Scopul acestei lucrări este de a face o scurtă descriere privind rețelele locale de calculatoare denumite și rețele LAN. O rețea are două componente:… [306054]

Introducere

Scopul acestei lucrări este de a face o scurtă descriere privind rețelele locale de calculatoare denumite și rețele LAN. O rețea are două componente: fizice și logice. Comunicarea într-o rețea vizează în principal două aspecte foarte importante: sursa – [anonimizat].

Datorită modului în care a evoluat tehnologia ultimilor ani tot mai multe persoane au acumulat cunoștiințe de folosire a calculatoarelor, sistemelor de operare, a serviciilor WEB si E-mail, dar doar la nivel de bază necesar desfășurării activităților zilnice acasă sau la locul de muncă. Majoritatea dintre ei au fost incapabili de a [anonimizat], instalarea, administrarea și depanarea rețelelor. [anonimizat] a angajatului, majoritatea companiilor fiind de părere că experiența în materie de rețele este fundamentală pentru deținerea unor posturi de nivel înalt în domeniul tehnologiei informației.

CAPITOLUL l

1.1 Ce este o rețea de calculatoare?

O [anonimizat], cum ar fi liniile telefonice pentru comunicații sau liniile de cale ferată ale unei țari pentru transportul persoanelor între doua locații diferite. [anonimizat] ([anonimizat] a [anonimizat], etc).

În domeniul computerelor și tehnologiei informațiilor, o rețea se poate defini ca fiind o grupare de calculatoare și circuite de conectare care comunică între ele folosind protocoale specifice și care asigură folosirea în comun a [anonimizat] a informației de către toți utilizatorii săi. Partajarea resurselor logice conferă accesul utilizatorilor la datele din rețea indiferent de locul de stocare al acestora în timp ce partajarea resurselor fizice acordă posibilitatea de a avea acces la același echipament. Principalul avantaj il reprezintă economia financiară ([anonimizat] o singură imprimantă), dar conferă și o [anonimizat] a folosi celelalte copii.

1.2 Diferenta între internet și intranet?

Internetul a [anonimizat] o [anonimizat] a conectivității la Internet este deseori un important serviciu de rețea. [anonimizat], Web-ul, [anonimizat] a informației (Cloud) etc..

Metodele de conectare sunt într-o [anonimizat], cablurile submarine care asigură interconectarea rețelelor între țări sau continente și terminând cu legăturile prin radio (Wi-Fi sau Bluetooth), prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin intermediul satelitului.

În prezent există mai multe moalități de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G, 4G etc. Acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de pană la șapte ori mai repede și de o mie de ori mai departe decât actuala tehnologie WiFi (Wireless Fidelity), numită WiMAX. În timp ce rețelele Wi-Fi simple au o rază de acțiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizează o tehnologie de microunde radio care mărește distanța la aproximativ 50 km. Astfel, se pot construi chiar rețele metropolitane WiMAX.

În funcție tehnologia folosită pentru transmisia datelor rețelele de calculatoare se clasifică după cum urmează:

Rețele cu difuzare unde comunicarea se realizeaza prin mesaje scurte (pachete), pe un singur canal de comunicație partajat, acestea conținând atat adresa destinatarului cât și cea a expeditorului.

Rețele punct-la-punct unde pentru a ajunge la destinație pachetul cu informația trece prin mai multe puncte intermediare (mașini), fiind nevoie de algoritmi specifici pentru a direcționa pachetul pe drumul său. Acest model este folosit pentru rețelele mari cu numeroase conexiuni între perechile de mașini individuale, în timp ce difuzarea se folosește pentru rețele mici.

Al doilea tip de clasificare este după aria geografică pe care se extind rețelele de calculatoare și anume:

LAN (Local Area Network) conectează calculatoarele dintr-o companie având ca scop partajarea resurselor. Acest tip de rețea este caracterizat printr-o extindere relativ mică (cateva sute de metri).

MAN (Metropolitan Area Network) sunt rețele care se întind de obicei pe întreaga suprafață a unui oraș sau a unei zone urbane. Transmisia de date în cadrul acestor rețele se face de obicei utilizând tehnologia wireless sau fibra optică.

WAN (World Area Network) sunt folosite pentru a interconecta mai multe rețele LAN, astfel se poat efectua transferuri de date între două calculatoare aflate la o distanță mare si foarte mare unul de celălalt. Unele companii cu posibilități financiare și-au creat propriul WAN pe care îl folosesc pentru a-si gestiona afacerea, în timp ce altele se folosesc de Internet pentru a comunica la distanță.

GAN (Global Area Network) sunt rețele în curs de dezvoltare care asigură comunicațiile mobile prin intermediul tehnologiei satelit.

Un intranet, după cum o spune și numele, este o rețea orientată spre interior care imită Internetul. De exemplu, o companie poate desfășura un intranet care găzduiește un server pe care compania poate amplasa documente sau alte informații pe care le publică pentru uz intern. De regulă, intraneturile nu sunt accesibile din afara rețelei LAN (deși pot fi) și nu sunt decât o variantă mult redusă a Internetului, după cum putem vedea și in imaginea de mai jos (figura 1.2).

Figura 1.2. Internet și intranet

1.3 Modurile de transmisie a datelor

Dispozitivele de rețea utilizează pentru schimbul de date, sau altfel spus, pentru a comunica unele cu altele, trei moduri (metode): simplex, half-duplex și full-duplex.

Modul simplex este o transmisie unidirecțională, ceea ce înseamnă că datele se transmit într-un singur sens, de la dispozitivul transmițător la cel receptor.

Modul half-duplex este o transmisie de date care se poate desfășura în ambele direcții alternativ. Acest mod limitează transmisia datelor deoarece fiecare dispozitiv trebuie să-și aștepte rândul pentru a putea folosi banda. Un exemplu de transmisie half-duplex este transmisia datelor între stațiile radio de emisie-recepție. Sistemele sunt formate din două sau mai multe stații de emisie-recepție dintre care una singură joacă rol de emițător, în timp ce celelalte joacă rol de receptor.

Modul full-duplex constă în transmisia datelor simultan în ambele sensuri. Lățimea de bandă este măsurată doar într-o singură direcție (un cablu de rețea care funcționează în full-duplex la o viteză de 100 Mbps și are o lățime de bandă de 100 Mbps). Un exemplu de transmisie full-duplex este conversația pe Skype.

Cantitatea de informație care poate fi transmisă în unitatea de timp este numită lățime de bandă (bandwidth) și se măsoară în biți pe secundă (bps). Frecvent în aprecierea lățimii de bandă se folosesc multiplii cum ar fi Kbps – kilobiți pe secundă, Mbps – megabiți pe secundă și Gbps – gigabiți pe secundă.

1.4 Standardele și modelele unei rețele

Un standard de rețea furnizează normele în baza cărora sunt conectate diverse componente ale echipamentelor de rețea, în timp ce un model de rețea oferă principiile directoare aflate în spatele dezvoltării acestor standarde de rețea. Cel mai răspândit și folosit model de rețea este modelul Open System Interconnection (OSI).

Un standard de rețea este obligatoriu. Evident că, dacă un producător nu urmează standardele de rețea, nu există reglementări legale pentru ca acesta sa poată fi penalizat. În schimb, folosirea echipamentelor realizate de acel producător va fi limitată. Standardele există pentru a se asigura faptul că și cel mai scăzut nivel de comunicații prin mediu poate fi realizat astfel încât nodurile, dispozitivele de rețea și aplicațiile să fie interoperaționale (sau, altfel zis să poată funcționa în bune condiții împreună). Acest lucru este important, pentru ca utilizatorii să poată cumpăra echipamente de la diverși producători, în funcție de nevoile fiecarui utilizator, în loc să fie limitați la un anumit producător, pe toată durata de viață a unei rețele.

