Scoarta Cerebrala

Scoarta cerebrala, cea mai noua, mai extinsa si mai complexa structura a creierului este alcatuita de o patura de neuroni," organizata in mai multe straturi, groasa, de 1,5�4 mm, care acopera emisferele in totalitate. Circumlu-tiunile ii confera o suprafata mult mai mare decit cea interna a craniului (2000�2500 cm2). Contine la om circa 9 miliarde rieuroni. Straturile corticale, in numar de sase, au o structura ^arhitectonica ce se caracterizeaza prin prezenta celulelor piramidale mari in stratul 4 si 5 si prin numeroase fibre de asociatie, din care cele transversale predomina in stratul superficial, molecular.
Activitatea scoartei cerebrale in totalitate, care se desfasoara in strinsa legatura cu talamusul, cu care are legaturi aferente si e teren te, cusistemul limbic, are rolul determinant in activitatea nerasa superioara: invatare, memorie, limbaj si alte functii intelectuale. Investigatiile fiziologice in acest sector comporta cele mai mari dificultati.
Sub raport functional, zonele corticale se clasifica in (. 82):
zone senzoriale, reprezentind proiectiile somatice ale analiza-corilor diferentiati (organe senzoriale) si cele viscerale;
zone motorii, scoarta de origine a sistemului piramidal, extra-piramidal, ale miscarilor ochilor etc;
zone asociative sint acelea la a caror stimulare nu se produc efecte motorii sau senzatii si dupa ablatia carora nu apar deficite evidente. Este important, sub raport functional, ca inregistrarea activitatii electrice corticale, la un animal in narcoza profunda, determina modificari reactive ale acesteia la stimulari senzoriale numai in zona proiectiilor' primare. Daca stimularea se face in stare vigila, apar modificari electrice si in zonele asociative. Dupa extirparea chirurgicala a acestora, animalul nu-si pierde capacitatea de receptie corticala, dar o pierde pe cea de recunoastere. Procesul se numeste ag-nozie. Distrugerea ariilor asociative din apropierea zonei motorii duce la pierderea capacitatii de realizare a mis'-carilor fine, denumita apraxie. Astfel, afazia este incapacitatea de a rbi; ea poate fi senzoriala (receptiva) sau motorie (expresiva). Agrafia, reprezinta o apraxie cu imposibilitatea exprimarii ideilor in scris. Deci, ariile asociative participa la confruntarea experientei trecute cu cea prezenta si la realizarea unor coordonari senzorio-motorii.

Rolul ariilor secundare senzoriale, situate la granita celor primare nu duce la disparitia senzatiilor, dar reduce capacitatea de interpretare a lor. Astfel, extirparea ariei secundare somestezice din lobul parietal determina pierderea capacitatii de localizare spatiala a diferitelor segmente ale corpului. Localizarea principalelor functii in emisfere, legate de zonele de proiectie si asociative ale acestora este prezentata schematic in fjg. 89.'
Emisfera dominanta sau lateralizarea. La omul adult, ca regula generala, functiile intelectuale sint localizate predominant intr-o emisfera care se numeste dominanta, iar procesul late-ralizare. Procesul se organizeaza dupa cinci ani. Astfel, la dreptaci, centrul rbirii este localizat in emisfera stinga, dominanta la acestia si pentru alte functiuni. Din acest motiv extirparea emisferei drepte are consecinte functionale mult mai reduse.