Scolioza In s Mtrn [306250]

Referat realizat de student: [anonimizat], [anonimizat] 204 A

Facultatea de Științe ale Mișcării Sportului și Sănătății

Specializarea: Kinetoterapie și motricitate specială

CUPRINS

I. Date despre afectiune

I.1. Definiția scoliozei

I.2. Cauzele apariției

I.3. Semne

I.4. Simptome

I.5. Stadii de evoluție

II. Evaluarea pacientului

II.1. Evaluarea clinică (RMN, radiografii)

II.2. Evaluarea funtională (teste funcționale)

III. Diagnostic funcțional

IV. Obiective

V. Conținut

VI. Indicații și recomandări

VII. Rezultate

VIII. Bibliografie

Scolioza în ”S” dorsală dreaptă și lombară stângă

I. Date despre afecțiune

I. 1. Definiție

Scolioza în ”S” este o deficiență a coloanei vertebrale sub forma a [anonimizat]. [anonimizat]. Una din curburi rezultă din nevoia de a compensa echilibrul trunchiului datorită scoliozei simple necorectate la timp (1. Ionel A. Bratu, ”Gimnastica pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice”, București, 1977, pag. 101).

Este caracterizată ca o deviație incomplet reductibilă a rahisului, [anonimizat]. Ulterior apărând importante repercursiuni asupra întregului organism (2. Ing. [anonimizat] a deformațiilor de coloană vertebrală”, Timișoara, 2006, pag. 16).

I. 2. Cauze

Cauzele scoliozelor au fost de multă vreme necunoscute. Cu timpul s-a [anonimizat] (3. [anonimizat], ”Corectarea deficiențelor fizice la copiii de vârstă școlară”, București, 1964, pag. 106).

Pot exista trei cauze de apariție a scoliozei, [anonimizat] o imperfecțiune vertebrală. Scolioza mai poate fi cauzată de o [anonimizat] ([anonimizat]) sau distrofie musculară. O [anonimizat] 80% [anonimizat], determinată de factori necunoscuți. Statistic, 72% dintre cei care suferă de această afecțiune sunt adolescenți de sex feminin. Boala devine vizibilă în perioada de creștere rapidă a pubertății (existând forme infantile și juvenile).

[anonimizat], ca urmare a retracțiilor cicatriceale după intervenții chirurgicale pe torace, a înclinării laterale a bazinului sau a diferenței în lungime a membrelor inferioare. Toate acestea constituind o serie de factori externi ai deficienței.

[anonimizat], [anonimizat], sedentarismul școlar și oboseala. [anonimizat] o [anonimizat]. Și la omul adult contează poziția în care el stă la birou sau în mașina cu care se deplasează. În cazul deplasărilor cu mașina, poziția conducătorului la volan are o mare importanță pentru coloană, ea fiind supusă solicitărilor din ce în ce mai mari în autobuz, camion și tractor, la care amortizarea este mai proastă (4. Dumitru Dumitru, ”Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale”, București, 1984, pag. 35).

I. 3. Semne

Scolioza în ”S” dorsală dreaptă și lombară stângă este depistată atunci când apar asimetriile umerilor sau ale bazinului și depărtarea omoplatului de torace în partea scoliozei, un alt semn poate fi considerat omoplatul mai proeminent decât celălalt, linia taliei poate fi plată pe o parte sau coastele mai ridicate, capul nu este centrat pe corp iar gâtul este ușor înclinat spre dreapta, pozitia coatelor – cel stâng mai apropiat de trunchi decât dreptul; poziția brațelor și antebrațelor – brațul stâng mai depărtat de trunchi în comparație cu dreptul care este lipit; antebrațul stâng fiind de data aceasta lipit sau foarte apropape de corp decât cel drept, care se află la o distanță mai mare. Creasta iliacă stangă mult mai ridicată decât dreapta, plicile subfesiere si linia genunchilor asimetrice.

Scolioza gravă a adolescenților și tinerilor evoluează repede și se combină cu torsiunea vertebrelor, facând să apară o gibozitate vertebrocostală apreciabilă.