Cel mai răspândit model de rețea folosit este modelul OSI. Aproape orice standard de rețea se focalizează asupra felului în care standardul respectiv se încadrează în modelul OSI.

CAPITOLUL 2

2.1 Modelului de referință OSI

Acest model se bazează pe o propunere dezvoltată de către Organizația Internațională de Standardizare (International Standards Organization – ISO) ca un prim pas către standardizarea internațională a protocoalelor folosite pe diferite niveluri fiind revizuit în 1995. Modelul se numește ISO OSI (Open Systems Interconnection – Interconectarea Sistemelor Deschise), pentru că el se ocupă de conectarea sistemelor deschise – adică de sisteme deschise comunicării cu alte sisteme.

Modelul Open Systems Interconnection (OSI) defineste un cadru de referință pentru rețele, format din șapte niveluri diferite. Fiecare nivel superior se bazează pe serviciile furnizate de un nivel inferior.

Pentru a descrie modul de comunicare în rețea a două calculatoare, Andrew Tanenbaum l-a comparat cu discuția între doi filozofi care vorbesc limbi diferite, dar au aceleași raționament. Între ei se interpun câte un translator și apoi câte o secretară.

Fig.2.1(a) Comunicarea pe nivele

Datele pornesc din nivelul superior al unui calculator circulă în jos prin toate nivelurile inferioare, parcurg cablul și apoi din nou în sus pe nivelurile superioare ale celuilalt computer.

În timpul transmisiei de la un calculator sursă la un calculator destinație, datele suferă o serie de modificări:

înainte de transmiterea lor în rețea sunt transformate în flux de caractere alfanumerice, apoi sunt împărțite în segmente pentru a fi mai ușor de manevrat și astfel se permite mai multor utilizatori să transmită simultan date.

fiecărui segment i se atașează un antet (header), care conține o serie de informații suplimentare cum ar fi: semnalul de atenționare (indică faptul că se transmite un pachet de date), adresa IP a calculatorului-sursă; adresa IP a calculatorului-destinație; informații de ceas pentru sincronizarea transmisiei și componenta de verificare a erorilor (CRC). Segmentul, astfel modificat se numește pachet, pachet IP sau datagramă.

fiecărui pachet i se atașează un al doilea antet care conține adresa MAC ale calculatorului-sursă, respectiv a calculatorului-destinație. Pachetul se transformă astfel într-un cadru (frame)

Fig. 2.1(b) Structura unui cadru Ethernet

există mai multe tipuri de cadre (Ethernet, FDDI, etc.) care circulă prin mediul de transmisie sub formă de șiruri de biți

odată ajunse la calculatorul-destinație, șirurile de biți suferă procesul invers de transformare (se detașează antetele, segmentele sunt reasamblate, se verifică integritatea, numărul și sunt aduse la forma la care pot fi citite de utilizator).

Procesul de împachetare a datelor se numește încapsulare, iar procesul invers se numește decapsulare. De reținut este faptul că în timpul încapsulării, datele propriu-zise rămân intacte.

Modelul OSI cuprinde șapte niveluri. Principiile care stau la baza acestora sunt următoarele:

un nivel trebuie creat doar atunci când este nevoie de el;

numărul nivelurilor trebuie să fie suficient de mare pentru a nu fi nevoie să se introducă functii diferite;

trebuie să fie suficient de mic pentru ca arhitectura să rămână funcțională;

funcția fiecărui nivel trebuie aleasă conform protocoalelor standardizate pe plan internațional;

fiecare nivel trebuie să îndeplinească un rol bine definit;

delimitarea nivelurilor trebuie să minimizeze fluxul de informații prin interfețe.

Figura 2.1(c) Transmisia datelor conform modelului OSI.

Nivelul fizic

Primul nivel, definește proprietățile mediului fizic utilizat pentru realizarea unei conexiuni de rețea și se ocupă de transmiterea biților printr-un canal de comunicație. Proiectarea trebuie să garanteze că atunci când unul din capete trimite un bit, acesta e receptionat la capatul celălalt al retelei având aceeasi valoare și nu alta. Eventualele probleme care pot apărea se referă la tensiunea care trebuie folosită pentru reprezentarea valorii binare 1 sau 0, dacă modul de transmitere al datelor se face simultan, modul de stabilire a conexiunii și cum se termina aceasta cand transmisia s-a efectuat cu succes.

Conexiunea fizică poate fi de tip punct-la-punct (între două puncte) sau multipunct (între mai multe puncte) și poate consta din transmisii semiduplex sau full-duplex. Modalitatea de transmitere a bitilor in cadrul retelei poate fi in serie sau in paralel. Nivelului fizic definește tipul cablului folosit, tensiunile ce circulă prin acesta, la ce distanță pot fi transmise datele etc. De exemplu: o cartelă de interfață cu rețeaua (NIC), face parte din nivelul fizic.

Nivelul legătură de date

Este nivelul este responsabil cu transmiterea corectă și sigură a datelor printr-o legătură fizică existentă, între două puncte conectate direct, preocupându-se în același timp și de controlul fluxului fizic (flow control), dar și de detecția și anunțarea erorilor. Elementele de date transportate de nivelul legătură de date se numesc cadre.

De regulă, stratul legătură de date este împărțit în două substraturi, denumite controlul legăturii logice (LLC) și controlul accesului media (MAC). Substratul MAC controlează modul în care un computer din rețea obține accesul la date și permisiunea de a le transmite. Substratul LLC verifică sincronizarea cadrelor și fluxul de date și realizează verificarea pentru detectarea erorilor.

Principala problemă care apare la acest nivel (cât și la majoritatea nivelurilor superioare) este evitarea inundării unui receptor lent cu datele transmise de un emițător rapid. Astfel se folosesc mecanisme de reglare a traficului care să permită emițătorului să afle cât spațiu tampon deține receptorul la momentul transmiterii. Controlul traficului și tratarea erorilor sunt deseori integrate. Rețelele cu difuzare determină în nivelul legătură de date o problemă suplimentară: cum să fie controlat accesul la canalul partajat. De această problemă se ocupă un subnivel special al nivelului legătură de date și anume subnivelul de control al accesului la mediu.

Nivelul rețea

Nivelul rețea, definește modul în care pachetele de date ajung dintr-un punct al rețelei în altul și ce anume este inclus în fiecare pachet. Transferul se execută cu ajutorul diferitelor protocoale, precum Internet Protocol (IP) sau Internet Protocol Exchange (IPX) care conțin informațiile de rutare ale sursei și destinației.

Nivelul rețea este foarte important când conexiunea de rețea trece prin unul sau mai multe rutere, care sunt dispozitive hardware ce examinează fiecare pachet și, pe baza adreselor sursă și destinație ale acestora, trimit pachetele spre destinația adecvată. Într-o rețea complexă, precum Internetul, un pachet poate trece prin mai multe rutere înainte să ajungă la destinție, în timp ce într-o rețea LAN, s-ar putea ca un pachet să nu treacă prin nici un ruter pentru a ajunge la destinație.

Eventuale probleme pot apărea când un pachet trebuie să călătorească dintr-o rețea în alta ca să ajungă la destinație. Modul de adresare folosit de a doua rețea poate să difere de cel pentru prima.

A doua rețea poate chiar să nu accepte deloc pachetul pentru că este prea mare. De asemenea, protocoalele pot fi diferite și așa mai departe. Rezolvarea acestor probleme este sarcina nivelului rețea. În rețelele cu difuzare, problema dirijării este simplă, astfel că nivelul rețea este deseori subțire sau chiar nu există deloc.

