ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ MOLDOVA ROMAN [609865]
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “MOLDOVA” ROMAN
Domeniul: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
Calificarea profesionala: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Forma de invatamant: CURS DE ZI
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Îndrumător: Candidat: [anonimizat] 2013
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “MOLDOVA” ROMAN
Domeniul: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
Calificarea profesionala: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Forma de invatamant: CURS DE ZI
“ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU FRACTURĂ DE FEMUR”
Îndrumător: Candidat: [anonimizat]
2
ROMAN 2013
Motto:
“Executia prescriptiilor medicale cu competenta si
constiinciozitate ramane doar o parte a activitatii
asistentei medicale.Esentiala ramane cunoasterea
bolnavului, a problemelor si nevoilor sale .”
Lucretia Clocotici
MOTIVATIA LUCRARII:
Fractura de femur este o afectiune a carei
frecventa este in crestere si afecteaza din ce
in ce mai multe persoane tinere si mai ales
varstnice. Avand in vedere ca este o urgenta
medico-chirurgicala am vrut sa cunosc cat
mai multe lucruri despre cauze,
simptomatologie, etiopatogenie, tratament
si mai ales profilaxie.
3
C U P R I N S
INTRODUCERE Pagina
CAPITOLUL I. .…………………………………..
1.1.(Numele subcapitolului) ………………………………………
1.1.1. (Numele sub-subcapitolului) …………………………………
1.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
1.2.(Numele subcapitolului) ………………………………………
1.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
1.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
CAPITOLUL II. (NUMELE CAPITOLULUI) .…………………………………
2.1. (Numele subcapitolului) ………………………………………
2.1.1. (Numele sub-subcapitolului) …………………………………
2.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
2.2. (Numele subcapitolului) ………………………………………
2.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
2.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
CAPITOLUL III. (NUMELE CAPITOLULUI) .…………………………………..
3.1. (Numele subcapitolului) ………………………………………
3.1.1. (Numele sub-subcapitolului) …………………………………
3.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
3.2. (Numele subcapitolului) ………………………………………
3.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
3.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
CAPITOLUL N. (NUMELE CAPITOLULUI) .…………………………………..
N.1. (Numele subcapitolului) ………………………………………
N.1.1. (Numele sub-subcapitolului) …………………………………
N.1.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
N.2. (Numele subcapitolului) ………………………………………
N.2.1. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
N.2.2. (Numele sub-subcapitolului) ………………………………..
CONCLUZII ………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………
ANEXE (figuri, tabele, foto, etc.) …………………………………………………..
4
CAPITOLUL 1
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE
1.Aspecte generale privind sistemul osos
Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele
asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezinta totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate
intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.
Forma, structura si modul de legatura al oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au proprietatea de a
rezista la:
•presiune
•tractiune
•torsiune
Rolul oaselor in organism
1.determina forma corpului, iar impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura
suportul partilor moi;
2.participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana,
canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );
5
3.sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor
si servesc ca punct de insertie pentru muschi;
4.maduva rosie (din epifizele oaselor lungi, din oasele late si scurte) are rol in
hematopoeza;
5.depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la
nevoie (sarcina).
Structura oaselor
Oasele sunt organe tari si elastice. In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este
un tesut conjunctiv metaplaziat.
TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:
-celule osoase
-substanta fundamentala
-substanta osoasa
CELULA OSOASA – numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult osteocit,
deriva din celula mezenchimala.
Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.
Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substanta
fundamentala, numita osteoplasta.
Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se anostomazeaza
cu canaliculele osteoplastelor vecine.
Osteblastii au o bogata activitate secretorie, participand la formarea oscinei si a unei
fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.
Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului, indeplinind
rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de necesitatile fiziologice.
Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si volumul
sau.
SUBSTANTA FUNDAMENTALA – a osului se compune din:
-o parte organica
-o parte minerala / anorganica
6
Componenta organica reprezinta 34% si este formata din oseina (substanta secretata
de osteoblaste).
Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este formata din
minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale foarte fine de
carbonat de Mg si carbonat Na.
TESUTUL OSOS –formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a
partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante
fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
-TESUTUL OSOS COMPACT
-TESUT OSOS SPONGIOS
TESUTUL OSOS COMPACT – formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a
epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
-in portiunea centrala de canalul medular
-la exterior de periost.
Microscopic, substanta osoasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite canalele
Havers, si contin:
-capilare sanguine
-terminatii nervoase
-tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.
In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase concentrice,
in grosimea carora se gasesc osteoblaste ce contin osteocitele.
Scheletul lamelelor este format din oseina si fibre de calogen paralele intre ele.
Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.
Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul Havers
unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane
rezultate in urma remanierii osoase, formand sistemele internaversiene.
7
TESUTUL OSOS SPONGIOS – formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este
format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite areole, care
dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.
Osteogeneza
Procesul de formare a osului se numeste osteogeneza.
Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al
embrionului si fatului, presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei de 25
ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA , prin care in modelul conjunctiv al
osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin impregnare cu
saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza osul primar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de remaniere osoasa
sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei; prin
osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza calusul dupa
fracturi.
2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA , prin care celulele cartilaginoase se
hipertrofiaza si degenereaza. Substanta fundamentala a carilajului se distruge partial iar
restul se va impregna cu Ca.
In faza urmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului
(pericondru), pleaca muguri conjuctivi vasculari spre celulele cartilaginoase distruse de
osteogeneza.
Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se impregneaza saruri de
Ca si formeaza osul primar.
In oasele lungi, mugurii conjunctivi vasculari formeaza canalul medular.
8
In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea osteoblastelor si
se formeaza osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor corpului si
totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor de crestere (diafiza
– epifizari).
Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care coordoneaza
activitatea mai multor factori:
-mecanici;
-endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);
-vitamine (vitamina D);
-enzimatici (fosfatazele alcalina si acida);
-factori metabolici.
Morfologia oaselor
Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care le indeplinesc in organism. Se
impart in trei categorii:
-oase lungi (humerus, radius, femur, tibie)
-oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)
-oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care se
prezinta sub trei varietati:
a) maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea
oaselor fatului si in oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in
perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de osteogeneza prin
osteoblastii si osteoclastii diferentiati din celulele conjunctive medulare. In fracturi
intervine formarea calusului.
a.maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie facand oasele late si
scurte. Se caracterizeaza prin continutul de celule adipoase, care ii dau culorea
galbena. Este un depozit al organismului.
b.maduva cenusie se gaseste in oasele varstnicului. Este formata preponderent
din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.
9
Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi inervatie
si vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia suprafetelor
articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern, periostul participa la
formarea osului, celulele sale transformandu-se in osteoblasti atat in procesul de
dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi, formand calusul.
Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.
Rolurile importante ale maduvei sunt:
-participa la formarea tesutului osos in timpul osificarii, rol osteogen;
-rol hematopoietic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;
-constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
-ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva.
Scheletul – prezentare generala
SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de
sustinere si de protectie ale diverselor aparate:
Scheletul axial (format din craniu, coloana vertebrala) si scheletul toracelui
membrelor (superioare si inferioare).
SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele
masivului facial (crescerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din opt oase: patru neperechi
(frontal, etmoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua temporale
fiecare cu detalii caracteristice).
VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua
neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal,
palatin si conca nazala inferioara.
10
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,
toracelui si bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALA : formata din 33 – 34 vertebre suprapuse, avand fiecare
caracteristici speciale. Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 vertebre
lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru si 4 sau 5 vertebre
invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.
SCHELETUL TORACELUI – o componeta a scheletului trunchiului este format din
coloana toracala, de care se prind cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste
adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste flotante.
Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana – sternul – prin
intermediul cartilajelor costale exceptand coastele flotante (11-12).
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele doua oase
coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacroiliaca), iar anterior articulate
intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea
trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la pubertate a 3 oase: ilium, ischium,
pubis unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de
membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si a
stramtorii superioare a bazinului care formeaza limita intre bazinul mare si bazinul mic,
pe fata lor externa si central aflandu-se o cavitate scobita prin care se face articulatia cu
capul femural.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din osoase proprii fiecarui
segment.
•Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care
fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula
(omoplatul) os plat de forma triungiulara.
•Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a
toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12–a si se articuleaza cu
capul humeral prin intermediul cavitatii glenoide.
11
•Bratul – prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul
care prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a mainii.
Acestea, prin extremitatea distala se articuleaza cu oasele mainii: oase
carpiene (8), metacarpiene (5) si falange.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior are trei segmente:
-coapsa, al carui schelet este format din femur;
-gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
-piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si trohantere.
-capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se
articuleaza cu cavitatea cotiloida;
-gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas
in pas;
-trohanterele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului
cu corpul.
La marginea superioara a gatului exista o proeminenta mare cu contur patrulater care
prezinta trohanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o
proeminenta mai mica care prezinta trohanterul mic. De la trohanterul mare porneste
spre trohanterul mic, creasta intrahanterica. Trohanterele si creasta intrahanterica
servesc pentru insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu
concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii
numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra.
12
In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara
este trifurcata, iar extremitatea inferioara este bifurcata.
Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din
doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern.
Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de
scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt
despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste
pentru articularea cu oasele gambei.
Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat la
barbate.
ORIENTARE – se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si
articulara a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.
CORPUL – prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este
prismatic triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.
FATA ANTERIOARA – concava si neteda, este acoperita de muschiul vast
intermediar, fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu are
nici o particularitate .
MARGINEA POSTERIOARA – este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste
linia aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.
Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial
dintre ele dau insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul
mare, adductorul lung, adductorul scurt si bicepsul femural.
In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand:
1. ramura laterala, numita tuberoritatea gluteala pentru muschiul gluteu mare, r
amura se termina la nivelul epifizei superioare a osului langa trohanterul mare
transformandu- se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul numit trohanterul al
treilea.
13
2. ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza superioara;
pe ea se insira muschiul vast medial.
3. ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu. In portiune inferioara linia se
bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.
EPIFIZA SUPERIOARA prezinta capul, colul si doua tuberoritati numite marele si
micul trohanter.
Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical.
COLUL FEMURAL -intra in constitutia anatomica a epifizei proximale sau a
extremitatii superioare a osului femur, purtand inca numele de gat femural.
COLUL (COLLUM FEMORIS). este o coloana osoasa puternica, turtita
anteroposterior, care uneste capul femurului cu restul osului.
Directia osului e oblica de sus in jos dinauntru si afara formeaza cu corpul osului un
unghi de 117o – 130o .
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezinta:
a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se
insera capsula anterioara
b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind
formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana posterioara nu
se insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei linii, nu toata fata
posterioara a colului este in raport cu capsula articulara.
c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic.
Extremitatea interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea externa
se confunda cu corpul osului si cu trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi condili
determina unghiul de declinatie, de 12o in mediu. Aceasta impreuna cu unghiul de
inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.
14
Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste
coxa valga.
Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.
Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar
micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.
STRUCTURA INTERIOARA A COLULUI FEMURAL
Extremitatea superioara este formata din tesut spongios. Trabeculele osoase
constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine interna si externa, prin
incrucisarea lor dau nastere la un sistem de bolti cu o mare importanta arhitectonica.
Trabeculele interne plecand de pe partea interna a cilindrului diafizar, sunt
depuse in doua grupe:
1. grupul inferior ce formeaza fascicolul, trohanterian mergand in afara, descrie niste
arcade cu concavitatea in jos si in afara in drumul lui spre marele trahanter unde ajunge
2. grupul superior ce se indreapta inauntru catre cap, fiind numit de catre Delbet si
Basset "evantaiul de sustinere"
Trabeculele externe pleaca de pe partea externa a cilindruli diafizar, sub marele
trohanter, de unde mergand spre cap, descrie o curba cu concavitatea in jos si inauntru.
Aceste trabecule au fost numite de Gallois si Bosquette "fascicol arciform".
Din incrucisarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne
rezulta un sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet si Basset.
15
Extremitatea superioara a femurului este invelita de un tesut compact care prezinta la
partea inferioara a colului o ingrosare considerabila ce apare ca o continuare a peretelui
intern al diafizei. Aceasta ingrosare poarta numele de arcul lui Adams.
Aceasta lama de la nivelul peretelui inferior al colului pleaca perpendicular in sus si
se pierde in plin tesut al fetei posterioare a colului.
Portiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poarta numele de eperonul lui
Merccel.
Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp si patru complimentare
pentru extremitatii dintre care trei pentru extremitatea superioara.
De la varsta de 50 de ani, in extremitatea superioara a femurului, se incepe un
fenomen de resorbtie care distruge trabeculi si are ca rezultat formarea de cavitati in
interiorul lor. Acest fenomen de resortie joaca un rol important in producerea fracturilor
si explica frecventa lor la o varsta mai inaintata.
In primul rand aceasta rarefractie intereseaza sistemul ogival si tesutul spongios al
trohanterului.Cercetarile anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta si Harrison (1953),
Judet R, Judet J, Dunoyer si Lagrance (1954) au precizat modalitatile de vascularizare
a gatului si a capului femural.
Vascularizarea capului femural este asigurata prin artera ligamentului rotund si prin
pediculii care nasc din arterele circumflexe.
ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din artera
acetabulara, patrunde in ligamentul rotund si la nivelul capului femoral se divide in 3-4
arteriole care se anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.
Aceasta artera iriga numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral si aportul sanguin
pare sa creasca cu varsta intru-cat artera nu exista la copii decat in 33% din cazuri, dar
la adult este prezenta in 70% din cazuri.