I. 4. Simptome

În cazul existenței scoliozei, pot să apară dureri ale coloanei la efectuarea unor activități prelungite, ce implică statul asezat sau în picioare. O dată cu curbarea laterala a coloanei (de forma literei C), apare o curbă compensatorie (de forma literei S), pentru menținerea echilibrului. Scoliozele severe pot provoca și probleme respiratorii. Un important factor de risc este marimea curburii: cu cât aceasta este mai mare, cu atât crește și gravitatea afecțiunii. La o curbură de 20°, numai 20% din cazuri progresează, la 30°, factorul de risc ajunge la 60%, iar la o curbură de 50°, riscul este de 90%. Recomandabil este ca examinarea să se facă la 10 – 13 ani.

Vertebrele bolnave sunt dureroase spontan la presiune și percuție. Elevii se plâng de dureri, oboseală și rigiditatea coloanei, mai ales în timpul orelor de educație fizică, al cursurilor sau chiar al jocurilor sportive. Aceste simptome se reduc sau dispar în repausul prelungit.

După trecerea fazei acute care poate dura de la câteva luni la doi, trei ani, deviația se fixează, curbura capată un relief rotunjit, caracteristic (3., pag. 114)

I. 5. Stadii de evoluție

În timpul evoluției lor se disting scolioze mobile, scolioze cu mobilitate redusă și scolioze fixe sau stabilizante. Mobile sunt toate scoliozele inițiale: ele se corectează prin redresări pasive sau prin mișcări active, executate sub control. Scoliozele fixate sau cu mobilitate redusă se pot corecta numai parțial.

Scoliozele evolutive, ca și celelalte deviații ale coloanei vertebrale trec prin trei sau patru grade de gravitate.

Scolioza de gradul I este mobilă și reductibilă (nefixată) și poate fi confundată cu atitudinile scoliotice funcționale. Curbura poate fi dorsală, însoțită sau nu de curburi compensatorii, ori lombară, când creasta liliacă și spina iliacă proemină de partea concavității. Pot să apară curburi laterale compensatorii, lombosacrată sau dorsală inferioară. Curburile compuse realizează scolioza în ”S” inversat. Scolioza se reduce prin flexia trunchiului la 90°. Orice scolioză de primul grad netratată poate să devină o scolioză de gradul al doilea.

Scolioza de gradul II (scolioza fixă), care poate să fie încă reductibilă. Contractura paravertebrală percepută pe partea concavă a deviației este însoțită de dezechilibrul și prăbușirea rahisului și de rotația vertebrelor cu modificările toracelui caracteristice. Anteflexia rahisului pune și mai bine în evidență tulburarea de statică. Toracele devine asimetric (plat de partea convexității și proeminent de partea opusă), iar pacientul scade în înălțime. Coastele de partea concavității se ating, în timp ce de partea convexității se îndepartează între ele.

Scolioza de gradul III este ireductibilă, are consecințe estetice și funcționale majore și afectează organele toracale și abdominale. În afară de deformarea toracelui, starea generală se alterează progresiv ca urmare a disfuncțiilor organice și a durerilor. Aceste deviații nu beneficiază decât în mică măsură de tratamentul corectiv (2., pag. 21).

Scolioza de gradul IV este cu deformații mari însoțite de tulburări funcționale.

II. Evaluarea pacientului

II.1. Evaluarea clinică (RMN, radiografii)

Pacientul cu scolioză prezintă la examenul clinic o curbură a coloanei care nu poate fi corectată prin modificarea posturii. La aplecarea înainte, proeminența coastelor posterioare pe partea convexă a curburii devine evidentă. Coloana deviază de la linia de mijloc în toate cele trei planuri. Curbura este laterală în planul frontal, cu lordoză în cel sagital și rotație a vertebrelor în jurul axei proprii spre convexitatea curburii.

Examenul radiologic este cea mai la îndemană și rămâne cea mai utilizată metodă de investigație a coloanei vertebrale. Radiografia se realizează din ortostatism și incidență de față și profil, permițând măsurarea unghiului/unghiurilor curburii/curburilor scoliotice. Pe baza citirii radiografiei, se pot realiza:

determinarea numărului de curburi

clasarea diferitelor tipuri de curburi

măsurarea angulației curburii

precizarea gradului de înclinare și rotație a coloanei

compararea vârstei osoase cu cea cronologică

urmărirea evoluției sub tratament.

