Scopul prezentei lucrări a fost acela de a verifica existența unei legăruri între stima de [632219]

INTRODUCERE

Scopul prezentei lucrări a fost acela de a verifica existența unei legăruri între stima de
sine și statutul marital privind influența acestor două variabile asupra satisfacției sexuale
feminine în particular, dar și influența acestor variabile asupra nivelului de satisfacție în
relația de cuplu în general.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte cuprinde câteva noțiuni teoretice și
studii de bază pentru o mai bună înțelegere a problematiciii studiate și a conceptelor cheie pe
care am dorit să le dezbatem.
Capitoul 1 aprofundează Stima de sine și importanța acesteia în dezvoltarea identității
sexuale și a sexualității în general. Identitatea sexuală și conștiința ei se formează însă printr –
un proces de socializare sexuală, p articularizat de la un individ la altul. Ea se construiește
treptat, ca o imagine de sine, cu trăiri și comportamente corelative, sub influența mediului, a
anturajului, a numelui, ca și prin rolurile și experiențele pe care fiecare le integrează în
context ul cultural și educațional specific. Toate acestea oferă copilului un model
comportamental de dezvoltare, identificare, orientare și apartenență psihosexuală .
Capitolul 2 se axează pe diferențele de statut marital, iar aici am ales să dezbat cele
mai impor tante categorii de „cupluri” des întâlnite în Republica Moldova , minoritățile fiind
posibile sugestii ale unei lucrări viitoare.
Capitolul 3 își propune să dezbată sexualitatea și satisfacția sexuală, punându -se
accent pe d iferențele existente între subiec ții celor două sexe, făcând o comparație între
aceștia.
Partea a doua a prezentei lucrări se compune din metodologia cercetării pentru testarea
valorii de adevăr a ipotez elor propuse la începutul tezei, a prezentării rezultatelor și celor mai
importante co ncluzii desprinse în urma analizării acestora.

PARTEA I
ASPECTE TEORETICE

Capitolul 1
Stima de sine : definiții și modele interpretative

1.1 Perspective în definirea stimei de sine
Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui1 și se referă la trăirea afectivă,
emoțiile pe care le încearcă persoana a tunci când se referă la propria persoană (Constantin,
2004).
Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înșine și care poate avea
diferite forme (globale sau mult idimensionale, de star e sau dispoziționale, personale sau
colective). De exemplu Rosenberg (1979) face distincți a dintre stimă de sine ridicată
(pozitivă) și stimă de sine scăzută (negativă). Lutanen și Crocker, în 1992, vorbesc de stimă
de sine personală – cu trimitere la evaluarea subiec tivă a atributelor care îi sunt proprii,
specifice individului și stimă de sine colectivă – cu trimitere la judecăți de valoare asupra
caracteristicilor grupului sau grupurilor cu care per soana se identifică. Pornind de la "Scala
stimei de sine " a lui Rosenberg, Heatherton și Polivy construiesc în 1991, un instrument
pentru a măsura stima de sine generală sau ca „trăsătură ” și stima de sine ca „stare” sau
momentană.

1 Optăm pentru termenul de Sine atunci când ne referim la realitatea descrisă de cuvintele „Soi” (franceză) sau
„Self” (engleză), făcând precizarea că nu este vorba de sensul psihanalitic al acestui termen. Atât timp cât
vorbim de « conceptul de sine », « s tima de sine », « prezentarea de sine» etc., este firesc ca termenul care le
integrează să fie cel de « Sine ». Termenul de „Eu” utilizat de alți autori pentru a se referi la aceeași realitate,
nu este mai exact (termenul psihanalitic de origine având cu t otul alte semnificații), nu este în acord cu
terminologia engleză și franceză și, în plus sună și „barbar” în unele formulări în limba română.

Cei mai mulți psihologi definesc stima de sine ca fiind e valuarea globală a valorii proprii
in calitate de persoană. Este vorba de evaluarea pe care o persoana o face cu privire la propria
sa valoare, cu alte cuvinte, asupra gradului de mulțumire față de propria persoană. (Harter,
1998). Stima de sine poate fi d efinită și ca tonalitatea afectivă a reprezentării conceptului de
sine. (Tap, 1998). Rosenberg (1979) definește stima de sine ca o sinteză cognitivă și afectivă
complexă. El consideră că stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puțin bună a
indiv idului față de propria persoană. Baumeister (1998) definește stima de sine folosind
termeni sinonimi ca: mândrie, egoism, aroganță, narcisism, un fel de superioritate.
După W. James (1998), stima de sine reprezintă rezultatul raportului dintre succesul uno r
acțiuni și aspirațiile individului cu privire la întreprinderea acelei acțiuni. ″Dacă reducem
aspirațiile la zero vom avea universul la picioare.″ O persoană va avea o stimă de sine ridicată
in măsura in care succesele sale sunt egale sau superioare aspi rațiilor. Și invers, dacă
aspirațiile depășesc reușitele, stima de sine va avea un nivel scăzut. In același timp, dacă un
individ nu cunoaște succesul intr -un domeniu care nu are o importanță foarte mare pentru el,
stima sa de sine nu va avea de suferit (T ap, 1998). W. James mai definește stima de sine ca
fiind conștiința valorii de sine. ″ Suntem stăpâni pe satisfacția noastră interioară și
minimalizăm ceea ce nu depinde de noi.″ (1998, pag. 65). El consideră stima de sine ca fiind
conștiință de sine cu va lențe afective de o intensitate/tonalitate medie. Putem fi
mulțumiți/satisfăcuți de felul cum suntem sau enervați de propria persoană. Sentimentele de
mulțumire sau de dezgust față de sine sunt în mod normal provocate de succese, de dorințe
împlinite, de p oziția bună sau recunoașterea pe care o avem in societate.
În cultura iudeo -creștină stima de sine ridicată apare constant asociată cu egoismul și
culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea
imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de
culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate in teoria psihanalitică sunt considerate a
avea drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine și apariți a panicii
traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) și Eul care se
autoamăgește pentru a se proteja.
Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind
confundată in evoluția sa cu dez voltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la
nivelul psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare (Tap, 1998). Ch.
Cooley (1998) avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o construcție socială.

Evaluarea prop riei persoane este dirijată de interacțiunile sociale și lingvistice cu cei din jur,
începând incă din copilărie. Cei din jur reprezintă o ″oglindă socială″ in care persoana se
privește pentru a -și face o idee despre părerea altora cu privire la el. Aceast ă părere, odată
aflată, va fi rapid incorporată in percepția sa de sine. Stima noastră de sine crește in măsura in
care cei din jur au o părere cât mai bună despre noi. Și invers, dacă ceilalți nu au o părere cât
mai bună despre noi, vom integra opinia lor negativă și vom dezvolta o stimă de sine scăzută.
O persoană cu o stimă de sine echilibrată va avea un mod stabil de a gândi despre sine și nu
va risca a fi destabilizat de aprobări sau de critici.
Modelul construit de Cooley (impreună cu M. Mead) conform căruia o atitudine pozitivă
din partea celor din jur este un determinant important pentru stima de sine a fost validat prin
cercetări empirice. La acestă opinie se aliază și Codol (apud Tap, 1998) care susține că stima
de sine este elaborată social plecân d de la evaluările făcute de cei din jur, evaluări și pe care
individul le interiorizează. Valorizarea propriei persoane are la bază percepția individului
asupra evaluărilor pe care le primește de la cei din jur.

1.2 Stima de sine și componentele sale

Rosenb erg și Harter (1990) consideră că stima de sine este influențată de maniera in care
persoana percepe competențele sale in domeniile in care reușita este importantă pentru el.
Indivizii cu o stimă de sine ridicată se simt competenți in domeniile in care cre d că reușita ar
fi importantă și deasemenea sunt capabili să considere ca având o importanță mai mică
domeniile in care se simt mai puțin competenți. Ei reușesc să anuleze discordanța dintre
Sinele ideal și Sinele real. Cu cât această discordanță dintre Si nele ideal și cel real este mai
mare, cu atât stima de sine are un nivel mai scăzut .
Pe de altă parte, o persoană are mai multe identități, fiecare asociată unui anume rol (de
gen, de vârstă, școlar, familial, profesional etc.). Persoana se autoevaluează p arțial in fiecare
dintre aceste roluri. De exemplu identitatea școlară determină o stimă de sine in context
școlar. Se pune deci intrebarea dacă sentimentul de valoare personală este suma evaluări
parțiale sau este rezultatul unor evaluări globale. Este re cunoscută insă și posibilitatea ca o
trăsătură contextuală a individului (o identitate de rol) să se difuzeze in ansamblul
personalității. De exemplu, faptul că un copil este un elev strălucit poate sau nu să se difuzeze
in reprezentarea sa globală despre sine. (Harter, 1998)

Există două perspective asupra modului de definire a conținutului stimei de sine. Unii
autori o văd ca fiind unidimensională, stima de sine globală (Coopersmith, Piers, Haris, apud
Tap, 1998). Aceasta perspectivă este insă contestată d e adepții modelelor multidimensionale
și este susținută de cercetări care demonstrează multidimensionalitatea stimei de sine și a
evaluării de sine pe baza analizei factoriale. Modelele multidimensionale susțin în esență
faptul că individul se autoevalueaz ă diferit in funcție de domeniu de viață sau fațeta identității
personale activate de un context anume. Însă stima de sine ca dimensiune globală iși menține
o poziție solidă în această dipută și în procesul autoevaluării personale fiind măsurată prin
chest ionare ce conțin itemi generali și alimentându -se tot din sentimentul de competență a
persoanei în anumite domenii particulare.
Dintr -o aceeași perspectivă, de definire sau de organizare a conținutului stimei de sine, F.
Sordes -Ader, G. Leveque, N. Oubrayr ie și C. Safont -Mottay (1998), plecând de la modelele
de reevaluare a dimensiunilor identitate construite de Tap, Massonnat și Perron și de la
modelul de reglare a conflictelor descrise de Baubion -Broye, au ajuns la definirea a 5
subdimensiuni ale stimei d e sine. În opinia acestor autori, stima de sine globală se construiește
din evaluarea făcută asupra fiecăreia din următoarele dimensiuni:
1. Sinele emoțional – este reprezentarea individului cu privire la gradul de control pe care
il are asupra emoțiilor sale și asupra impulsivității. Este imaginea pe care o are persoana cu
privire la gradul său de stăpânire de sine care este considerată a permite o mai bună
organizare in activități, o mai bună planificare.
2. Sinele social – este vorba de reprezentarea interacțiunii cu ceilalți și de sentimental de
recunoaștere socială.
3. Sinele professional – se raportează la reprezentările, comportamentele și performanța
la locul de muncă sau in context școlar. Percepția asupra propriilor competențe este
incorporată in imaginea pe care și -o construiește persoana despre propria persoană.
4. Sinele fizic – include imaginea corporală, percepția părerilor celor din jur cu pri vire la
aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice.
5. Sinele anticipativ – modul in care persoana privește spre viitor, atitudinea față de ceea
ce il așteaptă in viitor.

1.3 Stima de sine și imaginea de sine

Indivizii încearcă să mențină sau să -și crească stima de sine, indiferent dacă au o stimă de
sine scăzută sau crescută. Lewicki (1983) sugerează că această tendință se exprimă în
principal prin comparații sociale selective. Mai mult, cu cât o dimensiune auto -atribuită este
mai dezirabilă social, cu atât subiectul îi acordă acesteia o mai mare importanță în percepția
altuia. Oamenii acordă o mai mare importanță caracteristicilor pozitive pe care le descoperă
despre ei, comparativ cu altele. Indivizii pot de asemenea să se „autopozitiveze” prin
interpretarea selectivă a evenimentelor. Ei își reamintesc selectiv succesele lor, modificând
memorizarea acestora pentru a aduce o imagine de sine pozitivă. Mai mult, cu referire nu
numai la trecut, dar și la viitor, indivizii își mențin în percepție iluzia de control și sunt în mod
nerealist optimiști cu privire la viitorul lor (Martinot, 1995). În general indivizii cu stimă de
sine scăzută au mai degrabă tendința de a accepta eșecul, în timp ce indivizii cu stimă de sine
crescută luptă activ împotriva eșecu lui.
Este acceptat faptul că, în estimarea unor trăsături specifice, o înaltă stimă de sine este
asociată cu o mai mare încredere în sine și în răspunsurile personale, cu răspunsuri
autoevaluative în mai mare măsură extreme, cu o mai bună consistență inter nă a răspunsurilor
autoevaluative și cu o mai mare stabilitate temporală a acestora. Aceste date sunt concordante
cu altele, obținute prin studii similare, conform cărora indivizii cu stimă de sine ridicată au
tendința de a se prezenta într -o manieră valor izantă, de a accepta riscurile, de a acorda o mai
mare atenție și de a se centra pe punerea în evidență a calităților proprii. În opoziție, indivizii
cu stimă de sine scăzută au tendința de a se prezenta autoprotectiv, de a evita riscurile, de a
evita pune rea in lumină a defectelor etc. La originea celor mai multe diferențe se află cu
certitudinea cu care aceste două tipuri de indivizi se definesc (Martinot, 1995) .
Există numeroase studii care arată că cei mai mulți dintre indivizi încearcă să mențină o
bună imagine de sine. Trecând în revistă astfel de studii, D. Martinot (1995) subliniază faptul
că avem tendința de a menține o impresie globală pozitivă despre sine, o stimă de sine
pozitivă. Atunci când facem aceasta nu suntem complet obiectivi, avem tendin ța de a aprecia
că suntem în mai mare măsură responsabili de succesele decât de eșecurile noastre și ne
comparăm cu alții utilizând dimensiunile pentru care suntem avantajați, pentru care ne simțim
competenți. Subiecții cu o slabă stimă de sine acceptă mul t mai ușor o întărire negativă și mai
greu o întărire pozitivă, comparativ cu subiecții cu stimă de sine puternică. Indivizii cu stimă
de sine scăzută sunt mai apți de a explica evenimentele negative prin invocarea unor cauze

interne și se simt mai respons abili de eșecul lor, comparativ cu omologii lor cu stimă de sine
mare. În plus, indivizii cu stimă de sine scăzută sunt mai puțin dispuși să -și asume riscuri,
comparativ cu ceilalți subiecți, probabil din nevoia de a se proteja de amenințare, ei
beneficiin d de resurse puține de autoprotecție. Prin comparație, indivizii cu stimă de sine
ridicată au resurse autoprotective bogate și ușor accesibile și deci vor putea mult mai ușor face
față unei amenințări (Constantin, 2004).
În concluzie, pare evident faptul c ă stabilitatea sau instabilitatea componentei afective a
sinelui depinde de certitudinea pe care indivizii o au despre ceea ce sunt ei. În alți termeni, cu
cât această componentă este mai puternică (stimă de sine pozitivă), cu atât ea este mai stabilă
și mai insensibilă la variațiile situaționale; cu cât această componentă este mai puțin puternică
(stimă de sine negativă), cu atât ea este mai instabilă și deci mai sensibilă la caracteristicile
situaționale.

1.4 Identitatea sexuală – o constelație plurifactoria lă

Mai mult decât oricând, cuplul modern afirmă importanța și valoarea psihologică a
sexualității, pentru autenticita tea și viabilitatea mariajului.
Sexualitatea, ca act interpersonal de gratificație mutuală și maximă valorizare a
partenerilor, prin dăruire de sine, ca mod de comunicare senzitivă și afectivă, constituie
totodată și un act de cultură relațională intersexe. Dar ceea ce, probabil, este ma i puțin
cunoscut și înțeles cu privire la sexualitatea umană, este dimensiunea sa ca act de cunoaștere
și autocunoaștere, de descoperire și confirmare a sinelui prin intermediul celuilalt sex, de
identificare și dezvoltare a rolului masculin și feminin.
Sexul se distinge abia după 3 luni ale evoluției prenatale (la sfârșitul cărora foetusul are
ochi, urechi, nas, brațe, picioare și un tubercul genital sau șanț genital).
Identitatea sexuală a fiecărui individ nu este o problemă de opțiune proprie. După
maximum 14 zile de la naștere, în conformitate cu apariția și conformația organelor genitale
se declară sexul legal (băiat/fată), înscris în certificatul de naștere. Societatea, prin
microgrupul familial, îl recunoaște pe individ ca aparținând unuia din cele două sexe. Sexul
legal și sexul social sunt impuse de societate, pe baza aspectului exterior, aparent normal, al
organelor genitale.

Identitatea sexuală și conștiința ei se formează însă printr -un proces de socializare
sexuală, particularizat de la un ind ivid la altul. Ea se construiește treptat, ca o imagine de sine,
cu trăiri și comportamente corelative, sub influența mediului, a anturajului, a numelui, ca și
prin rolurile și experiențele pe care fiecare le integrează în contextul cultural și educațional
specific. Toate acestea oferă copilului un model comportamental de dezvoltare, identificare,
orientare și apartenență psihosexuală.
Identitatea sexuală este o componentă structurală, atât a Eului corporal cât și a Eului
psihologic, făcând parte din conști ința de sine și având o determinare socială importantă.
Identitatea sexuală se construiește pe baza integrărilor succesive și simultane a șapte
componente:
– sex genetic, determinat obiectiv prin aspectul cromatinei din nucleii celulari ai pielii,
mucoaselo r etc.;
– sex gonadic, atestat de evidențierea celulelor reproducătoare în glandele genitale;
– sex fenotipic, conferit de aspectul organelor genitale;
– sex legal, declarat pe baza semnului sexului fenotipic;
– sex hormonal, atestat de hormonii androgeni, pent ru bărbați și de cei ovarieni, pentru
femei;
– sex ca statut social, conferit și recunoscut de microgrupurile sociale;
– sex psihologic sau conștiința identității sexuale, bazată pe integrarea conștiinței Eului
corporal și a Eului psihologic, exprimată în sex-rol masculin și sex -rol feminin.
Conștiința identității sexuale apare ca o sinteză unică, ca o configurație plurificatorială, ea
coexistând prin toate cele șapte componente, cu determinările lor genetice, morfofuncționale,
psihologice și sociale. Ident itatea Eului sexual corporal începe să se contureze după vârsta de
2 ani, când copilul își recunoaște sexul (băiat/fetiță), dar conștiința adevăratei identități
sexuale se realizează la pubertate, când este deja realizat suportul neuro -endocrino -metabolic.
Acesta generează baza pentru manifestarea propriilor pulsiuni și experiențe, atunci când se
realizează optimal conștiința Eului psihologic. Factorii educaționali, psihosociali și culturali
remodelează și clarifică în perioada adolescenței, identitatea și orientarea sexuală. Tot acum
este posibil ca o serie de factori biologici și psihosociali negativi să modifice, într -un sens sau
altul, elaborarea și modelarea conștiinței identității sexuale și a comportamentului sexual,
corespunzător acestei identități.