ARTERELE CAPSULARE Sunt numeroase si se grupeaza in patru pediculii:Pediculul
superior este cel mai important si el ia nastere din artera circumflexa posterioara. Acest
16
pedicul alcatuit din 3-4 vase, merge pe fata posterioara a colului intr-un repliu sinovial
si patrunde in capul femural la marginea cartilajului articular.
Acest pedicul superior asigura 4/5 din irigarea capului femoral. In traiectul intraosos,
acest pedicul se ramifica intr-un manuchi de arteriole care se anastomoreaza cu acelea
ale ligamentului rotund si cu vasele pedicului inferior si intern. Pediculii inferiori sunt
reprezentati de pediculul inferoextern care iriga colul si pintenul Merval si pediculul
inferointern care patrunde in capul femoral anastomozandu-se cu ramurile pedicului
superior.
Arterele fetelor sunt mai putin importante si ele se distribuie la carticala anterioara si
cea posterioara a gatului femoral.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele mai
importante si totodata cele mai frecvent lezate in cursul fracturilor gatului femoral.
Necroza capului femoral este consecinta directa a lezarii acestui pedicul si ea se
intalneste intr-o proportie ce poate sa mearga pana la 40% din cazuri.
Musculatura coapsei se imparte in trei grupe functionale: extensori, flexori si
aductori.
Muschii extensori:
a.muschiul croitor este flexor si slab aductor al articulatiei coxofemurale in
locomotie, flexor al gambei pe coapsa si rotator intern al genunchiului (cand
gamba este partial flexata).
b.muschiul cvadriceps femural , este extensor al articulatiei genunchiului.
c.Muschii flexori
d.muschiul semitendinos situat pe partea mediala a fetei posterioara a coapsei,
este flexor al genunchiului, efectueaza o rotatie interioara daca genunchiul se
afla in flexie.
e.muschiul semimembranos situat sub muschiul precedent si are aceasi actiune
ca si muschiul semitendios.
17
f.muschiul bicept femural actioneaza ca flexor al genunchiului, efectueaza si o
rotatie laterala, daca genunchiul se afla in flexie.
Muschii aductori sunt situati in partea mediala a coapsei:
a.muschiul pectineu are o slaba actiune de aductie, este mai mult un flexor si
un rotor exterior al coapsei.
b.muschiul aductor lung are actiune de aductie, flexie si rotatie a coapsei.
c.muschiul aductor scurt , similar cu muschiul aductor lung.
d.muschiul gracilis, situat pe partea mediana a coapsei. Ca actiune are o
componenta de aductie si de rotatie interna a gambei, daca genunchiul se afla
in flexie.
e.muschiul aductor mare , muschi profund, situat in partea mediala a coapsei,
este cel mai puternic aductor al coapsei, avand insa o actiune de rotatie
interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia coapsei.
OASELE GAMBEI :
TIBIA – os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superioara – este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din
doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei care
se articuleaza cu condili femurali.
Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea
anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma
triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul condilului
lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibiei si serveste pentru
insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte
ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta o
fata articulara pentru trahelea astrogalului.
18
La partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize
numita maleola mediala, care se articuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei
extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA – este cunoscuta si sub denumirea veche de peroneu. Este un os lung, mai
subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua
extremitati prin care se articuleaza cu tibia.
Extremitatea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibulei. Pe fata
superioara are o articulatie pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este
apofiza piramidala, apofiza tibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma
triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleola laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala,
turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii inferioare a tibiei.
ROTULA – os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a
genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe
suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe
ea se insera muschi si ligamente.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format din 26 de oase. Ca si la
mana, oasele sunt asezate in trei grupe: tarsul, metatarsul si falangele.
TARSUL – format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai mari
si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea greutatii
corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:
astrogalul si calcaneul.
-Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile
inferioare ale tibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare
pentru aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata
superioara se afla o parte lombata trahea astrogalului.
-Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub astrogal si
are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o fateta
19
articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul cuboid.
Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care se
insereaza tendonul lui Ahile
2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la
interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
– METATARSUL – este format din 5 oase metatarsiene. Un os metatarsian prezinta:
baza, corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator, iar prin cap cu
falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la V, incepand din
interior spre exterior, astfel ca primul metatarsian este cel intern corespunzator, iar al V-
lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarsul si metatarsul alcatuiesc o bolta, cu o fata dorsala,
convexa si una plantara, concava.
– SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI – este format din falange. Ele sunt oase
lungi, turtite dorso-plantar. Fiecare falanga are o baza, un corp si un cap. Falangele se
numeroteaza incepand de la baza degetelor, degetul mare de doua falange (1,2,3). In
general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin dezvoltate decat falangele
degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se articuleaza cu metatarsienele,
corespunzatoare.
CAPITOLUL 2: FRACTURA
2.1.Definitie
Clasic, fractura se defineste ca o discontinuitate a osului, produsa in urma unui
traumatism de mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o
suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa, osteotita, etc.). De aceea aste foarte
important sa se studieze terenul pe care se produce fractura, in aparenta banala,
introducand astfel numeroase erori in pronosticul si tratarea leziunii.
Dupa cum arata Radulescu, putem vorbi de fracturi a oaselor sanatoase si fracturi ale
oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi patologice.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni locale, ci un
proces de patologie complex care antreneaza intreg organismul. Fractura este deci o
20
boala generalizata (dereglari post-traumatice generale) declansate mai ales prin
intermediul S.N.
2.2Clasificare:
1.Fractura directa se produce la nivelul la care actioneaza forta reprezentata prin
zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt fracturi aparute la marile
accidente, care se asociaza cu leziuni mai mult sau mai putin grave a partilor moi.
2.Fractura indirecta se produce in alt loc decat acolo unde a actionat agentul
traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase si dupa modul de aplicare a
traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
In fracturile indirecte traumatismele pot actiona prin unul din urmatoarele 4
mecanisme:
•flexiune, cand forta se exercita asupra unei curburi osoase care depasind
elasticitatea normala rupe osul la maximum de curbura;
•tractiunea, in urma tractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor
fragmente osoase, ce prezinta zone de insertie tendinoase sau fracturi parcelare
ale epifizelor prin tractiune ligamentoasa;
•compresiune, in lungul axului osului, ducand la fractura epifizei, ca in
fracturile de astragal sau pilon tibial in urma caderii de la inaltime;
•torsiunea, cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului determinand
totdeauna o fractura spinoida sau helicoidala.
3. Fracturi incomplete se observa mai ales la copii si se prezinta sub urmatoarele
forme:
21
•deformarea osului in grosime , care are loc printr-un mecanism de presiune in
lungul osului. In aceste conditii se produce mai mult o dislocare trabeculara in
regiunea metadiafizara, care se traduce radiografic printr-o usoara ingrosare
fusiforma sau in inel;
•ruperea incompleta sau in flexiune , care se observa la copii cand datorita
elasticitatii si grosimii periostului se produce un traiect de fractura care,
intereseaza numai corticala dinspre conconvexitatea osului. Este clasica
fractura “en bois vert” (in lemn verde);
•infundarea , se observa mai ales la oasele late ale craniului;
•fisurile, se intalnesc mai ales la adulti si mai rar la copii, integritatea formala a
osului este pastrata si numai radiografii din incidente diferite, pot sa arate
traectul de fractura.
4. Fracturi complete cu situatiile:
a.traiectul de fractura poate sa aiba sediul variabil , in caz de fractura directa
si dimpotriva, sa se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului daca fractura
este indirecta. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, in
varf de clarinet si in farina de fluture .
b.fragmentele sunt in general in numar de doua, uneori un traiect de
fractura accesoriu separa un al treilea fragment . Cand exista mai multe
traiecte fractura este cominutiva, fragmentele osoase purtand numele de
eschile;
c.deplasarea fragmentelor este variabila uneori minora, alteori este
camplexa. Aceasta deplasare se poate face:
•prin translatie cand unul din fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern
sau extern, fata de celelalte fragmente, producand incalecarea lor;
•prin rotatie, cand un fragment se roteste in jurul axului sau longitudinal, in
vreme ce celalalt ramane imobil sau ambele fragmente se rotesc unele fata de
celalalt, in aceste cazuri exista decalajul fragmentelor;
22
•prin unghiularea unui fragment fata de celalalt . De obicei, fragmentele
sufera deplasari complexe, cand se asociaza unghiularea cu incalecarea sau
deplasarea laterala cu decalaj.
5. Leziunile partilor moi .
In timpul sau dupa fracturarea unor oase, se produc leziuni ale partilor moi, fie prin
agentul cauzal, fie prin fragmentele ascutite ale oaselor fracturate. Pot fi lezati muschii
tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muschilor si a tendoanelor duce la tulburari
de miscare.
Lezarea oaselor poate determina tulburari extrem de rare, intrucat daca sunt lezate
oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua nastere chiar necroze si
cangrene, prin neirigarea tendonului asigurata de vasul respectiv. Leziunile nervoase
pot provoca aparitia unor paralizii sau tulburari senzoriale in zona respectiva. Lezarea
pielii creaza a fractura deschisa.
6. Fracturi inchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel putin de piele.
7. Fracturi deschise in care pielea a fost lezata si osul ajunge in contact cu
exteriorul. In acest caz se poate infecta, poate apare un proces septic de osteita sau chiar
osteomielita care intarzie vindecarea sau poate da nastere unor complicatii, distrugeri
osoase, calus vicios, pseudoartroze.
2.3. Simptomatologie
Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul local
sau difuz – la distanta – constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este
centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim in
acest tablou semne generale si locale:
a.Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractura, are stare generala mult mai
putin alterata, de obicei indispozitie generala, frisoane si temperatura ce poate
ajunge chiar la valori ridicate (39șC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic.
23
Aceste fenomene dispar in scurt timp fara sa fie necesar un tratament special.
Tulburarea starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de fractura;
b.Semne locale. Pot fi de probabilitate si de certitudine. Cele de probabilitate
sunt importante si trebuie cercetate atent.
•Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un
traumatism care nu a produs fractura, se datoreaza excitarii proprietatilor
existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului durerea poate
localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen
important care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.
•Echimoza, apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturii
oaselor superficiale si mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un
segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sangelui spre
suprafata se face mai greu).
•Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi
insa extrem de voluminos declansand un soc hemoragic.
Astfel:
deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de
continuitate normala a celor doua fragmente. Deformarile iau uneori aspecte
tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de fractura. Prezenta unei
fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de
asemenea o deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un
examen atent pentru a face distinctie intre aceste afectiuni si fractura.
scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase
lungi unice, cum ar fi femurul, daca se produce o fractura oblica, scurtarea
poate fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare si in cazul unei luxatii,
ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.
impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate a parghiei osoase.
Uneori impotenta functionala este determinata numai de durere, dupa cum in
cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai putin evidenta. Trebuie
24
cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura angrenata, (fractura
care are sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca
miscari care pot dezangrena fragmentele osoase, in cansecinta sa inrautateasca
starea fracturii punand sub semnul intrebarii sansele de insanatosire.
Semnele de certitudine (siguranta) au valoare mai mare pentru diagnostic
insa ele trebuie cautate cu grija pentru a nu agrava leziunea.
Mobilitatea anormala se manifesta atunci cand executand manevre asupra
oaselor pe care le banuim fracturate, constatam mobilitatea anormala a
acestora si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru
depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece
mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora
este uneori greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor angrenate sau al
oaselor invelite de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat.
Crepitatia osoasa se percepe o data cu abilitatea normala. Ea nu trebuie
confundata cu crepitatia fina a cheagurilor hematomului.
Intreruperea continuitatii osoase apreciata prin palpare, constituie un semn
pretios.
Netransmiterea miscarii de-a lungul unui os este un semn de fractura
complexa. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune in
evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie facut
sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi
completa in aprecierea impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel
putin doua incidente.
Cel mai frecvent simptom al fracturii de femur este durerea severa in femur sau in
regiunea abdominala inferioara. Piciorul afectat poate fi orientat spre exterior, poate fi
mai confortabila indepartarea lui de celalalt membru si se poate observa faptul ca este
25
mai scurt decat membrul neafectat. De obicei este imposibila folosirea membrului la
mers sau chiar pentru sprijin.
In multe cazuri se poate mentiona doar durere in coapsa sau genunchi. Mersul poate fi
posibil, desi foarte dureros, in fracturi prin tasare.
Simptomele se evidentiaza dupa o cadere, dar o fractura se poate produce fara un
astfel de eveniment, in special in cazul in care osul a fost afectat de osteoporoza sau alte
boli.
Alte semne:
Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care
provine din focarul de fractura. Constituie un semn aproape constant dar
tardiv.
Temperatura ridicata locala . Tegumentele din jurul focarului de fractura
locala au temperatura mai ridicata semn al responsabilitatii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari
locale care apar fie reflex, fie determinata de modificari patologice locale,
compresiune pe vasele de intoarcere.
Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi și luxații amintim:
1. Fracturile gâtului femural sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale
femurului și se produc fie ca urmare a unor șocuri aplicate direct asupra trohanterului,
fie ca urmare a unor șocuri indirecte pe care le suferă gâtul femurului.
Semne – ca orice factură, leziunea colului femural se însoțește de o durere vie și de
impotența funcțională. Tratamentul are drept scop împiedicarea apariției complicațiilor,
reducerea fracturii și imobilizarea acesteia într-o poziție corectă.
Imobilizarea se face într-un aparat gipsat pelvipedios, care fixează membrul inferior
în abducție și rotație internă.
26
2. Fractura de femur consta in ruptura portiunii superioare a membrului inferior
(osul coapsei). Majoritatea fracturilor de femur intervin la nivelul colului femural si in
regiunea trohanteriana, chiar sub colul femural.
