ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CAROL DA VILA [629662]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DA VILA”
BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR :

prof. VLĂDESCU DANIELA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

SCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CAROL DAVILA
BUCURE ȘTI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTEN ȚI
MEDICALI GENERALI ȘTI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

PROIECT DE ABSOLVIRE

PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTULUI CU EPILEPSIE

Bucuresti
2020

ARGUMENT

Bolnavii epileptici ridică și în prezent probleme de reabilitare, de re Integrare în familie,
societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmități corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul
epileptic era total marginaliza t social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este încă
frustrat la alegerea profesiei, la alegerea și primirea funcțiilor, la încadrare, etc ., față de cei valizi
și cu aceeași pregătire; în acceași măsură epilepticului îi sunt limitate posibil itățile de participare
la activități culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca și tendință de
izolare cauzată de anxietate, de tema de a nu face criză, fac din epileptic un om retras, singuratic,
care se simte excomunicat d in multe satisfacții și bucurii ale vieții.După unii autori numeroasele
influențe stresante și de frustrare pe care le întâmpină bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui
mult mai sever și mai nefavorabil, în formarea unei personalități și a unui compor tament vicios,
decât boala însăși.

CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………………………………………………… …………..3

CUPRINS…………………………………………………………………………………………….. …………………………4

CAPITOLUL I…………………………………………………………………………………………………… ……………6
1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ….6
1.1. Noțiuni de anatomie……………………………………………………………………………………….. ……6
1.1.1. Neuronul………………………………………………………………………………………… ………………..7
1.1.2. Sinapsele………………………………………………………………………………………………. ………….7
1.1.3. Sinapsele electrice……………………………………………….. ……………………………………………7
1.1.4. Sinapsele chimice……………………………………………………………………………………….. …….8
1.1.5. Măduva spinării…………………………….. ………………………………………………………………….8
1.1.6. Trunchiul cerebral………………………………………………………………………………………. ……..8
1.1.7. Cerebelul…………… ……………………………………………………………………………………………..9
1.1.8. Diencefalul…………………………………………………………………………………………….. …………9
1.2. Noțiuni de fiziologie……………………………………………………………………………………… ……10
1.2.1. Sistemul nervos ……………………………………………………………………………… ………………..10
1.2.2. Compartimentul senzorial – receptorii senzoriali ……………………………………………………10
1.2.3. Compartimentul motor – efectorii ………………………………………………………… ……………..10
1.2.4. Stocarea informației – memoria …………………………………………………………………………..11

CAPITOLUL II…………………………………………………………………………………………………………… …12
2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE EPILEPSIE………………………………………………………………12
2.1. De finiție …………………………………………………………………………………………………………….1 2
2.2. Etiologie ………………………………………………………………………………………… ………………….12
2.2.1. Factori de risc …………………………………………………………………………………………………..12
2.2.2. Simptomatologie ………………………………………………….. ………………………………………….13
2.3. Prevenția ……………………………………………………………………………………………………………14
2.4. Diagnosticul epilepsiei …………………… …………………………………………………………………..14
2.5. Primul ajutor ………………………………………………………………………………………………………14
2.6. Epilepsia și c ăsătoria…………………………………………………………………………………………..15
2.7. Epilepsia și sarcina ……………………………………………………………………………………………..15
2.8. Tratament …………………………………………………………………………………………………………..16
2.8.1. Generalit ăți………………………………………………………………………….. …………………………16
2.8.2. Mijloace de tratament ……………………………………………………………………………………….16
2.8.3. Tratamentul medicamentos …………………………………………. …………………………………….17
2.8.4. Tratamentul de elecție în paroxismele de tip ”grand mal “…………………………………..17
2.8.5. Tratamentul de elecție în crizele “petit mal”……………………………….. …………………..17
2.8.6. Medicația discontinu ă……………………………………………………………………………………….17
2.8.7. Tratamentul st ării de r ău epileptic ……………………………………… ………………………………17
2.8.8. Epilepsia rezistent ă la tratament …………………………………………………………………………18
2.8.9. Tratament chirurgical ………………………………………….. ……………………………………………18
2.8.10. Sistemul terapeutic de stimulare a nervului vag ………………………………………………….19
2.8.11. Tratamentul în sarcin ă…………………………………….. ………………………………………………19

CAPITOLUL III…………………………………………………………………………………………………. …………20
3. ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL PACIENTULUI CU EPILEPSIE …20
3.1. Îngrijiri autonome ……………………………………………………………………………………………….20
3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare …………………………………………………………………..20

3.1.2. Rolul asistentului medical în îngrijirea clinic ă…………………………………………………….20
3.1.3. Rolul asistentului medical în alimentația și educarea sanitar ă a pacientului …………….21
3.2. Îngrijiri delegate ………………………………………………. ………………………………………………..21
3.2.1. Examinarea paraclinic ă…………………………………………………………………………………….21
3.2.2. Administrarea tratamentului …………………. …………………………………………………………..21
3.3. Descrierea unor tehnici în descoperirea epilepsiei …………………………………………………..22
3.3.1. Efectuarea EEG -ului………………………… ………………………………………………………………22
3.3.2. Tomografia computerizat ă…………………………………………………………………………………23
3.3.3. Rezonanța magnetic ă nuclear ă…………………………………………………………………………..23
3.4. Preg ătirea și schimbarea patului ……………………………………………………………………………24
3.5. M ăsurarea func țiilor vitale ……………………………………………………………………………………25
3.5.1. Pulsul …………………………………………………………………………………………………………….. 25
3.5.2. Măsurarea tensiunii arteriale ……………………………………………………………………………..25
3.5.3. M ăsurarea temperaturii ……………………………………………………………………………………..26
3.6. Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH) ………………………………27
3.6.1. Puncția venoas ă……………………………………………………………………………………………….28
3.6.2. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice …………………………………………………..30
3.7. Recoltarea ur inei pentru sumar de urin ă și urocultur ă………………………………………………31
3.8. Administrarea medicamentelor pe cale oral ă…………………………………………………………..33

CAPITOLUL IV …………………. ………………………………………………………………………………………….36
4 PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ……………………………………………………………………..36
4.1. Cazul I ……………… ……………………………………………………………………………………………….36
4.2. Cazul II…………………………………………………………………………………………………. …………. 37
4.3. Cazul III………………………………………………………………………………………………… ………….38
CONCLUZII……………………………………………………………………………………. ………………………….. .40
ANEXE………………………………………………………………………………………………………… ………………41
Cazul I………………………………………………………………………………………………………. ……………41
Cazul II…………………………………………………………….. ……………………………………………………47
Cazul III…………………………………………………………………………………………………….. …………..54
BIBLIOGRAFIE………………………….. ……………………………………………………………………………….. 59

CAPITOLUL I

1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe, coordonate,
controlate și conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor, precum
și relațiile organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării și reglării nervoase
menți onate, organismul se comportă ca o unitate funcțională.

1.1. Noțiuni de anatomi e

Sistemul nervos central este alcătuit din encefal, care este format din cele două emisfere
cerebrale, formațiunile pe baza creierului, trunchiul cerebral, cerebel și din mă duva spinării .

1.1.1. Neuronul
Este unitatea celulară structurală și funcțională a sistemului nervos.
Morfologic, neuronul este alcătuit din corp celular și prelungirile sale. Corpul celular este
partea neuronului care conține nucleul înconjurat de citoplasmă și limitat la periferie de o
membrană subțire. Prelungirile neuronale sunt reprezentate de dendrite și axon.

Fig. 1 Structura neuronului

7
1.1.2. Sinapsele

Reprezintă zone de apoziție interneuronală, specializate anatomo – funcțional, la nivelul
cărora are loc transmiterea impulsului nervos. Ele ocupă aproximativ 50% din suprafața
membranei neuronale, deoarece fiecare neuron poate stabili 50 până la 100.000 de contacte
sinaptice.
Definind inițial numai legătuta între neuroni, termenul a fost extins ulterior și la joncțiunile
acestora cu receptorii și efectorii.
Datorită diversității anatomice și funcționale a structurilor nervoase, este dific il de realizat o
clasificare unică a sinapselor. Sinapsele se clasifică în electrice și chimice.

1.1.3. Sinapsele electrice

Apar primele pe scara animală. Sunt caracteristice nevertebratelor, rare la vertebratele
inferioare, și se întâlnesc uneori la mamifere și om.
Sinapsa electrică este zona de apoziție membranară neuro -neuronală sau neuro -efectoare, în care
fanta sinaptică este redusă la dimensiunile unei joncțiuni intercelulare largă.

Fig. 2 Coloana vertebrală

8

1.1.4. Sinapsele chimice

Reprezintă marea majoritate a sinapselor la mamifere, om și presupun eliberarea unei
substanțe chimice care mediază trecerea impulsului nervos prin fanta sinaptică.

1.1.5. Măduva spinării

Este segmentul sistemului nervos central situat în canalul rahidian. Ea are forma unui
cilindru de țesut nervos, lung de 43 -45 cm. Este ușor turtită anteroposterior având diametrul
transversal de aproximativ 12mm și cel sagital de aproximativ 8 -10 mm.
Greu tatea la adult este de circa 26 -30g.
În stadiile timpurii ale ontogenezei prenatale măduva și canalul rahidian au aceeași
lungime. Ulterior, coloana vertebrală crește mult mai rapid în sens caudal și își dezvoltă curburile
sale fiziologice. Plasată în can alul rahidian, măduva spinării urmează aceste curburi, dar nu îl
ocupă în întregime.
Limita superioară: corespunde unui plan orizontal care trece prin marginea superioară a
arcului posterior al atlasului și mijlocul arcului său anterior.
Limita inferioară: corespunde mijlocului corpului celei de -a doua vertebre lombare.
Măduva spinării prezintă aceleași regiuni ca și coloana vertebrală, fără a exista o
corespondență strictă vertebro -medulară.
Acestea sunt:
• Cervicală superioară, 3cm, cor espunzătoare primelor trei vertebre cervicale;
• Cervicală inferioară sau umflătura brahială, 10 cm, corespunzătoare vertebrelor C4 –
D1;
• Toracală, 20 cm, corespunzătoare vertebrelor D2 -D10;
• Lombară sau umflătura lombară, 9 -10 cm, corespunzătoare vertebrelor D 10-L1;
• Conul medular, segmentul terminal al măduvei, 2 cm, corespunzător vertebrei L2 .
Din vârful conului medular se desprinde filum terminale, o prelungire glială de aproximativ
20cm, acoperită de pia mater care străbate spațiul sub-arahnoidian și fundul de sac dural și se
inseră pe fața dorsală a coccisului. Datorită creșterii vertebro -medulare inegale, nervii spinali, în
drumul lor spre găurile intervertebrale, au o direcție oblică în jos și înafară, cu atât mai accentuată
cu câ t emergența lor este mai aproape de conul medula r. Astfel, nervii spinali lombari și sacrați au
o direcție aproape verticală, formând împreună cu filum terminale “Coada de cal”.

1.1.6. Trunchiu l cerebral

Alcătuit din bulbul rahidian, punte și mezencefal, este situat în fosa cerebrală posterioară,
între măduva spinării și structurile diencefalo -telencefalice supraiacente.

9
Fig. 3 Trunchiul cerebral

Limita inferioară: este marcată de un
plan orizontal care trece prin marginea
inferioară a decusației piramidale și prin
mijlocul arcului anterior al atlasului.
Limita superioară: corespunde anterolateral
tracturilor optice și posterior, unui plan
orizontal ce trece deasupra coliculilor
quadrigemeni superiori.

Considerat în ansamblu, trunchiul cerebral are o direcție oblică în sus și înapoi, lungimea
medie de 8,5 -9cm, și prezintă o față ventrală, una dorsală și două laterale. Trunchiul cerebral
prezintă trei segmente: bulbar, pontin, mezencefalic.

1.1.7. Cer ebelul

Ocupă loja cerebeloasă delimitată inferior de fața endocraniană a solzului
occipitalului, anterolateral de fața posterioară a stâncii temporalului și superior, de
cortul cerebelului. Este situat dorsal față de trunchiul cerebral, împreună cu care ocupă
fosa posterioară . Cerebelul este conectat prin pedunc ulii cerebeloși cu bulbul, puntea
și mezencefalu l.

Fig. 4 Cerebelul

1.1.8. Diencefalul

Este situat la extremitatea rostrală a trunchiului cerebral. Diencefalul este situat pe păr țile
laterale ale ventruculului al ІІІ -lea și se întinde de la lamina terminalis situată rostral până la glanda
pineală. Ventral, este în raport cu cisterna bazală și pedunculii cerebrali, iar dorsal, cu fornixul și
nucleul caudat. Lateral, se găsește capsu la internă, iar medial, cavitatea ventriculară, în care șanțul
hipotalamic separă talamusul de hipotalamus. Rostral, polul anterior al talamusului delimitează cu
coloana anterioară a fornixului orificiul lui Monro.

10
Baza diencefalului, încrucișată de chias ma optică, se exteriorizează în spatiul
optopeduncular, limitat lateral de pedunculii cerebrali.
Diencefalul este alcătuit din următoarele structuri:
• Talamus
• Hipotalamus
• Subtalamus
• Epitalamus

1.2. Noțiuni de fiziologie

1.2.1. Sistemul nervos

Alături de cel endocrin, asigură majoritatea funcțiilor de control ale organismului. În
general, sistemul nervos controlează activități rapide, cum ar fi contracțiile musculare, procesele
viscerale cu variații rapide, sau chiar ritmul secreției unor glande endocrine. Dimpotrivă, sistemul
endocrin reglează în special funcțiile metabolice ale organismului. Sistemul nervos este unic în
ceea ce privește imensa gamă de mecanisme de control de care este capabil. El primește efectiv
milioane de biți de informație d e la diverse organe senzitive, pe care le înregistrează pentru a
determina răspunsul adecvat din partea organismului.

