ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA PROIECT DE ABSOLVIRE DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE… [309592]

Licență

ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA PROIECT DE ABSOLVIRE DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE… [309592]

Byadmin ianuarie 1, 2024

FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

ÎNDRUMĂTOR:

Prof. [anonimizat]: [anonimizat]

2016

FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

ÎNDRUMĂTOR:

Prof. [anonimizat]: [anonimizat]

2016

STUDIU FARMACOBOTANIC ASUPRA UNOR SPECII ALE GENULUI ROSA

( ROSA DAMASCENA Mill. ȘI ROSA CENTIFOLIA L. )

CUPRINS:

Argumentul lucrarii

Introducere

Capitolul I – Încadrarea sistematică a genului Rosa……………………………………… 1

[anonimizat] a familiei Rosace ……………………………………………………………………………………………………………… 2

[anonimizat] a genului Rosa………………………………………. 6

[anonimizat]………………………………………………………….. 7

4.1.Descriere botanică…………………………………………………………………….. 7

4.2. [anonimizat]………………………. 10

4.3.Acțiuni și utilizări……………………………………………………………………. 14

Capitolul V – . Rosa centifolia L……………………………………………………………… 20

5.1.Descriere botanică…………………………………………………………………… 20

5.2.[anonimizat]……………………….. 21

5.3.Acțiuni și utilizări……………………………………………………………………. 23

Capitolul VI – . Preparate farmaceutice……………………………………………………. 27

[anonimizat]……………………………………………………… 39

7.1. Dulceața de trandafiri………………………………………………………….. 39

7.2. Siropul de trandafiri ………………………………………………………….. 41

7.3. Mierea de trandafir …………………………………………………………….. 42

7.4. Oțetul de trandafiri …………………………………………………………….. 44

7.5. Ceaiul de trandafiri ……………………………………………………………….. 45

Concluzii…………………………………………………………………………………………. 49

Bibliografie……………………………………………………………………………………….. 50

MOTTO:

”[anonimizat].”

[anonimizat], Grecia, [anonimizat], decorative, antierozionale și pentru îngrădiri. Petalele și fructele sale sunt folosite la prepararea unor produse aromate, a dulcețurilor, vinului, oțetului, ceaiurilor, precum și a unor produse medicamentoase și coloranți.

[anonimizat], al cărei nume din antichitate însemna ,,țara trandafirilor”, pătrunde în Grecia antică prin Cipru. Appoloniu, în ,,Tratatul celor mai frumoase parfumuri” citează trandafirul și varietățile cunoscute la acea epocă. Teofrast în ,,Istoria naturală” (sec. IV a.Cr.) menționează cunoștințele grecilor în ceea ce privește extracția parfumurilor de trandafir, un fel de ,,enfleurage” care constă din suprapunerea petalelor de trandafir peste straturi succesive de semințe de sesam.

Perșii, asirienii și babilonienii au gravat trandafirul pe obiectele din lemn, iar primele inscripții pe metal au fost găsite în mormintele din Atai, datând de circa 4000 de ani î.e.n. Surse scrise și găsite în Egipt scot în evidență faptul că trandafirul a fost cunoscut încă din secolul XIII î.e.n. Egiptenii foloseau trandafirii la pregătirea balsamurilor utilizate pentru îmbălsămarea cadavrelor.

În Persia și în zonele limitrofe se cultivau Rosa damascena Mill. și Rosa centifolia L., iar în China și India Antică sortimentul era format din trandafirul cu frunze necăzătoare, aparținând speciilor de R. indica L. și R. thea L. În

Grecia antică în sortimentul cultivat erau cunoscute speciile R. damascena Mill. și R. centifolia L. aduse din Orientul Apropiat, alături de speciile locale R. sempervirens L., R. canina L. și probabil R. galica L. Romanii, ca și grecii, aveau sărbătoarea trandafirilor numită ,,Rozalia”. Pliniu este primul care a descris 12 specii de trandafir, pe care le diferenția dupa anumite criterii, cum ar fi: ghimpi, perioada de înflorire, culoarea florilor și numărul petalelor. Acesta dă rețete de unguente pe bază de trandafir. Tot în Grecia antică trandafirul era simbolul nevinovăției și frumuseții, fiind considerat sacru.

