ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ HYGEIA SIBIU SPECIALIZAREA Asistență medicală generală ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU CANCER PANCREATIC INDRUMATOR PROIECT… [310381]

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ HYGEIA

SIBIU

SPECIALIZAREA

Asistență medicală generală

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU

CANCER PANCREATIC

INDRUMATOR PROIECT

PROFESOR:

ABSOLVENT: [anonimizat]2015-

CUPRINSUL

P A R T E A G E N E R A L Ă

ARGUMENT……………………………………………………………………………………..0

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

Noțiuni de anatomia și fiziologia pancreasului………………………………………………0

Prezentarea teoretică a bolii…………………………………………………………………0

1.2.1.Definiția…………………………………….………………………………..….…..0
1.2.2. Etiologia………………………………………………………………….…..…….00
1.2.3. Patogenia…………………………………………………………………….…….00
1.2.4. Diagnosticul clinic ………………….……………………………………………..00
1.2.5. Diagnosticul paraclinic……………………………………………………….……00
1.2.6. Diagnosticul diferențial…………………………………………………………….00
1.2.7. Evoluția și prognosticul……………………………………………………………00
1.2.8. Tratament………………………………………………………………………….00

1.2.8.1. Tratamentul cancerului pancreatic în funcție de stadializare…………….00

1.2.8.2. [anonimizat]…………………….…………………..……00

1.2.8.3. Tratament paliativ…..……………………………………………………00

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital………………………………………………………….……00

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare……………………………………………………..….00

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați…………………………………………00

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative…………………………………………….….00

2.5. Alimentația bolnavului………………………………………………………………………00

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului…………………………………00

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice……………………………………………….00

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune…………………………00

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii…………………………………………00

2.10. Educație pentru sănătate……………………………………………………………………00

2.11. Externarea pacientului…………………………………………………………………..…00

P A R T E A S P E C I A L Ă

CAP III . ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. Cazul 1 – Plan de îngrijire……………………………………………………………………00

3.2. Cazul 2 – Plan de îngrijire……………………………………………………………………00

3.3. Cazul 3 – Plan de îngrijire…………………………………….…………………………….00

CAP. IV. CONCLUZII

4.1. Concluzii generale………………………………………………………………………….00

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………00

ARGUMENT

Am hotărât abordarea acestei teme „Îngrijirea pacienților cu cancer de pancreas”, datorită incidentei tot mai crescute a acestei afectiuni în rândul populației din țara noastră.

[anonimizat] 10 [anonimizat] ≈2,6% din toate cazurile de cancer și pe locul 8 [anonimizat] ≈65.000 decese anual. [anonimizat] 8,7 (est) și 7,3 (nord și vest) la 100.000 locuitori, iar la femei între 5,7 (nord) și 4,5 (est). Incidența ajustată în funcție de vârstă este cu ≈50% mai mare la bărbați decât la femei. [anonimizat] 1,5/100.000 pentru intervalul 15-44 ani la 55/100.000 pentru populația > 65 ani. [anonimizat]-se la >95% din persoanele afectate.

[anonimizat].

Chimoterapeut = [anonimizat].

Radioterapeut =cadrul medical care indica tratamentul cu radiatii.

Asistenta = aplica tratamentul, ingrijeste si ajuta pacientul.

Nutritionistul = stabileste dieta in timpul bolii dar si dupa recuperare.

Psihiatrul ocupational = ajuta persoana sa isi reia ocupatia.

Psihologul si/sau psihiatrul = ajuta pacientul sa isi accepte boala si tratamentul.

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1. Anatomia și fiziologia pancreasului.

Pancreasul este un organ-glanda, anexa a tubului digestiv, având atât o funcție exocrină cât și o funcție endocrină cu rol în digestie și metabolismul hidrocarbonaților.

Figura nr. 1

Topografia pancreasului (www. anatomie.romedic.ro)

Anterior este acoperit de peritoneu, fiind situat pe peretele posterior al cavității abdo-minale. Are forma literei "J" dispus orizontal cu cârligul orientat inferior. Are greutate de 80-100 g., lungime de 15-20 cm. și o grosime de 2 cm. Pancreasul este un organ friabil, rupându-se ușor.

Pancreasul este situat în etajul superior al abdomenului, posterior stomacului, întinzându-se transversal de la potcoavă duodenală până la splină, este un organ retroperitoneal dispus anterior coloanei vertebrale, proiectat la nivelul L1 – L2, fiind în cea mai mare parte lipsit de peretele abdominal posterior prin fascia treitz la dreapta, pe o zonă transversală, dispusă între epigastru și hipocondrul stâng, iar coada pancreatică este mobila în ligamentul pancreatico-splinic. Pancreasului i se disting patru porțiuni:

capul,

gâtul său colul,

corpul,

coada.

Figura nr. 2

Pancreasul (medicinenet.com)

Capul pancreasului: este cea mai voluminoasă parte a pancreasului, care înconjoară ca o fantă fata internă a potcoavei duodenale. În afară de raporturile ventrale, respectiv cu ficatul și stomacul, sunt de reținut cele dorsale, pancreasul acoperind în această zonă: aorta, vasele mezenterice superioare, plexul solar, vena cavă, originea venei porte și vena splenică, iar canalul coledoc este așezat pe un sunt săpat în spatele capului pancreasului, numit incizura pancreasului. Circumferința capului prezintă un sunt determinat de duoden.la acest nivel țesutul pancreatic se mulează pe duoden și cele două adera strâns unul de altul prin tracturi conjunctive, vase, nervi care merg prin ansa duodenală. Din această cauză, și din faptul că ductul pancreatic se deschide în partea descendentă a duodenului, cele două organe nu pot fi despărțite în intervențiile pe duoden sau pancreas, fără fisuri de necroza duodenală.

Gâtul său colul pancreasului: situat între cap și corp, este marcat de marginea inferioară a organului de o scobitură numită incizura pancreasului, prin care trece înapoia pancreasului vena mezenterică superioară și iese artera mezenterică superioară.

Corpul pancreasului: situat anterior de coloană vertebrală și aorta, are pe secțiunea transversală feruia triunghiulară. El prezintă o fată anterioară, o fată posterioară și una inferioară delimitata de marginea anterioară și marginea inferioară. Corpul pancreasului prezintă în vecinătatea capului o proeminență în bursa omentală determinată de coloană vertebrală numită tubercul amental.

Coada pancreasului: reprezintă extremitatea stângă a organului, este mobila fiind cuprinsă în ligamentul pancreatico-splenic și ajunge până pe fata anterioară a rinichiului și la hilul splinei.

Vascularizația și inervația pancreasului Pancreasul este un organ bogat vascularizat. Capul pancreasului este irigat de două arcade arteriale formate din arterele pancreaticoduodenale superioară și inferioară. Corpul și coada pancreasului sunt irigate de ramificații ale arterei splenice. Sângele venos de la nivelul pancreasului este colectat de ramuri ale venei porte. Inervația vegetativă a pancreasului provine din plexul celiac (simpatic) și de nervul vag (parasimpatic).

Figura nr. 3

Vascularizația pancreasului ( pancare.org.au)

Drenajul limfatic al pancreasului se realizează prin vase care pleacă din rețeaua limfatică perilobulara și prin colectare de calibru crescând, formează vasele aferente ale ganglionilor mai multor grupuri ganglionare.

Structura pancreasului

Pancreasul este învelit de o capsulă fibro-conjunctiva, laxa ce conține corpusculi de tip Kraus și Walter Pacini. Din capsula se desprind trame subțiri ce acompaniază apendicul pancreatic în lobuli. Parenchimul pancreatic este format din două tipuri de elemente secretoare: exocrine și endocrine.

Pancreasul exocrin: este alcătuit din acini secretori care reprezintă unitatea morfo-funcționala a pancreasului. Fiecare acin are un perete propriu subțire și două tipuri de celule: celule acinoase și celule acino-centrale.

Celulele acinoase sunt înalte, piramidale.

Celule centro-acinoase sunt situate în interiorul acinilor și reprezintă, de fapt, porțiunile inițiale ale ductelor intercalare.

Ele au o citoplasmă clară și omogena dispusă continuu. Produsul de secreție este vehiculat spre duoden printr-un sistem de canale colectoare. Aceste canale, după morfologia și proprietățile lor fiziologice, sunt:

canale intercalare, de la acini, la canale interlobulare;

canale interlobulare, situate în lobulii glandulari care formează canale interlobulare;

canale interlobulare sau canale colectare situate în intervalul care separa lobulii.

