ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CAROL DA VILA [617638]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DA VILA”
BUCURESTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
CALIFICARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR :
Prof. VLADESCU DANIELA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

SCOALA POSTLICEALA SANITARA CAROL DA VILA
BUCURESTI

CALIFICARE PROFESIONALA: ASISTENTI
MEDICALI GENERALIST I

FORMAT DE INV ATAMANT: ZI

PROIECT DE ABSOLVIRE

INGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITA VIRALA B

BUCURESTI
2020

CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………………………………………………… …6
CAPITOLUL 1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FICATULUI ……………………………… .. .7
1.1 Anatomia ficatului………………………………………………………………………… ..7
1.2 Funcțiile metabolice ale ficatului………………………………………………………… .11
CAPITOLUL 2. HEPATITE LE VIRALE ACUTE……… …………………………………. .…16
2.1 Definiție………………………………………………………………………………. …..16
2.2 Hepatită virală tip B ………………………………………………………………… … …16
2.2.1 Etiologie ……………………………………………………………………………… …17
2.2.2 Patogenie ………………………………………………………………………… ……… 17
2.2.3 Tabloul clinic……………………………………………………………… …………. …18
2.2.4 Forme clinice …………………………………………………………………………………………………. …..19
2.2.5 Complicații………………………………………………………………………… …….19
2.2.6 Diagnosticul hepatitei virale B…………………………………………………… ….….20
2.2.7 Exam ene de laborator……………………………………………………………… …….21
2.2.8 Diagnosticul diferențial…………………………………………………………… ….…21
2.2.9 Prognostic………………………………………………………………………… ……..22
2.2.10 Tratament………………………………………………………………………… …….22
2.2.11 Tratamentul medicamentos………………………………………………………… …..23
CAPITOLUL 3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNA VULUI
CU HEPATITĂ B…… …………………………………………………………………………..24
3.1 Rolul autonom………………………………………………………………………………2 5
3.1.1 Asigurarea condițiilor de spitalizare…… ………………………………………… ..……25
3.1.2 Rolul asistentei medicale în examenul clinic…………………………………… .…… ..25
3.1.3 Supravegherea pacientului………………………………………………………… ……25
3.1.4 Educația pacientului pentru sănătate ……………………………………………… …….26
3.1.5 Pregătire a fizică și psihică a pacientului……………………………………………… ..26
3.2 Rolul d elegate……………………………………………………………….. ……… .……..26
3.2.1 Examinările paraclinice…… ……………………………………… …………………….26
3.2.2 Administrarea medicamentelor……… ………………………………………………. …26
CAPITOLUL 4. PROCESUL DE NURSI NG IN 3 STUDII DE CAZ………………………. 28
4.1 Cazul nr. 1… ………………………………………………………………………………. .28
4.2 Cazul nr. 2 ………………………………………………………………………………… ..32
4.3 Cazul nr. 3……………… ………………………………………………………………… 36

CONCLUZII………………………………………………………………………………….. …41
BIBLIOGRAFIE… ………………………………………………………………………………43

6
ARGUMENT

Proiectul meu de absolvire se numeș te Ingrijirea pacientului cu hepatită virală B si este
rezultatul curiozitaț ii mele , în urma efectuării stagiului de practică î n cadrul spitalului de boli
infecțioase, unde am interacționat cu pacienți diagnosticaț i cu hepatita vir ală B.
Motivul alegerii acestei lucrări vine din dorința de documentare în legătură cu această
temă , care este unul foarte important atât in Româ nia câ t si la nivelul Uniunii Europene. Hepatita
virală are o incidență destul de mare datori tă nerespectării regulilor de igienă
Prin tema pe care mi -am ales -o doresc să scot in evidență câteva modalitaț i prin care
putem ajuta pacienț ii diagnosticaț i cu această boală, să înțeleagă importanța respectării
recomandărilor medicilor câ t si implicarea lor în procesul de recuperare.
. Pe lângă ajutorul pe care îl acordăm vindecă rii hepatitei virale, trebuie să le explicăm
necesitatea respectării unui regim igieno -dietetic strict pentru preîntâmpinarea recăderilor,
cronicizarea bolii care în timp poate duc e la ciroză hepatică .
Hepatita B este cauzată de virusul hepatitei B, fiind una dintre cele mai răspândite infecț ii
din lume. Boala se tran smite de la o persoana infectată la una sănătoasă prin intermediul sangelui
si al fluidelor corporale.
90% dintre pesrsoanele infectate cu virusul hepatitei B prezintă infecții acute. Majoritatea se
vindecă spontan fară probleme de sănătate legate de această infectie pe termen lung.
Aproximativ 10% din tre persoanele cu hepatită acută B evoluează catre infecție cronică . In lipsa
tratamentu lui, hepatita cron ică B poate evolua catre o boală gravă a ficatului.
La 40% dintre pacienții infectaț i cu hepatita B simtomele pot li psi pana la momentul cand
infecția devine cronică . In prima fază simtomele pot apă rea sub forma simtomelor unei gripe :
îngalbenirea ochilo r si a pielii (icter), oboseală , dure i abnominale, lipsa poftei de mâncare,
cefalee, greață, văr sături si dureri ale articulați ilor
Perioada î ntre expune rea hepatitei virale B si apariția primelor simptome variază intre 45 -180 de
zile, fiind urmată de faza infecț iei acute . Boala intra în faza de infecție cronică dacă virusul
rămâne î n organism mai mult de 6 l uni fară tratament.
La nivel mond ial, doua miliarde de oameni au avut deja o infecț ie cu hepatita B . Conform
estimarilor OMS, 400 mi lioane de oameni au o infecție cronică cu hepatita B.
In ciuda faptului că există un vaccin eficace î mpotriva hep atitei B, anual apar de la 10 până la 30
de milioane de noi îmbolnă viri. In stadiul avansat al bolii, he patita B poate conduce la ciroză si
cance r la ficat . Anu al se înregistrează aproximativ un million de dec ese din cauza hepatitei
virale B.

7
Capitolul 1 .

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI

1.1. Anatomia ficatului

Ficatul este cea mai mare glandă din organism. El este anexat tractusului digestiv
provenind dintr -un mugure al mucoasei duodenale numit diverticul hepatolitic.
Așezare – se află așezat în cavitetea abdominală, etajul supramezocol ic, în partea
superioară dreaptă imediat sub diafragmă , iar lobul său stâng se întinde până în epigastru. Locul
ocupat de ficat poartă numele de loja hepatică.

Figura numarul 1 – Poziția ficatului în partea superioară dreaptă a abdomenului si alimentarea
cu sâ nge a acestuia.
Configurație :
Are forma unui ovoid, așezat transversal în abdomen cu lungimea de aproximativ 28 cm
cu diametru anteroposterior de 18 cm și o înălțime de 8 cm. Gr eutatea sa este de circ a 1400 g și
are culoare roșie -cărămizie, datorită cantității mari de sânge pe care o conține.

8
Ficatu l conține 3 fe țe:
Fața superioară sau diafragmatica este conversă în sus și vine în raport cu diafragmul și
cu peretele anterior al abdomenului. De aceea i se mai spune și fa ța antero -superioară .
Pe această fa ță se observă 2 lobi, lobul drept și lobul st âng.
Fața inferioară sau viscerală este concav ă și se afl ă în raport cu: stomacul, duodenul,
colonul, nazocolonul transvers, rinichiul drept și glanda suprarenală dreapt ă.
La această fa ță se află trei șanțuri:
– șanțul antero -posterior drept care adăpostește în porțiunea sa anterioară vezica bil iară
iar în cea posterioară vena cavă inferioară.
– șanțul antero -posterior stâng care adăpostește în porțiunea sa anterioară un cordon
fibros, ligamentul rotund provenin d din obliterarea venei ombili care, iar în porțiunea posterioară
găzduiește ligamentul Arontius provenit din obliterarea canalului venos Arontius de la făt.
-șanțul transversal se întinde între cele două șanțuri antero -posterioare și coincide cu hilul
ficatului prin care intră și ies: artera hepatică, vena portă , limfatice le, nervii și canalele hepatice
care alcătuiesc împreună pediculul hepatic.
Cele trei șanțuri au aspectul literei „H” și împart faț a inferioară în 4 lobi. Pe laturile
șanțurilor antero -posterioare se afla lobul drept și lobul stâng , iar între ele în raport cu șanțul
transversal se afla lobul pătrat , dispus înaintea șanțului transversal și lobul posterior dispus
anterior acestui a.
Fața posterioară este în continuarea fe ței superioare și vine în raport cu peretele posterior
al cavității abdominale, la nivelul vertebrelor. Are poziția a proape verticală și pe ea se vede
lobul drept, lobul spiegel și lobul stâng.

Mijloacele de fixare :
Ținerea în poziție a ficatului este realizată de ligamente care nu sunt al tceva de cât pliuri
peritone ale. Aceste ligamente sunt:
– ligamentul falcoform, care este o formație peritoneală ce se întinde de la fa ța inferioară
a diaf ragmului la fa ța superioară a ficatului
Spre parte anterioară prezintă o margine care se întinde până la om bilic și depășește în
grosimea ei ligamentul rotund.
– ligamentul falcoform împarte faț a superioară a ficatului în lobul drept și lobul stâ ng.
Aceasta nu corespunde însă delimitării anatomicea celor 2 lobi așa cum era considerat mai
înainte.

