Scopul lucrări ( -Obuectivele) [623536]

Introducere
Scopul lucrări ( -Obuectivele)
Metodologia cercetări stințifice
Formularea ipotezei de lucru ( banuielile de dinaintea cercetări)

CAP.I Cadrul general teoretic al termenilor folosiți
I.1.Turismul -abordare cronologică
I. 2.Unitățile de cazare -dinamică și criterii de clasificare
I.3.Conceptul de unicitate al unităților de cazare

CAP.II Industria hotelieră în UE
II.1.Distribuția geografică a unităților de cazare
II.2.Dinamica numărului de sosiri turistice
II.3,Evolu ția numărului de înoptări turistice
II.4.Studiu de caz: România

CAP.III Unicitatea unităților de cazare
III. 1. Criterii de clasificare a unicități
III. 3Distribuția geografică a unităților de cazare unice la nivel de EU
III.4.. Avantajele si dezavantaje le alegerii unui hotel unic pentru cazare
III.5. Feedback (pozitiv+ negativ)
III.6. Studiu de caz România hotelul de gheață?

CAP.I Cadrul general teoretic al termenilor folosiți
I.1.Turismul -abordare cronologică
De la cele mai primare forme de călătorie din lumea, semnificația turismului a traversat
perioada premergătoare a celui actual, a repreze ntat și reprezintă un mare interes pentru toți
oameni în special pentru cei din cadrul academic. De la Bildungsreisen – călătoriile în scop
educativ, până la turismul de masă, ce a explodat în anii '60 și expansiunea unică de care se
bucură astăzi, ajungând până la turismul spațial.
„ …Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul
persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate
printr=o stabilire permanentă și o acticitate lucrativă oarecare… ” (W. Hunziker, 1942)
De-a lungul istoriei sale, turismul a prezentat mai multe forme în funcție de diferitele
perioade traversate de umanitate. Pelerinii, de exemplu, căută să -și izbăvească sufletele,
conchistadorii dor eau să cucerească noi teritorii.
Potrivit definiției date la Conferința OMT de la Ottawa din iulie 1991, turi smul reprezintă
“activitățile angajate de persoane în cursul voiajului sau sejurului lor în locuri situate în afara
mediului rezidențial, pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puțin o noapte, fără a
depăși un an, în vederea petrecerii timpului li ber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică
în alte scopuri decât prestarea unei activități lucrative în locul vizitat”.

Cu 2.000 de ani înainte de Hristos, , în India si Mesopotamia călătoriile în scop
comercial au fost considerate foarte importante. Portul Lothal(sudul Indiei) a fost un centru
comercial esențial, situat între civilizațiile de pe valea aiandului și cele Sumeriene.
Cea mai veche formă de turism sub contextul agrementului poate fi datată în anul 600
înaintea lui Hristos, în Imperiul Babilonian și cel Egiptean. În Babilon a existat un muzeu de
antichități, deschis pentru public. Egiptenii, pe de altă parte, organizau ceremonii religioase, la
care participau credincioși devotați. Mulți oameni vizitau orașele mari pe ntru a admira opere
de artă, in special clădirile cu caracter religios sau monumental. În India, regii călătoreau în
interesul Imperiului. Brahmanii si oamenii obișnuiți călătoreau și ei, la randul lor, in scopuri
religioase. Mii de aristocrați și plebea(o ameni liberi) se aglomerau in Sarnath sau Sravasti
pentru a fi intampinati de zambetul celui luminat – maritul Buddha.
În anul 500 înaintea lui Hristos , Grecii călătoreau in locurile în care existau temple
dedicate zeilor, pentru a le aduce ofra nde. Grecii se delectau, de asemeni, cu diferite
festivaluri religioase, iar in mod treptat, aceste activități s -au legat din ce în ce mai mult de
plăcerea de a călători si in mod particular, în activități sportive. Atena avea să devină un
centru important pentru mulți călători dorind sa vadă atracții majore, precum Partenonul. Au
fost inființate hanuri si clădiri portuare pentru a raspunde nevoilor turiștilor. Curtezanele erau
principalul "serviciu" de divertisment.
Aceasta marchează și era nașterii textel or turistice. Herodot poate fi considerat părintele
cărților de călătorie, fiind primul care a pus pe hârtie anumite experiențe din diferite destinații
ale regiunii Mării Mediterane. Au aparut și primele ghiduri turistice scrise, descriind, în
principal, d estinații precum Atena, Sparta sau Troia. Răsar si semnele care indicau direcția
spre un anumit han sau obiectiv, dispuse de -a lungul principalelor căi de acces.
Inexistența unor granițe standard și siguranța călătoriilor pe mare oferită de pr otecția
patrulelor romane, facilitează primele călătorii in Imperiul Roman. Drumurile principale,
laolalta cu hanurile apărute de -a lungul lor (precursoarele motelurilor moderne), promovează
și favorizează creșterea turismului. Romanii obișnuiau să călător easca în Sicilia, Grecia,
Rhodos, Troia sau Egipt. Incepand cu anul 300 după.Hristos. Țara Sfântă a devenit o
destinație populară. Romanii introduc ghidurile turistice scrise, numite "itineraria", cu liste de
hoteluri si notițe privind calitatea acestora. Au fost construite case secundare, în preajma
Romei, folosite de catre aristocrați ca reședinte de primăvară/vară. Foarte la modă erau
reședintele in jurul orașului Napoli, la sud de Roma. Napoli atrage deopotrivă intelectualii sau
personalitățile retrase din viata socială sau politică.
Călătoriile devin periculoase și dificile în Evul Mediu pentru cei care calatoresc din
motive comerciale sau profesionale. Europenii încearca să găsească noi rute care să -i facă
faimoși sau pentru a găsi noi piețe de desfacere pentru produsele lor. Muzicieni sau fețe
religioase incearcă să răspândească mesajele lor mutându -se din loc in loc. Călătoriile în scop
de expansiune a sferei de influență sunt deja o obișnuință.
Marele turism apare in prima jumăta te a secolului al XVII -lea și este o consecință
directă a principiilor Renașterii. Sub conducerea reginei Elisabeta I, tinerii învățăcei de la