Canalul colector principal (Wirsung) străbate glanda pe toată lungimea ei. Există și un canal colector accesor, Santorini, care se varsă în duoden prin papila mică. Canalul colector principal, WIRSUNG, conține în peretele sau abundente fibre musculare netede, în tunica sa conjunctiva. Se deschide în duoden la nivelul papilei mari. La nivelul orificiului de deschidere se găsește Sfincterul Oddi.

Pancreasul endocrin este format din insulele langherhans, reduse ca număr la nivelul cozii și numeroase în corpul și capul pancreasului. Ele sunt formate din cordoane de celule prismatice, anastomozate între ele și înconjurată de o bogată rețea capilară. Cordoanele sunt formate din două tipuri de principale celule α și β. Celulele β secretă hormonul numit insulina; iar celulele α secretă glucagonul. Insulele Langherhans nu poseda canale de excreție, ci își vărsa produsul direct în sânge.

Ultrastructura pancreasului -Organizarea acinului.Celulele acinoase și centro-acinoase din același acin sunt separate prin două membrane foarte osmiofile și un spațiu intercelular.

Figura nr. 4 – Structura pancreasului [ www.rasfoiesc.com)

Fiziologia pancreasului

A. Pancreasul exocrin acesta este alcătuit din lobulii. Lobulii sunt alcătuiți din acini glandulari și ducturi. Este glanda digestivă fundamentală pentru procesele de digestie și absorbție.

Prin conținutul său bogat în bicarbonat, sucul pancreatic contribuie împreună cu bilă și cu secrețiile intestinale, la neutralizarea acidității chimului gastric, prevenind lezarea celulelor mucoasei intestinale.

Secreția glandei este reglată pe cale umerală și vagala. Cea mai importantă este reglarea umorală, prin doi hormoni duodenali: secretina și pancreozimina. Secretina este produsă sub formă de prosecretina și activată de HCL.

Enzimele elaborate de pancreas sunt cele proteolitice: tripsina și chimotripsina, cu rol important în digestia proteinelor, alături de proteaze, pancreasul, secretă amilaze, lipaze, fosfo-lipaze, nucleaze și elastaze, toate elaborate, ca percursori inactivi, activate în duoden în contact cu sucul euteric.

Amilaza este o enzimă glicolitica sintetizată în ribozomi și transferată în vezicule micro-zaniale. Acțiunea hidrolitică a amilazei este foarte rapidă și foarte puternică. Amilaza se elimină pe cale urinară. Creșteri exprimate ale amilazei serice de cinci ori peste valoarea normală se constată în pancreatita acută și în uremie (perturbarea eliminării pe cale urinară). Creșteri mo-derate sunt în cancerul de cap de pancreas și în afecțiuni abdominale acute, de exemplu: ulcer perforat, ocluzie intestinală, colecistita acută, sarcină extrauterină, de asemenea în afecțiuni ale glandelor salivare: parotidita și calculii salivari.

Creșteri trecătoare se pot observa după administrarea de morfină sau în intoxicații cu al-cool. Creșteri ale activității amilazice ale serului se constată în afecțiunea macroamilazemie, caracterizată prin molecule anormal de mari ale amilazei care nu pot fi excretate de rinichi. Ea transforma amidonul în maltoza și care va fi transformată de maltoza în glucoză.

Lipaza intervine în saponificarea grăsimilor. Sucul pancreatic conține lipazii, enzima care catalizează reacția de scindare hidrolitică a grăsimilor neutre în glicerol și acizi grași în prezența bilei. Lipaza pancreatică este cea mai activă enzima lipolitica din tractul digestiv. În absența ei, grăsimile trec nedigerate în fecale.

Enzimele proteolitice din sucul pancreatic sunt reprezentate de două proteinoze distincte, tripsina, chimotripsina, ambele sunt endopeptidaze. Trispina este secretata sub forma inactivă tripsinogen. Chimotripsina se găsește sub forma inactivă de chimotripsinogen și este activată de tripsina. Aceasta poseda și propritatea de a coagula laptele. Ambele enzime sunt activate la un pH = 8. Tripsina are o puternică și rapidă acțiune proteolitică.

Peptidazele din sucul pancreatic sunt exopeptidaze.

Celulele pancreatice conțin: polinucreotidaze, ribonucleaze, dezoxiribonucleaze care trec în sucul pancreatic. Aceste peptidaze sunt:

carboxipeptidaza,

aminopeptidaza,

depeptidaza.

Primele au proprietatea de a transforma polipeptidele în dipeptide eliberând în același timp și o seamă de aminoacizi. Dipeptidaza acționează asupra dipeptidelor, scindează în aminoacizi, din care sunt alcătuite.

B. Pancreasul endocrin: este format din insulele lui Langherhans. Acestea reprezintă la om aproximativ 1-2% din greutatea totală a pancreasului. Ele sunt diseminate în întreg pancreasul, dar reduse la nivelul cozii și numeroase la capul și corpul pancreasului.

Insulina este un hormon deosebit de important secretat de celulele pancreatice β ale insu-lelor Langherhans. Insulina este implicată într-o serie de etape importante ale metabolismului intracelular.

Reglarea secreției de insulina

Glucoza reprezintă agentul insulinotrop cel mai important. O ușoară hiperglicemie consti-tuie nucleul pentru sinteză și eliberarea de insulina. Descărcarea insulinica accelerează tranzitul de glucoză din compartimentul extracelular în țesuturile insulino-dependente.

Insulina acționează asupra metabolismului glucidic astfel:

La nivelul ficatului, unde crește sinteza de glicogen și diminuează glicogeneza.

La nivelul mușchiului, unde glucoza este transformată în energie, sau depozitată sub formă de glicogen.

La nivelul țesutului adipos, unde glucoza este transformată în acizi grași și este depusă sub formă de trigliceride de rezervă.

Insulina stimulează atât transportul de aminoacizi în celulă, cât și incorporarea lor în pro-teine, ambele acțiuni fiind independente față de efectele asupra transportului de glucoză. Mușchiul este principalul loc de acțiune al insulinei nu numai pentru utilizarea glucidelor, dar și pentru metabolismul proteic. Insulina este principalul hormon care provoacă stocajul energetic în țesutul adipos și în alte țesuturi. Ea crește formarea de acizi grași și glicerol în celula grasă adipoasă.

Glucagonul: este un hormon polipeptidic format dintr-un sunt de 29 reziduuri de ami-noacizi. Are acțiune antagonică cu a insulinei. Secreția lui este declanșată de hipoglicemie.

Reglarea secreției de glucagon: se realizează de către nivelul glicemic în mod normal existând un raport invers între eliberarea de glucagon și concentrația plasmatică a glucozei, în sensul că hiperglicemia o mărește.

Este efectul inhibator al hiperglicemiei asupra secreției de glaucon, necesita prezența in-sulinei dovedind că celulele sunt țesuturi insulino-dependente. El intervine în mecanismul ho-meostaziei glicemice, prin stimularea glicogen-fosforilaza din ficat, astfel că întreaga secvență de reacții de la glucogen hepatic la glucoza este accelerată și crește afluxul hepatic de glucoză.

1.2. Cancerul de pancreas.

1.2.1. Definiția: cancerului de pancreas este una dintre afecțiunile maligne cele mai dificil de tratat și cu o rată a mortalității extrem de ridicată pentru că, deseori, este diagnosticat în stadii avansate.

1.2.2. Etiologia

Cancerul de pancreas este una dintre afecțiunile maligne cele mai dificil de tratat și cu o rată a mortalității extrem de ridicată pentru că, de cele mai multe ori, este diagnosticat în stadii avansate. Cauza este necunoscută. Incidenta de trei ori mai mare la fumători Cancerul de pan-creas este o boală întâlnită mai ales la persoanele vârstnice. Conform statisticilor, vârsta medie a pacienților diagnosticați cu cancer de pancreas fiind de 72 de ani. Peste 80% dintre pacienți sunt diagnosticați în stadiul avansat al bolii și doar 15% – 20% sunt eligibili pentru intervenția chirurgicală la momentul diagnosticului. Chiar și după intervenția chirurgicală, prognosticul pacienților cu cancer de pancreas este unul extrem de rezervat: doar între 10% și 30% dintre cei operați supraviețuiesc 5 ani.

Factori de risc

Genetici:

5-10 % din pacienți au rude de gr.1 cu această boală,

BRCA1 și BRCA2 ,

sindromul Peutz- Jeghers : risc >36%,

ataxia-telangiectazia: risc crescut,

FAP și HNPCC,

factorii genetici sunt implicați în <20% din cazuri.

De mediu:

fumatul ( risc relativ mic 1.5 %, renunțarea reduce riscul cu 48 % în 2 ani),

obezitatea,

viața inactivă,

dieta hiperlipidica.

cafeaua, alcoolul,

adpirina și AINS,

gastrectomia parțială și colecistectomia,

Helicobacter Pylori,

dieta,

expunerea la anumite substanțe chimice (pesticide, coloranți industriali și alte substanțe chimice),

diabet de tip 1, (insulino-dependent), cât și cel de tip 2 (insulino-independent, al adultului).