Se practică radiografia coloanei din față în ortostatism, dacă se poate în intregime, inclusiv crestele iliace. Radiografia de profil este necesară doar la prima examinare, știind că evoluția unei scolioze conduce oricum spre o scoliocifoză sau scoliolordoză. În figura 1 este prezentată o radiografie din fată și lateral a coloanei vertebrale cu scolioză în ”S” dorsală dreaptă și lombară stângă.

Rezonanța magnetică nucleară stă la baza unei metode de diagnosticare care utilizeaza o combinație de magneți de dimensiuni foarte mari și un computer, pentru a obține imagini detaliate ale organelor și structurilor corpului. Un exemplu de imagine a coloanei vertebrale realizat cu rezonanță magnetica nucleara este redat în figura 2.

Computerul tomograf se bazează tot pe radiații X utilizate pentru obținerea unor imagini în secțiune a corpului, atât pe orizontală cât și pe verticală. Tomografia este utilizată pentru a detalia mai clar anomaliile cu privire la dimensiunea coloanei vertebrale. În figura 3 este reprezentată imaginea coloanei vertebrale obținută cu ajutorul computerului tomograf.

Tomografia Moiré este o metodă redusă ca și cost, simplă, neinvazivă, non-contact, optică, ce furnizează o hartă 3D a subiectului studiat. Există trei tipuri de sisteme Moiré: sistemul ”umbră”, sistemul proiecție și sistemul hologramă. Topografia Moiré este bazată pe fotografii ale ale părților corpului care sunt studiate pe un ecran special construit (fig.4).

Metoda permite studiul dinamic al deformărilor coloanei vertebrale și permite o descripție osoasă, prin analiza deformărilor cutanate corporale. Sistemul Moiré utilizează raze de lumina care baleiază bpatele subiectului, fiind plasate pe puncte bine precizate. Dimensiunile detectate au reprezentare tridimensională a suprafeței cutanate.

Rasterstereografia computerizată are ca princiupiu de bază proiectarea pe o suprafață curbată a unei grile formate din două seturi de linii perpendiculare. Grila proiectată pe spatele subiectului este distorsionată de curburile suprafeței acestuia (fig.5). Studiul distorsiunilor furnizează informații despre forma suprafeței studiate. Avantajele metodei sunt natura non-invazivă și utilizarea simplă, eficientă.

Digitizorul Microscribe 3D prezentat în figura 6, este un dispozitiv portabil, conectat la calculator, utilizat pentru crearea de modele computerizate 3D. Cu ajutorul lui sunt măsurate coordonatele anumitor puncte de pe spatele pacientului, coordonate care sunt comparate cu un model anatomic de referință pentru a diagnostica scolioza.

II.2. Evaluarea funcțională (teste funcționale)

Vom folosi ca material de control, creionul dermatograf, firul cu plumb, talonete și centimetrul de croitorie.

Pacientul va fi examinat dezbrăcat, în poziția de ortostatism și după ce s-au însemnat cu creionul reperele care ne interesează (apofizele spinoase, spina omoplatului, spinele iliace postero-superioare. Aceste repere ne pot indica: axisul este în dreptul primei spine plapabile; C7 este cea mai proeminentă spină; D3 corespunde extremității interne a spinelor omoplaților; L4 corespunde nivelului crestei iliace), îl vom examina din spate, urmărind:

Curbura scoliotică și apofiza spinoasă la care corespunde vârful curburii;

Săgeata = distanța în cm la care este vârful curburii față de linia dată de firul cu plumb care coboară de la occipital la plica dintre fese. În scolioza echilibrată firul cu blumb trebuie să cadă între fese (fig. 7);

Gibozitatea, care apare la flexia trunchiului înainte (fig. 8);

Echilibrul bazinului. În cazul când unul dintre membrele inferioare este mai scurt se produce o înclinare a bazinului de partea lui. Adăugând talonete sub talpă până la echilibrarea bazinului aflăm și cât este în cm, diferența dintre membre.

La examinarea din față, manubriul sternal, ombilicul și pubele, în mod normal, ar trebui să fie pe aceeași linie verticală. În cazul acestei scolioze, linia care ar uni aceste repere nu mai este verticală.