curtea Marii Britanii sunt incurajați să părăseasca regatul si să -și continue studiile in diferite
alte orașe sau tări, pentru a dobândi experiență sau pentru a învăța alte limbi, obiceiuri. Mai
târziu, această tradiție devine una comună, o persoană bine educată fiind obișnuită să
călătorească perioade mai lungi, împreuna cu un tutore, completând un Grand Tour.
Călăt oriile de plăcere apar laolaltă cu cele în scopuri educaționale, aristocrația și chiar pătura
de jos a societăți, doresc să vadă civilizații sau orațe precum Veneția, Paris sau Florența. Pană
la sfarțitul secolului al XVIII -lea, turismul asa cum il cunoașt em astăzi, se dezvoltă în etape,
luând locul celui educațional. Activitatea turistică este inhibată de începerea Războaielor
Napoleoniene, pentru aproximativ 30 de ani, marcând astfel sfârșitul modei Grand Tour.
SPA-urile prezintă anumite forme di n cele mai vechi timpuri, băile romane sau terapiile
englezești sunt asociate cu o stare de sănătate mai bună. Astfel, resorturile de genul de pe
uscat se aglomerează, permițând celor de pe malul mării să ia avânt. Introducerea vapoarelor
cu aburi din seco lul XIX, înseamnî largirea orizontului turistic, resorturile de la mai mare
depărtare devenind, cel puțin pentru perioada verii, un loc de întalnire pentru mulți nobili.
Primul război mondial permite acumularea la scară largă de noi informații pri vind
teritorii mai puțin cunoscute, crescând curiozitatea potențialilor turiști. Emigrarea masivă spre
Statele Unite ale Americii dă startul unui turism permanent, noii căutători de terenuri sau de
aur, mișcandu -se constant pe continentul nord -american. Pe vechiul continent, apariția
mașinilor permit călătoriile pe distanțe mai lungi, într -un timp mult mai scurt, astfel,
resorturile de pe malurile mărilor devenind destinații populare.
Mai târziu în secolul XX, apar avioanele și vapoarele de croazi eră care definitivează
produsul turistic. Apar noi oportunități de afaceri, noi zone turistice beneficiază de investiții
din ce în ce mai mari. Destinațiile exotice precum insulele din Pacific sau Asia de sud -est se
dezvoltă laolaltă cu cele mai puțin conv enționale, precum Patagonia, Tibet sau Alaska.
Turismul se diversifică și ia amploare, ajungând în forma în care îl cunoaștem astăzi, cu
ajutorul internetului si a colaborării internaționale.
Astăzi, turismul este un fenomen complex și de mare anv ergură, cu o diversitate imensă de
bunuri și servicii. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului (OMT), volumul fluxurilor
turistice la nivel global va cunoaște o creștere de 27.6% în perioada 2004 -2020, ajungând la
circa 1.56 miliarde de turiști în anul 2020 (față de 696 milioane în anul 2000).
În baza recomandărilor Conferinței de la Ottawa, se pot distinge următoarele categorii
de turism:
– turism intern , realizat atunci când rezidenții unei țări vizitea ză locuri din propria lor țară ;
– turism emitent (outgoing tourism ), atunci când rezidenții dintr -o țară vizitează o țară străină ;
– turism receptor (incoming tourism ), situația în care o țară este vizitată de cetățeni străini .
Prin combinarea acestor forme între ele, două câte două, se pot defini alte trei categorii
de turism:
– turismul interior , cuprinzând turismul intern și cel receptor;
– turismul național , cuprinzând turismul intern și cel emitent;
– turismul internațio nal, compus din turismul receptor și cel emitent.
Răspândire globală a turismului în statele industrializate și dezvoltate a generat beneficii
economice și de ocupare a forței de muncă în multe sectoare de activitate.
Turismul are o sferă largă de influiență în mai multe domenii și anume ocuparea forței
de muncă, educație, dezvoltare regională, mediul, noile tehnologii, transporturile, taxele și
multe altele. Acest fapt poate fi argumentat dacă avem în vedere economia care beneficiază de

