite și taxe directe :
1.impozitul pe profit datorat de regiile autonome locale ( în cazul când
acestea obțin profit)
2.impozitul pe venitul agricol
3.impozitul pe veniturile liberprofesioniștilor, al meseriașilor și al altor
persoane reglementat prin decretul nr.153/1954, cu modificările
ulterioare
4.impozitul pe veniturile asociațiilor familiare și ale persoanelor fizice
autorizate să desfășoare activități economico sociale în mod
independent, reglementat prin decretul lege 154/1990
5.impozitul asupra veniturilor realizate de oamenii de litere, artă și știință
6.impozitul asupra veniturilor de înscrieri și subînscrieri de clădiri,
terenuri și camere mobilate sau nemobilate
7.impozitul pe clădiri
8.impozitul pe terenurile ocupate de clădiri și alte construcții
9.taxa asupra mijloacelor de transport
10.taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere
11.taxele pentru eliberarea certificatelor, a vizelor și autorizațiilor în
domeniul construcțiilor
12.taxele pentru folosire mijloacelor de publicitate , afișaj și reclamă
13.taxa pentru șederea în stțiunile balneoclimaterice
14.taxa pentru vizitarea muzeelor caselor memoriale, monumentelor
istorce de arhitectură și arheologie
15. taxa pentru cazanele de fabricat rachiu, mașinile de cereale și
ferestraiele mecanice pentru lemn, piesele de ulei
16.taxa pentru daracele, 8888 pentruboia de ardei
17.taxa pentru deținerea de câini
18.alte taxe specifice, pentru serviciile publice sau 8888 ( acestea fiind
interpretate de legea bugetului de stat pentru anul 1995 cu venituri
nefiscale)
19.taxe pentru folosirea terenurilor propietate de stat în alte scopuri decât
producția agricolă sau silvică în calitate de venit atribuit de la bugetul
administrației centrale de stat
20.taxele de timbru asupra succesiunilor si alte taxe de timbru de la
populație
1.3. Deosebiri între impozite și taxe ca noțiuni fiscale
Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plățile pe care le fac
diferite persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de
anumite instituții de drept public .
Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor directe și
anume :
-caracter obligatoriu ;
-titlu nerambursabil ;
-urmărire în caz de neplată ;
Intre impozite și taxe exită unele deosebiri . Astfel în cazul impozitului
lipsește cu totul obligația prestării unui serviciu direct și imediat din parte
societății, situația fiind inversă în ceea ce privește taxele .
Deosebiri între impozite și taxe există și în ce privește modul de
determinare a cuantumului acestora . Astfel, cuantumul impozitului se stabilește,
în principal, în funcție de venitul impozabil, în timp ca marimea taxei este
influențată, în general de natura servicilui prestat .
Termenele de plată sunt stabilite la date fixe – pentru impozite – și în
momentul solicitării sau după efectuarea prestației serviciilor – la taxe .
În ce privește deosebirile din punct de vedere al echivalentului ; în unele
cazuri aceasta are un caracter relativ deoarece sunt reglementate și taxe care se
percep fără un echivalent direct și imediat, precum și taxe care numai în parte
reprezintăechivalentul serviciului prestat (de exemplu, taxele locale care se
datorează annual de către persoanele fizice care posedă mijloace de transport ) .
1.4.Clasificarea impozitelor și taxelor locale
Contribuția cetățenilor la suportarea cheltuielilor publice reprezintă o
obligație constituțională (art – 53 (1) din legea fundamentală).
Consacrând aceasta obligației, constituția a prevăzut și limitele sale, care
reprezintă garanții constituționale ale dreptului de propietate, ale averii
cetățenilor în general, orice contribuție la cheltuielile publice constituind o
sarcină ce afectează exercițiul acestui drept ( colectiv autori – Constituția
României, Monitorul Oficial, București 1992 pag 126 – 127 ) . Limitele
respective sunt următoarele :
– contribuția cetățenilor la cheltuielile publice poate consta numai din plata
impozitelor și taxelor, iar acestea se pot stabili, potrivit art.138, doar prin lege
sau în ce privește impozitele și taxele locale și județene, în condițiile legii orice
prestații fiind – potrivit art.53(3) – interzise, în afara celor stabilite prin lege, în
situații excepționale
– sistemul legal de impuneri trebuie să asigure ajustarea justă a sarcinilor fiscale,
adică să aibă la bază principiul echității, al egalității de șanse cu excluderea
oricărui privilegiu sau discriminare .
In practica financiară se utilizează o diversitate de impozite care se
deosebesc nu numai ca formă dar și din punct de vedere al conținutului . De
aceea, clasificarea lor după trăsături comune este absolut necesară . In acest scop,
se folosesc criterii științifice variate, vizând :
-trăsăturile de fond și de formă, sau incidența asupra contribuabililor ;
-obiectul ;
-scopul urmărit prin instituirea lor ;
-frecvența cu care se realizează ;
-instituția care le administrează .
Clasificarea impozitelor și taxelor locale
Pentru bugetul de stat
1.Venituri curente
A. venituri fiscale
A1 impozite directe
1.Impozitul pe profit
2.Impozitul pe salarii
3.Alte impozite directe
a.impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice, juridice și
nerezidente
b.impozitul pe profitul obținut din activități comerciale ilicite sau din
nerespectarea legii privind protecția consumatorilor
c.impozitul pe dividentele realizate de societățile comerciale
d.impozitul pe onorariile avocațiilor și notarilor publici
e.alte încasări din impozite directe
4.Contribuții :
a.contribuția pentru pensia suplimentară
A2. Impozite indirecte :
1.Taxa pe valoare adăugată
2.Accize și impozite pe circulație
3.Taxe vamale :
a.taxe vamale de la persoane juridice
b.taxe vamale și alte venituri încasate de la persoane fizice prin
unitățile vamale
4.Alte impozite indirecte :
a.majorări și penalități de întârziere pentru venituri nevărsate la
termen
b.taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
c.taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a
resurselor minerale
d.taxe judiciare de timbru
e.taxe de timbru pentru contestații și plângeri asupra sumelor
constatate și aplicate prin acte de control sau de impunere ale
Organelor Ministerului Finanțelor
f.taxe de timbru pentru activitatea notarială
g.alte încasări din impozite indirecte
B. Venituri nefiscale
1.Vărsăminte di bugetul net al regiilor autonome
2.Vărsăminte de la instituțiile publice :
a.taxe de metrologie
b.taxe pentru prestațiile și eliberarea autorizațiilor de transport în
trafic internațional
c.taxe consulare
d.taxe pentru analize efectuate de laboratoare, altele decât cele
sanitare, de pe lângă instituții
e.taxe și alte venituri din protecția mediului
f.vărsăminte din disponibilitățile instituțiilor publice și activităților
autofinanțate
g.vărsăminte din veniturile instituțiilor publice și activitățile
autofinanțare
h.alte venituri de la instituțiile publice .
3.Diverse venituri
a.venituri din aplicare prescripției extinctive ( pentru instituțiile
publice )
b.venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor
legale
c.încasării din cota reținută, conform Codului penal al României
d.restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți
e.venituri din concesiuni
f.încasarea dobânzilor aferente ratelor lunare din țânzarea
locuințelor construite din fondurile statului
g.încasării din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte
sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii
h.venituri realizate din încasarea debitelor evidențiate în bilanțurile
de lichidare a patrimoniului fostelor C.A.P.
i.încasări din alte surse
II.Venituri de capital
1.Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului :
a.venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice ;
b.venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele de stat și de
mobilizare
c.venituri din privatizare
d.țărsăminte din privatizare pentru constituirea Fondului la dispoziția
Guvernului
III.Incasări din rambursare împrumuturilor acordate
a.Incasări din rambursare împrumuturilor acordate pentru finalizarea
unor obiective aprobate prin convenții bilaterale și
interguvernamentale
b.Incasări din rambursare împrumuturilor acordatepentru acoperirea
unor rate către Regia Autonomă de Electricitate “Renel” și Regia
Autonomă a Gazelor Naturale “Romgaz” Mediaș
c.Incasări din rambursare împrumuturilor acordate din fondul de
redresare financiară
11 Pentru bugetele locale
I Venituri curente
A.Venituri fiscale
A1.Venituri directe
1.Impozitul pe profit
2.Impozite și taxe de la populație
a.Impozitul pe venitul liberprofesioniștilor, meseriașilor și ale altor
persoane fizice independente și asociațiilor familiare
b.Impozitul pe clădiri de la persoane fizice
c.Taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele fizice
d.Impozitul pe veniturile de înscrieri, subânscrieri, locații de gestiune și
arendări
e.Impozitul pe veniturile obținute din dreptul de autor și cele cuvenite
inventatorilor și inovatorilor
f.Impozitul pe veniturile obținute din premii șii câștiguri în bani sau în
natură
g.Impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate
h.Impozitul pe terenuri de la persoane fizice
i.Alte impozite și taxe de la populație
3.taxa pentru folosirea terenurilor propietate de stat
4.impozitul pe clădiri de persoanele juridice
5.impozitul pe terenuri de la persoane juridice
6.taxa asupra mijloacelor de transport pentru persoanele juridice
7.alte impozite directe :
– alte încasări din impozite directe
A2. Impozite indirecte
1.Impozitul pe spectacole
2.Alte impozite indirecte
a.taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
b.alte taxe de timbru
c.alte încasări din impozite indirecte
B Venituri nefiscale
1.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome
2.Vărsăminte de la instituțiile publice
a.alte venituri privind circulația pe drumurile publice
b.venituri încasate din contravaloarea lucrărilor de conbatere a dăunătorilor
și bolilor în sectorul vegetal
c.veniturile unităților de reproducție și selecție a animalelor
d.veniturile circumscripțiilor, laboratoarelor și dispensarelor veterinare
e.vărsăminte din disponibilităților instituțiilor publice și activităților de
autofinanțare
f.contribuții datorate de persoanele beneficiare ale seviciilor cantinelor de
ajutor social
g.alte venituri de la instituțiile publice
3.Diverse venituri
a.venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată imputașii și depăgubiri
(pentru instituții publice )
b.venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale
c.restituiri de fonduri din finanțare bugetarăa anilor precedenți
d.venituri din concesiuni și închirieri
e.încasări din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii
f.venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor
C.A.P.
g.venituri din Fondul de investiție la dispoziția Guvernului
h.încasări din alte surse
II Venituri din capital
1.Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului
a.venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice
b.venituri din țânzarea bunurilor locuințelor construite din fondurile statului
c.venituri din privatizare
III.Venituri cu destinație specială
1.Taxe speciale
2.Venituri din țânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat
3.Venituri din fonduri pentru locuințe
4.Venituri din amortizarea mijloacelor fixe
IV.Cote defalcate din impozitul pe salarii
1.5.Rolul impozitelor în economia României contemporane
Potrivit legii nr.189 din 14 decmbrie 1998 privind finanțele publice
locale, publică în Monitorul Oficial nr.404 din 22 octombrie 1998, se stabilesc
normele privind formare, administrarea, utilizarea și controlul resurselor
financiare ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor și serviciilor
publice de interes local .
Resursele financiare ale unităților administrativ teritoriale se constituie
din impozite, taxe și alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital,
cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și venituri cu
destinație specială .
Fundamentarea, repartizarea și dimensionarea cheltuielilor publice locale,
de destinații și ordonatori de credite, se efectuează în concordanță cu atribuțiile
care revin administrației publice locale și cu prioritățile stabilite de acestea, în
vederea fundamentării lor și îninteresul comunității respective .