Nivelul transport

Nivelul transport este responsabil cu problemele legate de controlul fluxului de date, siguranța acestora și corecția erorilor. El este proiectat astfel încât sã permită conversații între entitățile pereche din gazdele sursă și destinație. Astfel au fost definite două protocoale:

TCP (Trasmission Control Protocol)

Este un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeți trimiși de pe mașina sursă să ajungă fără erori pe altă masină din rețea. Acest protocol fragmentează fluxul de octeți în mesaje discrete și pasează fiecare mesaj nivelului internet. TCP tratează totodată controlul fluxului pentru a se asigura că un emitător rapid nu inundă un receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze.

UDP (User Datagram Protocol)

Este un protocol nesigur, fãrã conexiuni, destinat aplicatiilor care doresc sã utilizeze propria lor secvențiere și control al fluxului. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru interogări rapide client-server și pentru aplicații în care comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu acuratețe, asa cum sunt aplicațiile de transmisie vocii sau a imaginilor video.

Nivelul transport determină ce tip de serviciu să furnizeze nivelului sesiune și, în final, utilizatorilor rețelei. Cel mai obișnuit tip de conexiune transport este un canal punct-la-punct fără erori care furnizează octeții în ordinea în care au fost trimiși. Alte tipuri de servicii de transport sunt transportul mesajelor individuale – fără nici o garanție în privința ordinii de livrare – și difuzarea mesajelor către destinații multiple. Tipul serviciului se determină când se stabilește conexiunea.

Nivelul sesiune

Stratul de sesiune definește conexiunea de la calculatorul unui utilizator la serverul de rețea, sau de la un calculator dintr-o rețea la un calculator corespondent acestuia din aceiași rețea. Aceste conexiuni virtuale sunt cunoscute sub numele de sesiuni. Sesiunile oferă diverse servicii, incluzând controlul dialogului, prevenirea situației în care două entități încearcă aceeași operație critică în același timp și introducerea de puncte de control pe parcursul transmisiilor lungi, astfel încât, în cazul unui eșec, acestea să poată fi reluate de unde rămăseseră.

Nivelul prezentare

Spre deosebire de nivelurile inferioare, care se ocupă numai de transferul biților dintr-un loc în altul, nivelul prezentare se ocupă de sintaxa și semantica informațiilor transmise. Acesta preia datele furnizate de la nivelurile inferioare și le modifică astfel încât acestea să poată fi prezentate sistemului. Funcțiile care se desfășoară pot include comprimarea și decomprimarea datelor, precum și criptarea și decriptarea acestora.

Nivelul aplicație

Nivelul aplicatie se referã la protocoalele de nivel înalt folosite de majoritatea aplicatiilor, precum TELNET, FTP (File Transfer Protocol) sau SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Alte protocoale de nivel aplicație sunt DNS (Domain Name System), NNTP (Network News Transfer Protocol) sau HTTP (Hypertext Transfer Protocol). În majoritatea implementărilor, nivelul aplicație tratează nivelurile inferioare ca o "cutie neagră" care oferă o infrastructură sigură de comunicații, desi majoritatea aplicațiilor cunosc adresa IP sau portul folosit.

Nivelul aplicație are rolul de "fereastra" între utilizatori, aceștia fiind reprezentați de entitățile aplicație (programele). El nu comunică cu aplicațiile ci controlează mediul în care se execută acestea, punându-le la dispoziție servicii de comunicație. Printre functiile nivelului aplicatie se afla:

– identificarea partenerilor de comunicație, determinarea disponibilității acestora și autentificarea lor;

– sincronizarea aplicațiilor și selectarea modului de dialog;

– stabilirea responsabilităților pentru tratarea erorilor;

– identificarea constrângerilor asupra reprezentării datelor;

– transferul informației.

2.2 Dispozitivele unei rețele de calculatoare

Echipamentele conectate direct la rețea sunt împărțite in două categorii: dispozitive care apartin utilizatorului final (end-user) si dispozitivele retelei.

Dispozitivele end-user (calculatoare, imprimante, sau orice alt dispozitiv folosit de acesta) denumite si gazde sau hosts, figura 2.2(a) ajuta utilizatorul sa poata crea sau obtine informatii. Legatura fizica dintre gazda si mediul retelei se realizeaza cu ajutorul placii de retea (Network Interface Card) figura 2.2(b).

O placa de retea este o placa cu circuite integrate care, fie se conecteaza intr-un slot pe placa de baza a calculatorului, fie este integrata direct de catre producator. Fiecare placa are un MAC (Media Acces Control) care este unic si are rolul de a controla comunicatiile de date dintre gazdele retelei.

Dispozitivele retelei sunt folosite pentru extinderea/concentrarea conexiunilor de cabluri, convertirea datelor si mod special pentru administrarea traficului de date din retea.

Hub-ul este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi (intrări) necesar pentru interconectarea prin cabluri UTP a calculatoarelor dintr-o rețea (host-uri). Hub-ul amplifică semnalul primit de la un host și îl distribuie către toate celelalte calculatoare. Într-o rețea existentă pot fi adăugate noi host-uri prin conectarea fizică a acestora cu cabluri UTP la hub-ul existent. Există hub-uri cu 4, 8, 16 sau 24 de intrări. Hub-urile pot fi montate în cascadă pentru a obține extinderea unei rețele existente.

Switch-ul este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi care filtrează și expediază pachete de date între segmentele rețelei. Operează pe nivelele 2 și uneori 3 ale modelului de referință OSI și suportă orice protocol de transfer de date.

Principiul de funcționare a switch-ului are la bază mecanismul store-and-forward. Pentru aceasta, fiecare switch întreține o tabelă de redirecționare compusă din adrese MAC și numere de porturi (căi de acces). Pentru un anumit port, care definește un domeniu de coliziune distinct, switch-ul memorează adresele MAC ale stațiilor din domeniul respectiv (conectate la acel port). Termenul de valabilitate al intrărilor din această tabelă este dat de un parametru numit age (vârsta), care stabilește cât timp sunt reținute în buffer-e (zone tampon de stocare intermediară de date) adresele MAC ale stațiilor care nu generează și nu primesc trafic. Prin urmare, valoarea acestui parametru poate influența performanțele unei rețele: dacă are valori prea mici, stațiile care generează puțin trafic vor fi mai greu de găsit în rețea de către alte echipamente, iar dacă valoarea parametrului este prea mare, există riscul ocupării buffer-elor și al blocării echipamentului. După recepția de date este analizată adresa MAC de destinație și este căutată în tabela de redirecționare. Prin acest mecanism switch-ul identifică interfața prin care este disponibilă stația de destinație și direcționează datele printr-un canal de comunicație virtual, complet separat de traficul generat de celelalte interfețe. Astfel se reduce numărul coliziunilor, ceea ce conduce la creșterea benzii de transfer si la optimizarea modului de utilizare a canalului de comunicație.

Router-ul este un dispozitiv, sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator, care determină care este următorul punct din rețea către care se expediază un pachet de date în drum spre destinația sa finală. Router-ul este conectat la cel puțin două rețele (în punctul în care o rețea comunica cu cealaltă, adică în gateway). Decizia asupra direcției în care se trimite fiecare pachet de date se bazează pe determinarea stării rețelelor la care este conectat.

Router-ul creează și/sau stochează un tabel al rutelor disponibile, cu informații despre starea lor utilizandu-l împreună cu algoritmii de determinare a distanței și costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru pachetul dat. De obicei, un pachet parcurge un număr de puncte de rețea cu router-e înainte de a ajunge la destinație. Rutarea este o operație asociată cu nivelul 3 din standardul OSI (Open Systems Interconnection), nivelul rețea.

Router-ul utilizează pachete tip „header” (antet), o tabelă de adrese pentru a determina locația în care să direcționeze datele și un protocol (de exemplu ICMP – Internet Control Message Protocol) pentru a comunica și a determina calea optimă între două host-uri din rețea. Router-ul nu identifică tipul și conținutul datelor transmise.

