Școlarul mic – a treia copil ărie [623941]

Universitatea București
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
București 2020

Școlarul mic – a treia copil ărie

Coord. Prof.: Făinaru Irina
Rujoiu Valentina
Autor: Negulescu Brenda
Asistență Sociala,
An II, Seria II, Grupa II

2
Mica școlaritate este o perioadă a unor progrese importante de dezvoltare care stabilesc
sentimentul identității copiilor. În acești ani, copiii fac progrese către vârsta adultă devenind
competenți, independenți, conștienți de sine și implicați în lumea aflată dincolo de familiile
lor. Schimbările biolog ice și cognitive transformă corpurile și mințile copiilor. Relațiile și
rolurile sociale se schimbă dramatic pe măsură ce copiii intră la școală, se alătură programelor
și se implică cu colegii și adulții din afara familiilor lor. În timpul celei de -a trei a copilării ,
copiii dezvoltă un sentiment de stimă de sine și individualitate, comparându -se cu colegii lor .
Perioada de dezvoltare cuprinsă intre 6 -10 ani, reprezintă punctul maxim al copilăriei, o
tranziție spre o mică maturizare ce va primi influențe at ât din factorii ereditari, cât și din cei
de mediu, familia și școala având cele mai importante roluri.
Perioada în care un copil împlinește vârsta de 6 ani repr ezintă un sfârșit și început de
ciclu. La 6 ani copilul încheie cea de -a doua copilări e, intrând în cea de -a treia, ultima, de
altfel. De asemenea, e vr âsta la care p ășește pentru prima dată în mediul academic. Școala va
presupune cerințe noi, deprinderi noi, cantitate și calitate informaționala ridicate care v or
produce o serie de schimbări la nivelul intelectului școlarului mic.
Începutul nu este deloc ușor. Copilul se confruntă cu o serie de schimbări care îi displac,
mediu nou, colegi noi, învățător nou, program nou. Însă, treptat începe să dezvolte emoții și să
relațion eze cu noul mediu, care îi va influența următoarea perioadă a vieții.
Vârsta de 7 ani se manifestă printr -o dezvoltare fizică masivă. Timp de un an, copilul va
crește aproximativ 10 cm și 4 -5 kg, fiind cea mai activă perioadă de creștere. Deși înc ă
vulnerabil, sistemul osos este în proces de consolidare, motiv pentru care este importantă
poziția corectă în bancă pentru a nu crea deformări. Musculatura este și ea in proces de
consolidare, dându -i posibilitatea de a fi mai flexibil si ferm in mișcări . Înlocuirea danturii
provizorii cu cea permanentă este un proces care apare și care îi va crea copilului dureri și
dificultăți în alimentație. Sistemul nervos se modifică in greutate, creierul lui cântărind 1200
gr. aproape c ât creierul unui adult (1330 g r. aprox.). Din cauza acestor schimbări multiple,
copilul pare a fi mai epuizat în această perioadă, motiv pentru care este predispus mai mult
îmbolnăvirii.
Din punct de vedere cognitiv schimbările nu sunt foarte evidente la 7 ani . Deși contactul
cu școala îi produce o serie de emoții contradictorii , tensiuni, lucrurile se așază după perioada
de acomodare. Copilul începe să manifeste interes pentru activitățile școlare. Prin urmare,
calculele simple, poveștile, fenomenele din natura , încep să i se pară interesante. Primul an
este, de regulă, anul de acomodare, de cunoaștere a noului mediu și a noului statut de elev.