9
– ligamentul coronar este un mijloc eficient de fixare al ficatului, se întinde de la fa ța
inferioară a diafragmului la fa ța posterioară a ficatului de o parte și de alta a ligamentului
falcoform.
Un alt mijloc de fixare este micul epiplon, care mai este și denumit ligamentul esofago –
duodeno -hepat.
Tot ca mijloace de fixare trebuie conside rate vena cavă inferioară, presa abdominală și
pendiculul hepatic.

Structura ficatului :
Împărțirea în lobi a ficatului nu mai este corespunzătoare în practica medicală. Această
segmentație are la bază o anumită distribuție a vaselor sangu ine, artera hepatică, vena portă și
căile biliare intrahepatice.
Ținând seama de acest criteriu se pot descrie:
– lobul drept este format dintr -un segment anterior și un segme nt posterior;
– lobul stâng are un segment lateral și un segment median;
Segmen tul lateral îi corespunde părții lobului stâng aflate la stânga ligamentului falciform
și a șanțului antero -posterior stâng de pe faț a inferioară. Segmentului median îi coresp unde restul
lobului stâng , lobul pătrat și lobul posterior. Fiecare segment primește print r-un pedicul o ramură
segmentară a arterei hepatice, o ramură segmentar ă a venei pote și un canal segmentar biliar.
Ficatul este învelit în cea mai mare parte de per itoneul visceral care formează ligamentul
falciform și ligamentul coronar rămânând neacoperită numai cele de s -au numit areanude.
Sub această temica se afla o membrană fibroasă de înveliș , capsule Glisson și apoi
substan ța proprie a ficatului sub parenchi mul hepatic.

Structura microscopică a ficatului :
Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil urmărind traiectul vaselor sanguine și formează
pereți lametari conjuctivi care împart împreună cu rețeaua vasculară masa de substanță proprie în
formațiuni numite lobuli hepatici.

Lobulul hepatic :
Lobulul hepatic reprezintă unitatea sixanatomic ă și funcțională a ficatului. Are f orma
unei piramide așezată pe baza cu suprafața ficatului și cu vârful spre interior în secțiunea
transversă l si are aspectul unui poligon cu 5 -6 laturi. În structura lobulului distingem: formațiuni
vasculare, celule hepatice, canalicule biliare și filete nervoase vegetative.

10
Vascularizația :

Ficatul primește sânge prin două vase sanguine: artera hepatică – ramură a trunchiului celize care
aduce sânge nutritiv și vena portă care aduce sânge funcțional provenind din intestin, stomac,
pancreas și splina.
Prin alăturarea a cel puțin 3 lobuli hepatici se formează la limita dintre ei spații
triunghiulare în secțiune, numite spații portal s au spații Kiernan care sunt pline cu țesut conjuctiv
și conțin o ramură a venei porte, o ramură a arterei hepatice, unul sau două canale biliare,
limfatice, și filete nervoase. De jur împrejurul spațiilor Kiernan se afla un strat celul ar numit
lama celular ă limitantă , celulele acestea au o mare capacitate de înmulțire.
Ramurile venei porte din spațiile Kiernan trimit ramificații care merg în lungul l obului de
la bază până la vârf. Aceasta se anastomozează și forme ază o rețea venoasă perilobulară care
limit ează lobulul de periferie. Ajunse în vârful acesteia venele parilobulare se unesc într -o venă
centrală, vena centrolobulară care coboară prin axa lobului de la vârf până la bază. De la rețeaua
nervoasă perilobulară pătrund ra diar până la vena centrolobular ă numeroase vase cu traiect
sinuos -capilare sinoide care formează o rețea intralobulara. În pereții acestei capilare se găsesc
niște celule speciale, celulele endoteliale sau Kup fer. Unele dintre ele se pot desface din capilare
căpătând însușiri fagocitare iar altele formează împreună rețeaua de reticulina din substanța
proprie țesutul ui Kupferian sau sistemul reticulo -histocitar al ficatului. Venele centrolobulare ale
diferitelor lobuli se unesc la baza lobulilor în vene sublobulare care formează în cele d in urma 3
vene hepatice: vene hepatice stânga, în care se colectează tot sângele din ficat și este dus în vena
cavă inferioară.
Ramurile arterei hepatice din spațiul Kiernan trimite asemenea ramificații în jurul
lobulilor formând artere care se anastomoze ază cu rețeaua venoasă perilobulară .
Datorită acestui fapt în ficat se gasesc cele două feluri de sânge nutritiv adus de artera
hepatică și funcți onal adus de vena portă care se amestecă în rețeaua vasculară între lobulară
astfel la nivelul celulelor hepatice ajung e un singur fel de sânge.
Sistemul vascular formează un fel de schelet al lobulului pe care celule le mari cu formă
poliedrică variază cu starea funcțională a citoplasmei care conține multe in cluziuni de glicogen.
În cadrul acestor cordoane între celulele hepatice și peretele capilar sanguin se afla un
spațiu de trecere numit spațiul Disse.
Cordoanele Remak sunt dispuse câte 2 -3 alăturate formand trabecule. Între cordoane se
formează prin simpla lor alăturare spații î nguste numite canalicule biliare. C analele biliare se
formează între cordoanele Remak și nu au pereți proprii, ele se anastomozează și formea ză în

11
interiorul lobului o împletitură vastă. Spre periferia lobului canaliculele biliare își constituie un
perete numit colangiola.
Colangiolele din lobulii învecinați se unesc între ele și formează la nivelul spaț iilor
Kiernan canale biliare perilobulare care se unesc între ele și dau naștere la două canale hepatice
drept și stâng corespunzătoare celor 2 lobi ai ficatului care părăsind organul la nivelul hilului se
unesc și formează canalul hepatic comun.
După un traiect de trei patru centrimetri canalul hepatic comun se unește cu canalul cistic
și alcătuiesc împreună canalul coledoc care se deschide în duoden împr eună cu canal ul Wirsung
la nivelul cavitatii mari. Canaliculele biliare și canalele biliare perilobulare formează căile biliare
intrahepatice, iar canalul hepatic comun și canalul coledoc alcătuiesc căile biliare extrahepatice.
Prin căile intra și extra he patice se scurge bilă care reprezintă secreția externă a ficatului.

Limfaticele :
Sunt două categorii de vase limfatice
– unele superf iciale la nivelul țesutului subperitoneal care ies prin hil
– altele profunde care formea ză traiectul veselor sanguine ieșind fie prin hil fie pe calea
venelor hepatice care merg spre vena cavă inferioară și ajung la ganglionii suprapancreatici și
ganglionii hiliari.

Inervația ficatului :
Ficatul primește filete nervoase simpatice de la plexul celiac și filete parasimpa tice de la
nervul vag stâng prin micul epiploon.

1.2. Funcțiile metabolice ale ficatului

Metabolismul glucidic
Glucidele sunt absorbite la nivelul tractusului digestiv sub formă de monozaharide în
special sub formă de glucoză. Tot sângele care vine de la intestin, stomac și pancreas se adună în
vena porta și prin intermediul ei ajunge la ficat. Acest sânge numit și sânge funcțional conține pe
lângă celelalte substanțe alimentare organice și minerale, glucoza ca rezultat al digestiei
glucidelor. Glucoza est e reținută în cea mai mare parte de celulele hepatice și numai o mică parte
trece direct mai departe de circulația generală prin venele hepatice. În celulele hepatice glucoza
este condensată și transformată în polizaharidul glicogen care este depus su b for mă de rezervă în
citoplasma lor.

12
Procesul de sinteză a glicogenului poartă numele de glicogenogeneza și se face sub
influienta hormonului pancreatic insulin a. Ficatul printr -un proces de desfacere a unei părți din
glicogenul de rezerv ă în glucoză trimite în mod cont inuu glucoza în organism la mușchi prin
venele hepatic e. Acest proces se petrece sub influ ența unui fermentat glicogenolitic din celula
hepatică a adrenalinei , a tiroxinei precum și a glucogonului și este cunoscut sub numele de
glicogenoloza cu rol de a menține constantă contitatea de glucoză în sânge.
Reglarea insulinei pancreatice ajunsă la nivelul celulelor hepatice produce condensarea
glucozei în glicogen , iar adren alina și tiroxina produc desfacerea glicogenului în glicogenaliza.

Metabolis mul lipidic :
Ficatul poate acumula o cantitate oarecare de grăsime c a rezervă. În starea de inerție a
organismului el mobilizează grăsimea de rezervă din stratul celular subcutanat pentru acoperirea
nevoilor corpului. Acizii grași ș i grăsimile neutre sub influienț a unor fermen ți sunt sintetizate în
fosfolipide (lecitine, cefalina, sfirigomielina) forme mai ușoare oxidabile și trecuți apoi în
circulație sanguină. La nivelul ficatului acizii grași sunt oxidați și produc energie, CO2 și H2O.
Tot în ficat se p roduce transformarea glucidelor în exces în grăsimi și invers. Această funcție a
ficatului poartă denumirea de funcție adipogenica sau lipogeneza.

Metabolismul proteic :
La nivelul ficatului protidele suferă diferite procese de sinteză și de degradare nec esare
compoziției plasmei și refacerii celulelor.
În metabolismul protidelor vom deosebi:
– funcția proteinoformatoare
– funcția de echilibru protidic
– funcția urogenă

Funcția proteinoformatoare :
În cadrul acestei funcții vom urmări formarea fibrinogenului și a protombinei.
Fibrinogenul este o substanță proteică de mare importanță în coagularea sângelui, se sintetizează
în ficat și este trecut în plasmă.
Protidele nu se depun în ficat sub formă de rezervă. Surplusul de protide este convertit în
grăsimi și glucide depozitați în această formă.