1.2.3. Patogenia

* 3 variante celulare epiteliale:

celule acinare ( formează 80% din masa glandei pancreatice),

celule ductale ( formează 10-15% din masa glandei pancreatice),

celule insulare ( formează 1-2% din masa glandei pancreatice).

* Carcinomul ductal- (85-90%):

60 -75% sunt localizate cefalic, 10-15% corporeal și 10% în coada pancreasului,

masa tumorala infiltrativa,

grade de diferențiere diferite în cadrul aceleiași tumori.

Figura nr. 5 (www.gazwttereview.com) Figura nr.6 (www.radiologyassistant.nl)

Tumori de pancreas

* Carcinomul cu celule acinare – 1%:

la bătrâni,

tumori mari,

seamănă cu tumorile insulare – necesită uneori imunohistochimie.

Figura nr. 7

Tumoră de pancreas excizată (www.medicinenet.com)

1.2.4. Diagnosticul clinic

Simptomatologie:

durere violența în epigastru, subombilical,

senzația de foame,

meteorism,

anorexia progresivă,

icter (Colorarea în galben a ochilor și pielii),

convulsii,

transpirații,

tremor,

indispoziție,

tulburări de tranzit,

vărsături,

mâncărimile la nivelul pielii, a palmelor și talpilor- este o reacție a pielii la bilirubina, substanța galben-maronie din ficat ce provoacă îngălbenirea tegumentelor,

diabet instalat brusc,

modificarea gustului,

scaune deschise la culoare, grasoase, foarte urât mirositoare (doar dacă o tumoare pancreatică împiedica pătrunderea enzimelor digestive în intestine, rezultatul este incapacitatea organismului de a digera alimentele grase),

scaune negricoase ( doar când apare o sângerare la nivelul intestinelor superioare),

tromboflebita recenta,

pancreatita în antecedente

Examenul obiectiv:

masa tumorala,

ascita,

ganglionul Virchow,

evenimente tromboembolice (sindromul Trousseau).

1.2.5. Diagnosticul paraclinic

Laborator:

hemoleucograma,

biochimie.

Imagistica:

echografie,

CT și angioCT,

RMN,

PET-CT,

ecografie endoscopică,

laparoscopie imagistică.

Markeri tumorali:

CA 19-9,

biopsie cu ac fin ( percutan, ghidată echografic).

1.2.6. Diagnosticul diferențial va lua în discuție în primul rând cancerele regiunii periampulare:

Ampulomul vaterian – care evoluează cu icter ondulant, hemoragii digestive superioare. Examenul endoscopic poate preleva biopsia și tranșează diagnosticul.

Cancerul coledocului inferior – poate fi evidențiat la explorarea radiologică.

Pancreatita cronica, pune cele mai dificile probleme de diagnostic diferențial deoarece:

simptomatologia clinică este asemănătoare,

multe cazuri nu prezintă etiologie evidenta,

prezența calcificărilor pledează pentru benignitate, doar examenul histopatologic poate transa un diagnostic dar necesită ghidarea ecografică interoperatorie.

1.2.7. Evoluția și prognosticul

Evoluția cancerului de pancreas durează de la 6 luni până la 3 ani; moartea este provocată de complicații sau de apariția unei boli intercurente. Prognosticul este grav:

depinde de momentul diagnosticului clinic,

supraviețuire medie – 8-12 luni în tumori locale avansate, nerezecabile,

3-6 luni în tumorile metastazice,

supraviețuire la 5 ani – stadiul IA 31%,

– stadiul IB 27%,

– stadiul IIA 16%,

– stadiul IIB 8%,

– stadiul III 7%,

– stadiul IV 3%.

1.2.8. Tratament

Chirurgia poate vindeca acest tip de cancer, condiția este să nu fie răspândit în afară pan-creasului. Efectele adverse depind de dimensiunea intervenției chirurgicale, iar tumora este îndepărtată, lăsând cât mai mult țesut pancreatic intact. Din păcate, în cancerul de pancreas, celulele canceroase sunt deja răspândite în afară pancreasului în momentul diagnosticului. În acest caz, chirurgia poate fi utilă pentru a ameliora simptomele și pentru a preveni alte probleme legate de dimensiunea masei tumorale.

Radioterapia utilizează radiații puternice pentru a distruge celulele canceroase. Este indicată 5 zile pe săptămână timp de mai multe săptămâni sau luni.

Chimioterapia folosește medicamente pentru a distruge celulele canceroase și oprește mul-tiplicarea acestora. Pot fi administrate pe cale orală sau prin injecție.

Imunoterapia mai este cunoscută și sub numele de terapie biologică și are rolul de a crește sistemul imunitar pentru a lupta împotriva bolii. Imunoterapia nu este încă disponibilă pentru cancerul de pancreas, însă este pe deplin cercetată, împreună cu vaccinurile ce determina sistemul imunitar să atace celulele canceroase.

Terapia paliativă este utilizată pentru a ameliora simptomele și pentru a ușura durerea. Scopul terapiei paliative este de a îmbunătăți calitatea vieții nu numai fizică, ci și psihică. Deși terapiile paliative sunt indicate în stadiile foarte avansate ale bolii, acestea sunt de aju-tor și atunci când sunt folosite împreună cu alte tratamente pentru cancer.

1.2.8.1. Tratament cancerului pancreatic în funcție de standardizare

Cel mai bun tratament pentru cancerul pancreatic se stabilește în funcție de răspândirea acestuia, adică de stadiul sau. Stadiile cancerului pancreatic sunt ușor de înțeles. Ce este mai dificil este determinarea acestuia fără a se recurge la chirurgie majoră. În practică, medicii aleg tratamentul pentru cancerul pancreatic bazându-se pe studii imagistice și factori individuali.

Stadiile cancerului pancreatic

Stadiul este un termen folosit în tratametul cancerului pentru a descrie extinderea bolii.

Stadiile cancerului pancreatic exista în parte pentru ghidarea tratamentului, dar și pentru clasi-ficarea pacienților pentru studiile clinice. Stadiile cancerului pancreatic sunt:

1. Stadiul 0: fără extindere. Cancerul pancreatic este limitat doar la un singur strat de celule la nivelul pancreasului. În acest stadiu cancerul nu este vizibil prin imagistica și nici măcar cu ochiul liber.

2. Stadiul I: creștere locală. Cancerul este limitat la pancreas, și are cel mult 2 cm în diametru (stadiul IA) sau este mai mare de 2 cm (stadiul IB)

3. Stadiul II: extindere locală. Cancerul pancreatic s-a extins dincolo de pancreas și/sau este prezent și în ganglionii limfatici zonali.

4. Stadiul III: extindere mai mare. Tumora s-a extins la vasele de sânge majore din zona sau o cuprins nervii. Până în acest stadiul cancerul nu poate fi identificat în alte organe.

5. Stadiul IV: extindere confirmată. Cancerul pancreatic este găsit și în organe aflate la distanță.

Determinarea stadiului cancerului pancreatic este deseori un lucru dificil. Testele ima-gistice ca tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică oferă unele in-formații, dar pentru determinarea extinderii cancerului este, de obicei, nevoie de intervenție chirurgicală.

Cum chirurgia prezintă riscuri, medicii trebuie să determine mai întâi dacă tumora poate fi îndepărtată prin operație (dacă este rezecabila). Atunci cancerul pancreatic este descris astfel:

rezecabil: pe testele imagistice cancerul pancreatic nu s-a extins (sau cel puțin nu prea de-parte), iar chirurgul considera că tumora poate fi îndepărtată. Aproximativ 10% dintre can-cerele pancretice sunt considerate rezecabile la momentul diagnosticului,

cu extensie locală (nerezecabil): cancerul pancreatic a crescut în interiorul vaselor mari, astfel ca tumora nu poate fi îndepărtată în siguranță prin chirurgie,

metastatic: cancerul pancreatic s-a extins și la alte organe, astfel încât chirurgia nu-l poate îndepărta. În cazul în care cancerul pancreatic este rezecabil, intervenția chirurgicală poate crește speranța de viață a pacientului și poate oferi o șansă mică de vindecare.

