Școala Postliceală F.E.G. Filiala Cluj -Napoca Asistent medical de balneofiziokinetoterapie și recuperare PROIECT DE ABSOLVIRE Coordonatori… [606272]

Ministerul Educației Naționale

Fundația Ecologică Green

Școala Postliceală F.E.G. Filiala Cluj -Napoca

Asistent medical de balneofiziokinetoterapie și recuperare

PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonatori științifici:

Absolvent: [anonimizat]. A NCA GAVRIȘ
DODAN
ANDREI –
IONUȚ

Balneofiziokinetoterapeut

ANDREA CROITOR

2020

Ministerul Educației Naționale

Fundația Ecologică Green

Școala Postliceală F.E.G. Filiala Cluj -Napoca

Asistent medical de balneofiziokinetoterapie și recuperare

PROIECT DE DIPLOMĂ

TRATAMENTE DE RECUPERARE ÎN
PERIARTRITA SCAPULOHUMERALĂ

Coordonatori științifici

Absolvent: [anonimizat]. ANCA GAVRIȘ

Bfkt. ANDREA CROITOR

2020
DODAN ANDREI
IONUȚ

3

CUPRINS

A. PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 5
1.Importanța și actu alitatea temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
2. Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
II. ANATOMIA UMĂRULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
1. Sistemul osos ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 6
2. Mușchii articul ației umărului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
3.Centurile musculare ale umărului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
III. STUDIUL CLINIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
1. Tabloul cli nic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 16
2. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 18
3. Simptomatologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 19
4.Criterii pentru susținerea diagnosticului : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……21
5. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
6. Evoluția bolii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
7. Prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 25
IV. TRATAMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 25
2. Electroterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
3.Masajul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 28
4. Kinetoterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 30
Examenul CFM ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 30
B. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 37
1. Ipoteze de lcru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 37
2. Locul și pe rioada desfășurării studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 37
3.Materiale și metode le lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
4. Cazuri studiate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 39
• Cazul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
• Cazul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 44
• Cazul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 47
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 51
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 52

4

“One important key to success is self -confidence. An important
key to self -confidence is preparation.”

„O cheie importantă a succesului este încrederea în sine. O cheie importantă pentru
încrederea în sine este pregătirea. ”
-Arthur Ashe

5

A. PARTE A GENERALĂ

I. INTRODUCERE

1.Importanța și actualitatea temei

În anul 1874, Duplay descrie pentru prima data periartrita scapulo humeral ă. Acesta punea
toate suferin țele um ărului pe seama bursitei subcromio -deltoidi ene. Aprofundarea subiectului
fiind apoi completată de către Codman și Seze.
Periartrita sacpulo -humerală ( PSH ) reprezintă o afecține dureroasă, completată de limitarea unor
mișcări fără să fie lezate la nivelul glenohumeralei. În acest caz leziunile se produc în cea de a
doua articulație a umărului alcătuită din acromiom superi or și deltoid , planul mușchilor rotatori ai
umărului fiind parcurs de tendonul lungului biceps de o bursă subcromio -deltoidiană.
Prezente sunt leziunile tendinoase, degenerative (referitor la lungul biceps și supraspinos)
evidențiate prin calcificări, nec roze care pot rezulta rupturi parțiale și în mică măsura la rupturi
totale. Se remarcă modificări de vecinătate expuse sub forma unei inflamații (inflamația bursei
subcromio -deltoidian e) împreună cu modificările osoase (chiste osoase, osteoporoză).
Capsuli ta retractilă este o leziune particulară corespunătoare umărului blocat făcând -o ast fel să
iasă din tiparul periartritelor propriu -zise.
Manifestările clinice se datorează unor anumiți factori : decompensarea funcțională efectuată prin
surmenaj și tulburăr i de statică scapulară ; traumatisme sau microtraumatisme și nu în ultimul rând
imobilizarea după traumatism.
Importanța fiziokinetoterapiei în astfel de cazuri este foarte mare, deoarece ajută la
prevenirea accidentărilor dar și la îmbunătățirea proceselor de recuperare și la o revenire cât mai
rapidă la activitatea cotidiană.

6
2. Motivarea alegerii temei

Alegerea acestei teme are la bază practica executată pe parcursul școlii postliceale, timp în
care am încercat să acumulez informații despre tehnicile și metodele de recuperare a periartritei
scapulo -humerale. Acest subiect mi -a atras atenția în mod specia l deoarece modul de tratare a
acestuia este unul complex cuprinzând o gamă largă de proceduri.
Observând pacienții pe parcursul stagiului de practică, am realizat o diversitate atât legată de
cauzele acestei afecțiuni , cât și simptome, acest lucru a reuși t să îmi stârnească curiozitatea, ceea
ce a condus alegerea acestei teme.

II. ANATOMIA UMĂRULUI

1. Sistemul osos

Scheletut membrului superior este format din scheletul membrului superior liber împreună
cu scheletul centurii scapulare. Centura scapulară are rolul de a îmbina membrul superior cu
toracele, aceasta fiind formată la rândul ei din omoplat și claviculă.
Umăr ul constituie un ansamblu funcțional anatomic ce realizează o funcție dublă :
Admite stabilitate în momentul în care membrul superior necesită forță ;
Admite mobilitate de o mare amplitudine a brațului, unde se adaugă mobilitatea cotului și
cea a încheieturi i mâinii (deplasarea mâinii în jurul corpului)
De cele mai multe ori prin termenul de umăr se face referire la articulația ca îmbină scapula cu
humerusul. Omoplatul fiind legat de cutia toracică cu ajutorul claviculei. Din acest motiv rezultă
două noi articulații suplimentare:
Articula ția sternoclaviculară (între claviculă și stern) ;
Articulația acromioclaviculară (între claviculă și scapulă) ;
Ca și rezultat, umărul deține trei articulații, cu diferite planuri de culisare. Astfel se pot evidenția
două r egiuni cu diferite funcții:

Ansamblul scapulohumeral;
Ansamblul scapulotoracic;

7
Sternul

Se evidențiază ca fiind un os plat, nepereche și median; localizat în partea anterioara a
toracelui . Este constituit din manubriu, corp și apendice xifoid.
Prin suprafețele sale articulare specifice capetelor mediale ale claviculelor, manubriul predispune
de puncte puternice, fixe de sprijin în folosul centurii scapulare.

Fig. 1.1 – Sternul ; vedere anterioară
(Sursa : https://vdocuments.site/coastestern -vertebre.html )

Humerusul

Humerusul sau “osul brațului” este un os lung și pereche ce alcătuiește scheletul brațului.
Acesta are ca și componente o diafiză și două epifize (proximală și distală).

Diafiza

Reprezintă partea mijlocie a humerusului poziționată în extremitatea proximală și extremitatea
distală, d ispune de o formă cilindrică în partea superioară, iar la bază având formă
triunghiulară .Aceasta prezintă trei fețe (antero -laterală, antero -medială și cea posterioară) și trei
margini (medială, laterală și anterioră).

8

Epifiza proximală

Prezintă capul humerusului (se articulează cu, cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului.
Colul anatomic desparte capul humerusului de cele două tuberozități.

Epifiza distală

Este numită și condil humeral, conține două suprafețe articulate: prima este trohleea humerusului
care se articulează cu ulna , iar cea de a doua se numește condilul humerusului care se articulează
cu radiusul.

Fig. 1.2-Humerusul
(Sursa: https://musculoskeletalkey.com )

Scapula

Este caracterizată ca fiind un os lat, cu formă triunghiulară, localizat în partea superioară a
toracelui . Osul ia parte la formarea umărului și la delimitarea axilei prin aplicarea acestuia pe
torace.

9
Scapula ca și elemente componente esențiale conține : spina scapulei ce se detașează de pe
suprafața dorsală, pe care o distribuie în două fose , infra – și supraspinoasă. Aceasta se continuă cu
acroniomul , care se articulează cu , clavicula.

Fig. 1.3 -Scapula
(Sursa : http://www.miculprint.eu )

Clavicula

Constituie un os lung, în forma literei S italic, culcat, cu un vârf situat medial și un vârf
situat lateral . Este localizat în partea antero -superioară a toraceleui, orientarea sa este transversală
fiind inclus în tre manubriul sternului și acromion.
Clavicula cuprinde :
• Două extremități : sternală și acromială
• Două margini : anterioară și posterioară
• Două fețe : superioră și inferioară

10

Fig. 1.4 -Clavicula ; vederea superioară și vederea inferioră
(Sursa : https://www.salabucuresti.ro )

Articulațiile centurii scapulare

Articulația sterno -claviculară unește extremitatea sternală (medială) a claviculei cu sternul și
primul cartilaj costal. Între fețele articulare se regăsește discul articular sternoclavicular
fibrocartilaginos. Capsula articulară are ca și rol unirea suprafețelor articulare, este susținută de
patru ligamente : ligamentue sternoclaviculare anterior și posterior, ligamentul interclavicular și
ligamentul costoclavicular. Centrul mecanic de susținere al mișcării în această articulație este
ligamentul costoclavicular având punctul de inserție pe claviculă fix și de rezistență a centurii
scapulare.

Articulația acromio -claviculară unește capătul lateral al claviculei cu acromionul.
Această articulație este alcătuită dintr -o fațetă articulară concavă din partea acromionului și
dintr -o fațetă articulară convexă din partea clavi culei.
Constituie o artrodie, se regăsește în grupul articulațiilor plane. Alunecarea este mișcarea
principală care se produce la nivelul acetei articulații , scapula urmând astfel mișcările claviculei
în articulația sternoclaviculară.

11
Pentru menținerea ra porturilor anatomice corecte, această articulție prezintă o capsulă fortificată
de ligamentul acromio -clavicular situat pe partea superioră a claviculei. Stratul intern al capsulei
este sinovial, iar cel extern este fibros. Discul fibro -cartilaginos este situat între cele două suprafețe
articulare, având rolul de a facilita alunecarea în această articulație a suprafețelor articulare.

Articulția coraco -claviculară este realizată din două ligamente : conoid și trapezoid.
Ligamentul conoid este atașat de vârful său la procesul coracoid de pe scapulă, medial la
ligamentul trapezului, prin baza sa extinsă până la tuberculul conoid de pe suprafața interioară a
claviculei.
Ligamentul trapezoid reprezintă o lamă fibroasă, prin extremitatea sa, acesta se insere ază pe fatț
superioară a procesului coracoid .
Aceste ligamente coraco -claviculare au rolul de a face suportată greutatea membrului superior în
mai mare măsură de claviculă și în mai mică măsură de acromion, plus limitarea mișcării dintre
claviculă și scapu lă.

Articulația scapulo -humerală

Aceasta unește capul humeral împreună cu cavitatea glenoidală a scapulei, este o articulaț ie de tip
sferoidal.
Articulația scapulo -humerală este caracterizată ca fiind cea mai mobilă și cea mai complexă
articulație a umărului.
Se remarcă capul humeral care este protejat de un cartilaj hialin care se răspândește până la buza
medială a cotului anatomic. Cavitatea glenoidă se află pe partea scapulei, aceasta fiind limitată de
o sprânceană osoasă glenoidală. În mijlocul cavității se regăsește un tubercul glenoidal.
La extremitatea cavității glenoidale s-a realizat un cadru format dintr -un fibrocartilaj, pentru
realizarea unei bune potriviri între suprafețele articulare, care nu diminueză variația și
amplitudinea mișcărilor. Cadrul glenoidal se prezintă ca și un cordon fibrocartilaginos, având o
formă prismatică triunghiulară.