13
Funcția urogenă :
Aminoacizii care nu au fost folosiți de celulele corpului sunt aduși de sân ge la ficat. Aici
sunt degradaț i la nivelul celul elor hepatice cu formarea de a moniac (NH3) sau sunt folosiți
pentru sinteza glucidelor și lipidelor. În celulele hepatice NH3 se transformă în uree un produs
mai puțin toxic care se elimină la nivelul rinichilor și al piel ii. Această funcție care formează
ureea se numește funcție uropoietică. Ea are loc în prezența fermentului arginoza produs de ficat.
Nucleoprotidele suferă în ficat o serie de transformări de dezasimilație. Sub acțiunea unor
fermenți specifici produși de ficat ele sunt transformate în acid uric care este eliminat prin urina.
Metabolismul substanț elor minerale :
Ficatul realizează și metabolismul unor substanțe minerale cum sunt: fierul, cuprul, ionii
de NA+, K+, CL -.
Fierul – ficatul este organul cel mai bogat în fier, are funcție de depozitare a fierului. La
adulți se afla în cantitate de 3 gram e depozitat în celulele Kup fer sub formă de compuși
protidoferici și lipoidoferici.
Cuprul – este depozitat în ficat și provine din alimente are rol catalitic în sinteza
hemoglobinei.
Ionii de NA+, K+, CL – provin din alimentație. Ei se depozitează în ficat împreună cu apă
unde sunt mobilizați în organism la necesitățile acesteia.

Metabolismul apei :
Ficatul îndeplinește și funcția de depozit al apei. Din metabolismele intermediare în
special din oxidarea acizilor grași nesaturați, în ficat se formează circa 100 ml apa prin degradare
a 100 g grăsime neutră. Prin funcția de neutralizare a hormonulu i antidiuretic produs de hipofiă
ficatul joacă rol de reg lator al apei în întregul organism, dacă hormo nul crește în sânge apa este
reținută în corp.
În legătură strânsă cu metabolismul apei este și funcția de rezervor sanguin al ficatului.
Ficatul reprezintă un vast rezervor sanguin datorită vascularizației sa le bogate și particularităților
circulației intrahepatice.
În stare funcțională normală ficatul conține 800 -1200 ml sânge reglând astfel circulația
de întoarcere a sângelui la inimă și ferind în modul acesta inima de o creștere bruscă a cantității
de sâng e.
Mecanismul de reglare a venelor hepatice (sistem de baraj) este realiza t de mușchii
pereților acestora.

14
Metabolismul vitaminelor :
În ficat se depozitează vitaminele A, B, B2, D, K, PP. Ficatul este organul cel mai bogat
în vitamina A , ea se depozitea ză în celulele Kup fer având 2 surse:
– una d in alimente și alta din alimentație însă provenind din transformarea la nivelul
ficatului a diferiți ca roteni. În ficat vitamina A se afla sub formă de esteri, pentru a fi eliberată
organismului sub forma hidrolizată .
Vitamina B.1 provine în ficat prin absortia intestinală , la nivelul ficatului ea este
transformată prin fosforilare într -o substanță care are un rol d eosebit în procesul de glucoliză .
Vitamina B.2 se absoarbe din intestin sub forma fosforil ară iar la nivelul ficatului se
unește cu o proteină și dă naștere unor fermenți oxidanți.
Vitaminele D și K se afla depozita te în ficat provenind din absorția intestinală în prezența
bilei. Vitamina K este folosit ă de ficat pentru sinteza protorom binei.
Ficatul mai poate indeplinii urmatoarele functii:

Funcția hematopoetica :
Această funcție se referă în general la globulele roșii. În legătură cu această
funcție are loc în ficat 2 procese:
– unul de formare a globulelor roșii
– altul de distrugerea acestora.
Ficatul formează globule roșii numai la făt deci în perioada intrauterină. După naștere
această funcție încetează și este îndeplinită de celelalte organe hematopoetice (măduva osoasă,
hematogenul sistemul reticuloendotelial). Globulele roșii bă trâne ajung la ficat distruse iar fieru l
din hemoglobină este depozitat aici împreună cu fierul provenit din alimentație.
Ele sunt mobilizate la nevoie și trimis e în organele hematopoetice pentru formarea de noi
globule roșii.

Funcția antitoxică :
La niv elul intestinului se formează în procesul digestiei și substanțe toxice. Astfel ca
rezultat al acțiunii bacteriilor de putrefacție iau naștere indolul, fenolul, scatolul care sunt produși
toxici. Ficatul primind prin vena portă acești produși toxici îi neu tralizează și îi elimină. Sunt
neutralizați prin conjugare cu sulful , glicolul și eliminați prin urina sub formă de acid hipuric ,
acid indozil sulfuric.

15
Tot aici sunt inactivați și hormonii estrogeni și androge ni produși ai glandelor masculin e
precum și hormonul hipofizal antidiuretic vasopresiune care conjugându -se cu acidul gliconic și
cu sulful sunt eliminați prin urina.

Sinteza fermenților în ficat :
Ficatul este organul care produce cea mai m are parte din fermenții necesari organismului
și anume:
– arginoza și urează care intervine în func ția uroproteică a ficatului;
– tributiroza care intervine în procesul de oxidare a acizilor grași;
– fosfatozele și fosforiozele care au rol în fosforizarea grăsimilor și a glucidelor;
– histidoza care transforma histideina în histamina;
-colinesteroza care desface și neutralizează acetilencolina cu rol deosebit ca mediator
chimic nervos.
În ficat se mai sintetizează și fermenții transaminoza și carboxiloza.

Menținerea echilibrului acido -bazic :
Se realizează prin:
– secreția bilei care elimină valențe alcaline, face c a sângele care părăsește ficatul să aibă
o reacție acidă mai atenuată , aciditatea acestuia este crescută datorită acidului clorhidric produs
de stomac.
– transformarea acidului la ctic din sânge în glucoză și apoi în glicogen, formarea
amoniacului din aminoaciz i și prin eliberarea de potasiu se urmărește numărul de valențe alcaline
din plasmă.

Funcția termoregulatoare :
Ficatul participă și la reglarea temperaturii corpului.
Temperatura corpului variază oscilând între 36,4 și 37° C.
Când omul se afla în repaus ficatul prin acțiunea sa este cel mai important generator de căldură.

16
Capitolul 2 .

HEPATITE VIRALE ACUTE

2.1 Definiție

Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxica a ficatului care
constă in distrugerea celulelor hepatice.
Principala cauza a hepatitelor este reprezentată de infecția virală .
Hepatitel e virale acute sunt infecții pri mare ale ficatului s pecific umane, transmisibile cu
evoluție endemică, epidemic ă sau sporadică determinate de 7 viruși.
– virusul hepatitei A (VHA)
– virusul hepatitei B (VHB)
– virusul hepatitei C (VHC)
– virusul hepatitei D (VHD)
– virusul hepatitei E (VHE)
– virusul hepatitei F (VHF)
– virusul hepatitei G (VHG)

2.2 Hepatita virală tip B

La nivel mondial, două miliarde de oameni au avut deja o infecție cu hepatita B. Conform
estimărilor OMS, 400 milioane de oameni au o infecție cronică cu hepatita B.În ciuda faptului că
există un vaccin eficace împotriva hepatitei B, anual apar 10 până la 30 de milioane de noi
îmbolnăviri. În stadiul avansat al bolii, hepatita B poate conduce la ciroză ș i cancer la ficat.
Aproximativ un milion de oameni mor în fiecare an din cauza consecințelor hepatitei B. În mod
continuu este îmbunătățită terapia pentru pacienții cu infecție cronică .
Infecția cu hepatită B este infecția ficatului cu virusul hepat itei B (VHB). La 90% dintre
pacienț i organismul se vindecă prin forțe proprii după un parcurs acut al bolii. Nu de puține ori
pacienții respectivi nici măcar nu au observat infecția cu virusul hepatitei B. La mai puțin de
10% dintre pacienții infectați, s istemul imunitar al organismului nu este în măsură să lupte
eficient cu virusul. Dacă boala durează mai mult de șase luni, se vorbeș te de o hepati tă cronică
B.

17
La hepatita cronică B există forme evolutive la care se produce în organism numai un număr
redus de viruși (hepatită cronică B cu activitate replicativă redusă) sau altele la care se produc
foarte mulți viruși (hepatită cronică B cu a ctivitate replicativă înaltă).
Evoluția clinică a hepatitei cronice B este dependentă de cantitatea de viruși din org anism și
amploarea răspunsului imunitar al pacientului infectat. Anumite componente virale din sânge și
anticorpii pe care îi formează organismul uman împotriva acestor componente virale, precum și
alte valori de laborator pot oferii indicii cu privire la gradul de activitate al hepatitei.
Hepatita vrală B reprezintă 10 -50 % din totalitatea cazurilor de hepatită virală acută fiind
mai rară la copii.
Prin viremia lungă ea se încadrează între infecțiile virale persistente. Tabloul clinic este
polimorf cu modalități variate evolutive și cu prognostic rezervat datorită cronizarii și letalității.

2.2.1. Etiologie

Virusul hepatic B face parte din categoria hepatovirusurilor, are formă sferică și măsoară
42 mm.

Figura numarul 2 – Modelul virusului hepatitei B

In mod normal AgHB se menține în sânge 2 luni. Persistenta lui peste 3 luni de la debutul
bolii înseamnă fie cronicizarea bolii, fie trecerea la starea de purtător aparent sănătos. El se
înmulțește doar concomitent cu VHB , obține înveliș de A gBH3 și determină evoluția hepatitei
sub forma fulminantă .