Tratarea cancerului rezecabil Pacienții al căror cancer pancretic este considerat rezecabil pot suferi una dintre următoarele intervenții chirurgicale:

Pancreatoduodenectomia: chirurgul îndepărtează capul pancreasului, părți din stomac și intestinul subțire, unii nodului limfatici, vezicula biliară și canalul biliar comun. Organele rămase sunt reconectate într-un nou mod pentru a permite digestia. Această procedură este foarte dificilă. Chirurgii și spitalele care au mai multă experiență cu această procedură au cele mai bune rezultate. În aproape jumătate din cazuri, odată ce chirurgul poate vedea în interiorul abdomenului, cancerul pancreatic care era considerat rezecabil se dovedește a fi deja extins și din acest motiv devine nerezecabil. În aceste cazuri această procedură nu va mai fi efectuată.

Pancreatectomia distală: coada și/său capul pancreasului sunt îndepărtate, dar capul pan-creasului rămâne pe loc. Această intervenție este mai puțin folosită deoarece majoritatea tumorilor care apar în alt loc decât capul pancreasului sunt nerezecabile.

Pancreatectomia totală: întregul pancreas este îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale. Deși în trecut era considerată o intervenție utilă, astăzi este realizată foarte rar.

Chimioterapia și/sau radioterapia pot fi folosite împreună cu chirurgia pentru tratarea cancerului pancreatic rezecabil pentru:

micșorarea tumorii înainte de operație, crescând astfel șansele de rezecție reușită (terapie neoadjuvanta);

prevenirea sau întârzierea reapariției cancerului pancreatic după intervenția chirurgicală (terapie adjuvantă);

Chimioterapia include medicamente care circulă prin tot corpul. Chimioterapia distruge atât celulele canceroase de la nivelul tumorii, cât și pe cele care s-au extins.

Medicamentele care pot fi folosite în cazul cancerului pancreatic sunt: 5-fluorouracil, Gemcitabin. Ambele medicamente sunt administrate prin perfuzie intravenoasă.

Figura nr. 8

Administrarea chimioterapiei (www.reginamaria.ro)

În cazul radioterapiei, un aparat produce particule de raze X cu energie înaltă. Razele X penetrează pielea și distrug celulele canceroase. Radioterapia este realizată în timpul unei serii de vizite la spital, de obicei pe o perioadă de o săptămână.

Atât radioterapia cât și chimioterapia pot afecta celulele normale ale organismului. Efectele secundare pot fi greață, vărsăturile, pierderea apetitului, scădere ponderală, și oboseală. Chimioterapia poate determina anemie severă și supresia sistemului imunitar. De obicei simptomele se ameliorează la câteva satamani după terminarea curei de radioterapie.

Tratamentul cancerului pancreatic cu extindere locală – nerezecabil

În cazul cancerului pancreatic cu extindere locală, chirurgul nu poate extirpa intraga tumora. De vreme ce este îndepărtată doar o parte a tumorii, este mai bine să se folosească terapii ne-chirurgicale. Tratamentul consta în chimioterapie cu sau fără radioterapie. Cele două chimiote-rapice care pot fi folsite pot crește speranța de viață a pacienților cu cancer pancreatic nerezecabil.

Tratarea cancerului pancreatic cu metastaza

În cazul cancerului pancreatic metastatic, chirurgia nu poate oferi o șanse de vindecare. Întrucât cancerul s-a extins la alte organe, radioterapia nu este nici ea de folos. Chimioterapia cu gemci-tabin este cel mai bun tratament disponibil pentru acest tip de cancer. Acest medicament ajuta la creșterea duratei de viață a pacientului și la reducerea simptomelor cancerului pancreatic, inclusiv a durerii. Pentru cancerele metastatice care nu mai răspund la tratamentul cu gemcitabin, medicii pot încerca și alte chimioterapice.

1.2.8.2. Tratament igieno-dietetic

Se începe tratamentul printr-o cură exclusivă bazată pe consumul de sucuri de fructe. Având pancreasul afectat, este posibil ca acesta să nu mai producă sucuri digestive, făcând astfel imposibilă digestia nutrienților. În această situație, singura șansă de supraviețuire a bolnavului este hrănirea în exclusivitate cu sucuri de fructe. Fructoza poate fi absorbită direct în sânge fără să mai fie nevoie de sucurile digestive, implicit sucurile pancreatice. Se va consuma câte 250 ml de suc de fructe la două ore și jumătate. într-o zi se va însuma 1,5 – 2,5 litri de sucuri.

1.2.8.3. Tratament paliativ

Pe măsură ce cancerul pancreatic progresează prima prioritate a tratamentului se poate schimba de la prelungirea vieții la ameliorarea simptomelor, în special a durerii. Mai multe tratamente pot ajuta la protejarea de disconfortul dat de un cancer pancreatic în stadiu avansat:

Proceduri de restabilire a tranzitului bilei pentru reducerea pruritului și a pierderii apetitu-lui date de obstrucția cailor biliare;

Morfină și alte medicamente puternice pentru reducerea durerii;

Antidepresivele și consilierea pot ajuta la reducerea simptomelor depresiei, care apare frecvent la pacienții cu cancer pancreatic în stadiu avansat.

NOTĂ: Vindecarea nu este posibilă nici chiar dacă recurențele sunt diagnosticate precoce, astfel încât trebuie discutat cu pacienții și pus la punct un program de monitorizare care să evite stresul emoțional și costurile inutile. Când înainte de operație nivelul CA19-9 este crescut, acest marker poate fi dozat la fiecare 3 luni în primii 2 ani, iar la fiecare 6 luni se poate face o tomografie computerizată. Este însă important de reținut că depistarea precoce a recurențelor nu oferă nici un avantaj în ceea ce privește supraviețuirea.

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea în spital se face pe bază de planificare, pe baza biletelor de internare, bilet de trimitere emise de către medicul specialist sau medicul de familie sau internare de urgenta. Bolnavii internați vor fi înscriși la biroul serviciului de primire în registrul de internări, tot aici completându-se și foaia de observație cu datele de identificare. Identificarea bolnavului se face pe baza actelor personale și a documentelor emise în unitatea sanitară care trimite bolnavul.

La înscrierea bolnavului în registrul de internare vor fi menționate: ziua și ora la care s-a prezentat, numele complet, vârsta, sexul. Adresa, diagnostic de internare precum și numele și adresa persoanelor care au însoțit bolnavul.

Pentru examinarea bolnavului în vederea stabilirii diagnosticului de internare, bolnavul este dezbrăcat prin manevre rapide, dar efectuate cu îndemânare și blândețe. Examinarea clinică poate fi completată cu prelevări de produse biologice și patologice(sânge, urina) în vederea unor examene de laborator efectuate de urgenta.

Hainele și efectele vor fi înregistrate în vederea înmagazinării și la nevoie vor fi supuse deparazitării și dezinfectării.

Înainte de a fi dus pe secția de chirurgie bolnavul va fi îmbăiat și dacă este cazul, depa-razitat. După terminarea băii va fi îmbrăcat în haine de spital. Bolnavul astfel pregătit va fi însoțit pe secția de chirurgie indicată de serviciul de primire. De aici este preluat de asistenta de serviciu și dus în salon unde va primi patul lui.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

a) Pregătirea patului .Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poate sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare. Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleza. Pacientului i se oferă două perne și o pătură din lâna moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături. Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

b) Schimbarea lenjeriei de pat

Efectuarea procedurii: după ce se îndepărtează noptiera de pe lângă pat se așează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearșaful se așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colțul apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se așează mușamaua și se acoperă cu aleza. Pernele se introduc în fetele de pernă curate și se așează pe pat.

Încheierea procedurii:

se îndepărtează lenjeria murdară, se depozitează în saci speciali,

se îndepărtează mânușile de cauciuc,

se spală mâinile.

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați constă în ansamblul de tehnici și proceduri utilizate în scopul întreținerii curățeniei mucoaselor, tegumentelor și fanarelor ceea ce reprezintă în fond o modalitate de apărare a organismului împotriva bolilor.

Igiena corporală a bolnavului începe încă de la internare, când este îmbăiat și la nevoie deparazitat, iar în timpul spitalizării bolnavul va face baie sau dus cel puțin de două ori pe săp-tămână. Cu această ocazie i se va schimba și lenjeria de corp.

Baia generală va fi efectuată în mod obligatoriu și înaintea intervențiilor chirurgicale și înaintea externării bolnavului. Aceasta nu vă depăși 15 minute. se vor îndeplinii următoarele condiții:

•ferestrele și ușile încăperii vor fi închise,

•temperatura încăperii de cc 18-200,

•materialele necesare să fie așezate în ordine la îndemână,

•lenjeria curata se așează pe un radiator pentru a fi caldă,

•se recomandă ca toaleta să se facă înainte de masă și nu după ce bolnavul a mânca.