1.2.2. Compartimentul senzorial – receptorii senzoriali

Majoritatea activit ăților sistemului nervos sunt inițiate de experiențe senzoriale provenite
de la receptorii senzitivi, fie ei vizuali, auditivi sau tactili de pe suprafața corpului sau alte tipuri
de receptori. Această experiență senzorială poate produce o reacție imediată sau poate fi
memorizată pentru un timp de ordinul minutelor, săptămâ nilor sau chiar anilor, put ând apoi ajuta
la condiționarea reacțiilor organismului într -un moment viitor.

1.2.3. Compartimentul motor – efectorii

Rolul final și cel mai important al sistemului nervos este de a controla diversele activități
ale organismului. Aceasta se realizează prin controlul contracției mușchilor scheletici din întreg
corpul, contracției mușchilor netezi din organele interne și secretiei glandelor endo și exocrine.
Toate aceste acti vități sunt denumite generic funcții motorii ale sistemului nervos, iar
mușchii și glandele sunt denumiți efectori deoarece ei desfășoară funcțiile didactice de semnalele
nervoase.

11
1.2.4. Stocarea informației – memoria

Numai o mică parte din informațiile senzoriale importante determină un răspuns motor
imediat.
O bună parte din informații sunt stocate pentru controlul ulterior al activităților motorii și
pentru utilizarea lor în procesul de gandire.
Cea mai mare parte a stocării se realizea ză în cortexul cerebral, măduva spinării a re
capacitatea de a stoca mici cantități de informație.
Stocarea informației este un proces pe care -l denumim memorie și aceasta este tot una din
funcțiile sinapselor. Mai exact, de fiecare dată când un anumit tip de semnale senzoriale parcurge
o secvență de sinapse, acestea iși cresc capacitatea de a transmite aceleași semnale data următoare,
proces denumit facilitare. După ce semnalele senzoriale au parcurs sinapsele de un număr mare de
ori, sinapsele devin at ât de facilitate, înc ât semnalele inițiate exclusiv în creier pot produce
transmiterea impulsurilor pe aceeași cale, chiar dacă receptorul senzorial nu a fost excitat. Prin
urmare, persoana va avea percepția trăirii senzațiilor autentice, deși de fapt nu este vorba decât
despre amintiri ale senzațiilor.

12
CAPITOLUL II

2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE EPILEPSIE

2.1. Definiție

Epilepsia este un sindrom clinic extrem, cronic, cu debut și sfârșit brusc, caracterizat, în
cazul crizelor majore, de pierderea cunoștinței, însoțită de convulsii tonico -clonice.
Criza epileptică este un episod brusc, stereotip de manifestare motorie, s enzitivă,
senzorială, comportamentală și/ sau modificare a stării de conștiență ce se datorează activării
bruște, neprovocate, a unei populații neuronale .
Crize le epileptice repetate apar la intervale scurte de timp (minute, ore) separate de
intervale de timp în care pacientul revine la starea normal ă anterioar ă (interval liber)
Stare de rău epileptic (status epileptic) este reprezentată de crize repetate ne întrerupte de
revenire la starea normal ă anterioar ă (fără interval liber).
Crize le epileptice morf eice (hipnice) sunt crizele care apar în timpul somnului.
Sindromul epileptic este o manifestare epileptică definită de elemente clinice (tipul
semiologic de criză epileptică) și electroencefalografice, la care statusul neurologic și etiologia
contribuie în estimarea unui prognostic și unui răspuns terapeutic.

2.2. Etiologie

În ordinea frecvenței, principalele cauze sunt:
a) traumatismul craniocerebral, când epilepsia poate apărea imediat (prin edem cerebral precoce),
după un interval de câteva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, după luni sau ani;
b) neoformațiunile intracraniene, în care crizele sunt la început limitate și se însoțesc de semne de
hipertensiune intracraniană;
c) tulburările vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hi pertensivă, hemoragie meningiană,
tromboflebite cerebrale, embolii);
d) epilepsia esențială, în care nu se găsește nici o etiologie sau leziune care să justifice boala, în
acest caz crizele sunt generalizate și apar încă din copilărie;
e) alte cauze mai ra re sunt: traumatisme obstetricale, intoxicații cu alcool, oxid de carbon, tulburări
metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infecțioase cerebrale (encefalite).
Epilepsia idiopatică – nu se cunoaște cauza .
Epilepsia simptomatică – se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant.

2.2.1. Factori de risc

Factorii pot fi : prenatali, natali, postnatali.

13
Factorii prenatali sunt factori exogeni ce acționează asupra mamei întimpul sarcinii:
traumatisme abdominale, infecții ale mamei, factori toxici ( alcool, noxe profesionale).
Factorii natali: distocii de naștere, traumatismele fătului în timpul nașterii,
incompatibilitate Rh.
Factorii postnatali: traumatime cranio -cerebrale, infecții la cap, factori alergici, tulburări
în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor.

2.2.2. Simptomatologie

Epilepsia generalizat ă:
a. Cu convulsii – epilepsia ”grand mal”
b. Fără convulsii – epilepsia ”petit mal”

Epilepsia ”grand mal” : criza majoră este precedată de prodroame (migren ă, nevralgii,
parestezii), care apar cu ore sau zile înainte, și semne care precedă imediat criza și care poartă
numele de ”aur ă”.
Aura poate fi motorie (mișcări rapide ale mebrelor, c lipitul pleoapelor), senzitiv ă
(furnicături, arsuri), senzorială (zgomote, voci, scântei, mirosuri diverse), psihică (anxietate). Ea
precedă cu câteva zeci de secunde și permite bolnavului să ia poziții de protecție. Aura nu apare
însă întotdeauna. Aura ep ileptică, prin felul ei, ne orientează asupra locului de unde p ornește criza.
Epilepsia ”petit mal” : criza minoră de epilepsie apare mai frecvent la copii și se
caracterizează de obicei prin absențe și contracții musculare parțiale, cu o durată de maxim câteva
zeci de secunde.
Absențele, care sunt formele cele mai frecvente, sunt o suprimare a funcțiilor psihice de
scurtă durată, în timpul cărora bolnavul își oprește orice activitate, persistând numai automatismele
simple (mersul, deglutiția, mest ecatul). Bolnavul își pierde starea de conștiență, se oprește brusc
din activitate, nu cade dacă este surprins în ortostatism, rămâne imobil.
În formele ușoare, bolnavii devin palizi, scapă obiectele din mână și își revin fără să știe ce
s-a întâmplat. Au amnezia totală a crizelor.

Crize epileptice focale :
1. Cu simptomatologie elementară :
• criza somato -motorie (lob frontal)
• criza somato -senzitivă (lob parietal)
• criza senzorială -vizuală (lob occipital)
• alte crize senzoriale elementare ( olfactivă, gustati vă, auditivă)

2. Cu simptomatologie complexă (de lob temporal) :
• crize psihomotorii: automatisme gestuale, verbale, mimice, crize de râs.
• crize psihosenzoriale: crize iluzionale, halucinatorii, de afectivitate, afectarea
memoriei.
Starea de rău epileptic : crize subintrate de grand mal, bolnavul repetând iarăși și iarăși
convulsiile tonico – clonice. Poate dura ore sau zile.

14
2.3. Prevenția

Deși nu exist ă o metod ă cunoscut ă de prevenire a epilepsiei, o diet ă adecvat ă, somnul,
statul departe de droguri ilegale și alcool, precum și echipamentul de protecție atunci c ând particip ă
la sportul de contact sau alte activit ăți fizice poate ajuta la reducerea posibilit ății declanș ării
convulsiilor la persoanele care sufer ă de epilepsie.
Excizi a chirurgicală a focarelor epileptice poate preveni crizele. Înregistrarea
electroencefalografică poate fi utilizată pentru a localiza undele anormale cu originea în arii
cerebrale afectate de boli organice care predispun la crize epileptice. După iden tificarea focarului
se poate efectua excizia chirurgicală a acestuia, care previne frecvent atacurile ulterioare.

2.4. Diagnosticul epilepsiei

Se realizează în etape standardizate, pe baza elementelor clinice, electroencefalografice, a
investigațiilor de laborator și neuroimagistice.
Confirmarea diagnosticului de epilepsie se realizeaz ă de către medicul specialist neurolog
pe baza confirmarii existen ței a:
-minimum două crize cert epileptice neprovocate separate de un interval de minimum două
săptam âni (înafara unei afec țiuni acute) ;
-o criză plus un istoric al unui alt tip de manifestare epileptic ă.
Diagnosticul epilepsiei continu ă cu determinarea formei semiologice de criză pe criterii
clinice și electroencefalografice.
Tipul de criz ă epileptic ă este definit, ca av ând un mecanism fiziopatologic și un substrat
anatomic bine precizate și unice, constituind punctul de plecare pentru un diagnostic etiologic,
definirea unui sindrom și stabilirea conduitei terapeutice.
Diagnosticul epilepsiei este realizat de c ătre medicul specialist neurolo g pe baza
confirm ării a cel pu țin două crize epileptice și susținute de evaluare standard sau specializat ă
electroencefalogramă ( EEG ) , imagistic ă prin rezonanță magnetică ( IRM ) cerebral ă. Aceste
evaluari permit formularea diagnosticului complet :
-certificarea bolii : epilepsie ;
-etiologia : simptomatic ă / criptogenic ă/ idiopatic ă;
-forma semiologic ă a crizelor : focal ă / generalizat ă;
-descripția crizelo r;
-eventual gradul de dizabilitate ;
– identificarea sindromului epileptic electro -clinic .

2.5. Primul ajutor

Așezarea persoanei care are convulsii tonico – clonice pe o parte, în poziția de recuperare,
împiedică lichidele să ajungă în plămâni. Nu se recomandă introducerea în gură a degetelor, a unui
șablon de ocluzie sau a unui apăsător de limbă, deoarece ar putea induce voma sau mușcarea

15
persoanei care acordă primul ajutor. Trebuie luate măsuri pentru a preveni și alte răni. Nu sunt
necesare, în general, precauțiile pentru coloana vertebrală.
Dacă o criză durează mai mult de cinci minute sau dacă apar mai mult de două crize într -o
oră, fără a reveni la normal între ele, acesta constituie o urgență medicală cunoscută ca status
epilepticus. Poate necesita ajutor medical pentru a menține căile respiratorii deschise și protejate,
pentr u acest lucru, poate fi utilă intubarea nazofaringiană. Acasă, tratamentul recomandat inițial
pentru o criză de lungă durată este Midazolamul, indus în cavitatea bucală. Poate fi administrat și
Diazepam, rectal. În spital, se preferă Lorazepamul, administr at intravenos. Dacă două doze de
Benzodiazepină nu sunt eficiente, se recomandă alte medicamente, cum ar fi Fenitoina. Status
epilepticus convulsiv, care nu reacționează la tratamentul inițial, necesită internarea la secția de
terapie intensivă și tratamen t cu medicamente mai puternice, cum ar fi Tiopentona sau Propofolul.

2.6. Epilepsia și căsătoria

Pentru mulți epileptici este o adev ărată dilemă, frământările îndelungate, care se finalizeaz ă
până la urm ă în situații nerezolvate, tentative falimentare și frustrații. Complexul de inferioritate
în care trăie sc majoritatea epilepticilor, ne încrederea și inhibiția lor, precum și încadrarea într-o
anumit ă categorie de handicapa ți ai societății îngreuneaz ă întemeierea unei c ăsătorii. De aceea se
impune imperativul social -moral, c ă epilepsia nu poate fi tăinuită între partenerii care vor s ă se
căsătoreasc ă. Descoperirea ulterioar ă a bolii de c ătre partenerul cel ălalt, poate duce la o scindare a
ireparabil ă între parteneri.
Căsătoria epilepticilo r trebuie contraindicat ă mai ales în situații le când partenerul epileptic,
sau am ândoi, pe l ângă boala propriu -zisă sunt și oligofreni , dacă sunt epileptici am ândoi partenerii ,
în cazul în care unul din parteneri ale tulbur ări comportamentale grave pe l ângă epilepsie și sarcina.

2.7. Epilepsia și sarcina

Crizele epileptice cu debut tardiv ce apar în timpul sarcinii sunt:
• debut de epilepsie – epilepsia gestațională (idiopatică, cu debut în sarcină) ;
• epilepsie simptomatică (malformații vasculare sau meningioame cu receptori pentru
estrogeni, acutizate de sarcină) ;
• crize epileptice acute ;
• boli vasculare cerebrale (tromboflebite cerebrale, embolii amniotice sau paradoxale) ;
• eclampsie ;
• hiponatremie datorită oxitoci nei ce favorizează retenția de apă ;
• sincopă (mec.vasodepresor) ;
• reacție la lidocaina utilizată pentru anestezie ;
• pseudocrize, psihogene (mai ales peripartum) .
Epilepsia crește riscul materno -fetal datorit ă bolii și tratamentului antiepileptic:
• matern: sângerare inconsistentă ; preeclampsie, hipertensiune arteriala (HTA) , avort
spontan ;

16
• făt: prematuritat , greutate mică la naștere, asfixie neonatală, malformații, făt mort, deficit
cognitiv .
Influența sarcinii asupra epilepsiei:
• posibilă creștere a frecvenței crizelor, mai ales în ultimul trimestru, datorită:
• scăderii nivelelor terapeutice anticonvulsivante (crește clearance -ul, crește volumul de apă,
etc);
• nivel crescut de estrogeni ;
• retenția hidrică ;
• privare de somn, stress, anxietate .