Fracturile de femur sunt frecvente si pot fi foarte grave deoarece intervin adesea la
batrani si de obicei este nevoie de corectie chirurgicala care este urmata de o recuperare
lenta. Studiile arata ca adultii care isi fractureaza femurul si nu sunt deja internati intr-
un azil sau spital, pot avea nevoie de ingrijiri speciale pentru un an, in proportie de 25%
din cazuri.
Deoarece batranii au adesea oasele fragile si asociaza alte afectiuni ei pot avea risc
crescut pentru complicatii ca infectiile, tromboflebita profunda (formarea unui cheag
intr-o vena profunda) sau embolie pulmonara (cheaguri in plamani), pneumonie si
dureri datorita presiunii exercitate de fractura. Aproape 30% din batranii cu fractura de
femur decedeaza in timpul primului an de la fractura.
2.4.CAUZE:
La copii si adultii tineri, accidentele severe ca cele de bicicleta sau masina, cele din
sport si cele de la inaltime, sunt cauzele cele mai frecvente.
La batrani, fracturile de femur sunt majoritatea date de caderi. Chiar si o cadere
usoara poate duce la fractura a unui femur demineralizat.
Motivul pentru care caderile sunt cauza majoritatii fracturilor, incluzand cele de
femur, pe masura ce oamenii inainteaza in varsta este faptul ca oasele devin mai fragile
si se rup mai usor o data cu inaintarea in varsta. Incepand cu varsta de 30 de ani,
elementele osului incep sa fie resorbite de organism mai rapid decat sunt inlocuite,
astfel osul devine mai subtire si mai hipodens. Daca oasele ajung la o anumita densitate
ne putem gandi la osteoporoza.
Osteoporoza si fractura de femur afecteaza femeile mai mult decat barbatii, deoarece
barbatii au densitatea osului mai mare decat femeile si datorita scaderii cantitatii de
hormoni estrogeni a femeii in menopauza.
Nivelele mai mici de estrogen duc la oasele fragile. Nivelele scazute de testosteron
pot, de asemenea, sa accelereze demineralizarea oaselor la barbati. In timp ce barbatii
au o crestere a riscului de fractura de femur pe masura ce inainteaza in varsta, femeile
au din start o densitate osoasa mai mica, demineralizari mai mari ale oaselor dupa varsta
27
mijlocie si traiesc mai mult ca barbatii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturile
apar la femei.
Alti factori care duc la fracturi de femur sunt:
−unele boli ca boala Meniere sau artrita
−ereditatea – talia inalta si greutatea mica sau membrii de familie care au avut
fracturi o data cu inaintarea in varsta sunt factori de risc pentru fracturi
−carentele alimentare – in principiu, factorii nutritionali cu Ca si vitamina D
sunt importante pentru rezistenta osului
−fumatul
−sedentarismul – exercitii moderate de miscare cu modificarea pozitiei
corpului, ca mersul si dansul pot mentine densitatea oaselor.
2.5.INVESTIGATII:
Fracturile de femur sunt diagnosticate de obicei pe baza unui examen obiectiv si a
unei radiografii osoase. Semnele de fractura de femur includ durerea puternica,
membrul inferior mai scurt decat cel neafectat si rotatie externa a acestuia.
Uneori fractura nu este vizibila pe radiografia initiala (fractura oculta), dar medicul va
suspecta in continuare o fractura de femur datorita durerii de femur sau unui accident
recent. In aceste cazuri, un RMN (scanare prin rezonanta magnetica nucleara care ne
ofera imaginile cele mai bune ale osului si a tesutului moale), un CT ( computer
tomografia, alta metoda de a obtine imagini mai bune decat radiografia) sau scanarea
osului (ce presupune injectarea de substanta de contrast si apoi obtinerea unor imagini
amanuntite ale fracturilor) pot fi facute. Fracturile care nu se pot vizualiza pe o
radiografie simpla, pot fi observate pe un RMN sau CT.
Femeile care sunt la menopauza si au o fractura de femur, pot prezenta osteoporoza
sau risc crescut pentru osteoporoza. O osteodensitometrie (examinare ce masoara
densitatea osului) este un test pentru osteoporoza si o poate detecta precoce.
Tratamentul osteoporozei poate preveni fracturile.
Nivelul in sange al unei substante chimice, numita homocisteina, s-a considerat ca
anticipeaza aparitia unei fracturi asociate cu osteoporoza. Aceasta substanta se poate
detecta in sange si poate fi scazuta prin administrarea de acid folic.
28
Pentru prevenirea fracturii de femur, medicul trebuie sa intrebe persoanele in varsta
cel putin o data pe an daca au cazut. Pentru un raspuns afirmativ se poate face un test
simplu pentru a aprecia riscul unor caderi viitoare. Medicul va observa daca pacientul
se poate ridica de pe scaun fara sa foloseasca mainile, daca poate face cativa pasi si
daca se poate intoarce.
Daca se observa dificultati in miscare sau dezechilibru, este nevoie de o investigare
mai amanuntita. Aceasta include o anamneza, o reevaluare a tratamentului si un examen
oftalmologic, o examinare a echilibrului sau masurarea fortei musculare.
2.6. TRATAMENT:
Tratament – generalitati
Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor pe
care le putea face inainte de fracturare, fara durere.
Cel mai utilizat si aproape intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie
chirurgicala. Interventia chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica
pentru o vindecare corecta.
Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune
continua pana la interventia chirurgicala.Tractiunea se face cu greutati atarnate de picior
cu benzi, panglici sau ghete speciale care furnizeaza o tractiune constanta asupra
piciorului.
Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu scopul de a scadea durerea si
spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la pastrarea osului in pozitie fiziologica pana
la operatie.
O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea
diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi amanata
pentru o zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex. deshidratarea) si
pentru reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul operatiei.
Sunt mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de localizarea
fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta.
Operatia fracturii de femur poate fi abordata astfel:
– fixarea interna implica stabilizarea oaselor fracturate prin suruburi, placute si tije.
Aceasta metoda se foloseste la persoanele care au fracturi cu oase care pot fi aliniate
29
– artroplastia consta in inlocuirea partiala sau totala a articulatiei cu parti artificiale, de
obicei din metal. O artroplastie partiala se poate face pentru inlocuirea portiunii
superioare a femurului. O artroplastie totala se poate face in cazul articulatiilor de femur
care erau deja afectate inainte de fractura de artrita sau alte leziuni si femurul nu
functiona normal. In general, artroplastia se aplica in situatia in care este implicat colul
femural si oasele nu pot fi reduse la pozitia normala.
Unii chirurgi practica inlocuirea de femur minimal invaziva. Se face o incizie mica
pentru a minimaliza pierderile de sange, pentru scurtarea timpului de vindecare si
pentru o cicatrice mai mica. Totusi, aceasta procedura se poate solda cu mai multe
complicatii de genul infectiilor, lezarii de nervi si pozitionarii incorecte a
componentelor articulatiei femurului.
O astfel de operatie promite mult, dar necesita un chirurg cu multa experienta si in
momentul actual exista putine studii care compara acest tip de operatie cu cea clasica.
Pana cand riscurile si beneficiile pe termen lung nu vor fi studiate, poate exista un risc
mai mare in alegerea unei proceduri minimal invazive executate de un chirurg cu mai
putina experienta care ar lasa o cicatrice mica, decat unul cu mai multa experienta care
ar aplica o artroplastie clasica.
Reducerea (alinierea corecta a osului) si fixarea interna (stabilizarea osului rupt) sunt
proceduri utilizate in cazul persoanelor tinere, active, in timp ce artroplastia (inlocuirea
articulatiei femurului) este efectuata la persoanele in varsta, mai putin active.
Decizia in privinta tipului de interventie va fi luata de chirurg care va lua in
considerare tipul fracturii, varsta, activitatea si optiunea pacientului.
Studiile pe cazurile de fractura de femur dezaxate, arata ca, pe termen lung
artroplastia totala trebuie refacuta in mai putine cazuri decat cea partiala, dar operatia
necesita mai mult timp si sanse mai mari de infectie precum si de deces.
Operatia este de obicei cea mai eficienta pentru fractura de femur, desi in majoritatea
cazurilor, e posibil sa nu-si recapete functia integrala dinainte de fractura. In general,
daca pacientul era activ si sanatos inainte de fracturare este recuperat mai repede dupa
interventia chirurgicala.
Daca a avut alte probleme de sanatate si a dus o viata sedentara exista sanse crescute
de complicatii dupa tratamentul chirurgical.
Sunt putine cazuri in care nu se intervine chirurgical, de exemplu la oamenii care au
risc crescut pentru complicatii in timpul interventiei sau dupa si care nu ar beneficia de
rezultate bune dupa interventie, de exemplu cei care nu puteau merge inainte de
30
operatie sau care aveau dureri mici. In aceste cazuri se foloseste medicatia antialgica
(pentru durere).
Tratament la domiciliu
Pentru recuperarea in urma unei interventii chirurgicale medicul va recomanda un
program de reabilitare in functie de partea de femur fracturata si tipul interventiei. Acest
program va include exercitii pentru tonusul muscular si pentru o mobilizare cat mai
buna prin activitati de rutina si comportament activ.
Medicul poate recomanda:
−exercitii de echilibru (cu un fizioterapeut de la spital sau unul voluntar)
−evitarea miscarilor care pot surmena articulatia femurului sau partile
artificiale din articulatie.
Dupa o interventie pe femur persoana poate invata metode noi pentru a desfasura
aceleasi activitati simple de fiecare zi:
−este posibil sa aiba nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni.
−gatitul si alte activitati zilnice, ca dusul zilnic, pot fi dificile de unul singur.
Sunt tot felul de aparaturi de sustinere care pot ajuta persoana.
−se pot face unele ajustari la domiciliu pentru a reduce accidentele casnice.
Evitarea acestei categorii de probleme se poate face prin:
−viata activa si exercitii zilnice
−alimentatie corespunzatoare
−evitarea alcoolului
−evitarea fumatului
−urmarea unui tratament corespunzator nevoilor personale si respectarea
regulilor de administrare
−control oftalmologic regulat.
2.7. PROFILAXIE:
31
Sunt pasi pe care-i putem urma pentru a preveni fractura de femur.
Pentru intretinerea sistemului osos se recomanda:
– o dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D ajuta la
intarirea oaselor.
Cantitatea de calciu recomandata pentru adulti femei si barbati este intre 1.000 mg si
1.200 mg pe zi. Toate femeile de peste 65 de ani precum si femeile peste 51 de ani care
nu iau suplimente hormonale (estrogeni) au nevoie de 1.500 mg de calciu pe zi. Femeile
care nu-si pot asigura cantitatea de calciu zilnica din alimente pot lua suplimente de
calciu. Calciul poate fi gasit in lactate de exemplu laptele, branza, iaurtul, legumele de
culoare verde inchis, cu multe frunze ca broccoli si alte alimente.
Fundatia nationala de osteoporoza recomanda 400 pana la 800 unitati internationale
(UI) de vitamina D pe zi. A nu se administra mai mult de 800 UI de vitamina D pe zi
decat daca doza este prescrisa de medic, deoarece poate fi daunatoare.
Doza zilnica de vitamina D poate fi luata dintr-un pahar de lapte sau alte produse cu
adaos de vitamina D. De asemenea, o alta sursa de vitamina D este lumina soarelui
pentru cel putin 15 minute pe zi.
Studii recente au aratat ca suplimentele de calciu si vitamina D nu vor preveni
fracturile de femur la oamenii care deja au risc crescut pentru fracturi de femur prin
greutate mica sau fracturi in antecedente. Oricum, o alimentatie bogata in calciu si
vitamina D de-a lungul vietii va ajuta la pastrarea unui sistem osos mai puternic.
Exercitiul fizic si activitatea zilnica ajuta la mentinerea rezistentei osoase. Exercitiile
ca mersul, alergatul, ridicatul de greutati mai mici ajuta la minimalizarea pierderilor
osoase. Medicul va recomanda exercitiul fizic corespunzator. Inceputul programului de
exercitii se face usor, in special daca pacientul a fost sedentar. Un studiu recent a aratat
ca exercitiul fizic moderat ca mersul, a fost asociat cu un numar mic de fracturi la
menopauza.
Pacienta trebuie sa consulte un medic pentru o substitutie hormonala sau alt tratament
daca are risc crescut pentru osteoporoza.
32
Unii medici recomanda tratament hormonal, dar trebuie studiat raportul risc-
beneficiu. Alte medicamente ca bifosfonatii incluzand alendronatul ( Fosamax) si
risendronatul (Actonel), raloxifenul ( Evista), calcitonina (Calcimar sau Miacalcin) sunt,
de asemenea, folosite pentru prevenirea sau tratamentul osteoporozei.
Studiile arata ca in general, aceste medicamente, in special bifosfonatii, reduc
semnificativ riscul unei fracturi de femur la femeile in varsta.
A nu se consuma mai mult de o bautura alcoolica pe zi! Oamenii care consuma mai
mult au risc crescut pentru osteoporoza. Abuzul de alcool creste riscul de accidente si
fracturi.
A nu se fuma! Fumatul implica un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei si
creste rata de demineralizare a oaselor.
Evitarea accidentelor
Majoritatea fracturilor de femur au loc la o cadere. Factori care cresc riscul sunt:
– echilibrul si coordonarea scazute
– nesiguranta pe un membru sau pe ambele
– tratamentul cu medicamente care au ca efecte secundare somnolenta, ameteli sau
astenia
– tulburarile de vedere
– abuzul de alcool
– confuzia sau rationamentul alterat (datorat varstei sau bolilor ca dementa).