Fig. 7. Examinarea scoliozei cu firul de plumb Fig. 8. Evidențierea gibozității prin

îndoirea trunchiului

III. Diagnosticul funțional

Pacientul prezintă:

observată ochiometric o curbură a coloanei vertebrale a pacientului;

umarul stâng mai înalt decât umarul drept;

omoplatul drept mai proeminent decât celălalt;

soldul pe partea stangă mai înalt decât cel din dreapta;

capul pacientului nu este poziționat central pe axa corpului său;

dezechilibrul taliei (linia taliei este mai plată pe partea dreaptă față de cealaltă);

prin aplecarea pacinetului în față din talie, coastele sunt mai ridicate pe partea dreaptă decât pe stânga;

tivurile hainelor cad asimetric și îmbrăcămintea nu se potrivește pe pacient;

vertebrele bolnave sunt dureroase spontan la presiune și percuție. Pacientul se plânge de dureri, oboseală și rigiditatea coloanei, mai ales în timpul orelor de educație fizică, al cursurilor sau chiar al jocurilor sportive;

scurtare a grupelor musculare din partea convexităților;

lungire a grupelor musculare din partea concavităților.

IV. Obiective

în programul de recuperare vor predomina exercițiile corective care sunt adaptate vârstei și aptitudinior fizice ale pacientului;

exercițiile vor fi dozate și gradate cu multă grijă în intensitate, durată, complexitate, ca și în numărul de repetări;

să dăm o importanță deosebită tratamentelor ajutătoare, prin care combatem starea generală deficientă, debilitatea corpului și mai ales insuficiența musculară și respiratorie;

să dezvoltăm pacientului simțul poziției corecte, al simetriei, al echilibrului, al orientării în spațiu, dar mai ales atenția, autocontrolul, voința de a se corecta și de a se întări din punct de cedere fizic;

diminuarea și limitarea durerii de la nivelul vertebrelor afectate;

creșterea mobilității și scăderea rigidității de la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale;

tonifierea în condiții de scurtare a grupelor musculare din partea convexităților;

tonifierea în condiții de lungire a grupelor musculare din partea concavităților;

integrarea elementelor centurii scapulare (umeri, omoplați) și ale centurii pelvin (bazin, șolduri) în atitudinea normală generală a corpului;

dezvoltarea normală toracelui prin corectarea asimetriilor sale;

tonifierea mușchilor șanțurilor vertebrale prin mișcări simetrice și asimetrice concomitent cu mobilizarea coloanei vertebrale și corectarea gibozității (de partea concavă a curburii mușchii sunt scurtați, atonici sau hipertonici și vor fi întinși lucrând în contracție incompletă, întindere completă, iar de partea convexă mușchii sunt lungiți, contractați și trebuie scurtați prin lucru în contracție completă, întindere incompletă);

vom avea în vedere un tratament de tonifire generală a organismului prin medicamente, vitamine, în special vitamina D2, tonice, gimnastică corectivă dar și un regim de cruțare cu odihnă în timpul zilei, pe pat tare, culcat pe spate, pentru descărcarea coloanei vertebrale de greutatea corpului.

V. Conținutul

Kinetoterapia este foarte importantă pentru întărirea musculaturii. În plus, exercițiile au un rol benefic pentru sănătatea pacienților – respirație, mobilitate, musculatura, flexibilitatea coloanei. Exercițiile trebuie alese în funcție de tipul de scolioză pe care o are pacientul. În general, cele mai indicate sunt cele la gimball (gimnastica pe minge) și la spalier. De asemenea, înotul și, mai ales, hidrokinetoterapia sunt foarte des utilizate în recuperarea scoliozelor. Exercițiile în bazin sunt eficiente pentru orice varstă și orice tip de scolioză. Ca să vă dați seama dacă scolioza este permanentă (și poate fi ameliorată doar prin încorsetare sau operație) sau poate fi tratată doar prin intermediul kinetoterapiei, se poate face un test simplu: se pune cel în cauza sa realizeze o mișcare exagerată, opusă curburii. Dacă aceasta poate fi realizată și curbura se corectează în timpul mișcării, atunci scolioza poate fi corectată prin intermediul kinetoterapiei.