ICMP este o extensie a potocolului IP (Internet Protocol) care conține mesaje de eroare, control, informații. De exemplu, comanda „ping” utilizează ICMP pentru a testa conexiunea între două sisteme.

Figura 2.2(b). Conectarea mai multor host-uri la un router

Capitolul 3

3.1 Introducere în domeniul rețelelor locale

Rețetele locale (rețetele LAN) transmit și recepționează date de transmisie la viteze mult mai mari decât cele care pot fi realizate printr-o linie telefonică. Însă, distanțele de transmisie sunt mult mai limitate, adesea la câteva zeci sau sute de metri, dacă nu sunt folosite tehnici scumpe de transmisie la distanțe mari, cum sunt: Ethernet-ul pentru distanțe mari sau multiplexarea prin divizarea lungimii de undă. Datorită limitărilor de distanță, rețetele LAN se află pe arii relativ restrânse, cum ar fi o rețea personală de apartament. Rețetele LAN sunt utilizate pentru conectarea computerelor personale și a stațiilor de rețea, pentru conectarea routerelor la Internet sau pentru conectarea altor dispozitive de rețea așa cum se arată in figura 3.1.

Figura 3.1. O interconectare bazată pe o rețea LAN

Utilizatorii conectați prin intermediul unei rețele LAN pot conversa online, pot partaja fișiere sau accesul la Internet și imprimantă. Alternativa la o rețea LAN este ca fiecare utilizator să aibă o imprimantă proprie și acces separat la Internet.

Caracteristici ce diferențiază între ele rețetele LAN:

Rețelele LAN pot fi configurate în diverse topologii (ordinea dispozitivelor din rețea). De exemplu, dispozitivele pot fi aranjate într-un inel, în care fiecare computer este o verigă din lanț, sau pot fi aranjate într-o stea, în care fiecare computer este o conectat la același dispozitiv central.

Rețelele LAN se conformează unor protocoale diferite, care constituie regulile și specificațiile pentru transmiterea și recepționarea datelor.

Rețelele LAN au dispozitivele de rețea conectate prin intermediul unor medii diferite. De exemplu în cadrul rețelelor LAN, mediile prin care sunt trimise semnalele între dispozitive sunt următoarele: cablul cu perechi de fire răsucite, cablul coaxial, cablul cu fibre optice și mediul aerian.

Câteva rețele LAN mici pot fi conectate împreună pentru a crea o singură rețea LAN mai mare, care să acopere o cladire. Dacă rețelele LAN se găsesc în sedii aflate în mai multe locuri din țară, aceste rețele locale pot fi conectate între ele prin intermediul legăturilor puse la dispoziție de către un furnizor de servicii de rețea pentru a se crea o rețea extinsă (o rețea WAN).

O comparație între rețelele LAN și rețelele WAN

O rețea locală (LAN) este o rețea restrânsă la o arie geografică locală, cum este o clădire, un mic sediu dintr-o clădire comercială sau chiar o rețea de apartament. Așa cum se prezintă în figura 3.1, rețelele LAN vă permit să partajați resurse, cum ar fi accesul la Internet sau tiparirea pe o imprimantă laser, cu alți utilizatori din aceeași rețea.

În schimb, rețelele WAN acoperă o arie geografică mult mai mare decît rețelele LAN așa cum se arată în figura 3.2. De multe ori rețelele WAN sunt folosite pentru a conecta rețelele LAN printr-o rețea publică. Pentru a crea o rețea WAN, rețelele LAN pot fi conectate și prin intermediul liniilor închiriate sau al sateliților.

Rețelele WAN acoperă o arie geografică întinsă, cum ar fi mai multe orașe, județe sau chiar țări.

Figura 3.2. Rețea extinsă (WAN)

Modelul OSI aplicat la rețelele LAN și relațiile dintre straturi

Straturile superioare ale modelului Open System Interconnection (OSI), în care se află datele utilizatorului, au nevoie de straturile inferioare, așa cum un tren are nevoie de șine pentru a putea parcurge distanța de la punctul A la punctul B. Aceste straturi inferioare (fizic, legătură de date și rețea) sunt cele care furnizează șinele pentru datele utilizatorului. Acestea permit datelor să circule prin rețea, așa cum se întâmplă atunci când se transmit mesaje e-mail sau se navighează pe Internet.

Stratul 1 – stratul fizic

Stratul fizic transferă șirul de biți (semnalul), de la un punct la altul prin intermediul unui mediu purtător, cum este cablul de rețea, care începe de la emițător și se termină la receptor. Semnalul poate fi un impuls electric, atunci când este transmis printr-un cablu cu fire de cupru, un semnal luminos, atunci când este transmis printr-un cablaj cu fibră optică, sau un semnal radio, atunci când este purtat prin aer.

Stratul fizic are următoarele componente:

Semnalul – datele care sunt transmise în formă de biți sunt convertiți în impulsuri electrice, semnale radio sau pulsuri de lumină;

Hardware-ul – un emișător, un receptor, un repetor, un distribuitor

Mediul – cabluri coaxiale, cabluri cu fibră optică sau cabluri cu perechi răsucite din fire de cupru și aerul pentru semnalele transmise fără fir

În domeniul rețelelor LAN, componentele stratului fizic sunt placa sau interfața de rețea din calculator, cablul care conectează calculatorul la rețea și semnalul transmis de placa de rețea prin acest cablu.

Semnalul

Semnalul, care este de tipul adecvat al cablajului respectiv, este informația transmisă prin mediu într-o modalitate electronică sau optică.

Există două tipuri de semnale electronice: analogice și digitale. Semnalele anologice sunt reprezentate ca unde continue, așa cum se arată în figura 3.3.

Figura 3.3. Undă de semnal analogic

Spre deosebire de unda continuă a unui semnal analogic, semnalele digitale constau din semnale măsurate la intervale discrete, sau altfel zis, din unde rectangulare, așa cum se vede în figura 3.4.

Figura 3.4. Undă de semnal digital

Noi percepem lumea într-o manieră analogică, vederea este analogică pentru că percepem variații mici, infinite ale formelor și culorilor. Vorbirea este analogică, pentru că există variații infinite de tonuri și înălțimi care compun sunetele pe care le auzim. Totuși, majoritatea fenomenelor analogice pot fi simulate digital (de exemplu, fotografiile dintr-un ziar). Deși aceste fotografii sunt alcătuite dintr-o multitudine de puncte distincte albe sau negre, atunci când privim o fotografie percepem umbre și linii care par să treacă de la una la alta pentru a alcătui imaginea. Deși reprezentările digitale sunt aproximări ale unor fenomene anologice, acestea sunt utile pentru că sunt relativ ușor de stocat și de manipulat electronic.

Același principiu al informației digitale care este prezentată în format analogic stă la baza compact discurilor (CD-urilor). Muzica există într-un format analogic ca unde sonore în aer, însă aceste sunete sunt apoi transformate într-o formă digitală care este codată pe disc prin reprezentarea cifrelor binare 0 și 1, așa cum se arată în figura 3.4. Atunci când ascultați un compact disc, CD player-ul citește aceste date digitale, convertind, la loc, șirurile de cifre binare 0 și 1 în formă de muzică (vibrații sonore) pe care noi le auzim de la combina muzicală și pe care le percepem ca pe muzică analogică originală.