Arabii, au folosit experiența sirienilor, perșilor și egiptenilor, ei fiind primii care obțin ulei volatil și apă din trandafir prin distilare. Apa de trandafir, obținută prin distilare constituia un articol comercial important fiind cunoscută în Europa în timpul cruciadelor prin intermediul Bizanțului. Odată cu dezvoltarea capitalismului, nevoile de 4 cantități însemnate de ulei de trandafir ale industriei parfumurilor aflate în plin avânt, au dus la dezvoltarea producției de ulei volatil. Astfel, producția cea mai mare de ulei se obține în secolul XVII-lea în India, în secolul al XVIII-lea în Persia și în unele țări apropiate ca Egipt, Tunis și Maroc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea principalul furnizor de trandafir devine Bulgaria, asigurând în acea perioadă, împreună cu Franța, peste 80% din necesarul mondial. La începutul secolului al XX-lea, cultura trandafirilor se dezvoltă și în Turcia, Maroc U.R.S.S. și în alte țări. În țara noastră se cunoaște numai ca plantă cultivată în scop decorativ. Încercările făcute pentru producția de ulei volatil nu au reușit cu succes [1].

Rosa damascena Mill. cunoscută și sub numele de trandafir de lună, trandafir bulgăresc sau trandafir de damasc, este un hibrid obținut din R. gallica și R. canina. Este un trandafir parfumat, originar din Siria, cultivat în toată Europa și Africa de Nord (Fig. 1).

Trandafirul de Damasc se cultivă exclusiv pentru obținerea uleiului volatil, a apei de trandafir, a concretului și a altor produse aromate, care sunt întrebuințate, în special, în industria parfumurilor și a produselor cosmetice. Cel mai apreciat ulei volatil de trandafir în lume este cel bulgăresc, prețul lui depășind prețul aurului. Astăzi este posibil ca prețul uleiului volatil de trandafir să fie mai mare, iar din această cauză în Bulgaria, acest ulei se numește și ,,aur lichid”.

În scop farmaceutic, uleiul de trandafir se folosește ca aromatizant (unguente, creme). Deși există de mult ideea înlocuirii uleiurilor volatile naturale cu compoziții aromate sintetice, ca fiind mai sigure și mai ieftine, totuși calitățile deosebite ale uleiului volatil de trandafir în parfumerie nu sunt un mit, ci un fapt real și incontestabil. Apa de trandafir și petalele se folosesc în industria alimentară la prepararea de lichioruri, dulceață. Resturile de flori după distilare constituie un excelent furaj pentru animale, în special pentru ovine. De asemenea pot fi utilizate ca îngrășământ natural, având un conținut mare de azot și fosfor.

Primul hibrid de R. damascena Mill. a fost în continuare înmulțit pe cale vegetativă, prin altoire sau prin înrădăcinarea ramurilor. Variabilitatea mare de forme deosebite fenotipic și chimic sunt rezultatul mutațiilor mugurale, dar și al apariției întâmplătoare a unor indivizi din semințe care apoi s-au multiplicat pe cale vegetativă.

Mirosul uleiului de trandafir ,,bulgăresc” este cel mai complex, fiind caracterizat ca: profund floral, narcotic, cald, foarte bogat nuanțat, ușor picant, amintind 5 de miere, mai ales în profunzime; foarte intens și radiant, caracteristic prototipului parfumistic de ,,trandafir roșu”. Gustul lui este amar sau amar-iute în concentrație mare, dar foarte plăcut în diluție sugerând imediat trandafirul.

Trandafirul de mai, ,,Rose de mai” (Rosa centifolia) (Fig. 1) se cultivă în Maroc și sudul Franței. În ultima jumătate a secolului nostru, Franța a încetat să mai fie o producătoare de ulei de trandafir cu toate că uleiul produs la Grasse era la fel de căutat ca și cel bulgăresc. Uleiul de trandafir de mai aproape că a dispărut din cauza costului ridicat al întreținerii și exploatării culturilor, menținându-se numai suprafețe reduse în Provence, proprietatea firmei Chanel, produs și utilizat exclusiv.

R. centifolia nu se întâlnește în flora spontană, dar este cunoscută încă din antichitate. Se consideră a fi apărut din R. gallica L. printr-o mutație sau este posibil să fie un hibrid complex între speciile: R. gallica L., R. phoenicea Boiss., R. moschata Herrm. și R.canina L.