2.8. Tratamen t

2.8.1. Generalități

Regimul de viață al bolnavului epileptic constă în program regulat de somn de opt ore, fără
consum de alcool, cu restricție de sare, dulciuri și excitante. Alegerea profesiunii este capitală,
natura bolii contraindicând to ate profesiunile care impun activitate la înălțime, în apă, mașini în
mers.
În timpul crizei, bolnavul trebuie menținut culcat, cu cravata, gulerul și centura desfăcute
și, eventual, imobilizat pentru evitara loviturilor datorate convulsiilor.
Reapariția crizelor sub tratament presupune reeevaluarea tratamentului.
Se face tratamentul tulburărilor psihice, care se accentuează pe măsura trecerii timpului .
Prin tratarea epilepsiei se urmărește obținerea încetării crizelor epileptice, fără afectarea
funcții lor de relație și vegetative ale organismului.

2.8.2. Mijloace de tratament

Conduita igieno -dietetică : abținerea totală de la consumul de băuturi alcoolice care
generează și favorizează apariția manifestărilor epileptice, precum și substanțe și droguri
epileptogene.
Evitarea consumului excesiv de lichide și sare , acestea favorizează apariția dezechilibrelor
hidro -electrolitice.
Alimentație obișnuită fără excluderea grăsimilor, regimul cetogen este considerat
anticonvulsivant.
Evitarea atmosferei combinate și expunerea îndelungată la temperaturi ridicate
(accentuează hipoxia cerebrală). Îndepărtarea factorilor ca re scad pragul de excitabilitate
encefalică, mai ales la copii ( vegetații adenoidiene, focare septice, parazitoze intestinale,
corectarea dezechilibrelor endocrino -umorale).
Supravegherea proceselor febrile la copiii cu predispoziție convulsivantă.

17
2.8.3. Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este diferențiat pentru fiecare bolnav, este administrat fără
întrerupere ani de zile și după dispariția fenomenelor paroxistice.

2.8.4. Tratamentul de elecție în paroxismele de tip ” grand mal ”

Fenobarbitalul – anticonvulsivant – în doză mică 0 ,10 g seara (dacă crizele sunt nocturne)
sau dimineața (dacă crizele sunt diverse) sau fracționat în 2 -3 prize – doza este mai mare: 0,20 –
0,30 g/24h. Dezavantajul terapiei cu Fenobarbital – somnolența – se corectează cu doze mici de
Amfetamină, Efedrină. Efecte secundare: edeme ale feței, dermatită eritematoasă, leziuni cutanate
buloase (fenomene alergice).
Hidantoina (fenitoina) doza la adult este de 0 ,30 – 0,50 g/24 h. Primidona – doză de 1,50
– 2 g/24 h. Potențează efectele Fenobarbitalului, de aceea nu se asociază cu aceasta.
Fenurona (fenilacetiluree) – doză de 1,50 – 2 g/24h. Efecte toxice: deprimarea funcțiilor
hematogene. Se asociază cu Fenobarbitalul și Hidantoina , pentru reducerea riscului toxic (doza de
0,60g/zi).

2.8.5. Tratamentul de elecție în crizele ”petit mal”

Trimetadiona: 0,90 – 2 g/zi în doze fracționate. Stimulează apetitul și crește capacitatea de
muncă. Criza dispare în decurs de 72 h. Nu se asociează cu Hidantoina.
Se mai recomandă: Diazepamul , Carbomazepinul , Temezon.

2.8.6. Medicația discontinuă

Săruri de brom (0,50 – 1 g/zi), 3 – 6 zile/lună în mod discontinuu.
Acetazalam ida (0,50 – 3 g/zi), 3 – 6 zile/lună .
Sulfat de magneziu – inhibă excitabilitatea neuronală, efect antiedematos . Se administrează
I.V . 3 – 6 zile/lună în soluție de 25%, 10,20 ml.
Pneumoterapia cerebrală – se extrage 30 – 70 ml lichid ce falorahidian (LCR) și se introduce
aceeași cantitate de aer, de 2 – 3 ori în 3 – 6 luni.
Neuroleptice minore sau majore. Neuleptil în cazul tulburărilor psihice.

2.8.7. Tratamentul stării de rău epileptic

Constă în asigurarea unui microclimat confortabil (imobilizarea în decubit lateral cu capul
în extensie, aspirarea secrețiilor). Se administrează I.V . 1 – 2 fiole Diazepam sau Haloperidol , și
se continuă cu Fenobarbital I.M. 0,80 f în două prize la interval de 4 h, apoi (după 4 h) se
administrează Procai nă 1% asociat cu 25 mg Levomepromazină în perfuzie endovenoasă

18
glucozată 45% sau perfuzie cu barbiturice . Se mai poate folosi sulfatul de magneziu sau calciu
bromat I.V ., clisma de cloral hidrat 1%, 4 – 6 f, refrigerație cu pungă de gheață pe vasele mari,
puncție rahidiană decompresivă.

2.8.8. Epilepsia rezistent ă la tratament

Epilepsia rezistent ă la tratament medicamentos este definit ă ca imposibilitatea stop ării
recurentelor crizelor epileptice în pofida tratamentului medicamentos instituit dup ă două tentative
terapeutice cu medicație antiepileptic ă, corect selectat ă și dozat ă adecvat, într-o perioad ă de maxim
2 ani.
Protocolul terapeutic presupune o prim ă etapă de evaluare prechirurgical ă care selectez ă
pacienții pentru interven ția chirurgical ă sau pentru procedura de stimulare vagal ă și conferă, în
baza explor ărilor complementare, caracterul eligibil al bolnavilor pentru tratament chirurgical.
Neurochirurgul va aprecia în final care este abordul chirurgical potrivit bolnavului care
trebuie fer it de producerea unor noi deficite motorii sau senzitive. Etapa chirurgical ă necesită o
atitudine multimodal ă și multifunc țională în care sunt integrate eforturile conjugate ale
neurochirurgului, neuroanestezistului, dar si ale neurologului care a efectuat monitorizarea
intraoperatorie a EEG -ului.
Monitorizarea intraoperatorie presupune electrocorticografia prin aplicarea de electroz i
subdurali pe suprafa ța cortexului sau în profunzimea parenchimului cerebral și ghidarea rezec ției
chirurgicale prin intermediul neuronaviga ției. Cazurile neeligibile pentru rezec ția chirurgical ă a
focarului epileptic pot beneficia de procedura de stimula re cerebral ă realizată extracranian prin
implantarea unui stimulator al nervului vag.

2.8.9. Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical se efectueaz ă în centre specializate, cu preg ătire adecvat ă și
experien ță în domeniu.
Succesul tratamentului chirurgical al epilepsiei este corelat cu existen ța și colaborarea unei
echipe specializate formate din medicul neurolog specializat în diagnosticul și tratamentul
epilepsiei, electrofiziolog, neurochirurg cu experien ța în chirurgia epilepsiei, psiholog, specialist
în recuperare neurologica.
Evaluare a preoperatorie corect ă este esen țială pentru reu șita terapiei prin identificarea
focarului epileptogen, a beneficiilor și consecin țelor actului operator. Ea este efectuat ă de către
medi cul neurolog specializat în diagnosticul și tratamentul epilepsiei, electrofiziolog și psiholog
și presupune: evaluarea formei de epilepsie și a statusului neurologic , EEG– video monitorizare,
electrocorticografie, EEG cu electrozi de profunzime, magneto EEG , IRM, spectroscopie, evaluare
neuropsihologica (limbaj, motilitate, cognitiv, comportament ).

19

2.8.10. Sistemul terapeutic de stimulare a nervului vag

Sistemul te rapeutic de stimulare a nervului vag (VNS) este un tip de tratament interven ț
ionist, bazat pe principii electrofiziologice. Rolul s ău este de a stimula nervul vag, principalul nerv
vegetativ al organismului uman. Stimularea se realizea ză cu ajutorul unui g enerator implantabil,
asemanător stimulatorului cardiac. Generatorul este preprogramat s ă elibereze intermitent
impulsuri electrice de intensitate sc ăzută, 24 de ore pe zi, c ătre nervul vag, la nivelul g âtului
pacientului.

2.8.11. Tratamentul în sarcină

Se recomandă c ontinuarea tratamentului în timpul sarcinii pentru a evita riscul asociat
crizelor epileptice :
-se vor evita, mai ales in primul trimestru, medicamente anti -epileptice (MAE) care au risc mai
mare de malforma ții și deficit cognitive: acid valproic ( VPA ), lamotrigină ( LTG), fenitoin ( PHT ),
fenobarbital ( PB) sau, daca nu se pot înlocui, se va opta pentru un regim scazut de doze ;
-se va evita politerapia pentru a limita riscul malforma țiilor și deficitului cognitive ;
-administrare de acid folic 0,4 mg/zi înaintea concep ției și pe durata sarcinii pentru a diminua
riscul de malforma ții.

20

CAPITOLUL III

3. ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL PACIENTULUI
CU EPILEPSIE

În îngrijirea bolnavului epileptic se ține cont de faptul că această boală creează anxietate,
temă de a nu face crize. Din această cauză există tendința de izolare, modificându -și
comportamentul, devenind răutăcioși. Pacientul cu epilepsie va fi susținut și integrat în grupuri,
unde este acceptat, ținându -se seama și de indicațiile medicale, forma de epilepsie, vârstă. Se
urmărește diminuarea reactivității convulsivante a creierului și o încadrare socială
corespunzătoare.
Tratamentul medicamentos trebuie să fie accesibil și eficient, inofensiv pentru organism.

3.1. Îngrijiri autonome

3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Asistentul medical se asigură că pacientul păstrează regimul igieno – dietetic impus pe tot
parcursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul
acestora poate precipita apariția crizelor.
Bolnavul cu epilepsie este un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit și observat nu numai
în timpul crizelor, ci și în afara acestora.

3.1.2. Rolul asistentului medical în îngrijirea clinică

Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice le trece în fișele de
observație. Completează simptomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimând modificările
apărute în morfologia, fiziologia și biochimia organismului prin T.A ., Puls, Respirație, Saturația
de Oxigen. Aceste elemente confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluția bolii și
eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariția unor complicații.
Utilitatea și obiectivitatea examin ărilor de laborator depind de modul de recoltare al
produselor care se analizeaz ă și de modul cum se efectueaz ă examenul de laborator. Recoltarea
produselor este efectuat ă de asistentul medical care trebuie s ă respecte urm ătoarele norme
generale: orarul reco ltărilor, efectueaz ă pregătirea fizic ă și psihic ă a pacientului , pregătirea
instrumentarului și a materialelor necesare pentru recoltare , tehnica de recoltare propiu -zisă,
completarea buletinului de trimitere la laborator și etichetarea produselor recoltate , păstrarea și

21
transportul în condi ții optime a produselor recoltate. Efectuarea preg ătirii psihice a bolnavului
const ă în instruirea acestuia privind comportamentul s ău în timpul recolt ării, colaborarea sa pentru
reușita tehnicii. Paci entul este preg ătit fizic printr -un regim alimentar, repaus la pat, asez ându-l
într-o anumit ă poziție în func ție de recoltarea ce se va efectua.

3.1.3. Rolul asistentului medical în alimentația și educarea sanitară a pacientului

Alimentația trebuie să fie una normală, dar cu evitarea pe cât posibil a excitantelor cum ar
fi cafeaua, ciocolata neagră. Contraindicate categoric sunt alcoolul și drogurile.
Somnul este foarte important pentru un bolnav cu epilepsie. Privarea de somn poate duce
la apariția crizelor.
Munca la înălțime este contraindicată. Sunt interzise locurile de muncă periculoase sau cele
care solicită o atenție deosebită.
Timpul petrecut în fața televizorului sau al calculatorului trebuie s ă fie unul normal, f ără
abuzuri. Exist ă crize fotosensibile declan șate de aceste ecrane.
Sportul este permis pacien ților cu epilepsie, însă aceștia trebuie s ă evite sporturile dure,
plonj ările, alpinismul, automobilismul, motociclismul. Înotul este permis numai dacă bolnavul
este însoțit.

3.2. Îngrijiri delegate

3.2.1. Examinarea paraclinică

Una din sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea și examinarea
paraclinic ă a bolnavului . Ajutând medicul și bolnavul, asistentul creeaz ă un climat favorabil pentru
relația medic – pacient – asistent. Pentru aceasta, asistentul trebuie s ă țină cont de urm ătoarele
sarcini: s ă pregăteasc ă fizic și psihic pacientul , să pregăteasc ă materialele și instrumentele necesare
examin ării, să asigure condi țiile de desf ășurare a examin ării, să pregăteasc ă documentele medicale
(fișa de consulta ții, foaia de observa ție clinic ă, rezultatele examin ării), asigur ă ilumina ția necesar ă
examin ării unor cavit ăți naturale a organismului , ferește pacientul de traumatisme, curen ți de aer ,
asigur ă liniștea necesar ă desfășurării examenului , pregătește produse biologice ale pacientului,
pentru a le arata medicului la vizit ă.

3.2.2. Administrarea tratamentului

Criza epileptic ă are durat ă foarte scurt ă și de obicei se încheie înainte de a institui un
tratament, caz în care se instituie obligatoriu m ăsurile de profilaxia repet ării crizei.
În cazul crizelor generalizate (tonice, clonice, tonico -clonice) ce sunt asistate de un cadru sanitar
este obligatorie instituirea urm ătoarelor m ăsuri: asigurarea libert ății căilor respiratorii , prevenirea
producerii traumatismelor secundare crizei ,

22
Profilaxia repet ării crizei se realizeaz ă prin administrarea unui antiepileptic cu ac țiune
rapid ă:
Diazepam
– pe cale iv. diluat în 10 ml ser fiziologic sau glucoza: 0,15 -0,25mg/kgc
– pe cale rectal ă: 0,2mg/kgc.
Administrarea pe cale venoas ă se poate repeta dup ă 20 minute, iar cea pe cale rectal ă după min. 4
ore.
Combaterea factorilor precipitan ți: febr ă, hipoglicemie .
Starea de r ău epileptic reprezint ă o complica ție sever ă în evolu ția unei epilepsii cunoscute
sau poate s ă reprezinte chiar modalitatea de debut a unei epilepsii sau a unor crize epileptice acute.
După aspectul clinic – convulsivant (tonico -clonic, clonic, tonic, mioclonic sau par țial
motor) sau nonconvulsivant (absen ță, focal ă) – și vârsta pacientului se poate aprecia orientativ
cauza cea mai probabil ă, în absen ța unui diagnostic rapid de certitud ine: tratament insuficient sau
întrerupt brusc, comorbiditati infectioase, vasculare, hipoxiee, metabolice, toxice (alcool) .