1.5 Identitatea de sine – Identitate psihosexuală

Polarizarea psihosexuală nu este adesea un proces lin și previzibil, confruntându -se și cu
unele dificultăți, în strânsă relație cu formarea identității de sine.
Identitatea de sine include și ea o serie de componente:fizică, psihosexuală,
socială,vocațională, moral -spirituală, toate acestea exprimându -se prin caracteristici
psihologice și comportamente care afirmă și întăresc sinele, personalitatea individului. Ea
exprimă imaginea completă despre sine, gen, înfățișare, caracteristici și expectanțe de sex -rol,
caracteristici și opțiuni sociale – relații de prietenie intergrupală, trăsături psihologice.
Identitatea de sine la adolescență se poate contura în trei maniere:
a) pozitivă , ce conferă un sens normal a l existenței, o bună acceptare de sine, implicarea
cu sine, ceea ce asigură dezvoltarea intimității. Intimitatea modifică la rândul ei identitatea,
sprijinind procesul de dezvoltare a personalității. Persoanele cu o identitate de sine pozitivă se
simt atra se de cele cu un statut similar al identității, iar împlinirea identității le ajută la
dezvoltarea relațiilor interpersonale, într -o manieră eficientă și satisfăcătoare;
b) negativă , ce dezvoltă imagini de sine opuse valorilor culturale ale comunității,
confirmând etichete atribuite de societate, cum ar fi: „ratat, nu este bun de nimic, delincvent
juvenil, nesuferit” etc. De cele mai multe ori tinerii acceptă aceste etichete negative și
continuă să valideze aceste identități, crezând cu toată puterea lor î n acestea. Simțindu -se
respinși și blamați social, adolescenții își întăresc un sentiment de autorespingere, o imagine
negativă de sine, care le subminează și asumarea și acceptarea sex -rolului;
c) identitatea incertă (criza de identitate) apare la adoles cenții care încearcă să -și reducă
anxietatea existențială prin experiențe intense și imediate: abuzul de droguri, concerte rock,
petreceri deocheate, jocuri de noroc. Alții își substituie temporar identitatea sau caută
afirmarea forței ei în vandalism, cri me meschine, popularitate contestată. Există și alți tineri
care își creează o temporară “fortăreață” a identității (ei devin bigoți, sectanți, naționaliști,
extremiști, xenofobi) sau își asigură o identitate fără noimă – exemplu: antrenarea în activități
bizare sau participarea la doborârea unor recorduri riscante; acest gen de identitate fără sens
fiind mai bună decât nimic.
Identitatea de sex -rol este influențată semnificativ de identitatea de sine, ea putând fi
adecvată sau inadecvată. Componenta biolog ico-sexuală a identității se formează mai ușor și
mai devreme decât celelalte componente. Așa de pildă, adolescenții se preocupă de imaginea
corpului lor înainte de a deveni preocupați de alegerea unei profesii sau de analizarea valorilor
morale pentru car e optează. Identitatea vocațională, morală și religioasă se formează mult mai
încet, pe parcursul dezvoltării personalității.

Identitatea feminină se dezvoltă mai repede decât identitatea masculină.
Din unele studii rezultă că fetele provenind din familii cu părinți divorțați își găsesc mai
repede identitatea feminină; ele se expun de timpuriu maternităților neacceptate social, sau
prostituției.
S-a constatat, de asemenea, că în societatea contemporană, fetele, mai mult decât băieții,
resimt criza de ident itate prin conflictul de rol, legat de “mistica feminității”, și “învățarea
unor roluri specifice băieților”. Imaginile familiale, care reflectă rolul tradițional al femeii,
complet absorbită de muncile casnice și supusă soțului, intră în conflict cu imagi nile
mediatizate în care femeia apare tot mai mult angajată în relații sociale și politice, egală cu
bărbatul, sau în care femeia devine “sex -simbol”. Datorită numeroaselor modele culturale și
lipsei de modele stereotipe, fetele reușesc totuși să -și găseas că o imagine de sine, care să vină
în întâmpinarea anumitor expectanțe culturale. Cercetătorii remarcă faptul că femeile
manifestă un grad mai mare de anxietate în dobândirea identității de sine. Dezvoltarea unei
imagini pozitive despre sine are o mare imp ortanță pentru sănătatea mintală a ambelor sexe,
fiind o bază reală pentru confortul psihologic în exercitarea sex -rolului.
Polarizarea sexuală, opusă confuziei bisexuale, este în opinia lui E. Erikson (Identitatea și
ciclurile vieții, apud Mitrofan I., C iupercă, C., 1997), o cale necesară pentru ca o comunitate
să se dezvolte armonios.
Diferențele de sex – rol derivă, în parte, din cele biologice, dar sunt semnificativ
modelate de evoluția psihosocială particulară a fiecărei persoane.
“Identitatea psihosexuală se dezvoltă discret, influențată intens de modelele parentale,
fiind la început difuz integrată în subidentitatea familiei. În acest sens, băieții care au un
model parental cu masculinitate redusă, au dificultăți de identificare. Cei cu model parental
puternic conturat ca masculinitate sunt mai siguri de ei, mai încrezători, mai protectivi,
relaxați, exuberanți, calmi și chiar fericiți”( Ph. Mussen, J.J. Conger, J. Kagan, apud Mitrofan
I., Ciupercă, C., 1997). Tinerele fete au o situație mai co mplicată, deoarece rolul feminin este
el însuși în schimbare pe plan social. Există modele feminine diverse: tradiționale, de tranziție
și moderne”(B.Zazzo, apud Mitrofan I., Ciupercă, C., 1997). În genere, tinerele fete cu
identificare feminină tradiționa lă resimt în mai mare măsură conflictele interne. Ele sunt mai
centrate pe îmbrăcăminte, fardare,aspect fizic, sunt mai mult preocupate de rolul biologic al
femeii, de căsătorie, cămin și familie.
Din acest motiv, ele privesc rolul feminin ca restrictiv de libertate, au puține interese și
trec prin dificultăți în a – și face prieteni. Ca o reacție de apărare, există tinere care se identifică

antifeminin. Acestea au o conștiință de sine autorejectivă și o investiție pregnantă privind
activitatea profesională și socială. Uneori sunt parțial defeminizate. Pentru multe tinere însă,
sex – rolul feminin se află în tranziție. Astfel, deși ele se simt atrase de roluri tradiționale
masculine spre care aspiră, deseori conservă și roluri tradiționale feminine în mentalitate,
manifestate mai ales în atitudini tradiționale privind căsătoria și maternitatea.
Studiile de specialitate evidențiază faptul că, în ultimii ani se remarcă o tendință generală
la apropierea ș i ștergerea diferențelor comportamentale dintre sexe, creând uneori ambiguitate
și disconfort în asumarea sex – rolurilor expectate social. Adolescenții de azi nu sunt suficient
polarizați feminin sau masculin, ceea ce ridică unele probleme privind accepta rea lor socială,
dar și autoacceptarea.
Unul dintre rezultatele majore ale acestei schimbări este faptul că ambii soți au libertatea
de a–și urma propriile interese, fără a avea sentimentul că sunt presați de expectațiile de sex –
rol. În același timp se po ate presupune că, schimbările vizând egalizarea sex – rolurilor,
modifică atât relațiile maritale, cât și cele premaritale. Așa de pildă, se acceptă acum ca o
femeie să propună o întâlnire unui bărbat, să ia inițiativă în comportamentul sexual, să
particip e ca un egal în luarea deciziilor și chiar să propună o căsătorie unui bărbat. Bărbatul
nu mai are întotdeauna dreptate cu orice preț, dar acum este liber să –și exprime sentimentele,
să–și împărtășească temerile, durerile și frustrațiile.
Studiile consacr ate acestor aspecte evidențiază, ca o condiție în dezvoltarea acceptabilă a
sex– rolului , realizarea egalității între sexe, în zona educațională, ocupațională, politică și
interpersonală ceea ce, în opinia noastră, se va înfăptui într –o perspectivă nu fo arte apropiată.

Concluzii
Stima de sine constituie o valoare umană fragilă și schimbătoare. Ea crește de fiecare
dată când ne străduim să ne respectăm standardele și scade atunci când nu reușim să atingem
respectivele standarde.
Sentimentul de încredere a nticipează apariția stimei de sine. Individul trebuie ca mai întâi
să simtă și să trăiască realmente pentru ca să capete disponibilitatea de a înțelege că are
motive de a -și hrăni stima de sine. Cunoașterea de sine, sentimentul de apartenență și
sentimentu l de competență pot fi stimulate în fiecare stadiu de dezvoltare, în fiecare perioadă

a vieții, prin atitudini educative adecvate și prin mijloace concrete. Așadar, trebuie acordată o
importanță cu totul specială securității și încrederii. Totuși, este dif icil să izolezi stima de sine
ca aspect esențial și pur al individului. Adesea, stima de sine este percepută ca o dezvoltare
psihodinamică; alteori este percepută ca fiind un comportament; nu în ultimul rând, ea poate fi
privită și ca o stare psihologică. Tocmai din cauza acestor dimensiuni variate stima de sine
este dificil de definit. Iată, de exmplu, conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist
(„The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de
sine este „capacit atea de a înfrunta dificultățile fundamentale ale vieții, fără a pierde
speranța”. Pe de altă parte, apar și confuzii în perceperea stimei de sine. Se vorbește din ce în
ce mai des despre „motivație”, iar tendința este generată de audiența pe care au căpăt at-o în
ultima perioadă, mai peste tot în lume, practicile de inspirație nord -americană de „self -help”.
Din această perspectivă, „self -esteem” (așadar, stima de sine) se dezvoltă ca o activitate
terapeutică ce încurajează creșterea stimei personale. Americ anii spun, de exemplu, că „o
stimă de sine crescută este foarte importantă în obținerea unor rezultate școlare excelente”.
Așadar, potrivit lor, pentru început, ar fi necesară o – ca să spunem așa – încredere
nefundamentată pe experiență care ar conduce la experiență și, finalmente, la o încredere
consolidată. În SUA au existat școli (în literatura de specialitate se citează cazul uneia din
Colorado) în care, pe lângă disciplinele obișnuite de studiu, în prima clasă de școală, s -au
„predat” și până la 3 ore pe săptămână de „self -esteem”. Asta până ce s -a constatat că doar cel
mult 12% dintre elevii respectivi au reușit să învețe să citească! Ca urmare, programul de
„self -esteem” a fost stopat.
Este clar însă că o stimă de sine crescută favorizează dezvo ltarea potențialului uman.
Fiecare dintre noi – și este normal să se întâmple astfel – se străduiește să -și materializeze
aspirațiile, să se dezvolte, să progreseze. Când stima de sine este ridicată, individul nu
încetează să creadă că merită să reușească și nu precupețește niciun efort înspre atingerea
scopului său. Este vorba, în fond, despre o atitudine care atrage succesul, care confirmă
încrederea. Când stima de sine este scăzută, persoana riscă să -și abandoneze proiectele din
cauza lipsei de tenacitat e, fiindcă ea nu posedă suficientă forță pentru a atinge reușita. Iar lipsa
de perseverență este adesea responsabilă de eșecuri și duce la lipsă de încredere. O astfel de
persoană se mulțumește cu puțin, nu se străduiește, nu -și face planuri: trăiește „de azi, pe
mâine”, cum s -ar spune.

Stima de sine nu este, așadar, o acțiune de definire și definitivare de „self -esteem”,
nici egoism sau narcisism ce s -ar fi dezvoltat printr -o astfel de acțiune, ci, pur și simplu, este
recunoașterea sentimentului de încredere că ești în stare.

Capitolul 2
Statutul marital

2.1 Delimitări conceptuale

Din perspectivă evoluționistă, se presupune că legăturile sociale au crescut șansele de
supraviețuire ale strămoșilor noștri. Astfel, apartenența adulților la un grup le oferea acestora
șanse mai mari de a se reproduce împreună, de a -și crește copiii până la maturitate, de a le
acorda îngrijirea necesară, de a împărți hrana și de a deveni mai puternici în fața pericolelor
(Myers, 2000). Date din literatura de specialit ate arată că indivizii care au foarte multe
legături sociale (prieteni, familie, colegi, comunitate religioasă, apartenența la un alt grup)
sunt mai puțin vulnerabili la boală (Cohen, 1988; Myers, 2000). Există o asociere pozitivă
între suportul social și starea de bine, în sensul că indivizii care sunt implicați într -o relație se
adaptează mai bine la o varietate de factori de stres (Perlman și Rook, 1987).
Statutul marital reprezintă un parametru demografic care indică poziția conjugală a unei
persoane, cum ar fi: singur, necăsătorit/într -o relație, divorțat, căsătorit sau văduv. În literatura
de specialitate, statutul marital s -a asociat în mod frecvent cu sănătatea mentală și fizică
(Ross, 1995). Există studii care arată că persoanele căsătorite sunt ma i puțin predispuse să
sufere de o anumită condiție medicală pe termen lung (de exemplu, cancer sau boli
cardiovasculare) și se recuperează foarte repede în urma bolilor, având șanse mai mari de
supraviețuire (Lillard și Waite, 1995; Braithwaite, Delevi și Finchman, 2010 – p 124 ). Studiul
longitudinal (pe o perioadă de 17 ani) a lui Stutzer și Frey (2006) a evidențiat că indivizii
căsătoriți prezintă o sănătate fizică și mentală mai bună comparativ cu persoanele
necăsătorite, divorțate sau văduve. Comparativ cu indivizii din cupluri căsătorite, femeile/
bărbații singuri au niveluri mai mari de depresie, anxietate, probleme de adaptare și alte forme
psihologice de distres (Coombs, 1991; Braithwaite, Delevi și Finchman, 2010).
Cercetările asupra efectelor benef ice ale căsătoriei au identificat un număr de mecanisme
care pot contribui la relația dintre căsătorie și starea de bine a persoanei și anume: selecția,
suportul social și reglarea comportamentală. Ipoteza selecției afirmă că oamenii cu nivel
crescut de să nătate fizică și mentală sunt mai predispuși să se căsătorească și să rămână
căsătoriți (Lee, Secombe și Sheehan, 1991). Ipoteza suportului social sugerează faptul că
mariajul oferă oamenilor o satisfacție emoțională și are rolul de a -i proteja de factorii de stres

cotidieni (Coombs, 1991). Ipoteza reglării comportamentale postulează că partenerii își
monitorizează unul altuia com portamentele; aceștia își descurajează comportamentele de
risc, încurajându -le pe cele sănătoase (Braithwaite, Delevi și Finchman, 2010). Mai multe
studii au indicat că prevenirea comportamentelor de risc (de exemplu, încetarea fumatului,
menținerea unei diete echilibrate, evitarea consumului de alcool) sunt comune în rândul celor
căsătoriți (Litwak, 1989; Braithwaite, Delev i și Finchman, 2010 – p.126 ).

2.2 Cuplul

„Cuplul poate fi definit ca o structură bipolară, de tip bio -psihosocial, bazată pe
interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se susțin, se dezvoltă și se
realizează ca individualități biologice, afective și sociale, unul prin intermediul celuilalt)”
(Mitrofan și Ciupercă,1998) .
Din perspectiva definiției mai sus prezentate, cuplul poate fi armonic, satisfăcător și
stabilizator sau dizarmonic, nesatisfăcător și distorsionat, tinzând spre disociere. Drept
urmare, cuplurile tind să oscileze, fie către stabilitate, coeziune și progres, fie către
instabilitate, disensiune și, eventual, dizolvare.
Alegerea partenerului se face în urma unui proces complex, nu întotdeauna obiectiv. Deși
se bazea ză pe conștientizarea propriilor sentimente, el este influențat major de parinți,
prieteni, conjunctură și societate.
Există o serie întreagă de studii legate de modelul ge neral al alegerii partenerului, cea
mai cunoscută fiind teoria stimul – valoare – rol, a lui B. Murstein. El distinge trei stadii
succesive în procesul adoptării deciziei maritale:
1. stadiul stimulilor. Prima impresie, bazată în primu l rând pe atracția fizică, este foarte
importantă în evoluția relației.
2. stadiul valorilor – este etap a în care pers oanele implicate descoperă dacă atitudinile și
credințele lor sunt compatibile. Pentru că multe valori sunt în mare măsură foarte personale și
strâns legate de concepția despre sine, respingerea acestor valori este trăită ca o respingere a
persoanei.
3. stadiul rolurilor – reprezintă perioada de testar e a compatibilității rolurilor, stabilind
cât de bine ”se potrivesc” cei doi parteneri.
Majoritatea modelelor elaborate evidențiaza faptul că alegerea partenerului reprezintă un
proces filtrare.

Cuplul reprezintă înainte de toate o relatie în doi, în care fiecare dintre cei doi parteneri
vine cu propria sa individualitate si istorie personala. Iau nastere astfel diferente între cei doi
parteneri, diferente ce pot uneori perturba echilibrul cuplulu i, pâna la disolutia acestuia.
Aceste diferente pot tine de însusi specificul sexualitatii masculine sau feminine, neintegrarea
lor În cadrul relatiei de cuplu prin comunicare putând sta în mod direct la originea unor
disfunctii sexuale. i~Jte diferente se refera la caracteristicile structurale diferite, masculine si
feminine, si la modul diferit de abordare a relatiei de catre cele doua sexe. Exista bineînteles
si diferente individuale, legate de personalitatea fiecarui partener si fara legatura cu
aparten enta la un sex sau altul. Fiecare partener 2.duceîn relatia de cuplu propria amprenta
erotica, formata În functie de istoria personala a fiecaruia, dar si de specificul masculin sau
feminin al erotismului, dezvoltat odata cu integrarea rolurilor sociale ma sculin si feminin.
La femeie, predomină în general legatura de intimitate afectiva sexualizata, existând o
ezitare de realizare, în plan real, a unei sexualitati lipsite de sentimentalitate. În planul
imaginarului, aceasta diferenta între erotismul masculin si cel feminin este mai putin evident a,
la ambele sexe fantasmele cele mai erotice fiind fara continut afectiv. Expectatiile legate de
partener ar fi de asemenea diferite la cele doua sexe. În timp ce femeia ar avea o expectatie
erotica mai mult calitativa, dorind sa fie sigura ca partenerul o doreste pe ea si nu doar "o
femeie", barbatul ar avea o dorinta erotica mai mult cantitativa, asteptând ca partenera sa fie
totdeauna gata sa faca sex cu el si urmarind performanta (atingerea orgasmului) atât la el, cât
si la partenera.
Importanta pentru evolutia unui cuplu spre armonie sau dizarmonie sexuala nu este atât
existenta acestor diferente de orgasm mas culin -feminin, cât modul în care cei doi parteneri
cunosc particularitatile orgasmice ale celuilalt si sunt dispusi sa tina seama de ele, astfel încât
fiecare dintre cei doi sa dea si sa primeasca sa tisfactie în relatia lor sexuală .
Relatia de cuplu este expresia unui echilibru dinamic permanent, aflat sub influenta mai
multor factori, interiori sau exteriori cuplului. Factorii interni, legati str ict de cei doi parteneri,
sunt multipli, intricati si disociati: sexualitatea, placerea, erotismul, dorinta de a avea un copil,
calitatea relatiei si comunicarea si, nu în ultimul rând, problema identitatii, care tinde sa fie
din ce în ce mai importanta în epoca noastra. O relatie de cuplu este si sub influenta celor din
jur, a presiunii exteme, a activitatilor si experientelor externe ale fiecarui partener. Astfel, într –
o relatie maritala, factori de perturbare relationala pot fi adulterul, gelozia excesiv a,
conflictele de loialitate între unul din parteneri si familia de origine, implicarea excesiva în
munca a unuia dintre parteneri, o afectiune medicala în simptomele si tratamentul careia unul
dintre parteneri se implica într -o maniera excesiva. Într -o relatie apropiata este necesara o

definire a unor limite, acceptate de ambii parteneri, în ceea ce priveste gradul de interferenta
externa în cuplu, cât si gradul de implicare în exterior al fiecarui partener.
Relatia de cuplu este prin definitie o relatie î n doi, caracterizata mai mult sau mai putin
printr -un grad de exclusivitate care garanteaza o intimitate a cuplului. Pentru a forma cuplul,
cei doi parteneri au parcurs adesea o etapa de autonomizare fata de propria familie nucleara,
iar tensiunile care au putut lua nastere cu aceasta ocazie pot marca chiar si pe tennen lung
evolutia cuplului. Viata în doi conduce, în cele mai multe cazuri, la o stare de stabilitate
relationala, la un nou echilibru al cuplului ca sistem format din cei doi parteneri. Dar ace st
echilibru este dinamic, supus influentelor externe si evolutiei fiecaruia dintre parteneri.
Relația de cuplu evoluează odată cu cei doi parteneri, "distanta" relationala modificându –
se si e a în timp. La începuturile formă rii cuplului exi stă o tendintă f uzională, simbiotică , care
trimite la mitul androginului. În Banchetul, Platon defineste aceasta tendinta la fuziune a
îndragostiti lor prin urmatoarele cuvinte ale lui Hefaistos: «Nu cumva ceea ce doriti este sa
ramâneti de -a pururi împreuna unul alaturi de celalalt si ca nici noaptea nici ziua sa va
îndepartati unul de altul? Ei bine, daca asta este ceea ce doriti aflati ca eu vreau sa va unesc,
sa va topesc laolalta, iar când veti muri sa fiti si -n lacasul lui Hades o persoana în loc de douâ,
sâ muriti l aolaltâ».