Se poate minimaliza riscul caderilor prin:
33
– eliminarea obstacolelor din casa care ar putea conduce la un astfel de accident ca
podele alunecoase, lumina slaba, holuri aglomerate, mobila multa care nu permite o
trecere fara dificultati si carpete inghesuite
– utilizarea unor presuri speciale in baie si a barelor
– scari cu margine pentru maini
– lumina corespunzatoare in casa pentru a vedea obstacolele sau animalele de
companie
– exercitiul pentru mentinerea tonusului muscular si a echilibrului
– administrarea tratamentului doar la sfatul medicului si reevaluarea acestuia de catre
medicul curant, in special daca pesoana are mai multi medici curanti.
Unele medicamente ca cele pentru somn sau cele pentru durere pot creste riscul
accidentelor
– incaltamintea cu toc jos si comoda
– folosirea corecta a aparaturii de sustinere
– protezele de femur – Protezele de femur arata ca un corset cu captuseala pe ambele
femururi pentru a reduce impactul caderii. Studii recente au demonstrat ca protezele de
femur reduc accidentele ce se soldeaza cu fracturi de femur cu aproximativ 54% la
persoanele peste 70 de ani, care au unul sau mai multi factori de risc pentru fractura de
femur. Multe persoane din studiu au refuzat sa le poarte.
Alte studii au concluzionat prin faptul ca protezele de femur nu previn fracturile prin
cadere. Pot fi de ajutor in mod special oamenilor din azile sau din alte institutii de
asistenta sociala.
2.8. PROGNOSTIC:
34
Imediat dupa interventie se vor administra medicamente care controleaza durerea si,
daca este cazul, anticoagulante. Pacientul poate avea o sonda urinara pentru a nu fi
nevoie sa se ridice din pat pentru a mictiona.
De asemenea, se pot folosi pompe compresive ale membrului pentru circulatia
sangvina sau pentru a preveni trombemboliile si o perna intre picioare pentru
mentinerea femurului operat intr-o pozitie corecta. In cazul unei tulburari de tranzit
intestinal, se solicita interventia asistentei sau a medicului.
Medicul poate invata pacientul sa faca exercitii simple respiratorii pentru prevenirea
congestiei pulmonare in timpul repausului. Pacientul poate sa inceapa perioada de
recuperare cu miscari de ridicare si coborare, de flexie a membrelor (astfel incat sa
mentina o circulatie buna a sangelui) si sa pastreze o pozitie corecta a femurului in
timpul miscarilor.
Mobilizarea precoce este esentiala dupa interventie. Va grabi recuperarea si va reduce
complicatiile. In prima zi dupa operatie, pacientul va fi mutat din pat pe un scaun, pe o
durata scurta de timp si va incepe sa faca exercitii usoare incepand cu a doua zi dupa
operatie.
De obicei, spitalizarea dureaza o saptamana dupa operatie. In multe cazuri pacientul,
este transferat intr-o clinica de recuperare inainte de a merge acasa. Va fi probabil
nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni si recuperarea completa va tine
pana la un an de zile.
Sunt multe aspecte de luat in considerare dupa o operatie pe femur. Batranii au adesea
nevoie de ingrijiri speciale incluzand fizioterapie, asistenta la bucatarie, tratament
asistat si igiena personala.
Medicamentele anticoagulante sunt prescrise pentru a reduce riscul trombemboliilor
si accidentului vascular cerebral asociat acestora, embolia pulmonara sau tromboflebita.
Pacientul va lua acest tratament pentru cel putin 3 saptamani, pana se va mobiliza
complet si va avea o activitate normala.
Dupa interventie, medicul va incuraja pacientii sa participe la un program de
reabilitare. Studii recente au demonstrat ca 6 luni de reabilitare care include exercitii
pentru tonusul muscular, pot imbunatati calitatea vietii si ameliora incapacitatea
functionala. Un program de reabilitare este foarte important, va grabi recuperarea si va
permite intoarcerea la activitatile zilnice normale mai rapid.
35
3. Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui șoc direct sau unui șoc
indirect creat de contracția bruscă a mușchiului cvadriceps care turtește rotula pe
trohleea femurală, fracturând-o prin flectarea ei.
Tratamentul urmărește evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii și refacerea inserției
mușchiului cvadriceps (chirurgical).
4. Fractura de menisc este o leziune traumatică a aparatului meniscal al
genunchiului care afectează în special meniscul intern. Este accidentul tip al
fotbaliștilor.
5. Fracturile oaselor gambei reprezintă aproximativ un sfert din totalul fracturilor și
se produc ca urmare a unor mecanisme variate: șoc direct flexei, compresiune sau
torsiune.
Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei și poate avea aspecte variate:
−transversal
−oblic
−spiroid
Tratamentul fracturilor oaselor gambei se începe chiar de la locul accidentului, prin
efectuarea mobilizării provizorii. Orice manevră de imobilizare a membrului fracturat
trebuie făcută cu cea mai mare blândețe pentru a evita eventuala deschidere a fracturii,
deosebit de frecventă în fractura de tibie.
Imobilizarea se face într-o gutieră gipsată. După 30 de zile de imobilizare, aparatul
gipsat poate fi înlocuit cu un aparat de mers.
CAPITOLUL 3
36
CAZUL I
Nume si prenume: M.M.
Data nasterii: 25 august 1957.
Varsta: 56 ani.
Ocupatia: muncitor constructor.
Domiciliul: comuna Cordun, judetul Neamt
Data intrenarii: 23.02.2013. ora 14.30.
Diagnostic la internare: fractura spiroida cominutiva mediodiafizara a femurului
stang, cu deplasare.
Grup sanguine: OI, Rh: + (pozitiv).
AHC: fara contact TBC, neaga sifilis, diabet zaharat, SIDA in familie.
APF: pacient de sex masculin, in varsta de 56 ani, muncitor constructor, casatorit, tata
a doi copii, clinic sanatos. In copilarie a prezentat eruptii infecto-contagioase obisnuite.
Istoricul bolii
Culegerea informatiilor s-a efectuat de la pacient si de la insotitorul acestuia (unul
dintre colegii de serviciu).
In ziua de 23 februarie, in jurul orei 12:30, pacientul se afla pe schela exterioara a
unui imobil, executand lucrari de finisare exterioara. In urma unei miscari efectuate fara
sa se asigure, pacientul s-a dezechilibrat si a cazut printre schele de la o inaltime de 6 m,
aterizand cu viteza, cu membrul inferior stang pe o bara de metal. In urma acestei
37
cazaturi, pacientul acuza imediat imposibilitatea mobilizarii membrului inferior stang,
insotita de durere puternica si de semne ale unei fracturi ale osului femural .
In urma acestui accident, pacientul a fost transportat de urgenta la Spitalul Municipal
de Urgenta Roman unde, in urma examenului radiologic si obiectiv i se precizeaza
diagnosticul. Este internat in sectia de ortopedie pentru tratament si ingrijiri.
Stabilirea diagnosticului
La examinarea bolnavului, care este asezat in decubit dorsal pe planul patului, se
observa deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase. Bolnavul nu poate mobiliza
coapsa, nu poate pastra pozitia ortostatica cu sprijinire bilaterala, iar miscarile
membrului inferior stang nu se transmit in axul coapsei. Pozitia membrului inferior
stang in rotatie externa pronuntata. Nu prezinta tulburari vascular-nervoase la nivelul
membrului afectat.
In urma controlului radiologic efectuat in serie traumatica, se constata prezenta unei
fracturi in spirala, cu multe fragmente de cominutie la nivelul ei.
Starea prezenta
Pacient in varsat de 56 ani, sex masculin, stare generala relativ alterata, afebril,
tegumente si mucoase usor palide, curate, calde, tesut celular subcutanat si adipos bine
reprezentat, ganglioni periferici nepalpabili.
Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent bilateral, raluri
prezente bilateral, F.R.= 19r/min
Aparat cardio-vascular : soc apexian in spatial V intrecostal stang pe linia
medioclaviculara, zgomote cardiace ritmice, bine batute, nu se percep sufluri, A.V.=
70b/min, TA = 130/60mm/Hg.
Aparat digestiv: abdomen nedureros la palpare si percutie, moale, cu tesut adipos
destul de bine reprezentat, ficat 1cm. Sub rebordul costal, splina nepalpabila,
nepercutabila, tranzit intestinal prezent, scaune normale.
38
Aparat uro-genital : rinichi nepalpabili, mictiuni fiziologice, motricitate normala.
Sistem nervos: orientat temporo-spatial, stare de constienta prezenta, cooperant,
motilitate normala, ROT cutanate prezente bilateral.
Sistem osteo-articular: mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase,
deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei.
Sistem endocrin: glande endocrine in limite normale.
Nevoi fundamentale afectate:
1. Nevoia de a evita pericolele.
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura.
3. Nevoia de a dormi si odihni.
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca.
5. Nevoia a fi curat si ingrijit.
6. Nevoia de a elimina.
7.Nevoia de a comunica.
8.Nevoia de a invata cum sa- ti pastrezi sanatatea.
1. Nevoia de a evita pericolele
P1: risc de complicatii
E1: afectarea aparatului locomotor
S1: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
-Pacientul sa fie ferit de accidente.
-Pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic.
39
Intervenții autonome:
-am asigurat pacientei repaos la pat;
-se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
-monitorizarea functiilor vitale
-largirea bandajelor prea stranse
-schimbarea pansamentelor umede
-asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare
-intinderea cearsafurilor
-evitarea expunerii tegumentelor si mucoaselor la agenti iritanti: urina,
secretii patologice, materii fecale
-prevenirea retentiei urinare
-prevenirea constipatiei
-respectarea regimului dietetic
-asistenta medicală planifică cu pacienta exerciții fizice în funcție de cauza
imobilizării și de capacitatea pacientului;
-poziția pacientei va fi schimbată la fiecare 2 ore;
-se masează regiunile expuse escarelor și se pudrează cu talc;
-tegumentele să fie intacte, umede, curate;
-să nu existe semne inflamatorii (paloare, roșeață, creșterea temperaturii,
tumefacție) la nivelul zonelor de presiune
-se folosesc mijloace de stimulare cutanată:
-aplicarea agenților fizici (căldură, frig);
-masaje.
-implicarea pacientei în efectuarea îngrijirilor sale
40
Intervenții delegate:
−administrez medicația prescrisa de medic : Algocalmin i.m. 2f. , Oxacilina i.m.
2gr. 500mg/6h , Fraxiparina (0,4) 1f. Zilnic/10zile, Fragmin 5000 u.i.
Evaluare:
Pacientul este ferit de accidente si prezinta o stare de confort fizic si psihic.
P2: risc de infectii
E2: afectarea aparatului locomotor
S2: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
Pacientul sa nu prezintă semne de infecție si sa cunoasca factorii de risc
Intervenții autonome:
-spălare pe mâini înainte și după contactul direct cu pacientul, înainte de tehnici
invazive (de ex. sondaj vezical) și după contactul cu sânge, urină sau secreții
din plagă;
-schimbarea pansamentului ori de câte ori este nevoie în condiții aseptice;
-depozitarea seringilor, acelor și a altor materiale în containere speciale;
-după efectuarea injecțiilor evitarea înțepării cu acele folosite;
-respectarea măsurilor de asepsie în cazul montării unui cateter venos sau a
perfuziei;
-se schimbă braunula la 24 – 72 ore și se verifică soluția de perfuzat (data
expirării, aspectul soluției);
-se inspectează tegumentul frecvent pentru a descoperi leziunile tegumentare,
ulcerele, escarele de decubit, prezența edemelor periferice și/sau a distensiei
venelor de la nivelul gambei sau modificări de temperatură și culoare la
nivelul extremității;
-aplicarea de creme la nivelul regiunilor expuse apariției escarelor;
-se schimbă poziția pacientului la 2 ore;
41
-se monitorizează funcțiile vitale care pot indica prezența infecției (creșterea
temperaturii, pulsului și/sau a numărului de respirații, scăderea tensiunii
arteriale);
-izolarea pacienților cu infecții grave;
-efectuarea de exerciții de tuse sau respirații profunde la fiecare 2 ore;
-se asigură un aport hidric de 2000 – 3000 ml/zi;
-se inspectează aspectul secrețiilor patologice și se trimit la laborator pentru
examen bacteriologic;
-respectarea măsurilor de asepsie în timpul montării sondei urinare;
-efectuarea toaletei regiunii perineale cu apă și săpun;
-se monitorizează diureza, aspectul urinei, se trimite urină la laborator pentru
examen bacteriologic;
-se raportează medicului modificările legate de micțiune (arsură în timpul
micțiunii, micțiuni frecvente, urini urât mirositoare);
Intervenții delegate:
-se recoltează sânge pentru determinarea numărului de leucocite și
imunoglobuline;
-se administrează antibiotice la indicația medicului și se monitorizează efectele;
-în caz de durere se administrează analgezice: Algocalmin i.m. 2f.
-se mobilizează segmentul corpului la care este prezentă durerea;
-se ascultă plămânii;
-se face examen bacteriologic din spută, urină, sânge, materii fecale, secreții
din plagă;
-se educă pacientul despre modul de transmitere al infecției și care sunt
metodele de prevenire a infecției (spălare pe mâini după contactul cu secreții
patologice, evitarea contactului cu secrețiile din plagă).
Evaluare:
42
Pacientul:
-nu prezintă semne de infecție, aspectul inciziei chirurgicale este normal;
-nu prezintă modificări ale datele de laborator (culturi din secreții fiziologice și
patologice, numărul de leucocite);
-cunoaște factorii de risc și declanșatori ai infecției, măsurile de reducere a
riscului de infecție, vaccinurile primite și semnele și simptomele de infecție.