Capitolul I – Încadrarea sistematică a genului Rosa

Regnul: Plantae

Subregnul: Cormophyta (Cormobionta)

Încrengătura: Magnoliophyta (Angiospermatophyta)

Clasa: Magnoliatae (Dicotyledonatae)

Subclasa: Rosidae (Dialypetalae)

Ordinul: Rosales

Familia: Rosaceae

Subfamilia: Rosoideae

Genul: Rosa

Fig. 1: Speciile R. damascena și R. centifolia

Sursa:www.simple-expressions.org/2007/12/scent-of-flower.html#!/2007/12/scent-of-flower.html 7

Capitolul II – Descrierea botanică și clasificarea sistematică a familiei Rosace

Subregnul Cormobionta

Plantele prezintă corpul vegetativ diferențiat în rădăcină, tulpină și frunze, alcătuind astfel un corm, cu structură morfoanatomică complexă, țesuturile fiind bine diferențiate, iar cilindrul central este reprezentat de un stel. Între organele de reproducere sexuate este prezent un arhegon pluricelular, iar în urma fecundării oosferei, din celula ou sau zigot, prin diviziuni repetate, rezultă un embrion.

Încrengătura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)

Angiospermele sunt cele mai evoluate și cele mai numeroase dintre toate grupele de plante, numărul speciilor ajungând la 300.000, aproximativ jumătate din numărul total al speciilor regnului vegetal. Sunt specii lemnoase sub formă de arbori și arbuști cât și ierboase anuale și perene, majoritatea terestre, dar sunt și specii acvatice, de locuri umede sau epifite. După modul de nutriție marea majoritate sunt autotrofe, dar sunt și specii heterotrofe parazite și semiparazite, mixotrofe și insectivore.

Principala caracteristică a angiospermelor o reprezintă modul de organizare a florii. Floarea este interpretată ca o ramură scurtă ale cărei frunze metamorfozate s-au adaptat în vederea reproducerii sexuate. Scurtarea continuă a ramurii a dus la condensarea receptaculului floral și dispoziția pieselor florale în verticil. La majoritatea angiospermelor florile sunt hermafrodite, cu periant format din caliciu și corola, care înconjoară și protejează staminele și carpelele. Lipsa învelișului floral la unele specii este considerată o reducere secundară. Modificările învelișului floral sunt corelate cu modul de polenizare. Cele care se polenizează prin vânt (anemofile) prezintă înveliș floral modificat și redus, pe când cele care se polenizează prin insecte (entomofile) a dus la dezvoltarea periantului, diferit colorat, la modificarea conformației florii, formei și inserției staminelor, morfologiei stilului și stigmatului și la apariția nectarinelor. Prin polenizare, polenul ajunge pe stigmatul adaptat pentru reținerea lui și germinează formând un tub polinic care străbate stilul și ovarul și ajunge în sacul embrionar din ovul.

Angiospermele spre deosebire de gimnosperme se caracterizează printr-o fecundație dublă, în urma căreia din ovar rezultă fructul, iar din ovule semințele închise în ovar, deci mult mai bine protejate.

Cele mai multe genuri actuale apar brusc și expansiv în Cretacic (Mezozoic), se răspândesc pe toate continentele și în toate zonele climatice și biotipurile mediului terestru și acvatic, fără a lăsa resturi fosile cu caracter de tranziție. Ele înlocuiesc treptat gimnospermele care intră în declin atât ca număr cât și ca arie de răspândire .

Se consideră că angiospermele s-au desprins dintr-o grupă străveche de gimnosperme la sfârșitul jurasicului odata cu uscarea aerului, schimbarea luminozității și umidității pe întreaga planetă.

În stabilirea originii angiospermelor se ia în considerare în primul rând originea filogenetica a florii existând două ipoteze:

1. Ipoteza pseudanției (a florii false): conform căreia floarea angiospermelor ar fi evoluat din inflorescențele unor gimnosperme evoluate de tip Ephedrales, iar angiospermele cele mai primitive ar fi Monochlamideele lemnoase de tipul Hamamelidales, Fagales și altele, cu flori unisexuate grupate în inflorescențe amentiforme, din care ulterior a apărut floarea hermafrodită. Florile femele au provenit din concreșterea bracteelor de la baza ovulului, pe care l-au învelit complet, iar florile hermafrodite se considera că au rezultat dintr-o inflorescență mixtă ce avea in vârf florile femele și la bază florile mascule.