3.3. Descrierea unor tehnici în descoperirea epilepsiei

3.3.1. Efectuarea EEG -ului

Electroencefalograma este o metodă de explorare func țională bazată pe detectarea,
amplificarea și înscrierea grafică a activită ții bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi
amplasa ți pe scalp și conecta ți la aparate electronice speciale, numite electroencefalografe.
EEG a re un scop explorator deoarece determin ă și înregistreaz ă activitatea electric ă
cerebral ă pentru diagnosticarea epilepsiei.
Materiale necesare: past ă EEG , hârtie EEG , electrolizi, oscilograf magnetic, benzi elastice,
mănuși, comprese cu alcool, scaun, computer.
Pregătirea psihic ă și fizic ă a pacientului :
– se explic ă procedura, importan ța acesteia pentru diagnostic;
– se ob ține consim țământul informat;
– se întrerupe cu 24 h înainte medica ția care influen țează activitatea cerebral ă;
– se solicit ă pacientului s ă-și spele p ărul capului pentru a înlătura excesul de sebum ce poate
parazita aparatul;
– se instruie ște pacientul s ă rămână relaxat în timpul înregistr ării.
Efectuarea procedurii :
– se fixeaz ă electrozii metalici pe pielea capului cu ajutorul unor benzi elastice, dup ă o degresare
prealabil ă a acesteia (dac ă este cazul);
– se așează la distan ță egală (3-5 cm) simetric în regiunile frontale, parietale, occipitale , temporale,
precum și pe ureche pentru deriva țiile referen țiale;
– biocuren ții capta ți și amplifica ți de dispozitivul electronic de amplificare sunt înregistra ți pe o
hârtie special ă, cu un oscilograf magnetic prev ăzut cu o peni ță inscriptoare.

23

3.3.2. Tomografia computerizată

Tomografia Computerizat ă (CT) este o metod ă de investiga ție imagistic ă extrem de
precis ă, atraumatic ă și foarte rapid ă, care folose ște radia ția X pentru a ob ține imagini detaliate, de
înaltă rezolu ție și extrem de precise, ale organelor interne.
Este destinat ă în special examin ării urm ătoarelor segmente ale corpului uman: cap, g ât,
torace, abdomen, pelvis, sistem vascular și musculo -scheletal.
Pregătirea pacientului :
-se explic ă procedura, importan ța acesteia pentru diagnostic;
– se ob ține consim țământul informat ;
-pentru anumite tipuri de examin ări CT este necesar ă pregătirea pacientului înainte de procedur ă,
prin administrarea oral ă de substan ță de contrast și/ sau injectarea intravenoas ă a unei substan țe de
contrast în cea de -a doua parte a examin ării, care va facilita diagnosticul corect și complet al
afecțiunilor investigate ;
-dacă pacientul a efectuat o examinare radiologic ă cu bariu (inclusiv irigografie) anteri or
examin ării CT, este necesar ca între cele dou ă investiga ții să treac ă un interval minim de 5 -7 zile ;
-instruc țiunile specifice fiec ărui tip de examinare CT vor fi comunicate de personalul specialist
fiecărui pacient în parte, ținând cont de specificitatea investiga ției și tipul afec țiunii examinate.
-pentru unele investiga ții CT, pacientul va trebui s ă efectueze un set de analize de laborator,
anterior examin ării;
-femeile trebuie totdeauna s ă informeze radiologul despre prezen ța sarcinii ;
-este extrem de important ca pacientul s ă aibă asupra sa rezultatele analizelor medicale efectuate
anterior.
Pacientul va trebui s ă renun țe la bijuterii pe perioada examin ării.
Complicații : administrarea substan ței de contrast poate determina senza ția de căldură și
apari ția unui gust metalic în gur ă. Unii pacien ți pot avea senza ția de grea ță sau dureri de cap.
Indiferent de senza ții pacientul va trebui s ă i le comunice medicului sau tehnicianu lui.
Contraindicații : investiga ția computer tomografic ă are contraindica ții ca: sarcin ă, alergie
cunoscut ă la substan țele iodate, insuficien ță renal ă și afec țiunile tiroidiene. În toate aceste cazuri
trebuie evaluat care este raportul risc/beneficiu, și luat ă decizia corect ă pentru a putea stabili un
diagnostic corect.

3.3.3. Rezonanța magnetică nucleară

Rezonan ța magnetic ă nuclear ă (RMN) este o metod ă imagistic ă de înaltă performan ță, neinvaziv ă
și neiradiant ă.
RMN utilizeaz ă un câmp magnetic puternic pentru a ob ține detalii de finete a diverselor structuri
componente ale corpului uman, permi țând eviden țierea leziunilor cu precizie milimetric ă.
Prin RMN pot fi investigate toate organele, metoda fiind de elec ție în afec țiunile sistemului nervos,
genitale și musculoscheletale.

24
În anumite cazuri pacien ților li se poate administra o substan ță de contrast paramagnetic ă, pentru a
caracteriza și delimita leziunea și pentru a o putea diferen ția de alte tipuri de patologii.
Pregătirea pacientului:
– se explic ă procedura, importan ța acesteia pentru diagnostic;
– se ob ține consim țământul informat;

3.4. Pregătirea și schimbarea patului

Din cauză că pacientul își petrece majoritatea timpului de boală și de convalescență în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calități.
Calitățile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele
de confort ale pacientului, cât și ale personalului de îngrijire: lungime 2 m , lățime 80 -90 cm, înălțimea
de la dușumea până la saltea de 60 cm; să -i permită pacientu lui să se poate mișca în voie, să nu -i limiteze
mișcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziție șezând, sprijinindu -și picioarele
comod pe podea; asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire, investigațiile și tratamentul c ât mai comod;
ușor de manipulat și curățat; confecționat din tuburi ușoare din metal (vopsite în alb); așezat pe rotițe
prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotițe.
Calitățile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecționată din sârmă
inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Tipuri de paturi:
– simplu, cu somieră dintr -o singură bucată;
-simplu cu rezemător mobil;
-cu somieră mobilă;
-ortopedic -cadranul somierei confecționat din mai multe bucăți;
-universal;
-universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă;
-pentru secțiile de traumatologie;
-diferite tipuri pt. terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă;
-închis cu plasă;
-pentru sugari și copii -cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranță.
Accesoriile patului :
Salteaua va fi confecționată din burete, material plastic, care se curață și se dezinfectează mai ușor;
salteaua poate fi din cauciuc sau din mater ial plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că
permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).
Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete, material
plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lățime, 75 cm lungime.
Pătura confecționată din lână moale, trebuie să se poată spăla ușor.
Lenjeria este bine să aibă cât mai puține cus ături.
Lenjeria necesară : două cearșafuri, doua fețe de pernă, o aleză sau traversă și mușama. Cearșaful dintr -o
singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. Mușamaua confecționată
din cauciuc sau material plastic, cu r ol de a proteja salteaua de diferite dejecții se folosește numai la
anumiți bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă mușamaua este confecționată din
pânză; va fi de aceeași lungime, însă cu 15 -20 cm mai lată decât mușamaua pantru a o acoperi perfect;

25
fața de pernă, confecționată din același material ca și restul lenjeriei, se va încheia cu șnur pe partea laterală
sau fără șnur, cu deschizătura suprapusă.
Utilaj auxiliar : sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau susținătorul de
învelitoare, mese adaptate la pat, agățătoarele pentru ușurarea mobilizării active.

3.5. Măsurarea funcțiilor vitale

3.5.1. Pulsul

Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos și este
sincronă cu sistola ventriculară.
Scop: evaluarea funcției cardiovasculare.
Se apreciază: ritmul, amplitudinea, frecvența și celeritatea.
Loc de măsurare: oricare arteră accesi bilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan
osos:
-Artera temporală -superficială (la copii) ;
-Artera carotidă ;
-Regiunea apicală (vârful inimii) : artera humerală , artera radială , artera femurală ;
-La nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului) : artera tibială , artera pedioasă .
Materiale necesare:
-pix culoare roșie
-ceas cu secundar
Tehnica :
-pregătirea psihică ;
-se asigură repaus fizic și psihic 10 -15 minute ;
-reperarea arterei ;
-fixarea degetelor index, medius și inelar pe traiectul arterei ;
-se exercită o ușoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea
zvâcniturilor pline ale pulsului ;
-se numără pulsațiile timp de 1 minut .
Consemnarea valorii o bținute se face printr -un punct pe foaia de temperatură, ținând cont
că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsații.
Și se unește valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obținerea curbei. În unele
documente se notează cifric.
Interpretare :
Ritmul – pauzele dintre pulsații sunt egale, pulsul este ritmic.
Modificări de ritm al pulsului:
-puls aritmic = pauze inegale între pulsații ;
-puls dicrot = se percep două pulsații, una puternică și alta slabă, urmată de pauză .
3.5.2. Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.

26
Scop: evaluarea func ției cardiovasculare (for ța de contracție a inimii, rezistența
determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).
Se măsoară tensiunea arterială sistolică(maximă) și cea diastolică(minimă) = elemente de evaluat.
Loc de măsurare : artera humerală , artera radială(electronic) .
Materiale :
– tensiometru(Riva -Rocci, cu manometru, electronice) ;
– stetoscop biauricular ;
– tampon de vată ;
– alcool ;
– pix de culoare roșie ;
Metode : auscultatorie , palpatorie , oscilometrică .
Metoda auscultatorie : pregătire psihică , repaus timp de 5 minute , se aplică manșeta
pneumatică pe brațul pacientului, brațul fiind în extensie , se fixează membrana stetoscopului la
nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a manșetei , se introduc olivele s tetoscopului în
urechi , se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția
zgomotelor pulsatile , se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei până
când se aude primul zgomot(acesta reprezintă valoare a tensiunii arteriale maxime). Se reține
valoarea indicată continuându -se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială
minimă) .
VALORI NORMALE

Vârsta TAmax TAmin

• 1-3 ani 75 -90 mmHg 50 -60 mmHg
• 4-11 ani 90 -110 mmHg 60 -65 mmHg
• 12-15 ani 100 -120 mmHg 60 -75 mmHg
• adult 115 -140 mmHg 75 -90 mmHg
• vârstnic >150mmHg >90 m mHg

3.5.3. Măsurarea temperaturii

Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o
temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a -și menține starea de bine. Temperatura
corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză (centri
termoreglatori situați în hipotalamus).
Scop: evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză.
Locuri de măsurare : axilă, plica inghinală , cavitatea bucală , rect, vagin.
Materiale necesare : termometru maximal , casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile ,
recipient cu soluție dezinfectantă , tavă medicală , lubrifiant , alcool medicinal , ceas, pentru
măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate și termometre electronic e

27
Tehnica : în cazul în care nu sunt indicaț ii speciale, temperatura se măsoară de două ori pe
zi, dimineața (între orele 7 -8) și seara (între orele 18 -19), se face informarea pacientului , se solicită
colaborarea lui , asistenta se spală pe mâini , se scoate termometrul din soluția dezinfectantă
(clor amină 5‰), se clătește și se șterge cu o compresă , se verifică nivelul mercurului , dacă nivelul
mercurului este ridicat, se scutură termometrul până nivelul scade sub 36șC , se verifică integritatea
termometrului.
Măsurarea în axilă : se așează pacientul în poziție decubit dorsal sau șezând , se ridică brațul
pacientului , se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului , se așează termometrul cu
rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele , se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul
flectat pe suprafața anterioară a toracelui , dacă pacientul este slăbit, agitat, precum și la copii,
brațul va fi menținut în această poziție de către asistentă. Termometrul se menține timp de 10
minute.
Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4 -0,5 grade
mai joasă decât cea centrală.

Valori normale
n.n. și copil mic 36,1 -37,8 șC
adult 36 -37 șC în axilă
vârstnic 35 -36 șC
temp. < 36 șC : hipotermie
Perioadele febrei
37-38 șC subfebrilitate38 -39 șC
febră moderată
39-40 șC febră ridicată
> 40 șC hiperpirexie
3.6. Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice (VSH)

• VSH -viteza de sedimentare a hematiilor; .
• Sedimentare=așezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei .
• Asistenta se spală pe mâini .
• Pregătește materialele necesare :
Sterile : seringă 2ml , citrat de sodiu 3,8% , ace pentru puncția venoasă .
Nesterile : stativ și pipete Westergreen , perniță, mușama , eprubete , tăv.medicală, renală , garou
(pentru evidențierea venei) , tampoane .
Dezinfectant: Alcool 70ș
• Pregătește pacientul psihic (se anunță cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării) și fizic
(se anunță să nu mănânce, să păstreze repaus fizic) , asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun ,
îmbracă mănuși de cauciuc sterile , aspiră în seringă 0,4ml citrat de Na 3,8% , puncționează
vena fără garou și aspiră sânge până la 2ml (1,6ml) , retrage acul și aplică tampon cu alcool ,
scurge amestecul sânge -citrat în eprubetă și omogenizează lent , așează eprubeta în stativ ,
îngrijește pacientul , se completează buletinul , se etichetează produsul , se aspiră cu pipeta

28
Westergreen până la gradația 200 și se așează pipeta în stativ pe dopul de cauciuc în poz iție
strict verticală, notându -se acest moment (când examenul se face la patul bolnavului);
• Se lasă la sedimentat 1h, 2h;
• Se citește rezultatul:
Valori normale
După 1h: la bărbați 1 -10mm După 2h: la bărbați 7 -15mm
la femei 2 -13mm la femei 12 -17mm

Dacă se recoltează cu sist. Vacutainer , se pregătește perniță, mușama, tavă medicală, tăviță
renală, holenderul, acele speciale, tampon cu alcool, garou, eprubeta cu dop de culoare neagră. Se
recoltează sângele fără garou.