Formarea, și utilizarea resurselor financiare publice locale și costul de
execuție al bugetelor locale sunt supuse controlului Curții de Conturi, potrivit
legii .Trecerea de către Guvern, în administrarea și fundamentarea administrației
publice locale, a unor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu
asigurarea resurselor financiare necesare utilizării acesteia.
La baza eleborării aprobării și execuției bugetare stau priincipiile
autonomiei locale , echilibrului, realității, anualității și publicității.
Autoritățile administrative publice locale au următoarele componente și
răspunderi în ceea ce privește finanțele publice locale:
1.elaborarea si aprobarea bugetelor locale la firmele stabilite
2.stabilirea și urmărire impozitelor și taxelor locale în codițiile legii
3.urmărirea execuției bugetelor locale și rectificarea acestora pe parcursul
anului bugetar, în condiții de echilibru bugetar
4.Stabilirea și urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale,
include obțiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenți
economici specializați sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea
acestora în beneficiul cetățenilor
5.Administrarea eficientă a bunurilor din propietatea publică sau privată a
instituțiilor administrativ-teritoriale
6.Angajarea de imprumuturi pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea
achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din aceste
7.Administrarea resurselor financiare pe parcursul execuției bugetare în condiții
de eficiență
8.Stabilirea obțiunilor și a priorităților în aprobarea și în efectuarea
cheltuierlilor publice locale
9.Elaborarea, aprobarea, modificare și urmărirea realizării programelor de
dezvoltare în perspectivă a unitaților administrativ-teritoriale ca bază a
gestionarii bugetelor locale anuale
10.Organizarea și urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra
gestiunilor proprii, gestiunilor instituțiilor și serviciilor publice din
subordinea consiliilor locale, consiliilor județene si a consiliului central al
municipiului București
Prin bugetele locale se înțelege bugetele de venituri și cheltuieli ale
unităților administrativ-teritoriale .
Bugetele locale și bugetele instituțiilor și serviciilor publice de interes
local se aprobă astfel :
1.bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile județene și consiliul
județean al municipiului București, după caz
2.bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral sau parțial din
bugetele locale, de către consiliile menționate la pct. 1 , în funcție de
subordonarea acestora
3.bugetele instituțiilor și serviciilor publice finanțate integral din venituri
extrabugetare , de către organul de conducere a acestora, cu avizul
oradonatorului principat de cred ite.
Fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ,
respectiv municipiul București, întocmește bugetul local, în condiții de
autonomie potrivit legii.
Intre aceste bugete nu exista relații de subordonare .
Ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă o dată cu proiectul
annual al bugetului local, o procnoză a acestuia pe următorii 3 ani, precum și
programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție.
Instituțiile publice, în interesul prezentei legi, cuprind autoritățile
unităților administrativ-teritoriale, instituțiile publice și serviciile publice de
interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a
activității acestora . Veniturile bugetelor locale se formează din impozite taxe
alte venituri și cu venituri cu destinație speciale, precum și din sume și cote
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , cote adiționale la unele venituri
ale bugetului de stat și ale bugetelor locale și din transferuri cu destinație
specială de la bugetul de stat . Impozitele și taxele locale se stabilesc de către
consiliile locale județene și consiliul general al municipiului București după caz
în limitele și în condițiile legii . Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat
Impozitele și taxele locale se stabilesc de către consiliile locale, județene și
Consiliul general al Municipiului București, după caz, în limitele și în condițiile
legii.
Din impozitul pe salarii datorat la bugetul de stat, unitatea plătitoare
virează la data plății salariului , o cotă de 50 % la bugetul de stat, 40% la bugetul
unităților administrativ-teritoriale ale căror rază se desfășoară activitatea și 10 %
la bugetul județului respectiv. Pentru municipiul bucurești cota este de 50% și se
repartizează de către Consiliul General al Municipiului București, pe bugetul
fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului București. Aceste cote pot fi
modificate anual prin legea bugetului de stat.
Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor
rezultate în urma demolării , dezmembrării sau defectării în condițiile prevăzute
de lege, a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale care aparțin
instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral din bugetele locale, după
deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operațiuni, constituie venituri ale
bugetului local și se varsă la acestea.
Sume încasate din concesionarea sau din închiriere unor bunuri aparținând
domeniului public sau privat , de interes local sau județean, constituie venituri
ale bugetelor locale.
Sumele încasate din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat ale
unităților administrativ-teritoriale constituie venituri cu destinație specială ale
bugetelor locale și se utilizează pentru realizarea de investiții din componența
autorităților administrației publice locale.
Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unități administrativ –
teritoriale, prin legea bugetului de stat, precum și criterii de repartizarea a
acestora pe unitățile administrativ – teritoriale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile cu
destinație specială din bugetul de stat se aprobă anual, prin legea bugetului de
stat, pe ansamblul fiecărui județ respectiv al municipiului București.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , aprobate
anual, o cotă de până 25% se alocă județului propriu iar diferența se repartizează
pe comune , orașe, municipii, de către consiliul județean, prin hotărârea, după
consultarea primărilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcției generale a
finanțelor publice și controlului financiar de stat, în funcție de criteriile de
repartizare aprobate.
Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale se vor acorda pentru
investiții finanțate din împrumuturile externe, la a căror realizare contribuie și
Guvernul.
Din bugetele locale se finanțează acțiuni social – culturale sportive ,
inclusiv ale cultelor, acțiuni de interes local în beneficiul comunității, cheltuieli
de întreținere și funcționare a administrației publice locale, cheltuieli cu
destinație specială, precum și alte cheltuieli prevăzute prin dispoziții legale.
Consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București și
consiliile locale, după caz , pot aproba colaborarea sau asocierea pentru
realizarea unor lucrări și servicii de interes public local. Colaborarea sau
asocierea se realizează pe bază de convenții sau contracte de asociere în care se
prevăd și resursele financiare reprezentând contribuția fiecărei autorități a
administrației publice locale implicate. Convențiile sau contractele de asociere se
încheie de către ordinatorii principali de credite, în condițiile mandatelor
aprobate de fiecare consiliu implicat în colaborare sau asociere.
Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București,
după caz, pot participa cu capital social sau cu bunuri la societăți comerciale
pentru realizarea de lucrări de servicii de interes public local sau județean, după
caz. Fondurile necesare se asigură din bugetele locale.
În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziția
consiliului local, județene și al Consiliului General al Municipiului București,
după caz, în cotă de până 5% în totalul cheltuielilor. Acesta sa pot utiliza, pe
baza hotărârilor consiliilor respective , pentru finanțarea acțiunilor sau sarcinilor
intervenite în cursul anului și pentru înlăturarea efectelor unor calamități
naturale.
Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București,
după caz, pot aproba și utiliza, în întregime , sume încasate din veniturile proprii
peste cele aprobate prin bugetul local, pentru suplimentarea cheltuielilor
prevăzute în aceste bugete, în următoarele condiții :
1 depășirea încasărilor să fie realizate pe total venituri proprii aprobate
prin bugetul local respectiv și să mențină până la finele anului.
2 bugetele respective să aibă împrumuturi restante, precum și dobânzi și
comisioane neachitate, aferente împrumuturilor contractate.
Cheltuielile pentru investițiile județelor , municipiilor, orașelor și
comunelor, după caz, și ale instituțiilor și serviciilor publice de subordonare
județeană și locală, care se finanțează, potrivit legii, din bugetul local și din
împrumuturi, se înscriu în programul de investiții al fiecărei unități
administrativ-teritoriale, care se aprobă ca anexă la bugetul local de către
consiliul local județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz.
Obiectivele de investiții și celelalte cheltuieli asimilate investițiilor se
înscriu în programul de investiții, după caz, în prealabil documentațiile tehnico-
economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea
efectuării cheltuielilor de investiții, au fost elaborate și aprobate potrivit
dispozițiilor legale.
Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în repartizarea
sumelor de fiecare obiectiv înscris în programul de investiții, în limita fondurilor
cuprinse în proiectul de buget cu aceste destinații, asigurând totodată , utilizarea
rațională și eficientă a acestor fonduri, precum și realizarea obiectivelor de
investiții în cadrul duratelor de execuție aprobate.
Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor bugetelor
proprii ale administrației publice locale, ale instituțiilor și serviciilor publice de
subordonare locală.
Ordinatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele
bugetelor locale, echilibrate, direcțiilor generale ale finanțelor publice și
controlului financiar de stat, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca
aceasta să depună la Ministerul Finanțelor proiectele bugetelor locale pe
ansamblul județului, respectiv al municipiului București, cel mai târziu până la
data de 1 iunie a fiecărui an.
Veniturile și cheltuielile prevăzute și bugetele locale se repartizează pe
trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada
în care este necesară efectuarea cheltuielilor și se aprobă de către.
1.Ministerul Finanțelor pentru sumele defalcate din unele venituri al
bugetului de stat și pentru transferurilor de la acest buget, pe baza
propunerilor ordinatorilor principali de credite ai bugetelor locale,
transmise de direcțiile generale ale finanțelor publice și controlul
financiar de stat, în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a legii
bugetului de stat.
2.Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pentru bugetele
proprii și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate în
termen de 15 zile de la probarea sumelor prevăzute la pct 1.
Pe baza bugetelor locale aprobate, în condițiile legii, de consiliile locale,
județene și Consiliul General al Municipiului București , după caz, în condițiile
generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat întocmește și
transmit Ministerului Finanțelor bugetele pe ansamblul fiecărui județ, respectiv
al municipiului București, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și
cheltuielilor grupate în cadrul fiecărui județ și a municipiului București pe
comune, orașe, municipii, sectoare ale municipiului București și bugetul
propriu , pe structura clasificației bugetare de Ministerul Finanțelor.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare, aprobate
prin bugetul local , pe unitățile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora,
cuprinse în bugetele respective și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul
propriu , cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate
pe unități ierarhice , ai căror conducători sunt ordinatorii terțiari de credite și
aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii , cu respectarea dispozițiilor
legale.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate, numai pentru nevoile unităților pe care le-au fost repartizate, numai
pentru nevoile unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele
aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Ordonatorii principali, secundari și terțiari de credite răspund de :
1.elaborarea proiectului de buget propriu
2.urmărirea modului de încasare a veniturilor
3.necesitatea, oportunitatea și legalitatea angajării și utilizării creditelor
bugetare în limita și cu destinația aprobată prin bugetul propriu.
4.Integritatea bunurilor aflate în administrație.
5.Organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a
bilanțurilor contabile și a conturilor de execuție bugetară.
Transferurile către bugetele locale , în cadrul limitelor prevăzute în
bugetul de stat , se efectuează de către Ministerul Finanțelor, prin direcțiile
generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat , la cererea
ordonatorilor principali de credite, în funcție de necesitățile execuției bugetare.
Finanțarea cheltuielilor din bugetele locale , se asigură prin deschideri de
credite de către ordinatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare
aprobate prin bugetele locale și potrivit destinației stabilite în raport cu gradul
de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu respectarea dispozițiilor
legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor și serviciilor
publice de interes local se asigură astfel :
1 integral din bugetul local, în funcție de subordonare.
2 din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul local, în
funcție de subordonare
3 integral din venituri extrabugetare.
Instituțiile și serviciile publice de interes local mai pot folosi , desfășurarea
și lărgirea activităților lor , mijloace materiale și bănești primite de la persoane
juridice și fizice sub forma de donații și sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor
legale.
În cazul în care, la înființarea unor instituții și servicii publice de interes
local sau a unor activități finanțate integrale de venituri extrabugetare, aceste nu
dispun de fonduri suficiente , în baza unor documentații temeinice fundamentate,
consiliile locale, județene și Consiliul general al Municipiului București după
caz, pot acorda împrumuturi temporare din bugetul local pe bază de convenție.