2.3 Căsătoria

Căsătoria și -a pierdut mult, în timp, din sensurile sale legale, religioase și sociale. A
pierdut și din autoritate., dar și din sacralitate. S -a irosit în ceea ce se numește generic „relație
de cuplu”, creată în special pentru pl ăcerea sexuală și emoțională a fiecărui adult. În ziua de
azi, când oamenii se căsătoresc, intră într -o uniune ce pare foarte diferită de cea în care o
intraseră pe vremuri părinții sau bunicii lor.
Căsătoriile tind astăzi să fie destrămate mult mai probabil de divorț decât de moarte. Și,
dacă este cineva care se – așteaptă ca o mai mare libertate de a trăi într -o căsnicie nefericită să
ducă la creșterea șanselor ca mariajele intacte să fie foarte fericitese înșeală. Studiile efectuate
pe aceată temă a rată că, din nefericire, căsătoriile sunt mai puțin fericite în zilele noastre decât
au fost în ultimele decenii.
Căsătoria are șase dimensiuni importante:

1. Este un contract legal. Creează obligații și dreptur i legale și formale între soți.
Recunoașterea publică și asigurarea protecției cuplurilor – prin acest contract – îi ajută pe
parteneri să -și creeze legături permanente, mai stabile.
2. Este un parteneriat financiar. Într -o căsnicie “b anii mei” devin “banii noștri”. Această
împărțire a proprietății cr eează o intimitate și reciprocitate, care sunt mai dificil de realizat în
afara căsătoriei legale.
3. Este o promisiune sacră. Chiar și cei mai puțin religioși văd mariajul ca pe o uniune
sacră, cu implicații spirituale profunde.. Credința religioasă îi aj ută să adâncească sensul
căsniciei și le oferă un izvor unic de inspirație și sprijin, în fața problemelor de viață.
4. Este o uniune sexuală. Ea transformă dorința se xuală într -un semn permanent de
dragoste, unindu -i puternic pe cei doi parteneri. Este un jurământ public de fidelitate care îi
face pe toți să fie mai fideli, atât pe bărbați, cât și pe femei. Cercetările indică, de pildă, că
bărbații care coabitează sunt de 4 ori mai tentați să înșele decât soții, iar femeile aflate în
aceeași categorie – de 8 ori mai mult decât soțiile.
5. Este o legătură personală. Este, în cele din urmă, recunoașterea deschisă a iubirii. Ea
încorporează dorința de a cunoaște și a fi cunoscuți de o altă ființă; reprezintă speranțele cele
mai mari în faptul că dragostea nu este temporară și că nu suntem condamnați să hoinărim,
schimbând la nesfârșit partenerii.
6. Este începutul unei familii. Din doi străini, d in punct de vedere biologic, îi transformă
în doi oameni care nu mai pot trăi unul fără celălalt. Ca legătură procre ativă, ea include un
angajament de a avea grijă de copiii rezultați din căsnicie. Reintroduce obligațiile tatălui sau
ale rudelor acestuia de a conștientiza importanța copilului în sistemul familial.
Căsătoria implică numeroase consecințe sociale, afective , sexuale, morale, economice,
juridice etc., care o diferențiază de viață în cuplul premarital sau preconsensual și de cea din
relațiile consensuale. Ea se referă atât la aranjamentul aprobat de societate prin care se
întemeiază o familie, cât și la parcur gerea unui drum propriu, irepetabil. În ambele înțelesuri,
căsătoria se situează la intersecția unui vast domeniu public cu unul privat.
În accepțiunea juridică a termenului, căsătoria reprezintă uniunea liber consimțită dintre
un bărbat și o femeie, înche iată cu respectarea dispozițiilor legale, în scopul întemeierii unei
familii. Rațiunea căsătoriei este aceea de a crea perspective clare și responsabilități mutuale
pentru promovarea unor relații interpersonale stabile. Juriștii sunt interesați exclusiv de spațiul
public al căsătoriei, din moment ce se interesează mai ales de momentul recunoașterii ei
legale. În viața ulterioară a persoanelor căsătorite, statul – prin reprezentanții săi legali –

intervine doar în momente decisive precum: nașterea copiilor, moartea unui membru al
familiei, violența familială, divorțul partenerilor, stabilirea custodiei copiilor, a drepturilor și
obligațiilor parentale etc. Restul universului familial, viața familială propriu -zisă, ține de
domeniul privat – care nu face obiect ul analizei acestei perspective.
Din perspectivă psihologică, căsătoria înseamnă o „relație psiho -logică ” între doi oameni
conștienți, ea fiind „o construcție complicată, alcătuită dintr -o serie întreagă de date subiective
și obiec tive, avândindiscutabil o natur ă foarte eterogenă” (Jung, 1994, p. 63). Ea este
„un proces interpersonal al devenirii și maturiză rii noastre ca personalități, de conștientizare,
redirecționareși fructificare a tendințelor, pulsiunilor și afinităților inconștiente, de
autocunoașt ere prin intercunoaștere. Scopul ei este creșterea personală prin experiența
conjugalității ș i parentalităț ii” (Mitrofan, 1998, p.16).
În accepțiunea psihologică, căsătoria este calea unor prefaceri ale personalității prin
experiența conjugalității și parentalității. Cu alte cuvinte, căsătoria este construcția complicată
a “relației psihologice” dintre cei doi soți, alcătuită din numeroase elemente subiective și
obiective (I. Mitrofan și C. Ciupercă, 1998, p.15). Din punct de vedere psihologic, căsători a
deplină nu este creată de un act al Stării civile sau de Biserică și nici printr -o alegere
prealabilă fragilă, ci prin faptul duratei sale. Adevărata căsătorie este legătura fecundă, care
durează, care sfidează moartea (Ph. Aries, 1998, p.152).
În cadrul acestei perspective, distincția dintre public și privat se modifică. Căsătoria nu
mai este înțeleasă ca un eveniment, ci ca un proces de construcție, desfășurat în timp. Ea se
situează la intersecția unui vast domeniu public și a unui spațiu minuscul, mai degrabă secret
decât privat. Momentul inițial al căsniciei, consfințirea sa legală, religioasă și comunitară
(sărbătorirea ei împreună cu rudele, prietenii și cunoștințele mai apropiate) ține aproape în
întregime de domeniul public. Experiența celor doi s oți din noaptea nunții are însă un caracter
privat. Publice sunt și toate evenimentele și acțiunile pe care partenerii conjugali le
împărtășesc, în decursul conviețuirii lor ulterioare, cu ceilalți membrii ai comunității în care
trăiesc. Private rămân doar activitățile și experiențele considerate prea intime pentru a fi
relevate celorlalți.
Căsătoria creează contextul apariției unor comportamente de “culise”, a unor auto –
dezvăluiri profunde, permițând mai buna intercunoaștere a partenerilor și “sudarea” cup lului,
ca și a părții întunecate a experiențelor umane. Domeniul privat poate ascunde perspectivei
publice și unele insatisfacții, diversele forme de neglijare domestică (a partenerului sau a

copiilor), conflictele sau violența domestică (G.W. Peterson, 19 98). Dar, o experiență privată
intră, prin relatarea ei (unor persoane din afara mediului familial), în domeniul public.
Raportul dintre viața publică și cea privată variază de la o familie la alta, de la un mediu
socio -cultural la altul și de la o epocă i storică la alta.

2.4 Concubinajul
Conviețuirea cuplului în afara căsătoriei reprezintă în timpurile noastre o formulă
frecventă a vieții moderne și este foarte probabil să rămână în forma aceasta multă vreme.
Forțele demografice, economice și culturale a le vieții moderne au generat o stare de fapt pe
care nu putem să nu o luăm ca atare. Uniunea consensuală, departe de a fi “prietena”
mariajului, pare din ce în ce mai mult un dușman al acesteia.
Tipuri de relații de concubinaj
Sociologul Roland Johnson de scrie patru categorii de coabitanți,
1. Relația de tip “acoperiș” Acest tip de relație de coabitare se bazează pe nevoia
copleșitoare de a fi legat de cineva. Dorința de a fi iubit este atât de puternică, încât
mulți vor mai degrabă “să se stabilizeze” decât să aleagă pe cineva.
2. Relația de emancipare Acest tip apare atunci când persoana vrea să demonstreze –
celor de -o vârstă cu ea sau părinților săi – că este liberă să ia singură decizii, că nu
poate fi constrânsă de nimeni și nimic. O astfel de relație nu înc urajează cuplul să
comunice sau să rezolve conflicte și nu evoluează către un potențial mariaj.
3. Relația de conveniență Este o relație convenabilă, din punct de vedere economic.
Intenția este de a împărți cheltuielile pe jumătate. Este văzută ca fiind benefică pentru
tipul de cămin în care amândoi partenerii sunt egali. Altfel, se transformă în modelul
tradițional: bărbatul domină, femeia se supune. Este convenabilă bărbatului, dar nu și
femeii.
4. Relația de testare Este o modalitate de a “încerca apa” în ainte de a se arunca în ea.
Partenerii vor sau cred că vor să se căsătorească. Vor să vadă dacă sunt compatibili,
exersând mariajul.

Căsătoria deschisă

Reprezintă un model de conviețuire aflat între concubinaj și familia nucleară. Modelul
se suprapune peste valorile și stilul de viață al concubinajului dar, în același timp, se
aseamănă cu familia nucleară prin oficializare și structură. Scopul declarat al acestei legături
este acela de se realiza împlinirea și satisfacția personală,, aspecte evident, greu de măsurat,
dar, în mod sigur, o miză demnă de luat în considerare. Noua formulă încearcă să înlocuiască
o configurație depășită sub aspectul stilului de viață, model reprezentat de familia nucleară, și
să preia ceea ce este mai bun din modelul coabitării, adică calitatea relației și fericirea
partenerilor, nu stabilitatea, cu orice preț, a unei relații lipsite de satisfacții.
Această flexibilitate a rela ției este, desigur, dezirabilă, dar nu întotdeauna posibilă,
dacă luăm în considerare forța modelelor și a obișnuințelor socio -culturale, filtrate moral și
religios. Ea ar depinde, fără doar și poate, de capacitatea soților de a înțelege ce semnificație
are “trăiește -ți clipa “, de a -și asuma responsabilitatea propriei vieți și de a discuta matur
despre neînțelegeri, nemulțumiri și conflicte. Compromisurile sunt astfel înțelese ca necesare
pentru a salva calitatea relației, nu statutul de persoană căsătorit ă. Căsătoria deschisă nu
reprezintă o soluție definitivă, ci o speranță, aceea a redimensionării pozitive a relațiilor de
cuplu. Prin acest tip de relație cuplul conjugal – atât de otrăvit de stereotipuri și prejudecăți –
redevine cuplu, iar legalitatea și instituționalitatea îl apără de stigmate și etichetări.În acest fel
se reduce stresul cotidian, căruia îi suntem supuși cu toții.

2.5. Celibatul

Unii oameni aleg să fie singuri – deci, pentru ei răspunsul e clar.
Alții nu aleg aceasta – atunci apar tot felul de întrebări și de interpretări: Este oare voia
lui Dumnezeu? De ce? Este ceva în neregula cu mine? Nu sunt oare așa cum mă dorește D –
zeu? Nu am găsit oare persoana potrivită? etc. În acest punct se pierde obiectivitatea.
Problemele sunt umbrite de s entimente personale, astfel că, în mod frecvent, cauzele reale și
cele pe care le simte persoana singură nu sunt identice.
Trei cauze posibile ale celibatului:
1. Caracterul personal

În mintea și sufletul nostru, prietenia este inseparabilă de dragoste și acceptare. Când
aceasta nu este experimentată, mai ales în perioada propice căsătoriei, persoana în cauză crede
că ceva nu este în regula cu ea. Aceasta părere poate duce la deformarea caracterului, iar
sentimentele de respingere și neacceptare pot nimici multe relaț ii (chiar și relația cu D -zeu).
Efecte posibile:
– sentimente de supărare față de sexul opus;
– sentiment de eșec personal care duce la depresie;
– tendință inconstientă de a -i dirija pe ceilalți, de a le pune dragostea la încercare;
– focalizare pe muncă, pasiuni, educație, recreație – dezvoltarea unor abilități și
competențe excelente care îi vor face să creadă: „sunt perfect capabil să -mi trăiesc
viața de unul singur”.
Toate acestea pot înstrăina o persoană de ideea căsătoriei. De aceea, e foarte i mportant
ca oamenii să -și găsească echilibrul personal în D -zeu, singura Autoritate care aprobă
caracterul și asigură acceptarea! În același timp, e important ca omul să -și observe părțile mai
slabe și să se preocupe de ele în mod constructiv!

2. Voia lui Dumnezeu
E greu să explicăm suveranitatea lui D -zeu, însă știm că El controlează toate lucrurile
în parametrii dumnezeirii Sale, după principiul general cauză -efect.
Exemplu: celibatul se poate datora unor cauze „neduhovnicești”, și totuși, poate fi una
din modalitățile specifice ale lui D -zeu pentru îndeplinirea țelurilor S ale în și prin noi (Rom.
8:28).
În această situație, întrebarea potrivită nu este: „Este voia lui D -zeu să fiu singur(ă)?”,
ci „Sunt eu gata să accept o asemenea alternativă din partea Lui?”, „Îmi dau toată silința să
trăiesc după Cuvântul Domnului în starea în care mă găsesc?” Dacă răspunsul la aceste
întrebări este afirmativ, atunci cu siguranță c ă împlinești voia lui Dumnezeu.
3. Imprejurarile

Împrejurările servesc ca și confirmări legitime și importante ale voii lui Dumnezeu.
Din perspectiva noastră, împrejurările pot părea uneori haotice sau chiar în contradicție cu
promisiun ile lui Dumnezeu. Exemplu: Iov.
Făcând abstracție de împrejurările derutante, iată câteva împr ejurări care o bligă la
celibat:
a. Se poate întâmpla ca nr. partenerilor apți pentru căsătorie să fie în dezechilibru. Sunt
mai multe fete decât băieți în lume și în biserică. Dacă fetele respectă standardul de ascultare
creștină, unele vor rămâne necăsătorite.
b. Respo nsabilitățile vieții îi pot împiedica pe unii să se căsătorească. Exemplu: o
slujbă nepotrivită pentru căsătorie (Ap. Pavel), îngrijirea unui membru al fam. sa u al unei
persoane cu handicap.
c. Un handicap fizic poate face pentru unii căsătoria imposibilă. Sunt multe pers.
nevăzătoare, surde, paralizate sau bolnave care s -au casatorit. Totusi, de multe ori aceste
handicapuri a u anulat speranța de căsătorie.
d. Vremurile de strâmtorare i -au făcut pe mulți să nu se mai căsătorească. (1 Cor. 7:26)
Exemplu: Pri goana, sărăcia, s ărăcia ca urmare a prigoanelor.
Conform psihologului Joanna Gutmann, consilier la universitatea din Chicago,
cuplurile asexuale devin din ce in ce mai obisnuite. Barbatii si femelie de gena X pot imparti
patul fara sa faca sex, sau pot inc epe o relatie sexuala si apoi sa treaca la o relatie de coabitare
asexuala de dragul companiei si convenientei. Iubirea pasionala si romantica intre barbatii si
femeile tineri este din ce in ce mai rara, spune Gutmann.
Societatea occidentala este heterosex uala in majoritate. Imaginile prezentate ne
sugereaza ca si calitatea vietii barbatului este foarte dependenta de calitatea femeii cu care
traieste si vice versa. A fi celibatar, ca si a fi homosexual sau lesbiana, iti cere sa iesi din
aceasta matrice conv entionala. Persoana respectiva trebuie, de asemenea, sa faca fata
folclorului incisiv conform caruia oamenii aleg celibatul pentru ca ceva nu e in regula cu ei
sau pentru ca ei considera sexul ca fiind "murdar". A te afisa ca celibatar devine deci o
victor ie imensa asupra presiunii celor de seama ta. Astfel, in timp ce unii oameni folosesc
celibatul ca sa se integreze intr -un grup social (in contexte religioase), altii il folosesc drept
ultima expresie de individualitate si independenta. Abstinenta sexuala este interesanta ca

problema pentru ca este una care depaseste limitele normalului: feministii extremisti sunt de
acord cu fanaticii religiosi. O legatura intre celibat si excentricitate este sugerata de cartea lui
David Weeks si Jamie James – "Excentricii : un studiu despre ratiune si ciudatenie"
"Excentricii sunt de obicei oameni prietenosi, dornici sa isi imparta hobby -urile cu oricine
este interesat, dar tind sa fie solitari in natura lor si uneori le este dificil sa devina intimi cu
alti oameni. Totusi, majoritatea agreeaza relatia romantica cand si daca se iveste, si daca se
indragostesc, dar cand dispare acest entuziasm initial, le este foarte greu sa mentina relatia.
Am mai descoperit ca un numar mare de excentrici moderni par sa nu aiba un interes
particular pentru sex. Celibatari precum Anita au ales aceasta solutie si par sa fie multumiti cu
modul de viata pe care il duc."2

Concluzii
Deși căsătoria și concubinajul presupun ca ambii parteneri să locuiască împreună, sub
același acoperiș, mariajul aduce cele mai multe beneficii asupra sănătății fizice, a demonstrat
un studiu american.
„Știam că bărbații căsătoriți au tendința de a merge mai des la medic și știam că
aceștia trăiesc mai mult decât bărbații necăsătoriți. Dar diferențele dintre bărbații căsătoriți și
cei care trăiesc în concubinaj au fost surprinzătoare”, a declarat autorul studiului, Stephen J.
Blumberg, cercetător la Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA, pentru
publicația Today .
Experții au analizat datele a peste 24.000 de bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 64 de
ani. Aceștia au fost împărțiți pe trei categorii: cei căs ătoriți, cei care trăiau în concubinaj și alți
bărbați celibatari.
Rezultatele au arătat că, indiferent de vârstă, bărbații căsătoriți au fost cei mai
interesați de propria stare de sănătate. Peste 76% dintre reprezentanții acestei categorii au
apelat la serviciile medicale de prevenție în ultimul an. La polul opus s -au aflat volunt arii care
trăiesc în concubinaj. Doar 60% dintre aceștia au mers la controale medicale de rutină în

2 http://www.sexdex.ro – SexDex

ultimul an, un procent mai mic chiar și decât cel înregistrat în rândul participanților celibatari
(65%).
„Soțiile ar putea juca un rol importat prin încura jarea directă a bărbaților să caute
îngrijire preventivă și prin evocarea indirectă a unui sentiment de obligație economică și
socială pe care bărbatul îl resimte față de familia sa”, explică autorii. Blumberg adaugă că,
„probabil, soțiile au o influență mai puternică decât iubitele”, citează Associated Press.
De altfel, bărbații au tendința de a privi diferit discuțiile legate de problemele lor
medicale, în funcție de statutul relației. Astfel, „dacă iubita dorește să deschidă discuția, una
dintre tendințele bărbatului va fi să o nege”, pentru a nu -și arăta vulnerabilitățile în fața
partenerei cu care nu este într -o căsătorie. În schimb, dezbaterea unei astfel de probleme este
mai confortabilă alături de soție, sugerează expertul pentru Today .
Și alte studii au demonstrat că mariajul are o influ ență pozitivă puternică asupra
sănătății individului, iar persoanele căsătorite sunt mai sănătoase și au un risc mai mic de a
muri decât cele necăsătorite. Un studiu efectuat de Universitatea Rice arăta că celibatarii și
indivizii divorțați au un risc de două ori mai mare de a muri din cauza unor accidente care
puteau fi prevenite, comparativ cu cei căsătoriți.
De asemenea, căs ătoria poate contribui la înlăturarea pericolelor asupra sănătății fizice
și psihice pe care le presupun singurătatea și izolarea . Și oamenii care trăiesc cu parteneri
necăsătoriți „au tendința de a avea o viață mai bună, față de persoanele care locuiesc singure,
dar bărbații care locuiesc cu soțiile lor au cea mai bună sănătat e dintre toți”, scriu experții de
la Harvard Medical School .