Hardware-ul

Un emițător este un dispozitiv care transmite un semnal, un receptor este un dispozitiv care recepționează un semnal, iar un repetor este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a copia sau amplifica un semnal pe calea dintre emițător și receptor. Repetoarele sunt folosite în sistemele de transmisiuni pentru a regenera semnalele analogice sau digitale distorsionate ca urmare a pierderilor produse pe parcursul transmisiei. Repetoarele analogice amplifică semnalul, în timp ce repetoarele digitale îl reconstruiesc aducându-l la o calitate apropiată de cea originală. Repetoarele și regeneratoarele pot fi folosite pentru semnale electronice, optice sau pentru semnale transmise fără fir și sunt folosite cel mai des în transmisiunile la mare distanță. Repetoarele sunt utilizate pentru a lega două rețele LAN de același tip, cum ar fi două rețele LAN Ethernet.

Mediul

Mediul de rețea furnizează legătura fizică dintre emițător și receptor. Aerul este mediul utilizat pentru comunicațiile fără fir, iar cablurile constituie mediul pentru transmisiile prin fir. Cele trei tipuri de cabluri de rețea utilizate astăzi sunt următoarele:

Cablul cu perechi de fire răsucite, ilustrat în figura 3.5, este produs în două variante: cablul neecranat cu perechi răsucite și cablul ecranat cu perechi răsucite.

Figura 3.5. Cablu cu perechi de fire răsucite

Cablul coaxial, ilustrat în figura 3.6, este un tip de cablu purtător de impulsuri electrice care este format dintr-o parte centrală din cupru îmbrăcată într-o izolație și apoi într-un scut de împământare format din fire metalice împletite.

Figura 3.6. Cablu coaxial

Cablul cu fibră optică este un tip de cablu care utilizează fire de sticlă sau de plastic pentru transmisiile datelor. Așa cum se prezintă în figura 3.7, cablul cu fibră optică este format dintr-un mănunchi de fire de sticlă, fiecare dintre acestea transmițând mesajele prin intermediul undelor de lumină. Aceste fire de sticlă sunt îmbrăcate într-o armătură, apoi într-un înveliș protector, sunt rigidizate prin niște fibre de întărire și, mai departe, sunt imbrăcate în cămașa cablului.

Figura 3.7. Cablu cu fibră optică

Stratul 2 – stratul legătură de date

Aceste semnale transportă datele utilizatorului sub formă de cadre. Cadrele se află la nivelul stratului 2 și transportă datele prin rețea. Topologia rețelei este cea care determină între ce dispozitive se poate face schimbul de cadre. Fiecare topologie servește scopului său propiu, iar acest scop este cel care determină ce fel de topologie este potrivită.

Figura 3.8. Topologii LAN și WAN

Cadrele

Cadrele transportă datele prin rețea și sunt formate din trei părți: antetul, sarcina utilă și trailerul. Aceste cadre sunt cele care poartă datele utilizatorului. Cadrele legătură de date conțin adrese de destinație care specifică unde trebuie să ajungă acestea.

Antetul semnifică începutul cadrului și poartă informațiile referitoare la adresa sursă și adresa de destinație care aparțin de stratul 2.

Sarcina utilă poartă datele primite de la stratul 3, cum sunt pachetele din stratul rețea care conțin datele utilizatorului.

Trailerul semnifică sfârșitul cadrului și poartă informațiile referitoare la detectarea erorilor sub forma verificării ciclice redundante.

Cele trei componente formează un cadru complet.

Hardware-ul

Așa cum un distribuitor este un repetor multiport, o punte este un distribuitor multiport. Punțile conectează două rețele LAN sau două segmente din aceeași rețea LAN care utilizează același protocol, cum ar fi Ethernet. Punțile învață din experiență proprie, construiesc și actualizează tabele cu adresele nodurilor din rețea, numite tabele pentru controlul accesului la mediu sau tabele MAC (Media Acces Control). Prin monitorizarea rețelei, punțile învață care gazde aparțin fiecărui segment de rețea și construiesc un tabel folosind adresele MAC sursă ale cadrelor, pe măsură ce acestea ajung la punțile respective.

Stratul 3 și straturile superioare

Topologia logică a stratului 3 (rețea) se poate realiza pe baza topologiei logice a stratului 2 (legătură de date) și pe baza topologiei fizice a stratului 1 (fizic), aflate ambele sub acestea. Un pachet de date are o adresă de plecare și una de sosire.

Pachetele

Pentru că pachetele și cadrele funcționează în straturi diferite (stratul 3 și respectiv stratul 2), acestea implică aspecte diferite ale rețelei.

Pachetele sunt afectate de topologia logică și fizică a straturilor de sub stratul 3, doar atunci când calea de transmisie nu reușește să transmită din cauza unei întreruperi a căii.

Hardware-ul

Distribuitoarele și repetoarele se găsesc în stratul 1, punțile și comutatoarele în stratul 2, iar routerele în stratul 3. Un router este un dispozitiv de rețea care recepționează și apoi retransmite pachete de date prin rețea. Un router conectează două sau mai multe rețele; adesea sunt rețele WAN, dar routerele pot fi folosite și pentru a conecta două sau mai multe rețele LAN.

Routerele funcționează în stratul 3 al modelului OSI pentru a examina antetul fiecărui pachet. Pe baza antetului, routerul decide calea pe care trebuie retransmis pachetul. Routerele determină traseele pentru pachete pe baza tabelelor de direcționare.

Rețele LAN Ethernet

Cea mai larg răspândită metodă de acces utilizată pentru rețelele locale este cea definită de standardul 802.3 al IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers). Ethernet a devenit atât de popular încât majoritatea calculatoarelor Apple și multe PC-uri sunt livrate cu porturi Ethernet 10/100. Aceste porturi vă permit nu numai să creați o mică rețea dar și să vă conectați la Internet prin intermediul unei linii digitale sau prin intermediul unui modem pentru cablu, care necesită o conexiune Ethernet.

Ethernet este adesea un mediu LAN partajat, ceea ce înseamnă că fiecare stație din segmentul respectiv de rețea utilizează numai o parte din lărgimea de bandă totală. Într-o rețea Ethernet partajată, fiecare dispozitiv trebuie să concureze pentru lărgimea de bandă a rețelei folosind mecanismul accesului multiplu cu sesizarea semnalului purtător și detectarea coliziunii.

Rețelele LAN Ethernet folosesc adrese pentru controlul accesului la mediu (MAC), pentru a determina modul în care se deplasează traficul între segmentele de rețea. Distribuitoarele Ethernet, definite în stratul fizic (stratul 1) al modelului Open System Interconnection (OSI), repetă doar semnalul fizic; distribuitorul nu citește adresa sursă sau adresa de destinație. Punțile și comutatoarele Ethernet utilizează adresa MAC sursă și adresa MAC de destinație, definite de către stratul legătură de date OSI (stratul 2), pentru a construi un tabel de interfață și pentru a determina care este segmentul care va recepționa cadrul respectiv. Routerele utilizează adresele de rețea, care se află la nivelul stratului rețea OSI (stratul 3) pentru a construi un tabel de direcționare.

Accesul multiplu cu sesizarea semnalului purtător și detectarea coliziunii

Rețelele locale de calculatoare sunt în general rețele cu canal de difuzare. Problema principală a acestor tipuri de rețele, o constitue determinarea stației care va avea acces la mediul de comunicație în cazul în care există mai multe cereri de acces. În concluzie, aceste rețele pot fi caracterizate prin necesitatea alocării unei resurse unice (canalul de comunicație) la o multitudine de utilizatori (statiile din rețea), dupa cum se poate vedea in figură.

Figura 3.9. Modelul general al Rețelelor cu canal de difuzare.

Pentru a rezolva această problemă, s-au dezvoltat mai multe tipuri de protocoale. In continuare vom descrie unul din cele mai cunoscute si utilizate protocoale, protocolul CSMA/CD. Acest protocol a fost implementat de firma XEROX in cadrul propriei rețele de calculatoare, denumita Ethernet si constitue baza elaborării standardului IEEE 802.3. Protocolul CSMA/CD a fost dezvoltat plecând de la protocoalele ALOHA în scopul cresterii eficienței utilizării canalului de comunicație și cunoaște mai multe faze. În continuare vom prezenta aceste faze împreună cu performanțele și neajunsurile fiecăreia.