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
P: imobilizare si alterarea confortului fizic si psihic din cauza durerii
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
-Pacientul sa beneficieze de un confort psihic si fizic adecvat
-Pacientul sa resimtă scăderea intensitatii dureri in următoarele zile
Intervenții autonome:
-am asigurat pacientei repaos la pat
-se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
-se discuta cu pacienta in vederea identificării cauzelor, creând astfel o
senzație de bine pacientei
-se încurajează pacienta in descrierea durerii si sa sesiseze momentul de
remisei sau de exacerbare
-se manifeste totodată intelegere fata de suferința pacientei
-se asigură confortul și se îndepărtează factorii agravanți:
-se efectuează exerciții pasive;
43
-pacientei va fi învățat care este postura adecvată și cum se efectuează
exercițiile active;
-se supraveghează permanent pacientul;
-se redă încrederea pacientului că imobilitatea este o stare trecătoare și că își
poate relua mersul
-pacientei va fi ajutat în satisfacerea celorlalte nevoilor fundamentale.
-fixarea atenției pe alte probleme decât cele ale durerii respective (cărți, video,
TV).
-încurajarea pacientei la orice progres obținut;
Intervenții delegate:
-administrez medicația prescrisa de medic: Algocalmin i.m. 2f. , Fenobarbital
i.m. 1f.
Evaluare:
Pacientul beneficieaza de un confort psihic si fizic adecvat si simte o usoara scădere a
intensitatii durerii.
3. Nevoia de a dormi si odihni
P: insomnie si oboseala
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
-Pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ.
44
Interventii autonome:
-se închid ușile salonului;
-se reduce volumul sunetului telefonului și aparatelor aflate în apropierea
salonului;
-personalul medical va trebui să poarte pantofi cu talpa de cauciuc, nu cu toc
metalic;
-se oprește zgomotul produs de aparatele care nu sunt utilizate;
-se evită producerea de zgomote puternice și bruște (tragerea găleții cu apă,
deplasarea patului);
-nu se vorbește tare ci numai atunci când este necesar, dar cu voce joasă;
-se închide radioul și televizorul.
-se favorizează ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, exerciții de
relaxare);
-se reduce stresul emoțional și se antrenează factorii care perturbă somnul
(perne, poziționare, discuții);
-se informează pacientul despre felul în care unele boli perturbă somnul;
-se favorizează starea de bine prin:
-îndepărtarea agenților iritanți care sunt în contact cu tegumentul pacientului
(cearceafuri umede, tuburi de dren);
-aplicarea măsurilor de igienă necesare;
-urmărirea ca saltelele să fie confortabile, cearceafurile curate și uscate;
-incitarea pacientului să urineze înainte de culcare.
-necesitatea evitării factorilor care perturbă somnul (alcool, cofeină, stres,
stimuli senzoriali din mediul înconjurător, oboseala);
-informarea despre rolul somnului și odihnei;
-stabilirea unui orar de somn și odihnă.
Interventii delegate:
-i-am administrat Algocalmin f1 i.m. ,Diazapam f1 i.m. la indicatia medicului
Evaluare:
In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficieaza de un somn corespunzator.
45
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
P: dificultate in a se imbraca si dezbraca
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
-Pacientul sa isi recapete mobilitatea articulara pentru a putea imbraca si
dezbraca.
Interventii autonome:
-alegem lenjeria pacientului in functie de sex, anotimp, varsta, statura si
afectiune
-identificam imobilitatea si diminuarea capacitatii pacientului de a se imbraca
si dezbraca
-respectam obiceiurile, preferinteele si apartenenta religioasa privind
vestimentatia pacientului
-supraveghem pacientul si ii asiguram piesele vestimentare
-educam pacientul si familia pentru piese vestimentare, commode
-efectuam cu pacientul exercitii pentru formarea rutinei in gestica necesara
imbracarii
-imbracam si dezbracam pacientul sustinand membrul afectat in timpul
imbracarii, se incepe imbracarea cu membrul accidentat si apoi cu cel sanatos
iar dezbracarea invers
Evaluare:
Pacientul reuseste sa se imbrace sis a se dezbrace singur.
46
5. Nevoia a fi curat si ingrijit
P: dificultate de a urma prescriptiile de igiena
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
-Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase intacte si curate
Interventii autonome:
-se previn infecțiile nosocomiale prin respectarea măsurilor de asepsie și
antisepsie;
-se supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse (împiedică circulația
sanguină);
-desfacerea pansamentelor se face blând, umezindu-le;
-se evită consumul de alimente iritante și excitante;
-pacientul va fi educat să consume legume și fructe;
-pacientului i se vor explica efectele nocive ale alcoolului, condimentelor,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor și ale consumului de cafea;
-se menține o hidratare corespunzătoare;
-se previne uscarea tegumentului;
-se vor purta discuții cu pacientul având în vedere caracterul pruriginos al
leziunilor și riscul de apariție al cicatricilor;
-ajuta pacientul sa isi faca baie sau dus.
-ajuta pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale si sa isi taie unghiile
Interventii delegate:
-se prelevează produse patologice pentru examen de laborator (cruste, puroi,
secreții din vezicule).
Evaluare:
Pacientul prezinta tegumente si mucoase curate.
47
6. Nevoia de a elimina
P: imobilizare la pat
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase dureroase
Obiective:
-Pacientul sa poata elimina.
Interventii autonome:
-se evită consumul de ceai, cafea sau alcool (stimulante ale diurezei);
-se implementează măsuri care asigură o eliminare urinară normală la pacienții
spitalizați;
-se evită consumul de lichide foarte reci sau fierbinți;
-se încurajează ingestia de lichide cu conținut bogat de sodiu și potasiu;
-se recoltează scaun pentru efectuarea coproculturii;
-se asigură igiena regiunii perianale;
-se asigură suportul psihic al pacientului;
-se fac spălături zilnice ale sondei cu ser fiziologic.
Interventii delegate:
-se administrează antibiotice la pacientul cu sondă urinară la indicația
medicului;
-sonda urinară se schimbă la 7 zile;
Evaluare :
Pacientul elimina corespunzator.
48
7. Nevoia de a invata cum sa- ti pastrezi sanatatea
P: lipsa cunostintelor
E: afectarea aparatului locomotor
S: oboseala, stres
Obiective:
-pacientul sa acumuleze noi cunostinte
-pacientul sa dobandeasca noi cunostinte, obiceiuri si deprinderi noi
Interventii autonome:
-explorez nivelul de cunostinte a bolnavului privind boalamodul de
manifestare, modul de participare la interventii si la procesul de recuperare
-stimulez dorinta de cunoastere
-motivez importanta acumularii de noi cunostinte
-constientizez bolnavulasupra propriei responsabilitati privind sanatatea
-verific daca bolnavul a inteles correct mesajul transmis si daca si- a insusit
cunostintele
-incurajez si ajut la dobandirea noilor deprinderi
Evaluare:
In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala si a
dobandit atitudini si deprinderi noi
49
Examene paraclinice
−examen radiologic: evidentiaza intreruperea osoasa la nivelul femurului.
Investigatii paraclinice conform prescriptiei medicului :
Explorarea sangelui:
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Glicemia 85 mg/dl 75-110 mg/dl
Uree 18 mg/dl 15-42.9 mg/dl
Creatinina 0.5mg/dl 0.5-1.2mg/dl
Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.2 mg/dl 8.8-10.1 mg/dl
TGO 14 U.I 2-24 U.I
TGP 16 U.I. 2-20 U.I.
RBC 4.19 mil/mm³ sange 45 mil/mm³ sange
HGB 11.9 gr/100ml 13-15 gr/100ml
HCT 45% 38-51%
VSH ♂ 7mm/1h 1-10mm/1h
Timp Quick 13’’ (100% fata de martor) 12-14’’ (100% fata de
martor)
Timp Howell 1’60’’ 1’30-2’30’’
WBC 5400/mm³ sange 4200-8000/mm³ sange
PLT 290000/mm³ sange 150000-300000/mm³ sange
50
Explorarea urinii: sumar si sediment
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Densitatea urinii 1022 1015-1030
pH 5.9 5.5-6.5
Albumina Absenta Absenta
Urobilinogen Absent Urme sau absent
Pigmenti biliari Absenti Absenti
Epitelii Rare Rare
Pregatirea locala:
1.In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor
digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru
diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are
actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar la
indicatia medicului se poate efectua si dimineata.
2.Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea
inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
3.Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai
larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste
care se pune un pansament antiseptic uscat.
4.In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si
toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca
bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie,
analize, radiografii) care insotesc bolnavul la sala.
5.Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil si invelit.
6.In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este
rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara
mobila.
7.Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii
de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
8.In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
51
9.Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese
elastice.
Ingrijirile postoperatorii:
−Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea
completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea
functiilor organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea
complicatiilor.
−Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie
transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla
frecvent starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator,
medicatia calmanta numai in limita prescrisa de medic.
−Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune
arteriala). Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se
evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul
bolnavului si revenirea la culoarea normala a facusului indica o evolutie buna.
−La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ
intraarticular si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul
de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
−Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi,
supa strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri,
budinca, rasol, carne fiarta.
−Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se
recomanda un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie
generala trebuie supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de
deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa a starii de
constiinta.
52
1. Supravegherea faciesului – urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece
si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa
plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei – trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala.
Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel
incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor
respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul
aspiratia gastrica.
4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform
este semn de hemoragie.
5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la
15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.
6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu
sange, va fi anuntat imediat medicul.
7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.
8. Ingrijirea mucoasei bucale – se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa.
Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de
sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.
9. Prevenirea escarelor : schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea
zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat
rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia
medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
53
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara
perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic;
tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia
nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre
extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata
pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor
redarii cefei trebuie anuntate medicului.
Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile:
1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa
aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea
arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.
2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor – toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si
corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.
3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.
4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.
5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze
6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va
primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
54
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot
dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar daca in primele patru zile
nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia zi se incep miscarile respiratorii
si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu risc venos mare si
predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a
saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin
pe membrul inferior operat si incepe mersul.
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom
postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.
TEHNICA EFECTUARII PANSAMENTULUI PROTECTOR
COMPRESIV, ABSORBANT
Scop – pansamentul protejază plaga de factori nocivi(mecanici, termici, climaterici și
infecțioși ai mediului inconjurător), asigurăo bună absorție a secrețiilor, un repaus
perfect al regiunii lezate și favorizează cicatrizarea.
MATERIALE NECESARE:
•tava medicală sau măsuța de instrumente: trusa de instrumente sterilizate; 1-2
foarfece; casoleta cu comprese și tampoane de tifon și vată sterilă; vată hidrofică
sterilă în dreptunghiuri; tăviță renală; mușama și aleză(in funcție de regiune); soluții
antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat 2%, pergament de
potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2%, acid boric 4%, bromocet 1%, rivanol 1%apă
oxigenată ; unguente și pulberi cu antibiotice, sulfamide; fesi de diferite mărimi; galifix
sau leucoplast
TEHNICA:
•se explică bolnavului necesitatea efectuării pansamentului
•se așează în poziție cât mai comodă , șezândă sau în decubit dorsal, în
funcție de regiunea unde este plaga
•spălarea pe mâini cu apăsi săpun, dezinfectare cu alcool medicinal
55
•examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată se
desface fașa și se ridică pansamentul vechi cu multă blândețe, pentru a nu produce
dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie ccu apă oxigenată si apoi
se ridică pansamentul
•se indepărtează din plagă eventualele secreșii prin tamponare cu comprese
sterile uscate și se aruncă fiecare compresă utilizată în tăviță renală
•se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru
îndepărtarea pansamentului vechi
•cu o pensă porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua
se efectuează un tampon care se inhibă cu apă cu apă oxigenată, turnând-o din sticlă
•se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant hemostatic și de
îndepărtare a impuritaților și secrețiilor(prin efervescența produsă).Se curăță marginile
plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ștregere folosind un alt tampon(cel utilizat fiind
aruncat în tăvița renală)
•se șterg marginile plăgii cu un tampon uscat
•se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%;
tinctură de iod sau alcool de 70 grade
•se curăță plaga prin tamponare
•se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii
cu cel puțin 1-2 cm, sau îmbibate cu soluții antiseptice
•peste pansament se așează un strat de vată sterilă hidrofilă, cu rol absorbant
•se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o fasă în funcție
de regiune
•spălarea pe mâini cu apăcurentă și săpun și se dezinfectează cu alcool.
OBSERVAȚIE:
•în plăgile mai tăiate, buzele plăgii se prind cu agrafe Michel
•bolnavul se așează în poziție cât mai comodă
•regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea și a asigura
vindecarea cât mai rapidă
•se acoperă bolnavul cu o învelitoare de flanelă
56
! ATENȚIE:
•Toaleta plăgii și a tegumentelor din jur se face în condițiile unei asepsii
perfecte
•Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a
regiunilor învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din
plagă determinându-se o septicemie
•Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.Penrtu
păstrarea asepsiei se poate întrebuința o pensă numai pentru servirea materialului
necesar(alta la fiecare pansament)
În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează sedative ale sistemului
nervos
Recomandari la externare:
Bolnavul se externeaza pe data de 03.03.2013, la recomandarea medicului, in curs de
ameliorare, cu urmatoarele recomandari:
−va pastra igiena gipsului si integritatea acestuia;
−nu va utiliza sprijin pe membrul inferior stang fara aviz medical;
−revine la control peste 7 zile sau la nevoie;
−va reveni peste 5 saptamani pentru scoaterea gipsului;
−va face tratament de recuperare medicala dupa indepartarea ghipsului.