3.6.1. Puncția venoas ă
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într -o venă prin intermediul unui ac
de puncție.
Scop :
explorator
• recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, serologice și
bacteriologice.
terapeutic
▪ administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei intravenoase;
▪ recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
▪ executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui .
Locul puncție i:
Se examinează calitatea și starea venelor: v. de la plica cotului (bazilică și cefalică), unde
se formează un „M” venos prin anastomozarea lor, v. antebrațului, v. de pe fața dorsală a mâinii,
v. subclaviculare, v. femurale, v. maleolare interne, v. jugulare și epicraniene(mai ales la sugar și
copilul mic).
Pentru evidențierea venelor: se fac mișcări în sensul circulației de întoarcere cu partea
cubitală a mâinii pe fața anterioară a antebrațului, se introduce mâna și antebrațul în apă caldă,
pentru evidențierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe traiectul
venei deasupra locului puncției(în sensul circulației venoase).
Materiale :
-de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză;
– pentru dezinfecția tegumentului tip I: tampon, alcool;
– instrumentar și materiale sterile: ace de 25 -30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm(în funcție de
scop), seringi de capacitate(în funcție de scop), pense, mănuși chirurgicale, tampoane;

29
-alte materiale: garou sau bandă Esmarch, eprubete us cate și etichetate, cilindru gradat, fiole cu
soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală.
Materialele se vor pregăti în funcție de scopul puncției.
Pregătire psihică: se informează pacientul asupra scopului puncției ;
Pregătire fizică: pentru puncția la venele brațului, antebrațului:
– se așează într -o poziție comodă atât pentru pacient, cât și pentru persoana care execută puncția
(decubit dorsal);
– se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împ iedice circulația de
întoarcere la nivelul brațului;
– se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă;
– se dezinfectează tegumentele;
– se aplică garoul la o distanță de 7 -8cm deasupra locului puncției strângându -l astfel încât să
opreasc ă circulația venoasă fără a comprima artera;
– se recomandă pacientului să deschidă pumnul, venele devenind astfel turgescente.
Execuți e:
Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așează vizavi de bolnav:
-se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4 -5cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor;
-se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizolul în sus, în mâna dreaptă, între police
și restul degetelor;
-se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcție oblică (unghi de 30 de grade),
apoi peretele venos – învingându -se o rezistență elastică, până când acul înaintează în gol;
-se schimbă direcția acului 1 -2cm în lumenul venei;
-se control ează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa;
-se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea
sângelui, perfuzie;
-în caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care se introduce în
vasul colector, garoul rămânând legat pe braț;
-se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și a pumnului;
-se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se retrage
brusc acul;
-se comprimă locul puncției 1 -3 minute, brațul fiind în poziție verticală.

30
Îngrijirea ulterioară a pacientului : se face toaleta locală a tegumentului, se schimbă lenjeria
dacă este murdară, se asigură o poziție comodă în pat, se supravegheză pacientul.
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator se face imediat, eprubetele se etichetează,
se completează formularele de trimitere.
Reorganizarea : materialele refolosibile se dezinfectează, se spală , se pregătesc pentru
sterilizare; deșeurile se îndepărtează.
Se notează puncția în f.o.
Accidente Intervenții
• Hematom (prin infiltrarea
sângelui în țesutul perivenos)
• Străpungerea venei (perforarea
peretelui opus)
• Amețeli, paloare, lipotimie ➢ se retrage acul și se comprimă
locul puncției 1 -3 minute
➢ se retrage acul în lumenul venei

➢ se întrerupe puncția, pacientul se
așează în decubit dorsal fără
pernă, se anunță medicul

De știut :
– pentru puncționarea venei jugulare, pacientul se așează în decubit dorsal, transversal pe pat, cu
capul lăsat să atârne ;
– prin puncția venoasă se pot fixa , pe cale transcutanată, catetere din material plastic – ace
Braunülen sau Venflons: cateterul este in trodus în lumenul acului cu care se face puncția; după
puncționarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul. Se utilizează numai materiale de
unică folosință .
De evitat :
– puncționarea venei din lateral ;
– puncționarea venei cu acul având bizoul în jos ;
– manevrarea incorectă a materialului steril ;
– atingerea produsului recoltat (puncția creând o legătură directă între mediul exterior și sistemul
vascular pot intra și ieși germeni patogeni) ;
– flectarea antebrațului pe braț cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea plăgii
venoase, favorizând revărsarea sângelui ;

3.6.2. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice

Se efectuează prin puncție venoasă , dimineața, se recoltează 5 -10ml sânge simplu pentru
a determina:

31
Uree sanguină: 0.20 -0,40 gr/1000ml transaminază
Acid uric: 2 -6 mg % TGO=2 -20 ui
Creatinină: 0,6 -1,20 mg % TGP=2 -16
Bilirubină: T=0,4 -1mg % amilază: 8 -32 uW
(Wolgemuth) D=0,1 -0,4mg % electroforeză pr.t.=75gr %
Colesterol : 1,80 -2,80 gr ‰
Lipemie: 600 -800mg % calcemie: 9 -12 mg % ; 4,5-5,5 mEq/l
Teste de disproteinemie
Fosfataza alcalină
Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml
Rezervă alcalină: 5 -10 ml în sticluțe heparinate : 58 -65 vol. %
Ionograma sanguină
Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0,80 -1,20 gr ‰
Fibrinogen: 0,5 ml citrat de Na 3,8 % și 4,5ml sânge : 200 -400 mg %
Timp de protrombină: 0,5 ml oxalat de K și 4,5 ml sânge : timpii
T.Quick=12 -14” T.Howell=1’30” -2’30”

3.7. Recoltarea urinei pentru sumar de urină și urocultură

Scop explorator : informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului
organism .
Materiale : urinar sau ploscă , mușama, aleză , materiale pentru toaleta organelor genitale
externe , eprubete sterile sau alte recipiente în funcție de examenul cerut , lampă de spirt și chibritur .
Pregătirea pacientului :
– psihică : se anunță și se instruiește privind folosirea bazinetului , să știe să utilizeze numai
recipientul gol și curat , să urineze fără defecație , să verse imediat urina în vasul colector , să nu
urineze în timpul toaletei ,
– fizică : se protejează patul cu mușama și aleză , se așează plosca sub pacient , se face toaleta
organelor genitale externe , se îndepărtează bazinetul și se înlocuiește cu altul curat .
Recoltarea urinei pentru examen sumar : din urina obținută se trimite un eșantion de 100 -150
ml.
Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micțiunii :
– urocultura stabilește prezența bacteriilor în urină ;
– se recoltează urina de dimineața (concentrație mare de ger meni), în absența unui tratament cu
perfuzii (efect de diluție) ;
– înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, se spală mâinile cu atenție și se usucă cu
prosop curat ;
– prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină la toaletă sau în bazinet, apoi fără să
se întrerupă jetul urinar, se recoltează aproximativ 5 ml urină într -o eprubetă sterilă ;
– se flambează gura eprubetei înainte și după recoltare ;
– se astupă repede cu dopul ;

32
– se transportă la laborator sau se însămânțează direct pe mediul de cultură și se introduce la
termostat ;
Recoltarea urinei prin sondaj vezical :
– se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micțiunii nu este posibilă și când puncția
vezicală nu es te dorită ;
– se folosesc sonde (catetere) cu o singură cale unidirecțională (există risc de infecție externă)
– se face toaleta organelor genitale cu atenție ;
– în caz de sondă vezicală permanentă, nu se recoltează urina din punga colectoare, ci
numai prin puncție în porțiunea proximală a sondei după o dezinfectare atentă a suprafeței
acesteia .
Recoltarea urinei prin puncție vezicală :
– se face numai în caz de vezică plină, când nu se poate recolta urina la jumătatea micțiunii sau prin
sondaj vezical ;
– se execută puncția vezicii urinare ;
– se repartizează urina recoltată în recipiente în funcție de scop .
Urocultura cercetează prezența bacteriilor în urină de aceea se impune ca recoltarea urinei
să se facă în condiții de asepsie într -o eprubetă sterilă cu dop steril.
Urocultura se face prin emisie spontană; se recoltează urina de dimineață după o prealabilă
toaletă a organelor genitale.
La femei recoltarea necesită o toaletă atentă: se spală cu apă și săpun, se clătește cu soluție
antiseptică de permanganat de K sau ceai de mușețel sau apă fiartă și răcită, se șterge cu o
compresă sterilă sau cu un prosop curat călcat cu fie rul încins înainte de folosire. Se introduce un
tampon steril intravaginal , dacă este cazul, pentru a evita ca urina să fie contaminată cu scurgere
vaginală . Se recoltează jetul mijlociu direct în eprubeta sterilă; dopul se ține în mână fără a atinge
porțiunea ce intră în eprubetă
La bărbați recoltarea este mai simplă: se recoltează jetul mijlociu, dar se iau toate măsurile
pentru ca urina să nu fie contaminată cu germeni oportuniști de pe tegumentele vecine . Se face
toaleta glandului , a prepuțului prin spălare, clătire , ștergere sterilă și apoi antisepsia glandului cu
alcool
La persoanele imobilizate la pat care nu pot coopera, ca și la sugari : se face o toaletă
riguroasă a organelor genitale , fixarea la nivelul meatului urinar a unor recipiente sau a unor pungi
adezive sterile(la sugari) .
La bolnavii imobilizați ca și la copiii mici care colaborează greu : recoltarea se face direct
în vasele proprii de urinat dacă sunt de metal și sterilizate . Dacă sunt din material plastic sau alt
material ce nu poat e fi sterilizat în ele se introduc vase de sticlă sterilizate . Se va evita contactul
acestor vase sterilizate cu tegumentele sau mâna copilului . Se toarnă în eprubete sterile .
Sondarea sau cateterismul la femei, bărbați.
Transportul trebuie să fie asigurat în curs de 1h de la prelevare deoarece urina este un
excitant mediu de cultură; astfel sunt necesari câțiva germeni pentru a obține în scurt timp o
contaminare masivă .
Urina poate fi păstrată la frigider câteva ore (la 4 șC 2 -5h), cantitatea de urină pentru
urocultură este de 5ml(în eprubetă) , nu se administrează antibiotice 10 zile înainte de recoltare ,

33
bolnavul nu va consuma lichide timp de 12 -24h înainte de recoltare , nu va urina 6h înainte de
recoltare , recoltarea se face de preferință dimine ața la ridicarea din pat .

3.8. Administrarea medicamentelor pe cale orală

Medicamente solide :
Asistenta se spală pe mâini; folosește mănuși de protecție; înainte de administrare se
verifică medicamentul.
Tabletele, drajeurile se așează pe limba pacientului și se înghit ca atare; tabletele care se
resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se așează sub limbă;
Tabletele se administrează întregi sau porționate, în stare fărâmițată sau înmuiate în apă;
Pilulele pot fi înghițite cu lichide sau pot fi înglobate în anumite alimente solide; sunt
învelite de obicei cu un strat de zahăr, licviriție, sau altă substanță solidă cu gust plăcut .
Pulberile divizate în cașete amilacee sau capsule cerate: s e înmoaie înainte cașeta în apă și
se așează pe limbă pentru a fi înghițită .
Pulberile nedivizate: se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit; se pun pe limba
bolnavului, cât mai aproape de rădăcina acesteia, apoi bolnavul bea puțină apă. Dacă praful are un
gust ama r, dezagreabil, înghițirea se va face cu ceai dulce, limonadă, cafea neagră, lapte sau alt
lichid preferat de bolnav și permis de boala lui de bază.
Din cauza gustului neplăcut prafurile mai pot fi înlocuite cu plăci amilacee (oblate) în ca re
se împachetează praful, după ce au fost umezite în apă, fiind apoi întinse pe o lingură; pachețelul
format se pune pe fața dorsală a limbii, cât mai aproape de rădăcină și este înghițit cu puțină apă.
Cașetele și capsulele se dizolvă în stomac, medicam entul acționând în continuare ca și cum
ar fi fost administrat sub formă de praf.
Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror formă permite
înghițirea lor ușoară.
Diferitele prafuri pot fi amestecate între ele, pentru a putea fi lua te într -o singură priză; nu
se va amesteca însă nici un praf sau altă formă medicamentoasă cu cărbune animal care absoarbe
și medicamentele, reducând sau suprimând acțiunea lor.
Dacă în cursul unui tratament trebuie totuși administrat și cărbune animal alături de alte
medicamente, acesta se va administra la cel puțin 3ore după celelalte medicamente, când ele s -au
resorbit în mare parte.
Granulele se măsoară cu lingurița.