12

Fig. 1.4 Articulația scapulo -humerală
(Sursa : https://kinetoiasi.ro )

Păstrarea contactului dintre suprafețelor articulare este realizată de: capsulă, mușchii periarticulari
și o serie de ligamente.

Capsula articulației este compusă din două straturi : unul intern (sinovial) împreună cu cel extern
(fibros). Stratul extern al capsulei se introduce printr -o extremitate pe partea periferică a cavității
glenoide, iar prin cea opusă, pe colul humeral.
Capsula articulară este mai destinsă și mai puți n durabilă, astfel permite producerea unor mișcări
mai ample, dar în același timp poat educe la apariția luxațiilor.

Ligamentele gleno -humerale sunt fasciculele fibroase care accentuează capsula. Acestea se
îmbină cu un capat pe cadrul glenoidal, iar cu c el de al doilea pe colul anatomic al humerusului.
Au rol de a delimita mișcările de extensie, rotație și abducție.

Ligamentul coraco -humeral este localizat în partea anterioară a articulației. Se dispune pe baza
și marginea externă a procesului coracoid cu un capăt, celălalt capăt fiind anexat pe tuberculul
mare al humerusului.
Sinoviala cătușește capsula articulară. Aceasta emite spre exterior două prelungiri constant care
parcurg orificiile capsule:
• Bursa scapulo -humerală
• Bursa bicipală

13

2. Mușchii articulației umărului

Realizea ză masa musculară care reliefează umărului și învelește articulația scapulo –
humerală. Mușchii sunt dispuși sub forma unei piramide, având baza la torace, iar vârful este
orientat spre humerus. În componența acesteia intră următorii mușchi : deltoidul, supraspinosul,
infraspinosul, rotundul mare, rotundul mic și subscapularul.

Fig. 1.5 -Musculatura articulației umărului
(Sursa : https://yoga -shop.ro )

Mușchiul deltoid

Căptușește articulația scapulo -humerală, având o formă triunghiulară. Se remarcă ca fiind
cel mai superficial și corpolent din clasa mușchilor umărului.
Inserția superioară se realizează conform celor trei porțiuni ale sale :
• Pe baza inferioară a marginii posterioare a spinei scapulei ;
• Pe extremitatea laterala a acromionului;
• Pe treimea laterala a extremității superioare a claviculei;
Fixarea deltoidului pe humerus se realizează dedesubt de cea a pectoralului mare, factor
important în locomoția capetelor osoase rezultate din urma unei fracturi la nivelul diafizei
humerale . Porțiunea inferioară a os ului se va deplasa în partea superioară tras de mușchiul deltoid.

14
Extremitatea anterioară a mușchiului realizează cu ajutorul pectora lului mare spațiul deltopectoral,
pe când extremitatea posterioară intersectează mușchii infraspinoși, rotundul mare, rotu ndul mic
și tricepsul.
Apexul se agață de tuberozitatea deltoidiană, astfel baza replichează liniei de inserție a trapezului.
Inervația este executată de către nervul auxiliar.

Mușchiul supraspinos

Are proveniența în fosa supraspinoasă a scapului, fascia cu caratacter de aponefroză
realizează căptușează mușchiul. Fibrele musculare sunt orientate anterior și lateral străbătând
articulția scapulo -humerală aglomerându -se într -un tendon ce se introduce pe fața de inserție
superioară de pe tuberculul mare al humerusului.
Mușchiul este învăluit de trapez acoperind fosa supraspinoasă împreună cu capsula articulației
umărului.
Inervația este executată de către nervul suprascapular.

Mușchiul infraspino s

Are proveniența în fosa infraspinoasă printre fibrele tendinoase, inclusiv pe fascia
infraspinoasă. Fibrele musculare parcurg posterior articulația umărului prin intermediul unui
tendon, inserându -se pe fața de fața medială a tuberculului mare al humerusului.
Mușchiul este înfășurat de trapez îpreună cu deltoidul și piele. Acesta răspunde marelui și micului
rotund, acoperând fosa infrasipnoasă împreună cu articulația scapulo -humerală.
Inervația este executată la nivelul nervulu i suprascapular.

Rotundul mic

Este localizat periferic de mușchiul infraspinos. Își are originea pe fața posterioară a
scapulei, în proxomitatea extremității laterale a acesteia și pe fața profundă a fasciei infraspinoase.
Se aderă capsulei articulației scapulo -humerale, orientându -se în urma acesteia.
Acest mușchi este căptușit de m ușchiul deltoid, iar la rândul său acesta căptușește capătul lung al
tricepsului.
Inervația este executată la nivelul nervului micului rotund.

15
Rotundul mare

Parcurge distanța de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al
humerusului, având fibre inserate și pe suprafața fasciei infraspinoase. Tendonul acestui mușchi
este localizat în urma tendonului mușchiului latissim, de care este separat prin intermediul unei
burse sinoviale.
Extremitățile mușchiului îndeplinesc următoarele raport uri anatomice :
Extremitatea superioară se desprinde de rotundul mic prin intermediul unui spațiu
piramidal cu baza orientată spre humerus, divizându -se în două fragmente de capătul lung
al humerusului;
Extremitatea inferioară împreună cu extremitatea omonimă a mușchiului latissim
realizează extremitatea posterioară a axilei ;
Inervația este executată de către nervul toracodorsal aflat în plexul brachial.

Mușchiul subscapular

Are proveniența în fosa subscapulară, fibrele parcurgând lateral un tendon strâns legat de
capsula articulației scapulo -humerale , fiind inclus pe tuberculul mic al humerusului. Ajută la
formarea peretelui posteror al axilei prin decroșarea sa parțială de torace.
Raporturile evide nțiate de tendon alături de corpul muscular :
Anterior este suprapus de biceps și coracobrahial, unde se situează divizat prin intermediul
unei burse ;
Posterior împreună cu, capsula articulației fiind divizată de bursa subscapulară;
Inervația este exercitată de către nervul subscapular

3.Centurile musculare ale umărului

Articulația scapulo -humerală formează cu ajutorul mușschilor diverse centuri care se
conservă prin tonicitatea lor. Acestea sunt următoarele :
a)centura ascendentă , constituită din latissim, pectoralul mare, mușchiul trapez, fragmentul
inferior al mușchiului trapezoid și nu în ultimul rând pectoralul mic. Se amplifică în momentul în
care corpul este ridicat de brațe
b)centura descendentă , constituită din mușchii : romboid, trapez, ridicătorul scapulei împreună cu
fragmentul superior al dințatului anterior. Are rol în susținerea scapulei.

16
c)centura orizontală , constituită din pectoralul mare, fragmentul medial al trapezului romboid
alături de dințatul anterior. Ea reliz ează mișcările de înainte -înapoi a scapulei.

Fig. 1.6 – Mușchii scapulari, vedere frontală
(Sursa : https://www.pinterest.ru )

III. STUDIUL CLINIC

1. Tabloul clinic

Artrozele se evidențiază prin degradarea cartilajului articular, creșterea stratului calcificat
al cartilajului la nivelul suprafeței articulare plus apariția osteofitelor, care reprezintă excrescențe
osoase.
Această formă de reumatism afectează de cele mai multe ori zonele suprasolicitate din
punct de vedere mecanic (genunchii, articulațiile coxofemurale, coloana vertebrală, umerii).
Periartrita scapulohumerală sau (PSH) este una din cele mai des intâlnite afecțini ale umărului.
Este un sindrom clin ic caracterizat prin dureri ale umărului precum și limitare a amplitudinii de
mișcare, cauzate de afectarea structurilor periarticulare: tendoane, capsulă, ligamente, mușchi,
burse sinoviale. Din acest motiv, periartrita scapulohumerală este încadrată în r eumatismul
abarticular.
Afectarea articulară propriu -zisă se limitează mai ales la articulațiile acromioclaviculară și
sternoclaviculară , articulația scapulohumerală neajungând, de obicei, prin ea însăși să determine

17
disfuncționalități. În PSH, examenul r adiografic evidențiează un aspect normal al articulației
scapulohumerale.
Formele clinice ale periartritei scapulohumerale au fost izolate și descrise ca cinci entități care
facilitează orientarea diagnostică și terapeutică :
Umărul dureros simplu – este c unoscut ca si periartrita dureroasă simplă, neanchilozantă,
reprezintă rezultatul leziunilor degenerative de multe ori calcificate, ale tendoanelor
mușcilor rotatori mai ales în cazul supraspinosului și a bicepsului. Aceasta apare în cazul
suprasolicitării profesionale (șoferi), sportive (luptători) și nu in ultimul rând traumatică
(luxații, zdrobiri). Fenomele degenerative apar precoce în cazul persoanelor care suferă de
diabet. Reprezintă cea mai frecventă formă clinică , pacientul suferă dureri moderate în
zona umărului, mai ales cu efectuarea unor mișcări (cănd se îmbracă), a unor mobilizări
pasive din cadrul examenului medical sau atunci când solicită membrul superior respectiv
prin utilizarea unor greutăți; durerile pot stânjenii pacientul și în timpul somnului, deoarece
se pot intensifica în anumite poziții. Examenul obiectiv evidențiază o scădere a mobilității
articulare până la 10 grade, datorită apariției a durerii (prag de recepție variabil) care poate
fi depășită, mobilitatea fiind astfel cvasinor mală. Suferința tendonului supraspinosului se
remarcă prin abducția umărului cu cotul flectat, care rezultă durere vie la 45 de grade,
însoțită de senzația subiectivă a trecerii peste un prag, dacă mișcarea este continuă prin
susținere pasivă. Punctul suba cromial -în abducție și punctul bicipital -în supinație sau
antepulsie sunt dureroase la compresie, accentuând suferința durerilor palpate.
Umărul dureros acut – mai este cunoscut sub numele de periartrită scapulohumerală
acută. Se remarcă de cele mai multe ori ca atare, într -un mod sever, cu o durere atroce si
impotență totală a mebrului superior; in alte cazuri această formă clinică semnifică evoluția
unui stadiu de umăr dureros simlu. Substratul său anatomopatologic este constituit fie de o
bursită a cută subacromiodeltoidiană fie de o tendinită acută în jurul unei calcifieri
tendinoase. Durerile resimțite sunt violente , aproape de insuportabil ; acestea se
exacerbează în tipmul nopții , împidicând astfel persoana afectată sa doramă , sau în cazul
oricărei tentative de mobilizare a umărului. Durerea iradiază către zona cervicală sau către
fosa supraclaviculară , dar cel mai adesea pe marginea radială a membrului superior
direcționată către mână. Bursita acută duce la apariția tumefierii în zona antero -externă a
umărului, aceasta fiind caldă și dureroasă la palpare, manevra de puncție articulară
ușurează durerea prin extragerea lichidului articular. Umărul dureros acut are nevoie de un
diagnostic diferențial cu artrtita septică în cadrul unor septicemii s au în cazul infiltrațiilor
articulare cu hidrocortizon fără o asepsie riguroasă , artrita reumatoidă sau a spodilartritei
anchilopoetice. În acest caz orice mișcare este aprope imposibilă , datorete fiind durerile si