Bolnavul este sprijinit pentru a pătrunde în cada de dus, se săpunește, fiind în continuare spălat cu ajutorul dușului mobil; bolnavul este ajutat să iasă din cadă și ajutat să calce pe par-doseală, să nu alunece, se șterge cu prosoape , se îmbracă cu lenjeria pregătită și este condus la pat. Asistenta medicală răspunde de starea igienică a bolnavului indiferent dacă acesta și-o asi-gura singur, acesteia revenindu-i sarcina de a-i pune la dispoziție materialul necesar și de a su-praveghea modul în care acesta își efectuează toaleta.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Supravegherea funcțiilor vitale în hemoragiile masive se face din oră în oră. Asistenta supraveghează bolnavul, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se face cu dificultate. Bună desfășurare a evoluției postoperatorii se urmărește după graficul temperaturii, al pulsului și prin înregistrarea tensiunii arteriale.

a) Respirația se măsoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientului, fiind indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului. Elemente de apreciat sunt:

tipul respirației,

amplitudinea mișcărilor respiratorii,

ritmul,

frecvența.

Valorile normale a respirației sunt :

la adulți 16-18 respirații / minut,

la vârstnici 15-25 respirații / minut.

b) Temperatura Orice operat poate prezenta în primele zile după operație o ușoară ascensiune termică (37,5-38°C). Aceasta curba este în descreștere începând din a treia – a patra zi. Dacă această descreștere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura creste, explicația consta de obicei într-o infecție la nivelul plăgii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Valorile normale a temperaturii :

adult 36-37°C,

vârstnic 35-36°C.

c) Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi / minut dar dacă acest ritm se menține și în zilele următoare, bolnavul trebuie ținut sub supraveghere permanentă.

Factori care influențează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înălțimea, greutatea, somnul, alimentația, efortul fizic), factori psihologici (emoțiile, plânsul, mânia), factori sociali (mediul ambiant).

Valorile normale a pulsului sunt:

la adult 90-100 pulsații / minut,

la vârstnic 80-90 pulsații / minut.

d) Tensiunea arterială trebuie controlată la toți bolnavii postoperator și în special la cei hiper-tensivi. Scăderea tensiunii arteriale asociată cu alte semne poate indica o complicație hemoragică. Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a inimii, rezistenta determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:

la adult 115/140-75/90 mmHg,

la vârstnici 120/150 – 80/90 mmHg.

e) Diureza Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași oră. Pentru prevenirea fermentației se vor adăuga la urina cristale de timol. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentația bolnavului

Regimul alimentar este extrem de important, deoarece pacienții au nevoie de multe calorii, care sunt consumate în cursul acestei boli, dar pe de lată parte, tolerează destul de greu alimentele, datorită lipsei de enzime digestive produse de pancreas.

Se pot consuma:

carne de pasăre sau vita fiartă sau friptă,

ouă fierte moi,

pâine și făinoase,

brânză și brânzeturi, lapte și lactate,

budinci,

sote-uri de legume,

cereale cu lapte,

fructe uscate sau compoturi nu foarte dulci,

supe și ciorbe de legume,

apă plată.

Se vor evita:

prăjelile,

dulciurile concentrate,

băuturile alcoolice de orice fel,

băuturile gazoase,

cafeaua,

grăsimile animale,

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică, tran-sformate într-o formă de administrare prescrisă de medic. Acțiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structură chimică, dar o importanță aproape tot atât de mare o au și doza administrata precum și calea de administrare. Regulile generale de administrare sunt:

identificarea medicamentelor administrate,

respectarea întocmai a medicamentului prescris,

verificarea calității medicamentelor administrate,

respectarea cailor de administrare,

respectarea dozajului prescris,

respectarea orarului de administrare,

respectarea somnului bolnavului,

evitarea incompatibilității medicamentelor,

respectarea ordinii de administrare a medicamentelor,

raportarea imediată a greșelilor de administrare.

Hidratarea este un factor esențial în menținerea sănătății. Este foarte importantă, hidratarea pentru celule, țesuturi și pentru că organele să funcționeze optim. Cantitatea de lichide pe care o necesită corpul variază în funcție de câțiva factori importanți precum vârsta, greutate, starea de sănătate dar și de condițiile de mediu.

Perfuzia intravenoasă reprezintă introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluției medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionică și volemică a orga-nismului. Scopul perfuzării este:

Hidratarea și mineralizarea organismului.

Administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit.

Depurativ, diluant și favorizând excreția din organism a produșilor toxic.

Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.

Alimentarea pe cale parenterală, administrarea de soluții utilizate pentru hidratarea și remineralizarea organismului.

Administrarea de soluție izotonică de NaCl: soluție apoasă de 9‰, denumită și ser fiziologic.

Administrarea de soluție hipertonă de NaCl: 10 – 20% .

Administrarea de bicarbonat de sodium: soluție apoasă izotonica de 1.4% .

Administrarea de lactat de sodium: soluție izotonică 1.9% .

Administrarea de glucoza: soluție izotonică 5%; soluție hipertonică 10 – 20 – 33 – 40% .

Administrarea de soluție Ringer: soluție de electroliți: KCl – 0.3g; CaCl – 0.5g; NaCl – 8.5g; apa la 1000ml.

Administrarea de soluție Krebs: NaCl – 7g; KCl – 0.89g; fosfat de K bibazic – 0.25g; so-luție lactate de Na – 20% 11.2g; glucoza 24g apa la 1000ml.

Administrarea de Dextran 70: Macrodex, Dextran 40: Rehomacrodex.

Administrarea de plasma umană, sânge integral, derivate de sânge masa eritrocitara .

Incidente, accidente ale perfuzării:

hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice,

embolie pulmonara prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin: eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea completă a flaconului,

nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de frisoane,

coagularea sângelui pe ac sau canula, se previne prin introducerea pe lumen a soluției de heparină,

revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere, crește temperatura tegumentului, eritem de-a lungul venei, se anunță medicul,

lichidul nu se scurge deși acul este în vene, se verifică poziția acului, se mobilizează puțin, se verifică presiunea lichidului.

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

Materiale și instrumente necesare:

eprubetă pentru examen sumar urina (Examen sumar de urină),

urocultor (Urocultura),

tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice și imunologice (capac roșu),

tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice și imunologice (capac gal-ben),

tub recoltare sânge K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov),

tub recoltare sânge 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare (capac bleu),

tub recoltare sânge 3,8% citrat de sodium pentru determinarea VSH (viteza de sedi-mentare a hematiilor (capac negru),

tub recoltare sânge Sodium F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac gri),

coprocultor (materii fecale),

coprocultor cu mediu de transport (materii fecale – coprocultura) efectuează tehnică cu profesionalism completează imediat și corect buletinul de analiza etichetarea produsului transporta la laborator ambalate corespunzător (cutii cu capac).

A. Recoltarea sângelui pentru examen de laborator Asistenta va relua explicațiile medicului, se va asigura că pacientul le-a înțeles bine și va verifica dacă pacientul a semnat consimțământul atunci când este necesar.

Scop:

screening,

stabilirea diagnosticului,

identificarea tulburărilor de coagulare, monitorizarea hemostazei, a statusului trombolitic,

identificarea tulburărilor metabolice și endocrine,

evaluare preoperatorie.

Modalități de recoltare:

puncție capilară,

puncție venoasă,

puncție arterială.

Ordinea de recoltare a tuburilor:

recipientele pentru hemocultura,

tuburile fără aditivi,

tuburile ce conțin citrat,

tuburile ce conțin heparina,

tuburile ce conțin EDTA.

B. Captarea eliminărilor

Scop: observarea caracterelor fiziologice și patologice ale dejecțiilor precum și descoperirea modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.

1. Captarea materiei fecale. Se separă patul de restul salonului cu paravan, se îndepărtează pătură și cearșaful care acoperă pacientul. Patul se protejează cu mușamaua și aleza. Pacientul se dezbrăca și se introduce bazinetul cald sub zona sacrală apoi se acoperă cu învelitoarea. Se efectuează toaleta regiunii perianale și se îndepărtează bazinetul cu atenție. După ce se acoperă cu capacul se îndepărtează din salon. Se îmbracă pacientul, se reface patul. Salonul se aerisește și se spală mâinile pacientului. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizită medicală în locuri special amenajate.

2. Captarea urinei. Servirea urinarelor se face în mod asemănător cu a bazinetelor. După utilizare se golesc imediat, se spală la jet de apă caldă și se dezinfectează. Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.