34
Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai și apoi se administrează sub formă de soluții (ex.
Purgativele saline).
Medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub formă de tablete
zaharate sau pastile, pe care bolnavul le ține în gură ca pe o bomboană, până la topirea lor completă,
sau se așează sub limbă, de un de se resorb integral, fără să mai treacă prin ficat .
Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acțiune iritantă asupra
mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină, rezistentă față de HCl și fermenții
stomacali; tabletele și capsulele ajung astfel intacte în intestin, unde fermen ții intestinali dizolvă
învelișul lor protector, punând în libertate medicamentul .
Unele medicamente conțin o matriță de material plastic cu bază de polietilen care
prelungește timpul de resorbție și deci efectul medicamentului (exp.nitroglicerina retard) .
▪ Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop.
▪ La pacienții inconștienți, cu tulburări de deglutiție se introduc medicamentele prin sondă
Einhorn, în stomac sau duoden, împreună cu alimentele.
▪ Administrarea medic amentelor direct în duoden prin sondă se mai utilizează și pentru
introducerea în tubul digestiv a substanțelor iritante pentru mucoasa stomacală evitând astfel
contactul medicamentului cu peretele stomacal, cum sunt medicamentele vermifuge pentru
parazito zele tubului digestiv cu localizare duodenală precum și substanțele pentru tratamentul
intraduodenal a căilor biliare extrahepatice, profitând de posibilitățile circulației
enterohepatice.
▪ Astfel, se pot introduce antibiotice care, resorbindu -se, ajung pr in vena portă la ficat, care le
excretă apoi prin căile biliare împreună cu bila .
De evitat :
▪ Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor.
▪ Amestecarea unor medicamente sub formă de prafuri cu cărbune medicinal care absoarbe
medicamentele reducând din acțiunea lor.
▪ Administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii < 2ani.
▪ Ținerea în gură a tabletelor cu un gust neplăcut acoperite cu un strat exterior de zahăr deoarece
prin dizolvarea peliculei apare gustul real al medicamentului .
▪ Folosirea acelorași linguri , lingurițe la mai mulți pacienți.
Substanțele acide și lichide feruginoase se administrează prin aspirație cu ajutorul unui tub
de sticlă, având grijă să nu atingă dinții. Ele atacă smalțul dentar și, deaceea, bolnavul își va curăța
dinții după fiecare ingestie din aceste medicamente.
Lichidele cu gust dezagreabil pot fi diluate; după înghițire, bolnavul își clătește gura cu apă
sau mai bea câteva înghițituri de ceai, sirop sau apă.

35
Uleiul de ricin nu este suportat de foarte mulți bolnavi, de aceea trebuie administrat în așa
fel încât să i se corecteze cât mai mult gustul și să i se atenueze vâscozitatea și caracterul uleios –
gras: va fi în prealabil încălzit, apoi turnat în pahar preîncălzit până peste temperatura corpului.
Gustul și mirosul pot fi atenuate adăugând câteva picături de esență de mentă sau 2/3 de
cafea neagră; sau bere, sirop de zmeură, lapte cald, vin roșu. După înghițire este bine să se dea
bolnavului o băutură acidulată ( sirop de lămâie) și să i se șteargă bine buzele pentru ca rămășițele
de ulei să nu -i provoace greață și vărsături.
Purgativele saline ca MgSO 4 , sulfatul de Na sunt deasemenea greu luate de u nii bolnavi.
Întrucât gustul lor nu poate fi înlăturat, pentru prevenirea vărsăturilor, purgativele saline vor fi
dizolvate într -o cantitate cât mai redusă de apă (30g MgSO 4 la 50g apă caldă, care după dizolvare
se răcește); bolnavul bea soluția și apoi ap ă curată până când dispare gustul neplăcut.
Uleiul de ricin se mai poate administra și în capsule gelatinoase (conțin de obicei 3g de
substanță – bolnavul va lua nr. necesar de capsule până la doza indicată).
Unele medicamente lichide (ca vitaminele li posolubile) se administrează de asemenea
încapsulate sub formă de „perle”.
Medicamentele cu bază de gelatină se administrează în stare caldă, cu un adaos de lapte
sau sucuri de fructe.
Soluția Bourget se administrează în stare încălzită.
Unele medicamente, ca nitroglicerina, care se resorb prin mucoasa bucală, se picură pe
limba bolnavului sau se așează sub limbă.

36
CAPITOLUL I V
4 PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

4.1. Cazul I

Culegerea datelor

Numele: V.
Prenumele: F.
Sex: masculin
Vârsta: 3 7 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: Căsătorit
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Relații familiale armonioas e
Lucrează ca muncitor necalificat.

Anamneza:
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soția aparent sănătoasă. Neagă TBC și
afecțiuni infecto -contagioase.
Antecedente heredo -colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent
sănătoasă.
Examen clinic general:
Stare generală: alterată
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio -vascular: cord în l imite normale
Aparat uro -genital: loje renale nemodificate ; micțiuni fiziologice
S.N.C.: clinic alterat.

Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu
trimitere de triaj pentru creșterea frecvenței crizelor și a intensității acestora. La internare este
agitat psihomotor, prezintă tremurături ale extremităților și semne de impregna re etanolică. Este
orientat temporo -spațial. Acuză cefalee, amorțeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări de
percepție. Conținutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).
Imaginație săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data internării: 12.0 3.2018 ora 1130

Examen EEG: anomalie focală .

37
Tratament: Carbamazepina 200mg.1cpx3/zi, Haloperitol 50 pic.x2/zi. Vit. B1, B6 1fi/zi
i.m., Napoton 1cpx2/zi, Rivotril 1cp/zi .

În prima zi de spitalizare starea pacientului se prezintă astfel : Vezi Anexa 1 pag. 41.

Epicriza :
Bolnavul vine la internare pentru creșterea frecvenței crizelor caracterizate prin cădere cu
pierderea cunoștinței, contracturi tonico -clonice, spumă roză la gură (își mușcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaște consumul de băuturi alcoolice. Nu
prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Diagnostic la externare: crize epileptice controlate

Se externează cu recomandările:
– continuarea tratamentului conform Rp. cu: Clorpromazină
Fenobarbital
Diazepam
– evitarea locurilor cu risc pentru viața bolnavului (sursă de foc, apă, locurile prea
aglomerate, înălțimile mari)
– se interzice consumul de alcool

4.2. Cazul II

Culegerea datelo r
Numele: L.
Prenumele: M.
Sex: masculin
Vârsta: 3 0 ani
Domiciliu: Urban
Starea civilă: Căsătorit
Nu prezintă proteze, alergii.
Elemente fizice: I=1,65 m; G=60 kg;
Relații familiale armonioase.
Locul de muncă: nu are

Anamneza:
Antecedente personale: apendicectomie la 12 ani, neagă afecțiuni infecto -contagioase,
poliomielită la vârsta de 4 luni.
Examen clinic general:
Stare generală: alterată
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio – respirator: cord în limite normale
Aparat ur o-genital: deficit de a elimina
S.N.C.:clinic alterat

38

Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la spitalul de copii.
Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comițiale. Frecvența actuală a crizelor afirmată de
mamă: “face 2 zile la rând crize multe apoi se mai oprește; are momente când vorbește și momente
când nu vorbește. Nu poate desfășura activități ușoare zilnic. Prezintă momente de irascibilitate
când strică, sparge, sare la noi”.
Se co nstată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat global.
Discernământ critic diminuat.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data intern ării: 1 7.04.2018 ora 09
Tratament: Fenobarbital 1cpx2/zi, Haloperidol 60 pic/zi, Romparkin 3 cp/zi .
În prima zi de spitalizare starea pacientului se prezintă astfel: Vezi Anexa 2 pag. 47.

Epicriza:
Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru o nouă
decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de comportament, creșterea
frecvenței crizelor comițiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierder i sangvinolente.

Diagnostic la externare: crize comițiale cu frecvență scăzută

Se externează în prezența familiei, cu următoarele recomandări:
• Tratament cu: Carbomazepină 2 cp/zi
Fenobarbital 20 cp/zi
Diazepam 2 cp/zi
• supraveghere din partea familiei
• va evită locuințe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apa
• să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie

Cazul III

Culegerea datelor

Numele: L.
Prenumele: A.
Sex: feminin
Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: Divorțată
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorțată, N=0, A=1. Prima menstruație
la 13 ani, ultima menstruație la 38 ani. A lucr at în cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate
școlare slabe). Pensionară.
Anamneza :
Antecedente heredo -colaterale: părinți decedați.
Examen clinic general:
Stare generală: alterată
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio – respirator: cord în limite normale
Aparat uro -genital:micțiuni fiziologice

39
S.N.C.:clinic alterat
Examen psihiatric
Bolnava în evidența spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenței crizelor
comițiale. Acuză cefalee, insomnie, amețeli. Ținută neîngrijită, mimică anxioasă, privire imobilă.
Atenție involuntară, inhibiție psihomotorie. Orientată temporo -spațial. Se consideră bolnavă
psihic. Nu declară implicații judiciare.
Tratament: Dulcolax 1dr/1zi, Fenobarbital 1cpx2/zi, Clorpro mazin 1cpx3/zi, Multivitamin1cp
x2/zi, Fenilopină 1cp x2/zi, MemoPlus 1 cp/zi, Ibuprofen 1 cp.2/zi.

În prima zi de spitalizare starea pacientului se prezintă astfel: Vezi Anexa 3 pag. 54.

Epicriza :
Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de trimitere din policlinică pentru creșterea
frecvenței crizelor comițiale. Acuză cefalee, insomnie, tulburări de comportament, irascibilitate.
Orientată temporo -spațial și la propria persoană. Ținută vestim entară neordonată, igienă corporală
necorespunzătoare.

Se externează în stare ameliorată la solicitarea bolnavei.
Se recomandă:
• tratament conform Rp: Fenobarbital
Clorpromazin
Diazepam
• interzicerea consumului de alcool
• reinternare la nevoie

40

CONCLUZII

Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocup ă psihoterapia.
De puterea de convingere a asistentului/asistentei medicale depinde ca pacientul s ă
accepte necesitatea tratamentului și să-l urmeze cu permanen ță. Atmosfera de calm și simpatie
pe care va ști să o creeze în jurul pacientului, îl vor face pe acesta s ă-și recapete optimismul și
încrederea în via ță.
Astfel asistentul medical discut ă permanent cu pacientul, pentru a nu -i confirma
sentimentele de resp ingere, d ă informa ții despre tratament, modul de administrare, îl ajut ă în
găsirea unor activit ăți prin care s ă se simt ă valoros, în comunicarea cu familia. R ăspunde la
întreb ările familiei, stimul ând-o să rămână în contact cu bolnavul, s ă nu-l resping ă, să-l accepte
așa cum este. Totodat ă asistentul medical va informa medicul despre starea pacientului, dac ă este
agitat sau lini știt, dac ă se alimenteaz ă suficient, dac ă întreține rela ții și contacte cu cei din jurul
lui, dac ă doarme noaptea.
La externare, bolnavului i se explic ă necesitatea de a urma tratamentul anticonvulsivant
permanent, s ă mearg ă la control periodic. El va cunoa ște împrejur ările periculoase ce trebuie
evitate la locul de munc ă, cât și în via ța particular ă, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a
înălțimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma b ăuturi
alcoolice, cafea și asupra importan ței evit ării stresurilor și suprasolicit ărilor. Datoria asistentului
medical e ste să-l conving ă pe pacient c ă poate s ă ducă o via ță normal ă sau cel pu țin apropiat ă de
normal.

41

ANEXE

Cazul I

Nevoia afectată Manifestări de
dependență Problema Sursa de
dificultate
Nevoia de a se
hidrata și a se
alimenta – dificultate de a
se alimenta – alimentație în
surplus – alcoolism
– bulimie
Nevoia de a se
mișca și a avea o
bună postură – hiperactivitate – necoordonarea
mișcărilor – convulsii
Nevoia de a se
odihni și a dormi – insomnia
predormițială – oboseală – criza epileptică
– consumul de
alcool
Nevoia de a
evita pericolele – vulnerabilitate
față de pericole – probabilitate de
atingere a
integrității fizice – necoordonare a
mișcărilor
Nevoia de a
comunica – ineficace la
nivel intelectual
și afectiv – conversații
minime și
tendința la
izolare – spitalizarea și
despărțirea de
familie
Nevoia de a fi
preocupat în
vederea
realizării – dificultate de a –
și asuma
rosturile sociale – devalorizare – eșec
profesiona l
Nevoia de a se
recrea – dezinteres în a
participa la
activități – izolare – spitalizarea
– stresul
Nevoia de a
învăța cum să -ți
păstrezi
sănătatea – cunoștințe
insuficiente – lipsa
cunoștințelor
despre afecțiune – lezarea
integrității fizice
și psihice

Medicația prescrisă de medic :

Medicamentul Modul de prezentare Acțiune Efecte adverse
Rivotril Comprimate 0,5 mg,
2 mg Convulsii clonice și
mioclonice Oboseală,
somnolență, letargie

42
Haloperidol Sol. uz intern 2
mg/ml flacon de 10
ml Neuroleptic
Antipsihotic
Sedativ Insomnie, stare
depresivă, sdr.
Parkinsonian
Napoton Drajeuri 10 mg Tranchilizant Somnolență,
oboseală, cefalee,
apatie
Diazepam Comprimate
• 2 mg
• 10 mg
Fiole
• 10 mg Tranchilizant,
miorelaxant,
anticonvulsivant Somnolență,
oboseală, amețeli,
uscăciunea gurii
Carbomazepină Comprimate 200 mg Antiepileptic, hipnotic Somnolență, greață,
vomă, tremurături
ale mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate
• 2 mg
• 10 mg
Fiole
• 10 mg Substitutiv în stările de
deficit de tiamină
–
Vitamina B6 Comprimate 250 mg Substitutiv în stările de
deficit de piridoxină –

Ziua I
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a se
alimenta – alimentație
exagerată
datorită
consumului
de alcool – pacientul
să se
alimenteze
conform
vârstei – creez condiții de
microclimat
– liniștesc pacientul
– porționez cantitatea de
alimente
– calculez cantitatea de
calorii necesară
pacientului pe 24 de ore
– îi ofer 6 mese pe zi în
porții mici
– așez alimentele pe tavă
și i le ofer pacientului
urmărindu -l dacă înghite
– îi interzic consumul de
alcool – pacientul e
nemulțumit și
irascibil, dar
acceptă regimul
alimentar
impus