3
Copilul petrece aproximativ jumătate din timpul lui la școală, dezvoltând sentimente materne
pentru învățătoarea lui, care primește rol ul unei „a doua mame” .
Vârsta de 8 -9 ani din punct de vedere fizic nu aduce mari schimbări. Procesele de
consolidare a sistemului osos continuă, articulațiile fiind întărite la această vârstă. Însă
creșterea în înălțime și greutate sunt evidente: la 9 ani ajunge la 132 cm și 29 kg, cu mici
valențe între fete si băieți.
La nivelul psihicului se produc mai multe schimbări. Perioada de acomodare a trecut,
prin urmare preferințele copilului se schimbă. Având în vedere că activitatea predominan tă
este scris -cititul, copilul dezvolta plăcerea pentru lectură, pasiune care va fi prezentă mai mult
la cei ce au deprins capacitatea de a citi mai rapid și mai puțin sau deloc la cei au deficiențe în
citire. În acest caz, un rol important îl are învățăto area și familia în a -l motiva să ajungă la
aceste abilități. În ceea ce privește motivația, în aceasta perioadă va fi extrinsec, involuntară,
fiind influențată de recompensă sau pedeapsă. La fel si atenția, care la început de ciclu nu va
putea fi menținut ă mult timp. Însă , spre 9 -10 ani lucrurile se schimbă, toate aceste deprinderi
se vor dezvolta și vor fi controlate în mod voluntar de copil. Motivația va deveni intrinsecă,
dorindu -și să aibă o poziție fruntasă în rândul colegilor și în ochii familiei, ca re îi oferă
aprecieri și laude pentru performanțele lui școlare. Desigur, există si reversul situației, cu atât
mai mult pentru copiii introvertiți. Aceștia pot dezvolta temeri și anxietate cu privire la
vorbitul în public ori la răspunsurile lor. Motiv pe ntru care intervenția învățătoarei și
susținerea familiei este extrem de importantă pentru stima de sine a copilului.
Vârsta de 9 -10 aduce schimbări în ceea ce privește cogniția copilului care se apropie de
final de ciclu. Cea mai mare activitate cognitivă are loc în această perioad ă. Apare interesul
pentru fenomenele naturale pe care începe sa le experimenteze, este curios sa afle cum se
desfășoară a numite procese, creșterea plantelor spre exemplu, motiv pentru care copiii devin
mici oameni de știința. Scade în același timp plăcerea pentru joc, ori este transpusă în domenii
mai valide precum: colecționarea de diferite obiecte, trasul cu arcul, ori aru ncatul la țintă.
Aceste lucruri se întâmplă și pentru că apar schimbări la nivelul senzorilor. Văzul, auzul,
mirosul, tactilul, ating evoluții considerabile la această vârstă.
Copilul este guvernat încă de acțiunea de a imita, prin urmare, perioade le de învățare:
pre-alfabetizare, alfabetizare și post -alfabetizare vor fi ghidate de către învățătoare. Aceasta
va dirija orele corectând greșelile de exprimare, cele gramaticale si de pronunție,
identificându -i pe cei ce au nevoie de o atenție mai mare, pentru a oferi șanse egale tuturor.
Învățătoarea devine autoritatea în cercul școlar, adultul care are răspunsurile de care copiii au
nevoie, prin urmare aceasta devine exemplul elevilor săi.