3. Captarea vărsăturilor. Pacientul se așează în funcție de starea generală în poziție șezând, decubit dorsal cu capul întors într-o parte, decubit lateral (poziție de siguranță). Lenjeria de pat se protejează cu mușama și aleza, iar pacientul cu un prosop în jurul gâtului. Proteză dentară mobila se îndepărtează unde este cazul și se oferă pacientului o tăviță renală. Se încurajează pacientul, i se oferă pahar cu apă să-și clătească gura. I se oferă cuburi de gheață, lichide reci în cantități mici. Vărsătura se păstrează pentru vizită medicală. Caracterul vărsăturii și frecvența se notează în foaia de temperatură. Se spală și se dezinfectează recipientele, se pregătesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

A. Pregătirea psihică

Pentru liniștirea pacientului, asistentul medical trebuie să-l încurajeze, să comunice, să

favorizeze „relația de la ființă umană la altă ființă umană", astfel încât să-l determine să-și

exprime sentimentele. În cadrul acestei comunicări (discuție, observație), asistentul încearcă să:

– evalueze gradul anxietății pacientului, cauza anxietății (frica de investigație, frica de

diagnostic grav, frica de durere, etc.),

– în funcție de aceste probleme identificabile, aplică intervențiile autonome

corespunzătoare,

– asigură un climat calm, de căldură umană,

– printr-o comunicare eficace, verbală și nonverbală, îi demonstrează pacientului că îi

înțelege problemele (climat de înțelegere empatică),

– îi explică pacientului efectele dezagreabile ale investigației (ca să știe la ce să se

aștepte), rugându-l ca, printr-un efort de voință, să le depășească, pentru a putea

coopera în timpul examinării și tratamentului.

Pregătirea psihică constă în crearea unui regim de protecție pentru bolnav, care să asigure:

– înlăturarea factorilor care influențează negativ analizorii vizuali, auditivi, olfactivi, etc.

– prelungirea somnului fiziologic,

– suprimarea senzațiilor de durere.

Pentru realizarea acestor obiective, personalul care intră în contact cu bolnavul trebuie să dea

dovadă de profesionalism și conștiință profesională.

În acest sens sunt recomandate discuții de informare și explicare cu bolnavul și lămurirea lui

asupra:

– tuturor tehnicilor pe care urmează să i le aplicăm,

– tuturor investigațiilor clinice și paraclinice pe care urmează să le facă: imagistice,

laborator, EKG, etc.

– intervenției chirurgicale dacă este cazul,

– anesteziei,

– asupra avantajelor aduse de actul chirurgical,

– perioadei postoperatorii,

– recuperării fizice postoperatorii.

Pacientul trebuie să aibă încredere în tratamentul primit, încredere venită de la cel care îl

tratează. Eforturile depuse de asistentul medical pentru realizarea unei relații oneste, de încredere

și de camaraderie cu pacientul, vor aduce imense beneficii pe durata bolii sale.

Concomitent cu psihoterapia, se acționează și printr-o terapie medicamentoasă pentru

realizarea unui somn liniștit odihnitor în cazul pacienților agitați și anxioși.

Stabilirea unei relații de respect și încredere între pacient, asistentul medical și întreaga

echipă medicală, reprezintă o parte esențială a actului medical.

Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca și medicamentele

administrate, fapt de multe ori neglijat în spital.

Odată ajuns în spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiții de viață, uneori

percepute ca agresive de anumiți indivizi. Pentru a reduce la minimum stresul creat de

spitalizare, uneori se recurge la investigații și tratamente efectuate în ambulator, dacă acest lucru

este posibil.

Asistentul medical trebuie să discute calm și pe îndelete cu pacientul, spulberându-i acestuia

teama că va fi tratat pe bandă. În această relație care se stabilește, găsirea limbajului comun este

esențială. O situație din ce în ce mai frecventă în spital, este a bolnavilor care ,,cunosc totul”

despre suferința lor.

Asistentul medical este obligat să folosească timp pentru a lămuri pacienții asupra situației

reale a bolii lor și asupra rezultatelor așteptate în urma procesului medical din perioada internării.

Asistentului medical îi revine rolul de liniștire a pacientului și de creare a unei stări de

încredere și a unui confort psihic.

Înainte de orice tehnică, investigație sau tratament se va recurge la o pregătire psihică a

pacientului care constă în:

– informarea pacientului asupra procedurii,

– explicarea scopului, a efectelor dorite și nedorite,

– identificarea unor eventuale alergii,

– lăsarea pacientului să se liniștească înaintea unor investigații (EKG, măsurarea TA, etc.)

– obținerea consimțământul informat.

B. Pregătirea fizică

La internare și înainte de fiecare investigație și tratament, trebuie pregătit fizic pacientul.

Pentru aceasta, asistentul medical trebuie să:

– așeze pacientul în poziție confortabilă adaptată stării sale de sănătate,

– asigure intimitatea pacientului,

– observe și să noteze starea fizică, emoțională și intelectuală a pacientului,

– observe dizabilitățile sau limitările fizice sau/și psihice,

– evalueze gradul de confort sau disconfort al pacientului,

– monitorizeze și să aprecieze semnele vitale,

– identifice problemele, nevoile și așteptările pacientului legate de internare,

– explice pacientului/familiei, regulamentul și rutinele spitalului: orarul meselor și al

vizitelor,

– sfătuiască pacientul să nu mănânce în dimineața recoltărilor de produse biologice și

patologice sau când sunt recomandate alte investigații,

– ajute la dezbrăcarea și așezarea pacientului în poziție corespunzătoare investigației,

– mențină poziția bolnavului în timpul investigației și după aceea acesta este ajutat să se

îmbrace,

– transporte pacientul înapoi la salon,

– ajute și să educe pacientul în vederea obținerii unui repaus articular,

– asigure pacientului poziții funcționale „încălzire musculară”,

– însoțească pacientul la secția de Fizioterapie pentru efectuarea procedurilor de

recuperare.

Pregătirea pacientului pentru ecografie. Ecografia furnizează informații asupra formei, poziției și dimensiunii tumorale, precum și alte date privind structura organului, formațiuni solide, aspectul pancreasului. Pregătirea bolnavilor constă în:

clismă evacuatorie în cazul pacienților care nu au avut scaun,

hidratarea pacientului cu 1 l de apă înainte cu o oră de efectuarea investigației,

pensarea sondei urinare în cazul în care pacientul are montată una,

schimbarea pansamentelor din zona abdominală dacă acestea există,

golirea pungii de colostomie dacă există,

liniștirea bolnavul,

așezarea pacientului în timpul examinării în decubit dorsal.

Pregătirea pacientului pentru CT:

Înaintea oricărei examinări CT pacientul va trebui să completeze un chestionar. În urma completării acestui chestionar se verifică eligibilitatea pacientului pentru investigația CT.

După caz se poate administrară oral substanță de contrast și/sau injectarea intravenoasă a unei substanțe de contrast în cea de-a doua parte a examinării, care va facilita diagnosticul corect și complet al afecțiunilor investigate.

Dacă pacientul a efectuat o examinare radiologică cu bariu (inclusiv irigografie) anterior examinării CT, este necesar ca între cele două investigații să treacă un interval minim de 2-3 zile.

Instrucțiunile specifice fiecărui tip de examinare CT vor fi comunicate de personalul speci-alist fiecărui pacient în parte, ținând cont de specificitatea investigației și tipul afecțiunii examinate.

Pentru unele investigații CT, pacientul va trebui să efectueze un set de analize de laborator, anterior examinării.

Pregătirea pacientului pentru radioterapie. Radioterapia folosește radiații pentru a distruge sau leza celulele tumorale, astfel încât acestea nu se mai pot multiplica. Radioterapia poate fi utilizată în tratamentul tumorii primare sau metastazelor.

Se va explica pacientului :

necesitatea efectuării acestei manevre și de modul de efectuare,

măsură nu este traumatizantă,

trebuie să stea nemișcat în poziția indicate de medical specialist,

este rugat să colaboreze cu medical.

Pregătirea pacientului pentru chimioterapie. Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge sau încetini dezvoltarea celulelor tumorale. Medicamentele chimioterapice sunt denumite și citostatice. Pregătirea pacientului:

se anunță și se explica necesitatea efectuării procedurii,

obtinerea acordului și a colaborării în timpul procedurii, informarea pacientului.

Pregătirea pacientului pentru operație chirurgicală:

se liniștește pacientul, se susține psihic,

se verifică să fie nemâncat, să nu bea, să nu fumeze,

se verifică igiena corporală și depilarea zonei operatorii

se verifică absenta lacului de pe unghiile de la picioare și mâini,

se depărtează protezele dentare, ochelari, bijuterii, lentile de contact,

se administrează premedicația conform prescripției medicale,

se obține acordul acestuia în scris

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Pregătirea preoperatorie

Pregătirea preoperatorie a bolnavului consta într-o pregătire generală și o pregătire locală, bolnavii care prezintă risc operator primind îngrijiri suplimentare speciale.