18
contracturile musculare. Abducția repre zintă cea mai limitată dar si cea mai dureroasă
mișcare, aceasta nu poate depășii de cele mai multe ori 30 -40 de grade. Această mișcare
combinată cu retropulsia și cu rotația internă sau externă este mai greu de executat(
pacientul sau bolnavul în acest ca z nu poate duce mâna la ceafă sau în zona lombară).
Umărul mixt – este asocierea dintre un um ăr dureros de origine tendinoas ă, tenosino -vitică
sau bursitic ă și o limitare a mobilit ății um ărului prin contractura antal -gică la rotatori,
flexori și abductorii umărului. Limitarea mi șcării in um ărul mixt nu se datoreaz ă numai
durerii, ca în formele precedente, ci și unei redori reale structurale, care nu dispare nici sub
anestezie totală. Evolu ția în um ărul mixt poate s ă se fac ă fie spre um ărul dureros,
cu persisten ța durerii, dar recuperarea mobilit ății, fie spre um ărul blocat ca o form ă
evolutiv ă agravat ă.
Umărul blocat – se remarcă prin dureri moderate în zona umărului însoțite de exacerbări
pe timpul nopții , în acest caz acesta se poate diagnostica î n prima etapă ca și umăr dureros
simplu, dar a cărui evoluție de ce le mai multe ori lentă dezvoltă o limitare în trepte a
mișcărilor. În timp durearea dispare în totalitate , dar mobilitatea articulației este complet
abolită, realizâdu -se astfel un aspect de umăr blocat care duce la îndificultarea efectuării
unor anumite mișcări cotidiene. În acest tip particular de periartrită scapulohumerală,
substratul anatimic îl reprezintă leziunile inflamatoare ale capsulei glenohumerale. Prin
executarea examenului o biectiv se poate constata faptul că majoritatea mișcărilor
articulației sunt reduse ( atât cele active cât și cele pasive ), În concluzie nu este vorba de
o limitare a mișcărilor prin intermediul durerii, ci prin leziuni ale capsulei , ce limitează
adesea abducția și rotația externă ( reprezintă un blocaj mecanic datorat unui obstacol
material).
Umărul pseudoparalitic – apare datorită rupturii întinse, traumatică sau spontană a
tendoanelor mușchilor rotatori. În termeni mai simplii , aceasta reprezintă o im potență
funcțională a brațului , fiind imposibilă mișcarea de ridicare active la vertical, în
concomitență cu păstrarea mișcărilor pasive. Aceasta poate persista inclusiv după ce
durearea intensă a diminuat sponatn sau în urma unui tratamnet analgezic sau
antiinflamator. În cele din urmă, nu este vorba depsre o limitare a mișcărilor, ci de o
compromitere a mobilității active.

2. Etiopatogenie

Cauzele periartritei scapulo -humerale sunt în strânsă concordanță cu următorii vectori :

19
➢ Inflamația țesuturilor articulțiilor umărului

Inflamația tendonului reprezintă consecința rănirii osului, mușchiului sau a tendonului din jur.
Apare în deosebi la persoanele care practică un set de activități cu mișcări repetitive (sportivi,
șoferi)
Aceasta poate duce la apariția tendinitelor, care se pot împărții în două clase :
a) Cronică , datorată bolilor degenerative
b) Acută , în urma efectuării unei mișcări de ridicare a mâinii deasupra capului

➢ Leziuni exercitate de suprasolicitarea umărului

Tulbur ările uzuale ale mușchilor ce se ocupă cu, coordonarea m ișcării brațului și a umărului sunt
cunoscute sub forma de rupturi frecvente împreună cu tendinita mansetei rotatorului.
Leziunile aflate la extremitatea țesutului ce înconjuară cavitatea umărului se pot dezvolta din
trauma acută (lovitură directă pe umăr, ridicarea violenta a brațului, căzături pe brațul întins).

➢ Leziuni asimptomatice degenerative

Tendoanele parcurg în timp leziuni degenerative, fapt ce favorizează apariția calcifierilor si
ruperea unor fibre. Aceste leziuni se pot evidenția ca fiind asimptomatice, însoțite de episoade
inflamatorii, apreciate de surmenajul articular sau de unele traumatisme.

➢ Expunerea îndelungită la frig

Circulția slabă realizează înțepenirea mușchilor și tendoanelor, acestea pot rezulta în dureri
severe. Vremea rece aprofundează durerea pre -instaltă în zona umărului.

Alte cauze pot fi și sedentarismul împreună cu, cicatrizările post -operatorii .

3. Simptomatologia

În general, există două tipuri de disconfort : durere și rigiditate în mișcări intensitatea și durata lor
variază în funcție de stadiul și amploarea bolii:

20

Formă simplă

Durerea slabă , se resimte în momentul în care se întinde brațul într-o parte. Rotația în jurul axei
sale are loc cu rezistență. Durerea trece de obicei neobservată timp de o lună și dispare de la sine,
sub rezerva unei stări de odihnă suficient ă. În ciuda simptomelor ușoare ale periartritei scapulo –
humerale , tratamentul este important tocmai în debutul patologiei.

Stadiul acut

Aceasta reprezintă fie evoluția primei etape , fie o stare bruscă.
Durerile devin intense fiind resimțite la nivelul antebrațului și a gâtului, mișcările mâinilor sunt
limitate de dureri înțepătoare .
Această durere înțepătoare este mai proeminentă pe timp de noapte ducând la incapacitatea de a
dormii din cauza agoniei, ceea ce rezultă la suferință psihologică și fizică. Conștiința pacientului
are ca scop găsirea unei poziții confortabile a mâinii, există o buclă asupra problemei. Se observă
temperatura subfebrilă.
La examinarea vizuală a umărului poate detecta o ușoară umflare.

Stadiul cronic

De regulă, acest stadiu se datorează lipsei unui tratament adecvat.
Sindromul devine mai puțin vident . Durerea se caracterizează ca fiind înțepătoare .
Mișcările a mple și incomode duc la trosnirea în umăr. Episodul poate continua luni de zile sau
chiar și ani. Adesea, dispar e treptat chiar și fără ajutor calificat, iar pacientul uită de experiență.
Acestea sunt simptomele periartritei humeroscapulare. Tratamentul și diagnosticul trebuie să fie
la timp, cel puțin în această etapă, altfel începe următoarea etapă, după care este aproape imposibil
să recâștigi sănătatea.

Stadiul de anchilozare

Această formă poate apărea atât independent, cât și ca epilog al unei boli progresive.
Durerile se resimt ca fiind cu intesnsitate s căzută și înțepătoare .

21
Există un astfel de fenomen ca sindromul de umăr congelat. Acest lucru este datorat de limitarea
mișcărilor.
Rigiditatea se extinde la întreaga mână de lucru, la mișcarea mâinilor și degetelor.
La atingere, umărul devine greu, ca în cazul în care mușchii sunt în formă bună.

4.Criterii pentru susținerea diagnosticului :

a) Examenul clinic

1) În umărul dureros simplu la examenul obiectiv apreciem mobilitatea activă și pasivă a
articulației umărului împreună cu punctele dureroase.
Executând noi înșine, sau punând pe pacient să efectueze mișcări de abducție, rotație internă și
externă, constatăm că aceste mișcări sunt posibile chiar dacă ele sunt efectuate cu o oarecare
reținere din partea acestuia , datorită durerilor. Practic punem pacientul să efectueze o abducție a
brațului și a antebrațului flectat în unghi drept, să ducă mâna la ceafă și la spate.
Uneori mișcarea de abducție se face inițial cu ușurință, dar când nu ajunge la un unghi de 45ș
bolnavul se oprește din cauza durerii; susținând membrul superior, mișcarea poate fi continuă, este
un semn al resortului ce traduce existența unei leziuni a tendonului, asupraspinosului, care
producând o proeminență, întâmpină dificultăți întrecerea prin defileul interacromiotuberozitar.
La palpare deosebim mai multe puncte dureroase, în funcție de formațiunea anatomică
predominantă lezată. Astfel, la bolnavii care au un semn al resortului întimpul abducției găsim și
un punct subacromial (zona antero -externă),foarte sensibil la inserția supraspinosului pe marea
tuberozitate humerală.
La alți bolnavi distingem o zonă dureroasă pe fața anterioară a umărului, corespunz ătoare
tendonului bicepsului; dure rea se intensifică prin rotația externă forțată în mâini, brațul atărnând
pe lângă corp ; în aceste leziuni ale tendonului mișcările bicepsului sunt limitate nu numai rotația
externă ci și abducția.
2) La examenul obiectiv în umărul acut se constată o creș tere atemperaturii locale la nivelul
umărului, uneori cu o ușoară tumefacție sub forma unei bombări pe fața antero -externă a
umărului.Orice mișcare activă este practic imposibilă, datorită durerii și contracturii musculare; se
constată o oarecare mobilitat e pasivă, dar de foarte mică amplitudine,astfel încăt articulația
scapulo -humerală pare bogată. Mișcarea cea mai dureroasă și în același timp cea mai limitată este
abducția care nu depășește adesea 30ș -40ș. Abducția combinată cu retropulsia și rotația externă
sau internă este și mai greu de realizat (bolnavul nu poate duce mâna la ceafă sau în regiunea
lombară).

22
3) La examenul obiectiv în umărul blocat se constată că toate mișcărilearticulației sunt reduse, atât
cele active cât și cele pasive; n u este vorba deci de o limitare a mișcărilor prin durere, ci prin
leziuni ale scapulei,care limitează în special abducția și rotația externă (este un blocaj mecanic
care nu este datorat unei contracturi musculare, ci unui obstacol material ).
4) La umărul p seudoparalitic (umărul mixt) se constată clinic o impotență a brațului ; ridicarea
activă a brațului este imposibilă, în contrast cu pastrarea mișcărilor pasive.

b) Examenul radiologic

Diagnosticul periartritei scapulo -humerale este un diagnostic clinic,exa menul radiologic neavând
un raport esențial din acest punct devedere. Examenul radiologic trebuie efectuat oricărui bolnav
cu periartrită scapulo -humerală; ar fi o mare greșeală să se inceapă un tratament și să se efectueze
infiltrații oricărui bolnav cu d ureri ale umărului, înainte de a ne convinge, printr -un examen
radiologic, de integritatea extremităților humerale. Această integritate este necesară
diagnosticului.
În periartrit a scapulo -humerală, examenul radiologic pune în evidența calcifieri periarticulare; pot
fi constatate calcifieri la 10 -50% din bolnavi; mai frecvent întâlnindu -se calcifierea tendonului
supraspinosului, ce se observă imediat deasupra marei tuberozități humerale. Aceste calcifieri sunt
ovulare sau rotunde și au un volum variabil.
Dacă prezența calcifierilor sunt tendinoase este constantă fie î n umărul dureros simplu, fie în
umărul dureros acut, în cazul acesteia din urmă, se mai pot observa calcifieri
subacromiodeltoidiene, a cărei inflamație acută constituie dese ori substratul morfologic al
umărului dureros acut. La unii bolnavi examenul radiologic evidențiază osteoporoza extremității
superioare a humeru sului, acest lucru se constată în periartrite de lungă durată mai ales la cei cu
umăr blocat; uneori se recomand ă prezența geodelor, în special în zona din vecinatatea marii
tuberozități. În umărul blocat examenul radiologic nu evidențiază calcifierile amintite. În acast caz
este utilă artrografia prin care se constată o capacitate articulară mai scazută și o reduce re aimaginii
artrografice. Artrografia este utilă și pentru diagnosticul de ruptură a calotei rotatorilor în prezența
substanței de contrast. În țesuturile moi periarticulare, mai ales în bursa subacromiodeltoidiană are
semnificația unei soluții de continu itate în capsulă și în calota rotatorilor.

c) Examen de laborator

Principalele investigații paraclinice utile pentru diagnosticul fizic și diferențial ale PSH
sunt: examenul hematologic și testele de inflamații (VSH, fibrinogen, proteina C -reactiva,

23
electroforeza proteinelor serice),testele imunologice (testul Waller -Rose, testul latexului
pentru factorul reumatoid), examenul lichidului sinovial, biopsia musculară și osoasă,examenul
radiologic (radiografia standa rd, tomografia, tomografia axială -computerizată, artrografia,
artroscanerul), scintigrafia osoasă, electromiografia, artroscopia, ecografia, rezonanța magnetic ă
nucleară.