18
2.2.2. Patogenie

Infecția se realizează preponderent parentrală dar și digestiv ă sau prin contr act sexual
“hepatită venerică”. În perioada HVB procesele imunologice au rol esențial.
În funcție de răspunsul imun infecția cu HVB poate evolua sub următoarele aspecte:
– starea de purtător sănătos la subiecții cu toleranta imunologică completă, adică
neproducerea de anticorpi;
– forma fulminantă de obicei letală cu producerea masivă precoce de ant iicorpi, complet
imune, necroza hepatică.
– boala cronică în deficitul imun care determină și manifestări extrahepatice: poliartrita,
exantem, unele glucorulonefrite subacute sau cronice.
Pacienții care se vindecă de HVB (90%) , prezintă următoarele etape patogenice:
– apariția AgHB3 în sânge la 7 -8 zile de la infecție
– citoliza hepatocitelor – creșterea TGP cu 2 săptămâni înaintea semnelor clinice
– apariția sindromului clinic cu febră, artralgii, exanteme urticariene
– apariția icterului
– convalescenta AgHB3 dispărut și creșterea TGP
Aproximativ 10 % din bonlavi nu se vindecă, infecția realizând mai multe aspecte:
– starea de purtător asimptomatic
– forma fulminantă sau subfulminantă
– hepatită cronică la subiecții incapabili să elimin e virusul din ficat
– trecerea cu sau fără hepatită cronică activa spre ciroza și cancer hepatic primar

2.2.3. Tablou l clinic

Incubația durează în medie 70 zile cu extreme 45 -200 zile, bonlavul fiind contagios în
acest interval.
Debutul insidios poate dura 2 -5 saptanani cu febră, tulburări digestive, moderate,
frecvente întâlnindu -se manifestăr i alergice.
Perioada de stern se manifestă prin icter cu instalare lentă, se menține ridicat 2 -3
săptămâni, gastro -duodenita, inflamația c ailor biliare, pancreatita catarală, conjuctivite,
pleurezie.
Între șase săptămâni și patru luni de la infecția cu virusul hepatitei B (perioada de
incubație), unii pacienți prezintă simptome asemănătoare gripei, dureri articulare și o stare
accentuată de oboseală. Numai o parte dintre pacienți prezintă simptomele tipice ale unei boli

19
grave a ficatului, cum ar fi icterul (colorarea în galben a pielii) cu scaun decolorat și urină
închisă la culoare, precum și dureri în zona superioară a abdomenul ui. Circa două treimi dintre
pacienți prezintă în faza acută a hepatitei B puține simptome sau chiar deloc.Simptomele de
boală ale hepatitei cronice B sunt de obicei chiar mai puțin evidente. Unii pacienți resimt o
oboseală accentuată sau dureri în partea superioară dreaptă a abdomenului, mulți pacienți însă nu
sesizează îmbolnăvirea.

2.2.4. Forme clinice :

– forma anicterică
– forma colestatică mai frecvent ă la adulții cu valori bilirubinice între 5 -15 md/dl cu
creșterea fosfatozei alcaline între 15 -30 U.I a globulinelor Alfa 2 și Beta;
– forme prelungite – sunt patru tipuri:
– hepatită virală prelungită simplă
– hepatită virală acută persistentă – 3 ani
– hepatită virală ondulantă cu scăderi multiple
– hepatită virală prelungită cu potențial de cronicizare
– forme grave – hepatită fulminantă survine în primele 2 săptămâni de boală la copii și
adulții tineri.

2.2.5. Complicații :

Pacienții care suferă de o hepatită cronică B prezintă un risc evident crescut să dezvolte
în următoarele decenii o ciroză hepatică. Riscul apariției unei ciroze hepatice depinde, printre
altele, de activitatea și de durata bolii.
Factorii care pot accelera în continuare dezvoltarea unei ciroze hepatice sunt afecțiuni hepatice
cronice adiacente, cum ar fi, spre exemplu, cele cauzate de alți viruși hepatici o altă infecție cu
virusul hepatitei C sau de substanțe nocive ale ficatului. Printre acestea se numără în primul rând
alcoolul.De o ciroză he patică se vorbește atunci când o mare parte a țesutului ficatului a fost
înlocuit de țesut conjunctiv. Prin aceasta se distruge structura normală a țesutului ficatului. Astfel
apar modificări ale irigării cu sânge care pot genera o hipertensiune în vena po rtă (vena dintre
intestin și ficat). Datorită afluxului de sânge se pot forma dilatații ale venelor (varice) la nivelul
esofagului și al stomacului. Dacă aceste vase de sânge se sparg, se pot produce sângerări
puternice în stomac și i ntestin. Pericolul sân gerărilor este cu atât mai mare cu cât capacitatea de
coagulare a sângelui este redusă datorită sintezei scăzute de proteine în ficat și a scăderii

20
numărului de trombocite. Printre altele, datorită hipertensiunii din vasele aferente ficatului se
poate ajun ge și la o acumulare de lichid în abdomen (ascita).În cazul unei ciroze hepatice, o parte
din substanțele toxice care ajung din tractul gastrointestinal în sânge nu mai pot fi eliminate de
ficat și ajung în circulația sistemică. Astfel ele pot provoca o st are de oboseală accentuată și o
scădere a capacității de concentrare (encefalopatie hepatică). Datorită producției scăzute de
proteine în ficatul afectat de ciroză, pe lângă tulburări ale coagulării sângelui se ajunge și la o
producție deficitară de substa nțe necesare pentru apărarea organismului.
Consecința este o rezistență scăzută la infecții.Prin afluxul lichidului biliar, în cazul unei
afecțiuni grave a ficatului, se produce o pigmentare galbenă a ochilor și a pielii (icter). Asociat
cu aceasta este ad esea un prurit (mâncărime). Simultan urina poate lua o culoare închisă.În stadii
evolutive avansate, pacienții cu hepatită cronică B prezintă un risc crescut de cancer hepatic
(carcinom hepatocelular). Un risc deosebit de mare îl au pacienții cu o încărcăt ură virală mare
(ADNVHB). La majoritatea pacienților, carcinomul hepatocelular se dezvoltă pe fondul unei
ciroze hepatice,dar și la pacienții cu hepatită cronică B fără o ciroză hepatică au fost descrise
cazuri de carcinom hepatocelular. Un risc crescut de carcinom al celulelor hepatice îl au și
pacienții cu hepatită cronică B cu activitate replicativă redusă (purtători de antigen HBs). De
aceea sunt necesare și la acești pacienți controale regulate ce includ ecografie și analiza sângelui.
În unele cazuri, hepatita cronică B poate avea o evoluție într -atât de gravă, încât este necesar un
transplant de ficat.

2.2.6. Diagnosticul hepatita virală B :

Diagnosticul clinic este sugerat de vârstă, de prezență în copilărie a unei hepatite virale,
de debutul alergi c sau reumatism, de f orma clinică și de datele epide miologice, efectuate în
ultimile 6 luni de injecții, transfuzii, tratament dentar, tatuaj, contact intim cu un bolnav de
hepatita virală B sau purtător de AgHB3.
Metode instrumentale :
– ecografia abdominala evidentiaza modificarile parenchimului hepatic, semnele
hipertensiunii portale
– ecografia Doppler permite masurarea diametrului vaselor din hilul splinei, apreciaza
viteza si volumul fluxului sangui n prin vena porta si li enală, prin artera hepati că
– endoscopia digestiva superioara reprezinta metoda de electie pentru evidentierea
semnelor de hipertensiune portala (varice esofagiene,gastrice )

21
– tomografia computerizata este utila pentru aprecierea dimensiunilor, structurii,formei
ficatului, evidentie rea formatiunilor de volum
– rezonanta magnetica nucleara este utilizata pentru diagnosticarea tumorilor,cirozei
hepatice, chi sturilor hepatice

2.2.7. Examene de laborator :

Diagnosticul de laborator include cercetarea parametrilor biologici care reflecta
sindroamele patofiziologice de baza : citolitic, colestatic,imuno -inflamator,dishormonozei.
Pentru a diagnostica corect infectia cu hepaita B, medicul poate recomanda urmato arele:
– analize de sange: baza diagnosticului pentru hepatita B constă în analiza diferitelor
tipuri de antigen HBs și anticorpiHBc. Dacă testul pentru antigenul HBs este pozitiv, urmează
alte analize care să ofere informații despre activitatea bolii. Acestea sunt pe de o parte testele
pentru antigenul HBe și anticorpii anti -HBe și, pe de altă parte, determinarea d irectă a cantității
de ADN viral în sânge (încărcătura virală).Activitatea bolii și reacția la nivelul țesutului
conjunctiv din ficat pot fi evaluate cu siguranță numai printr -o probă de țesut hepatic.
Procedurile non -invazive, cum ar fi, spre exemplu, ela stografia, permit o evaluare indirectă a
stadiului fibrozei. Deoarece la pacienții cu o hepatită cronică B riscul de cancer hepatic este
crescut, la intervale de o jumătate de an este necesară determinarea alfa -fetoproteinei (AFP) ca
marker al carcinomului celulelor hepatice, precum și controlul sonografic al ficatului.
– biopsia hepatica : Pentru a putea evalua cantitatea de fibre de țesut conjunctiv și
activitatea inflamatorie din ficat, se recomandă, ca înaintea începerii terapiei să se efectu eze o
biopsie hepatică. Biopsia hepatică presupune prevalarea sub anestezie locală a unei bucăți mici
de țesut și cercetarea histologică a acesteia la microscop. Pentru a putea evalua succesul terapiei,
este posibil ca la sfârșitul tratamentului să fie ne cesară o altă biopsie hepatică.Cu ajutorul
procedurilor non -invazive (parametrii de laborator, elastografia) se poate stabili în absența
biopsiei hepatice relativ sigur dacă pacientul suferă de o ciroză hepatică.