43
– hidratez pacientul cu
apă plată, sucuri de
fructe, supe
2. Nevoia
de a avea
o bună
postură – dificultate
de a-și
coordona
mișcările dată
de criza
epileptică – scoaterea
pacientului
din criza
epileptică
– prevenirea
crizei
epileptice – asigur repausul fizic
– așez bolnavul în
decubit dorsal
– îi introduc între dinți în
partea laterală un obiect
moale
– îi desfac gulerul pentru
a nu fi împiedicată
respirația
– îi întorc capul într -o
parte pentru a favoriza
respirația
– verific permeabilitatea
căilor respiratori i
– imobilizez pacientul
pentru a evita lovirea și
autorănirea
– măsor și notez F.V .
– pregătesc pacientul
pentru investigații
clinice și paraclinice
– la indicația
medicului
administrez:
Carbamazepina
200mg.1cpx3/zi,
Haloperitol 50
pic.x2/zi. Vit.
B1, B 6 1fi/zi
i.m. – pacientul se
mobilizează
normal
– nu prezintă
traumatisme
– valorile F.V .:
R=17 p/min,
T=36,2oC,
TA=120/70
mmHg,
P=63 p/min,
rezultatele
analizelor de
laborator:
uree=18 mg%,
glicemie=99
mg%,
Hb=12,26 g%,
VSH=31/42
mm,
calcemie=8,6
mg%,
AST=22 U/L,
AST=32U/L,
VDRL=negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitrați
– absenți;
rare leucocite
3. Nevoia
de a dormi – dificultate
de a dormi
dată de
agitația
psihomotorie – pacientul
să se poată
odihni și
dormi
conform
vârstei – asigur condiții de
microclimat
– verific patul (să nu
aibă resturi alimentare,
să nu prezinte cute)
– sfătui pacientul să -și
aleagă o poziție comodă
– la indicația
medicului
administrez
pacientului :
Napoton
1cpx2/zi,
Rivotril 1cp/zi – pacientul
doarme datorită
somnului indus
medicamentos
4. Nevoia
de a
comunica – deficit de
comunicare la
nivel
intelectual și
afectiv
– lipsă de
cunoaștere a
mijloacelor
eficace de
comunicare – pacientul
să exprime
diminuarea
agresivității
– pacientul
să exprime
sentimente
de calm și
liniște
–
comunicarea – identific factorii care
au declanșat anxietatea
împreună cu persoanele
cheie
– evaluez nivelul de
anxietate
– evaluez funcția
cognitivă
– facilitez exprimarea
sentimentelor și modul – pacientul are
capacitatea de
control a
agresivității
sale
– s-a adaptat la
noua situație

44
cu alții să se
facă de o
manieră
pozitivă în care percepe această
atitudine
– sesizez percepția
irealistă a pacientului
– favorizez exprimarea
sentimentelor și a
lucrurilor ca re-l
preocupă
– pacientul este ajutat să –
și cunoască punctele
forte și valoarea sa
– pacientul este ajutat să –
și exprime preferințele
și să ia decizii
– planific intervenții în
așa fel încât să nu
cuprindă elemente
anxiogene: frustrare,
surprindere
– pacientul nu va fi
contrazis
5. Nevoia
de a evita
pericolele –
vulnerabilitate
față de
pericole
– lezare
datorită crizei
epileptice – pacientul
să
beneficieze
de un mediu
de siguranță
fără
accidente – asigur condiții de
mediu adecvate pentru a
evita pericolele prin
accidentare
– amplasez pacientul în
salon în funcție de starea
sa, afecțiunea și
receptivitatea sa
– informez și stabilesc
împreună cu pacientul
planul de recuperare a
stării de sănătate și
creștere a rezistenței
organismului
– ajut și suplinesc
pacientul în satisfacerea
nevoilor organismului
– determin pacientul să
participe la luarea
deciziilor privind
îngrijirile
– administrez
tratament
medicamentos
prescris de
medic – pacientul se
simte în
siguranță și este
liniștit

45
Zilele II -III
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a se
recrea – dificultate
de a se recrea
manifestată
prin refuz,
izolare și
neadaptarea
la rolul de
bolnav – pacientul să
participe la
activități
recreative și
să prezinte
stare de bine
fizic și psihic – determin pacientul să -și
exprime emoțiile și
sentimentele
– câștig încrederea
bolnavului și -l ajut să
depășească momentele
dificile
– învăț pacientul tehnici de
relaxare, îl ajut să le
execute și observ modul
cum le realizează
– organizez activități
recreative cu pacientul, dar
care să nu îl solic ite prea
mult
– facilitez consultul de
specialitate (psiholog,
psihiatru) – pacientul
prezintă stare
de bine fizic
și psihic
2. Nevoia
de a dormi – somnolență
datorită
reacțiilor
adverse a
medicației – combaterea
stării de
somnolență a
pacientului – asigur condiții de
microclimat (cameră
aerisită, temperatura de
20oC, luminat natural)
– execut cu pacientul
exerciții de înviorare
– sfătui pacientul să facă
plimbări în parcul din
curtea spitalului – în urma
îngrijirilor
acordate,
somno lența
dispare
3. Nevoia
de a se
alimenta și
hidrata – alimentație
deficitară
prin refuz de
a respecta
regimul
alimentar – pacientul să
fie alimentat
corespunzător – explic cu calm pacientului
necesitatea respectării
regimului pentru evoluția
bolii
– întocmesc regimul
alimentar împreună cu el
ținând cont de ceea ce -i
place
– fac bilanțul ingesta –
excreta – pacientul
respectă
regimul
alimentar

46
Zilele IV -V
Nevoia
deficitară Diagnostic
de îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a se
realiza – dificultate
în a-și asuma
rolurile
sociale dată
de neputință
și izolare – combaterea
izolării
pacientului – incit pacientul să -și
exprime temerile și
emoțiile
– ajut pacientul în
satisfacerea celorlalte
nevoi dependente
– răspund cu calm la
întrebările pacientului
– încurajez pacientul
– planific ore de
psihoterapie pentru
pacient – pacientul
începe să -și
asume rolul
social iar
starea sa este
ameliorată
2. Nevoia
de a învăța – insuficiente
cunoștințe – pacientul să
acumuleze noi
cunoștințe pe
tot parcursul
spitalizării
– pacientul să
dobândească
atitudini,
obiceiuri și
deprinderi noi – explorez nivelul de
cunoștințe al pacientului
privind boala, modul de
manifestare, măsurile
preventive și curative,
modul de participare la
intervenții și procesul de
recuperare
– verific dacă a înțeles
mesajul corect și dacă și –
a însușit noile cunoștințe
– să aibă un mod de viață
rațional
– sănătatea o fac prin
conversație, ocazie cu
care și verific dacă
înțelege ceea ce îi explic – pacientul
înțelege
informațiile
primite, și -a
îmbogățit
cunoștințele
despre boala sa
pe perioada
spitalizării

47

Cazul II

Nevoia afectată Manifestări de
dependență Problema Sursa de
dificultate
Nevoia de a se
hidrata și a se
alimenta – dificultate de a
se alimenta și
hidrata,
dificultate de a
urma dieta – alimentație și
hidratare
inadecvată prin
deficit – inapetentă
– afecțiunea
psihică
Nevoia de a se
mișca și a avea o
bună postură – hiperactivitate – necoordonarea
mișcărilor – convulsii
Nevoia de a se
odihni și a
dormi – insomnia
predormițială – oboseală – criza epileptică
– consumul de
alcool
Nevoia de a se
îmbrăca și a se
dezbrăca – dificultate de a
se îmbrăca și
dezbrăca – neputință de a
se îmbrăca și
dezbrăca datorată
întârzierii
mentale – tulburări de
comportament
Nevoia de a fi
curat, îngrijit, de
a proteja
tegumentele și
mucoasele – dificultate în
autoîngrijire – crize
convulsive
– întârziere
mentală – imposibilitatea
unei bune igiene
corporale
Nevoia de a
evita pericolele – vulnerabilitate
față de pericole – probabilitate de
atingere a
integrității fizice – necoordonare a
mișcărilor
Nevoia de a
comunica – ineficace la
nivel intelectual
și afectiv – conversații
minime și
tendința la
izolare – spitalizarea și
despărțirea de
familie
Nevoia de a fi
preocupat în
vederea
realizării – dificultate de
a-și asuma
rosturile sociale – devalorizare – eșec profesional
Nevoia de a se
recrea – dezinteres în a
participa la
activități – izolare – spitalizarea
– stresul

48
Nevoia de a
învăța cum să -ți
păstrezi
sănătatea – cunoștințe
insuficiente – lipsa
cunoștințelor
despre afecțiune – lezarea
integrității fizice
și psihice

Medicația prescrisă de medic :

Medicamentul Modul de prezentare Acțiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate
• 15 mg
• 100
mg Anticonvulsivant,
antiepileptic, hipnotic
de lungă durată Oboseală,
somnolență, agitație,
confuzie, erupții
cutanate alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2
mg/ml, flacon de 10
ml
Fiole de 5 mg/ml Neuroleptic
Antipsihotic
Sedativ Insomnie, stare
depresivă, sdr.
Parkinsonian,
tulburări
extrapiramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,
constipație, greață,
vomă, greutăți de
micțiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic,
antipsihotic, sedativ Sedare, somnolență,
tulburări de vedere,
uscăciunea gurii

Zilele I -II
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a se
alimenta și
hidrata – dificultate
de a se
alimenta
manifestată
prin
inapetență – pacientul să
fie alimentat și
echilibrat
hidroelectrolitic
– pacientul să
aibă greutatea – monitorizez ingestia
de alimente și lichide,
greutatea, pliul cutanat
– stimulez apetitul
bolnavului prin
asigurarea alimentației – pacientul este
hrănit și
hidratat
corespunzător

49
în limite
normale în funcție de
preferințele lui
– ajut pacientul să se
hrănească sau în
imposibilitate, îl
hrănesc cu alimente
ușor digerabil e cu un
grad crescut de vitamine
și minerale
– efectuez toaleta bucală
a pacientului după
alimentare și îl așez
într-o poziție comodă
– fac bilanțul ingesta –
excreta
– explic pacientului pe
înțelesul său orice
investigație pe care o
întreprind
– pregătesc ș i însoțesc
pacientul la
investigațiile clinice și
paraclinice
– observ în permanență
starea pacientului și
raportez medicului orice
schimbare apărută
2. Nevoia
de a se
mișca – dificultate
de a-și
coordona
mișcările dată
de criza
convulsivă – reducerea
crizelor ca
frecvență și
intensitate – asigur repausul fizic
– mișcări violente ale
membrelor
– tegumente palide și
cianotice
– așez bolnavul în
decubit dorsal
– introduc între dinți în
partea latera lă un obiect
moale
– desfac gulerul pentru a
nu fi împiedicată
respirația
– întorc capul într -o
parte pentru a favoriza
respirația – la indicația
medicului
administrez:
Fenobarbital
1cpx2/zi,
Haloperidol
60 pic/zi,
Romparkin 3
cp/zi – pacientul se
mobilizează
normal după
administrarea
medicației
– nu prezintă
traumatisme
– valorile F.V .:
R=18 p/min,
T=36,7oC,
TA=125/70
mmHg,
P=66 p/min,
rezultatele
analizelor de
laborator:

50
– verific permeabilitatea
căilor respiratorii
– imobilizez pacientul
pentru a evita lovirea și
autorănirea
– măsor și notez F.V .
uree=18 mg%,
glicemie =99
mg%,
Hb=12,26 g%,
VSH=8/11
mm,
calcemie=9,6
mg%,
AST= 21 U/L,
AST=28 U/L,
VDRL=
negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitrați
– absenți;
rare leucocite
3. Nevoia
de a se
îmbrăca și
dezbrăca – dificultate
de
autoîngrijire,
manifestată
prin nepăsare – pacientul să
fie ajutat în
satisfacerea
nevoii
deficitare
– pacientul să
nu prezinte
disconfort
– pacientul să
aibă o stare de
bine fizic și
psihic – favorizez adaptarea
pacientului la noul
mediu asigurând un
climat calm și de
securitate
– plasez pacientul într –
un salon luminos,
liniștit, fără factori
perturbatori, prevăzut
cu pat confortabil și
lenjerie curată
– liniștesc pacientul
comunicând permanent
cu el
– încurajez pacientul să –
și aleagă singur hainele
– așez îmbrăcămintea
pacientului în ordinea
îmbrăcării și îl ajut
– încurajez pacientul în
progresele făcute
– îi explic necesitatea
unei lenjerii curate și
comode pentru
confortul propriu – pacientul își
satisface
singur nevoia
și este liniștit

51
4. Nevoia
de a fi
curat – deficit de
autoîngrijire
datorată
problemelor
cu care se
confruntă
manifestat
printr -un
aspect
exterior
neîngrijit – pacientul să
se preocupe, să
se îngrijească și
de aspectul lui
exterior
– pacientul să
aibă o stare de
bine fizic și
psihic – previn infecțiile
nosocomiale prin
respectarea măsurilor de
asepsie și antisepsie
– pacientul va fi educat
să consume legume și
fructe
– stimulez pacientul să
se spele, să se îmbrace,
să-și aranjeze părul
– ajut pacientul în
efectuarea toaletei și se
încurajează în
progresele făcute
– schimb lenjeria de
corp și de pat de câte ori
este nevoie
– masez zonele
predispuse escarei – pacientul a
învățat că
îngrijirea sa îl
face să se
simtă mai bine
– pacientul are
tegumente
intacte și
normal
colorate
5. Nevoia
de a se
odihni și a
dormi – alterarea
somnului
datorită
insomniei
manifestată
prin neliniște,
irascibilitate – asigurarea
unui somn
corespunzător
din punct de
vedere calitativ
și cantitativ – asigur repausul fizic și
psihic al pacientului
– asigu r condiții de
favorizare a somnului,
semiobscuritate, liniște
și rog și ceilalți membri
ai echipei de îngrijire să
procedeze la fel
– respect tăcerile și
plângerile pacientului
pentru a -i permite să -și
controleze emoțiile
– învăț pacientul tehnici
de relaxare, modalități
care favorizează somnul
prin discuții,
demonstrații
– administrez
un sedativ
Clordelazin 3
cp/zi – somn indus
medicamentos
– pacientul
doarme 7 ore
pe noapte