5. Diagnostic

a) Diagnostic pozitiv – în fun cție de sindromul de împingere și sindromul supraspinosului :
• Sindromul de împingere este caracterizat clinic prin resimțirea unor dureri recidivante la
nivelul articulației umărului
Durerea debutează relative insidios, cu o extindere gradate în intesitate , potentate de activitate, are
un puct maxim situate în regiunea anterolaterală a umărului care iradiază în braț și se intensifică
noaptea în somn la schimbarea poziției.
Durerea este resimțită la mișcarea de ridicare a brațului, în special în unghiurile 90-120°(ridicarea
brațului deasupra capului). În timpul examenului fizic se poate constata o limitare a flexiei și a
rotației interne.
Scapula se imobilizează și se ridică brațul în fața și în sus, până deasupra capului ; pacientul va
simții o durere accent uată, în momentul în care marea tuberozitate a capului humeral ajungenîn
contact cu arcul coracoacromial (ultimele 10° ale ridicării pasive), concomitent se pot auzi
zgomote discrete sau crepitații.
Durerea rezultată prin intermediul de realizare a semnulu i „împingerii” poate fi evitată prin
administrarea a 10 ml xilină 1% , sub acromion , ceea ce va confirma diagnosticul de sindrom de
împingere.
Persoanele afectate de acest sindrom resimt dureri în timpul mișcării de abducție (90°) și a rotației
interne. Î n timpul palpării se produce o durere intensă în momentul în care se apasă pe marginea
anterioară a acromionului.
• Sindromul supraspinosului : tendinita degenerativă clinic este întâlnită adesea la barbați cu
vâsrta de peste 50 de ani, cu activitate fizică intensă, durerea afectând partea mai solicitată.
Poate fi asimptomatic multă vreme până la momentul declanșării durerilor cauzate în urma unui
traumatism sau în urma unei solicitări excesive. Durerea este localizată de cele mai multe ori în
profunzimea umărului, se intensifica pe parcursul nopții.
Pe timpul examenului obiectiv se poate constata limitarea mișcărilor umărului, adesea abducția.
Durerea maximă este resimțită de către pacient în cursul mișcării de abducție între unghiul de 70°
și cel de 100°, moment în care solicitarea supraspinosului este maximă.

24
În momentul palpării se produce o sensibilitate specific sub acromion la 1 -2 cm de marea
tuberozitate.

b) Diagnostic diferențial

Durerile umărului sunt determinate de trei tipuri de suferințe:
– Afec țiuni ale structuri ale umărului (în exclusivitate) de regulă unilaterale, înafra formelor
clinice ale PSH : artroza glenohumerală, osteonecr oza aseptică a capului humeral, artrita
septică, artrita tuberculoasă, tumorile primitive (osteosarcomul, mielomul) .
– Afectarea umărului în cazul unor determinări articulare : poliartrita reumatoid ă, spondilita
anchilozantă, polimiozita .
– Afectarea unor organe localizate la distanță : nevralgia cervicobrahială (discopatii
cervicale) , afecțiuni bili are și afecțiuni cardiace (coronariene).
Primele două tipuri de suferințe sunt cauzate de leziuni intrinseci ale umărului, iar cel de al
doilea tip de leziuni extinseci.

6. Evoluția bolii

Evolutia um ărului dureros simplu este favorabil ă, vindecarea produc ându-se in cateva
săptam ăni sau cel mai mult in cateva luni fie spontan,fie în urma tratamentului. Uneori însă
durerea se poate agrava, um ărul dureros simplu evoluând în umăr dureros acut, hiperalgic. Uneori
evolu ția spontan ă spre vindecare necesit ă 1-2 ani. La umărul blocat evolu ția este îndelungat ă; în
lipsa unui tratament ade cvat, blocajul umărului poate persista cateva luni; cu timpul însă, uneori
dupa 6 luni, umărul începe s ă se elibereze și majoritatea bolnavilor își recupereaz ă în întregime
mobilitatea.
Perioadele de exacerbare a durerilor pot s ă dureze de la cateva zile până la câteva
saptămâni. La um ărul dureros acut evolu ția este uneori trenant ă, durerile acute dur ând mai multe
luni și nevroz ând bolnavul; cel mai adesea, dup ă câteva s ăptămâni durerile diminu ă treptat în
intensitate, pana ce dispar complet. Subliniem caracterul recidivant al um ărului dureros acut.
Evolu ția PSH -ului de cele mai multe ori se termin ă obișnuit în câteva s ăptămâni, dupa care
bolnavul își poate relua ocupa țiile. Uneori r ămâne o senza ție de jenă declanșată de oboseal ă sau
de frig și umezeal ă.

25
7. Prognostic

Evoluția p oate fi de multe ori îndelungată (câteva luni), prognosticul este în general
favorabil, obținându -se în urma unui tratament precoce, complet și susținut de recuperarea totală
a acestei articulații și realizarea mișcărilor mai comlexe și dificile.
Totuși prognosticul poate fi nefavorabil in urmatoarele situatii:
-sunt afectate mai multe elemen te anatomice ale articulației (rupturi musculare, tendoane, burse,
filete nervoase);
-afectarea simultană a ambelor articulații scapulo -humerale bolnave;
-vârsta înaintat ă la care modific ările degenerative sunt importante;

IV. TRATAMENT

Tratamentul periartritei scapulo -humerale are ca și obiectiv calmarea sau diminuarea
durerii, să combată inflamația, tendinita în fibroză, să amelioereze mobilitatea articulară.
Intensitatea împreună cu, complexitatea tratamentului depinde de s tadiul clinic al bolii.
Tratamentul BFKT în periartrita scapulo -humerală se realalizează prin intermediul următoarelor
proceduri:

1. Hidroterapi a

Defini ția și domeniul hidroterapiei au variat at ât în epoca empirismului c ât și în perioada
studiilor științifice. S -a luat de la început în considerare numai factorul ap ă si s-a definit
hidroterapia ca fiind acea parte a fizioterapiei care întrebuin țeaza apa la diferite temperaturi și stări
de agregare, în aplica ții interne și externe . Studiul aplica ției interne a apei privind toate procesele
vitale a trecut mai t ârziu în domeniul terapiei balneare, iar hidroterapia s -a marginit mai mult in
aplica ția extern ă. Hidroterapia in aplica ția extern ă acționeaz ă nu numai prin temperatura apei
si manipulatiile mecanice cu care se asociaz ă aproape întotdeauna .
• Procedurile de hidroterapie aplicată în PSH :
Procedurile care se aplic ă au rolul de a recuper a funcționalitatea umărului și sunt: â
1) comprese reci –cu ac țiune antiinflamatoare, la 15°, pe loc dureros, schimbate din 5 în 5 minute
sau cu hidrofor cu o durat ă de o or ă repetate de 2-3 ori pe zi;

26
2) comprese Priessnitz – au ac țiune resorbtiv ă, aplicate dup ă amendarea fenomenelor pe regiunea
afectat ă și zonele apropia te, câte o oră în timpul zilei și în mod permanent noaptea;
3) dușul cu aer cald – aplicat dup ă ce dispar fenomenele inflamatorii, procedura din cadrul
termoterapiei cu o durat ă de 6-8 minute;
4) băile ascendente de m âini – 35-39°C, timp de 15 -20 minute;
5) băile cu plante medicinale – timp de 10 -15 minute;
6) împachetarile cu parafin ă sau namol;
7) kinetoterapia –de 38°, timp de 20 minute;
8) dusul subacval – cu o presiune de 1,5 -2 atmosfere și durata de 6 -8minute;

Toate aceste proceduri sunt urmate de masaj și CFM. Tot in PSH mai sunt indicate
proceduri termale ca: aerul cald, lumina, n ămolul, pr oceduri a c ăror tehnic ă de aplicare, este în
strânsă legatur ă cu procedurile hidrice, intră deasemenea în cadrul hidroterapiei, c ăpătând
denumirea co -rectă de hidrotermoterapie.

2. Electroterapi a

Din procedurile de electroterapie sunt foarte utile în această boalăcurenții diadinamici,
curentul galvanic asociat, ionoterapia medicamen -toasă (novocaina, calciu), băi galvanice
bicelulare, ultraviolete în doză eritem.Tot din electroterapie mai folosim:
-băi de lumină parțială 10 -15 minute
– diatermia cu unde scurte în doze medii 8-10 ms
– ultrasunete.

Curentul galvanic

În raport cu localizarea proceselor patologice și de faza lor de evoluție, procedăm la felul
de aplicare a curentului continu. În sindro muril e de umăr dureros utilizăm o aplicare transversală
cu doi electrozi egali, unul anterior, altul posterior, intensitatea curentului va fi mica, 15 -20 minute.
Aceasta procedur ă este preferat ă față de oricare alta mai ales în PSH, unde se poate aplica și în
faza acut ă. Aplicarea unui electrod pe umăr se poate face în cazurile în care dorim s ă facem o
galvanizare longitudinal ă de-alungul traiect oriei unui vas sau nerv. În cazul acesta electrodul al
doilea va fi pus pe antebra ț sau palm ă.

27
Ionoterapia medicamentoas ă (novocaina, calciu)

Pentru a face o ionizare avem nevoie de toat ă aparatura și utilajele necesare pentru o
galvanizare. Avem deci un pantostat cu toate anexele lui (cabluri, electrozi, cordon, legatura cu
pământul, țesătura hidrofil ă).
Ceea ce diferen țiază ionizarea de galvan izare este numai inhibarea țesutului hidrofil cu o solu ție
medicamentoas ă în loc de apă. Pentru o efi cacitate maxim ă vom folosi electrozi activi ceva
mai mici decat in cazul galvanizarilor , polul activ va fi dependent de încarcarea electric ă a soluți-
ei medicamentoase , substan țele încarcate pozitiv (novocaina, calciu), se vor pune totdeauna la
polul pozitiv, iar substan țele încarcate negativ se vor pune totdeauna la polul negativ.
Luăm o bucat ă de țesătură hidrofil ă, o îmbib ăm în solu ția de ionizat si apoi o aplicam pe tegument
pe locul dorit. Lucr ăm cu ap ă distilat ă pentru a înlătura prezen ța ionilor parazi ți din apa de
la robinet. Pozi ția electrozilor este de preferin ță cea transversal ă, după aplicare fix ăm electrozii cu
benzi de cauciuc, fa șă elastic ă sau sacule ți de nisip si control ăm înca o data toate contactele.