57
CAZUL II
Nume: O.
Prenume: G.
Varsta: 66 ani
Adresa: Localitatea Roman, Judetul Neamt
Ocupatia: Pensionar
Data internarii: 4.02.2013
Diagnosticul la internare: fractura de col femural stang
Motivele internarii: Pacientul in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice,
impotenta functionala
Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu 7
zile.
Pe data de 5.02.2013 i se recolteaza analizele care demonstreaza:
Hemoglobina 11,45%,
Hematocritul 41%
Analizele biochimice arata:
Glicemia = 89mg%
Uree = 40mg%
Transaminazele TGO = 33u.i./.l
TGP = 22 u.i./.l
58
Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
Tot pe data de 5.02.2013 se noteaza o stare generala buna, durere acuta la palparea
soldului rotatia externa a membrului afebrilitat.
Pe data de 6.02.2013 se face radiografia si EKG.
Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.
Interventia chirurgicala va avea loc pe data de 9.02.2013.
Nevoi fundamentale afectate
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
3. Nevoia de a dormi si odihni
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
5. Nevoia a fi curat si ingrijit
6. Nevoia de a elimina
1. Nevoia de a evita pericolele
P1: risc de complicatii
E1: afectarea aparatului locomotor
S1: dureri puternice, impotenta functionala
Obiective:
−Pacientul sa fie ferit de accidente.
−Pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic.
59
Intervenții autonome:
−am asigurat pacientei repaos la pat;
−se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
−monitorizez functiile vitale
−largirea bandajelor prea stranse
−schimbarea pansamentelor ude
−asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare
−intinderea cersafurilor
−evitarea expunerii tegumentelor si mucoaselor la agenti iritanti
−prevenirea retentiei urinare
−prevenirea constipatiei
−asistenta medicală planifică cu pacienta exerciții fizice în funcție de cauza
imobilizării și de capacitatea pacientului;
−poziția pacientei va fi schimbată la fiecare 2 ore;
−se masează regiunile expuse escarelor și se pudrează cu talc;
−tegumentele să fie intacte, umede, curate;
−să nu existe semne inflamatorii (paloare, roșeață, creșterea temperaturii,
tumefacție) la nivelul zonelor de presiune
−se folosesc mijloace de stimulare cutanată:
−aplicarea agenților fizici (căldură, frig);
−masaje.
−implicarea pacientei în efectuarea îngrijirilor sale
Intervenții delegate:
– administrez medic ația prescrisa de medic : Algocalmin i.m. 2f. , Oxacilina i.m. 2gr.
500mg/6h , Fraxiparina (0,4) 1f. Zilnic/10zile
60
Evaluare:
Pacientul este ferit de accidente si prezinta o stare de confort fizic si psihic.
P2: risc de infectii
E2: afectarea aparatului locomotor
S2: impotenta functionala
Obiective:
Pacientul sa nu prezintă semne de infecție si sa cunoasca factorii de risc.
Intervenții autonome:
−spălare pe mâini înainte și după contactul direct cu pacientul, înainte de tehnici
invazive (de ex. sondaj vezical) și după contactul cu sânge, urină sau secreții
din plagă;
−schimbarea pansamentului ori de câte ori este nevoie în condiții aseptice;
−depozitarea seringilor, acelor și a altor materiale în containere speciale;
−după efectuarea injecțiilor evitarea înțepării cu acele folosite;
−respectarea măsurilor de asepsie în cazul montării unui cateter venos sau a
perfuziei;
−se schimbă braunula la 24 – 72 ore și se verifică soluția de perfuzat (data
expirării, aspectul soluției);
−se inspectează tegumentul frecvent pentru a descoperi leziunile tegumentare,
ulcerele, escarele de decubit, prezența edemelor periferice și/sau a distensiei
venelor de la nivelul gambei sau modificări de temperatură și culoare la
nivelul extremității;
−aplicarea de creme la nivelul regiunilor expuse apariției escarelor;
−se schimbă poziția pacientului la 2 ore;
−se monitorizează funcțiile vitale care pot indica prezența infecției (creșterea
temperaturii, pulsului și/sau a numărului de respirații, scăderea tensiunii
arteriale);
−izolarea pacienților cu infecții grave;
−efectuarea de exerciții de tuse sau respirații profunde la fiecare 2 ore;
−se asigură un aport hidric de 2000 – 3000 ml/zi;
61
−se inspectează aspectul secrețiilor patologice și se trimit la laborator pentru
examen bacteriologic;
−respectarea măsurilor de asepsie în timpul montării sondei urinare;
−efectuarea toaletei regiunii perineale cu apă și săpun;
−se monitorizează diureza, aspectul urinei, se trimite urină la laborator pentru
examen bacteriologic;
−se raportează medicului modificările legate de micțiune (arsură în timpul
micțiunii, micțiuni frecvente, urini urât mirositoare);
Intervenții delegate:
−se recoltează sânge pentru determinarea numărului de leucocite și
imunoglobuline;
−se administrează antibiotice la indicația medicului și se monitorizează efectele;
−în caz de durere se administrează analgezice: Algocalmin i.m. 2f.
−se mobilizează segmentul corpului la care este prezentă durerea;
−se ascultă plămânii;
−se face examen bacteriologic din spută, urină, sânge, materii fecale, secreții
din plagă;
−se educă pacientul despre modul de transmitere al infecției și care sunt
metodele de prevenire a infecției (spălare pe mâini după contactul cu secreții
patologice, evitarea contactului cu secrețiile din plagă).
Obiective:
Pacientul:
−nu prezintă semne de infecție, aspectul inciziei chirurgicale este normal;
−nu prezintă modificări ale datele de laborator (culturi din secreții fiziologice și
patologice, numărul de leucocite);
−cunoaște factorii de risc și declanșatori ai infecției, măsurile de reducere a
riscului de infecție, vaccinurile primite și semnele și simptomele de infecție.
Evaluare:
Pacientul nu prezinta semne de infectie si cunoaste factorii de risc.
62
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
P: imobilizare
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: dureri puternice, impotenta functionala
Obiective:
−Pacienta sa beneficieze de un confort psihic si fizic adecvat
Intervenții autonome:
−am asigurat pacientei repaos la pat
−se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
−se manifeste totodată intelegere fata de suferința pacientei
−se asigură confortul și se îndepărtează factorii agravanți:
−se efectuează exerciții pasive;
−pacientei va fi învățat care este postura adecvată și cum se efectuează
exercițiile active;
−se supraveghează permanent pacientul;
−se redă încrederea pacientului că imobilitatea este o stare trecătoare și că
își poate relua mersul
−pacientei va fi ajutat în satisfacerea celorlalte nevoilor fundamentale.
−încurajarea pacientei la orice progres obținut;
63
Intervenții delegate:
−administrez medicația prescrisa de medic: Algocalmin i.m. 2f. ,
Fenobarbital i.m. 1f.
Evaluare:
Pacientul beneficieaza de confort fizic si psihic.
3. Nevoia de a dormi si odihni
P: insomnie si oboseala
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: dureri puternice, impotenta functionala
Obiective:
−Pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ.
Interventii autonome:
−se închid ușile salonului;
−se reduce volumul sunetului telefonului și aparatelor aflate în apropierea
salonului;
−personalul medical va trebui să poarte pantofi cu talpa de cauciuc, nu cu
toc metalic;
−se oprește zgomotul produs de aparatele care nu sunt utilizate;
−se evită producerea de zgomote puternice și bruște (tragerea găleții cu
apă, deplasarea patului);
−nu se vorbește tare ci numai atunci când este necesar, dar cu voce joasă;
−se închide radioul și televizorul.
−se favorizează ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, exerciții de
relaxare);
64
−se reduce stresul emoțional și se antrenează factorii care perturbă somnul
(perne, poziționare, discuții);
−se informează pacientul despre felul în care unele boli perturbă somnul;
−se favorizează starea de bine prin:
−îndepărtarea agenților iritanți care sunt în contact cu tegumentul
pacientului (cearceafuri umede, tuburi de dren);
−aplicarea măsurilor de igienă necesare;
−urmărirea ca saltelele să fie confortabile, cearceafurile curate și uscate;
−incitarea pacientului să urineze înainte de culcare.
−necesitatea evitării factorilor care perturbă somnul (alcool, cofeină, stres,
stimuli senzoriali din mediul înconjurător, oboseala);
−informarea despre rolul somnului și odihnei;
−stabilirea unui orar de somn și odihnă.
Interventii delegate:
−i-am administrat Algocalmin f1 i.m. , Diazepam 1f. i.m. la indicatia
medicului
Evaluare:
In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficieaza de un somn corespunzator.
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
P: dificultate in a se imbraca si dezbraca
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: dureri puternice, impotenta functionala
65
Obiective:
−Pacientul sa isi recapete mobilitatea articulara pentru a putea imbraca si
dezbraca.
Interventii autonome:
−alegem lenjeria pacientului in functie de sex, anotimp, varsta, statura si
afectiune
−identificam imobilitatea si diminuarea capacitatii pacientului de a se
imbraca si dezbraca
−respectam obiceiurile, preferinteele si apartenenta religioasa privind
vestimentatia pacientului
−supraveghem pacientul si ii asiguram piesele vestimentare
−educam pacientul si familia pentru piese vestimentare, commode
−efectuam cu pacientul exercitii pentru formarea rutinei in gestica necesara
imbracarii
−imbracam si dezbracam pacientul sustinand membrul afectat in timpul
imbracarii, se incepe imbracarea cu membrul accidentat si apoi cu cel
sanatos iar dezbracarea invers
Evaluare:
Pacientul reuseste sa se imbrace sis a se dezbrace singur.
5. Nevoia a fi curat si ingrijit
P: dificultate de a urma prescriptiile de igiena
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: impotenta functionala
Obiective:
−Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase intacte si curate.
66
Interventii autonome:
−se previn infecțiile nosocomiale prin respectarea măsurilor de asepsie și
antisepsie;
−se supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse (împiedică circulația
sanguină);
−desfacerea pansamentelor se face blând, umezindu-le;
−se evită consumul de alimente iritante și excitante;
−pacientul va fi educat să consume legume și fructe;
−pacientului i se vor explica efectele nocive ale alcoolului, condimentelor,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor și ale consumului de cafea;
−se menține o hidratare corespunzătoare;
−se previne uscarea tegumentului;
−se vor purta discuții cu pacientul având în vedere caracterul pruriginos al
leziunilor și riscul de apariție al cicatricilor;
−ajuta pacientul sa isi faca baie sau dus.
−ajuta pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale si sa isi taie unghiile
Interventii delegate:
−se prelevează produse patologice pentru examen de laborator (cruste, puroi,
secreții din vezicule).
Evaluare:
Pacientul prezinta tegumente si mucoase curate.
6. Nevoia de a elimina
P: imobilizare la pat
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: impotenta functionala
67
Obiective:
−Pacientul sa poata elimina.
Interventii autonome:
−se evită consumul de ceai, cafea sau alcool (stimulante ale diurezei);
−se implementează măsuri care asigură o eliminare urinară normală la pacienții
spitalizați;
−se evită consumul de lichide foarte reci sau fierbinți;
−se încurajează ingestia de lichide cu conținut bogat de sodiu și potasiu;
−se recoltează scaun pentru efectuarea coproculturii;
−se asigură igiena regiunii perianale;
−se asigură suportul psihic al pacientului;
−se fac spălături zilnice ale sondei cu ser fiziologic.
Interventii delegate:
−se administrează antibiotice la pacientul cu sondă urinară la indicația
medicului;
−sonda urinară se schimbă la 7 zile;
Evaluare :
Pacientul elimina corespunzator.
Examene paraclinice:
−radiografie in serie traumatica, de os femural: evidentiaza fractura spiroida
cominutiva femur stang cu deplasare.
−radioscopie pulmonara: pulmonar clinic normal.
Investigatii paraclinice conform prescriptiei medicului:
Explorarea urinii: sumar si sediment
68
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Densitatea urinii 1025 1015-1030
pH 6 5.5-6.5
Albumina Absenta Absenta
Urobilinogen Absent Urme sau absent
Pigmenti biliari Absenti Absenti
Epitelii Rare Rare
Explorarea sangelui:
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Glicemia 88 mg/dl 75-110 mg/dl
Uree 20 mg/dl 15-42.9 mg/dl
Creatinina 0.5mg/dl 0.5-1.2mg/dl
Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.1 mg/dl 8.8-10.1 mg/dl
TGO 14 U.I 2-24 U.I
TGP 16 U.I. 2-20 U.I.
RBC 4.19 mil/mm³ sange 45 mil/mm³ sange
HGB 11.9 gr/100ml 13-15 gr/100ml
HCT 44% 38-51%
VSH ♂ 6mm/1h 1-10mm/1h
Timp Quick 13’’ (100% fata de martor) 12-14’’ (100% fata de
martor)
Timp Howell 1’60’’ 1’30-2’30’’
WBC 5400/mm³ sange 4200-8000/mm³ sange
PLT 290000/mm³ sange 150000-300000/mm³ sange
Pregatirea locala:
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil
care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei
postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a
organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si
dimineata.
69
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un
pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate
lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize,
radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa
corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de
asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.
Ingrijirile postoperatorii:
Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a
bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie
transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent starea
pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta
numai in limita prescrisa de medic.
70
Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala).
Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de
dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la culoarea
normala a facusului indica o evolutie buna.
La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular
si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din
tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa
strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol,
carne fiarta.
Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda
un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse
si pana la revenirea completa a starii de constiinta.
1. Supravegherea faciesului – urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece
si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa
plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei – trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala.
Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel
incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor
respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul
aspiratia gastrica.