pe urma turismului. Ramurile adiacinte care beneficiază direct de pe urma lui sunt nmeroase
și anume, tour -operatori, firmele de transpor, centrele de informare turistică, parcuri de
distracții, centre sportive, industria alime ntară, producători de suveniruri, producători de
echipament de călătorie, aeroporturile, firme de sigurări, casele de schimb valutar, hotelurile
sau alte spații de cazare.
Din anul 1980, se sărbătorește Ziua Mondială a Turismului pe data de 27 septembrie
în fiecare an având o temă. În 2018 tema este „Turism și transformarea digitală” iar reuniunea
va avea loc la Budapesta, Ungaria. „Scopul acestei zile este de a crește gradul de
conștientizare cu privire la rolul turismului în cadrul comunități i internaționale și de a
demonstra cum afectează valorile sociale, culturale, politice și economice din întreaga
lume.” (OMT, iulie 2017)
Procesul de globalizare în turism nu este diferit a celui general.Globalizarea este determinată
de acțiunile sau proble mele turistice ce depășesc limitele unei singure țări. Datorită ei se
dezvotă turismul de afaceri fiind o industrie scumpă, devenind benefic pentru prestatori de
servicii hoteliere prin ocuparea locurilor de cazare chiar și în extrasezon.
Globalizarea în t urism are și aspecte negative pentru țările slab dezvoltate, fiind supuse unor
expoatări turistice de către cele dezvoltate, firmele locale ne putând concura cu cele
internaționale care beneficiază de scutiri de taxe.
Din aspectele anterior menționate reis e că turismul a avut dar mai ales are un rol primordial în
economia statelor și mai ales în viața cotidiană a secolului XXI.

I. 2.Unitățile de cazare -dinamică și criterii de clasificare
Calatoriile si -au facut aparitia inca din antichitate. De când există călători, există și
nevoia de a -i găzdui. Pe vremea când oamenii erau mai puțini, mai ospitalieri și mai
încrezători, exista posibilitatea înnoptării în locuința cuiva. Treptat a câștigat teren o variantă
alternativă și anume găzduirea într -o construcție special destinată acestui scop, o structură de
cazare, iar adăpostul și hrana călătorilor au devenit o afacere.
De la hanuri sau cas e de oaspeț i, astăzi la cele mai sofisticate locuri de cazare, în
clădiri spectaculoase din punct de vedere arhitectural, cu servicii care intrec imaginaț ia.
„În urmă cu trei decenii, Alianța Internațională de Turism a tabilit că hotelul este un
stabiliment în care, cu condiția plății, voiajorii pot să se cazeze, precum să se și hrănescă și să
se distreze”(Lupu N. 2002)
Chiar și pe vremea când turismul în sensul de azi al termenului, încă nu fusese
inventat, când oamenii călătoreau puțin, când cei mai mulți dintre ei nu vedeau în cursul vieții
altceva decât satul lor și cel mult oraș ul cel mai apropiat, existau totuși categorii de persoane
care făceau drumuri lungi și eventual dese, de exemplu negustorii și pelerinii.
Călătoriile lor au impulsionat dezvoltarea locurilor de popas. Marco Polo promenea pe
la 1200, despre exis tența în China a unei rețele de hanuri, menite să asigure găzduirea
neguțătorilor. Europa avea încă de atunci hanurile ei, unele sunt amintite în documente
medievale, altele au fost datate de către specialiști în urma analizării structurii lor, tehnicil or
și materi alelor de construcție folosite. Clădirile destinate cazări propriuzise aveau o altă
utilitate, fiind ulterior transformate în hanuri, iar altele au fost gândite de la bun început ca
locuri de popas, fiind construite și amenjate în consecință.