Capitolul 3
Satisfacția sexuală

3.1. Formarea sexualității
La vârsta pubertății apar primele manifestări ale erotismului, sub forma „aspirațiilor
erotice” , expesie a transformării morale a adolescentului. Adolescentul, indiferent dacă este
fată sau băiat, simte în el apariția unor „aspirații stranii, ca niște dor ințe nedefinite sau emoții
fără o cauză” (A. Hesnard).
Revelația erotismului fizic este diferită în raport cu sexul. În cazul băieților, aceștia
trec rapid de la experiența autoerotică la practica unirii sexuale. Această unire sexuală se
însoțește de satis facerea orgoliului personal și de dorința posesiunii materiale. În cazul fetelor,
acceptarea unirii sexuale are caracterul ambiguu al luptei interioare între dorința sexuală și
instinctul de conservare a integrității fizice. Ea nu urmărește, ca partenerul ei masculin, numai
satisfacerea dorinței sexuale, ci o raportează la perspectiva maternității, ca pe o împlinire a
acesteia. Participarea femeii la unirea sexuală cu bărbatul este dublă : pe de o parte, dorința de
a se dărui partenerului, iar pe de altă pa rte, dorința de a fi mamă. Aceasă dăruire este însă în
toate cazurile sau în marea lor majoritate, însoțită de angoasa că ar putea fi trădată, părăsită,
fără a -și putea îndeplini rolul complet legat de perspectiva împlinirii maternității.
La femeie, perspectiva maternității este înțeleasă ca „finalitatea” firească a dăruirii
acesteia partenerului, depășind astfel simpla satisfacere a dorinței sexuale.
În perioada adolescenței, se stabilesc și se precizează în mod clar diferențele dintre
sentimentul er otic și instinctul sexual (A. Hesnard). Pentru Marro, „instinctul sexual precede
variabila tandrețe erotică sexuală, bruta dominând omul, lubricitatea excitând simțurile
înaintea trezirii iubirii”.
Un aspect deosebit de important al sexualității la adolesc enți este reprezentat de
„intrarea în viața sexuală”. Două probleme se discută în acest sens : inițierea sexuală și prima
experiență sexuală. Se admite că inițierea sexuală din perioada adolescenței este legată de
modelul sociocultural și de valorile moral -religioase ale grupului social și ale epocii istorice
cărora le aparține persoana respectivă (M. Mead, B. Malinowski, E.R.Mahoney). Un rol
importtant revine în sensul acesta concepției și atitudinii adulților față de problema
sexualității.

Pentru adolesce nți „inițierea sexuală” implică spargerea unor tabuuri și dezvăluirea
unor mistere. Este primul pas al inițierii în vederea pregătirii pentru noile modele
comportamentale ale individului. Această situație implică teamă, curiozitate, neliniște și
nesiguranț ă în fața necunoscutului, dar în același timp, și dorința de „a afla” și de „a face”
pentru a putea „deveni” conform cu adulții.
Interzisă copiilor ca ceva rău și rușinos, sexualitatea se asociază cu sentimente de
rușine și vinovăție pe care adolescentul t rebuie să le depășească, să le lichideze
(E.R.Mahoney, J.L. Laws, P. Schwartz, D.L.Mosher). Sentimentul de vinovăție este legat de
asocierea de către individ a primei experiențe sexuale, pe care o pune în relație cu
sentimentele de rușine și pedeapsă conse cutive acesteia.
„Vinovăția sexuală” se poate manifesta ca o situație reactivă față de o experiență
traumatizantă cu implicații profunde și de durată asupra personalității individului. În cazul
indivizilor cu sentimente de „vinovăție sexuală”, neîncredere a și ezitarea lor duce la anxietate
și sentimente complexe de vinovăție. Acestea pot constitui originea unor complexe care se pot
transforma în stări nevrotice sau se pot deturna în conduite de tipul pasiunilor. În toate
situațiile, elementul central la ca re se raporteaza anxietatea este eșecul, care generează
vinovăția.

3.1.1. Prima experiență sexuală
Majoritatea autorilor acordă o importanța deosebită „primei experiențe sexuale” în
procesul formării personalității, dar și al evoluției viitoare a comportamentului sexual al
individului ( S. Freud, W. Stekel, E.R. Mahoney, A. Hasnad).
Reușita sau eșecul primei experienței sexuale depinde de mediul său social de
proveniență, structura sau tipul de personalitate și modelul de educație în ceea ce prive ște
pregătirea sau inițierea.
De regulă, primele experiențe sexuale pot lua diferite aspecte, după cum urmează:
a. Experiențe psihotraumatizante : viol, relații sexuale între rude, în grup etc. toate
având un caracter de brutalitate și generând sentimente de vinovăție sexuală, cu
consecințe grave asupra personalității individului și a comportamentului sexual al
acestuia.
b. Experiențe de tip ludic, de regulă între parteneri de aceeași vârstă, legate de
curiozitate, fantezii erotice, experiențe în grup sau autoero tism.
c. Experiențe morale, în care sentimentul de atracție reciprocă apropie partenerii,
facilitează comunicarea și cunoașterea reciprocă, urm ate de relația sexuală

biologică. Acest tip favorizează maturizarea personalității din punct de vedere
emoțional -afectiv și intelectual, dezvoltă atitudini de atracție și încredere reciprocă,
stabilitate și securitate, ducând la construirea unui cuplu stabil.
Prima experiență sexuală este precedată de o întreagă suită de imagini, sentimente și
reprezentări psihice ale individului. Acestea construiesc o imagine a dorinței personale în
care-și plasează viitorul partener aspirațiile.
Prima experiență sexuală va marca individul pentru toată viața. În cazul femeii, ceea
ce contează în primul rând este pregătirea emoțional -afectivă, care urmează sa realizeze un
„acord armonios între sentimentul erotic și actul sexual” (W. Stekel). Pentru bărbat prima
aventură poate fi decisivă, ea determină o atitudine a acestuia față de femeie, care se va fixa o
data pentru totdeauna.

3.2. Activitatea erotică și viața sexuală a adultului
Funcția erotică, expresie psihică primară a sexualității, se pregătește lent în cursul
copilăriei și se afirmă brusc la pubertate, pe tot parcursul adolescenței, dobândind în mod
progresiv un caracter de st abilitate și fixîndu -se ca atare la vârsta adultă, o dată cu încheierea
maturității individului. Toată această evoluție erotică este direct și puternic infulențată de
procesele de transformare corporală, endocrine și fiziologice, și de cele de ordin psiho logic.
Maranon, care a studiat legile evoluției sexuale, a menționat „evoluția asincronică” a
sexualității masculine și feminine, întârzierea bărbatului în raport cu evoluția femeii la
pubertate, întârziere compensată de tendința de involuție sexuală a fem eii la o menopauză,
aceasta prezentând o regresiune mai marcată decât a bărbatului la aceeași vârstă (A.
Hesnard).3
În ceea ce privește evoluția psihosexuală a omului, din copilărie până la vârsta a treia,
majoritatea autorilor sunt de acord în a distinge trei „etape -cheie”: momentul transformărilor
psihosexuale de la pubertate; momentul maturizării erotice complete a adultului; momentul
involuției erotico -sexuale din perioada senescenței.
Transformările psihosexuale ale individului la pubertate și în adole scență sunt
caracterizate prin următoarele aspecte: apariția diferențiată după sex a caracterelor sexuale
secundare; maturizare organelor sexuale, care devin apte pentru realizarea relațiilor sexuale

3 Constantikn En ăchescu – Tratat de Psihosexologie pag. 77

dintre partenerii de sex diferit, dar și în vederea proc reării; apariția nevoii sexuale din punct
de vedere psihic.
Metamorfozele pubertare ale comportamentului psihosexual au fost studiate de H.
Ellis, St. Hall, Maranon, S.Freud, Marro etc., notându -se diferențe psihosexuale specifice în
raport cu sexul.
La bă ieți, emoțiile parțial sexualizate sunt legate de creșterea și lărgirea egotismului,
în special a instinctului de combitivitate. Băiatul este prin natura sa un agresor. Dorința
masculină față de sexul opus are un caracter direct sau mascat de agresivitate.
La fete, situația este diferită. Tânăra este în primul rând seducătoare. Dorința sexuală
feminină față de partenerii de sex opus se manifestă printr -o apărare provocatoare. Instinctul
de apărare erotică este legat de cel al integrității corporale, mai cu seamă atunci când este
vorba de prima experiență sexuală, care implică pierderea virginității. La fete, sexualitatea
este dublată de un sentiment de maternitate.
Un aspect particular îl reprezintă relațiile dintre erotică și sexualitate. După Marro,
instinctul sexualității precedă tandrețea erotică. Pentru A. Hesnard, tandrețea erotică precedă
manifestările sexuale de factură instinctivă, care se maturizează mult mai târziu.
Trecerea de la adolescență la vârsta adultă presupune, în mod obligatoriu, maturiz area
sexuală și, implicit, cea a personalității în plan emoțional -afectiv și intelectual. Teza
pansexualistă vede în maturizarea caracterelor sexuale, din punct de vedere psihic (identitatea
sexuală – masculinitatea și feminitatea), o prelungire prin exten sie a caracterelor sexuale
secundare de tip biologic sau somato -fiziologic.
Maturizarea erotico -sexuală coincide cu vârsta adultă, constituind momentul împlinirii
depline a persoanei în acest sens și având caracteristici diferențiate pentru bărbat și femei e.
La bărbat, toate marile evenimente sexuale sunt, în primul rând, influențate de puterea
dorinței. Este vorba, în acest caz, de implicările sexuale care pot dura mai mult timp. Ele au
caracterul unei dorințe brutale, imperioase. Cu timpul apare însă nevo ia unei „selecții” în
alegerea și desfășurarea dorințelor sexuale. Apar, ulterior, sentimente de posesiune, egoism,
pudoare, gelozie, dar și nevoia bărbatului de a fi „liber”.
În cazul femeii, lucrurile capătă un alt aspect. Ea se manifestă prin „apropier ea
erotică”: participarea corporală totală, dublată de o participare morală a acesteia la actul

sexual. Trebuie să vedem în aceasta „o combinare indisolubilă între erotism și cerebralitate,
care fixează destinul femeii”4 (A. Hesnard). Consimțind la consuma rea unui act erotico –
sexual, femeia renunță în cea mai mare parte la personalitatea sa intimă. Din acest motiv,
orice femeie are nevoie de o compensare a acestei atitudini submisive și de învingere, de o
compensare sau de o consolare a „rănirii sale psihos exuale”. Compensare este realizată prin
tandrețe, cel puțin cu caracter formal și trecător, din partea partenerului, dacă nu printr -un
sentiment durabil și profund pe care orice femeie îl dorește și îl așteaptă (A. Hesnard). Femeia
depinde, mai mult decît bărbatul, de bunăvoința partenerului. Ea are o tendință funciară
poligamică de cucerire a bărbatului, acordând o valoare deosebită fiecărei „cuceriri”.
Se notează apariția în timp, atât la bărbat, cât și la femeie, a „nevoii unei stabilității
afective, baz ate pe o apropiere tandră”, care risipește neliniștea, înlăturată nesiguranța,
neîncrederea și obișnuința dintre partenerii cuplului.
La vârsta adultă, problemele psihosexuale sunt dominate de viața cuplului. Din acest
motiv, vom insista în mod spexial asp ura sexualității cuplului persoanelor adulte.

3.3. Sexualitatea cuplului
Bărbatul, prin natura și statutul său, este angajat în principal în sfera vieții sociale. Din
acest motiv, fiind ocupat, el nu poate acorda decât o anumită parte din interesul său afectiv
vieții intime și satisfacerii sexuale.
La femeie, funcția sexuală d epinde de procreație, înainte de toate. Bărbatul acceptă
greu și târziu rolul său de procreator, pe când la femeie el se dezvoltă și apare mult mai
devreme. Bărbatul nu are conștiința organică, viscerală a procreației, aceasta fiind amestecată
cu impulsuri le erotice primitive, de ordin instinctual.
În cazul femeii, sentimentul matern al procreației are un pronunțat caracter fiziologic
și el se manifestă precoce. Ea se leagă de impresia că, într -un fel, „copilul este amintirea
animală a unui fragment din cor pul său, a unui fragment din personalitatea sa fizică și morală”
(A.Hesnard). Pentru A. Hesnard, maternitatea apare ca o „încoronare a operei sexualității, ca
un stadiu ultim și definitiv al evoluției sexuale”. Pentru bărbat, sentimentul patern este legat
de grija privind viitorul copiilor, educația, situația economico -materială, integrarea lor socială.

4 Idem 2 pag. 78

La femei, dimpotrivă, sentimentul matern are o conotație afectivă, psihologică, de protejare,
de educare și de formare a copilului (H. Ellis). În sensul ace sta, psihanaliștii descriu două
tipuri erotice de femei (Maeder):
a). Tipul matern sau uterin, înclinat către satisfacția și realizarea maternă;
b). Tipul seducător sau clitoridian, înclinat către activitatea erotico -sexuală și dorința
de seducție masculin ă. Acest tip de femeie are un grad de sexualitate infantilă, fiind mult mai
puțin evoluată.
3.3.1. Psihosexologia cuplului
Din punct de vedere biologic, sexualitatea este determinată de exigențele reproductive.
La om însă, aceasta capătă o dimensiune supra adăugită, prin faptul că sexualitatea are, de
asemenea, o valoare autonomă legată de elementele de comunicare senzorilă, emoțional –
afectivă și de intimitatea care se stabilește între parteneri.
Intimitatea este definită ca fiind o calitate particulară pe ntru două persoane, aceea de a
fi apropiate sub aspect emoțional -afectiv. Această legătură afectivă se bazează pe următoarele
aspecte: atenții reciproce; responsabilitate; încredere; comunicare deschisă, sinceră a
sentimentelor și senzațiilor; schimb desch is și total de informații între parteneri; cooperare
reciprocă; realizarea unei securizări reciproce prin sprijinirea unui partener de către celălalt.
Modelele intimității variază în raport cu persoanele implicate: soț -soție, mamă -copil,
etc. Ele diferă ca semnificație din punct de vedere calitativ, cel mai important fiind raportul
mamă -copil. În orice situație însă, intimitatea este importantă, întrucât ea determină calitatea
vieții și a iubirii dintre parteneri.
R.J. Sternberg, referindu -se la „problema i ntimității”, remarcă faptul că acest tip de
relație se constitue sub forma unei „situații triunghiulare”, în cadrul căreia valoarea de
experiență erotică depinde de intensitatea absolută a trei componente, iar calitatea ei depinde,
la rândul său, de forța lor relativă.
Echilibrul între aceste componente ale iubirii dintre parteneri este întotdeauna diferit și
relativ, existând posibilități infinit de variate în cadrul relației erotice.
1. latura cognitivă iubirii este făcută din toate acele lucruri pe care partenerii
cuplului „le știu” de la alții și care, în final, influențează decizia de „a iubi” și de a menține

această decizie. În trecut, „căsătoriile aranjate” din rațiuni sociale sau pe ntru interese familiale
funcționau destul de bine, erau durabile, aspect ce se menține și astăzi.
2. latura motivațională, legată de pasiuni, prezintă aspectul relativ la cerere, la
alegerea unei anumite persoane sau preferința pentru o anumită persoană. De ce se simte
cineva atras de o persoană în mod deosebit și de ce încearcă o repulsie față de alta? Pasiu nea
cuprinde aspecte relative d e de atracția fizică, în care raportul sexual predomină, fie de
sentimentul romantic al îndrăgostirii. Pasiunea este un fapt irațional, fiind legată de pulsiunile
inconștientului. Iubirea nu poate exista fără pasiune, în schimb pasiunea singură nu este
suficientă pentru a garanta și a dezvolta stabilitatea viitorului cuplu.
3. latura emoțională a intimității cuprinde toate elementele care presupun faptul
de „a trăi unul alături de celălalt” și din care rezultă sentimentul de legătură. Aceasta nu
corespunde pasiunii, întrucât nu se însoțește în mod necesar de dorința sexuală.
Intimitatea este de două feluri:
a) cea legată de starea de „a fi îndrăgostit” și care produce acea situație de
intimitate „fuzională” dintre parteneri;
b) o alta, mai slabă, mai matură în ceea ce privește natura relației, permițând să se
mențină și să se dezvolte propria individualitate și autonomie.

3.4. Pulsiunea sexuală și libidoul
Freud definește pulsiunea ca fiind „un concept limită între psihic și somatic”.
Termenul genetic de pulsiune sexuală conține un ansamblu de componenți sau ”pulsiuni
parțiale” (ca de exemplu, pulsiunea orală, anală), iar conceptul de libidou indică manifestarea
lor psihică.
Teoria pulsiunilor este „mitologia noastră, ca să zicem așa”, spunea Freud în 1932.
Această teorie, esențială în elaborarea metapsihologică freudiană, opune într -o primă fază
pulsiunile sexuale și pulsi unile de autoconservare, apoi aduce în prim –plan articularea
conflictuală între pulsiuni ale vieții (pulsiuni sexuale, pulsiuni de autoconservare) și pulsiuni
de distrugere și de moarte (prin acestea Freud clarifică tocmai problemele puse de sadism și
masochism).

Dacă unele părți ale corpului, numite „zone erogene” sunt surse privilegiate ale
pulsiunilor numite parțiale Freud ajunge să afirme că întregul corp (extern sau intern) este o
zonă erogenă, adică învestită libidinal. Corpul pentru psihanaliză, nu se reduce deci la „soma”
și la procesele biologice; în unele din perturbările acestora, se afirmă chiar că ar consta
întreaga pondere a ordinii psihosexuale.
3.4.1.Pulsiunea sexuală
În ce privește sexualitatea copii sau adulții, considerați normali sau nu, au de -a face cu
operațiunea psihică pe care o teoretizează conceptul de pulsiune sexulă.
Prin articularea psihicului cu sexualul, Freud caută să explice conflictul inerent al
subiectivității ființei umane. Prin aceasta, el nu numai că definește câmpu l sexual, dar arată că
sexualitatea la om nu este reprezentată și nu se manifestă în psihism decât prin „pulsiuni
parțiale”. Experiența psihanalitică indică într -adevăr că, în plan psihic, nu se întălnește decât
manifestarea „pulsiunilor parțiale” și nu o determinare genitală (o pulsiune genitală) care l -ar
împinge pe om spre un altul de sex opus. De asemenea, nici o asamblare ideală de pulsiuni
parțiale nu se constitue în mod natural, determinând, ca scop propriu al pulsionalului, raportul
sexual. Pulsiun ea sexuală este parțială în ce privește scopul (scopul de satisfacere pulsională,
și nu o uniune sexuală) și în ce privește obiectul (care nu este neapărat partenerul sexual; nu
există nici aici obiect genital prestabilit. Doar pulsiunea sexuală astfel def inită indică
reprezentarea inconștientă și parțială pe plan psihic a împlinirii funcției sexuale la ființa
umană.
J.Lacan, concluzionând aspura pozițiilor lui Freud, formulează astfel această
problemă: „ În ce privește sexualitatea, toți subiecții sunt ega li, de la copil până la adult – ei
nu au de -a face decât cu ceea ce din domeniul sexualității trece în domeniul subiectivului,
respectiv în cel al semnificantului – sexualtiatea nu se realizează decât prin operațiunea
pulsiunilor parțiale, în ce privește f inalitatea biologică a sexualității”. (1964, p.161)
Cu teoria pulsiunilor sexuale, Freud deschide calea concepției conform căreia
sexualitatea oamenilor nu se află într -un raport obiectabil și natural cu o finalitate biologică de
reproducere a speciei, ci într-un raport subiectiv, social și lingvistic, cu o finalitate
inconștientă de satisfacerea pulsiunilor. Câmpul pulsional sexual se dovedește astfel că are, la
om, aceeași pondere cu constituirea și determinarea vieții psihice, căreia Freud i -a demonstrat
ireductibila divizare (Spaltung) față de conceptualizarea inconștientului.