Pregătirea generală preoperatorie consta în examenul clinic care pune în evidentă starea fiziologică a bolnavului și este completat de examinările paraclinice, pregătirea psihică a bolna-vului – bolnavul este informat despre riscurile operației și se cere consimțământul, se suprima tot ceea ce ar putea să producă bolnavului o stare de neliniște, se reduce starea de anxietate prin informații sumare privind intervenția chirurgicală. La nevoie i se administrează calmante la indicația medicului.

Îngrijirile igienice presupune efectuarea unei băi sau dus în seara dinaintea intervenției chirurgicale sau în dimineața zilei intervenției chirurgicale.

Pregătirea din preziua intervenției chirurgicale presupune asigurarea repausului fizic, intelectual, psihic, administrarea somniferului la prescripția medicului, efectuarea unei clisme evacuatoare și asigurarea igienei corporale.

Pregătirile din dimineața intervenției presupune întreruperea alimentației (bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înainte de intervenția chirurgicală) îndepărtarea protezelor dentare, îndepărtarea bijuteriilor, a lacului de pe unghii și a fardului, golirea vezicii urinare.

Bolnavul este însoțit de asistenta medicală în sala de operație, unde este preluat de per-sonalul de la sala de operații, împreună cu foaia de observație. Aici va avea loc intervenția chi-rurgicală, dar înainte de aceasta bolnavul va fi investigat din nou de medicul anestezist. În sala de preanestezie se verifică regiunea rasă și se notează eventualele excoriații, se verifică starea de curățenie, dacă s-a îndepărtat proteza dentară; se pregătesc zonele pentru perfuzie, prin badijonare cu antiseptice colorate, se instalează sonda urinară.

În sala de operații se execută ultima parte a pregătirii pacientului, se instalează și se fixează pacientul pe masa de operație, se monitorizează funcțiile vitale, se pregătește câmpul operator și se instalează câmpul steril.

Îngrijiri postoperatorii

Îngrijirea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenției chirur-gicale, deci înainte ca el să fie transportat în cameră. Din sal de operații pacientul este transportat cu patul rulant sau cu targa în secția de chirurgie de unde a venit, unde va fi supravegheat permanent. În timpul transportului vom urmării: aspectul fetei, respirația, pulsul, perfuzia.

În salonul în care va fi instalat bolnavul, trebuie să fie mobilier redus și ușor lavabil, să fie bine aerisit, liniștit, în semiobscuritate, temperatura optimă de 18-200C, instalații de oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcționalitate. Patul va avea lenjerie curată și va fi protejat cu o aleza de cauciuc acoperită cu o aleza de pânză, va fi accesibil din toate părțile, astfel încât operatul să poată fi îngrijit corespunzător.

Cea mai frecventă poziție a bolnavului operat este decubit dorsal cu capul într-o parte, până când acesta își recapătă cunoștința.

Pacientul va fi supravegheat în permanentă iar elementele de apreciat sunt:

colorația pielii,

colorația unghiilor, urmărind apariția cianozei,

starea extremităților, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor și picioarelor,

starea mucoaselor,

starea de calm sau agitație,

TA. se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele 2 ore după operație, din 15 în 15 mi-nute, din 30 în 30 minute în următoarele 6 ore, din oră în oră pentru următoarele 16 ore,

pulsul se măsoară din 15 în 15 minute,

respirația este rară imediat după operație, datorită anesteziei, devine ușor accelerată din ca-uza durerii postoperatorii și a anxietății, revine la normal după 24-36 ore,

temperatura se măsoară dimineața și seară și se notează în foaia de temperatură,

starea abdominală: pacientul prezintă o ușoară tensiune a peretelui abdominal, chiar o hiperextensia superficială și dureri în primele 2-3 ore după operație,

reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun, la început cantitatea nu este abundență, dar revine la normal în două zile. Se măsoară cantitatea și aspectul, dacă emisia de urină lipsește se practica sondajul vezical,

scaunul se reia în următoarele 2-3 zile și este precedat de eliminarea de gaze, în cazul în care nu apar gazele se folosește tubul de gaze, iar dacă scaunul nu este spontan se face o clismă evacuatoare, pentru vomismente se vor nota: cantitatea, aspectul și caracterul.

Îngrijirea plăgii operatorii: plagă suturată, neinflamata se tratează prin pansare sterilă: se de-gresează cu benzina tegumentul din jurul plăgii. Se dezinfectează cu tinctura de iod sau alcool pe o distanță de 6-7cm

2.10. Educația pentru sănătate

Educația sanitară are o importantă deosebită în prevenirea hemoragiei digestive superioare și astfel evitarea suferinței bolnavului prin intervenție chirurgicală și implicit scăderea rezistenței organismului acestuia fată de îmbolnăvirii.

Se recomandă respectarea unor măsuri profilactice cum ar fi:

o alimentație echilibrată și rațională cu evitarea abuzurilor de orice fel,

evitarea fumatului și a cafelei care sunt dăunătoare, evitarea condimentelor servite în exces,

evitarea abuzului de băuturi alcoolice care pregătesc calea unor boli severe,

abuzurile de medicamente: antibiotice, aspirină, purgative,

alimentele prea fierbinți ca și cele prea reci,

se recomandă evitarea utilizării de: Aspirină, Fenilbutazona, Indometacin, Corticosteroizi, alte medicamente în exces,

diferite tulburări digestive, chiar și mai puțin alarmante trebuie să ne conducă la medic pentru a nu lăsa să evolueze o boală care mai târziu se poate agrava,

respectarea orarului de masă, evitarea stresului.

Se recomandă regim alimentar individualizat și adaptat stadiului în care se afla boala cu prote-jarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) și cu protecție termică.

2.11. Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotărî momentul externării bolnavului când acesta nu mai ne-cesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispoziția medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei și completării biletului de ieșire și va asigura alimentația bolnavului până la externare. Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă că bolnavul să-și primească lucrurile personale de la magazia spitalului și să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului. Va aprofundă cu bolnavul indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire. Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl lasă în grijă aparținătorilor.

P A R T E A S P E C I A L Ă

CAP III . ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. Cazul 1 – Plan de îngrijire

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: indirecta, directa .

Surse de informare: foaie de observatie, pacient, apartinatori, documente medicale.

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele: B.N

sexul: masculin

vârsta:70 ani

starea civilă: vaduv

religia: ortodox practicant

ocupația: pensionar

B. Date variabile:

domiciliul: Sibiu

condiții de viață și de muncă: bune

obiceiuri: fumator

mod de petrecere a timpului liber: plimbari in parc.

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:55

înălțimea:178

grupul sanguin:A2

Rh-ul: negativ

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: romana

capacități cognitive: nealterate

stare de conștiență: pastrata

grad de autonomie: dependent.

capacitatea de comunicare: deplina

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: mama–

tata – bronsita cronica

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:–

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: cele din schema de vaccinare

nașteri, avorturi:–

patologice:

boli ale copilăriei:varicela, oreon

boli anterioare: pancreatita, litiaza biliara

intervenții chirurgicale: colecistectomie

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome: scadere ponderala marcata, coloratia tegumentelor, diaree, incontinenta urinara

parametrii vitali:

temperatura: 36,5C

T.A.:100/60 mmHg

Puls:100

Respirația:16

B. Istoricul afecțiunii actuale: pacientul este cunoscut in antecedent cu adenom de prostata in anul 2012; pancreatita acuta in anul 1995; litiaza biliara in anul 1994.

C. Diagnosticul medical la internare: sindrom icteric

D. Data internării: 10.02 2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: normala

tegumentele și mucoasele: icterice

țesut conjunctiv (adipos): slab reprezentat

sistem ganglionar: normal

sistem  muscular: hipoton , hipokinetic

sistem osteo-articular: aparent integru cu redoare articulara

aparat respirator: torace normal conformat, excursii costa;e simetrice, sonoritate pulmonara normala, murmur vezicular fiziologic

aparat cardiovascular: normal

aparat digestiv: abdomen dureros la palpare, diaree persistenta

aparat urinar: urina bruna, incontinenta urinara

aparat genital:normal

sistem nervos, endocrin, organe de simț: normale

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 31

Nivel de dependență: 3

Pacientul prezintă: dependenta majora

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTIGAȚIILE PARACLINICE

In urma investigatiilor pacientului i se stabileste diagnosticul de : Neoplasm cefalo pancreatic, metastaze hepatice.

Interventia chirurgicala – laparoscopie exploratorie, inlaturarea metastazelor hepatice, rezectie tumora cap de pancreas, visceroliza, minilaparotomie transversala, dublu drenaj peritoneal, sutura tegumentara intradermica, pansamentul plagilor.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 23.02.2015

Starea la externare: In data de 23.02.2015 , pacientul prezinta in momentul externarii o stare generala buna, afebrilitate, toleranta digestiva buna, tranzit digestiv reluat cu scaune normocrome, urina normocroma ,icter mecanic remis.