Curentul diadinamic

În mod obi șnuit, dac ă medicul nu prescrie alt ă indica ție vom incepe cu DF de 100, tinp de
15-20”, durata necesar ă pentru adaptare, dupa care conductibilitatea electric ă a tegumentului
ajunge la un maxim;
Reducerea cu 1 -2 mA intensitatea și trecem la un curent MF de 50, timp de 15 -20”. În acest interval
de timp cre ștem intensitatea c ât se poate de mult, p ână aproape de pragul senza ției nepl ăcute. Este
faza de adaptare a sensibilitatii.
La sfarsitul celor 30 -40” se poate trece la CDD modulat cu lunga perioad ă fără să mai fie nevoie
sa acord ăm o atenție deosebit ă intensit ății curentului. Durata tratamentului este un factor important
în terapia cu diadinamici. În general nu este nevoie s ă se prelungeasc ă o ședință peste 4 -5 minute.
De obicei facem o singur ă ședință pe zi, în aplica țiile curente obi șnuite se fac 6 -8 ședințe, urmate
de o pauz a de 6-10 zile, dup ă care eventual se poate începe cu a doua serie de 6-8 ședințe.

Ultrascurte (UUS)

Pentru ca rezultatele s ă fie cât mai bune in terapia cu UUS trebuie s ă efectu ăm procedura
cu mult ă atenție.
La aplicarea UUS trebuie s ă se urmăreasc ă: bolnavul, electrozii și aparatul.

28
Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu o saltea de burete de cauciuc , canapeaua sau patul
nu trebuie sa conțină piese metalice, deci evit ăm canapelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile
de fier , trebuie înlaturate toate obiectele metalice de pe bolnav, deoarece ele concentreaz ă câmpul
electric si ar putea provoca arsuri pe locul de contact al metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele,
brățări, etc.). Aparatele gipsate pot sa r ămână pe bolnav ținând seama de faptul c ă razele trec prin
ele. Bolnavul este rugat sa p ăstreze aceea și pozi ție în tot timpul procedurii, deoarece la fiecare
mișcare se modific ă rezonan ța, aparatul se dezacordeaz ă și scade intensitatea curentului,
eliminandu -se astfel efectul. Pentru procedurile locale prefer ăm electrozii din sticl ă Scliophake.

3.Masajul

Masajul este o combinație de manipulații, de prelucrări mecanice multlipe, aplicate
sistematic asupra organismului, cu mâna sau cu aparate special construite, în s copuri terapeutice
sau igienice. Aceste prelucrări, care se execută în majoritatea cazurilor cu ajutorul mâinilor
(manipulații), constau din diferite forme de neteziri, apăsări, frământări,stoarceri, fricțiuni, vibrații,
scuturări sau lovituri ușosare sau puternice, numite manevre de masaj. Masajul trebuie adaptat la
caracteristica anatomică a regiunii, evoluția bolii, starea generală a bolnavului, sexul, vârsta și
starea psihică a acestuia.

Acțiunea fiziologică a masajului

În timpul masajului pornesc spre sistemul nervos central (SNC) impulsuri nervoase, fie
prin frământări care excită proprioceptorii mușchilor, tendoanelor și a altor țesuturi, fie
prin impulsuri plecate de lareceptorii cutanați, în urma netezirii și stoarcerii. Acest e
impulsuriaferente, apărute în timpul prelucrării grupelor musculare și a altorțesuturi, ajunse la
SNC, măresc excitabilitatea și întăresc stareafuncțională a scoarței cerebrale. Efectele masajului
se reflectă atât prinsenzațiile obiective imediate ale bo lnavului, ca: senzația de caldurăplăcută în
regiunea supusă masajului, senzația de relatare, de ușurare amișcărilor cât și prin modificările
funcționale imediate sau mai îndepărtate. Putem clasa în doua mari categorii modificările produse
de masaj:

• locale :

a) calmarea durerilor (mialgii, nevralgii, altralgii);
b) hiperemia locală (reflectată prin ridicarea temperaturii locale,colorarea tegumentului);

29
c) accelerarea circulației locale;
d) îndepărtarea stazelor locale;e) accelerarea proceselor de resorbție;

• generale:

a) stimularea funcțiilor aparatului circular;
b) ale aparatului respirator (creșterea capacitătii vitale, creșterea schimburilor respiratorii);
c) creșterea metabolismului bazal;
d) imbunătățirea stării psihice;
e) îmbunătățirea somnului;
f) îndepărtarea oboselii musculare.

Indicarea și aplicarea ma sajului respectă în general principiile de bază ale kinetoterapiei
(individualizarea, dozarea, antrenarea), în raport cu afecțiunea pacientului și cu scopul urmărit prin
aplicarea lui. În concluzie masajul are influențe pozitive asupra circulației sanguine și limfatice și
a elasticitățiii pielii și a fibrelor musculare. De asemenea un rol deosebit îl are indepărtarea
produselor patologice din organism, în refacerea mobilității articulației scapulo -humerale în
periartrită, precum șia alto r articulații în alte boli în îmbunătățirea nutriției pielii și a țesuturilor în
influența psihicului și în mărirea forței de activitate a fibrei musculare.

Delimitarea regiunii

Articulația centuriiscapulo -humerale:
1) articulația sterno -claviculara care leag ă capul sternal al claviculei, manubriul sternal al
claviculei și cartilagiul primei coaste.Deosebim o capsulă articulară, un disc articular și numeroase
ligamente.
2) articulația acromio -clavicular ă leagă extremitatea laterală aclaviculei cu acromio nul
omoplatului, întarită de ligamentul acromio -clavicular si coraco -clavicular.

Tehnica masajului în periartrită scapulo -humerală

În primul rând înainte de începerea masajului ne vom asigura c ă nu exist ă contraindicații,
atât în prezen ța unor leziuni cutanate, indiferent că este vorba de o plagă infectată, un furuncul sau
o infecție tumorală necunoscută de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau poate

30
ascunde un cancer al pielii, o metastază . În acest c az recomandăm bolnavului să se adreseze unui
medic pentru precizarea diagnosticului.
Înainte de efectuarea masajului maseurul se va spăla pe măini șiva avea grijă să execute
masajul numai pe o piele ingrijită.

4. Kinetoterapia

Kinetoterapia se face la început prin mișcari pasive, ca re sunt la umăr:
– antepulsie unde ținem priza pe umăr și contrapriza pe cot vducând mâna bolnavului prin ușoară
vibrație în antepulsie, până la un unghi pe care -l poate face bolnavul;
– retropulsie priza este tot pe umăr și contrapriza pe plica cotuluicare se face tot prin ușoară vibrație
mișcând mâna către spatele bolnavului.
Mișcările de antepulsie și retropulsie sunt executate în jurul unui ax transversal pe plan sagital:
-rotație internă (în jurul unui ax vertical) ;
-rotație externă (în jurul unui ax vertical) ;
-abducție și adducție executate în plan frontal în jurul unui ax sagital.
Pe lângă aceste mișcări elementare umărul poate executa și mișcări combinate ca:
-mână, umăr opus ;
-palma, regiunea cervicală ;
– circumduc ție.
Dupa aceste mi șcări pasive urmează mișcările active pe care bolnavul le execută singur, iar după
acestea se mai fac mișcări active cu rezistenț ă, maseurul ține rezistența iar pacientul incearcă să
execute mișcările.

Examenul CFM

Bilanțul articular , examenul mobilităț ii articulare se bazează pe o foarte bună cunoaștere a
anatomiei funcționale și a biomecanicii umărului. Mișcările principale în articulația scapulo –
humerală sunt:
• flexie – extensie ;
• abducție -adducție ;
• rotație internă -rotație externă ;
• circumducție ;

31
Flexia umărului

➢ Definirea mișcării: mișcare anterioară a brațului într -un plan sagital.
➢ Valoarea normală: 180 °
➢ Poziția inițială: subiectul în șezând/ortostatism, cu membrul de testat în poziție anatomică.
➢ Poziția finală: subiectul în șezând/ortostatism ajunge cu brațul pe lângă ureche.
➢ Determinarea planului în care se execută mișcarea: sagital.
➢ Poziția goniometrului:
• Centrul goniometrului plasat la nivelul articulației scapulohumerale, pe partea laterală.
• Brațul fix urmărește epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medio -axilară a
trunchiului.
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței laterale a braț ului, urmărind epicondilul
lateral humeral.
➢ Poziția examinatorului față de segmentul testat este de aceeași parte a membrului.

Fig.1.7 – Flexia umărului
Sursa ( http://cadredidactice.ub.ro )

32
Extensia umărului

➢ Definirea mișcării: mișcarea posterioară a brațului într -un plan sagital.
➢ Valoarea normală:, 50 -60°
➢ Poziția inițială: subiectul în șezând/ortostatism/decubit ventral, cu membrul de testat în
poziție anatomică.
➢ Poziția finală: subiectul în șezând/ortostatism/decubit ventral își deplasează brațul spre
înapoi, până la limita de mișcare.
➢ Determinarea planu lui în care se execută mișcarea: sagital.
➢ Poziția goniometrului:
• Centrul goniometrului plasat la nivelul articulației scapulo -humerale, pe partea laterală.
• Brațul fix urmărește epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medioaxilară a
trunchiului.
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței laterale a brațului, urmărind epicondilul
lateral humeral.
➢ Poziția examinatorului față de segmentul testat e ste de aceeași parte a membrului.

Fig.1.8 – Extensia umărului
Sursa( http://cadredidactice.ub.ro )

33
Abducția umărului

➢ Definirea mișcării: mișcarea de depărtare a brațului de corp.
➢ Valoarea normală: 180 °
➢ Poziția in ițială: subiectul în șezând/ortostatism, cu membrul superior de testat în poziție
anatomică.
➢ Poziția finală: subiectul în șezând/ortostatism, brațul ajunge în unghi de 900 față de trunchi.
➢ Determinarea planului în care se execută mișcarea: frontal.
➢ Poziția goniometrului:
• Centrul goniometrului se plasează pe fața posterioară a articulației scapulo -humerale, în
centrul acesteia.
• Brațul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței posterioare a brațului, urmărind mediusul.
În cazul prezenței cotului în valg, se urmărește olecranul.
➢ Poziția examinatorului este în spatele membrului testat.