Împrumuturile acordate în aceste condiții vor fi rambursate integral în termen de
un an de la data acordării.
Pentru funcționare unor servicii publice locale , create în interesul
persoanelor fizice și juridice , consiliile locale județene și Consiliul general al
capitalei, după caz, stabilesc taxe speciale.
Taxele speciale constituie venituri cu destinație specială ale bugetelor
locale, fiind utilizate cu scopurile pentru care au fost înființate.
Sumele rămase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferență între
veniturile încasate și plățile efectuate , se raportează în anul următor cu aceeași
destinație , o dată ci încheierea exercițiului bugetar. Același regim se aplică și
celorlalte venituri cu destinație specială.
Taxele speciale se încasează numai la persoanele fizice și juridice care se
servesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Constatarea , așezarea și urmărirea încasării taxelor speciale se realizează
prin compartimentele de specialitate ale primăriilor, consiliilor județene ale
primăriei Municipiului București după caz.
Serviciile publice de interes local care desfășoară activități de natură
economică cu obligația calculării, înregistrării și recuperării fizice și morale ale
mijloacelor fixe aferente acestor activități, prin tarif sau preț, potrivit legii.
Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace fixe se
utilizează pentru realizarea de investiții în domeniul respectiv și se evidențiază
distinct în programul de investiții ca sursă de finanțare a acestora.
Activitățile de natură economică, pentru care se calculează amortizarea
mijloacelor fixe, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Cap III
Impozitele locale în practica românească
contemporană
Venituri locale
Venituri fiscale
A.Impozite directe :
1.Impozitul pe profit.
În cadrul amplului proces al reformei fiscale din România, impozitului pe
profit îi revine un loc deosebit , atât prin prisma contribuției sale la formarea
veniturilor bugetului public, cât și prin influența sa asupra activităților
economico-sociale generatoare de profit și asupra structurii de ansamblu a
economiei naționale. Tocmai de aceea , instituirea acestui impozit în practica
fiscală românească s-a realizat încă în faza de început a perioadei de tranziție. În
acest scop au fost instituite legi speciale vizând reglementarea detaliată a
impozitului pe profit ( Ordonanța Guvernului nr. 70 / 1994 ), prin care au fost
prevăzute modalitățile de impunere, cu cote progresive, corelate cu mărimea
profitului.
Calitatea de subiect a fost atribuită tuturor persoanelor juridice care obțin
profit din activitățile desfășurate pe teritoriul României. În acest context,
impozitul pe profit a fost conceput ca o prevalare obligatorie efectuată de agenții
economici din profiturile impozabile realizate de :
-regiile autonome.
-Societățile comerciale cu capital de stat , cooperatiste, private și mixte.
-Instituțiile financiare și de credit.
-Alți agenți economici organizați ca persoane juridice, inclusiv cei cu
capital din străinătate.
-Persoanele juridice fără scop lucrativ , dacă se desfășoară activități
lucrative aducătoare de profit.
Potrivit structurii actuale a activităților economice desfășurate în țara
noastră , economia locală are o sferă de cuprindere în țara noastră, rezumându-se
la regiile autonome.
-vizând transportul urban în comun de călători, salubritatea, amenajarea
și întreținerea parcurilor, alimentarea cu apă, alimentarea cu energie
termică, etc. ca urmare, impozitul pe profit cuvenit bugetelor locale se
mobilizează de la un număr relativ mic de plătitori. În viitor acest
număr de plătitori va deveni și mai mic, odată cu aplicarea măsurilor de
reorganizare a activităților acestor categorii de contribuabili în societăți
comerciale.
Avându-se în vedere natura activităților desfășurate parțial subvenționate
de la buget este de menționat că o parte a regiilor publice locale înregistrează
pierderi, astfel că nu contribuie la formarea veniturilor bugetelor locale prin
impozitul pe profit .
Impozitul pe profit ca sumă de formare a veniturilor bugetelor locale este
redusă.
Pentru schimbarea în favoarea bugetelor locale a acestei situații soluția ar
fi cea de regrupare a subiecților plătitori ai impozitelor pe profit . Astfel încât
agenții economici cu activitate definită ca întreprinzători mici și mijlocii să
constituie în acest impozit la bugetele locale.
2.Impozite și taxe de la populație
a)Impozitul pe venituri liber profesioniștilor , meseriașilor și ale altor
persoane fizice independente și asociaților familiale, a fost conceput a
fi stabilit în mod diferențiat , în funcție de categoria subiectului plătitor.
Astfel, în cazul liber profesioniștilor cu activitate la sediul propriu și al
prestatorilor de servicii în condițiile retribuirii pe bază cote-parți din încasări s-a
avut în vedere impunerea progresivă, cu o progresivitate relativ accentuată .
Pentru cărăușii și prestatorii de servicii de către unitățile de stat a fost
practicată impunerea proporțională, folosind cote de impozit cuprinse între 10 și
25 %, iar în cazul persoanelor ce și-au exercitat activitatea în mod ambulant s-a
fixat un impozit forfetar trimestrial, determinat pe baza venitului normat, stabilit
de Ministerul Finanțelor.
În condițiile de astăzi, transele de venituri impozabile și sumele fixe din
reglementările adoptate înainte de 1990 nu mai sunt relevante datorită inflației
care a erodat puternic moneda națională , având de-a face cu un alt ordin de
mărime a veniturilor impozabile. În acest context, regula impunerii a fost cea
rezultată din prevederile Decretului – lege nr. 54 / 1990 – corespunzător cărora
s-a aplicat impunerea progresivă pentru veniturile impozabile anuale cuprinse
între 10 000 și 168700 lei, după care impozitul a devenit unul proporțional,
calculându-se aplicarea unei cote de 40 %.
Calitatea de subiect al acestui impozit a revenit unei diversități de
persoane fizice, a căror activitate pe cont propriu a fost autorizată prin
reglementări editate înainte de 1990, respectiv înainte de aplicarea prevederilor
din Decretul lege nr. 54 / 1990.
În categoria liber profesioniștilor au fost cuprinși :
-meditatori de orice fel
-muzicanți și lăutari fără angajament
-experții de orice fel
-desenatorii tehnici
-slujitorii cultelor religioase pentru veniturile încasate direct de la
populație
-dactilografele și stenografele
În categoria meseriașilor s-au inclus :
-blănarii
-cojocarii
-ceasornicarii
-cizmarii, croitorii, zugravii, fotografii, tapițerii etc.
În categoria altor persoane au fost cuprinși :
-cărăușii și comercianții cu activitate pe cont propriu
-persoanele care prestează servicii în condițiile retribuirii pe bază de
cote părți din încasări.
-Proprietarii cazanelor de fiert țuică.
-Dăracelor de lână etc.
Impunerea a fost personală, ceea ce înseamnă că impozitul era așezat
asupra fiecărei persoane autorizate.
Obiectul impunerii a fost constituit din veniturile nete în bani și în natură
realizate de subiecții enumerați anterior din activitățile desfăș urate pe cont
propriu.
Cuantificarea mărimii materiei impozabile s-a realizat pe baza
-metodei evaluării directe sau
-metodelor normelor de venit.
Evaluarea directă presupune determinarea venitului brut și deducerea din
acestea a cheltuielilor aferente realizării acestui venit , în funcție de condițiile
concrete de exercitare a activităților .
În acest caz contribuabilii au fost obligați să depună declarații de impunere
și să țină o evidență simplă, din care să rezulte veniturile brute și cheltuielile
aferente.
Folosirea metodei normelor de venit a presupus stabilirea mărimii
venitului impozabil de către organele fiscale, în funcție de normele de venit
comunicate de Ministerul Finanțelor.
Aceste norme de venit sunt desfășurate pe meserii sau genuri de activități,
precum și în funcție de caracterul urban sau rural al localității de impunere.
Minimul neimpozabil, sumele fixe de impozit și cotele procentuale de
impunere sunt diferite de la o categorie de venituri la alta, astfel că pentru
dimensionarea impozitului datorat este necesară utilizarea tabelelor speciale
conținute în reglementările legale.
Potrivit O.G nr. 44 / 29 aug. 1995 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1996 , impozitul anual asupra veniturilor obținute din exercitarea unei profesii
libere și din valorificarea lucrărilor literare, de artă și științifice , inclusiv din
moștenirea dreptului asupra unor astfel de lucrări se determină pe baza grilei din
tabelul următor.
Tabel pg. 281.
Impozitul calculat prin utilizarea elementelor din această grilă nu poate fi
mai mare decât 38 % din impozitul anual, făcându-se în acest fel alinierea la ceea
ce înseamnă impozitul pe profit calculat prin folosirea cotei normale.
Pentru determinarea venitului impozabil anual, în afara cheltuielilor
concrete pentru realizarea veniturilor în limita cotei de 20% din veniturile
încasate, se mai deduc :
1.cheltuieli pentru acțiunile de protocol, reclamă și publicitate realizată
în scopul obținerii veniturilor.
2.Cheltuieli de deplasare, și pentru diurnă, fiind legate de realizarea
veniturilor impozabile
3.Cheltuieli aferente întreținerii și utilizării mijloacelor de transport din
proprietatea contribuabilului, când aceste sunt utilizate în scopul
realizării venitului supuse impunerii
4.Cheltuieli de întreținere a locuinței și pentru telefon când activitatea se
desfășoară în propria locuință
În cazul veniturilor obținute din lucrările literare , de artă și științifice,
inclusiv cele din moștenirea dreptului asupra unor astfel de lucrări, calculul
impozitului datorat se realizează de către unitățile de creatori care sunt obligate
să practice stopajul la sursă și să vireze impozitul la bugetul local.
În cazul plăților directe, aceste obligații revin unității plătitoare de venituri
de către liber profesioniștii contribuabilii sau către moștenitorii drepturilor
asupra lucrărilor literare, de artă și științifice.
Venitul impozabil anual se determină prin scăderea din venitul brut
realizat a unor cote forfetare de cheltuieli , cuprinse între 20% și 50% după cum
urmează:
a)20% în cazul lucrărilor literare
b)30% în cazul lucrărilor științifice și de artă cu excepția celor realizate
de persoanele prevăzute la literele c) și d).
c)40% în cazul compozitorilor și muzicologilor, membrii și nemembrii ai
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, precum și în cazul
moștenitorilor acestora.
d)50% în cazul artiștilor plastici profesioniști care sunt membri ai Uniunii
Artiștilor Plastici și ai Fondului Plastic.
În cazul lucrărilor de artă monumentală , se iau în considerare cheltuielile
efective, pe bază de documente justificative.
b)Impozitul pe clădiri de la persoane fizice.
În majoritatea țărilor lumii, clădirile formează unul dintre obiectele cele
mai reprezentative ale averii impozabile.
În România , impozitul pe clădiri este un impozit anual, de tip
proporțional, așezat asupra clădirilor de orice fel, situate în municipii, orașe,
comune și sate, indiferent de modul cum sunt folosite și de destinația dată
acestora.
În cazul clădirilor proprietate de stat , aflate în administrarea sau folosința,
după caz, a contribuabilului, impozitul pe clădire se datorează de către cei care le
au în administrare sau în folosință.
Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat , impozitul pe clădire
se datorează de către unitățile care le administrează.
Potrivit prevederilor din Legea nr. 27 / 1994, cotele de impozit sunt două :
-1 % pentru clădirile aparținând persoanelor fizice și fondul locativ de
stat.