2.2.8. Diagnosticul diferențiat :

În perioada preicterica HVB poate fi confundat clinic cu gastrita acută, gastroduodenita,
toxiinfecțiile alimnetare, pancreatite, colecistita, apendicită, gripă și alte viroze respiratorii sau
boli eruptive: scarlatina, rubeola, monomeleoza infecțioasă, erupț ii urticariene, meningite virale.

22
În perioada icter ică se face cu icterul din monon ucleoza infecțioasă din infecția cu virus
citomegal cu virusul ECHO, cu icterul din rubeola congenitală leptospiroza, salmoneloza, febră
tifoidă, s epticemii, în icterul din hepatitele “Satelita” , infecția cailor biliare: colecestita ,
angicolite, abcese din hepatitele toxice, tetraclorura de carbon, etilism, indigestie de ciuperci,
icterele mecanice sau hemolitice.

2.2.9. Prognostic :

Prognosticul hepatitei virale acute: bune în general este mai rezervat când se însoțește de
fenomene nervoase, somnolența, neliniște, delir, când vărsăturile sunt persistente și icterul se
prelungește măsura ori recidivant și însoțit de puseuri febrile.

2.2.10. Tratament :

Tratamentul igieno -dietetic
Repau sul fizic și intelectual este obligatoriu. De la debutul bolii și până la dispariția icterului
repausul va fi la pat apoi în perioada de covalescență va fi relativ 10 -12 ore culcat timp de 2 -3
luni.
Bolnavul de hepatită odată considerat vindecat va putea să -și reia activitatea abia după 2 –
3 luni cu program de muncă redus.
Se recomandă să fie supravegheat timp de cel puțin 2 ani controlandu -i-se starea de
sănătate la intervale de 2 -3 luni.
Dieta va ține seama de faptul că la hepatită virală acute există o hi perfermentatie gastrica,
biliară și pancreatică deci să nu se ce re un efort digestiv prea mare.
Dieta este largă să asigure 2000 -3000 cal/zi cu câteva restricții. În faza digestivă acută nu
se forțează indigestia bolnavului consunând după plac și toleranța fructe lor cu excepția de
căpșuni, fragi, nuci verzi. Regimul va fi alcătuit și în raport cu perioada evolutivă a bolii.
În prima săptămână se vor da compot uri, sucuri de fructe, lichide zahar ate, supe de
legume cu făinoase, miere, dulceață, marmeladă, biscuiți, lapte, iaurt, brânză de vaci proaspătă,
pâine prăjită.
Din a doua săptămână se vor adăuga: ouă moi sau ochiuri în apă, unt proaspăt, carne
slabă (pui, vițel , vacă) sau pe ște slab pregă tit, rasol cu adaos de ulei și lămâie.
În a treia săptămână se trece către un regim alimentar complet rămânând excluse:
conservele, mezelurile, sosurile cu rântaș, grăsimile prăjite, condimentele nocive, alcoolul,
legume bogate în celuloză.

23
Timp de 6 lun i de la debutul hepatitei se contraindica grăsimile prăjite, sosurile,
conservele și alcoolul.

2.2.11. Tratamentul medicamentos :

Tratamentul medicamentos în formele prelungite , se indica tratament cu factori lipotropi
și vitamine, colagoge, hepatotrofe.
Grețurile și vărsături le se tratează cu Metoclopramid iar la nevoie cu Emetiral sau
Torecan.
Corticoterapia este indicată doar în formele severe prelungite .
Se administrează Prednison 1 mg/kg corp în doza unică la ora 9 sau la 10 dimineatza o
dată la 2 zile 7 -10 zile cu întrerupere bruscă.
Glucoză, vitaminele, aminoacizii, m edicația hepatodropa nu influiențează evoluția dar
este util mai ales în formele grave.
Se combate anemia și se controlează repetat analizele. La bolnavii cu anorexie și
vărsături se folosește glucoza în soluție hipertona eventual asociată în formele prelungite sau
severe cu arginina și sorbital 10 -20 ml/kg.c/zi, vitaminele din complexul B în doze mari,
vitamina C, vitamina E și K.1, K3 în sindromul hemoragic.
Tratamentul patogeni c urmărește ameliorarea funcțiilor ficatului ș i refacerea lui
morfofuncțională .
Vitamina C și complexul B sunt necesare și dau rezultate bune.
Medicamentele lipotrope și extractele hepatice bine purificate sunt utile în formele cu
evoluție prelungită sa u severă.
Corticoterapia va fi indicată în aceleași situații – forme severe sau prelungite având efecte
bune. Scade bilirubina , scurtează durata icterului, combate procesele inflamatorii intrahepatice ,
crește diureza și stimulează apetitul.
Se va avea g rijă că regimul să fie desodat și să aibă un adaos de clorura de potasiu.

24
CAPITOLUL 3.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
HEPATITA VIRALĂ B

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu devotament,
detin ând cunoștințe tehnice necesare și având un simț al responsabilității foarte dezvoltat.
Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta individul să -și mențină/recâștige
sănătatea, să -l asiste în ultimele sale clipe prin îndeplini rea sarcinilor pe care le -ar fi efectuat
singur dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare.
Rolurile asistentei medicale const ă în:
 rol de îngrijire;
 promovarea igienei spitalicești;
 organizarea și gestionarea îngrijirilor;
 pregătirea și perfe cționarea elevilor asisten ți medicali, asisten ților medicali debutan ți și
cadrele auxiliare;
 educarea sanitară a pacienților și persoanelor sănătoase, având ca scop promovarea sănătății,
prevenirea îmbolnăvirilor, ajutorul vindecării și recuperarii.

Rolul autonom al asistentei medicale :
– vizează compensarea parțială/ totală a lipsei sau diminuării autonomiei;
– protejarea, menținerea, restaurarea și promovarea sănătății sau autonomiei individului;
– stabilirea procesului de îngrijire;
– favorizarea integrarea și reintegrarea în familie și în societate;
– ușurarea suferinței și asistarea în ultimele momente de viață
Îndeplinirea rolului necesită deprinderi și capacități profesionale.

Rolul delegat al asistentei medicale :
– vizează abilitatea de a îndeplini sarcini și de a aplica îngrijiri medicale sub prescripție
medicală;
– supravegherea clinică a bolnavului și a efectelor terapeutice;
– participarea și colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire;
În absența medicului, aistenta medical ă poate aplica interven ții și îngrijiri av ând ca scop
menținerea st ării de luciditate a pacientului p ână la sosirea medicului.

25
3.1 Rolul autonom

3.1.1. Asigurarea condi țiilor de s pitalizare

Asistenta medicala trebuie s ă se asigure de confortul fizic și psihic al pacientului. Salonul
trebuie s ă fie luminos, curat, primitor, s ă aibă o tem peratur ă optimă și să fie mereu bine aerisit.
Pacienții cu hepatită virală B vor fi amplasați in saloane mici, liniștite, asigurându -le condiții
adecvate de odihna.

3.1.2. Rolul asistentei medicale în examenul clinic :

Partici pă la examenul clinic al pacientului cu hepatită virală B. Ea va realiza de la înce put
un cadru de în țelegere între medic și bolnav. Va pregăti psihic pacientul , lini știndu -l,
explicându -i cu amabilitate și fermitate în ce const ă examenul și importan ța lui. Îl ajut ă să se
dezbrace, cu mult ă grijă , pentru a nu provoca mi șcări inutile. Înaintea palpării va sf ătui pacientul
să urineze.
Asistenta medical ă îl va aduce în p oziția adecvat ă examin ării: decubit dorsal cu bra țele
întinse și relaxate de -a lungul cor pului, membrele inferioare îndoite din genunchi, cu
musculatura abdominal ă relaxat ă. Ea va sta în fa ța doctorului, de cealalt ă parte a patului și îl va
servi cu tot ce are nevoie. La terminarea examenului va ajuta bolnavul s ă se îmbrace și să se
așeze în poziția preferat ă (antalgic ă).

3.1.3. Supravegherea pacientului

Este cea mai im portant ă sarcin ă a asistentei. Asistenta medical ă trebuie s ă fie în
permanen ță lângă pacient pentru a putea observa culoarea sclerelor (icterul), pruritul, scaunele,
diureza, greutatea corporal ă, modificările comportamentului ( poziția pacientului în pat, ex presia
feței, starea psihic ă, pofta de mâncare, calitatea și cantitatea somnului) , funcțiile vitale și
vegetative (temperatura, puls, tensiunea arterială , res pirație) ale pacientului și să raporteze
medicului tot ce observ ă în cursul zilei la starea general ă și la evolu ția bolii acestuia.
Pacientul trebuie s ă adopte poziția de clinostatism pentru o irigare bun ă a ficatului în
primele 2 -3 săptămâni, p ână la reapariția apetitului și dispariția oboselii fizice (asteniei).

26
3.1.4. Educa ția pacientului pentru s ănătate

Trebuie s ă cuprindă educarea pacientului în conștientizarea im portan ței igienei cor porale,
educarea în privin ța im portan ței unui nou stil de via ță și a unui regim alimentar. Asistenta
medical ă ii explic ă pacientului că trebuie s ă evite leziunile de grataj și infectarea tegumentelor
prin tăierea unghiilor, fricțiuni cu alcool mentolat.