Fig.1.9 – Abducția umărului
Sursa( http://cadredidactice.ub.ro )

34
Adducția umărului

➢ Definirea mișcării: mișcarea de apropiere a brațului de corp (revenire din abducție).
➢ Valoarea normală: adducția pură este imposibil de realizat din cauza trunchiului. Ea se
poate asocia cu flexia umărului sau cu extensia acestuia (50 -75°). În continuare este
prezentată măsurarea adducției din poziția de abducție de 90 °, în acest caz amplitudinea
maximă fiind de 900.
➢ Poziția inițială: subiectul în șezând/ortostatism, brațul în unghi de 90 ° față de trunchi.
➢ Poziția finală: subiectul în șezând/ortostatism, brațul pe lângă corp.
➢ Determinarea planului în care se execută mișcarea: frontal
➢ Poziția gonio metrului:
• Centrul goniometrului se plasează pe fața posterioară a articulației scapulohumerale, în
centrul acesteia.
• Brațul fix pe linia laterală a trunchiului.
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței posterioare a brațului, urmărind mediusul .
În cazul prezenței cotului în valg, se urmărește olecranul.
➢ Poziția examinatorului este în spatele membrului testat.

Fig. 2.0 -Adducția umărului
Sursa( http://cadredidactice.ub.ro )

35
Rotația externă a umărului

➢ Definirea mișcării: mișcare care se executa în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul
capului humeral.
➢ Valoarea normală: 80 -90°.
➢ Poziția inițială: subiectul în decubit ventral cu brațul în abducție de 90 °, cotul flectat la 90 °,
antebrațul în pro nație, palma privește spre cap. antebrațul în supinație;
➢ Poziția finală: în decubit ventral, antebrațul se deplasează cranial.
➢ Determinarea planului în care se execută mișcarea: transversal.
➢ Poziția goniometrului:
• Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulației cotului, pe partea posterioară.
• Brațul fix urmărește mediusul, rămâne în această poziție pe tot parcursul mișcării
(perpendicular pe braț).
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței pos terioare a antebrațului, urmărește
mediusului.
➢ Poziția examinatorului este de aceeași parte a membrului de testat.

Fig. 2.1 -Rotația externă a umărului
Sursa( http://cadredidactice.ub.ro )

36
Rotația internă a umărului

➢ Definirea mișcării: mișcare care se executa în jurul unui ax vertical, care trece prin centrul
capului humeral.
➢ Valoarea normală: 80 -90°.
➢ Poziția inițială: subiectul în decubit ventral cu brațul în abducție de 90 °, cotul flectat la
90°, antebrațul în pronație atârnă în afara mesei, perpendicular pe sol.
➢ Poziția finală: antebrațul se deplasează caudal.
➢ Determinarea planului în care se exec ută mișcarea: transversal.
➢ Poziția goniometrului:
• Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulației cotului, pe partea posterioară.
• Brațul fix urmărește mediusul, rămâne în această poziție pe tot parcursul mișcării
(perpendicular pe braț).
• Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței posterioare a antebrațului, urmărește
mediusului.
➢ Poziția examinatorului față de segmentul testat este de aceeași parte a membrului.

Fig. 2.2 -Rotația internă a umărului

Sursa( http://cadredidactice.ub.ro )

37

B. PARTEA SPECIALĂ

1. Ipoteze de lcru

Periartrita scapulo -humerală reprezintă un sindrom clinic dureros, aflat la nivelul
articulațiilor umărului. Este cea mai mobilă articulație, astfel orice limitare de mișcare a bolnavului
este greu de tolerat. Refacerea mobilității articulare constituie un pas important în refacerea
bolnavului.
Lucrarea prezentă se intit ulează “TRATAMENTE DE RECUPERARE ÎN
PERIARTRITA SCAPULO -HUMERALĂ”, prin aceasta doresc să prezint eficiența tratamentului
împreună cu beneficiile acestuia.
➢ Studiul cuprinde trei pacienți care au efectuat următorele proceduri:
• Electroterapie;
• Hidroterapie;
• Masaj;
• Kinetoterapie;
• Psihoterapie ;
• Reflexoterapie;

2. Locul și perioada desfășurării studiului

➢ Studiul acesta s -a realizat în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare, în secția de recuperare,
în perioada septembrie -februarie 2019 -2020. Spitalul este dotat cu aparatură modernă de
recuperare. Sala de electroterapie cuprinde aparate de electroterapie pe ntru aplicarea de
diferiți curenți terapeutici (tens,diadinamic, interferențional ). Această unitate dispune și de
o sală de gimnastică dotată cu echipamentele necesare pentru realizarea unui program de
recuperare cât mai complex și mai diversificat.

3.Materiale și metode le lucru

Acest studiu are la bază trei cazuri de pacienți cu periartrită scapulo -humerală. În realizarea
acestuia au fost selectați trei pacienți ceea ce a dus la formarea unui lot de cercetare, cu categorii

38
profesionale și sociale diferite împreună cu un grad diferit de activitate fizică realizată de pacient.
Pacienții au fost observați în secția de kinetoterapie, în stadiul critic.
Programele de recuperare fizică au fost realizate pe secțiile specifice de kinetoterapie, pacienții au
executat zilnic exercițiile de recuperare, acestea fiind adaptate corespunzător.

➢ Pacienții au fost de asemenea evaluați prin intermediul chestionarului analog visual
împreună cu bilanțul articular

Ridicarea mâinii Înainte de tratament După tratament
Efectuarea a diverselor
activități zilnice – –
Cotarea durerii în urma
efectuării activității – –

❖ Durerea este evidențiată printr -o cotație de la 0 la 10;
❖ Cotația 0 semnifică scăderea totală a durerii, pe când cotația 10 exemplifică o
durere intensă și insuportabilă ;

➢ Valorile normale ale bilanțului articular :

Flexie 160-180°
Extensie 50°
Abducție 45-50°
Adducție 90-180°
Rotație externă 80°
Rotație internă 90°

❖ Măsurătorile au fost executate în ziua 1 și ziua 10 prin intermediul goniometrului.

Materialele utilizate în scopul recuperării pacienților în periartrita scapulo -humerală au fost :
• Crem ă;
• Săculeți cu nisip;
• Parafină, spalier;

39
➢ Rezultate și discuții

Nume pacient Vârsta Sex Mediu de proveniență Umăr afectat
V.G 38 F Urban Drept
R.C 42 M Rural Stâng
I.E 60 M Urban Drept

4. Cazuri studiate

Cazul I

Nume și prenume : V.G.
Vârsta: 38
Sex: feminin

Pacientul a fost internat în urma unui accident rutier care a avut ca și rezultat o fractură de
humerus drept operată, apoi a fost imobilizat în aparat gipsat 4 săptămâni. În urma imobilizării
îndelungate s -a dezvoltat o durere la nivelul umărului drept împreună cu o limitare de mișcări.
Diagnostic: umăr drept dureros simplu

– Chestionarul analog vizual :

Chestionar analog vizual Înainte de tratament După tratament
Ridicarea mâinii 8 2
Desfășurarea diverselor
activități zilnice 9 2
Cotația durerii 6 1

40

-Bilanțul articular:

Bilanțul articular al umărului Înainte de tratament După tratament
Flexie 80° 150°
Extensie 40° 60°
Abducție 100° 110°
Adducție 45° 60°
Rotație externă 50° 70°
Rotație internă 80° 90°

896
221
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10RIDICAREA MÂINIIDESFĂȘURAREA DIVERSELOR ACTIVITĂȚI ZILNICECOTAȚIA DURERIIGRAFICUL CHESTIONARULUI ANALOG
VIZUAL PARCURS ÎN DE -A LUNGUL A 10
ZILE DE TRATAMENT
După tratament Înainte de tratament
8040100455080
15060110607090
0 20 40 60 80 100 120 140 160FLEXIEEXTENSIEABDUCȚIEADDUCȚIA ROTAȚIA EXTERNĂROTAȚIA INTERNĂEVOLUȚIA BILANȚULUI ARTICULAR
După tratament Înainte de tratament

41
Planul de recuperare balneo -fizio-kinetoterapeutic

Pentru men ținerea sau îmbunătățirea stării pshice a pacientului s -a utilizat pshihoterapia
completată de explicații. Pacient ei i s-au adus la cunoștință detalii despre toate procedurile ce
necesită aplicare pentru recuperarea sa, astfel acesta a fost încurajat să participe acti v pe parcusul
programului. Astfel se creează o relație de încredere între asistent și pacient.
Tramentul medicamentos împreună cu cel igieno -dietetic a constat în adminitrarea
antiinflamatorelor, decontracturante, antialgice (midocalm, algocalmin, diclofe nac) aplicate la
nivel local în cazul necesității acestora. Acestă administrație a fost sub prescrierea medicului
specialist.
Pe parcursul recupe rării pacient ei i s-au efectuat masaje cu gheață, 6 -12 minute , de mai
multe ori pe zi, urămârind astfel o relaxare musculară, Această procedură a constat în înfășurarea
unui cub de gheață cu dimensiunile (10/5/3) într -un material textil, cu acest cub începe masajul
corpului muscular contracturat împreună cu inserțiil e sale. Poziția pacien tei este asigurată de către
asistent, aceasta trebuie să fie una relaxantă ; orice postură incomodă poate inhiba efectul
procedurii prin stimularea nociceptorilor.
Principalul obiectiv este reprezentat de combaterea durerilor, a contr acturilor musculare și
a anchilozelor , din acest motiv pacientului în vârstă de 38 de ani i s -a aplicat electroterapia prin
intermediul ultrasunetelor, acest tratament a fost efectuat prin intermediul traductorului pe
suprafața musculaturii umărului, s -a utilizat o intensitate de 0,6 -0,8 W/cm² , pe o durată de 4 -5
minute, tratamentul a cuprins un cumul de 6 ședințe efectuate o dată la 2 zile.
Postura bolnav ei trebuie să fie una cât mai comodă, asistentul trebuie să se ocupe cu pregătirea
aparatului, să fixe ze durata împreună cu intensitatea comunicată de medicul specialist, după care
se poate aplica gelul cu hidrocortizoni, astfel începem procedura prin manevrarea traductorului cu
mișcări lente, circulare și constante, în același timp trebuie menținut în per manență traductorul în
contact cu tegumentul.
Totodată pentru a combate inflamațiile, durerea și pentru îmbunătățirea troficității
bolnavului i -a mai fost recomandat și tratamentul prin galvanizări. Anodul reprezintă electrodul
analgetic, de obicei este d e dimensiuni mai reduse, iar catodul reprezintă polul negativ, cu
dimensiuni mai mari care se va poziționa distal de anod. Cei doi vor fi amplasați logitudinal sau
transversal 1=10mA/cm, T=30 minute, 8 -10 ședințe per serie , câte una pe zi . În urma acestei
proceduri, bolnav a este ajutat ă să se pună pe pat, într -o poziție comodă, după care se poate începe
verificarea integrității tegumentelor , în continuare se pot aplica electrozii pe suprafața stratului
hidrofil. Utilizarea normelor metodologice este o etapă foarte importantă deoarece dacă nu este
respctată în conformitate, poate duce la arderea tagumentului. Aceste norme cuprind : utilizarea