Persistent si nonpersistent CSMA

Protocoalele în care stațiile ascultă linia pentru a detecta semnalul purtător si după aceea transmit, sunt denumite protocoale cu detecție de purtătoare (Carrier Sense Protocols).

Primul protocol cu detecție de purtătoare este 1-persistent CSMA (Carrier Sense Multiple Access). Când o stație are date de transmis, ascultă întâi linia să vadă dacă altcineva transmite în acel moment. Când canalul este ocupat, stația asteaptă pâna când el devine liber. Când stația detectează canalul liber, transmite cadrul. Dacă apare o coliziune, stația asteaptă o perioada de timp aleatoare si reia procedeul. Protocolul se numeste 1-persistent deoarece stația transmite cu probabilitatea 1 ori de câte ori găsește canalul liber.

Timpul de propagare are o influență importantă asupra performanțelor protocolului, ducând la cresterea numărului de coliziuni. Există posibilitatea ca imediat dupa ce o stație a început să transmită date pe linie, o a doua stație să dorească, de asemenea, să transmită date și pentru aceasta începe să testeze când canalul este liber. Dacă semnalul de la prima stație nu a ajuns la cea de-a doua, această din urma va considera canalul liber și va începe astfel să transmită ceea ce va duce mai târziu la o coliziune. Cu cât timpul de propagare este mai mare, cu atât efectul este mai pronunțat, performanțele protocolului scăzând simțitor. Chiar dacă timpul de propagare este zero, coliziunile tot apar. Dacă două stații doresc să transmită date pe canal și acesta este ocupat de o a treia stație, atunci primele două stații așteaptă pâna când cea de-a treia își încheie transmisia și apoi transmit amândouă simultan dând nastere unei coliziuni.

Al doilea protocol cu detecție de purtatoare este nonpersistent CSMA. Înainte de a transmite, stația testează canalul. Dacă nimeni altcineva nu transmite, stația îsi începe transmisia. Altfel, când canalul este ocupat, stația nu testează încontinuu canalul pâna când detecteaza sfârșitul transmisiei curente ci asteaptă o perioadă de timp aleatoare și apoi reia algoritmul. În caz de coliziune, se aplică același algoritm ca mai sus. Intuitiv, acest algoritm ar trebui să ducă la o mai bună utilizare a canalului și la timpi de așteptare, pentru transmisia unui cadru, mai mari decât în cazul protocolului 1-persistent CSMA.

Ultimul protocol din această categorie este protocolul p-persistent CSMA. Acest protocol se poate folosi pentru canale la care timpul este împărțit în intervale discrete denumite slot-uri. Transmisia unui cadru începe întotdeauna la începutul unui slot. Când o stație are date de transmis, testează canalul. Dacă canalul este liber, stația transmite datele cu probabilitatea p. Ea amână transmisia cu probabilitatea q=1-p până la urmatorul slot. Dacă acel slot este de asemenea liber, stația va transmite său va amâna transmisia din nou cu probabilitațile p si q. Acest proces se repetă până când cadrul a fost transmis sau altă stație a început să transmită. Dacă o altă stație a început să transmită, stația inițială se comportă ca și când ar fi apărut o coliziune (asteaptă o perioadă de timp aleatoare si reia algoritmul). Dacă stația găsește inițial canalul ocupat, ea asteaptă până la urmatorul slot și aplică același algoritm.

Figura 3.10. Graficul cu utilizarea canalului în funcție de încarcare pentru diferite protocoale de acces la mediul de comunicație.

O altă îmbunătățire a protocoalelor prezentate mai sus, se poate realiza prin încetarea transmisiei de către stații, imediat ce au detectat o coliziune. Cu alte cuvinte, dacă două stații găsesc canalul liber si încep să transmită simultan, vor detecta amândouă coliziunea aproape imediat. Decât să-și continue transmisiile până la terminarea cadrelor, care se pierd oricum, stațiile ar trebui să-și oprească brusc transmisiile imediat ce au detectat coliziunea. Aceasta duce la economisirea de timp pentru stații și la o mai bună utilizare a canalului. Acest protocol este un protocol CSMA cu detecția coliziunii (Collision Detection) si este larg utilizat în LAN-uri.

Standardul IEEE 802.3 are la bază protocolul 1-persistent CSMA/CD. Dacă o stație dorește să transmită date, ascultă mai întâi canalul de comunicație. Dacă acesta este ocupat, stația asteaptă până când devine liber, altfel transmite imediat. Dacă două sau mai multe stații încep să transmită simultan, vor apărea coliziuni. Orice stație care detectează o coliziune în timp ce transmite, îsi încetează transmisia, generează un semnal de zgomot pentru a avertiza celelalte stații și apoi asteaptă un interval de timp aleator înainte de a repeta întregul algoritm. Determinarea intervalului aleator de timp se face dupa algoritmul binary exponential backoff. După o coliziune, timpul este împarțit în intervale discrete demunite slot-uri a căror durată este egală cu de doua ori timpul de propagare a semnalului între stațiile cele mai îndepărtate din rețea. Această valoare este impusă de urmatoarea situație limită.

Să presupunem ca la momentul, stația aflată într-un capat al rețelei, începe să transmită. Cu puțin timp înainte ca semnalul să ajunga la celălalt capăt al rețelei, stația aflată aici începe de asemenea să transmită. Este clar că ultima stație va detecta imediat coliziunea și își va înceta transmisia dar zgomotul produs de coliziune va ajunge la prima stație abia dupa 2, după ce aceasta a început să transmită. Algoritmul binary exponențial backoff este urmatorul: dupa i coliziuni consecutive se alege un număr aleator între 0 si 2i-1 și se va aștepta un număr de slot-uri egal cu numărul ales. De exemplu, dupa 10 coliziuni succesive, o stație asteaptă maxim 1023 de slot-uri. Totusi, standardul prevede ca după 16 coliziuni succesive, controller-ul de rețea să înceteze algoritmul și să raporteze defecțiunea nivelelor superioare de arhitectura ISO/OSI. Acest algoritm a fost ales pentru a adapta în mod dinamic numărul stațiilor ce încearcă să transmită după o coliziune în scopul scăderii numărului de coliziuni.

Caracteristica principală a protocolului CSMA/CD este aceea că transferul datelor se face foarte rapid atâta timp cât traficul nu este foarte mare, deoarece o stație poate transmite date ori de câte ori canalul de comunicație este liber. La încărcări mari ale rețelei, numărul de coliziuni crește și intervalul de timp necesar pentru tratarea coliziunilor și retransmisie face ca performantele rețelei să scadă. Prin tehnica CSMA/CD se poate utiliza pâna la 90% din capacitatea canalului. Totusi, în implementările practice, se recomandă segmentarea rețelei prin bridge-uri și router-e la încărcări permanente ale rețelei mai mari de 40-50%.

Capitolul 4

Proiectarea, realizarea și administrarea unei rețele locale

Proiectarea rețelei de calculatoare

Ținând cont de faptul ca se dorește o împărtire pe departamente, trebuie văzut cum se poate face această împărțire. Se vor folosi două switch-uri si nouă interfete fast-ethernet corespunzând fiecãrui calculator. Un LAN tipic este configurat conform infrastructurii fizice la care este conectat. Utilizatorii sunt grupați în funcție de locația fizică si switch-ul la care ei sunt conectați.