Deoarece scolioza prezintă deformații si la nivelu capului și gâtului, programul de recuperare va incepe analitic, de sus în jos cu mobilizări pasive și active ale acestora.

Aplecări laterale pasive ale capului. Priza pe partea laterală a capului, deasupra urechii și contrapriza pe umăr. Pacientul stă în așezat iar kinetoterapeutul în spatele acestuia (fig.9).

Răsucirea pasivă a capului și gâtului spre dreapta și spre stânga. Kinetoterapeutul apucă prin spate partea superioară a capului realizând mișcarea(fig.10).

Pacientul se așează în decubit dorsal, gâtul și capul fiind în afara suprafeței de sprijin. Kinetoterapeutul se poziționează la capul pacientului. Se realizează flexia capului cu rezistență la comanda ”trage”. Priza fiind la nivelul frunții(fig. 11).

Pacientul din decubit ventral, gâtul și capul din nou în afara suprafeței de sprijin. Kinetoterapeutul dă comanda ”împinge” și opune rezistență, iar subiectul face extensia capului. Priza va fi pe occiput (fig. 12). În acest mod se va face și răsucirea cu rezistență a capului și aplecările laterale ale capului cu rezistență (fig. 13, 14).

Pentru mobilizarea coloanei, în afara exercițiilor pasive – suspensii de cap, atârnări în brațe, tracțiuni simultane ale membrelor superioare și inferioare – se recurge la presiuni pe gibozitate, pe cartea convexă a curburii, apăsând coastele dinapoi înainte.

J. Vouter recomandă, pentru corectarea gibozității, lucru cu mușchiul dințatul mare, prin intermediul membrului superior din partea scoliotică, în felul următor:

kinetoterapeutul se poziționează pe partea laterală a mesei. Pacientului, fiind în decubit dorsal, având membrul superior întins pe verticală, deci la 90° și extins din cot, i se cere să împingă în sus cotra rezistenței opusă de kinetoterapeut. În această poziție exercițiul are efect asupra primelor coaste și asupra omoplatului, marginea spinală și unghiul supero-intern al acestuia;

în al doilea caz, pacientul cu membrul superior ridicat peste verticală, la 120° și addus spre coloană la 20-30°, procedând ca la exercițiul anterior, rezistând la presiune în lungul brațului, va obține efect asupra verteprelor dorsale mijlocii, acestea corespunzând coastelor 6, 7, 8, 9.

În programul de recuperare se recurge la o serie de tehnici FNP pentru dezvoltarea mobilității la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale. Ele se efectuează în funcție de schema realizată de către kinetoterapeut, după cum urmează: IR→ RO → RC → SR

IR = INIȚIERE – RITMICĂ. La această tehnică poziția pacientului este în așezat iar kinetoterapeutul stă în spatele acestuia. Priza se pune cu amble mâini pe partea posterioară a umerilor, deasupra omoplaților. Inițial se realizează o mișcare pasivă dată de comanda ”relaxează-te și lasă-mă pe mine să-ți mișc trunchiul”. Kinetoterapeutul face extensia trunchiului bolnavului. Urmează apoi miscarea pasivo-activă, atunci când pacientul o execută odata cu kinetoterapeutul la comanda „realizează odată cu mine” și cea activă, când pacientul face singur mișcarea. Este dată de comanda ”realizează mișcarea singur”. În acest caz kinetoterapeutul poate opune o ușoară rezistență.

RO = RELAXARE – OPUNERE. Tehnica se realizează prin poziționarea pacientului în așezat iar kinetoterapeutul în spatele acestuia. Se folosesc prize identice cu cele de la tehnica precedentă. La comanda ”împinge” pacientul trebuie sa realizeze o mișcare de extensie a trunchiului, iar la jumătatea cursei se dă comanda ”ține” și pacientul va trebui să rămână în izometrie câteva secunde până va auzi comanda ”relaxează” (acum trebuie să se relaxeze). De aici se reiau comenzile, începând cu cea inițială. Mișcarea se realizează până la amplitudinea maximă suportată de pacient.