3.1.5. Preg ătirea fizic ă și psihic ă a pacientului

Presupune ca înainte de orice ac țiune la care urmeaz ă să fie supus, s ă i se prezinte
procedura de interven ție cu scopul de a -l ajuta s ă ducă la bun sf îrșit activ itatea.

3. 2. R olul delegat

3.2.1. Examinările paraclinice

Produsele biologice sunt examinate la laborator, iar rezultatele obținute au o mare
importanță în confirmarea diagnosticului clinic și aprecierea gravității evoluției, apariției
complicațiilor, eficacității tratamentului și confirmarea vindecării. Din acest punct de vedere
asitenta medical ă care lucrează la patul pacientului trebuie să aibă cunoștințe teoretice precise și
manualitate corespunzătoare.
La recoltarea probelor, asistenta medicală v a respecta strict toate măsurile de asepsie,
folosind un instrumentar steril, seringi și ace de unică folosință, sonde sterilizate, eprubete curate
cu dop sau capac steril. Orice prob ă va fi recoltat ă în cantitate suficientă. La fiecare eprubetă
asistenta medicală va face un bon care va conține: numele pacientului , numărul salonului și
patului, diagnosticul clinic, natura probei, analiza cerută și data recoltării. Toate probele se vor
transporta c ât mai rapid și cu mare grijă la laborator.

3.2.2. Administ rarea medicamentelor

Se va face doar la prescripția medicului. Asistenta medicală va respecta întocmai toate
medicamentele prescrise de medic . Ea va cunoaște medicamentele pe care le administrează după
inscripție, culoare, formă. Înainte de administrare, asistenta medicală va verifica calitatea fiecărui
medicament, aspectul, termenul de valabilitate și integritatea ambalajului.
Asistenta va respecta cu strictețe calea de administrare, dozajul prescris și va evita
incompatibilitatea între medicamente. Ea v a administra pacientului doze mici din orice

27
medicament, pe care acesta le va lua în prezența ei. Îl va informa pe pacient asupra efectului și
reacțiilor adverse ale medicamentelor pe care le are de luat.
La administrarea parenterală asistenta va lucra în condiții de strictă asepsie, folosind
materiale și instrumente de unică folosință sau sterilizate. Asistenta va tăia și va aspira în seringă
toate fiolele în fața bolnavului. Ea va semnala orice intoleranță și reacții adverse medicului.

Figura numărul 3 Modelul ficatului sănătos si cel afectat de hepatita virală B

28
CAPITOLUL 4 .

PROCESUL DE NUR SING IN 3 STUDII DE CAZ

4.1. Cazul nr. 1

I.CULEGERE DE DATE
1.Date generale despre pacient
Nume: O
Prenume: I
Data na șterii: 30.09.1996
Vârsta: 23 ani
Sex: feminin
Stare civil ă: căsătorită
Num ăr de copii: 1 copil
Religia: ortodox
Statutul socio -profesional: casnic ă
Mediu de locuit: rural
Situa ția familial ă: bună, locuie ște la cas ă împreun ă cu so țul (lucrează operator CFA), și fetița î n
vârstă de 1 an
Descrierea pacientei : ochi alba ștri, p ăr șaten, este sociabil ă, are spirit de grup, adaptabilitate ,
prompt ă, este calm ă și stăpână pe sine, are o rutin ă bine definit ă.
Prezentarea pacientei : spitaliz ări anterioare: 3
Antecedente hetero -colatera le: so țul ulcer gastric, feti ța sănătoasă
Situația administrativă din spital : nu plătește spitalizare, a adus adeverin ță de la sotul ei

2. Stil de viață
Obiceiuri:
 Alimentația :
– indecvat ă: friptur ă, ciorbe, piure de cartofi, salata de rosii
– nu consum ă: spanac, varza, carne de miel
– consum ă în mod frecvent suc de fructe
– nu consum ă băuturi alcoolice

29
– nu fumeaz ă
 Mod de petrecere a timpului liber:
– plimbare în aer liber cu so țul și fetița
 Exerciții fizice :
– nu obi șnuiesc

3.Antecedente patologice
 Eliminări:
– micțiuni fiziologice cu urină de culoare portocalie
– scaune decolorate
 Alergii:
– nu
 Operații/interven ții/anul:
– apendicectomie la 16 ani
– fractură de femur membrul drept inferior acum 3 ani

4. Istoric menstrual:
– primul ciclu menstrual la vârsta de 15 ani
– durata 7 zile
– menstrua ție normală

5.Istoric obstetrical:
– nașteri una
– avort 1, motiv nespecificat

6.Motivul internării/prezentării la medic, data :
– motivele internării: anemie, inapetență, greață, sindrom icteric
– data internării: 23.09.2019, ora 14:00, a venit cu salvarea.
– diagnostic la internare: hepatită virală B, confirmat pe data de 25.09.2019
Debut în urm ă cu 3 zile manifestat prin: cefalee, astenie, inapeten ță, senza ție de vom ă, urin ă
tulbure (portocalie) care păteaza lenjeria. Tegumente le și mucoase le icterice. Observ ând că starea
sa nu se amelioreaz ă se prezint ă la medicul de familie de unde este trimis ă cu Salvarea la Spitalul
de Boli Infecțioase, cu specifica ția pe biletul de trimitere suspect de hepatita virală B .
Diagnosticul se con firmă pe data de 25.09.2019. Pacienta sus ține c ă nimeni din familie sau din

30
cunoscu ți nu au avut recent și nu au hepatit ă.

7.Parametr i actuali ai starii de sanatate:
G = 56 kg, I = 1.68 cm, T = 36.5 C, diureza = tulbure, aspectul tegumentelor si mucoaselor =
icteric
Diagnotic medical = hepatită virală B
Investiga ții paraclinice , analize de laborator efectuate p ână în prezent :
– Examen de sânge: VSH, hemoleucograma, HT, HGP
– Examen sumar de urină
Plan de recuperare:
– dieta să asigure 2000 -3000 cal/zi, nu se forțează indigestia
– se recomandă consumul de fructe, legume fierte sau sub forma de sucuri
– după 2 -3 zile se adaugă branză de vaci proaspată, sarea este permisă de la început
– după 10 zile se include în alimentație carne slabă fiartă sau grătar de paăre sau vită
– contraindicat: căpșuni, fragi, nuci verzi, castraveți, conopidă, varză și vinete

II. Analiza și interpretarea datelor culese
 Identificarea principalelor nevoi fundamentale și ierarhizarea acestora:
1. Nevoia de a comunica
2. Nevoia de a bea și de a mânca
3. Nevoia de a dormi și de a se odihni
4. Nevoia de a fi curat, îngrijit și de a-și proteja tegumentele
5. Nevoia de a se recreea
6.Nevoia de a evita pericolele
 Diagnostic nursing:
1. Comunicare ineficientă la nivel senzorial și motor, intelectual și afectiv
2. Refuzul de a se alimenta și a se hidrata
3. Insomnie
4. Dezinteres față de măsurile de igienă
5. Neplacerea de a efectua activități recreative
6. Stres, anxietate

III. Planificarea îngrijirilor
Plan de îngrijire al pacientului cu hepatita virală B:

31
Nevoi
fundamental e Diagnostic
de nursing Obiective
Interven ții
autonome Interven ții
delegate Evaluare
1. Nevoia de a
comunica Comunicare
ineficientă
la nivel
senzorial și
motor,
intelectual și
afectiv Pacienta să
folosească
mijloacele de
comunicare
adecvate stării
sale de
sănătate -învăț pacienta
să folosească
mijloacele de
comunicare;
-să mențină
integritatea
simțurilor;
-să utilizeze
mijloace de
exprimare a
sentimentelor și
emoțiilor. Pacienta se
implica în
utilizarea
mijloacelor de
comunicare
2 Nevoia de a
bea si a manca Refuzul de a
se alimenta
și a se
hidrata
Determinarea
și motivarea
pacientei de a
se hrăni și de a
se hidrata -învăț pacienta
despre
importanța
alimentelor și a
lichidelor în
organism;
-întocmim
împreună un
plan de
alimentație. La indicația
medicului,
administrez ser
glucozat I.V Pacienta este
echilibrată
nutrițional.
3. Nevoia de a
dormi și de a
se odihni Insomnie Stabilirea unui
orar de somn
și de odihnă. Pacienta să
beneficieze de
somn
corespunzător
calitativ și
cantitativ. La indicația
medicului,
administrez
Diazepam
1cp/zi Pacienta
respe ctă orele
de somn.
4. Nevoia de a
fi curat,
îngrijit și de a-
și proteja Dezinteres
față de
măsurile de
igienă Pacienta să -și
păstreze
tegumentele și
mucoasele Învăț pacienta
să efectueze
zilnic igiena
corporală Pacienta
adoptă rutina
de îngrijire

32
tegumentele curate
5.Nevoia de a
se recreea Neplacerea
de a efectua
activități
recreative
Pacienta să -și
recapete
încrederea în
forțele proprii Încurajez
pacienta să
desfășoare
activități
recreative:
plimbare în aer
liber, citit,
activități de
grup La indicați a
medicului,
administrez
Vitamax 3cp/zi Pacienta
desfășoară
activități
recreative
6.Nevoia de a
evita
pericolele Stres,
anxietate Pacienta să fie
echilibrată
psihic Educarea
pacientei de a
evita situațiile
stresante prin
practicarea
exercițiilor de
relaxare La indicația
medicului,
administrez
Diazepam – la
nevoie Pacienta este
echilibrată
psihic,
utilizeaza
tehnici de
relaxare