Zilele III -IV
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare

52
1. Nevoia
de a
comunica – dificultate de
comunicare la
nivel afectiv,
manifestată
prin mutism – combaterea
mutismului și
încurajarea
pacientului în
a comunica – asigur condiții de
microclimat
– creez un climat de
înțelegere empatică
– port conversații cu
ceilalți pacienți din salon
pentru a -i stârni interesul
– facilitez ore de
psihoterapie – pacientul nu
comunică și
se izolează
2. Nevoia
de a evita
pericolele –
vulnerabilitate
față de
pericole,
manifestată
prin risc de
autolezare – prevenirea
crizelor
comițiale – respect regulile de
asepsie
– favorizez adaptarea
persoanelor la noul
mediu
– furnizez informațiile de
care are nevoie
– ajut pacientul să -și
recunoască anxietatea
– învăț tehnici de
relaxare
– asigur siguranța și
însoțirea pacientului
– mențin permanent
legătura cu aparținătorii
pacientului și îi informez
despre starea sa – sub
tratament
antiepileptic
criza dispare
și pacientul
este mai calm
3. Nevoia
de a se
realiza – dificultate de
a se implica
într-un rol
social – pacientul să
fie conștient
de propria sa
valoare și
competență – ascult activ pacientul
pentru a -i permite să -și
exprime sentimentele
privind dificultatea de a
se realiza
– ajut pacientul să
identifice motivele
comportamentului său,
apreciez posibilitățile
fizice și intelectuale
– sesizez orice formă de
interes pentru o anumită
activitate și -l antrenez în
desfășurarea ei
– îndrum spre acele
activități care sunt – pacientul
efectuează
anumite
activități (își
împăturește
hainele, face
curat în
noptieră)

53
atractive pentru pacient
și totodată utile
– observ și notez orice
schimbare în
comportamentul
pacientului (depresie,
satisfacție)
– psihoterapie

Ziua a V -a
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a se
recrea –
incapacitatea
de a
desfășura
activități
recreative – stimularea
pacientului,
convingerea să
participe la
activități
recreative – creez condiții de
microclimat
– fac împreună cu
pacientul plimbări
– port conversații care îi
fac plăcere și îl
recreează
– limitez atenția acordată
gândurilor triste (readuc
persoana la timpul
prezent) – starea
pacientului s -a
ameliorat
2. Nevoia
de a învăța – dificultate
de a învăța
– greutate în
achiziționarea
de noi
comportări – combaterea
bolii psihice – explorez nivelul
pacientului de a acumula
noi cunoștințe
– integrez educația în
cadrul îngrijirilor (de ex.
toaleta pe regiuni, baie,
spălatul pe mâini,
pieptănatul, etc.) – pacientul este
receptiv pe
moment

54
Cazul III

Nevoia afectată Manifestări de
dependență Problema Sursa de
dificultate
Nevoia de a se
hidrata și a se
alimenta – dificultate de a
se alimenta – inapetență – pierderea
temporară a
mirosului
(anosmie)
Nevoia de a
elimina – dificultate de a
elimina – constipația – reacție adversă
la medicație
Nevoia de a se
mișca și a avea o
bună postură – hiperactivitate – necoordonarea
mișcărilor – parestezii la
nivelul
membrului
inferior stâng
Nevoia de a fi
curat, îngrijit, de
a proteja
tegumentele și
mucoasele – dificultate de a –
și acorda îngrijiri
de păstrare a
igienei – criza epileptică – carența de
igienă
Nevoia de a
comunica – ineficace la
nivel afectiv – conversații
minime și
tendința la
izolare – spitalizarea și
despărțirea de
familie
Nevoia de a se
recrea – dezinteres în a
participa la
activități – izolare – spitalizarea
– stresul
Nevoia de a
învăța cum să -ți
păstrezi
sănătatea – cunoștințe
insuficiente – lipsa
cunoștințelor
despre afecțiune – lezarea
integrității fizice
și psihice

Medicația prescrisă de medic :

Medicamentul Modul de prezentare Acțiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate
• 15 mg
• 100
mg Anticonvulsivant,
antiepileptic, hipnotic
de lungă durată Oboseală,
somnolență, agitație,
confuzie, erupții
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic
Antipsihotic
Sedativ
Antivomitiv Somnolență,
potențarea băuturilor
alcoolice, tulburări
de vedere

55
Dulcolax Drajeuri de 5 mg
Supozitoare 10 mg Laxativ de contact Disconfort
abdominal
Ibuprofen Comprimate filmate
de: 400 mg.
600 mg. Antiinflamator și
antialgic Erupții cutanate
Prurit
Somnolență
Cefalee
MemoPlus capsule 50 mg. Tonic cerebral –
Multivitamin Drajeuri Asociație polivita –
acționează în carențele
vitaminice Nu se administrează
la parkinsonieni în
timpul tratamentului
cu levadope

Zilele I -II
Nevoia
deficitară Diagnostic
de îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
1. Nevoia
de a elimina – deficit de
a elimina,
manifestat
prin
constipație – pacienta să
aibă
eliminări
normale, să
prezinte
scaun la 1 -2
zile
– să nu mai
prezinte
distensie
abdominală,
flatulență – dau pacientei
alimentație
echilibrată (fructe,
cereale, legume)
– ingestie adecv ată de
lichide (2000 ml/zi)
– stabilesc un orar
regulat de eliminare
– pacienta să prezinte
zona perianală
curată, o ajut la
efectuarea toaletei
– schimb lenjeria de
corp la nevoie
– asigur suport psihic
pacientei
– exerciții fizice
zilnic
– la indicația
medicului
administrez laxativ
Dulcolax 1dr/1zi – pacienta
prezintă
eliminări
normale
2. Nevoia
de a fi curat
și cu
tegumentele
protejate – deficit de
autoîngrijire
datorat
problemelor
cu care se
confruntă
manifestat
printr -un
aspect – pacienta să
se preocupe,
să se
îngrijească
și de
aspectul ei
exterior – previn infecțiile
nosocomiale prin
respectarea măsurilor
de asepsie și
antisepsie
– pacienta va fi
educată să consume
legume și fructe – pacienta a
învățat că
îngrijirea sa o
face să se
simtă mai bine
– pacienta are
tegumente
intacte și

56
exterior
neîngrijit – pacienta să
nu prezinte
disconfort
– pacienta să
aibă o stare
de bine fizic
și psihic – stimulez pacienta să
se spele, să se
îmbrace, să -și
aranjeze părul
– ajut pacienta în
efectuarea toaletei și
o încurajez în
progresele făcute
– schimb lenjeria de
corp și de pat de câte
ori este nevoie normal
colorate
3. Nevoia
de a se
mișca – dificultate
în a se
mișca
datorită
paresteziei
la nivelul
membrului
stâng
inferior
– alterarea
spațiului
personal – realizarea
unei bune
mobilități
– efectuarea
de exerciții
la nivelul
tuturor
articulațiilor
– să se
mențină în
limite
normale
funcțiile
vitale – execut cu pacienta
exerciții de
mobilizare
– redau încrederea
pacientei
– înlătur stimulii
exagerați din mediul
înconjurător
(zgomote, lumină
puternică, număr
mare de vizitatori)
– măsor și notez în
F.O. valorile
funcțiilor vitale
– pregătesc pacienta
pentru explorări
clinice și paraclinice

la indicația
medicului se
administrează:
Fenobarbital
1cpx2/zi
Clorpromazin
1cpx3/zi
Multivitamin1cp
x2/zi
Fenilopină 1cp x2/zi
MemoPlus 1 cp/zi
Ibuprofen 1 cp.2/zi – pacienta se
mobilizează
singură dar cu
teamă
– rezultatele
analizelor de
laborator:
uree=19 mg%,
glicemie=110
mg%,
Hb=12,26 g%,
VSH=8/13
mm,
calcemie=9,6
mg%,
AST= 33 U/L,
AST=35 U/L,
VDRL=
negativ,
Ht=44%;
Colesterol
seric total=220
mg/dl;
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitrați
– absenți;
rare leucocite
4. Nevoia
de a se
alimenta – dificultate
de a se
alimenta
prin
pierderea
temporară a
mirosului – pacienta să
fie hidratată
și alimentată
conform
vârstei – port discuții cu
pacienta dacă
anosmia este
intermitentă sau este
permanentă și aflu că
lipsa mirosului apare
din când în când și
nu durează perioade
lungi de timp
– monitorizez ingestia
de alimente și
lichide, a greutății – la indicația
medicului programez
și însoțesc p acienta
pentru a efectua o
electroencefalogramă
somn -veghe – pacienta
colaborează și
se alimentează
corect
– pacienta nu
prezintă semne
de malnutriție

57
– stimulez apetitul
pacientei prin
asigurarea
alimentației în
funcție de
preferințele ei
– ajut pacienta să se
hrănească cu
alimente ușor
digerabile cu un grad
crescut de vitamine și
minerale aranjate
frumos pe farfurie
pentru a o atrage să
le consume

Zilele III -IV
Nevoia
deficitară Diagnostic de
îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia
de a
comunica – comunicare
ineficientă la
nivel afectiv – pacienta să
folosească
mijloace de
comunicare
adecvate stării
sale
– pacienta să
fie echilibrată
psihic – asigur un mediu liniștit,
plăcut
– evaluez funcția cognitivă
a pacientei
– facilitez exprimarea
sentimentelor și modul în
care percepe această
atitudine
– sesizez percepția irealistă
a pacientei
– favorizez exprimarea
sentimentelor și a
lucrurilor care -o preocupă
– pacienta nu va fi
contr azisă
– pacienta este ajutată să -și
cunoască punctele forte și
valoarea sa
– colaborez cu medicii din
echipă și cu membrii
familiei pentru a rezolva
problema
– explic pacientei că
trebuie să colaboreze și să
comunice cu cadrele
medicale și cu cei din
jurul său – pacienta s -a
adaptat la
noua situație
– este calmă,
nu este
agresivă
– cunoaște
mijloacele
eficace de
comunicare
– pacienta
este orientată
în timp și
spațiu
– este
echilibrată
psihic
2. Nevoia
de a se
recrea – dificultate
de a se angaja
într-o – pacienta să -și
recapete stima
de sine – explorez ce activități îi
plac pacientei – pacienta nu
mai stă
izolată și

58
activitate
recreativă – pacienta să
fie echilibrată
din punct de
vedere psihic – analizez și stabilesc dacă
acestea sunt în
concordanță c u starea sa
psihică și fizică
– planific activități
recreative împreună cu
pacienta
– notez reacțiile și
manifestările pacientei cu
referire directă la:
starea de plictiseală și
tristețe participă la
activitățile
recreative
simțind o
stare de
confort fizic
și psihic

Ziua a V -a
Nevoia
deficitară Diagnostic
de îngrijire Obiective Intervenții autonome Intervenții
delegate Evaluare
1. Nevoia de
a acționa
conform
convingerilor –
incapacitate
de a
participa la
activitățile
grupului său
de
apartenență
religioasă
– frustrare în
fața
atitudinii
altora – pacienta să
acționeze
conform
propriilor
credințe și
valori
– pacienta să
fie
echilibrată
psihic – ajut pacienta să -și
exprime disc onfortul
spiritual
– îi citesc cărți religioase
și îi răspund cu calm la
întrebări
– facilitez întâlnirea
dintre preot și pacientă – pacienta este
echilibrată
psihic
2. Nevoia de
a învăța – deficit de
cunoaștere a
afecțiunii și
a evoluției
sale – acumularea
de noi
cunoștințe – identific obiceiurile și
deprinderile greșite ale
pacientei
– țin lecții: de formare a
deprinderilor igienice, de
alimentație rațională,
mod de viață echilibrat,
de administrare a
diferitelor tratamente
– efectuez demonstrații
practice
– încurajez și o ajut la
dobândirea noilor
deprinderi
– verific împreună cu
pacienta dacă și -a însușit
noile cunoștințe și
deprinderi – pacienta a
asimilat și
înțeles
informațiile
despre natura
afecțiunii sale

59
BIBLIOGRAFIE

Dr. Aurelian Anghelescu, ”Neurologie și Psihiatrie”
Corneliu Borundel ” Medicină Internă Pentru Cadre Medii”
Conf. Univ. Inst. Medicin ă din Bucure ști Gheorghe Mogo ș ”Compendiu de anatomie si
fiziologie a omului ”
Lucreția Titirică, ” Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunz ătoare nevoilor
fundamentale ”
Lucreția Titirică, ” Tehnici de îngrijir e”
Radu Carmaciu, ”Anatomia și fiziologia omului Compediu”

http://emedic.ro/ghid -de-diagnostic -si-tratament -in-epilepsia -adultului

Epilepsia

http://www.neurochirurgultau.ro/epilepsia -rezis tenta -la-tratamentul -medicamentos
http://www.aspe.ro/index.php/vns -vague -nerve -stimulation/
http://www.crdm.md/ images/ups/Pregatire_CT_crdm_md.pdf
https://www.imamed.ro/informatii/rmn/