Vechile hanuri erau exact ceea ce sunt azi hotelurile, asigurau cazare, cu camere mai
bune ori mai sărăcăcioase, masă mai simplă ori mai îmbelșugată și adăposteau bunurile celor
ce poposeau în ele. Unele aveau grajduri pentru cai și șoproane pen tru trăsuri ori căruțe, așa
cum hotelurile moderne au parcări pentru mașini. S -au schimbat mult standardele privind
igiena și confortul, turismul hotelier a devenit mai complex ca urmare a regulilor tot mai
numeroase, dar bazele afacerii sunt în fond acel eași.
Condorm ordinului Nr. 1051 din 3 martie 2011” Hotelul este structura de primire
turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere,
garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice,
dispune de hol de primire/recepție și după caz, de spații de alimentație publică.”
V-ați putea întreba, oare mai există – urme materiale ale acestor hanuri, precursoarele
hotelurilor de azi? Mai rezistă în clădirea în care a fost înființat? Da, mai sunt câteva, prin
Europa și Asia există încă hanuri/hoteluri foarte vechi, destul de multe care au o jumătate de
secol de viață în urma lor și câteva încă și mai vechi, unele cu vârsta de peste un mileniu!
În Europa Evului Mediu, au ramas î n istorie hanuri celebre precum: Black Eagle,
Cradina’s Hat, Golden Lion, Three Kings, Two Sowrds. Revoluția Franceză a venit cu
schimbări economice ș i sociale, fapt ce a generat o explozie a turismului . Călătoriile au
început să aibă scopuri culturale, educaționale, ducând la dezvoltarea puternică a ospitalității.
Din această perioadă datează hoteluri ca: Des Bergues -Geneva, Dolder Grand –
Zurich, Imperial -Viena. După anul 1800 apar primele forme de manage ment hotelier.
Primul lant de hotel condus pe baza unui management centralizat este creat de Cesar
Ritz, care deschide celebrele hoteluri de azi: Ritz Paris (1898), Ritz Londra (1905), Ritz
Madrid (1909).
Primele hoteluri de vacanță d in Europa au apărut pe litoral de exemplu pe Coasta de
Azur , în staț iuni montane de exemplu St Moritz din Elveția și în staț iuni balneare de exemplu
Vichy din Franța . Evoluția industriei hoteliere în Europa marchează dezvoltarea turismului și
importanța ca lității serviciilor de cazare.
Dintre criteriile posibile de clasificare a unităților cu activitate hotelieră, Organizația
Mondială a Turismului (O.M.T) le ia în considerație pe cele care urmează, cu identificarea
categoriilor specifice:
a) După nivelul de confort:
– de lux (4* și 5*);
– de nivel mediu ;
– de categorie modestă.
Poate fi determinat un coeficient al nivelului de confort al capacității de cazare, după
cum urmează:
nr.camere categoria 3* și peste nr. camere total
b) După amplasarea în teritoriu :
– de litoral;
– de munte;
– în stațiuni balneoclimatice;

– în orașe (centru sau periferie, eventual înspre aeroport);
– de-a lungul căilor rutiere.
c) După destinația funcțională / pe baza timpului de ședere a clienților:
– de tranzit;
– cu destinație specială.
d) După regimul de funcționare:
– deschise permanent;
– sezoniere.
e) După forma de exploatare :
– exploatare individuală;
– asociere (lanțuri hoteliere voluntare);
– societăți sau grupuri (lanțuri hoteliere integrate).
f) După forma de proprietate:
– proprietate personală;
– copropri etate privată;
– proprietate de stat;
– proprietate cooperatistă;
– proprietate obștească;
– proprietate publică de interes internațional;
– proprietate mixtă.
g) După capacitatea de cazare :
– hoteluri mici (pînă la 150 locuri);
– hoteluri medii (151 -400 locuri);
– hoteluri miwu (peste 400 locuri).
h) După piața -țintă:
– comerciale;
– turistice;
– de vacantă.
i) După standardele serviciilor și dotările oferite:
– hoteluri cu servicii complete;
– hoteluri economice;
– hoteluri self-catering.
Există peste 30 sisteme de cl asificare a hotelurilor după nivelul de confort, cele mai
răspîndite fiind:

– sistemul europeană / sistema stelelor;
– sistem de litere;
– sistem de „coroane";
– sistem de niveluri.
Sunt 6 niveluri de clasificare după stele, de la nici o stea ( 0 * ) pînă la 5*. Stelele
cores pund unor standarde de confort și anume suprafață, servicii, echipamente , nu de calitatea
prestațiilor. La ora actuală, clienții mai sunt preocupați de aspecte noi, precum securitatea,
recepția, ambianța, liniștea.
Regulile de atr ibuire a stelelor variază de la stat la stat, iar hotelurile din aceeași
categorie nu oferă același grad de confort. De regulă, potrivit categoriilor de încadrare ale
sistemelor de clasificare, majoritatea hotelurilor sunt cuprinse între 5* -l* (Italia, Spa nia,
Portugalia, Elveția, România, R.Moldova etc).
În Franța hotelurile sunt clasificate pe șase categorii: 4*lux, 4*, 3*, 2*, 1*, 0* .
În Quebec, Belgia nivelurile de clasificare se întind între 5* și 0*.
În Marea Britanie este răspîndit sistemul de clasif icare a hotelurilor după coroane: 5
coroane – 4*, 4 coroane – 3*, 3 coroane – 2*.
În Italia se apreciază după categ orii: 1 categorie – 4-5*; 2 categorie – 3*; 3 categorie –
2*.
În Japonia, hotelurile nu sunt clasificate pe stele, iar Tuni sia s -a aliniat la referințele
elvețiene.
În Belorus și în unele țări din fosta URSS se folosește sistemul de niveluri: lux, superior
A, superior B, I, II, III, IV.
Nu în ultimul rînd, sunt importante și criteriile concrete după care hotelurile și celelalte
structuri primes c un număr de stele. Legea enumera o serie de servicii pe care hotelul trebuie
să le îndeplinească astfel încâ t punctajul să depășească un barem. Hotelurile de lux sunt
singurele pentru care este prevăzută o varietate relativ mare a serviciilor obligatorii .
Printre criteriile care ar putea diferenția în mod concret un hotel cu puține stele de un
altul de 4* sau 5* sunt suprafața came relor, intervalul de timp în care se schimbă prosoapele
sau numărul de locuri din parcare.
În România și R.Moldova room -service -ul este obligatoriu pentru hotelurile de 3* -5*,
la fel pentru mai multe țări. Totuși în țările Africa de Sud, India, room -service -ul este
prevăzut numai pentru hotelurile de 4* -5*; în Elveția normele prevăd posibilitatea servirii
micului dejun în cameră fără adaos de preț la categoriile de 4* -5* și cu adaos la categoria 3*.

Fiecare din țările lumii, datorită tradițiilor culturale, naționale și de altă natură, folosesc
sisteme de clasificare particulare, ceea ce împiedică aplicarea unui sistem unic de clasificare
la nivel mondial. Totuși am putut concluziona că ele au tangențe comune, cum ar fi:
– calitatea serviciilor prestate;
– starea generală a clădirii;
– spații de cazare;
– grupuri sanitare;
– spații pentru alimentație;
– servicii minime oferite turiștilor, care pot fi cuprinse în tarif sau cu plată separată;
– atitudinea și profesionalismul personalului;
În ordinul numărul 1051 din 3 martie 2011,emis de Ministerul Dezvoltări Regionale și
Tturismului din articolul 16 se percizează că în România pot funcționa următoarele tipuri de
structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare, clasificate astfel:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
2. hoteluri -apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3. moteluri de 3, 2, 1 s tele;
4. hosteluri de 3, 2, 1 stele
5. vile turistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
6. bungalowuri de 3, 2, 1 stele;
7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;
8. sate de vacanță de 5, 4, 3, 2, 1 stele,
9. campinguri, popasuri turistice, căsuțe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;
10. pensiuni turistice și pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;
11. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;
12. structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe pontoane plutitoare, nave fluviale și
maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