42
compresei personale, a apei distilate, a soluției medicamentoase potrivite, utilizarea unei soluții de
protecție, precum și o postură adecavată a pacientului pe parcursul tratamentului.
În cazul ionizărilor a fost utilizată aceeași tehnică ca și în cazul galvanizărilor, cu excepția
stratului hidrofil care de data aceasta este îmbibat într -o soluție de iodu ră de potasiu cu o
concentrație de 4 -5%, 1=10mA/cm, T=30minute, 8 -10 ședințe, câte una pe zi.
Din ramura electroterapiei au mai fost utilizați și curenții diadinamici. Această procedură
a constat în așezarea unui electrod paravertebral cervical (negativ) și un alt electrod poziționat
distal pe zona antebrațului (pozitiv) ; PL-5 minute, RS -10 minute.
Bolnav ei i-au mai fost efectuate câteva cataplasme cu parafină și apă caldă (aceste
proceduri aparțin ramurei de termoterapie). Aplicarea acestora se efectuea ză la o temperatură de
37°, pe un interval de timp egacul cu 30 de minute, după care urmează acoperirea bolnavului cu o
pătură/cearceaf timp de 20 de minute.
Asistentul are datoria de a pregătii cataplasma, de a ajuta bolnav a să se așeze într -o poziție cât mai
comodă, iar la finalul procedurii acesta trebuie sa îil ajute pe pacient să se curețe și să se îmbrace .
Masajele s -au executat la nivelul mebrului superior, manevrele de început au fost :
efleurajul împreună cu fricțiuni ușoare, acestea au fost efectu ate timp de 15 minute pe zi. Se
poziționează pacientul în decubit dorsal, după care se descoperă zona ce necesită tratament, se
urmărește integritatea tegumentului, după care se poate începe masajul care trebuie execuat în
sensul invers al circulației veno -limfatice parcurcând toate cele cinci etape ale masajului :
-Netezirile : reprezintă prima acțiune care trebuie să dea startul unui mesaj. Este reprezentată de o
alunecare ușoară pe corp, asemenea unei mângâieri. Se poate realiza atât cu palma, cât și cu dosul
palmei și trebuie să țină cont de circulația în sistemul venos și limfatic. Ch iar și această parte de
început poate să aibă avantaje imense, activând circulația sângelui în capilare și în venele
superficioale, ameliorând durerile musculare, stimulând funcțiile țesuturilor și activând
schimburile nutritive.
-Fricțiunile : semnifică acțiuna adres ată țesutului cutanat. Este executată liniar sau circular și se
face prodund, până la limita de elasticitate a pielii , efectele fricțiunii sunt și ele foarte plăcute și
constau în creșterea elasticității pielii, activarea circulației, stimularea sistemului nervos central,
regenerarea țesuturilor care au fost lezate sau scăderea sensibilității locale.
-Frământatul : reprezintă manevra de prindere a pielii, a mușchilor și a țesutului profund în palme
și stoarcerea lor prin comprimare între degete și palmă. Este o etapă destul de dureroasă pentru
pacient , însă poate să ducă la efecte precum dezvoltarea elasticității, tratarea stărilor de atonie,
creșterea drenajului sanguin și limfatic sau stimularea contractiltății, conductibilității și
excitabilităț ii musculare.

43
-Tapotamentul : este cel mai plăcut proces și constă în lovituri ușoare și ritmice, făcute cu mâna.
Acest proces se poate face cu orice parte a mâinii, începând cu degetele și terminând cu palmele
sau pumnii , trebuie să evi tată lovirea unor an umite zone, cum ar fi zona lombară, axila, sau zona
inghinală. Baterea are un efect excitant, activează circulația și crește tonusul muscular.
-Vibrațiile : acestea sunt realizate prin deplasarea rapidă a pielii și au un efect de calmare, de
activare a circ ulației și de relaxare.
Trebuie să amintesc că orice manevră trebuie începută sau întreruptă prin manevra de netezire.
În tratarea pacient ei V.G., kinetoterapia a avut un rol major, prin care s -a urmărit :
reformarea echilibrului dintre musculatura flexoare împreună cu cea extensoare, recuperarea
rezistenței în cazul efortului, readaptarea posturală, menținerea sau imbunătățirea tonusului
muscular al umărului afectat. Pentru a realiza acsete lucruri s -au ef ectuat mișcările de
flexie -extensie a capului și a gâtului, fără vreo rezistență, exerciții ce urmăresc controlul posturii ,
exerciții ce dezvoltă menținerea mobilității în articulațiile segmentelor învecinate, ridicare și
coborârea, rotații externe împreună cu rotații interne ale umărului sănătos, contracții izometrice în
mușchiul superficial afectat, mișcări pasive și active asistate de asistent de 2 -3 ori pe zi timp de
15-20 de minute, acestea se pot întrerupe în cazul în care durerea se i ntensifică.
Pe parcursul acestor exerciții, asistentul trebuie să poziționeze pacient a cu brațul în abducție la 35 –
45° cu o pernă mică sub zona axilei, sau susținut de un material textil pentru a putea dezvolta o
ușoară flexie, acesta trebuie să asigure și priza distală pe zona antebrațului sau chiar a mâinii
menținând mușchi ul imobilizat, rezultând astfel contracția izometrică ai diverșilor mușchi
superficiali realizată cu o ușoară rezistență din parte asistentului.
Ca și ultimă etapă este urmărită recăpătarea forței musculare , stabilității și efectuarea
mișcărilor controlate ale umărului prin exerciții active efectuate cu o anume rezistență.
Încă după primele ședințe de tratament, pacient a a început să simtă o ameliorare a stării
lui prin diminuarea durerii și creșterea succesivă a mobilitătii brațului, accesibilitate mai mare în
realizarea activităților zilnice.
Starea acesteia s-a îmbunătățit treptat până la finalul tratamentului realizat în spital, astfel durerea
din umăr a dispărut aproape în totalitate, pacientul resimțind dureri ușoare doar la schimbarea
vremii sau în caz de suprasolicitare a umărului; mobilitatea umărului a crescut semnificativ. Forța
și stabilitatea umărului a crescu t considerabil, pacient a reușind să aibă un control bun asupra
mișcărilor, astfel în urma tratamentului a revenit la viața sa normală reușind să -și desfășoare toate
activitățiile zilnice fără nicio problemă.
La finalul tratamentului pacient ei i s-a recoma ndat să continue acasă zilnic o parte din exercițiile
invățate pentru întreținere, să evite activitățile care i -ar putea suprasolicita articulația umărului, să

44
evite mediile reci , umede, aerul condiționat, toate acestea pentru menținerea sănătății umărulu i și
pentru a preveni o eventuală re apariție a durerii .
În urma tratamentului i -a fost recomandat de către medicul specialist să utilizeze câteva
stațiuni balneoclimaterice, precum: Herculane, Felix, Sovata, având rolul de a întregi efectele
benefice ale fizioterapiei prin utilizarea factorilor naturali de cură. Pentru re întegrarea socio –
profesională, i-au fost recomandat e pacientului exerciții care să imite gesturile uzuale, i s-a
explicat despre frecvența pauzelor la locul de muncă și despre ce poate să facă ca să nu mai resimtă
efectul activităților pe care le desfășoară.

Cazul II

Nume și prenume : R.C.
Vârsta: 42
Sex: masculin

Pacientul cu vârsta de 42 de ani prezintă dureri localizate la nivelul articulației scapulo –
humerale stângi. Boala apare în urma unei osteoperoze evidențiate radiologic, cauzată de o mișcare
bruscă de ridicare a brațelor pentru o activiate de zi cu zi, rezultând la o ruptură parțială a coifului
rotatorilor. Ridicarea în poziția vertical ă a brațului fiind foarte dificilă, dar mișcările active sunt
posibile de executat.
Diagnostic : umăr pseudoparalitic stâng .

– Chestionarul analog vizual :

Chestionar analog vizual Înainte de tratament După tratament
Ridicarea mâinii 9 2
Desfășurarea diverselor
activități zilnice 7 3
Cotația durerii 6 1

45

-Bilanțul articular:

Bilanțul articular al umărului Înainte de tratament După tratament
Flexie 60° 140°
Extensie 40° 60°
Abducție 100° 120°
Adducție 45° 60°
Rotație externă 60° 70°
Rotație internă 80° 90°

976
231
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10RIDICAREA MÂINIIDESFĂȘURAREA DIVERSELOR ACTIVITĂȚI ZILNICECOTAȚIA DURERIIGRAFICUL CHESTIONARULUI ANALOG
VIZUAL PARCURS ÎN DE -A LUNGUL A 10
ZILE DE TRATAMENT
După tratament Înainte de tratament
6040100456080
14060120607090
0 20 40 60 80 100 120 140 160FLEXIEEXTENSIEABDUCȚIEADDUCȚIA ROTAȚIA EXTERNĂROTAȚIA INTERNĂEVOLUȚIA BILANȚULUI ARTICULAR
După tratament Înainte de tratament

46
Planul de recuperare balneo -fizio-kinetoterapeutic :

Înainte de începerea tratamentului propriu -zis, precum și al exercițiilor, asistent ul va trebui
să dialog heze cu pacient ul, explicându -i acest uia ceea ce urmează să i se întâmple și necesitatea
realizării procedurilor. În acest caz, psihoterapia are rolul de îndepărtare a temerilor pacien tului,
precum și de recăpatare a încrederii în sine și în asistent.
La nivel de tratament medicamentos, pacient ului i s-au administrat conform prescripției
medicului , antiinflamatoare, decontracturante, antialgice ( midocalm, algocalmin, diclofenac), prin
administrare locală .
Pentru relaxarea musculară, creșterea metaboli smului tisular local, vasodilatație -cutanată
și musculară s -a utilizat hidrotermoterapia prin duș subacval și baie -kinetoterapeutică.
Dușul subacval s -a realizat la o presiune de 1, 4 atmosfere , 36-37°, 5-10 minute, coloana de apă
fiind dirijată oblic pe t egument și circular pe articulații. În cee a ce
privește baia kinetoterapeutică, aceasta s-a realizat într -un bazin cu apă la 37 -38°, 20-35 de
minute, executându -se mișcări din toate articulațiile.
Având efect analgetic, decontracturant, pacient ului i s-au aplicat curenții interferențiali, 8
ședințe per serie, câte 15 minute pe ședință. Tehnica de aplicarea constă în folosirea a 4 electrozi
în poziție încrucișată, paravertebral dorsal, 2 poziționați superior și 2 poziționați inferior. La fel ca
în cazul anterior, s -au utilizat și galvanizările la nivelul umărului, în scopul relaxării musculare,
folosindu -se soluție de clorură de calciu.
Pacient ului i s-a aplicat și electroterapie cu raze ultraviolete, cu efect antialgic, resorbtiv și
antibactericid. De această dată , electrozii sunt așezați longitudinal, proximal și distal sau anterio –
posterior umărului , înainte de începerea procedurii, s e efeactuează verificarea tegumentelor.
Bolnavului i s-au realiz at masaje pentru diminuarea durerilor de tip nevralgic, durerilor
musculare și a celor articulare. Masajele au fost aplicate pe tot spatele și de -a lungul coloanei
vertebrale prin intermediul manevrelor de netezire, fricțiun i, frământ ări, vibrații paravert ebral e,
executându -se mișcări ușoare în sens ascendent până la pragul dureros.
Fricțiunea a fost executată , atât de -o parte, cât și de alta a coloanei vertebrale, cu două degete
depărtate, stânga -dreapta și de jos în sus.
Pentru recuperarea funcției brațului, pacient ul a beneficiat de exerciții de relaxare în sala
de gimnastică recuperatorie, în fiecare zi, timp de 10 zile, urmând să continue executarea acestora
la domiciliu. Pacient ul a fost învățat anumite posturi de relaxare și facilitare a respirației
din poziții joase ale brațului, anumite mișcări compensatoare, mișcări de coordonare a poziției
corpului în acțiunile statice și dinamice, mișcări pentru tonifierea musculaturii brațului prin
izometrie.