RC = RELAXARE – CONTRACȚIE. Se mai numește și tehnica ”șurub”. Subiectul din așezat, la comanda ”împinge”, dată de kinetoterapeutul situat în spatele său, va face o ușoară extensie a trunchiului. Kinetoterapeutul intervine cu următoarea comandă ”ține” iar pacientul va menține poziția în izometrie, apoi la comanda ”rotește”, bolnavul își rotește trunchiul în direcția indicată de kinetoterapeut prin aplicarea prizei pe partea posterioară a umărului din sensul de mișcare.

SR = STABILIZARE RITMICĂ. Utilizând aceleași poziții și prize cu cele de mai sus, kinetoterapeutul dă comanda ”împinge” si pacientul execută extensia trunchiului până unde poate face mișcarea. Se dă noua comandă ”tine, nu mă lăsa să îți mișc trunchiul” urmată de cocontracții pe toate direcțiile. Kinetoterapeutul aplică impulsuri în diferite zone și pacientul trebuie să iși mențină ferm poziția de echilibru.

! Fiecare tehnică se repetă de 2-3 ori !

De-a lungul anilor au apărut diverse metode de lucru pentru corectarea scoliozei, fiecare aducând ceva în plus, fără a fi ea singura perfectă și completă. Câteva din aceste metode ar fi:

Metoda de corectare în flexie și extensie. Folosește poziția de flexie a trunchiului pentru tonifierea spatelui și corectarea scoliozei. Poziția aceasta de lucru are dezavantajul că cifozează. Folosind însă poziția intermediară de flexie se poate realiza bine mișcarea de derotare a coloanei. Știm că în flexie apare gibozitatea prin rotarea vertebrelor; rezultă că extensia favorizează derotarea.

Metoda dr. Klapp aduce ca noutate exercițiile din poziția patrupedică, poziție care descarcă rahisul de greutatea corpului și astfel ar ajuta la redresarea coloanei și degajarea mușchiului diafragm, deci ușurarea respirației. Mai mult, în această poziție musculatura de susținere a coloanei vertebrale se relaxează și permite modelarea curburii după cum dorim. Pe lângă exercițiile executate în poziția patrupedică, metoda folosește această poziție și pentru mers în scopul corectării scoliozei. Astfel, mersul în buestru, înaintând cu brațul și piciorul de aceeași parte, ar avea efect în scolioza în ”S”.

Metoda Schroth de gimnastică respiratorie, după o tehnică specială, este folosită de cei care nu pot fi operați datorită vârstei. Metoda urmărește o corectare cât mai bună a segmentelor coloanei și degajare a vertebrelor printr-o cât mai bună extensie. Respirația este dirijată spre acea parte a toracelui în care se face corecția curburii scoliotice.

Metoda globală statică contra rezistenței. După învățarea extensiei maxime a coloanei, se lucrează cu o rezistență asimetrică transmisă centurilor, scapulară și pelviană, prin intermediul membrelor și cu rezistență manuală aplicată la diferite niveluri de către kinetoterapeut.

Metoda translației a lui Roederer și Lendent. Subiectul este așezat în fața oglinzii, pentru autocontrol, cu brațele ridicate lateral și i se cere să deplaseze trunchiul spre partea corectoare, în îtregime, brațele rămânând pe orizontală, fără înclinarea trunchiului. În scolioza în ”S” este necesară mai întâi corectarea curburii lombare prin introducerea unei perne sub fesa stângă, după care se face translația cum s-a procedat mai sus (fig. 15).

Fig. 15. Corectarea scoliozei prin

metoda translației

Metoda Neiderhöffer folosește contracțiile izometrice ale mușchilor spatelui care să corecteze curburile coloanei față de linia mediană, fără a urmări tonifierea musculară. Având poziții de plecare foarte precise, aplicarea metodei începe cu contracție progresivă a mușchilor dorsalul mare, trapezul, tzansverșii de partea concavității, pătratul lombelor, psoasul-iliac, urmată de o contracție statică, după care se termină cu revenirea la poziția inițială. Fiecare dintre cele trei faze ale contracției au durată egașă. Pentru o mai bună înțelegere voi descrie două exerciții din această metodă, completată de Erna Becker:

decubit lateral pe partea concavității, cu capul sprijinit pe o pernă, cu genunchii îndoiți la unghi drept, brațul de deasupra ridicat și flectat din cot cu mâna sprijinită pe occipital, specialistul așezat în spatele bolnavului îi sprijină brațul în plica cotului și cu cotul lui fixează umărul pacientului. Ridicând ușor brațul la care pacientul se opune obținem efect corector între C7 – D2 (fig.16).