2. Ipoteza euanției (a florii adevărate) susține că floarea angiospermelor provine dintr-un con al unor gimnosperme străvechi (Bennettitale), la care au apărut pentru prima dată în regnul vegetal floarea hermafrodită (bisexuată). Astfel din carpelele din mijlocul florii, prin sudare, au închis în interior ovulele, dând naștere la numeroase pistile libere. Din staminele exterioare, devenite sterile au rezultat petalele, iar din bracteele bazale sepalele. Florile unisexuate se consideră că au luat naștere din cele bisexuate prin avortarea elementelor unui sex. Conform acestei ipoteze, primele angiosperme apărute sunt policarpicele Magnoliales și Ranunculales. Magnolialele actuale, prin caracterele lor de primitivitate sunt considerate ,,fosile vii”.

Clasa Magnoliatae

Cuprinde aproximativ 171.000 de specii lemnoase și ierboase cu largă răspândire pe toată suprafața globului, în zonele tropicală, subtropicală și temperată. Frunzele sunt în general pețiolate și cu nervațiune palmată sau penată. Florile sunt pentamere sau tetramere, mai rar de tipul 3 sau 2, ciclice, la grupele primitive fiind spirociclice sau hemiciclice. La majoritatea embrionul conține doua cotiledoane, la speciile parazite, cotiledoanele lipsesc.

Subclasa Rosidae

Cuprinde peste 20 de ordine cu numeroase familii, genuri și specii de plante lemnoase, ierboase, arbori și arbuști. Frunzele pot fi simple sau compuse, variate ca formă, de regulă cu dispoziție alternă, la grupele evoluate pot fi și opuse sau verticilate.

Caracterele ce reunesc plantele acestei subclase privesc alcătuirea mai mult sau mai puțin a florii. Astfel florile solitare sau grupate în inflorescențe compacte sunt hermafrodite, cu simetrie radiară (mai rar zigomorfă). Învelișul floral este diferențiat în caliciu și corolă, dialipetală sau gamopetală, la marea majoritate fiind pe tipul pentamere, rar tetramere. Androceul si gineceul sunt de regulă polimere mai rar monomere și cu poziția ovarului variabilă.

Rosidele au luat naștere foarte probabil din policarpice, cu care se aseamană prin structura florilor. Acestea s-au desprins din Ranunculaes sau din Magnoliales, în urma ciclizării și reducerii la un număr constant a elementelor florale .

Ordinul Rosales

Cuprinde un număr mare de specii de plante lemnoase și ierboase, cu frunze simple sau compuse. Florile sunt ciclice, hermafrodite, rar unisexuate, actinomorfe pană la zigomorfe. Au un receptacul bine dezvoltat pe care este dispus un periant dublu, dialipetal, pentamer, cu 5 sau mai multe stamine, gineceul fiind apocarpic sau sincarp. Fructele sunt de mai multe tipuri – folicule, nucule, bace, drupe, fructe multiple – iar la formarea fructului participă adesea și axa florală.

Din punct de vedere biochimic, metabolismul rosalelor este slab specializat, dar ele au în schimb un nivel energetic ridicat, ceea ce atestă progresul lor evolutiv. Rosalele străvechi au constituit un important centru biogenetic, din care au luat naștere mai multe linii evolutive.

Familia Rosaceae

Cuprinde peste 100 de genuri cu aproximativ 3500 specii, de plante lemnoase (arbori, arbuști, semiarbuști) și plante ierboase perene, răspândite mai ales în zonele temperate din emisfera nordică.

În țara noastră vegetează spontan 27 genuri cu 223 specii.