4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform
este semn de hemoragie.
71
5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la
15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.
6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu
sange, va fi anuntat imediat medicul.
7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.
8. Ingrijirea mucoasei bucale – se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa.
Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de
sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.
9. Prevenirea escarelor : schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea
zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat
rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia
medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara
perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic;
tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia
nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre
extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce
72
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata
pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor
redarii cefei trebuie anuntate medicului.
Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile:
1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa
aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea
arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.
2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor – toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si
corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.
3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.
4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.
5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze
6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va
primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot
dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar daca in primele patru zile
nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia zi se incep miscarile respiratorii
si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu risc venos mare si
predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a
saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin
pe membrul inferior operat si incepe mersul.
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom
postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz
73
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A
SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR
I. Explorarea radiologică a sistemului osteo-articular se efectuează de către medic
prin radiografii. Citirea (interpretarea) radiografiilor se face la negatoscop
Scop: studierea morfologiei osului și funcționalității unor articulații osoase din
sistemul osteo-articular pentru stabilirea diagnosticului de luxație, fractură sau alte
afecțiuni care modifică structura osului (ex. tumoră sau distrofie osoasă).
Pregătirea psihică a pa cientului:
−se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii, precum și
condițiile în care se efectuează (examinarea în obscuritate și cu
ajutorul unor aparate speciale)
Pregătirea fizică a pacientului
−se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată
−la femei, părul lung se leagă pe creștetul capului
−se îndepărtează mărgelele și lănțișoarele de la gât cât și obiectele
radioopace din buzunar
−se ridică pansamentul (dacă există) de pe regiunea ce urmează a fi
explorată
−unguentele sau alte forme medicamentoase se îndepărtează prin
spălare cu alcool sau benzină
−dacă membrul examinat nu poate fi menținut fără atele în poziția
necesară, se vor folosi atele transparente pentru raze X se
administrează pacientului un medicament analgezic,î n cazul în care
mișcările îi provoacă dureri( fracturi, luxații, artrite acute)
74
−se efectuează o clismă evacuatoare, în cazul radiografiei oaselor
bazinului;
−se administrează substanțe de contrast după ce în prealabil s-a
făcut testarea pacientului, sau se umple cavitatea articulară cu aer
sau oxigen, pentru evidențierea cartilajelor articulare, daca medicul
solicită.
Ingrijirea dupa tehnica
−se ajută pacientul să se așeze și să păstreze poziția indicata de
medic în funcție de regiunea ce se examinează
−se ajută pacientul să se ridice de pe masa de radiografie și sa se
îmbrace
−pacientul este condus la pat
−examenul radiologie efectuat se notează în foaia de observație (și
data)
CAZUL III
Nume: P.
Prenumele: D.
Varsta: 86 ani
Adresa: Roman; jud. Neamt
Ocupatia: Pensionara
Diagnosticul: Fractura de col femural
Motivele internarii : durere la nivelul soldului drept. Impotenta functionala
Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe soldul drept
in urma cu 60 de zile.
75
Antecedentele personale :
-operatie plasa gastrica
-operatie pentru retroragie interna
Pacienta se prezinta la camera de garda a Spitalului de Urgenta Tulcea, sectia
ortopedie, nemaisuportand durerile . Pacienta este internata pe sectia ortopedie.
Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.
Se efectueaza examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr%
Trombocite = 120000
Transaminaze
TGO = 17 u.i./.l
TGP = 13 u.i./.l
UREE = 10 mg/dl
CREATINA = 0,44 mg/dl
CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl
CRP 76oax76al76
Imediat dupa operatie:
T.A. = 140/80 mmHg si T = 37oC
Nevoi fundamentale afectate
76
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
3. Nevoia de a dormi si odihni
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
5. Nevoia a fi curat si ingrijit
6. Nevoia de a elimina
1. Nevoia de a evita pericolele
P1: risc de complicatii
E1: afectarea aparatului locomotor
S1: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
−Pacientul sa fie ferit de accidente.
−Pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic.
Intervenții autonome:
−am asigurat pacientei repaos la pat;
−se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
−monitorizez functiile vitale
−largirea bandajelor prea stranse
77
−schimbarea pansamentelor umede
−asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare
−-asistenta medicală planifică cu pacienta exerciții fizice în funcție de cauza
imobilizării și de capacitatea pacientului;
−-poziția pacientei va fi schimbată la fiecare 2 ore;
−-se masează regiunile expuse escarelor și se pudrează cu talc;
−-tegumentele să fie intacte, umede, curate;
−-să nu existe semne inflamatorii (paloare, roșeață, creșterea temperaturii,
tumefacție) la nivelul zonelor de presiune
−-se folosesc mijloace de stimulare cutanată:
-aplicarea agenților fizici (căldură, frig);
-masaje.
-implicarea pacientei în efectuarea îngrijirilor sale.
Intervenții delegate:
– administrez medic ația prescrisa de medic : Algocalmin i.m. 2f. , Oxacilina i.m. 2gr.
500mg/6h , Fraxiparina (0,4) 1f. Zilnic/10zile
Evaluare:
Pacientul este ferit de accidente si prezinta o stare de confort fizic si psihic.
P2: risc de infectii nosocomiale
E2: afectarea aparatului locomotor
S2: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
Pacientul sa nu prezintă semne de infecție si sa cunoasca factorii de risc
Intervenții autonome:
78
−spălare pe mâini înainte și după contactul direct cu pacientul, înainte de tehnici
invazive (de ex. sondaj vezical) și după contactul cu sânge, urină sau secreții
din plagă;
−schimbarea pansamentului ori de câte ori este nevoie în condiții aseptice;
−depozitarea seringilor, acelor și a altor materiale în containere speciale;
−după efectuarea injecțiilor evitarea înțepării cu acele folosite;
−respectarea măsurilor de asepsie în cazul montării unui cateter venos sau a
perfuziei;
−se schimbă braunula la 24 – 72 ore și se verifică soluția de perfuzat (data
expirării, aspectul soluției);
−se inspectează tegumentul frecvent pentru a descoperi leziunile tegumentare,
ulcerele, escarele de decubit, prezența edemelor periferice și/sau a distensiei
venelor de la nivelul gambei sau modificări de temperatură și culoare la
nivelul extremității;
−aplicarea de creme la nivelul regiunilor expuse apariției escarelor;
−se schimbă poziția pacientului la 2 ore;
−se monitorizează funcțiile vitale care pot indica prezența infecției (creșterea
temperaturii, pulsului și/sau a numărului de respirații, scăderea tensiunii
arteriale);
−izolarea pacienților cu infecții grave;
−efectuarea de exerciții de tuse sau respirații profunde la fiecare 2 ore;
−se asigură un aport hidric de 2000 – 3000 ml/zi;
−se inspectează aspectul secrețiilor patologice și se trimit la laborator pentru
examen bacteriologic;
−respectarea măsurilor de asepsie în timpul montării sondei urinare;
−efectuarea toaletei regiunii perineale cu apă și săpun;
−se monitorizează diureza, aspectul urinei, se trimite urină la laborator pentru
examen bacteriologic;
−se raportează medicului modificările legate de micțiune (arsură în timpul
micțiunii, micțiuni frecvente, urini urât mirositoare);
79
Intervenții delegate:
−se recoltează sânge pentru determinarea numărului de leucocite și
imunoglobuline;
−se administrează antibiotice la indicația medicului și se monitorizează efectele;
−în caz de durere se administrează analgezice: Algocalmin i.m. 2f.
−se mobilizează segmentul corpului la care este prezentă durerea;
−se ascultă plămânii;
−se face examen bacteriologic din spută, urină, sânge, materii fecale, secreții
din plagă;
−se educă pacientul despre modul de transmitere al infecției și care sunt
metodele de prevenire a infecției (spălare pe mâini după contactul cu secreții
patologice, evitarea contactului cu secrețiile din plagă).
Evaluare:
Pacientul nu prezinta semne de infectie si cunoaste factorii de risc.
2. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
P: imobilizare si alterarea confortului fizic si psihic din cauza durerii
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
−Pacientul sa beneficieze de un confort psihic si fizic adecvat
−Pacientul sa resimtă scăderea intensitatii dureri in următoarele zile
Intervenții autonome:
−am asigurat pacientei repaos la pat
80
−se asigura condiții de microclimat (lumina de veghe, salon aerisit, etc.)
−se discuta cu pacienta in vederea identificării cauzelor, creând astfel o
senzație de bine pacientei
−se încurajează pacienta in descrierea durerii si sa sesiseze momentul de
remisei sau de exacerbare
−se manifeste totodată intelegere fata de suferința pacientei
−se asigură confortul și se îndepărtează factorii agravanți:
−se efectuează exerciții pasive;
−pacientei va fi învățat care este postura adecvată și cum se efectuează
exercițiile active;
−se supraveghează permanent pacientul;
−se redă încrederea pacientului că imobilitatea este o stare trecătoare și că își
poate relua mersul
−pacientei va fi ajutat în satisfacerea celorlalte nevoilor fundamentale.
−fixarea atenției pe alte probleme decât cele ale durerii respective (cărți, video,
TV).
Intervenții delegate:
−administrez medicația prescrisa de medic: Algocalmin i.m. 2f. , Fenobarbital
i.m. 1f.
Evaluare:
Pacientul beneficieaza de un confort psihic si fizic adecvat si simte o usoara scădere a
intensitatii durerii.
3. Nevoia de a dormi si odihni
P: insomnie si oboseala
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
81
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
−Pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ.
Interventii autonome:
−se închid ușile salonului;
−se reduce volumul sunetului telefonului și aparatelor aflate în apropierea
salonului;
−personalul medical va trebui să poarte pantofi cu talpa de cauciuc, nu cu toc
metalic;
−se oprește zgomotul produs de aparatele care nu sunt utilizate;
−se evită producerea de zgomote puternice și bruște (tragerea găleții cu apă,
deplasarea patului);
−nu se vorbește tare ci numai atunci când este necesar, dar cu voce joasă;
−se închide radioul și televizorul.
−se favorizează ritualurile adormirii (citit, privit la televizor, exerciții de
relaxare);
−se reduce stresul emoțional și se antrenează factorii care perturbă somnul
(perne, poziționare, discuții);
−se informează pacientul despre felul în care unele boli perturbă somnul;
−se favorizează starea de bine prin:
−îndepărtarea agenților iritanți care sunt în contact cu tegumentul pacientului
(cearceafuri umede, tuburi de dren);
−aplicarea măsurilor de igienă necesare;
−urmărirea ca saltelele să fie confortabile, cearceafurile curate și uscate;
−incitarea pacientului să urineze înainte de culcare.
−necesitatea evitării factorilor care perturbă somnul (alcool, cofeină, stres,
stimuli senzoriali din mediul înconjurător, oboseala);
−informarea despre rolul somnului și odihnei;
82
−stabilirea unui orar de somn și odihnă.
Interventii delegate:
−i-am administrat algocalmin f1 i.m. ,diazapam f1 i.m. la indicatia medicului
Evaluare:
In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficieaza de un somn corespunzator.
4. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
P: dificultate in a se imbraca si dezbraca
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
−Pacientul sa isi recapete mobilitatea articulara pentru a putea imbraca si
dezbraca.
Interventii autonome:
−alegem lenjeria pacientului in functie de sex, anotimp, varsta, statura si
afectiune
−identificam imobilitatea si diminuarea capacitatii pacientului de a se imbraca
si dezbraca
−respectam obiceiurile, preferinteele si apartenenta religioasa privind
vestimentatia pacientului
−supraveghem pacientul si ii asiguram piesele vestimentare
−educam pacientul si familia pentru piese vestimentare, commode
83
−efectuam cu pacientul exercitii pentru formarea rutinei in gestica necesara
imbracarii
−imbracam si dezbracam pacientul sustinand membrul afectat in timpul
imbracarii, se incepe imbracarea cu membrul accidentat si apoi cu cel sanatos
iar dezbracarea invers
Evaluare:
Pacientul reuseste sa se imbrace sis a se dezbrace singur.
5. Nevoia a fi curat si ingrijit
P: dificultate de a urma prescriptiile de igiena
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase extrem de dureroase
Obiective:
−Pacientul sa prezinte tegumente si mucoase intacte si curate.
Interventii autonome:
−se previn infecțiile nosocomiale prin respectarea măsurilor de asepsie și
antisepsie;
−se supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse (împiedică circulația
sanguină);
−desfacerea pansamentelor se face blând, umezindu-le;
−se evită consumul de alimente iritante și excitante;
−pacientul va fi educat să consume legume și fructe;
−pacientului i se vor explica efectele nocive ale alcoolului, condimentelor,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor și ale consumului de cafea;
−se menține o hidratare corespunzătoare;
−se previne uscarea tegumentului;
84
−se vor purta discuții cu pacientul având în vedere caracterul pruriginos al
leziunilor și riscul de apariție al cicatricilor;
−ajuta pacientul sa isi faca baie sau dus.
−ajuta pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale si sa isi taie unghiile
Interventii delegate:
−se prelevează produse patologice pentru examen de laborator (cruste, puroi,
secreții din vezicule).
Evaluare:
Pacientul prezinta tegumente si mucoase curate.
6. Nevoia de a elimina
P: imobilizare la pat
E: alterarea integritatii aparatului locomotor
S: deformarea in curba a coapsei stangi cu intreruperea reliefului osos al coapsei,
mobilitate anormala, crepitatii osoase dureroase
Obiective:
−Pacientul sa poata elimina.