Fie că este vorba de trezirea pulsiunilor, de trecerea de la o pulsiune la alta, de
coordonarea lor în organizările libidoului, numite „pregenitale”, sau de dominarea lor relativă,
prin primatul genital, Freud arată că este vorba de altceva decât de derularea unui program
înnăscut ori de o mișcare inerentă doar câmpului pulsional, sau chiar de pornirea și ordonarea
sa prin simpla relație narcisistă cu altul. Dacă pentru Freud (ca ș i pentru M. Klein) pulsiunea
înseamnă relație, dacă viața sexuală, în trezirea ți dezvoltarea ei, implică întotdeauna relația
cu un altul, acest altul este unul care vorbește și dorește. Freud arată rolul „vocii părinților”
(1914), al „influenței civilizaț iei” (1938) asupra mișcării libidinale și devenirea ei complexă.
J. Lacan, mergând pe urmele sale, precizează că mișcarea pulsională, suma relativă a
pulsiunilor parțiale, și genitalizarea depind de ceva care nu aparține ca atare câmpului
pulsional: simbol icul. El insistă aspura faptului că umanizarea dorinței, realizarea sexuală se
instaurează în relația față de celălalt, care vorbește, dorește, care introduce un semnificant și o
relație cu dimensiune de ordin simbolic, iar nu printr -o dezvoltare inerentă câmpului
pulsional.
Aceste afirmații nu aderă la punctul de vedere al psihologiei isterico -genetice.
Dezvoltarea libidinală, concepută în termeni de proces de maturizare, pierde aici din
pertinența sa, dacă trecerea de la o pulsiune la alta, de la un obiec t la altul este comandată de
ceva ce orientează procesul pulsional, nefiind totuși din domeniul pulsionalului.
J. Laplanche arată, de asemenea, existența unei terminări prin altceva decât printr -o
maturizare pulsională „naturală” (1970). El presupune intru ziunea sexualității mamei și
parazitarea copilului prin sexualitatea acesteia. Argumentând problema unei „figuri simbolice
a seducției”, a „implantării dorinței materne care marchează copilul, apoi adultul ca un destin”
(1976), el avansează ipoteza „implan tării” sexualității (sau a pulsiunii) prin procesul de
„seducție generalizată” deschizând copilul către sexual, prin intermediul acestui „celălalt
primord ial”, celălalt parental (1990).
2.4.2. Libidoul
Libido este un termen latin care înseamnă dorință, aspirație. Este un cuvânt des folosit,
atât în conversația curentă, cât și în decursul medical, pentru a desemna expresia dinamică și
existențială a sexualității. Pentru psihanaliza freudiană, libidoul, fo rță permanent variabilă
cantitativ, indică energia psihică a pulsiunilor sexuale. Este conceptul care arată prezența și
manifestarea acestor pulsiuni în viața psihică, unde ele se desfășoară prin complexe de

reprezentări inconștiente. Aceste reprezentări o rdonează sexualitatea, dar și investirea
libidinală a funcțiilor corporale care, în mod curent, nu sunt considerate sexuale (de exemplu,
deschiderile orale și excretoare).
Energia „a acestor pulsiuni care au de -a face cu tot ceea ce înțelegem prin termenul de
dragoste” (Freud), reprezentant al lui Eros, a cărui naștere mitică datează de la Banchetul lui
Platon, „ pentru Freud, libidoul înseamnă prezența efectivă a dorinței” (Lacon, 1964, p. 140).
„Prezența” dorinței este percepută de Freud în timpul curei, la fel ca și mișcarea prin care
sexualul se articulează cu inconștientul. Investirea libidinală, după legile procesului primar (ce
caracterizează sistemul inconștient), trece de la o reprezentare la alta, căutând să găsească
ceea ce a dat naștere primelor experiențe de satisfacție pierdute, să compenseze pierderea
constitutivă a dorinței.
Concepția lui Freud se opune în special celei a lui Jung, care tinde să elimine din viața
psihică tendințele vieții sexuale, generalizând și despecificând libidoul. Dar Fr eud se menține
ferm pe poziții: libidou înseamnă „manifestarea dinamică a pulsiunii sexuale în viața psihică”
( p. 7) 5. Opoziția Freud/Jung, de la începutul secolului, în chestiunea libidoului, încă nu s -a
încheiat. Dacă începi să cedezi în ce privește te rmenul, sfârșești prin a ceda referitor la
legătura dintre inconștient și realitatea sexuală.

3.5. Sexualitate feminină: insatisfacție ș i refulare
Originea sexualitatii feminine se regaseste in sexualitatea infantila si refularea
acesteia. Instalarea vietii sexuale este defazata, constituita intre “prea tarziul” maturitatii
biologice si “prea timpuriul” micii copilarii. Se dezvolta un proces de refulare, tradus prin
imposibilitatea de a elabora psihic, dar si somatic, excitatia care se naste odata cu p rimele
gesturi si cuvinte protectoare ale mamei: expresii verbale reflectand tandrete, igienizari si,
astfel, atingeri ale zonelor erogene (gura, anus, organe genitale -toate fiind orificii de penetrare
si / sau expulzare).
Freud sistematizeaza: inconstient ul adultului (mama), sentimentele ivite din propria sa
viata sexuala, reprezinta o sursa de excitatie si satisfactie sexuala pentru copil. Apare o
explozie a sexualului, disipata in pulsiuni orale, anale, genitale, ce conduce la o consecinta

5 Sigmund Freud – Trei eseuri privind teoria sexualității, Rditura Măiastra, București 1991

majora: disoci erea sexualitatii de instinctul de reproducere. Freud mai remarca glisarea
accentului in practicile sexuale, de la pulsiuni (ca in antichitate) spre obiect (partener).
In analiza sexualitatii feminine, referintele la anatomie (dualitatea clitoris -vagin,
proximitatea rect -vagin) trebuie coroborate cu dorintele sexuale (libido) si obtinerea
satisfactiei sexuale (a orgasmului). Astfel, sexualitatea umana este o psihosexualitate (dife rita
de comportamentul sexual).
Teoria freudiana a “primatului falusului” susc ita, in continuare, interes in explicarea
sexualitatii feminine. Primii timpi ai vietii sexuale la fetite sunt marcati de o relatie
inconstienta mama – fiica, ce cunoaste urmatoarele faze: orala – corespunzatoare unei
angoase juvenile legate de retragerea sanului; anala – corespunzatoare placerii legate de
manipularea zonelor erogene; falica – corespunzatoare placerii legate de excitatia clitoridiana,
organ similar penisului la baieti. Fetita “este un mic barbat” (Freud). Vaginul, organ specific
feminin, as teapta pubertatea pentru a fi descoperit. Apare insa sentimentul “invidiei de penis”
(Freud) si decizia desprinderii de mama iubita pana atunci, cu posibilitatea dezvoltarii unei
aversiuni fata de aceasta: a omis sa o doteze pe fata cu singurul organ sexua l corect, penisul.
Acestei rani narcisice, i se va opune insa, odata cu conturarea pubertatii “dezvoltarea spre
frumusete” (Freud), care o va despagubi pe tanara de lipsa optiunii ei sexuale: falusul. Ea
insasi va deveni falus, prin stralucirea frumusetii sale, corpul intreg substituind partea care ii
lipseste. Adeseori se formeaza tiparul unei femei egocentrice, care se iubeste pe sine, care
simte nevoia sa primeasca iubire, dar mai putin sa ofere.
In teoria feminitatii, Freud indeparteaza fiica de mama (i n numele “invidiei de penis”)
pentru a o apropia de tata (intrarea oedipiana). Acum, fetita va schimba obiectul (mama cu
tata), dar si zona erogena (clitorisul cu vaginul). Si totusi, nu vorbim de o reala substituire,
erogenitatile clitoridiene si vaginale se vor cumula. Fetita intra in procesul oedipian prin
descoperirea “castrarii” ei (“castrare oedipiana” – lipsa penisului). Din acest punct, pornesc
trei directii: a inhibitiei, a deturnarii de la sexualitate (prin interventia “invidiei de penis”); a
dezv oltarii unei masculinitati compensatorii (prin vestimentatie, coafura, etc.); a dezvoltarii
feminitatii propriu -zise, care duce de la tata, ca obiect pe care se focalizeaza dragostea sa, la
alegerea unui alt obiect, heterosexual. Penisul asteptat este cel al baiatului care a fost ea, deci
un penis extern.

Sexualitatea feminina se va instala cu adevarat, doar atunci cand dorinta de a avea un
copil se substituie dorintei de a avea un penis. De aici si fericirea (a carei motivatie este
adesea inconstienta) fe meilor care nasc un ba iat: obtine penisul mult dorit.
3.5.1. Insatisfactia sexuala si refularea
Armonia unui cuplu este completa atunci cand alaturi de accesul la siguranta
financiara, fizica si spirituala se realizeaza si un acord intre pulsiu nile si dorintele partenerilor.
Pentru o femeie, viata sexuala poate fi mai putin traumatizanta, daca nu exista, sau
existand, daca este incompleta sau distorsionata. Plasticitatea psihica a unei femei este foarte
mare. In conditiile absentei sau prezentei insufic iente a compatibilitatii fizice de cuplu, o
femeie poate sa faca uz de capacitatile sale formatoare de libidou fara refulare sau nevroza,
sau chiar surmontandu -le. Nativitatea sa narcisista va ajuta femeia sa iasa din impasul refularii
sau insatisfactiei s exuale in orice moment si sa obtina rel axarea pulsiunilor cu usurinta.
In situatia unei dezvoltari normale prepubertare si pubertare, fara experienta sexuala,
daca intalneste un barbat fara abilitati de consum adecvat al unui raport sexual dar pe care il
iubeste, femeia isi va adapta si etalona criteriile de satisfactie sexuala dupa exigentele si
tiparul creativ al partenerului. In numele datelor afective si emotionale cu care si -a investit
partenerul pentru ca a ales -o si astfel i -a alimentat narcisismul, femeia este dispusa la toleranta
in raport cu imperfectiunea (frustrarea) orgasmica, dar intoleran ta fata de frustrarea afectiva.
In conditiile prezentei partenerului ca subiect al investitiei afective, problema acuplarii
sexuale, a obtinerii orgasmului po ate trece pe un plan secundar, fara riscul unei frustrari
sexuale sau a unei refulari. Femeile pentru care relatia cu partenerul da sens existentei lor si
identitatii lor de femeie, nu -si vor recunoaste frigiditatea si nu o vor identifica cu un
dezechilibr u psihic, cu un simptom, cu o nevroza. Frigiditatea este considerata de unii
specialisti ca un fenomen relativ, intrucat multi barbati sustin ideea obtinerii unui orgasm pe
care partenera lor nu -l constientizeaza: ei percep tensiunea contractila a musculat urii utero –
anexiale. Acest proces este un orgasm, pe care subiectul feminin il percepe ca pe o stare de
bine generalizat post -coital, similar obtinerii orgasmelor clitoridiene si vulvo -vaginale. Se
figureaza astfel urmatoarea intrebare: cat de importanta e ste dorinta sexuala pentru calitatea
orgasmului, pentru echilibrul psihic al femeii, dar si al acuplului?

Sunt autori care sustin ideea unui echilibru psihic posibil si in conditiile absentei
acestor doi parametri ce definesc o relatie sexuala optima (lib ido si orgasm). Obiceiurile
socio -culturale ale unei femei (relatie de cuplu implinita pe plan afectiv; organizare eficienta a
vietii de familie; implinre profesionala si materiala; prezenta copiilor cu educatia si rezolvarea
lor oedipiana, etc.) reclama l a reflectie asupra frigiditatii si refularii unei femei. Sunt
dezvoltate teorii care sustin ca aceste valori etice si estetice ale unei femei au canalizat si
sublimat libido -ul acesteia spre activitati practice si culturale. Simbolul falic il reprezinta
pentru acest tip de persoana, insasi barbatul ca un tot unitar. Atentia pe care o revarsa asupra
acestuia o implineste spiritual, matern, material, socio -profesional. Cele doua structuri
anatomice genitale (masculin si feminin) nu mai este necesar sa se acup leze pentru a intretine
dragostea femeii. Satisfactia sexuala o intelege astfel: frigiditatea, refularea, insatisfactia
sexuala nu exista. Acest tip de femeie nu proiecteaza asupra penisului, a zonelor erectile
masculine, dorinta in ceea ce inseamna substr at genital. Erotizarea zonelor native erogene
genitale nu este necesar a.
Castrarea oedipiana pregateste terenul unei relatii fizice sexuale de cuplu viitoare , in
afara familiei. Pulsiunile subiectului feminin (orale, anale, genitale) s -au investit mai put in in
sexul ei. Odata cu castrarea oedipiana insa, poate apare pasivitatea si anume abandonul
sexualitatii sau refularea. Acest proces permite insa desfasurarea pulsiunilor genitale pasive: a
simti placere, a se lasa penetrate.
Corpul femeii este construit si investit sensorial si psihic sa vibreze la apropierea si
atractia sexului masculin. Trezirea vaginului la functia sexuala depinde in intregime de
activitatea barbatului. In geneza erogenitatii vaginale, tatal joaca in mod inconstient rolul
primului sed ucator, prin dragostea pe care i -o poarta si i -o arata copilului. Subiectul feminin
incepe sa constientizeze disponibilitatea genit alitatii sale in doua directii:
Accesul la corpul barbatului: se dezvolta libido -ul, generator de pulsiuni genitale
inconstie nte initial, apoi constiente, progresive ca intensitate. Aceste pulsiuni ii vor investi
corpul femeii cu narcisism (“grupare unitara a dragostei de sine, pentru sine , sau pentru
propria imagine”);
Maternitatea: rolul de procreator este dorit, ca un rezulta t al pulsiunilor orale si anale
ale unei pubere, neclarificate de castrarea oedipiana. In conditiile neidentificarii partenerului
ideal, compatibil cu femeia din punct de vedere fizic si psihic, procrearea devine un fenomen
anxios. Anxietatea rezulta din d eruta Eu -lui in fata irumperii excesivului. Apare anxietatea

fata de libido, fata de pulsiuni, fata de o posibila deteriorare a organelor genitale, anxietatea
de pierdere a dragostei de obiect. Pulsiunile genitale conduc la o relatie coitala facuta cu
reserve, neidentificata ca fiind implinita in planul libido -ului si al orgasmului, dar dorita prin
prisma procrearii. Dorinta de a avea copii nu se identifica cu nivelul maxim al pulsiunilor
genitale.
Daca o femeie nu doreste sa aiba copii si barbatul de langa ea nu i -a descifrat
complexitatea trairilor sale afective si erotice, neajutand -o sa se cunoasca pe sine,
constructiile psihice si mentale ale acesteia vor erot iza insuficient caile genitale.
Cu cat o femeie isi optimizeaza cu un partener compatibilitatil e sale afective si
sexuale, cu atat satisfactiile sexuale sunt mai mari, cu atat raportul sexual este mai performant.
Astfel de femei au atins cote inalte evolutive ale genitalitatii lor si au devenit constiente de
dorinta lor sexuala. Narcisismul lor este intretinut generos, iar inclinatiile lor de a -si investi
dorintele in valori culturale, intalniri sociale este de tip descendent.
Aparatul genital feminin, prin structura si functia care o deserveste, generator de
erotism, poate ramane un loc neexplorat s au chiar ignorat de limbajul verbal sau nonverbal al
actului sexual, dar in nici un caz insensibil. In sentimentele pe care femeia le are fata de
barbat, una din trasaturile iubirii se raporteaza la calitatile native ale organelor genitale
externe ale subi ectului masculin.
Intransigentei masculine (narcisismului masculin) legate de dimensiunile penisului,
femeia ii opune prioritatea satisfactiei orgasmice prin actul sexual, i ndiferent de dotarea
masculina.
Erogenizarea cailor genitale precum si satisfactia sexuala pot fi serios afectate chiar in
conditiile unei disponibilitati masculine fara cusur, de o suita de evenimente traumatizante din
viata unei femei: deflorari brutale si nedorite, viol, incest, denudari comise in publ ic impotriva
vointei personale.
Se creaza astfel premizele aparitiei unui conflict psihic intre dorit si interzis, intre
existenta libido -ului si capacitatile de acceptare ale eului in conditiile unor reprezentari
nedorite care insotesc excitatia.

Concluzii
În privința sexualității, nenumărate interdicții – religioase sau laice – ne jalonează
viața. „Civilizația“ noastră, care se revendică din iudeo -creștinism, culpabilizează cu putere
dorința și plăcerea, în vreme ce, în mod paradoxal, prosperă afacerile pornografice. Fuziunea
amoroa să fără scop procreativ a fost îndelung condamnată, și mai este încă. Pulsiunile
senzoriale ale unui corp considerat drept odios instrument al animalității, iar nu drept templu
al lui Dumnezeu, au supus în mod constant la grea probă ignoranța și dogmatismu l oamenilor
și al instituțiilor, singura soluție găsită în general fiind aceea a ascunderii și refulării oricăror
emoții și trăiri legate de eros. S-a ajuns la o adevărată anatemizare a acestei funcții naturale și
benefice care este sexualitatea. Consecinț a este că majoritatea oamenilor prezintă complexe și
frustrări emoționale mai mult sau mai puțin conștientizate legate de sfera sexualității,
complexe care prejudiciază în mod major echilibrul fizic și psihic. Nu în ultimul rând, s-a
ajuns ca femeile – stigmatizate ca sursa tentațiilor – să fie menținute într-o deplorabilă stare
de dependență, dominare și tutelă, ceea ce a determinat în ultimele decenii o reacție contrară,
de dobândire a independenței, cu prețul unei anumite masculinizări și pierderi a sensibilității
specific feminine. În multe țări, această problemă rămâne încă foarte acută. În paralel, bărbații
și-au pierdut virilitatea, înăbușindu -și și reprimându -și conform legilor societății dorințele și
sexualitatea, însă întreținând o agresivitate adesea brutală în detrimentul tandreței și protecției
pe care ar trebui să o ofere femeilor.
Fie că admitem, fie că nu, omul e o ființă la care sexualitatea este omniprezentă. Nu
este oare tulburător să constatăm că, spre deosebire de animale, dorințele noast re sexuale nu
depind de perioade de rut (împerechere) bine definite? A reduce sexualitatea la funcția sa pur
reproducătoare este în aceste condiții un non-sens. Pentru a trăi armonios, chiar și cuplurile
sterile sau femeile la menopauză au nevoie de împlin ire erotică. Iar autosatisfacerea sexuală –
masturbarea – se practică până la mormânt…
„Efectele plăcerii sunt în totalitate pozitive, dacă ea este integrată armonios în
ansamblul vieții. Fizic, plăcerea ameliorează circulația și amplifică energia. Efectel e ei
emoționale cuprind o mai mare stimă de sine, o încredere în sine mărită și un spirit plin de
viață, mai dinamic. Spiritual vorbind, plăcerea poate deschide poarta fericirii și contribuie la o
perspectivă mai optimistă și mai fericită asupra vieții.“
Sigmund Freud a observat legătura între neexprimarea sexualității și apariția
numeroaselor tulburări nevrotice sau psihosomatice. Astăzi a devenit din ce în ce mai evident
că există o strânsă corelație între carențele sexuale și anumite simptome patologice.

Binefacerile actului amoros realizat cu continență asupra sănătății în general se
explică prin deblocarea uriașului rezervor de energie sexuală, care prin transmutare și
sublimare armonioasă în toate etajele ființei destresează psihicul și îmbunătățește toate
funcțiile organice. Iar dacă fuziunea amoroasă este cel mai bun tranchilizant, de ce să nu
recurgem la ea cât mai des? Pe de altă parte, iubirea transfiguratoare și continența sexuală
sudează considerabil legătura în cuplu, iar această susținere reci procă ne permite să facem mai
bine față tensiunilor inerente lumii moderne.

PARTEA A II -A
METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII

1. Scopul cercetării
Scopul prezentei lucrări a fost acela de a verifica existența unei legăruri între stima de
sine și statutul marital privind influența acestor două variabile asupra satisfacției sexuale
feminine în particular.

2. Ipotezele cercetării
Ip generală 1 : Stima de sine și statutul marital influențează satisfacția în cuplu.
Ip specifică 1 :Stima de sine influențează satisfacția în cuplu.
Ip specifică 2 : Statutul marital influențează satisfacția în cuplu.

Ip generală 2 : Stima de sine și statutul marital influențează satisfacția sexuală.
Ip specifică 1 : Stima de sine influențează satisfacția sexuală.
Ip specifică 2 : Statutul marital influențează satisfacția sexuală.