Fig. 16. Exercițiu pentru corectarea scoliozei după metoda Niederhöffer

decubit lateral de partea concavă, subiectul duce brațul flexat spre verticală în abducție unde ajunge având de invins o ușoară opoziție din partea kinetotrapeutului. Încearcă apoi să coboare brațul prin adducție, la care, de asemenea, se opune kinetoterapeutul care nu-i permite mișcarea. După o contracție izometrică revenirea în poziția inițială se face gradat (fig. 17).

Fig. 17. Exercițiu pentru corectarea scoliozei dupa metoda Niederhöffer

Exerciții corective din poziția de ortostatism și derivatele acesteia

mers pe vârful piciorului stâng, cu mâna stângă pe creștet, dreapta pe șold;

mers fandat cu piciorul stâng cu arcuire;

mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu o minge medicinală pe cap, susținută din lateral cu mâna stângă;

cu un baston așezat diagonal la spate, apucat cu mâna stângă de sus și dreapta de jos: mers pe vârfuri cu trunchiul în extensie amplă; mers cu trunchiul inclinat la stânga; mers fandat pe piciorul stâng cu extensia amplă a trunchiului la fiecare pas și arcuire; mers cu pași adăugați spre stânga cu fandare pe piciorul stâng; mers cu trunchiul în extensie pe partea îngusta a băncii de gimnastică; mers în cerc cu trunchiul răsucit spre stânga și în extensie;

cu spatele la scara fixă, apucat cu mâna stângă de sus și cu dreapta de jos, la nivelul bazinului: îndoirea trunchiului spre dreapta, simultan cu ducerea piciorului stâng la piept cu arcuire, simultan cu extensia ampla a trunchiului, capul și gâtul și cu proiecția bazinului înainte;

Exerciții corective din poziția pe genunchi și derivatele acesteia

pe genunchi cu sprijin pe palme, ducerea brațului stâng sus, simultan cu extensia piciorului stâng, cu arcuire; întinderea brațului stâng sus, în prelungirea trunchiului, simultan cu ducerea genunchiului stâng la piept cu arcuire; deplasare înainte cu brațul și genunchiul stâng;

pe coapsa dreaptă cu un baston așezat diagonal a spate, apucat cu mâna stângă de sus, dreapta de jos: rasucirea trunchiului spre stânga cu inspirație, revenire cu expirație; extensia amplă a trunchiului cu arcuire și întinderea brațului stângsus; îndoirea trunchiului spre dreapta, simultan cu întinderea brațului stâng sus, cu arcuire (fig. 18).

Fig. 18

Ecerciții corective din poziția de decubit și derivatele acestuia

din decubit ventral cu piciorul stâng îndoit spre stânga, ducerea piciorului stâng lateral, din aproape spre departe cu arcuire (fig.19);

din decubit lateral pe partea dreaptă cu o șa sub segmentul dorsal al coloanei vertebrale: ducerea piciorului stâng lateral cu arcuire; ridicare în sprijin lateral pe mâna dreaptă și piciorul drept cu derărtarea piciorului stâng (fig. 20);

din decubit dorsal cu sprijin, proiecția amplă a bazinului înainte și în sus, simultan cu estensia amplă a capului și gâtului (fig. 21).

Fig. 19 Fig. 20 Fig. 21

Exerciții din poziția atârnat și derivatele acesteia

atârnat la bară sau inele, răsucirea trunchiului spre stânga, simultan cu răsucirea șoldurilor spre dreapta, cu genunchii flectați (fig. 22);

Atârnat pe un plan oblic cu fața în sus: ducerea piciorului stâng latera, simultan cu desfacerea prizei mâinii drepte; ducerea genunchiului stâng îndoit la piept cu rcuire; extensia amplă a capului și gâtului în sprijin pe creștet, menținere (fig 23).