Interventii autonome:
85
−se evită consumul de ceai, cafea sau alcool (stimulante ale diurezei);
−se implementează măsuri care asigură o eliminare urinară normală la pacienții
spitalizați;
−se evită consumul de lichide foarte reci sau fierbinți;
−se încurajează ingestia de lichide cu conținut bogat de sodiu și potasiu;
−se recoltează scaun pentru efectuarea coproculturii;
−se asigură igiena regiunii perianale;
−se asigură suportul psihic al pacientului;
−se fac spălături zilnice ale sondei cu ser fiziologic.
Interventii delegate:
−se administrează antibiotice la pacientul cu sondă urinară la indicația
medicului;
−sonda urinară se schimbă la 7 zile;
Evaluare :
Pacientul elimina corespunzator.
Examene paraclinice:
−radiografie in serie traumatica, de os femural: evidentiaza fractura spiroida
cominutiva femur stang cu deplasare.
−radioscopie pulmonara: pulmonar clinic normal.
Investigatii paraclinice conform prescriptiei medicului:
Explorarea sangelui:
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Glicemia 85 mg/dl 75-110 mg/dl
86
Uree 18 mg/dl 15-42.9 mg/dl
Creatinina 0.5mg/dl 0.5-1.2mg/dl
Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.2 mg/dl 8.8-10.1 mg/dl
TGO 14 U.I 2-24 U.I
TGP 16 U.I. 2-20 U.I.
RBC 4.19 mil/mm³ sange 45 mil/mm³ sange
HGB 11.9 gr/100ml 13-15 gr/100ml
HCT 45% 38-51%
VSH ♂ 7mm/1h 1-10mm/1h
Timp Quick 13’’ (100% fata de martor) 12-14’’ (100% fata de
martor)
Timp Howell 1’60’’ 1’30-2’30’’
WBC 5400/mm³ sange 4200-8000/mm³ sange
PLT 290000/mm³ sange 150000-300000/mm³ sange
Explorarea urinii: sumar si sediment
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Densitatea urinii 1022 1015-1030
pH 5.9 5.5-6.5
Albumina Absenta Absenta
Urobilinogen Absent Urme sau absent
Pigmenti biliari Absenti Absenti
Epitelii Rare Rare
Pregatirea locala:
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil
care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei
87
postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a
organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si
dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un
pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate
lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize,
radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa
corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de
asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie – felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.
Ingrijirile postoperatorii:
Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a
bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie
transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent starea
88
pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta
numai in limita prescrisa de medic.
Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala).
Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de
dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la culoarea
normala a facusului indica o evolutie buna.
La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular
si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din
tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa
strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol,
carne fiarta.
Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda
un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse
si pana la revenirea completa a starii de constiinta.
1. Supravegherea faciesului – urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece
si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa
plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei – trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala.
Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel
incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor
respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul
aspiratia gastrica.
89
4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform
este semn de hemoragie.
5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la
15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.
6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu
sange, va fi anuntat imediat medicul.
7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.
8. Ingrijirea mucoasei bucale – se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa.
Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de
sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.
9. Prevenirea escarelor : schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea
zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat
rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia
medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara
perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic;
tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia
nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre
extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce
90
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata
pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor
redarii cefei trebuie anuntate medicului.
Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile:
1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa
aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea
arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.
2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor – toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si
corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.
3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.
4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.
5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze
6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va
primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot
dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar daca in primele patru zile
nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia zi se incep miscarile respiratorii
si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu risc venos mare si
predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a
saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin
pe membrul inferior operat si incepe mersul.
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom
postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.
Sondajul vezical
91
Definitie:
Prin sondaj vezical se intelege introducerea unui instrument tubular prin uretra in
vezica urinara, realizand astfel o comunicatie intre interiorul vezicii si mediul extern.
Scop:
de a goli vezica urinara atunci cand, din diferite motive, acest lucru
nu se produce natural (spontan)
de a depista eventuale modificari patologice
de a executa, prin sonda, unele procedee de tratament
Ce trebuie sa stii despre aceasta procedura, ca asistent medical:
Pentru practica curenta de ingrijire a bolnavului, asistentul medical trebuie sa
cunoasca tehnica sondajului evacuator (atat la femeie cat si la barbat), drenarea vezicii
urinare, tehnica spalaturii vezicale.
Sondajul evacuator la femeie:
Pregatirea instrumentelor si materialelor
Materialele pregatite se aseaza pe o tava acoperita, langa pat:
sonde sterile (2 la numar; una din ele va fi de rezerva)
o tavita renala curata in care se va depozita urina eliminata
2 eprubete (una de rezerva) curate si uscate pentru prelevarea
probelor de laborator; optional se pregatesc 2 eprubete sterile (doar
daca medicul solicita acest lucru)
o musama si o traversa sub bolnav
tampoane imbibate cu oxicianura de mercur 1/5 000 (sau alta
solutie antiseptizanta)
92
manusi sterile de cauciuc
Oxicianura de mercur (HgO.Hg(CN)2). Obținută prin acțiunea oxidului galben de
mercur asupra cianurii de mercur. Praf alb cristalin, solubil în apă, mai ales la cald.
Antiseptic mai puternic decât clorura mercurică și mai puțin iritant decât cianura de
mercur, își găsește utilizare în oftamologie, împotriva erizipelului, a bolilor pielii, a
sifilisului sau pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale.
Pregatirea bolnavei
Sondajul vezical se executa la patul bolnavei; pentru intimitatea pacientei, patul va fi
inconjurat de un paravan, dupa care se aseaza tava cu instrumente in apropiere.
Bolnava este culcata in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele indepartate.
Sub bazinul pacientei se va pune o perna acoperita cu musama pentru a proemina cat
mai mult regiunea respectiva. Tavita renala se va aseza intre coapsele bolnavei; se va
face o toaleta a regiunii vulvare cu apa si sapun.
Tehnica
Sondajul vezical trebuie executat in conditii perfecte de asepsie!
Pentru executarea maneverei, asistentul va folosi manusi sterile de cauciuc. Sonda se
scoate din solutia dezinfectanta si se prinde intre degetele mediu si inelar ale mainii
drepte, cu ciocul indreptat in jos. Asistentul se aseaza de partea dreapta a pacientei;
indepartarea labiilor si evidentierea meatului uretral se fac cu policele si indexul
mainii stangi, executand in acelasi timp o miscare de tractiune asupra labiilor catre
simfiza pubiana, care va intredeschide sub clitoris meatul uretral. Orificiul uretral se
sterge cu tampoanele in mod repetat, din partea superioara spre partea inferioara (de
sus spre jos) pentru a nu aduce microbii din jur spre uretra. Un tampon poate fi utilizat
doar pentru o singura stergere! Manevra se repeta de 2-3 ori cu un tampon nou.
Stergerea trebuie facuta cu finete pentru a nu traumatiza mucoasele. Dupa epuizarea
tampoanelor, asistentul intoarce sonda cu ciocul inainte si in sus (fara a o atinge insa
cu mana stanga), tinand-o sub forma unui creion in timpul scrisului. El introduce
sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm. Prezenta sondei in vezica se verifica prin
scurgerea urinii.
93
! ATENTIE:
Asistentul se va apleca cat mai putin posibil asupra pacientei pentru a evita sa fie
stropit de jetul puternic de urina, atunci cand vezica este plina. Pentru a nu stropi
patul, sonda se poate prelungi spre vasul de colectare cu ajutorul unui tub auxiliar de
cauciuc.
Pentru examinari de laborator se recolteaza urina direct din sonda; restul urinii se
aduna in tavita renala sau intr-o plosca.
Indepartarea sondei dupa golirea vezicii urinare se face prin aceeasi miscare (in
directie inversa insa) prin care ea s-a introdus. Miscarea de retragere trebuie sa fie
imbinata cu ridicarea extremitatii libere a sondei in directie verticala, pentru a usura
trecerea curburii de la nivelul ciocului prin uretra.
Sondajul evacuator la barbat:
Pregatirea instrumentelor si materialelor
Materialele pregatite se aseaza pe o tava acoperita, langa pat:
sonde sterile (2 la numar; una din ele va fi de rezerva)
un recipient cu solutie lubrifianta (ulei; glicerina serila etc.)
doua pense sterile
o tavita sterila sau un alt recipient pentru colectarea urinei emise
doua eprubete curate si uscate si o eprubeta sterila (daca medicul
solicita acest lucru)
94
solutie de oxicianura de mercur 5%
tampoane sterile
manusi sterile
musama si traversa asezate sub pacient
Pregatirea bolnavului
Bolnavul este culcat pe spate cu picioarele intinse si usor indepartate. Sub bazin se
aseaza o perna mai tare si o musama acoperita cu o traversa curata, iar intre copase se
aseaza tavita renala pentru captarea urinei; se va pune paravan de protectie si se va
acoperi bolnavul.
Asistentul se va aseza de partea dreapta a bolnavului. El va efectua sondajul numai cu
sonda de cauciuc, sondele de metal fiind manuite numai de medici. (in general…
astazi se folosesc doar sonde sterile din cauciuc gen Foley sau Nelaton). Asistentul isi
aseaza manusi sterile de cauciuc, alege sonda si o lubrifiaza prin cufundare sau cu
ajutorul unui tampon steril.
! ATENTIE:
in cazul barbatilor, sonda trebuie sa fie unsa cu solutie lubrifianta pe toata lungimea
sa! In caz contrar, partea neunsa va provoca dureri prin frecarea sondei de meatul
uretral. ( sigur nu vreti sa se intample asta- va duce la disconfortul pacientului si,
probabil, la mustrarea dvs de catre un medic etc. )
Tehnica
Dupa lubrifiere sonda va ramane in solutia lubrifianta pana la manevra propriu-zisa.
Intre timp se dezinfecteaza meatul prin degajarea glandului de preput, sterge foarte fin
meatul de cateva ori cu un tampon imbibat in oxicianura de mercur, dupa care fixeaza
glandul intre police, degetul index si cel mediu al mainii stangi desfacand cat mai
mult meatul uretrei cu primele doua degete. Introducerea sondei se poate face si fara
pensa, prinzand direct sonda sub forma stiloului de scris si introducand-o direct prin
uretra in vezica, cu precautie. Cu mana dreapta se introduce ciocul sondei in meat, in
timp ce cu mana stanga se intinde penisul cat mai bine pentru ca sa dispara cutele
transversale ale mucoasei uretrale, care ar putea impiedica inaintarea sondei spre
95
vezica. Asistentul trebuie sa fie atent la orice rezistenta de care s-ar lovi pentru a nu
forta patrunderea sondei pe cai gresite. Daca pe parcursul inaintarii sondei apar
obstacole anatomice sau functionale, spasme atunci asistentul va scoate imediat sonda
cu care a lucrat si va pregati medicului o sonda de calibru mai mic: Mercier sau
Thiemann. Patrunderea sondei in vezica urinara este semnalata de scurgerea urinei
prin sonda. Fixarea sondei intr-o pozitie stabila se va face cu mana stanga, utilizand
policele si indexul. Cu mana dreapta, asistentul va umple eprubetele cu urina,
necesara pentru probele de laborator, iar restul se capteaza in tavita renala. Numai
atuci cand vezica s-a golit complet, se indeparteaza sonda usor, avand grija ca
extremitatea externa sa fie inchisa (cu dop sau prin comprimare, un functie de sonda).
Accidente:
la femei, uterul gravid si tumorile voluminoase ale bazinului pot
deforma prin compresiune uretra creand dificultati; prin abilitate
manuala acestea pot fi usor depasite.
lezarea traumatica –> hemoragie; aparitia sangelui in timpul
manevrei impune stoparea sondajului
innodarea sondei in vezica
crearea unei cai false prin fortarea sondei este cel mai periculos
accident, ce poate duce la infectii majore. Se previne/evita prin
efectuarea sondajului cu rabdare si finete, fara a fosrta inaintarea
sondei
astuparea sondei in timpul evacuarii vezicii (aparitia de cheaguri de
sange intravezicale)
golirea brusca a vezicii prea destinse (in cazul pacientilor in varsta)
–> hemoragie
nu se va admite exercitarea unei presiuni externe asupra
hipogastrului pentru a accelera evacuarea rapida a urinei; urina
trebuie sa se evacueze singura datorita elasticitatii/contractivitatii
vezicii urinare
dupa indepartea sondei bolnavul va fi culcat. El nu necesita ingrijiri
speciale in urma acestei operatiuni
96
Probele recoltate in eprubete se eticheteaza si se trimit la laborator, iar restul urinei se
arunca. Data si ora sondajului, cantitatea de urina evacuata, natura probelor de
laborator precum si numele asistentului care e executat sondajul se noteaza in foile de
observatie si temperatura a bolnavului.
Sondajul vezical poate fi terminat dupa evacuarea continutului vezicii; exista cazuri in
care el este urmat de spalatura vezicala sau de instilatia unor substante
medicamentoase in vezica.
BIBLIOGRAFIE
PROCA, E Tratat de patologie chirurgicala vol III
Editura Medicala 1988
TH. BURGHELE Patologie chirurgicala
Red. Acad. Th. Burghele
97
Autori prof.dr. doc. A.Ionescu
Conf. dr.doc. O. Medrea
Prof. dr. doc. O. Treianescu
Prof. dr. doc. D. Vereanu
NIRES, C Tehnici de ingrijire, Biciresti – vol I si II
Editura Medicala 1978
LUCRETIA, TITIRCA Urgentele Medico Chirurgicale Sinteze
Editura Medicala 2002
HAHOIU, ZAHARIE Fracturile colului femural
Editura Medicala 1990
MOGOS, GHEORGHE Compediu de anatomie si fiziologie a omului
98
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ MOLDOVA ROMAN [609865] (ID: 609865)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.