3. Variabilele cercetării
Variabila Independentă 1 : Stima de sine – Scăzută
– Medie
– Ridicat ă
Variabila Independentă 2 : Statutul marital – Cuplu
– Concubinaj
– Căsătorie
Variabila dependentă 1 : Satisfacția în cuplu
Variabila dependentă 2 : Satisfacția sexuală

4. Instrumente utilizate

a) Pentru a măsura Stima de sine, am utilizat în cadrul studiului de față „ Scala
Rosemberg ”
Chestionarul „Scala de stima de sine” a fost elaborat în 1965 de sociologul american
(de origine evreiasca) Morris Rosenberg (Self -Esteem Scale – RSES) și publicat în același an
în ” Society and the adolescent self -image ” Princet on, NJ: Princeton University Press. RSES
are o bună consistență internă, coeficientul alfa Cronbach fiind de 0,89 (aproape de excelent=
0,90) , iar fidelitatea test – retest este cuprinsă între 0,85 și 0,88 (Rosenberg, 1965). O altă
lucrare interesantă a l ui Rosenberg, în care este utilizat acest chestionar, este ” Black and
White Self -Esteem: The urban school child” , apărută in 1972. Chestionarul (scala) este astăzi
larg utilizat în domeniile psihologiei sociale, psihologiei sănătății, psihologiei clinice . Este o
scală cumulativă tip Likert ( sistem conceput in 1932 de Rensis Likert ) bazată pe întrebări tip
Likert (cu răspunsurile posibile ordonate orizontal).
Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitați de răspuns între total dezacord (1 punct) si
total aco rd (4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers.
Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40; scorurile ridicate indica o stimă de sine scazută.
La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:
10-16 puncte – stima de sine scazută
17-33 puncte – stima de sine medie
34-40 puncte – stima de sine ridicată

b) Pentru a măsura Satisfacția în cuplu am utilizat Chestionarul DAS – Scala de
Atitudini Disfuncționale
Scorul total se obtine prin insumarea numerelor din dreptul itemilor, punctajul poate sa
fie cuprin se intre 0 -151 p. Cu cat scorul este m ai mare cu atat reflecta o relație mai bună .
DS (satisfactia in cuplu) – 16,17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 31, 32
Dcoh (Intelegerea in cuplu) – 24, 25, 26, 27, 28

Dcon (coeziunea in cuplu) – 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15
AE (exprimare afectiva) – 4, 6, 29, 30

c) Pentru a măsura Satisfacția sexuală am utilizat „ Scala de Satisfacție sexuală a
Femeilor ” (Cindy Meston, PhD and Paul Trapnell, PhD – Department of Psychology,
University of Texas at Aust in, Austin, TX, USA and Department of Psychology, University
of Winnipeg, Winnipeg, Manitoba, Canada .
Scala cuprinde 30 de itemi construiți sub formă de afirmații la care femeile trebuie să
răspundă cu masura în care aceste afirmații li se potrivesc pe o s cala de tip Likert 1 -5 în care
1 = dezacord puternic și 5 = acord puternic, astfel încât scorurile erau cuprinse între 30 – 150 ,
scorul mai mare indicând o satisfacție sexuală crescută.
Scala cuprinde 5 subscale :
1) Satisfacție – 1,2,3,4,5,6
2) Comunicare – 7,8,9,10,11,12
3) Compatibilitate – 13,14,15,16,17,18
4) Preocupare – față de relație – 19,20,21,22,23,24
5) Preocupare – față de sine – 25,26,27,28,29,30

5. Lotul de subiecți
La studiu au participat un număr de 157 de femei cu vârste cuprinse între 20 și 35 de
ani, care erau implicate într -o relație de cel puțin 6 luni. Participarea a fost voluntară, iar
chestionarele au fost completate atât în varianta online cât și în varianta hârtie. În urma
analizării corectitudinii completării chestionarelor, spre analiză au ră mas 128, 28 dintre
acestea fiind aliminate die pentru că nu erau implicate într -o relație în momentul respectiv, fie
nu au răspuns la toți itemii chestionarelor.
Distribuția subiecților în funcție de variabilele independente fiind urmăroarea :

Statut marital
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Cuplu 53 41,4 41,4 41,4
Concubinaj 28 21,9 21,9 63,3
Casatorie 47 36,7 36,7 100,0
Total 128 100,0 100,0

Stima de sine
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Scazuta 32 25,0 25,0 25,0
Medie 63 49,2 49,2 74,2
Ridicata 33 25,8 25,8 100,0
Total 128 100,0 100,0

6. Rezultatele Cercetării

Pentru a testa ipotezele propuse în cadrul prezentei lucrări am utilizat Anova
Univariat, iar pentru a putea identifica posibilele diferențe existente între grupurile de
cercetare am utilizat Anova One -Way (deoarece variabilele independente aveau mai mult de 2
niveluri).
Design -ul cercetării a fost de tipul 3X3

Variabila
Independentă 1
Statutul
Marital Variabil a Independentă 2 Stima de Sine
Scăzută Medie Ridicată
Cuplu Grupul1 Grupul2 Grupul3
Concubinaj Grupul4 Grupul5 Grupul6
Căsătoriți Grupul7 Grupul8 Grupul9

I. Analizăm Ip generală 1 : Stima de sine și statutul marital influențează satisfacția în
cuplu.
a. Efectul principal al variabilei statut marital asupra satisfacției în cuplu.
H1 = Există un efect principal al variabiei statut marital asupra satisfacției în cuplu.
H0 = Nu există un efect principal al variabiei statut marital asupra satisfacției în cuplu.

Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 157833,192a 8 19729,149 156,711 ,000
Intercept 807892,272 1 807892,272 6417,172 ,000
Statut 123761,477 2 61880,738 491,525 ,000
Stima 6319,566 2 3159,783 25,098 ,000
Statut * Stima 2341,695 4 585,424 4,650 ,002
Error 14981,551 119 125,895
Total 1100507,000 128
Corrected Total 172814,742 127
a. R Squared = ,913 (Adjusted R Squared = ,907)

F(2,127) = 491,525 p < 0,001 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect
principal al variabiei statut marital asupra satisfacției în cuplu.

1. Statut marital
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Statut marital Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu 47,688 1,704 44,314 51,062
Concubinaj 90,894 2,213 86,513 95,276
Casatorie 122,603 1,683 119,272 125,935

Mcu = 47,68
Mco = 90,89
Mca = 122,60

Multiple Comparisons
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -45,2796* 2,62138 ,000 -51,6451 -38,9142
Casatorie -76,5676* 2,24811 ,000 -82,0267 -71,1086
Concubinaj Cuplu 45,2796* 2,62138 ,000 38,9142 51,6451
Casatorie -31,2880* 2,67860 ,000 -37,7924 -24,7836
Casatorie Cuplu 76,5676* 2,24811 ,000 71,1086 82,0267
Concubinaj 31,2880* 2,67860 ,000 24,7836 37,7924
Based on observed means.
The error term is Mean Square(Error) = 125,895.
*. The mean difference is significant at the ,05 level.

Mcu – Mco = -45,27 p < 0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -76,56 p < 0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -31,38 p < 0,001 = semnificativ

Concluzie: Există diferențe semnificative între toate grupurile existente, în sensul că
femeile care sunt căsătorite au un nivel semnificativ mai mare al satisfacției în cuplu
comparativ cu acelea care se afla u în concubinaj respective într-o relație de cuplu, acestea din

urmă având niveluri semnificativ mai mici ale satisfacției în cuplu comparativ cu celelalte
grupuri.

b. Efectul principal al variabilei stima de sine asupra satisfacției în cuplu.
H1 = Există un efect principal al variabilei stima de sine asupra satisfacției în cuplu.
H0 = Nu există un efect principal al variabilei stima de sine asupra satisfacției în cuplu.
Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 157833,192a 8 19729,149 156,711 ,000
Intercept 807892,272 1 807892,272 6417,172 ,000
Statut 123761,477 2 61880,738 491,525 ,000
Stima 6319,566 2 3159,783 25,098 ,000
Statut * Stima 2341,695 4 585,424 4,650 ,002
Error 14981,551 119 125,895
Total 1100507,000 128
Corrected Total 172814,742 127
a. R Squared = ,913 (Adjusted R Squared = ,907)

F(2,127) = 25,09 p < 0,001 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect
principal al variabiei stima de sine asupra satisfacției în cuplu.

2. Stima de sine
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Stima de sine Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta 75,464 2,120 71,266 79,663
Medie 91,850 1,516 88,848 94,852
Ridicata 93,872 1,959 89,993 97,750

Ms = 75,46
Mm = 91,85
Mr = 93,87

Multiple Comparisons
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -8,6190* 2,43569 ,002 -14,5336 -2,7045
Ridicata -18,9697* 2,78375 ,000 -25,7295 -12,2099
Medie Scazuta 8,6190* 2,43569 ,002 2,7045 14,5336
Ridicata -10,3506* 2,41109 ,000 -16,2055 -4,4958
Ridicata Scazuta 18,9697* 2,78375 ,000 12,2099 25,7295
Medie 10,3506* 2,41109 ,000 4,4958 16,2055
Based on observed means.
The error term is Mean Square(Error) = 125,895.
*. The mean difference is significant at the ,05 level.

Ms – Mm = -8,61 p = 0,002 = semnificativ
Ms – Mr – -18,96 p < 0,001 = semnificativ
Mm – Mr = -10,35 p < 0,001 = semnificativ

Concluzie Există diferențe semnificative între toate grupurile existente, în sensul că
femeile cu stima de sine ridicată au un nivel semnificativ mai mare al satisfacției în cuplu
comparativ cu acelea care aveau un nivel al stimei de sine mediu, respectiv scăzut , acestea din
urmă având niveluri semnificativ mai mici ale satisfacției în cuplu comparativ cu celelalte
grupuri.

c. Efectul de interacțiune al variabilelor statut marital și stima de sine asupra variabilei
satisfacția în cuplu.
H1 = Există un efect de interacțiune al variabilelor statut marital și stima de sine asupra
variabilei satisfacția în cuplu.
H0 = Nu există un efect de interacțiune al variabilelor statut marital și stima de sine asupra
variabilei satisfacția în cuplu.

Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 157833,192a 8 19729,149 156,711 ,000
Intercept 807892,272 1 807892,272 6417,172 ,000
Statut 123761,477 2 61880,738 491,525 ,000
Stima 6319,566 2 3159,783 25,098 ,000
Statut * Stima 2341,695 4 585,424 4,650 ,002
Error 14981,551 119 125,895
Total 1100507,000 128
Corrected Total 172814,742 127
a. R Squared = ,913 (Adjusted R Squared = ,907)

F(4, 127) = 4,65 p = 0,002 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect de interacțiune
al variabilelor statut marital și stima de sine asupra variabilei satisfacția în cuplu.
Variabila
Independentă 1
Statutul
Marital Variabila Independentă 2 Stima de Sine
Scăzută Medie Ridicată
Cuplu 34,08 46,80 62,18
Concubinaj 83,66 97,41 91,60
Căsătoriți 108,64 131,33 127,83

 Comparăm grupurile pe orizontală, adică Grupurile 1 -2-3, 4-5-6, respectiv 7 -8-9
Variabila constantă va fi astfel statutul marital .
1) Compar ăm grupul 1 -2-3 (condiția cuplu)
ANOVA(a)
Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 4537,968 2 2268,984 11,935 ,000
Within Groups 9505,353 50 190,107
Total 14043,321 52
a Statut marital = Cuplu
F(2,50) = 11,94 p < 0,001

Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std.
Error 95% Confidence Interval
for Mean Minimu
m Maximu
m
Lower
Bound Upper
Bound
Scazuta 12 34,0833 11,02442 3,18248 27,0787 41,0879 15,00 51,00
Medie 30 46,8000 14,94219 2,72806 41,2205 52,3795 25,00 100,00
Ridicata 11 62,1818 13,01398 3,92386 53,4389 70,9247 28,00 75,00
Total 53 47,1132 16,43362 2,25733 42,5835 51,6429 15,00 100,00
a Statut marital = Cuplu

Ms = 34,08
Mm = 46,80
Mr = 62,18
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -12,71667(*) 4,70948 ,028 -24,3830 -1,0504
Ridicata -28,09848(*) 5,75541 ,000 -42,3558 -13,8412
Medie Scazuta 12,71667(*) 4,70948 ,028 1,0504 24,3830
Ridicata -15,38182(*) 4,85998 ,008 -27,4209 -3,3427
Ridicata Scazuta 28,09848(*) 5,75541 ,000 13,8412 42,3558
Medie 15,38182(*) 4,85998 ,008 3,3427 27,4209
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Statut marital = Cuplu

Ms – Mm = -12,71 p = 0,028 = semnificativ
Ms – Mr = -28,09 p < 0,001 = semnificativ
Mm – Mr = -15,38 p = 0,008 = semnificativ

Concluzie : În cazul femeilor ce se află în condiția cuplu, există diferențe
semnificative între toate nivelurile stimei de sine în ceea c e privește satisfacția în cuplu, în
sensul că femeile cu o stimă de sine ridicată au obținut scoruri semnificativ mai mari ale
satisfacției în cuplu, comparativ cu cele ce avea stima se sine scăzută, respectiv medie.

2) Comparăm grupul 4 -5-6 (condiția concub inaj
ANOVA(a)

Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 766,029 2 383,014 14,450 ,000
Within Groups 662,650 25 26,506
Total 1428,679 27
a Statut marital = Concubinaj

F(2,25) = 14,45 p < 0,001
Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximu
m Lower
Bound Upper
Bound
Scazuta 6 83,6667 3,38625 1,38243 80,1130 87,2203 79,00 88,00
Medie 12 97,4167 6,86835 1,98272 93,0527 101,7806 90,00 112,00
Ridicata 10 91,6000 3,09839 ,97980 89,3835 93,8165 88,00 98,00
Total 28 92,3929 7,27420 1,37470 89,5722 95,2135 79,00 112,00
a Statut marital = Concubinaj

Ms = 83,66
Mm = 97,41
Mr = 92,39
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -13,75000(*) 2,57420 ,000 -20,3553 -7,1447
Ridicata -7,93333(*) 2,65862 ,019 -14,7553 -1,1114
Medie Scazuta 13,75000(*) 2,57420 ,000 7,1447 20,3553
Ridicata 5,81667(*) 2,20441 ,042 ,1602 11,4731
Ridicata Scazuta 7,93333(*) 2,65862 ,019 1,1114 14,7553
Medie -5,81667(*) 2,20441 ,042 -11,4731 -,1602
* The mean difference is significant at the .05 level.

a Statut marital = Concubinaj

Ms – Mm = -13,75 p < 0,001 = semnificativ
Ms – Mr = -7,93 p = 0,019 = semnificativ
Mm – Mr = 5,81 p = 0,042 = semnificativ
Concluzie : În cazul femeilor ce se află în condiția concubinaj, există diferențe
semnificative între toate nivelurile stimei de sine în ceea ce privește satisfacția în cuplu, în
sensul că femeile cu o stimă de sine ridicată au obținut scoruri semnificativ mai mari ale
satisfacției în cuplu , comparativ cu cele ce avea stima se sine scăzută, respectiv medie.

3) Comparăm grupul 7 -8-9 (condiția căsătorie)
ANOVA(a)

Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 4602,665 2 2301,333 21,036 ,000
Within Groups 4813,548 44 109,399
Total 9416,213 46
a Statut marital = Casatorie

F(2,44) = 21,03 p < 0,001
Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower
Bound Upper
Bound
Scazuta 14 108,6429 7,95765 2,12677 104,0482 113,2375 99,00 121,00
Medie 21 131,3333 12,63065 2,75623 125,5839 137,0827 110,00 150,00
Ridicata 12 127,8333 8,52625 2,46132 122,4160 133,2507 119,00 150,00
Total 47 123,6809 14,30735 2,08694 119,4801 127,8816 99,00 150,00
a Statut marital = Casatorie

Ms = 108,64
Mm = 131,33
Mr = 127,83
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval

Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -22,69048(*) 3,60883 ,000 -31,6727 -13,7082
Ridicata -19,19048(*) 4,11470 ,000 -29,4318 -8,9491
Medie Scazuta 22,69048(*) 3,60883 ,000 13,7082 31,6727
Ridicata 3,50000 3,78497 1,000 -5,9207 12,9207
Ridicata Scazuta 19,19048(*) 4,11470 ,000 8,9491 29,4318
Medie -3,50000 3,78497 1,000 -12,9207 5,9207
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Statut marital = Casatorie

Ms – Mm = -22,69 p < 0,001 = semnificativ
Ms – Mr = -19,19 p < 0,001 = semnificativ
Mm – Mr = 3,50 p = 1 = nesemnificativ
Concluzii : Există diferențe semnificative între femeile în condiția căsătorile cu stimă
de sine scăzută și cele cu stima de sine medie, respectiv ridicată în ceea ce privește nivelul
satisfacției în cuplu. Nu există diferențe semnificative între femeile în condiția căsătorie cu
nivel mediu al stimei de sine și nivel ridicat în ceea ce privește satisfacția în cuplu.

 Comparăm grupurile pe verticală, adică Grupur ile 1-4-7, 2-5-8, respectiv 3 -6-9
Variabila constantă va fi stima de sine.
1) Comparăm grupul 1 -4-7 (condiția stimă de sine scăzută)
ANOVA(a)

Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 36354,536 2 18177,268 237,722 ,000
Within Groups 2217,464 29 76,464
Total 38572,000 31
a Stima de sine = Scazuta

f(2,29) = 237,72 p < 0,001
Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximu
m Lower
Bound Upper
Bound
Cuplu 12 34,0833 11,02442 3,18248 27,0787 41,0879 15,00 51,00
Concubinaj 6 83,6667 3,38625 1,38243 80,1130 87,2203 79,00 88,00
Casatorie 14 108,6429 7,95765 2,12677 104,0482 113,2375 99,00 121,00
Total 32 76,0000 35,27404 6,23563 63,2824 88,7176 15,00 121,00
a Stima de sine = Scazuta

Mcu = 34,08
Mco = 83,66

Mca = 108,64
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -49,58333(*) 4,37219 ,000 -60,6927 -38,4740
Casatorie -74,55952(*) 3,44002 ,000 -83,3003 -65,8187
Concubinaj Cuplu 49,58333(*) 4,37219 ,000 38,4740 60,6927
Casatorie -24,97619(*) 4,26682 ,000 -35,8178 -14,1346
Casatorie Cuplu 74,55952(*) 3,44002 ,000 65,8187 83,3003
Concubinaj 24,97619(*) 4,26682 ,000 14,1346 35,8178
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Scazuta

Mcu – Mco = -49,58 p < 0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -74,55 p < 0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -24,97 p < 0,001 = semnificativ
Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine scăzută există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce
privește nivelul satisfacției în cuplu, în sensul că femeile cu stimă de sine scăzută și căsătorite
au obținut scoruri semnificativ mai mari ale satisfacției în cuplu comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

2) Comparăm grupul 2 -5-7 (condiția stimă de sine medie)
ANOVA(a)

Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 90700,474 2 45350,237 267,175 ,000
Within Groups 10184,383 60 169,740
Total 100884,85
7 62
a Stima de sine = Medie

F(2,60) = 267,17 p < 0,001
Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower
Bound Upper
Bound
Cuplu 30 46,8000 14,94219 2,72806 41,2205 52,3795 25,00 100,00

Concubinaj 12 97,4167 6,86835 1,98272 93,0527 101,7806 90,00 112,00
Casatorie 21 131,3333 12,63065 2,75623 125,5839 137,0827 110,00 150,00
Total 63 84,6190 40,33826 5,08214 74,4600 94,7781 25,00 150,00
a Stima de sine = Medie

Mcu = 46,80
Mco = 97,41
Mca = 131.33
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -50,61667(*) 4,45005 ,000 -61,5769 -39,6564
Casatorie -84,53333(*) 3,70686 ,000 -93,6632 -75,4035
Concubinaj Cuplu 50,61667(*) 4,45005 ,000 39,6564 61,5769
Casatorie -33,91667(*) 4,71464 ,000 -45,5286 -22,3047
Casatorie Cuplu 84,53333(*) 3,70686 ,000 75,4035 93,6632
Concubinaj 33,91667(*) 4,71464 ,000 22,3047 45,5286
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Medie

Mcu – Mco = -50,61 p<0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -84,53 p<0,001 = semnificativ
Cco – Mca = -33,91 p<0,001 = semnificativ
Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine medie există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce
privește nivelul satisfacției în cuplu, în sensul că femeile cu stimă de sine medie și căsătorite
au obținut scoruri semnificativ mai mari ale satisfacției în cuplu comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

3) Comparăm grupul 3 -6-9 (cond iția stimă de sine ridicată)
ANOVA(a)

Satisfactia in cuplu
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 24899,267 2 12449,633 144,780 ,000
Within Groups 2579,703 30 85,990
Total 27478,970 32
a Stima de sine = Ridicata

F(2,30) = 144,78 p<0,001

Descriptives(a)

Satisfactia in cuplu
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower
Bound Upper
Bound
Cuplu 11 62,1818 13,01398 3,92386 53,4389 70,9247 28,00 75,00
Concubinaj 10 91,6000 3,09839 ,97980 89,3835 93,8165 88,00 98,00
Casatorie 12 127,8333 8,52625 2,46132 122,4160 133,2507 119,00 150,00
Total 33 94,9697 29,30389 5,10115 84,5790 105,3604 28,00 150,00
a Stima de sine = Ridicata

Mcu = 62,18
Mco = 91,60
Mca = 127,83
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia in cuplu
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -29,41818(*) 4,05170 ,000 -39,6923 -19,1441
Casatorie -65,65152(*) 3,87080 ,000 -75,4669 -55,8362
Concubinaj Cuplu 29,41818(*) 4,05170 ,000 19,1441 39,6923
Casatorie -36,23333(*) 3,97050 ,000 -46,3015 -26,1652
Casatorie Cuplu 65,65152(*) 3,87080 ,000 55,8362 75,4669
Concubinaj 36,23333(*) 3,97050 ,000 26,1652 46,3015
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Ridicata

Mcu – Mco = -29,41 p<0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -65,65 p<0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -36,23 p<0,001 = semnificativ

Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine ridicată există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce
privește nivelul satisfacției în cuplu, în sensul că femeil e cu stimă de sine ridicată și căsătorite
au obținut scoruri semnificativ mai mari ale satisfacției în cuplu comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

II. Analizam Ip generală 2 : Stima de sine și statutul marital influențează satisfacția
sexuală.
a. Efectul principal al variabilei stima de sine asupra variabilei Satisfacția sexuală.
H1 = Există un efect principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția
sexuală.
H0 = Nu există un efect principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția
sexuală.

Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 116163,399a 8 14520,425 140,664 ,000
Intercept 859705,670 1 859705,670 8328,243 ,000
Statut 105719,471 2 52859,736 512,069 ,000
Stima 825,955 2 412,978 4,001 ,021
Statut * Stima 1024,377 4 256,094 2,481 ,048
Error 12284,101 119 103,228
Total 1138068,000 128
Corrected Total 128447,500 127
a. R Squared = ,904 (Adjusted R Squared = ,898)

F(2,127) = 512, 06 p < 0,001 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect
principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția sexuală.

1. Statut marital
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Statut marital Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu 54,720 1,543 51,665 57,775
Concubinaj 90,600 2,004 86,633 94,567
Casatorie 124,111 1,524 121,094 127,128

Mcu = 54,72
Mco = 90,60
Mca = 124,11

Multiple Comparisons
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -35,0553* 2,37369 ,000 -40,8193 -29,2912
Casatorie -67,6556* 2,03569 ,000 -72,5988 -62,7123
Concubinaj Cuplu 35,0553* 2,37369 ,000 29,2912 40,8193
Casatorie -32,6003* 2,42550 ,000 -38,4901 -26,7105
Casatorie Cuplu 67,6556* 2,03569 ,000 62,7123 72,5988
Concubinaj 32,6003* 2,42550 ,000 26,7105 38,4901
Based on observed means.
The error term is Mean Square(Error) = 103,228.
*. The mean difference is significant at the ,05 level.

Mcu – Mco = -35,05 p < 0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -67,65 p < 0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -32,60 p < 0,001 = semnificativ

Concluzie: Există diferențe semnificative între toate grupurile existente, în sensul că
femeile care sunt căsătorite au un nivel semnificativ mai mare al satisfacției sexuale
comparativ cu acelea care se aflau în concubinaj respectiv într -o relație de cuplu, acestea din
urmă având niveluri semnificativ mai mici ale satisfacției sexuale comparativ cu celelalte
grupuri.

b. Efectul principal al variabilei stima de sine asupra variabil ei satisfacția sexuală.
H1 = Există un efect principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția
sexuală.
H0 = Nu există un efect principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția
sexuală.

Tests of Between -Subjects Effec ts
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 116163,399a 8 14520,425 140,664 ,000

Intercept 859705,670 1 859705,670 8328,243 ,000
Statut 105719,471 2 52859,736 512,069 ,000
Stima 825,955 2 412,978 4,001 ,021
Statut * Stima 1024,377 4 256,094 2,481 ,048
Error 12284,101 119 103,228
Total 1138068,000 128
Corrected Total 128447,500 127
a. R Squared = ,904 (Adjusted R Squared = ,898)

F(2,127) = 4,001 p = 0,021 < 0,05 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect
principal al variabilei stima de sine asupra variabilei satisfacția sexuală.

2. Stima de sine
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Stima de sine Mean Std. Error 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta 85,659 1,920 81,857 89,461
Medie 91,930 1,373 89,212 94,648
Ridicata 91,842 1,774 88,331 95,354

Ms = 85,65
Mm = 91,93
Mr = 91,84

Multiple Comparisons
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie ,7788 2,20554 1,000 -4,5769 6,1345
Ridicata -4,8807 2,52071 ,166 -11,0017 1,2403
Medie Scazuta -,7788 2,20554 1,000 -6,1345 4,5769
Ridicata -5,6595* 2,18327 ,032 -10,9611 -,3578
Ridicata Scazuta 4,8807 2,52071 ,166 -1,2403 11,0017
Medie 5,6595* 2,18327 ,032 ,3578 10,9611
Based on observed means.
The error term is Mean Square(Error) = 103,228.
*. The mean difference is significant at the ,05 level.

Ms – Mm = 0,77 p = 1 = nesemnificativ
Ms – Mr = -4,88 p = 0,16 = nesemnificativ
Mm – Mr = -5,65 p = 0,032 = semnificativ
Concluzie: Nu există diferențe semnificative în ceea ce privește satisfacția sexuală a
femeilor cu stimă de sine scăzută și cele cu stimă de sine medie, respectiv cele cu stimă
scăzută și cele cu stimă de sine ridicată. Există diferențe semnificative între femeile cu stimă
de sine ridicată și cele cu stimă de sine medie, în semnsul că cele care avea un nivel al timei
de sine ridicat, au obținut scoruri semnificativ mai ridicate ale satisfacției sexuale.

c. Efectul de interacțiune al variabilelor statut marita l și stima de sine asupra variabilei
satisfacția sexuală .
H1 = Există un efect de interacțiune al variabilelor variabilelor statut marital și stima de
sine asupra variabilei satisfacția sexuală .
H0 = Nu există un efect de interacțiune al variabilelor var iabilelor statut marital și stima
de sine asupra variabilei satisfacția sexuală .
Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 116163,399a 8 14520,425 140,664 ,000
Intercept 859705,670 1 859705,670 8328,243 ,000
Statut 105719,471 2 52859,736 512,069 ,000
Stima 825,955 2 412,978 4,001 ,021
Statut * Stima 1024,377 4 256,094 2,481 ,048
Error 12284,101 119 103,228
Total 1138068,000 128
Corrected Total 128447,500 127
a. R Squared = ,904 (Adjusted R Squared = ,898)

F(4,127) = 2,48 p = 0,048 < 0,05 ceea ce înseamnă că acceptăm H1 = Există un efect de
interacțiune al variabilelor variabilelor statut marital și stima de sine asupra variabilei
satisfacția sexuală .
Variabila
Independentă 1
Statutul
Marital Variabila Independentă 2 Stima de Sine
Scăzută Medie Ridicată
Cuplu 45,83 59,60 58,72
Concubinaj 86,50 93 92,30
Căsătoriți 124,64 123,19 124,50

 Comparăm grupurile pe orizontală, respectiv grupurile 1 -2-3, 4-5-6 și 7 -8-9
Variabila constantă va fi astfel statutul marital .

1) Comparăm grupul 1 -2-3 (condiția cuplu)
ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1706,121 2 853,061 10,850 ,000
Within Groups 3931,048 50 78,621
Total 5637,170 52
a Statut marital = Cuplu

F(2,50) = 10,85 p<0,001
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala

N Mean Std. Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Scazuta 12 45,8333 6,95222 2,00693 41,4161 50,2506 34,00 55,00
Medie 30 59,6000 8,65667 1,58048 56,3675 62,8325 45,00 76,00
Ridicata 11 58,7273 11,07331 3,33873 51,2881 66,1664 43,00 72,00
Total 53 56,3019 10,41187 1,43018 53,4320 59,1718 34,00 76,00
a Statut marital = Cuplu

Ms = 45,83
Mm = 59,60
Mr = 58,72
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -13,76667(*) 3,02860 ,000 -21,2691 -6,2642
Ridicata -12,89394(*) 3,70123 ,003 -22,0626 -3,7253
Medie Scazuta 13,76667(*) 3,02860 ,000 6,2642 21,2691
Ridicata ,87273 3,12539 1,000 -6,8695 8,6149
Ridicata Scazuta 12,89394(*) 3,70123 ,003 3,7253 22,0626
Medie -,87273 3,12539 1,000 -8,6149 6,8695
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Statut marital = Cuplu

Ms- Mm = -13,76 p<0,001 = semnificativ
Ms – Mr = -12.89 p = 0,003 = semnificativ
Mm – Mr = 0,87 p = 1 = nesemnificativ
Concluzii : Există diferențe semnificative între femeile în condiția cuplu cu stimă de
sine scăzută și cele cu stima de sine medie, respectiv ridicată în ceea ce privește nivelul
satisfacției sexu ale. Nu există diferențe semnificative între femeile în condiția cuplu cu nivel
mediu al stimei de sine și nivel ridicat în ceea ce privește satisfacția sexuală

2) Comparăm grupul 4 -5-6 (condiția concubinaj)
ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 182,829 2 91,414 2,671 ,089
Within Groups 855,600 25 34,224
Total 1038,429 27
a Statut marital = Concubinaj

F(2,25) = 2,67 p = 0,089
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala
N Mean Std. Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Scazuta 6 86,5000 3,88587 1,58640 82,4220 90,5780 82,00 92,00
Medie 12 93,0000 6,63325 1,91485 88,7854 97,2146 80,00 100,00
Ridicata 10 92,3000 5,73585 1,81384 88,1968 96,4032 83,00 100,00
Total 28 91,3571 6,20164 1,17200 88,9524 93,7619 80,00 100,00
a Statut marital = Concubinaj

Ms = 86,50
Mm= 93,00
Mr = 92,30
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie -6,50000 2,92506 ,107 -14,0057 1,0057
Ridicata -5,80000 3,02099 ,199 -13,5518 1,9518
Medie Scazuta 6,50000 2,92506 ,107 -1,0057 14,0057
Ridicata ,70000 2,50488 1,000 -5,7275 7,1275
Ridicata Scazuta 5,80000 3,02099 ,199 -1,9518 13,5518
Medie -,70000 2,50488 1,000 -7,1275 5,7275
a Statut marital = Concubinaj

Ms – Mm = -6,5 p=0,107 = nesemnificativ
Ms – Mr = -5,80 p = 0,199 = nesemnificativ
Mm – Mr = 0,70 p = 1 = nesemnificativ
Concluzii: În cazul femeilor în condiția concubinaj nu există diferențe semnificative
între subiecții cu stimă de sine scăzută, medie, respectiv ridicată în ceea ce privește nivelul
satisfacți ei sexuale.

3) Comparăm grupul 7 -8-9 (condiția căsătorie)

. ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 22,463 2 11,231 ,066 ,936

Within Groups 7497,452 44 170,397
Total 7519,915 46
a Statut marital = Casatorie

F(2,44) = 0,066 p = 0,936
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala
N Mean Std. Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Scazuta 14 124,6429 15,48502 4,13854 115,7021 133,5836 100,00 150,00
Medie 21 123,1905 11,42637 2,49344 117,9893 128,3917 100,00 148,00
Ridicata 12 124,5000 12,68141 3,66081 116,4426 132,5574 106,00 150,00
Total 47 123,9574 12,78579 1,86500 120,2034 127,7115 100,00 150,00
a Statut marital = Casatorie

Ms = 124,64
Mm = 123,19
Mr = 124,50
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Stima de sine (J) Stima de sine Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Scazuta Medie 1,45238 4,50392 1,000 -9,7577 12,6625
Ridicata ,14286 5,13526 1,000 -12,6386 12,9244
Medie Scazuta -1,45238 4,50392 1,000 -12,6625 9,7577
Ridicata -1,30952 4,72375 1,000 -13,0668 10,4477
Ridicata Scazuta -,14286 5,13526 1,000 -12,9244 12,6386
Medie 1,30952 4,72375 1,000 -10,4477 13,0668
a Statut marital = Casatorie

Ms – Mm = 1,45 p = 1 = nesemnificativ
Ms – Mr = 0,14 p = 1 = nesemnificativ
Mm – Mr = -1,30 p = 1 = nesemnificativ
Concluzii: În cazul femeilor în condiția căsătorie nu există diferențe semnificative
între subiecții cu stimă de sine scăzută, medie, respectiv ridicată în ceea ce privește nivelul
satisfacției sexuale.

 Comparăm grupurile pe verticală, adică Grupurile 1 -4-7, 2-5-8, respectiv 3 -6-9.
Variabila constantă va fi astfel stima de sine.

1) Comparăm grupul 1 -4-7 (condiția stimă de sine scăzută)
ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 40147,494 2 20073,747 156,305 ,000
Within Groups 3724,381 29 128,427
Total 43871,875 31
a Stima de sine = Scazuta

F(2,29) = 156,30 p< 0,001
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Cuplu 12 45,8333 6,95222 2,00693 41,4161 50,2506 34,00 55,00
Concubinaj 6 86,5000 3,88587 1,58640 82,4220 90,5780 82,00 92,00
Casatorie 14 124,6429 15,48502 4,13854 115,7021 133,5836 100,00 150,00
Total 32 87,9375 37,61943 6,65024 74,3742 101,5008 34,00 150,00
a Stima de sine = Scazuta

Mcu = 45,83
Mco = 86,50
Mca = 124, 64
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -40,66667(*) 5,66628 ,000 -55,0642 -26,2692
Casatorie -78,80952(*) 4,45821 ,000 -90,1374 -67,4816
Concubinaj Cuplu 40,66667(*) 5,66628 ,000 26,2692 55,0642
Casatorie -38,14286(*) 5,52972 ,000 -52,1934 -24,0923
Casatorie Cuplu 78,80952(*) 4,45821 ,000 67,4816 90,1374
Concubinaj 38,14286(*) 5,52972 ,000 24,0923 52,1934
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Scazuta

Mcu – Mco= -40,66 p<0,001 = semnificativ
Mcu- Mca = -78,80 p<0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -38,14 p<0,001 = semnificativ
Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine scăzută există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce

privește nivelul satisfacției sexuale, în sensul că femeile cu stimă de sine scăzută și căsătorite
au obținut scoruri semnificativ mai mari ale satisfacției sexuale comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

2) Comparăm grupul 2 -5-8 (cond iția stimă de sine medie)
ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 50457,975 2 25228,987 287,322 ,000
Within Groups 5268,438 60 87,807
Total 55726,413 62
a Stima de sine = Medie

F(2,60) = 287,32 p<0,001
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower
Bound Upper
Bound
Cuplu 30 59,6000 8,65667 1,58048 56,3675 62,8325 45,00 76,00
Concubinaj 12 93,0000 6,63325 1,91485 88,7854 97,2146 80,00 100,00
Casatorie 21 123,1905 11,42637 2,49344 117,9893 128,3917 100,00 148,00
Total 63 87,1587 29,98021 3,77715 79,6083 94,7091 45,00 148,00
a Stima de sine = Medie

Mcu = 59,60
Mco = 93,00
Mca = 123,19
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -33,40000(*) 3,20065 ,000 -41,2831 -25,5169
Casatorie -63,59048(*) 2,66612 ,000 -70,1570 -57,0239
Concubinaj Cuplu 33,40000(*) 3,20065 ,000 25,5169 41,2831
Casatorie -30,19048(*) 3,39095 ,000 -38,5422 -21,8387
Casatorie Cuplu 63,59048(*) 2,66612 ,000 57,0239 70,1570
Concubinaj 30,19048(*) 3,39095 ,000 21,8387 38,5422
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Medie

Mcu – Mco = -33,40 p<0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = -63,59 p<0,001 = semnificativ
Mco – Mca = -30,19 p<0,001 = semnificativ
Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine medie există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce
privește nivelul satisfacției sexuale, în sensul că femeile cu stimă de sine medie și căsătorite
au obținut scoruri semnificativ mai mari ale satisfacției sexuale comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

3) Comparăm grupul 3 -6-9 (condiția stimă de sine ridicată)
ANOVA(a)

Satisfactia sexuala
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 24831,627 2 12415,814 113,170 ,000
Within Groups 3291,282 30 109,709
Total 28122,909 32
a Stima de sine = Ridicata

F(2,30) = 113,17 p<0,001
Descriptives(a)

Satisfactia sexuala
N Mean Std.
Deviation Std. Error 95% Confidence Interval for
Mean
Minimum Maximum Lower Bound Upper Bound
Cuplu 11 58,7273 11,07331 3,33873 51,2881 66,1664 43,00 72,00
Concubinaj 10 92,3000 5,73585 1,81384 88,1968 96,4032 83,00 100,00
Casatorie 12 124,5000 12,68141 3,66081 116,4426 132,5574 106,00 150,00
Total 33 92,8182 29,64525 5,16058 82,3064 103,3299 43,00 150,00
a Stima de sine = Ridicata

Mcu = 58,72
Mco = 92,30
Mca = 124,50
Multiple Comparisons(a)

Dependent Variable: Satisfactia sexuala
Bonferroni
(I) Statut marital (J) Statut marital Mean
Difference
(I-J) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
Lower Bound Upper Bound
Cuplu Concubinaj -33,57273(*) 4,57652 ,000 -45,1776 -21,9679

Casatorie -65,77273(*) 4,37219 ,000 -76,8595 -54,6860
Concubinaj Cuplu 33,57273(*) 4,57652 ,000 21,9679 45,1776
Casatorie -32,20000(*) 4,48480 ,000 -43,5723 -20,8277
Casatorie Cuplu 65,77273(*) 4,37219 ,000 54,6860 76,8595
Concubinaj 32,20000(*) 4,48480 ,000 20,8277 43,5723
* The mean difference is significant at the .05 level.
a Stima de sine = Ridicata

Mcu – Mco = -33,57 p<0,001 = semnificativ
Mcu – Mca = – 65,77 p<0,001= semnificativ
Mco – Mca = -32,20 p<0,001 = semnificativ
Concluzie: În cazul femeilor cu stimă de sine ridicată există diferențe semnificative
între cele ce se află în cuplu și cele ce se află în concubinaj, respectiv căsătorie în ceea ce
privește nivelul satisfacției sexuale, în sensul că femeile cu stimă de sine ridicată și căsătorite
au obținut scoruri s emnificativ mai mari ale satisfacției sexuale comparativ cu cele ce se aflau
în condiția cuplu, respectiv concubinaj.