-1,5% pentru clădirile celorlalți contribuabili , inclusiv cele ale
persoanelor fizice, dacă erau înregistrate ca sedii de societăți comerciale sau
pentru alte activități economic
Calculul valorii impozabile se efectuează prin înmulțirea suprafeței clădirii
cu valorile impozabile în sume fixe pe m.p , reglementate pentru mediul rural
inclusiv din satele aparținătoare municipiilor și orașelor ) și pentru mediu urban
în funcție de felul și destinația clădirilor.
În cazul subsolurilor și mansardelor locuibile, precum și a pivnițelor din
corpul clădirilor situate în mediul urban, valorile impozabile se calculează în
procent de 30, 50 sau 60% din cele aferente clădirilor din care fac parte.
Calculul impozitului pe clădiri se efectuează de către organele fiscale
pentru cele aparținând persoanelor fizice și respectiv, direct de către
contribuabilii pentru celelalte clădiri.
Acești contribuabili depun în prima lună a fiecărui an o declarație de
impunere ce reprezintă în același timp și procesul verbal de impunere.
Pentru mediul rural , s-au avut în vedere valori impozabile aferente
categoriei de locuit, dacă aceste spații făceau corp comun cu clădirea de locuit,
respectiv valorile impozabile aferente altor clădiri, în cazul când asemenea
clădiri erau separate de corpul clădirii de locuit.
Ca impozit anual, calculul său se efectuează la începutul anului, iar
obligațiile de plată se împart în mod egal pe cele patru trimestre.
Conform legii nr. 27 / 1994 :
-impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin
aplicarea cotei de 1% asupra valorilor stabilite potrivit criteriilor și
normelor de evaluare.
-Unitățile care administrează clădirile din fondul locativ de stat, utilizate
de persoane fizice ca locuințe , plătesc impozitul pe clădiri calculat cu
cota 1 %.
-La determinarea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor , se iau
în vedere atât clădirea așezate în funcțiune cât și cele în rezervă sau
conservare.
-Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral
pe calea amortizării sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri,
calculat pe baza valorii la care au fost închise evidențele.
-Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se
impun cu începere de la data de întâi ale lunii următoare celei în care
au fost dobândite . Impozitul se calculează pe numele noului
contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul
anului.
-Impozitul pe clădiri în cazul contribuabililor persoane fizice se
stabilește pe baza declarației de impunere depusă în condițiile prezenței
legii de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza
căruia se află clădirea.
-Impozitul anual pe clădire se plătește trimestrial în rate egale, până la
data de 15 inclusiv a ultimii luni din fiecare trimestru.
c)taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele fizice.
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, aparținând
contribuabililor se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului,
pentru fiecare 500 cm sau tracțiune de capacitate sub 500 cm, după cum
urmează :
– autoturisme 4000 lei /an
-autobuze, autocare, microbuze 12000
autocamioane de orice fel
– autotrenuri de orice fel 14000
– tractoare 8000
– motociclete, scutere 2000
– biciclete și tricicluri cu motor 1500
Pentru remorci de orice fel , semiremorci și rulote aparținând
contribuabilului , taxele anuale se stabilesc, în funcție de capacitatea acestora,
astfel :
– până la o tonă – 50% din taxa stabilită pentru autoturisme
– între 1-3 tone – 50% din taxa stabilită pentru tractoare
– peste 3 tone – 50 % din taxa pe autotrenuri
Pentru atașe, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50 % din taxa datorată
pentru motociclete, motorete și scutere.
Sunt scutite de taxă autoturismele , motocicletele cu ataș și triciclurile cu
motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invalidității acestora.
-capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se
dovedește cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii
cu factura de cumpărare sau alte documente legale din care să rezulte
aceasta.
-Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu întâi a
lunii în care au fost dobândite , iar în cazul înstrăinării sau radierii în
timpul anului din evidențele organelor de poliție, taxa se dă la scădere
începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una din aceste situații.
-Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele
fiscale teritoriale , pe raza căror contribuabilii își au domiciliul sau
sediul , după caz, pe baza declarației de impunere , depusă în condițiile
prezentei legi.
-Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate
egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se
repartizează în sume egale, la termenul de plată rămase până la sfârșitul anului.
d)impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate.
După O. U. G nr. 85 / 1997, trebuie avut în vedere următoarele :
-orice venit, în bani sau natură , obținut de o persoană fizică se impune
impozitării.
-Veniturile realizate de persoanele fizice care nu au calitatea de salariat ,
cu carte de muncă , care nu sunt realizate printr-un loc de muncă
permanent, în cadrul unei funcții de bază, se impozitează după O.U.G
nr. 85/ 1997.
Veniturile realizate de persoanele fizice , ce intră în sfera de impozitare a
O.U.G nr. 85 / 1997, sunt multe și diverse și ridică numeroase și complexe
probleme în ceea ce privește departajarea lor față de cele care se impozitează
conform Legii nr. 321 / 1991.
Sumele reținute ca impozit , în baza O. U.G. nr. 85/1997 aparțin
impozitelor și taxelor locale, se virează la bugetul consiliului local, pe a cărui
rază teritorială se obțin veniturile respective.
Această sursă de venit a fost reglementată și s-a constituit la bugetele
locale pentru veniturile realizate până la 31 decembrie 1999, de la 1 ian 2000
intrând în vigoare O.G. 73/1999.
e)Impozitul pe terenuri de la persoane fizice
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de
teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone, după
cum urmează:
Zonă în cadrul
localității Categoria localității
municipii orașe comune
A 120 90 20
B 70 50 15
C 45 30 –
D 30 20 –
Contribuabilii care dețin suprafețe de teren situate în municipii, orașe,
comune, datorează impozit pe teren, ocupate de clădiri și alte construcții.
Încadrarea terenurilor pe zone, în localități se face de către consiliile
locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților cu caracterul
zonei respective (zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea de
căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități în
parte.
Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri
proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, datorează
impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a
survenit această modificare.
f) alte impozite și taxe de la populație
În exercitarea atributelor ce le revin în administrarea domeniului public
privat al unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale sau județene, după
caz, pot institui taxe pentru:
-utilizarea temporară a locurilor publice;
-deținerea și proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje autorizate
să funcționeze în scopul obținerii de venit;
-vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de
arhitectură și arheologice;
-alte taxe.
Aceste taxe constituie venituri proprii ale bugetelor locale.
Consiliile locale pot institui taxe pentru serviciile publice create la nivelul
comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor în scopul satisfacerii unor
necesități ale comunității locale, cu condiția ca taxele percepute să asigure
întreținerea, și după caz, funcționarea acestor servicii.
Instituirea de noi taxe se publică în presă și se afișează la sediile consiliilor
locale, precum și în alte locuri publice, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicare.
3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
Contribuabili care au în administrare sau în folosință terenuri care sunt în
proprietatea statului, plătesc taxa (în baza legii nr. 69/1993) pentru acestea în
cazul în care sunt folosite în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.
Pentru folosirea cât mai eficientă a suprafețelor de teren proprietate de stat
și pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxă potrivit
anexei în prezenta lege.
I.Taxa se datorează pentru terenurile proprietate de stat utilizate de
către regiile autonome , societățile comerciale, precum și de către
celelalte persoane juridice în alte scopuri decât pentru agricultură
sau silvicultură.
II.–Taxa este anuală , stabilită în lei pe metru pătrat de teren,
diferențiată pe categorii de localități , iar în cadrul localităților, pe
zone , după cum urmează :
a). Pentru localități urbane.
Zona în cadrul
localității Categoria localității
I II III IV
A 120,0090,00 40,0020,00
B 70,0050,00 25,0015,00
C 45,0030,00 15,00-
D 30,0020,00 –
Încadrarea localităților în categoriile de mai sus se face în funcție de
gradul de dezvoltare economică și socială după cum urmează :
1.municipiul București se încadrează în ctg. I de localități.
2.municipiul reședință de județ, precum și municipiu Hunedoara se
încadrează în categoria. A II-a de localități.
3.celelalte localități urbane fac parte din categoriile. A III –a sau a IV- a
de localități. Încadrarea se face de către consiliul județean și respectiv
de consiliul sectorului Agricol Ilfov, după caz.
Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților urbane se face de către
consiliile locale de municipii și orașe, în funcție de poziția terenurilor față de
centrul localităților , de caracterul zonei respective ( zonă de locuit sau
industrială ) apropierea sau depărtarea față de căile de comunicații , precum și în
funcție de alte elemente care-și asigură aplicarea taxei mai ridicate pentru
folosirea terenurilor situate în zonele centrale de locuit ale localităților .
Pe măsura dezvoltării economice sociale ale localităților , consiliile
județene și consiliul sectorului Agricol Ilfov vor reexamina încadrarea
localităților în categoriile a – III-a și a IV-a în vederea încadrărilor lor într-o
categorie superioară.
Modificarea încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităților se face de
către consiliile locale ale municipiilor și orașelor.
În cazul în care o localitate rurală celor urbane , taxa corespunzătoare noii
încadrării se aplică începând cu 1 ianuarie al anului următor celui în care a
survenit această modificare.
b)Pentru localitățile rurale.
specificare Zona de fertilitate
I II III IV V
Taxă 70,0060,0050,0030,0020,00
Încadrarea localităților rurale în zone de fertilitate este cea prevăzută de
normele legale privind impunerea veniturilor realizate din activitățile agricole.
III.Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri este anuală,
în lei /km și cale ferată după cum urmează:
– pentru linii ferate normale 8300 lei /km
– pentru linii ferate înguste 4200 lei / km
– pentru drumuri 4200 lei /km.
Unitățile de transport feroviar datorează numai taxa în funcție de lungimea
căii ferate. La stabilirea taxei se are în vedere lungimea totală a căii ferate,
inclusiv lungimea desfășurată a rețelei de linii ferate din depouri, stații de cale
ferate, rampe și alte obiective de exploatare feroviară.
III Taxa anuală pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează
pentru :
-terenurile aflate în administrarea sau folosirea instituțiilor publice
stabilite potrivit legii nr. 10 / 1991 privind finanțele publice;
-terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii
pentru agricultură sau silvicultură, cele ocupate de iazuri , bălți sau
locuri precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în
măsură în care nu afectează folosirea suprafeței solului. Încadrarea
terenurile în aceste categorii se face de către organele de specialitate
competente.
-terenurile pe care sunt în curs de execuție obiective noi de investiții.
IV Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează în
funcție de situația terenurilor existente la 1 ianuarie a fiecărui an, pe baza
declarației depuse de plătitor .
Plata taxei se face în 4 rate trimestriale egale , până la 15 ( inclusiv ) al
ultimei luni a fiecărui trimestru.
Obligația calculării și răspunderea pentru achitarea în termen revine
plătitorilor.
Pentru neplata în termen a taxei se datorează majorări de 0,3% pentru
fiecare zi de întârziere la plată.
4.Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane juridice
a) Impozitul pe clădiri de la persoane juridice
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice se calculează prin
aplicarea cotei procentuale stabilite de consiliile locale care poate fi cuprinsă
între 0,5- 1,0 % asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea
acestora, conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru persoanele juridice impozitul pe clădiri se calculează de către
acestea prin declarația de impunere , care se întocmește și se depune la serviciile
de specialitate ale consiliilor locale, pe proprie răspundere a contribuabililor.
Impozitul se plătește trimestrial în 4 rate egale până la data de 15, inclusiv,
ale ultimei luni din fiecare trimestru.
b) Impozitul pe terenuri de la persoane juridice.