4.2. Cazul nr.2

CULEGERE DE DATE
I.Date generale despre pacient
Nume: A
Prenume: R
Data nașterii: 24.09.2014
Vârsta: 6 ani
Sex: feminin
Stare civil ă: necasatorit ă
Religie: ortodox
Statutul socio -profesional: preșcolar
Domiciliul: Rural (Br ăila)
Situa ția familial ă: este bun ă, tata lucreaz ă la FNC Urleasca, mama este casnic ă, mai are un frate
în vârstă de 13 ani elev în clasa a VII -a.
Descrierea pacientei : păr șaten, ochii alba ștri, este comunicativ ă, o fire deschis ă și prezint ă un

33
limbaj corect. Este o persoană educată și îngri jită.
Prezentarea paciente i: spitaliz ări anterioare: nu a mai fost internat ă
.
Antecedente hetero -colaterale – tata – hipertensiune arterială
– mama – reumatism articular acut
– fratele – sănătos
Antecedente personale: nu a mai fost bolnav ă
Situa ția administrativ ă din spital: nu plătește spitalizarea, este însoțită de mama sa

2.Stil de viață :
Obiceiuri:
 Alimentația
– alimente preferate: ciorbe, friprur ă, prăjituri de cas ă
– alimente care îi displac: fasole, carne de miel
– băuturi preferate: ceai de plante, suc de fructe, compoturi
 Mod de petrecere a timpului liber :
– vizion ând desene animate, jucandu -mă cu păpuși
– exerci ții fizice : în cadrul orele de educa ție fizic ă la școală

3.Antecedente patologice :
 Eliminări
– mictiuni fiziologice cu urina de culoare portocalie
– scaune decolorate
 Alergii:
– Nu

4.Motivul internării/prezentării la medic, data:
Motivele intern ării: sindrom icteric, anemie, inapeten ță, grea ță
Data intern ării: 3.10.2019, ora 13 :00, nu a venit cu salvarea.
Diagnosticul de trimitere: s-a prezentat cu bilet de trimitere eliberat de medicul de familie , de la
Dispensarul din Comuna Movila Miresii, cu specificatia suspect de hepatită virală B .
Diagnostic de internare: hepatită virală B confirmat pe data de 5.10.2019
Debut – în urm ă cu 4 zile manifestate prin: cefalee, astenie, inapeten ță, senza ție de vom ă, urina
tulbure, galben -portocalie ce p ătează lenjeria, galben ă la față. Dup ă trei zile mama observ ând că

34
starea feti ței nu se amelioreaz ă se prezint ă la medic. La dispensarul din comuna i se d ă bilet de
trimitere c ătre Spitalul de Boli Infecțioase , cu specifica ția suspect ă de hepatită virală B .
Diagnosticul se confirm ă pe data de 05.10.2019 .

6.Parametrii actuali ai stării de sănătate:
G= 28kg, I= 1 m ,T= 37 C, Diureza= tulbure, Aspectul tegumentelor= icteric
Diagnotic medical= hepatită virală B
Investiga ții paraclinice/ analize de laborator efectuate p ână în prezent
– examen de s ânge: VHS, hemoleucograma, HT, TGP, tymol
– examen sumar la urina
Plan de recuperare:
– dieta s ă asigure 2000 -3000 cal/zi, nu se for țează indigestia.
– se recomand ă fructele, legume fierte sub forma de sucuri sau compoturi.
-după 2-3 zile se adaug ă brânză de vaci proaspat ă, iar dupa 10 zile se include carnea slab ă fiartă
sau grătar de pas ăre sau vit ă.
-contraindicat: c ăpșuni, fragi, castrave ți, conopid ă, varz ă și vinete.

II.Analiza și interpretarea datelor culese
 Identificarea principalelor nevoi fundamentale și ierarhizarea acestora :
1. Nevoia de a bea și de a mânca;
2. Nevoia de a se mi șca și de a -și menține o bună postură;
3.Nevoia de a respira și de a avea o bun ă circula ție;
4. Nevoia de a învăta cum s ă-și păstreze s ănătatea ;
5. Nevoia de adormi și de a se odihni ;
6. Nevoia de a se îmbrăca și de a se dezbr ăca;
 Diagnostic de Nurssing
1. Dificultatea de a m ânca cauzat ă de gre țuri
2. Reducerea m obilității fizice, tulbur ări de echilibru
3. Dificultate in a respira
4. Dificultate în învățara m ăsurilor preventive și curative
5. Anxietate, team ă, nelini ște
6. Dificultate in a se îmbraca și dezbr ăca

35
III.P lanificarea îngrijirilor
Plan de îngrijire al pacientului cu hepatita virală B :

Nevoi
fundamental e Diagnostic de
nursing Obiective
Interven ții
autonome Interven ții
delegate Evaluare
1.Nevoia de a
bea și de a
mânca Dificultatea
de a m ânca
cauzat ă de
grețuri Pacienta s ă se
alimenteze
corect Observarea
modului de
alimentare a
pacientei,
regimul dietetic
să asigure
2000/3000
cal/zi, se
recomand ă
consumul de
fructe și legume La indica ția
medicului ,
administ rez
medicamente
I.V . Pacienta se
alimenteaz ă
corect
2. Nevoia de a
se misca și de
a men ține o
bună postur ă Reducerea
mobilit ății
fizice,
tulbur ări de
echilibru Pacienta s ă-și
mentin ă o bun ă
poziție și să se
deplaseze f ără
dificultate Măsurarea
funcțiilor vitale
regulat e,
comunicarea cu
pacienta Pacienta
practic ă
exerci ții
fizice u șoare
3. Nevoia de a
respira și de a
avea o bun ă
circula ție Dificultate în
a respira Pacienta s ă
aibe căile
respiratorii
perm eabile și o
bună respira ție -învăț pacienta
să tușească
-umezesc aerul
din salon
La indicatiile
medicului,
aspir
secre țiile
bronșice și
administrez
terapia
adecvat ă Pacienta are o
respira ție
normal ă
4. Nevoia de a
invata cum s ă-
și păstreze
sănătatea Dificultate în
învătarea
măsurilor
preventive și
curative Familiarizarea
pacientei cu
simptome și
evolu ția bolii Pacienta s ă
acumuleze noi
cuno științe, să
dobândeasc ă
atitudini, Pacienta
reacționeaz ă
pozitiv în
ceea ce
prive ște boala

36
obiceiuri și
deprinderi noi și evolu ția
acesteia
5.Nevoia de a
dormi și de a
se odihni Anxietate,
team ă,
nelini ște Pacienta s ă
beneficieze de
somn
corespunz ător
calitativ și
cantitativ Învăț pacienta
tehnici de
relaxare și
modalit ăți de a
favoriza somnul La indicațiile
mediucului ,
administre z
picaturi
Esyon Pacienta
respect ă un
orar de somn
și de odihn ă
6.Nevoia de a
se imbr ăca și
de a se
dezbr ăca Dificultate în
a se îmbrăca
și de a se
dezbr ăca Pacienta s ă se
poată îmbrăca
și dezbr ăca
singur ă Explic to ți pașii
pe care trebuie
să-i urmeze
atunci c ând se
îmbrac ă și se
dezbrac ă Pacienta nu
necesit ă
ajutor în a se
îmbrăca sau
de a se
dezbrăca

4.3. Cazul nr.3

I.CULEGERE DE DATE
1. Date generale despre pacient
Nume: F
Prenume: I
Data nașterii: 01.01.2001
Vârsta:19 ani
Sex: Masculin
Stare civilă: necasatorit
Religie: catolic
Statutul socio -profesional: elev
Domiciliul: urban (București)
Situatia familială: este bună, tata lucrează la S.C. PROMEX S.A., mama lucrează la Braiconf,
mai are o sora în vârstă de 10 ani, elevă în clasa a IV-a
Descrierea pacientului: ochi c ăprui, p ăr șaten, este sociabil, are spirit de grup, adaptabilitate,
prompt , este calm și stăpân pe sine.
Prezentarea pacientului: spitaliz ări anterioare: nu a mai fost internat
Antecedente hetero -colaterale – fără importanță

37
Situa ția administrativ ă din spital: nu plate ște spitalizarea

2.Stil de viață:
Obiceiuri:
 Alimentația
– îi plac dulciurile
– îi displac gr ăsimile
– nu fumează
– consum ă alcool ocazional
– băuturile preferate – răcoritoarele
 Mod de a petrece timpul liber:
– Plimb ări în aer liber împreun ă cu prietena și prietenii
 Exercitii fizice – Da
– Somnul fara medicamente

3.Antecedente patologice:
 Eliminari
– micțiuni fiziologice cu urina de culoare portocalie
– scaune decolorate
 Alergii:
– nu este alergic la nici un medicament
 Antecedente personale:
– fractura antebratul drept.

4.Motivul internării/prezentării la medic, data
Motivele internarii: sindrom icteric, inapeten ță, grea ță
Data intern ării: 24.02.2020, nu a venit cu salvarea.
Diagnostic de internare: hepatită virală B, confirmat pe 26.02.2020
Debut – în urm ă cu 4 zile manifestate prin: cefalee, astenie, inapeten ță, senza ție de vom ă, urina
tulbure, tegumente și mucoase icterice.
Se prezint ă la medicul de familie de unde este trimis la Spitalul de Boli Infecțioase cu bilet de
trimitere cu specificatia suspect de hepatită virală B . Diagnosticul se confirm ă pe data de
26.02.2020. Pacientul sus ține c ă nimeni din familie sau prieteni nu au avut r ecent și nu au
hepatită .