4
În ceea ce privește văzul, i se dezvolta privirea perifer ică, ceea ce îl va ajuta atât la
performan țele sportive, cât și la cele școlare, cititul devenind mai rapid. Tactilul va căpăta o
fermitate mai mare, lucru care îl va ajuta în scris și în unele activități fizic . Sunetele vor fi
asociate cu diferite amintir i pentru a recunoaște trântitul unei uși , spre exemplu , la fel și în
cazul mirosului . Toate aceste asocieri vor fi supuse gândirii, lucru care îl va face pe copil mai
conștient de realitatea în care trăiește. În cazul simțurilor această etapa este relevant ă deoarece
ating un procent de evoluție de 60%.
Capacitățile cognitive sunt acum în evoluție. Dacă până acum ele existau în mod
inconștient, involuntar, acum capătă un caracter activ. Atenția, de pilda, ajunge la performanța
de a fi menținuta la cca. 25 min. în mod voluntar. Memoria va fi, de asemenea, supusa
gândirii, copilul va selecționa ce vrea să memoreze, însă predominantă este memoria
mecanica. În funcție de capacitățile fiec ăruia copiii vor memora ușor si vor uita repede, vor
memora ușor, dar vor uita ușor, vor memora greu, dar pe lunga durată și o categorie dificilă,
cei care memorează greu, dar pe scurta durata.
Imaginația, care acum, datorita disciplinelor științifice (geograf ie, istorie etc), capătă un
alt sens, fiind mai aproape de realitate . Astfel, copilul reușește să își însușească anumite
concepte valide semnificative. De asemenea, mediul educațional dezvoltă limbajul micului
școlar, care la final de ciclu dobândește cca. 4000 -4500 de cuvinte. Însă pot fi identificați
elevi cu întârzieri în vorbire sau dezvoltare cognitivă, care vor avea nevoie de ajutor
specializat în funcție de necesități.
Percepțiile asupra mediului încep să utilizeze filtrul intelectual. Raporta t la experiența lui
de viață, micul școlar va putea sa atribuie reprezentărilor un grad mai mare de validitate
asupra realității. Fiind conștient de propria persoană copilul, va putea să se vadă pe sine, ca
entitate individuală față de familia lui, spre ex emplu. Va observa asemănările și deosebirile
dintre ei, va înțelege rolul fiecăruia în familie. Devine conștient de identitatea lui sexuală, însă
nu îi acorda mare atenție în această etapă de dezvoltare.
În planul trăirilor, acestea se vor derula î n interior în mare parte. Emoțiile cu care se
confrunta la început, se concretizează la final de ciclu, fiind o parte integrată dintr -un sistem
școlar, grup de pr ieteni, colegi etc. Jocul reprezintă un factor important in echilibrarea
emoțională. Activităț ile școlare, pun presiune de multe ori asupra copiilor, pentru că apare
conceptele de concurența, ambiție, dorința de a -și păstra un statut în clasă. Prin urmare, jocul
este modalitatea de detensionare a relațiilor dintre colegi care echilibrează emoțiile și
performanțele lor.

5
În acest stadiu de dezvoltare, copilul primește în continuare influențe din exterior (părinți,
mediu, mass -media), prin urmare, este important ca ceea ce are contact cu el să nu dăuneze
dezvoltării psihice normale . Este perioad a când își d iversific ă grupurile sociale. De la grupul
de prieteni și famili e, el își creează grupuri pe baza unor preferințe comune cu alți copii:
anumite personaje fabuloase, un sport, un joc video etc. În acest stadiu înva ță anumite
deprinderi sociale importante pentru viitorul lui. Deschidere spre cooperare, colaborare,
capacități de relaționare, gradul de sociabilitate, tehnici de lucru în echipă, sunt abilități
definitorii pentru celelalte etape ale vieții lui, pe care le va retușa , dezvolta și îmbunătăți pe
parcurs.
Guvernat de acești factori importanți : familie, mediu, grupuri sociale , copilul dobândește
componente fundamentale ale personalității, cum ar fi: aptitudini, conduită, simțul moralității,
trăsături de caracter, pre cum și alte abilități care se vor definitiva în etapele următoare (Tinca
Crețu, 2011, p: 259). Așadar, este esențial ca atât factorii externi, cât și cei interni să aibă un
impact pozitiv în aceasta etapa de dezvoltare umana pentru o evoluție optimă.

STUDIU DE CAZ:
Mihai are 8 ani, este singur la părinți și ar fi trebuit să fie în clasa a doua. Părinții lui
consumă frecvent alcool, și nu au un serviciu stabil. Nu își dau foarte mult interesul pentru
creșterea lui Mihai. Toți trei locuiesc în casa părintească a tatălui. Aceștia l -au înscris în clasa
întâi când avea 7 ani, însă din cauza situației financiare nu mergea foarte des la școală, căci nu
avea rechizite, mâncare pentru pachet, prin urmare a rămas repetent din cauza absențelor și a
abandonat școala , iar părinții nu luat niciun fel de masuri în privința asta . Când era înscris,
Mihai juca fotbal în echipa școlii . Deși nu avea echipament adecvat , lui îi plăcea să joace și
era destul de bun la asta . Părinții lui se ceartă des din cauza neajunsurilor și este o situație
tensionantă în locuință. Acum Mihai își petre ce majoritatea timpului afară cu copiii jucându –
se, deși copii cei mari uneori râd de el pentru că nu știe sa vorbească corect. Mihai are
probleme în vorbire, stâlcește sunete și pronunții din cauz a faptului că nu avut cine să se
ocupe de el pentru a învăț a să vorbească corect. Merge des pe la bunica lui care locuiește în
aceeași localitate si care îl hrănește de multe ori și îi oferă mâncare pentru acasă.
Nevoi în baza piramidei lui Maslow pentru Mihai:
• Nevoi biologice:
-Mihai are nevoie de hrană corespunz ătoare unui copil de 8 ani aflat în cre ștere (70-80
kilocalorii per kg corp în fiecare zi)