Contribuabilii, persoane juridice, care dețin în proprietate terenuri, altele
decât cele necesare desfășurării activității pentru care sunt autorizați potrivit
legii, datorează pentru acesta impozit pe teren, conform prevederilor legale în
vigoare, respectiv în sumă fixă pe metru pătrat de teren diferențiat pe categorii de
localități și pe zone, în cadrul localităților.
5. Alte impozite directe
a) Taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice.
Același cote de impozitare ca și la persoanele fizice.
Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au profil de
activitate transport de călători în comun, în interiorul localităților sunt scutite de
plata taxei asupra mijloacelor de transport.
b) Alte încasări din impozite indirecte
A.2 Impozite indirecte.
1. Impozitul pe spectacole.
Persoanele fizice și cele juridice care organizează, cu plată spectacole,
manifestări artistice sau sportive, activități artistice și distractive de discotecă și
videotecă, denumite în continuare spectacole, datorează impozit pe spectacole,
calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare, și
a abonamentelor, mai puțin valoarea timbrelor instituite potrivit legii după cum
urmează:
A.Spectacol :
a)de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografică, alte spectacole
muzicale și de cire – 2 %
b)festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte manifestări
artistice sau distractive care au un caracter ocazional – 5 %.
B.Competiții sportive :
a)interne – 2%
b)internaționale –5%
C. Activități cu caracter distractiv sau artistic organizate de videoteci sau
discoteci – 10 %.
Plătitorii de impozit pe spectacole au obligația de a înregistra biletele
intrare la organele fiscale în a căror rază teritorială își au sediul și de a afișa
tarifele la casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor.
Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu este obligatorie
vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor la organele fiscale în a căror rază
teritorială au loc spectacolele.
Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 15 inclusiv a lunii
următoare.
Plata se efectuează le trezoreriile statului , în județele în care funcționează
acestea , sau la unitățile băncilor comerciale în care Ministerul Finanțelor au
încheiat convenții corespunzătoare, acolo unde trezoreriile nu au luat ființă.
Plătitorii de impozit pe spectacole răspund de exactitatea calculului și de
vărsarea le timp a impozitului.
Pentru sumele cedate în scopuri umanitare, pe bază de contract, din
încasările obținute din spectacole și manifestări artistice nu se datorează impozit
pe spectacole.
Impozitul pe spectacole constituie venit la bugetele administrativ-
teritoriale în a căror rază teritorială au loc spectacolele. Neplata în termen a
impozitului atrage obligația de a plăti încasări de întârziere.
Plătitorii impozitului pe spectacole au obligația de a ține evidența acestuia
și de a depune lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare la organul
fiscal teritorial în a cărui rază teritorială plătitorul își are sediul sau domiciliul,
decontul de impunere potrivit modelului elaborat de Ministerul Finanțelor.
Plătitorii de impozite pe spectacole sunt, de asemenea, obligați :
a)să respecte normele legale privind tipărirea , înregistrarea, vizarea,
gestionarea și vânzarea biletelor de al intrare de la spectacole și a
abonamentelor;
b)să depună decontul de impunere în termenul prevăzut de lege
c)să declare spectacolele la organele fiscale, cel puțin cu 2 zile lucrătoare
înaintea datei de desfășurare a spectacolului;
d)să elibereze biletele de intrare pentru toate sumele încasate de la
spectacol și să nu practice tarife majorate fașă de cele înscrise pe bilet;
e)să pună la dispoziția organelor de control documentele care atestă
calculul și plata impozitului pe spectacol.
Încălcarea normelor legale privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea,
gestionarea și utilizarea biletelor de intrare și a abonamentelor la spectacole
constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții, încât potrivit
legii penale, se constituie infracțiune și se sancționează cu amendă de la 600.000
lei la 5.000.000 lei.
2. Alte impozite indirecte
a)taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare
b)taxe de timbru pentru contestațiile și plângerile asupra sumelor
constatate și aplicate prin acte de control și de impunere
c)taxe extrajudiciare de timbru
Actul normativ prin care sunt legiferate taxele extrajudiciare de timbru
este legea 117 in 30 iunie’99. În aplicarea acestei legi a fost emis ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 1076 prin care s-au aprobat normele metodologice
date în aplicarea legii sus menționate.
Pentru eliberarea certificatelor de orice fel (altele decât acelea pe carte le
eliberează institutele Ministerului Justiției, Parchetul sau notarii publici) pentru
preschimbarea actelor de identitate precum și pentru eliberarea acestora, pentru
eliberarea permiselor de vânătoare și de pescuit, obținerea permisului de
conducere pentru înmatricularea autovehiculelor și a remorcilor precum și pentru
alte servicii prestate de instituțiile publice, solicitanții datorează taxe
extrajudiciare de timbru și persoanele fizice care solicită servicii sau eliberări de
acte supuse acestor taxe.
Legea prevede și anumite excepții:
-taxele extrajudiciare de timbru sunt stabilite în sume fixe și se aplică
pentru fiecare act sau operațiune taxabilă.
-taxele extrajudiciare de timbru sunt venituri ale bugetelor locale sau ale
bugetelor de stat după caz. Aceste categorii de taxe se achită
întotdeauna anticipat. În cazul în care taxele au fost plătite anterior
intrării în vigoare a legii nr. 117/1999 pentru serviciile care urmau să
fie prestate după intrarea în vigoare a acestei legi, ele s-au reîntregit
prin achitarea diferenței până la nivelul taxelor prevăzute de noua lege.
Nu se taxează:
-actele prin care se comunică solicitanților modul în care se soluționează
cererile persoanelor fizice sau juridice prin care aceștia solicită
acordarea înlesnirilor legale (eșalonări la plată)
-scutirea de plată a unor majorări de întârziere
-actele și serviciile prevăzute ca atare în lege și anume: eliberarea
certificatelor care atestă un fapt sau o situație care decurge din
raporturile de muncă, eliberarea certificatelor destinate obținerii unor
drepturi privind asistența socială privind asigurările sociale și protecția
socială (certificat de boală).
-unicatele certificatelor eliberate de instituțiile de învățământ (diplomele
de absolvire)
-certificatele eliberate pentru a servi în școli, armată, și în alte asemenea
instituții
-eliberările certificatelor originale de stare civilă
-eliberările certificatelor adeverințelor și a oricăror altor înscrisuri
medicale cu excepția celor folosite în justiție
-eliberările certificatelor medico-legale prin care se atestă decesul
-eliberarea certificatelor ca urmare a unor acțiuni sanitar-veterinare
obligatorii și gratuite
-înscrierea mențiunilor privind schimbarea domiciliului
-eliberarea unor cărți de identitate în cazul schimbării denumirii
localității sau a străzii
-examinarea și vederea obținerii permisului de conducere auto a unor
categorii de persoane cum sunt: persoanele cu handicap fizic și
autovehicol adaptat infirmității lor
-membrilor misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare acreditați în
România pe bază de reciprocitate.
Taxele extrajudiciare de timbru se constituie ca venituri la bugetele locale
în a cărui rază teritorială își are sediul prestatorului serviciului taxabil asupra
terenurilor dobândite în baza legii fondului funciar.
Taxele extrajudiciare de timbru se încasează în contul bugetului local
astfel:
– la unitățile trezoreriei statului într-un cont deschis cu acest scop, deschis
pe seama consiliului local în a cărui rază teritorială se află sediul prestatorului de
serviciu.
Taxele extrajudiciare de timbru se încasează în contul bugetului de stat
prin unitățile trezoreriei statului.
Plata taxelor extrajudiciare de timbru se pot efectua în următoarele
moduri:
-în numerar la caseriile trezoreriei statului sau la unitățile CEC ori
caseriile prestatorilor de servicii pe bază de chitanțe
-ordin de plată tip la trezoreria statului din conturile plătitorilor pe care
unitățile bancare la care plătitorul are deschis cont curent aplică
ștampila prin care se certifică plătirea taxei de timbru.
-aplicarea și anularea de timbre fiscale pentru taxele extrajudiciare de
timbru de până la 50000 lei incluși cu excepția taxei pentru eliberarea
titlului de proprietate asupra terenurilor care se plătește numai cu
numerar sau cu ordin de plată în contul bugetului de stat.
Pentru a putea servii la perceperea taxelor extrajudiciare de timbru
timbrele fiscale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
-să fie autentice
-să fie în circulație
-să nu poarte semnătură sau însemn de anulare
-să nu poarte ștersături sau urme de spălare
-să fie întregi
Timbrele fiscale pot fi utilizate cu excepțiile prevăzute de lege ca mijloc
de plată numai pentru plata taxelor în cuantum de până la 50 000 lei inclusiv,
această plată considerându-se pentru fiecare operațiune taxabilă.
Taxele sau diferențele de taxe extrajudiciare de timbru care au fost achitate
în cuantumul legal și în condițiile prevăzute de lege se debitează și de urmăresc
de organele fiscale.
B. Venituri nefiscale
1. Vărsămintele din profitul net al regiilor autonome
Cap IV Considerații privind impozitele și taxele locale
Legea nr. 27/17.05.1994 privind impozitele și taxele locale a fost publicată
în Monitorul Oficial nr. 127 din 24.05.1994.
Pe parcurs această lege a suferit mai multe modificări și completări.
Întrucât prevederile acestei legi deveniseră tot mai greu de interpretat și aplicat,
ca urmare a numeroaselor modificări și completări suferite, Legea nr. 27/1994 a
fost republicată în M. Of. nr. 273 din 22 iulie 1998.
După republicarea Legii nr. 27/1994, orice modificări, completări,
abrogări aduse prin actele normative apărute după data de 22 iulie 1998,
obligatoriu trebuiau să aibă în vedere forma repub1icată și nu forma inițială a
acestei legi. Aceasta este o condiție esențială și elementară pentru asigurarea
unității și raționalizării legislației și așa destul de stu foasă, cu numeroase
modificări și completări, modificări la modificări, completări la completări,
repuneri în vigoare de abrogări, suspendări, amânări etc.
Surprinde și nedumirește faptul că nici chiar această elementară cerință nu
este respectată prin legislația în vigoare .
Spre exemplu, prin O.G. nr. 68/28.08. 1997 privind pro cedura de
întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, pub1icată în M. Of. nr.
27 din 30 august 1997, deci la 40 de zile după publicarea în M. Of. a formei
republicate a legii nr. 27/1994, la art. 16 se prevede că: “Pe data intrării în
vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: … art. 68 alin. I lit. a) și b) și prevederea
referitoare la lit. , a) și b) din alin. 2 ai art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind
impozitele locale, și modificările ulterioare, în ceea ce privește contribuabilii
persoane juridice”.
Dar Legea nr. 27/1994, republicată, nu conține decât 62 de articole.
Aceasta demonstrează pasivitatea, neglijenta cu care este tratată problema raționalizării
legislației, a asigurării continuității și unității actului legislativ.
În condițiile în care O.G. nr. 68/1998, apărută la 40 de zile după ce contribuabilul de
rând abia reușise să-și procure Legea nr. 27/1994, republicată, și se precizează că se abrogă
art. 68, dar observă că forma republicată nu conține decât 62 de articole, oare ce va crede? Si
așa aprecierea generală este de “haos legislativ”, chiar de compromiterea procesului de
privatizare printr-o legislație plină de paralelisme, supra puneri, confuzii, ambiguități, sau
prevederi susceptibile de cele mai diferite interpretări, chiar diametral opuse.