38
5. Parametrii actuali ai stării de sănătate
G=72kg, I=1. 70M, T = 37 C, Diureza=tulbure, Aspectul tegumentelor și mucoaselor=icteric e
Diagnostic medical : hepatită virală B
Investiga ții paraclinice/ analize de laborator efectuate p ână în prezent:
– examen de sânge: VHS, hemoleucograma, HT, TGP
– examen sumar la urin ă
Plan de recuperare:
– dieta să asigure 2000 -3000 cal/zi, nu se for țează indigestia
– se recomand ă fructe, legume, br ânză de vaci proaspat ă, iar la 10 zile se include carne slab ă
fiartă, grătar de pasă re sau vit ă.
– contraindicat: c ăpșuni, fragi, castrave ți, conopid ă, varz ă și vinete.

II. Analiza și interpretarea datelor culese
 Identificarea principalelor nevoi fundamentale și ierarhizarea acestora
1. Nevoia de a bea și de a mânca
2. Nevoia de a elimina
3. Nevoia de a -și menține tempertura corpului în limitele normale
4. Nevoia de a fi preocupat în vederea realiz ării.
 Diagnostic Nursing:
1. Dificultate de a bea și de a mânca cauzat ă de gre țuri și vărsături.
2. Dificultate de eliminare cauzat ă de reten ția urinar ă și constipație .
3. Dificultate a de a men ține temperatura corpului în limitele normale cauzat ă de febr ă –
38,5
4. Tulbur ări de g ândire, conflict profesional

III. Planificarea îngrijirilor
Plan de îngrijire al pacientulu i cu hepatita virală B

Nevoi
fundamental e Diagnostic de
nursing Obiective
Interven ții
autonome Interven ții
delegate Evaluare
1. Nevoia de
a bea și de a
manca
Dificultate de
a bea și de a
mânca
cauzat ă de Pacientul s ă
aibe o stare de
bine, f ără
grețuri și Asigurarea
aportului de
vitamine și
săruri minerale La indica ția
medicului ,
administrez
Vitamina C Pacientul nu
mai prezint ă
grețuri și
vărsături.

39
grețuri și
vărsături vărsături rugând pacientul
să consume 2
fructe/zi 3cap/zi,
Vitamina B1 si
B6 I.M.
Emetiral -1/tb/zi
2. Nevoia de
a elimina
Dificultate de
eliminare
cauzat ă de
reten ția
urinar ă și
constipa ție Pacientul
trebuie s ă aibă
micțiuni
spontane.
Pacientul s ă
aibe tranzit în
limitele
fiziologice
normale. Învaț pacientul
exerci ții de
întarire a
musculaturii
perineale, a
mușchilor
planșeului
pelvin. Rog
pacientul s ă facă
câteva exerci ții
fizice pentru
reglarea
tranzitului
intestinal La indicatia
medicului,
administrez
supozitor
Durcolax Pacientul
prezint ă
semne de
îmbunătățire
în ceea ce
prive ște
reten ția
urinar ă și
constipa ția
3. Nevoia de
a-și menține
tempertura
corpului în
limitele
normale. Dificultate de
a-și menține
temperatura
corpului în
limitele
normale
cauzat ă de
febră – 38,5
Pacientul s ă
aibe o stare de
bine fizic și
psihi c Aplic comprese
reci pentru
scăderea
temperaturii La indica ția
mediucului ,
administrez
Perfalgan Pacientul nu
mai prezint ă
febră
4. Nevoia de
a fi
preocupat în
vederea
realiz ării. Tulbur ări de
gândire,
confict
profesional Pacientul s ă-și
recapete
interesul fa ță
de sine și de
alții. Orientez
pacientul spre
acele activit ăți
corespunz ătoare
capacit ății sale
care îi permit s ă
se realizeze. Pacientul nu
mai prezint ă
conflictul
personal, iar
în ceea ce
prive ște
tulbur ările

40
de gândire
prezint ă
semne de
îmbun ătățire

41
CONCLUZII

Prin această lucrare am vrut să evidențiez responsabilitățile ce îmi revin mie ca viitoare
asistentă medicală, în cazul îngrijirilor celor 3 pacienți cu diagnostic medical de hepatită virală B
pe care i -am luat în studiu.
Orice hepatită reprezintă o urgență medicală, pacientul necesitând internare și asistență
medicală de specialitate.
Asistenta medicală are un rol foarte important în monitorizarea clinică a acestor pacienți: puls,
temperatură , tensiune arterial acestea trebuie măsurate, notate și interpretate zilnic urmând a fi
raportate medicului.
În urma analizării celor trei cazuri studiate și a altor cazuri întâlnite în decursul efectuării
stagiului de practic ă, am constatat că hepatita virală B este o afecțiune destul de frecventă, de o
gravitatea moderată, dar care poate duce la complicații grave dacă nu se intervine prompt și nu se
respectă cu strictețe regimul igieno -dietetic și medicamentos.
În cazul pacienților internați în spital, cadrul medical are un rol foarte important în bun a
evoluție a bolii prin crearea unor condiții igienice și de mediu corespunzătoare, prin asigurarea
unui regim dietetic în conformitate cu pacientul, având în vedere că, în cazul tratamentului
hepatitei virale B o foarte mare importanță o are igiena riguroasă, corectă, hidratare a
organismului.
Acest lucru este posibil printr -o colaborare foarte strânsă între asistentă, pacient și familia
acestuia pentru a se putea realiza un plan de îngrijire ca re să aibă în vedere toate nevoile
pacientului și să se poată interveni prompt în vederea satisfacerii acestor nevoi. Pentru a putea
favoriza o evoluție bună a bolii pe lângă tratamentul medicamentos , asistenta alături de echipa de
îngrijire , trebuie să re zerve mai mult timp discuțiilor cu pacienții și rețeaua lui de susținere.
Consider că introducerea metodei de îngrijire în Nursing a pacientului precum și a
dosarului de Nursing în practică curentă trebuie făcută numai după o pregătire corespunzătoare a
tuturor asistentelor. În activitatea de îngrijire a pacientului asistenta medicală generalistă trebuie
să se bazeze și pe ajutorul concret al familiei care poate influența pozitiv moralul pacientului
grăbindu -i vindecarea. O atenție deosebită trebuie să o a cordăm și educației pentru sănătate a
pacientului atât în timpul internării acestora cât și după externare , atât la nivel de familie, cât și
prin vizite regulate la medicul de familie .

42
Acestor pacienți le -am acordat îngrijiri autonome și delegate pe toată perioada spitalizării
în concordanță cu nevoile noi alterate. Am participat la tratamentul impus de această afecțiune,
reușind să -mi însușesc în bună parte conduita și terapeutica corespunzătoare.
Am folosit ca materiale de documentare Foaia de Observați e clinică a pacienților amintiți, cărți
de specialitate și Nursing. La încep ut am cules datele de la pacienți (prin interviu), de la
aparținătorii acestora , echipa de îngrijire , din Foia de observație. Am identificat si ierarhizat
principalele nevoi fundam entale ale subiecților, ținând cont de importanța lor pentru pacienți.
Am stabilit diagnosticul de Nursing pentru nevoile afectate precum și obiectivele, intervențiile
autonome și delegate pentru fiecare obiectiv de comun acord cu pacienții . În această per ioadă am
observat și îngrijirile pe care le -au acordat membri ai echipei de îngrijire din cadrul secție i:
medici, asistente, infirmiere și alți profesioniști.
Îmi doresc ca această lucrare să fie doar începutul unei cercetări mai ample în ceea ce
privește Îngrijirea pacientului cu hepatita viral ă B, deoarece îmi doresc să descopăr cât mai
multe soluții pentru ajuta pe oamenii care sunt nevoiți să treacă prin lupta cu acest diagnostic.

43
BIBLIOGRAFIE

1) V oiculescu Marin Gheorghe, Boli infecțioase II ", Ed. Medicală, București 1990;
2) Bocarnea Constantin, Boli infecțioase și epidemiologie", Ed. Medicală, București, 1999;
3) Borundel Corneliu, Manual de medicină internă pentru cadre medii", Ed. All, București
1998;
4) Breviar de explorări funcțio nale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului, ediția a II a,
1994;
5) Ciurea Paulina, Ciurea T., Hepatologie clinică” – editura Medicală Universitară, Craiova
2000;
6) Ciurea T., “Hepatite cronice virale”, Editura Universitară Craiova 2003;
7) Grigorescu M., P ascu O., Tratat de gastro -enterologie clinica” vol.2 editura Tehnică
1997;
8) Grigorescu D., Boli interne” vol.2 – editura Națională 1998;
9) Ioniță Ana, Oproiu A., “Hepatita cronică în medicină internă, sub redacția Gherasim L.”,
Editura Medicală 1999, pag. 765 -831;
10) Titiricǎ Lucreția, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali", Ed. Viața
medicală româneascǎ, București, 1997;
11) Titircǎ Lucreția, Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Didactică și Pedagogică, București
1990;
12) Titircǎ Lucreția, Manu al de îngrijiri speciale acordate de asistenții medicali, Ed. Viața
Medicală Românească, București, 2006.
13) Prof. Dr. Zeuzem Ștefan, Hepatita B. Riscuri, prevenție și tratament, ELPA, 2007