6
– nevoia de o igienă corespunzătoare
– nevoia unui program de somn pentru o dezvoltare normala (10 -11 ore de somn pe noapte)
-nevoia unei locuințe curate, deoarece copilul e predispus îmboln ăvirii, și calde pe timpul
anotimpului rece
-nevoia de îmbrăcăminte curată și adecvata înălțimii si greutății lui
• Nevoi de securitate personală
-nevoia de a fi în siguranță din punct de vedere fizic, având în vedere că părinții lui nu îl
supraveghează, nu se implică în viața lui
-nevoia de a fi protejat din punct de vedere psihologic, având în vedere că părinții lui consumă
frecvent alcool și nu reprezintă un exemplu pozitiv pentru dezvoltarea sa umană
-nevoia de a se si mți protejat și liniștit în propria locuință
• Nevoi sociale și de apartenență
-nevoia sentimentului de apartenență la grupul de prieteni, bazat pe preferințe comune
-nevoia sentimentului de apartenența la familie, afecțiune din partea părinților, comunicar e
între el și părinți, necesitatea de exprimare a emoțiilor între membrii familiei
-nevoia de a aparține grupului de colegi de clasă, de a socializa cu ei, de a deprinde anumite
abilități de relaționare prin interacțiunea cu ei și învățătoarea
• Nevoia de re cunoaștere socială
-nevoia de a prim i recunoaștere și apreciere din partea părinților, de a exist a relaționare între
ei, de a-i observ a capacitățile și a le pun e în valoare
-nevoia de a i se afirma din partea grupurilor sociale ca se pricepe la ceva anume ( spre
exemplu în cadrul grupului școlar, învățătoarea îi poate observa și valida numite abilități)
-nevoia de creștere a stimei de sine unde poate contribui nevoia unui logoped pentru a învăța
să vorbească corect și de a nu mai primi afirmațiile batjocori toare ale copiilor mai mari
-nevoia de afirmare în grupul de prieteni în cadrul diferitelor jocuri, sporturi
• Nevoi de dezvoltare personală
-nevoia de a fi înscris din nou în clasa I și de a -și continua studiile pentru a beneficia de
educația specifică vârstei lui în baza drepturilor omului
-nevoia de a practica un sport față de care este pasionat ( fotbalul, spre exemplu, împreună cu
prietenii lui ori în cadrul unui club de fotbal local, având în vedere că a jucat în echipa școlii
în perioada când frecventa cursurile ), ori reintegrarea în echipa școlii unde obișnuia să joace.

7

Universitatea București
Bibliografie:
1. Albu E. , 2007, Psihologia vârstelor, Târgu -Mureș, Editura Universitatea „Petru
Maior”
2. Crețu T. , 2011, Psihologia vârstelor, București, Editura Credis.
3. Briceag S., 2017, Psihologia v ârstelor , Curs universitar , Bălți , Editura Ministerul
Educației al Republicii Moldova Universitatea de Stat „Alecu Russo” Facultatea de
Științe ale Educa ției, Psihologie și Arte .
4. Lepădatu I., 2008, Psihologia vârstelor, Sibiu, Editura Psihomedia.
5. Șchiopu U., Verza E., 1997, București, Psihologia vârstelor, Ciclurile vieții, Ediția a
III a Revizuită, Editura Didactică și Pedagogică, R. A. – București