A devenit o realitate faptul că tot mai mult, numeroși potențiali investitori străini
manifestă rețineri în plasarea de capitaluri în țara noastră invocând “ instabilitatea legislației
adoptate, caracterul stufos al acesteia , precum și nearmonizarea reglementărilor care vizează
același domeniu, ceea ce creează confuzie, dezorientare , neîncredere și câmp liber arbitralului
.” De asemenea, nu trebuie uitat că “În principiu, stabilitatea legislației într-o țară este
considerată ca un indicator privind stabilitatea statului” (a se vedea și articolul distinsului
jurist Gheorghe Anghelache, intitulat “ Labilitatea legislației”, apărut în revista Ghid juridic
pentru societățile comerciale, nr. 7- 8/1998).
În frecvente cazuri (precum în exemplul de față), nu mai este vorba de
modificări impuse de îmbunătățirea unui domeniu de activitate sau a altuia, ci de
adevărate gafe legis lative care , nu numai că nu sunt admise, clar, in perioada
actuală, constituie adevărate. circumstanțe agravante în aprecierea, la gene ral, a
legislației fiscale, ca total necorespunzătoare .
V Concluzii și propuneri
1.Prevederi legale care, în mod obligatoriu, trebuie respectate în
elaborarea hotărârilor consiliilor locale.
Prin legea nr. 189/14.10.1998 privind finanțele publice locale, publicată în
M. Of. nr. -. 404 din 22 octombrie 1998, în vigoare începând cu data de 1
ianuarie 1999 (a se vedea art. 66), modificată și completată prin “Ordonanța de
urgentă a Guvernului nr. 61 (din 28 decembrie 1998 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale”, publicată în M.
Of. nr. 517 din 30 decembrie 1998, se prevede:
Autoritățile administrației publice locale au următoarele competente și
răspunderi în ceea ce privește finanțele publice locale:
1.elaborarea și aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
2.stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor
și taxelor locale, precum și a altor venituri ale unităților administrativ-
teritoriale prin com partimente proprii de specialitate, în condițiile legii.”
Pentru înțelegerea deplină a neajunsurilor unor preve deri din hotărârile
consiliilor locale, prin care s-au aprobat impozitele și taxele locale pentru anul
1999, sunt de reținut și următoarele prevederi din Legea nr. 27/1994 privind
impozitele și taxele locale, republicată în M. Of. nr. 273 din 22 iulie 1998,
modificată și completată prin “Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 62 din 28
decembrie 1998 pentru modificarea și completarea legii nr. 27/1994 privind
impozitele și taxele locale”, publicată în M. 0f 30 decembrie 1998:
Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor
unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin prezenta lege.”
Impozitul pe clădirile proprietatea fizice, se calculează prin aplicarea cotei
de 0,2% din mediul urban și de 0,1% în mediul rural, asupra valorii clădirii.
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice și altor contribuabili se
calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale ce poate fi cuprinsă
între 0,5 – 1,0% asupra valorii de inventar a clădirilor actualizată conform
prevederilor legale și înregistrată în contabilitatea acestora. Aceleași cote asupra
valorii clădirilor aparținând persoanelor fizice autorizate care conduc evidențe
contabile.
Impozitul pe teren se stabilește anual în sumă fixă pe metru pătrat,
diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone; în
perimetrul construibil, după cum urmează:
Zona în cadrul
localității Categoria localității
0 1 2 3 4 5
BucureștiBrașov, Cluj
Napoca,
Constanța,
Craiova, Galați,
Iași, TimișoaraMunicipii și
localități
urbane atestate
ca stațiuni
turisticeOrașe și
localități
rurale
atestate ca
stațiuni
turisticeComune, sate-
reședință de
comună, sate
componente ale
comunelor și
sate aparținând
municipiilor
A 2400200015001000100
B 20001500100050050
C 15001000500250X
D 1000500250150X
*potrivit dispozițiilor legale în vigoare
Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților, se face de către
consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de
caracterul zonei respective (zonă de locuit sau industriale), apropierea sau
depărtarea față de căile de comunicații, precum și de alte elemente specifice
fiecărei localități în parte.
Consiliile locale ale comunelor și orașelor, consiliile județene și Consiliul
General al Municipiului București pot acorda, de la caz la caz, pentru motive
temeinice justificate, în cazul impozitelor și taxelor care sunt venituri ale
bugetelor acestora și nu au fost plătite în termen, eșalonări la plată până la cel
mult 12 rate lunare , amânări la plată până la sfârșitul anului calendaristic,
precum și reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și
taxelor locale neachitate .
Impozitul pe clădiri datorat pentru clădirile și construcțiile utilizate în
agricultură se reduce la 50% până la data de 31 decembrie 2000.
Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe vor putea fi majorate sau
diminuate, anual, de către locale și județene cu până la 50%. Hotărârea de
modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se
aplică în anul următor. Pentru impozitele și taxele datorate în anul 1999
hotărârea de modificare poate fi adoptată în termen de 15 zile de la data
publicării prezentei ordonanțe.
Stabilirea, constatarea, controlul, în urmărirea impozitelor și taxelor
locale, a majorărilor de întârziere și a amenzilor, soluționarea obiecțiunilor
contestațiilor și plângerilor formulate la actele de control impunere, precum și
executarea creanțelor bugetare se efectuează de către serviciile de specialitate
ale consiliilor locale sau județene, după caz, potrivit legii.
Consiliile locale și județene, Consiliul General al Municipiului București
și consiliile locale ale sectoarelor obligate ca, în cursul anului 1999, să își
organizeze servicii proprii de specialitate în vederea preluării și exercitării
atribuțiilor prevăzute la alineatul 1.
Până la data de 31 decembrie 1999, autoritățile administrației publice
locale vor prelua pe bază de protocol, de la organele teritoriale ale Ministerului
Finanțelor, exercitarea atribuțiilor și efectuarea procedurilor prevăzute la
aliniatul 1.
Până la data preluării, de către fiecare consiliu local sau județean, in parte,
respectivele atribuții se aduc la îndeplinire de către organele fiscale teritoriale ale
Ministerului Finanțelor.
La solicitarea primăriilor și, respectiv, a președinților consiliilor județene,
organele fiscale teritoriale sun obligate să prezinte trimestrial consiliilor locale
sau județene, după caz, informări asupra exercitării atribuțiilor ce le revin potrivit
alineatului 4.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe
de urgență, Ministerul Finanțelor, împreună cu Departamentul pentru
Administrație Publică va elabora și supune aprobării Guvernului Proiectul Cadru
prevăzut la alineatul 3.”
Impozitele și taxele locale, reglementate prin prezenta lege, constituie
venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale în care
contribuabilii își au domiciliul, sediul sau în care se află bunurile impozabile sau
taxabile, cu excepția taxelor care, potrivit dispozițiilor legale, se gestionează, se
administrează și se utilizează ca venituri extrabugetare.
2.Lipsa unei proceduri prestabilite, a unui model de hotărâre prin
care să se stabilească impozitele și taxele locale, ca și lipsa de sprijin și
îndrumare în desfășurarea activității , atât de necesare consiliilor locale în
perioada actuală, a conclus la elaborarea unor hotărâri cu numeroase și serioase
neajunsuri, precum:
2. 1. Lipsuri de reglementare;
2.2.Caracterul stufos al unor hotărâri, ca urmare a copierii textelor de
lege, fără însă a se hotărî asupra nivelului impozitelor și taxelor locale, conform
competențelor prevăzute de lege.
2.3.Paralelisme, suprapuneri, exprimări pleonastice. ambigue, confuze.
interpretabile în cele mai diferite feluri etc.
Spre exemplu, prin hotărârea unui consiliu local comunal, se vorbește de
“taxă de impozit pe teren”, exprimare lipsită de sens și conținută, neprevăzuta
desigur de legislația în vigoare.
2.4. Forma de concepere și redactare a hotărârilor.
2.5. Dispunerea unor măsuri care exced competențelor ce consiliilor
locale;
2.6.Emiterea de hotărâri fără număr și dată emiterii nu se poate stabili
dacă hotărârea a fost dată în termenul legal sau cu depășirea acestuia, aspect
deosebit de important.
3.Diversitatea conținutului și formei hotărârilor
Din analiza a 95 hotărâri ale consiliilor locale comunale dintr-un județ s-a
constatat că nu există hotărâri care să semene între ele (?!).
Spre exemplu consiliul local ai unei comune special convocat, a emis 14
hotărâri (?!) pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale. Cu toate acestea, din
aceste hotărâri nu se stabilește unul dintre elementele esențiale: cota cu care se
calculează impozitul pe clădiri în cadrul persoanelor juridice.
În ceea ce privește forma și conținutul hotărârilor se constată grave
neajunsuri care pun sub semnul întrebării legalitatea acestora.
Consider că pentru elaborarea hotărârilor locale, prin care se stabilesc
impozitele și taxe trebuia și trebuie prevăzută o procedură prestabilită de
respectat. În sprijinul acestei idei se pot aduce argumente, dintre care voi
menționa numai unul: calificarea personalului consiliilor locale în elaborarea
unor hotărâri, cu respectarea ansamblului regulilor de fond, deci a regimului
juridic prin care se asigură legalitatea acestor hotărâri.
În condițiile în care prin însăși unele legi, ordonanțe și hotărâri
guvernamentale se constată frecvente exprimări, care dau naștere — în multe
cazuri – la confuzii, ambiguități, interpretări dintre cele mai diferite diametral
opuse, care conțin atât lipsuri, cît și paralelisme și suprapuneri în reglementare,
este ușor de înțeles cum sunt redactate (forma) și ce prevederi cuprind
(conținutul) hotărârile consiliilor locale comunale, care emană, în general, din
partea unor persoane chiar fără o elementară pregătire în domeniul dreptului
administrativ și al fiscalității.
Cu toate că acest aspect este cunoscut și recunoscut, efectiv nu se
întreprinde nimic pentru asigurarea unui sprijin profesional, metodologic pe
această linie.
Realizarea unei reale, autentice și eficiente autonomii locale se face în
timp, printr-un personal cu o pregătire cores punzătoare în domeniul
administrației publice locale și nu prin decretarea acesteia.
Până când se vor asigura condițiile ca în consiliile locale comunale să
ajungă – pe cale democratică bineînțeles – per soane cu o pregătire
corespunzătoare în domeniul adminis trației publice locale și al fiscalității,
consider că se impune coordonarea și sprijinirea profesională și metodologică a
acestora.
Numeroasele și gravele neajunsuri constatate în hotărârile consiliilor locale, în general,
dar în special a celor comunale (care dețin o pondere numerică do peste 90% din totalul
consiliilor locale), justifică cele menționate mai sus.
Trebuie avut în vedere că forța juridică a unui act administrativ, așa cum
sunt hotărârile consiliilor locale prin care se stabilesc impozitele și taxele locale,
este identică cu a altor acte unilaterale ce emană de la organele statului în
realizarea puterii de stat, dar este inferioară forței juridice a legii.
Ori, așa după cum am mai arătat, emiterea unor aseme nea acte
administrative, cu respectarea condițiilor de legali tate, nu se poate asigura de
către persoane care, nu au minimum elementar, strict necesar de pregătire de
specialitate în acest domeniu.
În condițiile în care, în actuala perioadă, în cadrul consiliilor locale, în
special a celor comunal personal cu o asemenea pregătire, aceasta nu înseamnă
că, în numele autonomiei locale, acestea să fie lăsate să se descurce singure,
după cum poate fiecare. Un asemenea mod de a proceda conduce, încet dar sigur,
la numeroase neajunsuri pe plan economic și social, inclusiv la compromiterea
înfăptuirii statului de drept. Spun acest lucru având în vedere și faptul că
hotărârile Consiliilor locale comunale vizează mai mult decât alte legi, peste
60% din populația țării noastre.