O tehnică eficientă împotriva accesului neautorizat este segmentarea rețelei în multiple grupuri de broadcast care permit administratorului de rețea să:

Restricționeze numărul de utilizatori într-un grup

Prevină un alt utilizator să se alăture grupului fără aprobare

Să configureze porturile nefolosite ca fiind “default”

În cazul acestei soluții nu mai este nevoie decat de două switch-uri (cate un switch pe fiecare etaj) performanțe cu cel putin 8 de porturi dacă repartiția PC-urilor pe cele două etaje este 5-5 și nouă interfețe de rețea instalate în toate cele nouă calculatoare de tip desktop.

După realizarea conexiunii fizice a rețelei aceasta trebuie configurată. Configurarea PC-urilor (hosturilor) se poate face alocând static adresele IP, care are dezavantajul că trebuie ținută o evidență a adreselor deja alocate PC-urilor din rețea și la mutarea unui PC la alt departament trebuie schimbată adresa cu care acesta a fost configurat.

Prezentarea soluției alese

Calculatoarele sunt localizate pe departamente astfel:

Managerii: 2 calculatoare de tipurile PC1 si PC3 ;

Departamentul Contabilitate 1 calculator PC2 ;

Departamentul Marketing 1 calculator PC2 ;

Departamentul Relații Clienți 1 calculator PC2 ;

Departamentul IT 5 calculatoare de tip PC1 .

Calculatoarele sunt amplasate într-o clãdire cu douã etaje, câte cinci calculatoare pe fiecare etaj. La etajul clãdirii au fost instalate: routerul și un switch care conectează calculatoarele aparținând departamentelor Marketing, Relații Clienți și Contabilitate calculatorul Directorului și cel al Managerului. La parter a fost instalat un switch care conectează calculatoarele aparținand departamentului IT, apoi acest switch este conectat la router-ul de la etaj.

Alocarea adreselor IP

Schema rețelei nou instalate

Prezentarea echipamentelor hardware ce vor fi folosite

Se vor folosi produse ale producatorului 3com. Dintre acestea, corespund cerințelor soluției alese switch-urile din seria 3com OfficeConnect Dual Speed, interfețele de rețea 3com 10/100 Managed PCI și router-ul 3com OfficeConnect Secure 3CR860 .

Interfață rețea :

Specificații tehnice interfațã rețea 3com 10/100 Managed

Switch-ul :

Specificații tehnice switch 3com OfficeConnect Dual Speed

Router-ul :

Specificații tehnice router OfficeConnect Secure

Cleștele de sertizat:

Cablu UTP:

Costurile implementării rețelei

Datorită produselor de calitate ale firmei 3com si capacității noi rețele, durata de răspuns la accesare unei resurse de pe rețea (imprimanta, e-mail, bază de date) poate fi minimă, aproape instantanee.

Se vor folosi produse ale firmei 3com. Dintre acestea, corespund soluției alese interfețele de rețea 3com 10/100 Managed, switchu-rile OfficeConnect DualSpeed și routerul OfficeConnect Secure. Pentru implementare avem nevoie de noua plãci de rețea, douã switch-uri si un router.

De asemenea mai este nevoie de cablu. Este nevoie de ~ 200 de metri cablu pentru a ajunge la toate computerele. Prețul unui metru de cablu este de 0,7 RON, deci în total cablul necesar pentru întreaga rețea este de 140 RON. Sunt necesare și 9*2 mufe RJ-45 pentru legătura dintre computere, switch-uri și router, în total 18 mufe. Prețul unei mufe este 0,5 RON, deci foarte mic, vom achiziționa 25 de mufe în cazul în care vor exista greșeli de mufare să existe o rezervă. Prețul total al mufelor RJ-45 va fi 12,5 RON. Pentru protejarea împotriva virușilor de pe internet se va achiziționa și un pachet antivirus Symantec (Norton Antivirus).

Tabel cu costurile totale ale echipamentelor de rețea

Servicii în rețea

Conectarea PC-urilor într-o rețea aduce mai multe avantaje, cele mai importante pentru o firma fiind:

partajarea fișierelor (File Sharing)

partajarea imprimantelor

conexiunea la internet.

Poșta electronică (e-mail-ul)

Website-ul firmei

Partajarea fisierelor (File Sharing)

O funcție a rețelelor foarte importantă este posibilitatea de a partaja fisierele (file sharing). În noua rețea a S.C. STAMDEL IMPEX sistemele de operare actuale fac ca această facilitate să fie ușor de configurat și odată configurată orice computer din rețea poate face schimb de fișiere cu alt computer din rețea. Când se face o partajare a fișierelor, se poate opta ca doar o parte din ele să poată fi utilizată și de alți utilizatori din rețea, securizând astfel unele documente private.

Partajarea Imprimantelor

Serviciile pentru printare le oferă utilizatorilor rețelei posibilitatea de a partaja imprimanta. Și aici sunt posibile mai multe variante. Se poate folosi un server pentru printare care să se ocupe de sortarea documentelor în ordinea sosirii și în funcție de prioritate, dar această soluție este mai ales pentru companiile mari.

Deoarece noua rețea nu este una de mare dimensiuni, partajarea imprimantei se poate face și cu ajutorul sistemului de operare, nemaifiind necesar un server.

Conexiunea la Internet

În rețeaua STAMDEL IMPEX, serviciul internet este furnizat de unu din cei mai buni Internet Service Provideri din Romania, si anume RCS&RDS (Romanian Data System). În interiorul rețelei, serviciul internet este partajat de către fiecare calculator. Pentru protejarea calculatoarelor împotriva virușilor au fost achiziționate pachete antvirus NortonAntivirus. Calculatoarele mai sunt protejate cu ajutorul Firewall-ului integrat în sistemul Windows XP Service Pack 2 .

Poșta Electronică (E-mail-ul)

Poșta electronică (E-mail-ul) reprezintă unul din cele mai importante servicii într-o rețea de calculatoare. Datele statistice indică faptul că transferul informațiilor prin poșta electronică predomină printre serviciile de transfer de fișiere. Acesta conține trei categorii de entități:

utilizatorul, care poate fi expeditorul sau destinatarul masajelor;

agentul utilizator (AU), cu funcțiile de interfață-utilizator;

agentul de transfer al mesajelor (AGTM), care, împreună cu alți AGTM, alcătuiesc un sistem de transfer al mesajelor.

În rețeaua STAMDEL IMPEX poșta electronică ocupă un loc foarte important deoarece prin aceasta se face comunicarea cu mediul extern (furnizori, clienti). De asemenea poșta electronică poate fi folosită și în interiorul firmei ca modalitate de comunicare între departamente.

Scopul site-ului

Odată cu răspândirea spațiului WWW și cu creșterea enormă a utilizatorilor internetului, s-a simțit nevoia transformării utilizatorilor Web în potențiali clienți. Deoarece vechiul sistem informatic nu acopereă toate problemele legate de oferta promotională, publicitate și oferta de calculatoare, a rezultat necesitatea abordării moderne a acestui compartiment de activitate al firmei, prin crearea unui site web în care toate acestea vor fi prezentate.

Acest website este menit să ajute firma Stamdel Impex S.R.L. să iși prezinte serviciile potențialilor clienți care acceseaza internetul.

Prezentarea site-ului

Site-ul a fost realizat cu Macromedia DreamWaver 8 și s-a folosit un compilator HTML pentru a scrie codul sursa al website-ului. Site-ul este format din șase pagini în care sunt cuprinse diverse domenii de activitate:

Pagina principală

Despre noi

Portofoliu

Ofertă

Contact

Suport

În continuare sunt prezentate zonele principale ale site-ului, descrise mai sus.

Pagina principală

Ca în majoritatea paginilor din acest site, prima pagină este structurată pe trei coloane, în care sunt prezentate stiri din domeniul IT, care sunt actualizate periodic ( în coloana din stanga), diverse date despre activitatea firmei (în coloana din mijloc), oferta promoțională și articolul saptamanii (în coloana din dreapta).