I.3.Conceptul de unicitate al unităților de cazare
Există două categorii de oameni: cei care acceptă schimbarea ușor,datorită
temperamentului lor, iar alții care o acceptă cu mare greutate sau deloc. Ambele au la bază
frica. În primul caz este frica de plictiseală, de a rămîne pe loc, iar în cel de -al doilea este
prezentă frica de necunoscut. Conform unui principiu neschimbat al naturii, totul în jurul
nostru se schimbă, societatea, modul de viață, modul individual de gândire și mediul
înconjurător.
Se spune că omul este suma experientelor sale,că aceste experiențe îl schimbă.
Datorită cerințelor din ce în ce mai ridicate de a experimenta și vizita locuri noi, hotelieri au
deci să le ofere o gamă din ce în ce mai variată deservicii și facilități, chiar construirea
unitășilor de cazare cu diferite tematici, cât mai inedite cu putință. Astfel că orcine să poată
găsi un hotel pe placul său care să îi satisfacă cerințele și nevoile într -o vacanță
Turiștii convențio nali au de unde alege, asta e sigur, toate unitățile de cazare seamănă
între ele, toate oferă cam aceleași servicii,datorită tendinței de uniformizare a standaredelor de
calitate. Dar ce se întâmplă atunci când ne confruntăm cu turisti alocentrici care vor să
renunțe la convenționalitate . Pentru aceștia dar și pentru curioși există posibilitatea să dea frâu

liber imaginației și să -și încerce norocul dormind în locuri mai puțin obișnuite, care nu oferă
același confort, dar te pot face să experimentezi multe alte senzații, de la frig la căldură, de la
răul de înălțime la cel de ma re sau de la admirație la frică.
Din punctul meu de vedere pe as ta au mizat persoanele care au întreprins unități de cazare
unice dintr -un anumit aspect.Conceptul de unicitate este înfăptuit prin arhitectura unică, prin
reguli unice , istorie unică, legentă unică, amplasare unică.

In Las Vegas (SUA) gasim cel mai mare hotel din lume , cu 8000 de camere –
Palazzo Hotel Resort&Casino, iar in orasul Amberg din Germania se afla cel mai
mic hotel din lume – Eh Hausl, cu doar 1 camera.

Dintre cele mai vechi și mai cunoscute, iată câteva care au rezistat eroic și impres ionant
trecerii timpului, ba chiar s -au reinventat în chipul cel mai avantajos, iar astăzi îmbină tradiția
și farmecul vechimii cu modernismul în dotări, servicii și management.

Cel mai vechi, mai experimentat, hotel din lume conform surse i Guinness Worl d Records
este Hoshi , un han tradițional din Japonia, vechi de aproape 1.300 de ani.

Figura 1. Hanul Hoshi din Japonia, sursa: lhttps://drifttravel.com/oldest -hotels -world/

Legenda, fiecare loc vechi are cel puț in una, spune că în anul 717 un călugăr budist, Taicho
Daishi petrecând o noapte pe muntele sfânt Hakusan, a avut un vis în care o zeitate a muntelui
i-a vorbit desp re un izvor cu ape vindecătoare încă necunoscut și l-a îndemnat să facă din
acest izvor un loc de tămăduire pentru oamenii din ținut. În anul 718, Garyo Houshi,
discipolul lui Taicho Daishi , a ridicat aici din porunca maestrului său, un han pentru găzduirea
celor veniți să -și caute vindecarea la izvorul miraculos.

Hanul Hoshi se găsește și azi tot acolo, lângă izvoarele termale renovat bineînțeles, de mai
multe ori în d ecursul veacurilor, modernizat fără a -i alunga complet prețioasa notă tradițională
ce-i amintește vârsta venerabilă și este condus în prezent după standardele riguroase și
principiil e afacerilor hoteliere de astăzi .

Poate cea mai impresionantă trăsătură a sa e continuitatea, de aproape 1.300 de ani hanul
Hoshi este o afacere de fami lie, conducerea fiind deținută de 47 de generații de descendenții
lui.