4. Termenul de emitere a hotărârilor prin care se stabilesc impozitele
și taxele locale
Consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor
municipiul București și consiliile județene și Consiliul General al municipiului
București pot acorda, (de la caz la caz, pentru motive temeinic justificate, în
cazul impozitelor și taxelor care sunt venituri ale bugetelor acestora și nu au fost
plătite în termen, eșalonări la plată în cel mult 12 rate lunare, amânări la plată
până la sfârșitul anului calendaristic, precum și reduceri sau scutiri de majorări
de întârziere aferente impozitelor și taxelor locale neachitate.
Impozitul pe clădiri datorat pentru clădirile și construcțiile utilizate în
agricultură se reduce cu 50% până la data de 31 decembrie 2000.
Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe vor putea fi majorate sau
diminuate, anual, de către consiliile locale și județene până la 50%. Hotărârea de
modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se
aplică în anul următor. Pentru impozitele și taxele datorate în anul 1999
hotărârea de modificare poate fi adoptată în termen de 15 zile de la data
publicării prezentei ordonanțe.
O.U.G. nr. 62/28.12.1998 fiind publicată în M.Of. nr. 517 din 30
decembrie 1998 rezultă că hotărârile consiliilor locale, prin care se modificau
impozitele și taxele locale (în vigoare cu 1 ianuarie 1999), puteau fi emise până
pe 14 ianuarie 1999, inclusiv.
Unele consilii locale au emis asemenea hotărâri chiar peste 30 de zile după
această dată.
De reținut că prin lege nu se face o referire la situația în care o hotărâre
este emisă după acest termen.
Numeroase consilii locale au emis, fie până la 14.01.1999, fie după
această dată, hotărâri prin care au sta bilit impozitele și taxele locale însă cu
lipsuri, de conținut, în reglementare, precum:
1. nu s-a stabilit cota de impozit pe clădiri;
2. s-a stabilit o cotă greșită pentru calculul impozitu lui pe clădiri;
3. nu s-au stabilit zonele pentru impozitul pe teren;
4. nu s-a stabilit nivelul, pe zone, la impozitul pe teren etc.
Pentru remedierea acestor neajunsuri s-a revenit, uneori cu 2-3 hotărâri la
diferite intervale de timp și acestea cu serioase vicii de formă și conținut. În
unele cazuri, pentru completarea prevederilor lipsă din hotărâri, s-au transmis
unele adrese prin crin care se comunică faptul că “măsurile cuprinse în proiectul
de hotărâre, aprobat în ședința consiliu lui local dar care, din eroare, nu sunt
cuprinse în hotărâre.”
Alte consilii locale nu au reușit “completarea golurilor” nici după 2 luni
după expirarea termenului limită până la care puteau fi emise.
În aceste condiții se ridică serioase probleme privind:
a)respectarea termenului legal de depunere a declara țiilor cu impozite și
taxele locale de către contribuabili;
b)fundamentarea, într-un anumit termen, a veniturilor din impozite și taxe
locale, pe fiecare consiliu local și, în special a celui județean și republican.
Consider că prin lege trebuie prevăzute măsuri clare pentru situațiile în
care hotărârile în discuție fie nu sunt emise în cadrul termenului legal, fie sunt
emise dar cu serioase vicii de formă și conținut care atrage nulitatea sau
anulabilitatea hotărârii.
5. Emiterea de hotărâri cu depășirea limitelor și competențelor
prevăzute de lege
Este cunoscut că forța juridică a unui act administrativ (așa cum sunt
hotărârile consiliilor locale prin care se stabilesc impozitele și taxele locale), este
identică cu a altor acte unilaterale ce emană de la organele statului în real puterii
de stat, dar inferioară forței juridice a legii.
O asemenea forță juridică a unui act administrativ se realizează numai și
numai în măsura în care acesta este dat cu respectarea condițiilor prevăzute prin
lege. În condițiile care hotărârea unui consiliu local prin care se stabilesc
impozitele și taxele locale, s-a emis cu depășirea competențelor și/sau a limitelor
prevăzute de lege, o asemenea hotărâre este lovită de nulitate sau, după caz, de
anulabilitate.
Spre exemplu, prin Legea nr. 27/1994, republicată, modificată și
completată prin O.U.G. nr. 62/1998, la art. 6 prevede:
“Art. 6. – Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice și altor
contribuabili decât cei prevăzuți la art. 5 se calculează prin aplicarea cotei
stabilite de consiliile locale ce poate fi cuprinsă între 0,5-1,0%, asupra valorii de
inventar a clădirilor actualizată conform prevederilor legale și înregistrată în
contabilitatea acestora. Aceleași cote se aplică valorii clădirilor aparținând
persoanelor fizice autorizate care conduc evidențe contabile. Dacă valoarea din
evidențele contabile este mai mica decât valoarea rezultată din aplicarea
normelor prevăzute în Anexa 1, cota de impozit se aplică la valoarea rezultată
din aplicarea respectivelor norme.”
Prin numeroase hotărâri ale consiliilor locale s-a stabilit o cotă în afara
intervalului stabilit prin lege (fie sub 0,5%, fie peste 1,0%).
Asemenea depășiri ale limitelor prevăzute prin lege se constată și la
impozitul pe teren, în special de către consiliile comunale.
În alte cazuri, hotărârile consiliilor locale conțin provederi diferite, chiar
contrare față de cele prevăzute în mod expres și la modul imperativ prin legea în
aplicarea căreia se dau. Spre exemplu, prin Legea nr. 27/1994, republicată,
modificată și completată prin O.U.G. nr. 62/1998 pentru impozitul, impozitul pe
teren și taxa asupra mijloacelor de transport, se prevede obligația de plată “…
trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare
trimestru.” Unele consilii locale au stabilit alte termene de plată. Cu titlu de
exemplu menționez prevederea din hotărârea unui consiliu comunal conform
căreia “Plățile se vor face în rate lunare până la data de 15.11. 1 999.”
O asemenea prevedere, fiind contrară dispozițiilor lega le în vigoare, nu va
fi luată în considerare de contribuabili, aceștia având obligația de a respecta
termenele de plată prevăzute în mod expres și la modal imperativ prin Legea nr.
27/1994, republicată, modificată prin O.U.G. nr. 62/1998.
6. Stabilirea impozitului pe teren, fără încadrarea terenurilor pe zone
Prin numeroase hotărâri ale consiliilor locale comunale se stabilește
impozitul pe teren, de 100 lei/m.p. pentru zona A și de 50 lei/mp pentru zona A
și de 50 lei/mp pentru zona B, fără însă a se face încadrarea (delimitarea)
terenurilor pe zone. În aceste con diții contribuabilii efectiv nu au posibilitatea de
a identifica, de a stabili zona în cane se încadrează terenul pentru care datorează
impozit. Aceasta nu înseamnă că agenții economici nu trebuie să-și achite
obligațiile de plată. Aceștia se pot prevala însă de prevederile art. 983 Cod civil
cărora “Când este îndoială, convențiunea se interpretează în favoarea celui ce se
obligă.’’
În alte cazuri, în special în cadrul orașelor și a municipiilor, se face
încadrarea (departajarea) terenurilor printr-un text, fie printr-un text și o hartă,
dar din acestea nu se poate face, de către contribuabili, o delimitare precisă a
zonelor, respectiv o încadrare a materiei impozabile în special la limitele de
demarcare dintre zone.
7. Neclarități în stabilirea zonelor la impozitul pe teren
Prin legislația în vigoare se prevede încadrarea terenurilor din cadrul
orașelor în 4 zone, respectiv A, B, C, și D, iar a comunelor în două zone, zona A
= 100 lei/mp și zona B = 50 lei/mp.
Încadrarea terenurilor pe zone , în cadrul localităților, se face de către
consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților,
zonei respective (zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea față
de căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități
în parte.”
Consider că aceste elemente sunt la general, fără a stabili elemente clare,
precise pe baza cărora să se poată face o bună împărțire a terenurilor pe zone, în
special în cadrul comunelor. Subliniez acest lucru având în vedere nedumerirea
generală a personalului consiliilor locale comunale, inclusiv a consilierilor, cu
privire la elementele în funcție de care se încadrează un teren în zona A și în ce
condiții se încadrează în zona B.
Din analiza hotărârilor consiliilor localităților dintr-un județ, prin care s-
au stabilit impozitele și taxele locale se constată că încadrarea terenurilor pe zone
s-a făcut fără a se avea în vedere unele criterii de echitate și rațiune. Spre
exemplu, localități amplasate de o parte și de alta a unor drumuri naționale și
chiar europene (deci asfaltate), benefi ciare ale unor avantaje ce izvorăsc dintr-un
trafic permanent și intens, național și internațional) sunt încadrate în zona B, cu
50 lei/mp, iar alte localități, fără drumuri asfaltate (în care cu greu se poate
ajunge în sezonul de iarnă), izolate, departe de orașe etc. sunt încadrate în zona
A, cu 100 lei/mp.
Alte comune se caracterizează printr-o mare dispersie teritorială a satelor
componente, ceea ce face ca și condițiile acestora să fie dintre cele mai diferite.
Sunt comune care au în componența lor până la 13-14 sate, dispersate
liniar până la 40 km, unele dintre acestea amplasate de o parte și de alta a unor
drumuri naționale și europene, iar altele izolate, cu căi de acces greu accesibile,
chiar fără curent electric, rămase fără nici o legături cu lumea în cazul producerii
unor intemperii ale naturii. Cu toate acestea, în frecvente cazuri, întregul teren al
comunei se încadrează în aceeași zonă, ceea ce constituie un act de e chitate
economică și socială.
Consider că în încadrarea terenurilor pe zone ar trebui să se prevadă, prin
lege, ca un criteriu obligatoriu și zona de fertilitate a terenurilor respective.
De asemenea, îmi permit a sugera și faptul că la elabo rarea unor legi ar
trebui să se tină cont și de gradul de pregătire profesională și legislativă, de
posibilitățile de inter pretare și aplicare a prevederilor legale a marii majorități a
celor cărora li se adresează legea respectivă (a celor obligați să o aplice).
În condițiile în care peste 90% din persoanele obligate cu ducerea la
îndeplinire a unei legi sunt din mediul rural (respectiv personalul consiliilor
locale comunale și consi lierii acestora, legea trebuie să conțină prevederi mai în
amănunt și unor accesibile în interpretare și aplicare. Acest lucru se impune cu
atât mai mult în prezent în domeniul legislației cu privire la impozitele și taxele
locale întrucât consiliile locale comunale nu dispun de cadre cu o bună pregătire
în domeniul juridic și ai fiscalități; în caz contrar, pe lângă faptul că prevederile
legale în discuție nu se vor aplica în mod corespunzător, se va ajunge la
numeroase neajunsuri, la nivelul fiecărei comune și, ca o rezultantă, la nivel
național.
8 Confuzii între prevederile Legii nr. 69/199 și cele ale Legii nr.
27/1994
Este cunoscut că pentru terenurile proprietate de stat folosite în alte
scopuri decât pentru agriculturi sau silvicultură se plătește taxă pe teren, în baza
Legii nr. 69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură, modificată și
completată prin Hotărârea Guvernului nr. 412/4.08.1997 și prin Hotărârea
Guvernului 84/11.02.1999.
Prin Legea nr. 69/1993 se stabilește, pentru localitățile rurale, 5 zone de
fertilitate, respectiv I, II, III, IV, V.