În partea de jos a paginii sunt prezentate logo-urile furnizorilor cu care firma colaborează. Aceste logo-uri sunt în același timp și linkuri catre paginile web ale furnizorilor.

Despre firmă

În această pagină sunt prezentate date despre firmă, dar și ce își propune firma să realizeze. Stamdel Impex este o societate care se ocupă cu cele mai importante domenii de activitate din informatica având o experiență deosebită în realizarea de infrastructuri pentru sisteme integrate, în implementarea de soluții complexe și în distribuția cu valoare adaugata a produselor "high-tech".

Misiunea Stamdel Impex este satisfacerea integrală a cerințelor clienților săi, prin furnizarea promptă de produse si servicii de o calitate excelentă, la prețuri competitive, prin proiectarea sistemelor, aplicațiilor și echipamentelor la un înalt nivel tehnic, prin servicii anterioare și ulterioare vânzării prestate cu maximum de profesionalism.

Protofoliu Clienți

În această zonă a site-ului sunt prezentate siglele clienților cu care S.C STAMDEL IMPEX lucrează. Firma a câștigat în decurs de opt ani de zile, încrederea și respectul clienților săi prin profesionalism și seriozitate. Astfel s-au creeat parteneriate de tradiție între compania noastră și clienți care activează în diferite industrii de pe piața, de la operatori de telefonie mobilă, construcții de masini, asigurări, construcții civile și industriale pană la birouri de consultantă finaciară.

Oferta

Această parte a site-ului se diferențiază de celelalte pagini componente, deoarece conține un submeniu de tip pop-up, unde sunt prezentate produsele si serviciile de consultanță, proiectare, implementare soluții informatice oferite de S.C STAMDEL IMPEX S.R.L.

Submeniul este format din următoarele câmpuri:

Servicii

Componenete

Sisteme

Software

Descarcă oferta

Servicii

Compania ofera servicii de outsourcing, întreținerea rețelelor și servicii de suport tehnic pentru întreaga rețea, de la sistemul rețelei și până la desktop-uri și servere. Ajută la dezvoltarea standardelor de cablare structurată la nivel de firmă, realizează proiecte și în același timp se ocupă de documentația necesară .

Datorită difertielor tehonologii de pe piată, STAMDEL IMPEX oferă consultanță specializată pentru a determina o functionare normală si fără intreruperi ale sistemelor firmelor. STAMDEL IMPEX oferă soluții de comunicații de date (soluții radio, soluții voIP și video conferinta), servicii de intervenție și asigurare mententanță ce presupune verificarea periodică a întregului sistem informatic atat din punct de vedere hardware cat și din punct de vedere software pentru a preîntampina apariția unor eventuale defecțiuni (4-Hour On-site Hardware Service, 24-Hour On-site Hardware Service, Next Business Day On-Site Hardware Service).

Componente si sisteme

În aceste două pagini sunt prezentate ofertele de componente de calculatoare si sisteme desktop (Intel si AMD).

Descarcă oferta

Prin accesarea acestui meniu se poate descărca pe calculatorul personal oferta de componente si servicii în format Excel.

Oferta în format Excel:

Contact

Ținand cont de faptul că este disponibilă și o adresa de e-mail, am introdus în conținutul site-ului o pagina de contact pentru a comunica mai indeaproape cu clienții actuali sau cu potențiali clienți.

Pe coloana din mijloc se găsește o hartă cu localizarea mai ușoară a adresei firmei în cazul în care aceasta nu este cunoscută.

În partea de jos a paginii sunt afișate adresele e-mail pe departamente, pentru un contact mai rapid.

Suport

Deoarece STAMDEL IMPEX oferă diverse servicii de la vanzări de calculatoare până la soluții de comunicații de date, există necesitatea unei pagini de suport unde să se poată oferi consultanță clienților care au probleme cu serviciile care au fost furnizate de STAMDEL IMPEX.

Linkuri coloană stanga

În afara de cele cinci meniuri principale, se mai gasesc în interiorul site-ului și alte linkuri catre diverse pagini. După cum spuneam în pagina principală, se mai gasesc diverse stiri despre ultimele noutati din domeniul IT, care sunt actualizate permanent. Pentru a putea accesa partea de site cu stiri se poate face click pe linkurile din pagina principală.

Știrea 1:

Știrea 2:

Știrea 3:

Linkuri coloană dreapta

În partea dreaptă a majorității ferestrelor se găsesc cateva linkuri:

Primul link în partea de sus a coloanei face același lucru ca și submeniul descarcă oferta din meniul ofertă, adică descarcă pe calculatorul local oferta de componente în format Excel.

Servicii de proiectare și realizare a rețelelor structurate

STAMDEL IMPEX oferă clienților săi servicii profesionale de proiectare și realizare rețele stucturate, cât și servicii de consultanță în ceea ce privește echipametele pasive și active care pot face parte din rețea. De asemenea, putem oferi clienților nostrii service și mentenanță, după implementare, pentru o productivitate cat mai mare. De aceea a fost realizată această pagină cu prețuri care se actualizează permanent .

Condiții de utilizare si politica de confidențialitate

În partea de jos a site-ului se poate găsi și un disclaimer în privința condițiilor de utilizare a site-ului și a politicii de confidențialitate.

Condiții de utilizare:

Politica de confidențialitate:

Concluzii

Tema abordată în această lucrare se înscrie în tendința actuală de integrare în rețea a tuturor sistemelor de calcul din cadrul unei organizații. Performanțele și avantajele tehnologiei de transmisie si prelucrare a informației, conduc la concluzia că rețelele de calculatoare vor constitui principalul sistem de comunicații al viitorului. Încercarea de a integra un sistem informațional, care solicitã cu adevarat resursele rețelei, de multe ori, eșueazã. Unul dintre motivele care poate sta la baza acestui eșec este chiar rețeaua de calculatoare.

Criterii de evaluare

De la inceput s-au cunoscut cerințele hardware ale sistemului informațional, pentru a putea identifica sistemul de operare și capacitatea minimă a calculatoarelor ce vor asigura o funcționare bună a sistemului.

In alegerea tehnicii de calcul, criteriile au fost:

– siguranța in funcționare;

– garanția furnizorului;

– utilizarea dedicată.

Alegerea topologiei și a elementelor de conecticã pentru realizarea fizicã a rețelei au derivat din:

– competența de conectare a tuturor punctelor de lucru indiferent de distanța dintre acestea ;

– restricțiile impuse de elementele de conecticã;

– posibilitãțile reale din teren;

– garantarea unei viteze de transmisie intre punctele de lucru de 100 Mb/s;

– posibilitatea de crestere a fiabilitații rețelei fara un efort financiar deosebit.

– posibilitatea de extindere a rețelei în viitor fara un efort financiar deosebit.

Avantaje

După analizarea criteriilor de evaluare am ales reteaua Ethernet ca soluție pentru interconectarea sistemului specializat cu sistemele de calcul, datorită avantajelor majore ale acestor rețele.

Rețelele Ethernet s-au dovedit a fi viabile, asigurând performanțe ridicate la un preț relativ scăzut, fapt ce a determinat folosirea lor de către foarte multe companii sau organizații. Cel de-al doilea avantaj al acestor rețele este fiabilitatea.

Acest tip de rețea poate fi extins și modificat fără nici o problemă. Un ultim argument în sprijinul rețelelor Ethernet, îl constituie noile realizări în domeniu care au crescut substanțial performanțele acestor rețele. Este vorba de tehnologiile Switched Ethernet, Fast Ethernet ce permit rate de transfer ridicate fără să necesite modificarea substanțială a configurației rețelei.