Conculzii

Cuplul contemporan acordă o importanță tot mai mare performanțelor sexuale.
Niciodată nu s -a discutat ca acum despre “sa tisfacție sexuală”, “potențial orgasmic”, “apetit
sexual” etc. Dorința împlinirii sexuale a devenit atât de obsedantă, încât incapacitatea
individului de a -și conduce partenerul la orgasm provoacă stări de nemulțumire, latente într -o
primă perioadă, dar ac ut manifeste dacă insatisfacția sexuală se menține timp mai îndelungat.
De altfel, o serie de cercetări evidențiază faptul că frecvent, tensiunilor generate de
insatisfacția sexuală a cuplului, li se adaugă și celor provenite dintr -o eventuală relație
extraconjugală. Conflictualitatea apare ca fiind iminentă și justificată, cu consecințe mai mult
sau mai puțin grave.
Relația de cuplu funcționează armonios atâta timp cât partenerii își dau atenție unul
celuilalt. Când doi oameni se cunosc și se îndrăgostesc atenția lor este în marea majoritate a
timpului câtre celălalt. Pe măsura ce trece timpul acesta atenția se diminuează treptat. Această
diminuare se produce din mai multe cauze cum ar fi apariția altor lucruri cărora trebuie să le
dăm importanță (atenție) mai mare (probleme financiare, de serviciu, copii, etc.). Practic
atenția ne este deturnată câtre alte lucruri cârora trebuie să le dăm atenție.
Atenția pe care o putem acorda lucrurilor în general este limitată deoarece nu putem fi
la fel de atenți la mai multe lucruri în același timp. A -ți observat că atunci când apare o
problemă care vă frământă nu vă mai puteți gândi la alte lucruri și că această problemă vă
ocupă toată atenția. Toți avem nevoie de atenție, adică să fim în atenția cuiva, să fim în
centr ul atenției. Acest lucru ne face să ne simțim importanți. Iubirea este atenție acordată
cuiva. Daca suntem atenți la ce suntem atenți ne putem da seama în ce direcție se îndreptă
viața noastră. Prin distragerea atenției suntem manipulați.
Se pare că fără să ne dăm seama c reierul face legatura intre con cubinaj și o lipsă de
angajament, astfel ca nu se poate relaxa , astfel încât persoanele care erau căsătorite au
declarat ca fiind mult mai satisfăcute în cuplu și în viața lor sexuală comparativ cu celelalte
participante la prezentul studiu.
Rezultatele studiului de față sunt în concordanță cu cercetările din domeniu în cadrul
cărora s -a putut constata că părți ale creierului sunt mai puțin afectate de stres atunci când
cineva este alături de o persoană și se consideră un cuplu cu acte în regulă “Acordam o atenție

deosebită momentelor când este sigur să lăsăm garda jos și să legă m raspunsul la stimuli de
stres cu legaturile sociale”, a dezvaluit cercetatorul Jim Coan, psiholog de la University of
Virginia .
Rezu ltatele prezente ar putea fi justificate și de faptul că subiecții locuiesc în
Republica Moldova , o țară care este încă conservatoare în ceea ce privește relațiile sexuale și
căsătoria. În societatea de astăzi, în care valorile au devenit non valori, în c are bunul simț și
smerenia sunt considerate o dovadă de slăbiciune, în care fecioria este considerată un motiv
de mare rușine, căsătoria, în sensul creștin al cuvantului, este puternic amenințată, iar
exigențele unei adevărate vieți creștine nu mai sunt ac ceptate de oameni.
Deși trăim în secolul XXI, femeilor le este încă dificil să recunoască faptul că au
anumite nevoi ce trebuiesc satisfacute, nevoi care nu țin cont de existența unei hârtii sau a
unei relații oficiale. Se pare că stabilitatea emotivă și s tatutul de femeie căsătorită le oferă
acestora un paravan de a vorbi mult mai deschis și de a se declara mai mulțumite de viața lor
sexuală, sau este posibil să le fie încă teamă să spună ce anume le face fericite și împlinite
mergând pe principul „sunt ma ritată, deci trebuie să fiu mulțumită”
Daca decizia trebuie trecuta pe la Primarie, povestea cu zane de la biserica este cea
care conserva valorile familiale . Unii o fac az i pentru a da o anumita siguranță cuplului ș i
pentru a fonda o familie.
Se poate obs erva totuși că diferențele nu sunt chiar atât de mari între cele două
categorii concubinaj (care este de cele mai multe ori blamat) și căsătorie. Rezultatele care
surprind sunt acelea dintre femeile care sunt într -o relație comparativ cu celelalte grupe. O are
perspectiva unei viitoare propuneri de căsătorie sau a oficializării unei relații le face pe femei
să se concentreze mai degrabă spre satisfacerea nevoilor sexuale ale partenerului, lăsând
pentru altă dată propriile dorințe? O viitoare lucrare de cerce tare s -ar putea axa pe
descoperirea motivelor pentru care femeile aflate într -o relație fără o perspectivă clară se
declară mai puțin satisfăcute sexual decât altele. De asemenea ar fi interesant și de explorat
care ar fi părerea și nivelul de satisfacție al femeilor care nu sunt momentan implicare într -o
relație, dar care să fie active sexul. Care ar putea fi nivelul de satisfacție sexual al acestora?
Este posibil să ne nedumerească răspunsul la această întrebare.
Persoanele care pot comuni ca si pot intelege mai bine emoț iile altei p ersoane sunt mai
susceptibile să aiba o viaț a sexuala satisfacatoare . Atributele personale, precum respectul de
sine si autonomia joaca un rol important in placerea sexuala si sanatate . Sanatatea include
bunastarea sexuala si placerea este o parte importanta din ea. Modul in care oamenii

interactioneaza si capacitatea lor de a se asculta unul pe altul si de a privi din perspectiva
celuilalt poate influenta modul in care fac sex.
In ceea ce priveste viaț a noastra sexuala, perceptia realitatii (subiectiva) poate fi
aceeasi; astfel, pentru noi, poate fi deosebit de important felul in care ne accep tam, pretuim si
evaluam. Tendinț a este de a mentine o impresie globala pozitiva despre sine, o stima de sine
pozitiva. Punand in relatie stima de sine, sexul si anxietatea de performanta, ne -ar fi util sa ne
"regasim" pe noi insine (ca si raportare) in ecuatia: eu – stima de sine – sex.
“Soliditatea unui cuplu depinde în mare parte de validitatea sistemului sau de
comunicare” (Jacques Cosnier, 1981). “Chiar și cuplurile fără probleme ar trebui din când în
când să verifice sta rea și eficacitatea codului comun”, susțin sexologii americani Masters și
Johnson.

ANEXE
ANEXA 1 CHESTIONARE
Stima de sine
Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul
stimei dvs. de sine. Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai
scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se a propie cel mai mult de punctui dvs. de
vedere actual.

Total de
acord
De acord
Dezacord
Total
dezacord
1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie
de calități bune

4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalți

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru (ă)

6) Câteodată mă simt
realmente inutil

7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puțin la fel ca alte
persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai
mult respect fată de mine
însumi

9) Ținând cont de toate, am
tendința sa cred ca sunt
un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă
despre mine

DAS
Nume si prenume
Data nasterii
Durata relatiei (ani)
Durata casatoriei (ani)
Statut marital

Multe persoane au neintelegeri in relatia de cuplu. Va rugam sa indicati masura in care dumneavoastra si
partenerul dumneavoastra sunteti de acord in ceea ce priveste situatiile enumerate mai jos, bifati varianta
potrivita.

Acord total
Acord aproape
intotdeauna
Dezacord
ocazional
Dezacord
frecvent
Dezacord
aproape
intotdeauna
Dezacord total
1. Gestionarea bugetului familial
2. Petrecerea timpului liber
3. Chestiuni religioase
4. Demonstratii ale afectiunii
5. Prieteni
6. Relatii sexuale
7. Conventionalitate (comportament corect, sau acceptat social)
8. Principii de viata
9. Relatii cu parintii sau socrii
10. Scopuri, obiective, chestiuni considerate importante
11. Cantitatea de timp petrecuta impreuna
12. Luarea deciziilor importante
13. Treburile casnice
14. Pasiuni, interese, activitati de petrecere a timpului liber
15. Deciziile de cariera

Tot timpul
Cea mai
mare parte
a timpului
Mai mult
DA decat
NU
Ocazional
Rar
Niciodata
16. Cat de des va ganditi la, sau discutati despre separare, divort

sau incheierea relatiei?
17. Cat de des dvs sau partenerul dvs plecati de acasa dupa o
cearta?
18. In general, cat de des simtiti ca relatia de cuplu merge bine?
19. Ii spuneti partenerului diverse secrete sau confidente?
20. Regretati vreodata ca v -ati casatorit (sau ca traiti impeuna)?
21. Cat de des va ciondaniti?
22. Cat de des va enervati unul pe celalalt?

In fiecare
zi
Aproape
in fiecare
zi
Ocazional
Rareori
Niciodata
23. Va sarutati partenerul?

Toate
Majoritatea
Cateva
Putine
Nu
24. Aveti activitati sau interese comune in afara celor casnice?

Cat de des impartasiti urmatoarele, intre dvs si partenerul dvs:
Niciodata
Mai rar de
o data pe
luna
1-2/luna
1-2/
saptamana
1/zi
Mai des
25. Schimburi stimulative de idei
26. Radeti impreuna
27. Discutati cu calm despre ceva
28. Lucrati impreuna la un proiect

Mai jos sunt prezentate cateva situatii cu care partenerii dintr -un cuplu pot fi sau nu de acord. Indicati mai jos daca aceste
situatii v -au cauzat divergente de opinii sau probleme in ultimele saptamani.
29. Sunteti prea obositi pentru sex DA NU
30. Nu va aratati dragostea DA NU

31. Mai jos sunt reprezentate diferite nivele ale fericirii in cuplu. Nivelul de mijloc – fericit – reprezinta starea de satisfactie
tipica pentru cele mai multe relatii.Incercuiti starea care descrie cel mai bine situatia dvs, luand in considerare toate asp ectele
relatiei de cuplu.
Extrem de Destul de Putin fericit Fericit Foarte fericit Extrem Perfect

nefericit neferic it de fericit

32. Care dintre urmatoarele afirmatii descriu cel mai bine modul in care priviti viitorul relatiei dumneavoastra de cuplu.
Incercuiti numarul ales.
5 Doresc cu disperare ca relatia mea sa reuseasca si voi face orice pentru asta.
4 Doresc foarte mult ca relatia mea sa reuseasca si voi face tot ce pot in acest sens.
3 Doresc foarte mult ca relatia mea sa reuseasca si imi voi aduce aportul corect pentru ca aceasta sa se intample
2 Ar fi frumos ca relatia mea sa reuseasca, dar nu pot face mai mult decat fac acum pentru asta
1 Ar fi frumos ca relatia mea sa reuseasca, dar refuz sa fac mai mult decat fac acum pentru asta
0 Relatia mea de cuplu nu va functiona niciodata si nu pot face mai mult decat am facut pentru ca ea sa reuseasca

Scala de Satisfacție Sexuală a Femeilor

Vă rog citiți cu atenție următoarele afirmații și reflectând la relația cu partenerul notați
cu „X” măsura în care aceste afirmații reflectă modul în care dumneavoastră gândiți. Nu
există răspunsuri corecte sau greșite.
1 = dezacord total
2 = dezacord parțial
3 = neutru
4 = acord parțial
5 = acord total
Nr.
Crt Item 1 2 3 4 5
1 Mă simt mulțumită de felul cum decurge viața mea sexuală in acest
moment.
2 Simt adesea că ceva îmi lipsește în viața sexuală.
3 De multe ori simt că nu am suficient ă apropiere emoțională în viața
mea sexuală.
4 Mă simt mulțumită cu cât de des am în prezent intimitate sexuală
(sarutul, actul sexual, etc.) în viaț a mea
5 Nu am probleme importante sa u nelămuriri despre sex (excitaț ia,
orgasmul, frecvență, compatibilitate, comunicare, etc.)
6 În ansamblu sunt destul de mulțumită de viața mea sexuală.
7 Partenerul meu devine adesea defensiv atunci când încerc să discut
despre sex.
8 Partenerul meu și cu mine nu discutăm despre sex deschis unul cu
celălalt sau nu discutăm despre sex destul de des.
9 De obicei, mă simt complet confortabil ă să discut despre sex, ori de
câte ori partenerul meu vrea.
10 Partenerul meu, de obicei, se simte complet confortabil să discute
despre sex, ori de câte ori vreau.
11 Nu am nicio dificultate să discut despre sentimentele și emoțiile mele
atunci când partenerul meu vrea.acest lucru.
12 Partenetul meu nu are nicio dificultate să discute despre sentimentele
și emoțiile sale atunci când eu doresc să vorbim despre asta.
13 De multe ori simt că parteneru meu nu este atent suficient la dorințele
și plăcerile mele sexuale.
14 Simt adesea că eu și partenerul meu nu suntem suficient de
compatibili sexual.
15 Simt adesea că atitudinile și credințele partenetului meu despre sex
sunt prea diferite de ale mele.
16 Eu, une ori, cred că partenerul meu și cu mine suntem nepotriviți î n
nevoile și dorin țele privind intimitatea sexuală .

17 Uneori simt că partenerul meu și cu mine nu suntem atrași fizic
suficient unul față de celălalt.
18 Uneori cred că eu și partenerul meu avem stiluri și preferințe sexuale
diferite.
19 Sunt îngrijorată că partenerul meu ar putea deveni frustrat din cauza
dificultăților mele sexuale.
20 Sunt îngrijorată că dificultățile mele sexuale vor afecta relația.
21 Sunt îngrijorată că partenerul meu ar putea avea o aventură din cauza
dificultăților mele sexuale.
22 Sunt îngrijorată că partenerul meu ar putea fi nesatisfacut sexual.
23 Sunt îngrijorată că partenerul meu m -ar desconsidera ca femeie din
cauza dificultăților sexuale.
24 Simt că mi -am dezamăgit partenerul din cauza dificultăților sexuale.
25 Dificultățile mele sexuale mă fac să mă simt frustrată.
26 Dificultățile mele sexuale mă fac să mă simt nesatusfăcută sexual.
27 Sunt îngrijorată de faptul că dificultățile mele sexuale m -ar putea
determina să caut satisfacție sexuală în afara relației.
28 Sunt atât de supărată din cauza dificultăților sexuale încât îmi
afectează stima de sine.
29 Sunt atât de supărată din cauza dificultăților mele sexuale încât îmi
afectează starea mea de bine.
30 Dificultățile mele sexuale mă fac să ma simt furioasă.

ANEXA 2
BAZA DE DATE

BIBLIOGRAFIE

 Alina S. Rusu și Vlad C. Mureșan , Satisfacția în cuplu cercetări din psihobiologia
sexualității, Editura GRINTA , 2014
 Aghinea C., (2007), Stima de sine și tendința de fațadă, lucrare de diplomă,
Universitatea “Al.I.Cuza”, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
 Baumeister, R., Smart, L., Boden, J. (1996), Relation of Threatened Egotism to
Violence and Aggression: The Dark Side of High Self -Esteem, Psych ological
Review, February, 1996
 Băran -Pescaru, A. (2004). Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, București:
Ed. Aramis
 Beck, J.A.; Bozman, A.W. (1995), Gender differences in sexual desire: the effects
of anger and anxiety, Archives of Sexual Behavior, 24, 595 -611
 Bolognini, M. si Preteur, Y., (19 98) Estime de soi. Perspectives
developpementales.
 Branden, N. (1994), Six Pillar s of Self -Esteem. New York, N.Y.:Bantam Books
 Brehm, S.S. (1985). Intimate relationships. New York Random House
 Bowen, M. (1978). Family therapy in clinical practice, New York, Jason Aronson
 Broderick, C.B. (1988). Marriage and the family. Pretince Hall
 Bumpass, Larry, Sweet, J.A. & Cherlin, A. (1998) The Role of Cohabitation in
Declining rates of marriage, University of Wiscosin . Journal of Marriage and The
Family
 Constantin T., (2004), Memoria autobiografică; definirea sau redefinirea propriei
vieți, Editura Institutului European , Iași,
 California Task Force to Promote Self -Esteem and Pers onal and Social
Responsibility. (1990), Toward a State of Esteem, Sacramento, CA: California
Dept. of Education,
 C. Carnoy, 2001, ABC -ul sexualitatii, Ed. Teora, Bucuresti.
 Ciupercă, C. (2000). Cuplul modern – între emancipare și disoluție, București: Ed.
Tipoalex
 Clarkberg, M. ; Stolzenberg, R.M & Waite, L.J. (1996) Attitudes, Values, and
Entrance

 C. Neamtu, Elemente de psihosexologie, Iasi, 2004;
 Druță, F. (1998) . Psihosociologia familiei. București: Ed. Didactică și pedagogică
Into Cohabitational Unions, in Social Forces
 Diana Lucica Vasile , Introducere ăn psihologia familiei și psihosexologie, Ediția
III, Editura Funda ției România de Mâine, 2007 (București)
 Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica, Bucuresti, 1998;
 Enăchescu Constantin, (2003). Tratat de psihosexologie. Iasi. Ed. Polirom
 Eibl – Eibesfeld I., Agresivitatea umană, Editura Trei, București, 1995;
 Florin Tudose și Ana Marian, Alfabetar de se xologie, Editura Infomedica, 2004
(București)
 Freud S., Psihanaliză și sexualitate, Editura Științifică, București, 1994;
 Freud, S. (1991), Trei eseuri despre teoria sexualitatii, Editura Centrum.
 Franken, R. (1994). Human Motivation. P acific Grove, CA: Br ooks & Cole
Publishing Co.
 Francoise Dolto, 2005, Sexualitatea feminina, Ed. Trei, Bucuresti.
 Kernberg, F. O. (2009) . Relații de iubire – normalitate și patologie. București: Ed.
Trei
 Hales, S. (1989) Valuing the Self: Understan ding the Nature and Dynamics of Self
Esteem, Saybrook Institute, San Francisco, Dec. 1989.
 Hauk P., Gelozia. Cum apare și cum poate fi învins acest monstru al vieții
sentimentale, Editura Polimark, București, 1994;
 Horney K., Personalitatea nervrotică a so cietății noastre, Editura Iri, București,
1996;
 Iluț , P.(1995). Familia – cunoaștere și asistență. Cluj Napoca: Ed. Argonaut
 J. Andre, 2003, Psihanaliza si sexualitatea feminina, Ed. Trei, Bucuresti.
 Jung C.G., Psihologie și alchimie, Editura Teora, Bucure ști, 1996;
 Mihaescu, B. (2004), Cuplul conjugal, ori la bal, ori la spital, Editura Humanitas,
Bucuresti.
 Mitrofan, I., Ciupercă, C., Psihologia relațiilor dintre sexe, Editura Alternative,
București, 1997;
 Mitrofan, N. (1984). Dragostea și casătoria. București.Ed. Științifică și
enciclopedică .

 Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal -armonie și dizarmonie. Ed. Științifică și
enciclopedică
 Mitrofan I. și Mitrofan, N. (1994). Ele mente de psihologie a cuplului. București.
Ed. Șansa
 Mitrofan, I. și Ciupercă, C . (1998). Incursiune în psihosociologia și psihosexologia
familie., București: Ed. Mihaela Press
 Mitrofan, I. (2000), Orientarea experientiala in psihoterapie, Editura S.P.E.R.,
Bucuresti.
 Ortega, Y, Gasset, J., Studii despre iubire, Editura Humanitas, București, 1995;
 Strominger, L. (2000), Psiho -Patologie sexuala, Editura ANTET XX PRESS.
 S. Schnabl, Barbatul si femeia – relatii intime, Chisinau, 1993.
 S. Radulescu, 1996, Sociologia si istoria comportamentului sexual “deviant”, Ed.
Nemira, Bucuresti.
 Șchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981.
 Turliuc, M.N.(2004).Psihologia cuplului și a familiei.Iași: Performantica
 V. Mihaescu (red), 2006, Psihologie sexuala aplicata, Ed. Fides, Iasi.
 V. Nitescu, 2004, T otul despre sexualitatea normala si patologica, Ed. Muntenia,
Constanta.
 Westheimer, R. K. (1998), Sex pentru toti, Editura Teora, Bucuresti.
 W. Stekel, Psihologia eroticii feminine, Editura trei, Bucuresti, 1997;
 W. Rech, Functia orgasmului, Editura trei, Bucuresti, 1995;
 W. H. Masters, V.E. Johson, Despre dragoste si sex, (trad. rus.), Moscova, 2000;