Pentru terenurile proprietate privată (pentru cele ocupate de clădiri și alte
construcții, până la 31.12. iar după 1.01.1999, pentru cele neocupate de clădiri și
de alte construcții), se plătește impozit pe teren, în baza 27/1994, republicată,
modificată și completată prin O.U.G. nr. 62/1998 și O.U.G. nr. 15/1999. Prin
această lege se prevăd 5 categorii de localități, respectiv 1, 2, 3, 4, 5, în cadrul
localității, respectiv A, B, C, D. Comunele se încadrează în categoria de localități
5, cu două zone în cadrul localității, zona A cu 100 lei/mp. , zona B cu 50
lei/m.p.
În mod frecvent, prin hotărârile consiliilor locale, se fac confuzii între
“taxa pe teren” și “impozitul pe teren”, între “zona de fertilitate” (de la terenurile
proprietate de stat) și “categoria localității” (de la terenurile proprietate privată).
Ceea ce trebuie să rețină consiliile locale comunale este faptul că acestea
nu au nici o competență și, ca urmare, nu trebuie să dea nici o hotărâre în
aplicarea Legii nr. 69/1993, cu modificările și completările ulterioare; consiliile
locale au competențe, prevăzute în mod expres prin lege, clare, precise și la
modul imperativ, numai în aplicarea Legii nr. 27/1994, cu modificările și
completările suferite ulterior.
9. Majorarea sau diminuarea, anual, de către consiliile locale și
județene, cu până la 50%, a impozitelor și taxelor locale, stabilite în sume
fixe
“Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe vor putea fi majorate
sun diminuate, anual, de către consiliile locale și județene cu până la 50%.
Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui
an și se aplică în anul următor. Pentru impozitele datorate în anul 1999 hotărârea
de modificare poate fi adoptată în termen de 15 zile de la data publicării
prezenței ordonanțe.”
Din analiza hotărârilor consiliilor locale, în special a celor comunale, se
constata frecvente neînțelegeri în ceea ce privește impozitele și taxele locale ce
pot fi majorate sau diminuate, anual, cu până la 50%.
Este deosebit de important a se reține faptul că numai și numai impozitele
și taxele locale în SUME FIXE pot fi majorate sau diminuate, anual, NU ȘI
CELE STABILITE SUB FORMĂ DE COTĂ PROCENTUALĂ.
Impozitele și taxele locale în sumă fixă, cure pot fi majorate sau
diminuate, anual, de către consiliile locale și județene, cu până la 50%, sunt acele
impozite și taxe locale exprimate în lei: lei/m.p. (impozitul pe teren); lei/an
(pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate de 500 cmc) lei/an (taxa
asupra mijloacelor de transport pe apă, pentru fiecare mijloc de transport în
parte), lei în funcție de dimensiunile (mărimea) materiei impozabile (exemplu:
taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și funcție de dimensiunile
afișelor și panourilor folosite în scopuri publicitare); lei pentru aviz sun
autorizație etc.
Impozitele și taxele locale care nu pot fi majorate sau diminuate, anual, de
către consiliile locale și județene cu până la 50%, sunt cele stabilite sub formă de
cotă procentuală.
Deci, impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice (care se
calculează prin aplicarea cotei de 0,2 % în mediul urban și de 0,1% în mediul
rural, asupra valorii clădirii determinate conform prevederilor legale) și
impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice și a altor contribuabili prevăzuți
de lege (care se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale ce
poate fi cuprinsă între 0,5—1,0% asupra valorii de inventar a clădirilor,
actualizată conform prevederilor și înregistrată în contabilitatea acestora), NU se
poate majora sau diminua, anual, de către consiliile locale și județene cu până la
50%.
Deosebit de important este a se reține și faptul că hotărârile de modificare
se pot emite numai și numai în cadrul termenului stabilit de lege, respectiv până
la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor. Hotărârile
emise după acest termen sunt lovite de nulitate.
10. Stabilirea responsabilității cu ducere la îndeplinire a prevederilor
hotărârilor consiliilor locale prin care s-au stabilit impozitele și taxele locale
Abordez și acest aspect întrucât din conținutul hotărârilor în discuție, în
special a celor comunale, se constată o varietate atât de mare de persoane și
funcții, însărcinate cu ducerea la îndeplinire a hotărârilor, încât, în unele cazuri
se pune chiar problema gradului de instruire și a posibilităților de interpretare și
aplicare corectă a unor prevederi legale, atât de personalul consiliilor locale
respective, cât și de către consilierii acestora.
Exemplele ce urmează sunt edificatoare în acest sens:
– “De ducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri răspunde personalul
primăriei și casierul D.G.F.P.C.F.S.
– “Impozitele și taxele locale vor fi încasate prin casierul primăriei și al
D.G.F.P.C.F.S…”
– “Direcția D.G.F.P.C.F.S…… prin organele fiscale teritoriale se
însărcinează cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri;”
– “De ducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri răspunde personalul
primăriei și casierul D.G.F.P.C.F.S….”
Asemenea dispoziții sunt lipsite de orice logică și suport legal, ceea ce
pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia unor asemenea hotărâri,
respectiv posibilitatea efectivă de aplicare în practică a unor asemenea prevederi.
11. Respectarea termenului de emitere a hotărârilor
Așa după cum am mai arătat la începutul acestui mate rial, prin art. 49 alin.
(3) din Legea nr. 27/1994, republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr.
62/1998 se prevede că:
“Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe vor putea fi majorate sau
diminuate, anual, de către consiliile locale și județene cu până la 50%. Hotărârea
de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an se
aplică în anul următor. Pentru impozitele și taxele datorate în anul 1999
hotărârea de modificare poate fi adoptată în ter men de 15 zile de la data
publicării prezenței ordonanțe.”
Respectarea termenului până la care trebuie emise hotărârile consiliilor
locale, prin care se stabilesc impozitele și taxele locale pentru anul următor, are o
importanță practică deosebit de mare, fie și numai din următoarele considerente:
a) Fundamentarea veniturilor din impozite și taxe locale, pentru elaborarea
bugetelor locale, județene și a bugetului țării.
În condițiile în care anumite consilii locale nu emit, până la data prevăzută
prin lege, hotărâri prin care se stabi lesc impozitele și taxele locale, pentru anul
următor, nu se pot întocmi, prin centralizare, nici bugetele județene și din
bugetul republican. Spre exemplu, cu toate că pentru anul 1999 s-a prevăzut ca
ultim termen data de 14 ianuarie 1999 (rezultată din cele 15 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. an. 62/1998), unele consilii locale
comunale au emis asemenea hotărâre cu o întârziere de peste 30 de zile; alte
hotărâri au fost emise în termenul legal dar fie fără sta bilirea unor impozite și
taxe locale, fie cu stabilirea unor taxe locale contrare prevederilor legale în
vigoare.
De precizat că prin lege nu se prevăd sancțiuni sau alte măsuri pentru
cazurile în care hotărârile în discuție nu sunt emise în termenul legal.
b) Nefiind emise în termenul legal se ajunge în situația ca nici
contribuabilii să nu aibe posibilitatea să ia la cunoștință, din timp, despre noile
impozite și taxe locale, să întocmească și să depună în termenul legal declarațiile
de impunere, asemenea întârzieri în emiterea Hotărârilor, sau emiterea unor
hotărâri, chiar în termenul legal, dar cu serioase erori de conținut (care le fac
practic inaplicabile), pun contribuabilii în situația de a nu putea efectua plățile în
termenul legal.
12. alte neajunsuri constatate în hotărâri
Așa după cum am mai arătat, hotărârile consiliilor locale, prin care se
stabilesc și taxele locale sunt acte nor mative cu putere de lege pentru materia
impozabilă existentă în raza teritorială a localităților respective; ca urmare,
aceste hotărâri trebuie să îndeplinească, obligatoriu, un minimum de condiții,
atât sub aspectul formei, al structurii, cât și al conținutului.
Prevederile din aceste hotărâri trebuie să fie în concor danță deplină cu
spiritul și litera legii în aplicarea căreia se dau, să respecte întocmai inclusiv
termenii, noțiunile și expresiile din lege, cu sensul și conținutul rezultat din con –
textul acesteia.
Subliniez și acest aspect întrucât și din acest punct de vedere se constată
numeroase și serioase neajunsuri, câteva exemple sunt edificatoare în acest sens.
Într-o hotărâre se prevede că impozitul pe clădirile pro prietatea
persoanelor juridice se calculează cu cota de 1% ap1icată asupra “valorii de
asigurare a clădirii”. Greu de înțe les cum de s-a ajuns la o asemenea “inovație”,
în condițiile în care, prin întreaga legislație s-a făcut și se face referire numai la
“valoarea de inventar a clădirilor.”
Într-o altă hotărâre, abordându-se taxa asupra mijloa celor de transport se
înscrie, ca un articol distinct “Taxă mij- transport – lei/oră”. Și în acest caz este
greu de înțeles de unde până unde se ajunge la asemenea expresii în condițiile în
care acestea nu au fost folosite niciodată de legislația în materie, iar taxa asupra
mijloacelor de transport se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a
motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune sub 500 cmc și nu în lei/oră.
13. Hotărârile consiliilor locale nu cuprind preveder ile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 15/1999
Din cele de mai sus rezultă serioase neajunsuri existente în hotărârile
consiliilor locale, prin care s-au stabilit impo zitele și taxele locale pentru anul
1999, neajunsuri care pun sub semnul întrebării legalitatea acestor hotărâri.
Anterior am arătat că forța juridică a unui act adminis trativ (așa cum sunt
hotărârile consiliilor locale prin care se stabilesc impozitele și taxele locale) este
identică cu a altor acte unilaterale ce emană de la organele statului în realizarea
puterii de stat, dar este inferioară forței juridice a legii. Aceasta înseamnă că
aceste hotărâri ale consiliilor locale, prin care s-au stabilit impozitele și taxele
locale, cu depășirea competențelor și/sau a limitelor prevăzute de lege, sunt
lovite de nulitate sau, după caz, de anulabilitate.
Neconcordanța dintre prevederile legale în materie de impozite și taxe
locale și hotărârile consiliilor locale, date în aplicarea acestor prevederi legale, a
devenit și mai mare după apariția Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 15 din
2 martie 1999 pentru modificarea și comple tarea Legii nr. 27/1994 privind
impozitele și taxele locale, publicată în M. Of. nr. 92 din 3 martie 1999.
Așa după cum am mai arătat, hotărârile consiliilor loca le s-au dat, în
general până pe 14 ianuarie 1999 și reflectă atât prevederile Legii nr. 27/1994,
republicată, dar în special, modificările aduse acestei legi prin O.U.G7 nr. 62 din
28 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial pe 30 decembrie 1998.
O.U.G. nr. 15 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial pe 3
martie 1999 a apărut deci la peste o lună și jumătate după ultimul termen de
emitere a hotărârilor con siliilor locale prin care s-au stabilit impozitele și taxelor
locale pentru anul 1999.
O.U.G. nr. 15/1999 a adus numeroase și deosebit de importante prevederi
cu privire la impozitele și taxele locale pentru anul 1999 (pentru următorii ani, în
măsura în care aceste prevederi nu se vor modifica).
Dar noile prevederi aduse de O.U.G. nr. 15 din 2 martie 1999 nu se
reflectă în hotărârile consiliilor locale, emise până pe 14 ianuarie 1999.
În aceste condiții se ridică mult mau multe probleme privind temeinicia și
legalitatea hotărârilor consiliilor locale prin care s-au stabilit impozitele și
taxelor locale pentru anul 1999, întrucât acestea nu mai reflectă în totalitate
prevederilor din legislația cu privire la impozitele și taxele locale, respectiv din
O.U.G. din 15 din 2 martie 1999.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Scribd Download.com Impozitele Si Taxele Concept Tipuri Si Functii [615956] (ID: 615956)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.