Bilanțul autonomiei la externare: Pacientul prezinta un grad ridicat de autonomie

Recomandări la externare: -regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea oncologica in vederea tratamentului adjuvant specific

– dispensarizarea teritoriala prin medicul de familie

– consult chirurgical conform programarii sau la nevoie

Tratament: Pacientul si-a terminat cea mai mare parte a tratamentului pe perioada spitalizarii, el se externeaza cu un minim de tratament- Ampicilina 2xf/zi, B1 1xf/zi, B6 1xf/zi , Ketonal 2xf/zi

3.2. Cazul 2 – Plan de îngrijire

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: directa , indirecta

Surse de informare: pacient, apartinatori, Foaia de observatie, Bilet de externare

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:T.H

sexul: feminin

vârsta: 66 ani

starea civilă: casatorita

religia: reformat

ocupația: pensionara

B. Date variabile:

domiciliul: Sibiu

condiții de viață și de muncă: a lucrat in tabacarie, in prezent adecvate

obiceiuri: fumeaza

mod de petrecere a timpului liber: sedentarism – la televizor

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 100 kg

înălțimea:1.67

grupul sanguin:B3

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: romana

capacități cognitive: pastrate

stare de conștiență: nealterata

grad de autonomie: indepedenta

capacitatea de comunicare: nealterate

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: – tata- astm bronsic

-mama- obezitate morbida

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: cele aferente varstrei

nașteri, avorturi: 2 nasteri, 1avort

patologice:

boli ale copilăriei: varicela,

boli anterioare: hepatita

intervenții chirurgicale: –

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: icter sclero-tegumentar,

semne și simptome:greta, gust amar, urina hipercroma, durere in etajul abdominal

parametrii vitali:

temperatura: 37.5C

T.A.: 140/90

Puls: 90 b/min

Respirația: 17 respiratii/min

B. Istoricul afecțiunii actuale: boala actuala a debutat in urma cu 2 saptamani cu greturi icter sclero-tegumentar, greturi, gust amar, dureri abdominale. Pacienta se interneaza pentru tratament de specialitate

C. Diagnosticul medical la internare: icter mecanic

D. Data internării: 03.05.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: pastrata

tegumentele și mucoasele: icter ,usor prurit

țesut conjunctiv (adipos): bine reprezentat, fara semne inflamatorii

sistem ganglionar: suprrficial nepalpabil

sistem  muscular: hipoton, hipokinetic in limitele varstei

sistem osteo-articular: aparent integru mobil

aparat respirator: murmur vezicular prezent bilateral

aparat cardiovascular: zgomote cardiace, ritmuri clare bine batute

aparat digestiv: abdomen distins, dureri la etajul abdominal superior „in bara”, scaderea apetitului, greturi varsaturi, tranzit intestinal pastrat.

aparat urinar: urini hipercrome, Giordano negativ bilateral

aparat genital: normal

sistem nervos, endocrin, organe de simț: normale

In urma investigatiilor paraclinice pacientul a fost diagnosticat cu Neoplasm pancreatic cu manifestare acuta se recomanda interventia chirurgicala de urgenta.

03.06.2015. Pacientului i se va face pregatirea psihica si fizica preoperatorie.

Inainte de intrarea in sala de operatii se va obtine cosimtamantul in scris al pacientului.

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 24

Nivel de dependență: 2

Pacientul prezintă: dependenta moderata

ANEXA 3

PLANUL NURSING

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 20.05.2015

Starea la externare: In data de 20.05.2015, pacienta prezinta in momentul externarii o stare generala buna, afebrilitate, toleranta digestiva buna, tranzit digestiv reluat cu scaune normocrome, urina normocroma ,icter mecanic remis.

Bilanțul autonomiei la externare: Pacienta prezinta un grad ridicat de autonomie

Recomandări la externare: -regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea oncologica in vederea tratamentului adjuvant specific

– dispensarizarea teritoriala prin medicul de familie

– consult chirurgical conform programarii sau la nevoie

Tratament: B1,B6, Ampicilina, Gentamicina

3.3. Cazul 3 – Plan de îngrijire

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: directe, indirecte

Surse de informare: F.O, Bilet de externare, pacient.

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:T.Z.

sexul: Feminin

vârsta: 54 de ani

starea civilă: casatorita

religia: ortodoxa

ocupație : Pensie de boala

B. Date variabile:

domiciliul: Sibiu

condiții de viață și de muncă: corespunzatoare

obiceiuri: fumatoare

mod de petrecere a timpului liber: plimbari

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 50 kg

înălțimea:1,65

grupul sanguin: A2

Rh-ul: negativ

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: romana

capacități cognitive: pastrate

stare de conștiență: buna

grad de autonomie: semiindepedenta

capacitatea de comunicare: nealterata

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: tata- cu pancreatita cronica

mama-

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu este cazul

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: din schema nationala de vaccinare

nașteri, avorturi: 1 nastere

patologice:

boli ale copilăriei: toate bolile copilariei

boli anterioare: Neoplasm cefalo pancreatic

intervenții chirurgicale: de indepartare a tumorii maligne cefalo pancreatice.

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: stare generala alterata,

semne și simptome: dureri abdominale, dureri periarticulare, icter

parametrii vitali:

temperatura: 37 C

T.A.: 150/ 90mmHg

Puls: 60 batai /min

Respirația: 16 respiratii/min

B. Istoricul afecțiunii actuale: Pacienta T.Z. cu diagnostic de neoplasm pancreas st.II operat Poli chimio tratat adjuvant cu evolutie Metastaze HEP dupa interval liber de boala de 6 luni motiv pentru care si-a reluat chimioterapia cu schema GEM-capecitabina .

C. Diagnosticul medical la internare: tumora maligna neoperabila cu leziuni depasind pancreasul, icter mecanic, durere abdominala, anemia in bolile neoplazice, tromboflebita superficiala membru inferior stg.

D. Data internării: 16.06 2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: pastrata

tegumentele și mucoasele: icter sclero tegumentar, prurit

țesut conjunctiv (adipos): slab reprezentat

sistem ganglionar:

sistem  muscular: edem membru inferior drept

sistem osteo-articular: durere periarticulare

aparat respirator: respiratii normale,

aparat cardiovascular: ritm bine batut

aparat digestiv: anorexie, tranzit intestinal incetinit ,abdomen sensibil la palpare in hipocondru prept si la palpare

aparat urinar: urini hipercrome

aparat genital: normal

sistem nervos, endocrin, organe de simț: pastrate

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 35

Nivel de dependență: 3

Pacientul prezintă: dependenta majora

Anexa 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

ANEXA 6

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 18.06.2015

Starea la externare: stare generala stationara , pacienta este transferata la sectia Cardiologie pentru tratarea tromboflebitei superficiala membru inferior drept.

Bilanțul autonomiei la externare: depedenta

Recomandări la externare: regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea teritoriala prin medicul de familie

– evaluare la 3 luni dupa externare

Tratament: – pacienta si a incheiat tratamentul oncologic, se prezinta pe sectia de cardiologie unde va urma tratamentul de specialitate.

CAP. IV. CONCLUZII

Cancerul de pancreas este o boala greu de diagnosticat deoarece simptomele precoce sunt nespecifice.“Majoritatea pacientilor suferind de cancer la pancreas mor din cauza faptului ca ficatul lor ajunge sa fie invadat de tumora. Totodata celulele canceroase au aceasta caracteristica de a se feri de tratament, de a se ascunde si apoi de a reveni. Ajung sa creasca din nou si sa afecteze ficatul” explica Allyson Ocean, oncolog in cadrul Weill Cornell Medical Center, pentru Scientific American..

Cancerul de pancreas este foarte agresiv si duce spre exit. El poate afectea pe oricine indiferent de sex, cultura, religie, conditie sociala.

BIBLIOGRAFIE

Angelescu Nicolae „Tratat de patologie chirurgicala’’, Ed. Medicala 2003

Borundel Corneliu „Manual pentru cadre medii”, Ed. All , Bucuresti 2009

Balta G.A „Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor” ,Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1988

Titirca Lucretia „Urgente medico-chirurgicale”, Ed. Medicalã Bucuresti, 2002

Titirca Lucretia “Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistenti medicali”, Ed.Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2002

Titircã Lucretia „Ghid de nursing”, Editura Viața Medicalã Româneascã, București, 2008.

www.medicinenet.com

www.sfaturimedicale.ro

www.pancare.org.au

www.radiologyassistant.nl

www.gazwttereview.com