Fig. 22 Fig. 23

VI. Indicații și recomandări

Pentru corectarea scoliozei în ”S” se recomandă fixarea unei curburi în poziție corectă sau hipercorectă și mobilizarea dinamică a celeilalte. Cele mai importante mijloace sunt exercițiile statice, sub formă de poziții inițiale sau menținute și exercițiile dinamice, sub formă de mișcări ale segmentelor deficiente, executate în sens corectiv sau hipercorectiv, sub formă pasivă, activă liberă și activă cu rezistență.

Ca și recomandări: – persoanele vor fi lămurite să nu mai stea în poziție șoldie, sprijinite pe un picior cu celălalt flectat, căci se ridică bazinul și de înclină coloana de aceeași parte. Când stau pe loc să se sprijine pe ambele picioare.

Servieta să fie purtată pe rând în fiecare mână.

Să își supravhegheze poziția la birou, bancă, astfel ca în momentul scrisului să-și sprijine ambele coate pe pupitru, evitând înclinarea colonei pe partea brațului nesprijinit.

Sprijinul pe scaun să fie repartizat egal și nu doar pe o coapsă, menținând coloana pe centru.

Să doarmă pe toate părțile și să nu prefere numai o poziție în detrimentul celorlalte.

Dintre jocurile cu mingea sunt indicate voleiul și baschetul.

Tenisul și scrima sunt recomandate scolioticilor cu curbura de partea opusă brațului care lucreză.

VII. Rezultate

I se dezvoltă pacientului simțul poziției corecte, al simetriei, al echilibrului, al orientării în spațiu, dar mai ales atenția, autocontrolul, voința de a se corecta și de a se întări din punct de vedere fizic;

I se diminuează și durerea de la nivelul vertebrelor afectate;

I se dezvoltă mobilitatea și i se diminuează rigiditatea de la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale;

I se tonifică grupele musculare din condiții de scurtare din partea convexităților;

I se tonifică grupele musculare din condiții de lungire din partea concavităților;

Pacientul va prezenta o dezvoltare normală a toracelui prin corectarea asimetriilor sale;

Tonifierea mușchilor șanțurilor vertebrale prin mișcări simetrice și asimetrice

Corectarea gibozității – diminuarea până la dispariție.

Adrian Ionescu – Dumitru Moțet, ”Corectarea deficiențelor fizice la copiii de vârstă școlară”, Editura Didactică și Pedagogică București, 1964;

Alis Gugoașă Garaiman, ”Contributii privind implementarea unor tehnici noninvasive avansate de investigație a deformațiilor de coloană vertebrală”, Teză destinată obținerii titlului științific de doctor inginer la Universitatea ”Politehnică” din Timisoara în domeniul INGINERIEI MECANICĂ, Editura Politehnică – Timișoara, 2006;

Dumitru Dumitru, ”Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale”, Editura Sport – Turism București, 1984;

Ionel A. Bratu, ”Gimnastica pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice”, Editura Sport – Turism București, 1977;

Cauzele apariției scoliozei, http://www.ziarulprahova.ro/stiri/sanatate-pentru-trup-si-suflet/6782/cauzele-aparitiei-scoliozei, accesat la data de 24.11.2014;

Importanța kinetoterapiei în curriculum școlar, http://www.scritub.com/profesor-scoala/Importanta-kinoterapiei-in-cur43238.php, accsesat la data de 21.11.2014;

Scolioza, http://www.roportal.ro/articole/despre/scolioza_1552/, accesat la data de 23.11.2014;

Scolioza, http://www.romedic.ro/scolioza, accesat la data de 25.11.2014;

Scolioza, o boală care poate duce la complicții grave, http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/ortopedie/scolioza-o-boala-care-poate-duce-la-complicaii-grave/, accesat la data de 24.11.2014;

Tratamentul afecțiunilor coloanei vertebrale la Florence Nightingale, http://medicina-turcia.ro/unitati-medicale/florence-nightingale/afectiunile-coloanei-vertebrale/, accesat la data de 25.11.2014;

Tratamentul și recuperarea medicală pentru scolioză prin kinetoterapie, http://www.kinetomedica.ro/blog-articole-medicale/Tratamentul_si_recuperarea_medicala_pentru_scolioza_prin_kinetoterapie-3.html, accesat la data de 25.11.2014.