47
Pacient ul a realizat pe dur ata tratamentulu i exerciții dinamice la nivelul coloan ei cervical e și a
umeri lor, acestea au constat în alungire a în axa gâtului și coborârea umerilor, rotații, flexii, extensii
de cot și mână; exerciții active pentru mobilizarea brațului: strânge rea mâinii în pumn și
contract area brațul ui, menține rea și revine rea la poziția inițială, repetând de 5 ori acest ciclu pe
parcursul a 3 serii, exerciții de alunecare caudală cu brațul în ușoară abducție, exerciții de
alunecare ventrală și circumferențială.
În urma procedurilor, starea pacientului s -a ameliorat progresiv , medicul recomandâdu -i
acestuia ca pe parcursul următoarelor 14 zile după finalizarea tratamentelor, să realizeze exerciții
de pendulare fără greutate împreună cu mici circumducții din poziție joasă, ducerea mâinii pe cap,
la ceafă și la gură, iar după un interval de 3 -4 săptămâni poate continua cu exerciții de flexie,
abducție și adducție.

Cazul III

Nume și prenume: I.E.
Vârsta: 60
Sex: masculin

Bolnavul s -a adresat medicului din cauza unor dureri localizate la nivelul umărului drept
care exacerbează mai ales pe timpul nopții sau în cazul efectuării unor mișcări mai solicitante.
Diagnostic : periartrită dureroasă simplă neanchilozată.

– Chestionarul analog vizual :

Chestionar analog vizual Înainte de tratament După tratament
Ridicarea mâinii 9 2
Desfășurarea diverselor
activități zilnice 10 3
Cotația durerii 7 0

48

-Bilanțul articular:

Bilanțul articular al umărului Înainte de tratament După tratament
Flexie 90° 160°
Extensie 30° 50°
Abducție 100° 140°
Adducție 45° 60°
Rotație externă 60° 80°
Rotație internă 80° 90°

9107
230
0 2 4 6 8 10 12RIDICAREA MÂINIIDESFĂȘURAREA DIVERSELOR ACTIVITĂȚI ZILNICECOTAȚIA DURERIIGRAFICUL CHESTIONARULUI ANALOG
VIZUAL PARCURS ÎN DE -A LUNGUL A 10
ZILE DE TRATAMENT
După tratament Înainte de tratament
9030100456080
16050140608090
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180FLEXIEEXTENSIEABDUCȚIEADDUCȚIA ROTAȚIA EXTERNĂROTAȚIA INTERNĂEVOLUȚIA BILANȚULUI ARTICULAR
După tratament Înainte de tratament

49
Planul de recuperare balneo -fizio-kinetoterapeutic :

Tramentul a inclus ședințe de kinetoterapie, masaj medical și reflexoterapie. Prin
intermediul reflexoterapiei s -a urmărit recumpănirea energetică a organismului, rectificarea
circulației sanguine și limfatice, excluderea toxinelor din organism prin îmbunătățirea proceselor
metabolice, prin stimularea punctelor reflexogene conform zonelor afectate s -a accentuat procesul
de vindecare. Reflexoterapia are posibilitatea de a ameliora durearea din timpul somnului,
reducerea stresului, iar pacientul poate resimții o stare generală de bine, fa cându -l astfel mai
pozitiv, mai calm și chiar mai optimist.
Prin utlizarea masajului medical organismul a fost pregătit pentru efectuarea programului
kinetoterapeutic, prin amelioararea durerii și a contracturilor musculare împreună cu îmbunătă țirea
circulției sanguine și a troficității locale.
Programul de gimastică medicală a cuprins următoarele obiective:
– Mentenanța și imbunătățirea abilității în cazul efectuării activităților și a gesturilor de zi cu
zi, prin atrenamentul membrul ui superior.
– Recuperarea mobilității umărului prin intermediul exercițiilor pasive, active și active cu
rezistență din partea asistentului.
– Îndepărtarea durerii, efectuată mai ales prin corectarea posturii și a poziției umărului pe
parcursul activităților.
– Recuperarea forței musculare și a stabilității umărului, prin intermediul exercțiilor cu
rezistență.
– Refacrea mișcărilor controlate ale umărului.
După realizrea primelor ședințe de tratament, bolnavul a realizat o ușoară ameliora re a
durerii împreună cu o creștere parcusivă a mobilității membrului superior, accesibilitatea fiind
mărită în cazul realizării activităților de zi cu zi.
Starea bolnavului s -a ameliorat parcursiv treptat până la sfârșitul procedurilor parcurs e în
secția de recuperare, astefel durerea localizată la nivelul umerilor a dispărut aproape în totalitate,
acesta simțând dureri doar în momemtul schimbării vremii sau în cazul suprasolicitării articulției
umărului. Mobilitatea articulației a evoluat exp resiv rezultând spre finalul tratamentului o flexie a
brațului de 160°, extensia fiind de 50°, o abducție de 140° , rotația externă de 80° , iar rotația internă
crescând până la 90° .
Forța împreună cu stabilitatea articulației umerilor a evoluat semnificati v, astfel pacientul reușind
să aibe un control cât mai bun asupra mișcărilor, ceea ce a dus la reluare avieții cotidiene a acestuia
în urma tratamentului.

50
Utilizarea procedurilor de mobilizare pasivă, pasivo -activă și activă au rezultat în cele din
urmă valorile normale ale mobilității articulare. Prin îndepărtarea durerii, ameliorarea impotenței
funcționale și antrenarea forței musculare a rezultat creșterea exponențială a stbilității articulare
împreună cu abilitatea mișcărilor.
În urma tratamentului aplicat pacientului i -au fost recomandat să efectueze în continuare o
parte din exercițiile învățate în secție pentru mentenanță, să evite activitățile care ar putea
suprasolicita articulația umărului, să omită frecventarea mediilor rec i, umede, și aerul condiționat,
deoarece în cazul frecventării acestor medii boala poate revenii.
Integrarea bolnavului în activitatea socio -profesională s -a realizat cu ușurință, deoarece
deficitul funcționat a fost îndepărtat cu succes. În fi nalul etapei, pacientul a fost instruit de către
personalul medical programul de prevenire și de întreținere a recidivelor.
Din observarea previzorie a bolnavului a reieșit lipsa aspectelor de recidivă a bolii, participarea
acestuia fiind una implicată, ia r colaboraea dintre pacient și asistent a fost realizată cu succes.
Tratamentul efectuat de pacient a fost unul util, acesta fiind mulțumit de eficiența dorită a
acestuia , realizând tratarea afecțiunii intr -un mod natural și neinvaziv, o afecți une neplăacută
precum este periartrita scapulo -humerală.

51
CONCLUZII

Umărul reprezintă o pies a anatomică, cu cea mai mare amplitudine a mișcării dintre toate
articulațiile corpului , însă această amplitudine a mișcării poate duce la apariția problemelor
articulare. Înțelegerea felului în care sunt interconectate și construite diferitele structuri ale
umărului poate ajuta la modul în care se pot produce leziunile, la ințelegerea modului în care
funcționează umărul și la cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme. Structurile
cele mai profunde ale umărului includ oasele și articulați ile, urmate de ligamente și capsula
articulară. Mușchii și tendoanele sunt situați la ni vel superficial.

Lucrarea scrisă de mai sus reprezintă un proiect ce cuprinde studiile parcurse pe
timpul a 3 ani de specialitate balneo -fizio-kinetoterapeutice, din cadrul școlii postliceale
sanitare pe care am absolit -o.
Periartrita scapulo -humerală a fost afecțiunea care m -a interesat cel mai mult din
cadrul tuturor afecțiunilor studiate și predate.
Periartrita scapulo -humerală este una dintre suferințele cele mai frecvente pentru
care bolnavul se adresează medicului.
Pentru înțele gerea lucrării, capitolul I a fost conceput să cuprindă partea de
anatomie împreună cu patologia articulației umărului, după care au urmat definiția
afecțiunii, care poate afecta atât persoanle vârstinice cât și pe cele tinere.
În partea de final a lucrăr ii am evidențiat tratamentul recuparator, pe care l -am
conceput și dezvoltat în detaliu, acesta a cuprins: tratamentul igieno -medicamentos,
pshihic; iar pe partea de tratament balneo -fizio-kinetoterapeutic am utilizat: masajul,
fizioterapia, kinetote rapia și nu în ultimul rând tratamentul balneologic .
În urma rezultatelor obținute s -a constatat că programul folosit în tratarea acestei a
fost unul benefic.

52
BIBLIOGRAFIE

1. BACIU Clement – „Anatomia funcțională a aparatului locomotor ”- Ed. Stadion, București,
1972.
2. BACIU Clement – ,,Aparatul locomotor “ – Editura Medicală, București, 1981.
3. CORDUN Mariana – “Kinetologie medicală ”- Editura Axa, București, 1999.
4. Coreliu Zaharia – ,,Elemente de patologie a aparatului locomotor ”, Ediția Metropo l, 1994.
5. CREȚU Antoaneta – ,,Afecțiuni reumatice care beneficiază de kinetoterapie ”- Editura
Romfel, București, 1996.
6. CREȚU Antoaneta, BOBOC Florin – ,,Ghid de kinetoterapie în bolile reumatice ”- Editura
Bren, București, 2003.
7. DRAGNEA Adrian – ,,Teoria activităților motrice ”- Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1999.
8. FLORA Dorina – ,,Tehnici de baza în kinetoterapie”, Oradea – Editura Universitatii Din
Oradea, 2002.
9. STREESCU Ion – ,,Recuperarea medicală în practica reumatologică” – Editura medic ală,
București, 1979.
10. VOICULESCU Ion – ,,Anatomia și fiziologia omului” – Editura medical, București, 1971.
11. KISS Jaroslav – ,,Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului
Locomotor ”- Editura Medicală, București, 2004.
12. NICA Sarah Adriana – ,,Compendiu de medicină fizică și recuperare ”- Editura
Universitară Carol Davila, București, 1992.
13. PAPILIAN Victor – ,,Anatomia omului Volumul I Aparatul Locomotor ”- Editura
Medicală, București, 1992.
14. PAUN Radu – ,,Tratat de medicină internă – reumatologie – Editura Medicală, București,
1999.
15. SBENGHE Tudor – ,,Kinetologie profilactică, terapeutica și de recuperare" – Editura
Medicală, București, 1987
16. BENGHE Tudor – ,,Recuperarea medicală a sechelelor post -traumatice alemembrelor ”-
Editu ra Medicală, București, 1981.
17. ZAHARIA Corneliu – ,,Elemente de patologie a aparatului locomotor ”- Editura Paideia,
București, 1994