Zum Roten Bären este cel mai ve chi hotel din Europa. Bazele hotelului au precedat înființarea
orașului Freiburg de către ducele Casei Zähringen în 1120. Prima menționare scrisă se găsește
în documentul funciar al mănăstirii din apropiere din anul 1311, care îl menționa pe proprietar
ca fiind Hanmann Bienger. Mulți dintre proprietari au fost consilieri ai orașului Freiburg și de
multe ori, stăpâni ai breslelor. Actualul manager, Wolf Eschger, este cel de -al 51 -lea
proprietar.
Printr -un noroc fantastic, construcția n -a suferit nici o stric ăciune în timpul celui de -al doilea
Război Mondial, când mii de clădiri istorice ale Germaniei au fost avariate, unele distruse

complet. Modernizat treptat, pentru a ține pasul cu vremurile, având azi televiziune prin
cablu, internet wireless, saună și al te facilități, hotelul chiar prin acestă notă actuală,aduce
ceva din farmecul vremurilor trecute și anume Evul Mediu European.

Figura 2 . Hotel Zum Roten B äeren din Germania , sursa:
https://imag enseviagens.com.br/tag/freiburg

Care este cea mai ve che unitate de cazare din Marea Britanie ? Răspunsul e dificil de aflat
pentru că mai mulți proprietari de hanuri englezești susțin că localurile lor datează din anul o
mie și un pic, sau chiar de dinaintea anului 1000 dar e nevoie de dovezi documentare și
științifice care să ateste vechimea, iar acestea sunt mult mai greu de găsit.

Situația este și mai complicată datorită a două hanuri englezești cu același nume doar
ortografia diferă, olde fiind forma veche a cuvântului englezesc old, adică vechi , situate în
localități diferite dar ambele vechi și lăudându -se cu un trecut pitoresc și cu farmecul lor
istoric.

The Olde Bell din Hurley e socotit cel mai vechi han din Marea Britanie , nu funcționa doar
ca loc de cazare pentru călători, ci și ca o st ație unde puteau fi schimbați caii de la trăsuri și
diligență. Nu toate hanurile aveau asemenea facilități , respectiv personalul necesar pentru a
avea grijă de un număr mare de cai și vehicule, precum și spațiu sufici ent pentru adăpostirea
acestora . Cele m ai vechi părți din ansamblul de clădiri au fost identificate ca datând din 1135.

Deși actualizat evident, pentru a corespunde exigențelor clienților săi contemporani, The Olde
Bell știe cum să -și pună îm valoare latura tradițională, între altele oferă oaspeților săi un
meniu britanic neaoș, nu chiar medieval, dar oricum cu feluri vechi și rustice, niște mâncăruri

zdravene, îndesate, cu cartofi, carne și fripturi de miel și de vânat, cu budinci englezești și
brânzeturi englezești, stropite cu beri locale .

Figura 3. The Olde Bell din Marea Britanie sursa:
http://www.ramblefest.com/locations/hurley -accommodation/
The Old Bell din Malmesbury, a fost construit chiar cu scopul de a fi un han de către abatele
de Malmesbury în anul 1220. Au supraviețuit până azi ziduri groase de piatră și porțiuni de
lemnărie. O parte din camere preum și barul și restaurantul se găsesc în aripa mai nouă a
ansamblului, ridicată cu o jumătate de mileniu mai târziu decât primele clădiri, constr uite în
vremurile medievale.
Hotelul are și o fantomă, nimic mai bun pentru a da unei clădi ri străvechi o notă de
autentic . Se spune că numele ei este Doamna Cenușie, o tânără femeie care a fost părăsi tă de
logodnicul ei la altar și de atunci bântuie prin aripa de răsărit a clădirii, în căutarea
necredinciosului ei iubit.

Figura 4.The Old Bell din Marea Britanie, sursa: https://www.historia.ro

Cel mai vechi han din Austria , Salzburg Gâsca Albastră a fost construit în 1350. În
prezent construcția îmbină designul contemporan cu elementele de arhitectură medievală.
Interesant e faptul că managerii săi au decis să -l pună în evidență nu printr -o simplă restaurare
și modernizare conform standardelor, ci printr -o operațiune de anver gură, originală și
îndrăzneață. L -au transformat într-un Arthotel, un loc în care arta modernă și dizainul
contemporan se contopesc cu elementele de arhitectură medievală, punându -se reciproc în
valoare, prin contrast.

Figur a 5. Gâsca Albastră din Austria , sursa: http://www.dinnerscout.de/die -stadt -in-der-
selbst -mc-d-stil-hat/

Bibliografie
http://www.primariasovata.ro/kepek/lapra/Ordin_1051_din_2011.pdf