Tulpinile sunt simple sau ramificate, frunzoase, adeseori cu ghimpi sau spini. Frunzele sunt simple sau compuse, alterne, de obicei prevăzute cu stipele libere. Uneori stipelele sunt concrescute cu pețiolii și sunt persistente sau timpuriu caduce, transformate adeseori în ghimpi. Rosaceele au inflorescențe foarte variate, rareori florile sunt solitare. Florile posedă un receptacul (hipanțiu, cupă), pe marginea căruia se prinde periantul și androceul pentamer sau polimer. Caliciul este variabil și persistent, câteodată fiind dublat la bază de 5-3 bractee, formând un calicul. Petalele sunt în număr egal cu sepalele și dispuse în alternanță cu acestea. Sunt diferit colorate și formează o corola dialipetală care lipsește foarte rar. Androceul este alcătuit din 10-20 stamine, dispuse în verticile pentamere. Gineceul poate fi atât apocarp și superior situat pe receptaculul conic, plan sau convex, cât și sincarp, având poziția inferioară afundată în receptacul. Carpelele sunt în număr egal cu sepalele, sau de 2-3 ori mai numeroase, sau pot fi concrescute cu receptaculul.

La unele rosacee, în floare se gasește un disc nectarifer care poate fi intra- sau extrastaminal.

Polenizarea este entomofilă, rar anemofilă. Fructele pot fi variate: achene, folicule, capsule, drupe, bace sau poame. Ovulele sunt anatrope, iar samanța este exabulminată (lipsită de albumen).

Din punct de vedere biochimic, rosaceele conțin numeroase glicozide, uleiuri eterice și sapotoxine, alcaloizii lipsind cu desăvârșire.

Rosaceele prezintă un interes economic deosebit, deoarece de aici fac parte cei mai valoroși pomi fructiferi.

Datorită faptului că receptacul, gineceul și fructul prezintă o mare variabilitate, familia Rosaceae este heterogenă, neunitară, fiind împărțită în 3 subfamilii:

Rosoideae,

Maloideae,

Prunoideae.

Subfamilia Rosideae

Este reprezentată de plante ierbacee, perene sau anuale, arbuști, rar arbori. Frunzele sunt compuse, adesea cu stipele, iar florile sunt pentamere, adesea cu caliciu extern. Receptacul floral (important în clasificare) poate fi convex sau concav. Gineceul este superior sau inferior, format din carpele numeroase care sunt libere și foarte rar este reprezentat de o singură carpelă. Fructul este multiplu și poate fi poliachenă, polidrupă sau polifoliculă.

Formula florarală este: K5 C5 A∞ G∞ .

Prin structura florii, ele se aseamană foarte mult cu familia Ranunculaceae, din care probabil au luat naștere.

Capitolul III – Descrierea botanică a genului Rosa

Genul Rosa, cunoscut sub numele de trandafir, posedă peste 100 de specii de arbuști spontani sau cultivați,erecți sau agățători, adeseori cu stoloni subterani lignificați. Tulpinile, glabre sau păroase, sunt prevăzute de obicei cu ghimpi.

Frunzele alterne sunt împaripenat-compuse, cu stipele concrescute cu pețiolul. Florile sunt mari, viu colorate in roz, roșu, alb, fiind solitare sau grupate în inflorescențe corimbiforme sau umbeliforme. Receptacul floral are forme variate, globulos sau ovoid, închizând în interior un gineceu policarpelar. Pe marginea superioară a receptaculului se prind 5 sepale verzi, persistente, 5 (sau mai multe la speciile cultivate) petale diferit colorate, și numeroase stamine. În interiorul receptaculului cupuliform se găsesc numeroase carpele libere, uniovulate, cu stil lung care ating nivelul staminelor. La maturitate, după fecundare, carpelele devin achene iar receptaculul cărnos de culoare roșu-brunie, comestibil și foarte bogat în substanțe organice, dintre care cea mai importantă este vitamina C (1-9%). Papilele glandulare sunt celule epidermice prelungite spre exterior, care secretă uleiuri eterice volatile, ce difuzează prin perete și se răspândesc prin aer; lor li se datorește, cel mai adesea parfumul florilor.

Unele specii se cultivă în scop decorativ, industrial (pentru parfumuri), medicinal sau alimentar (se poate consuma receptaculul cărnos sau petalele). Din receptacul cărnos al unor specii ca R. dumalis, R. pendulina, R. canina se obține o serie de produse alimentare. Din petalele speciei R. centifolia se prepară dulceață aromată de trandafir. Unele specii de Rosa, precum R. centifolia și R. damascena , originare din India și Africa se cultivă pentru producția mare de petale, din care se extrage esența de trandafir. Datorită frumuseții florilor, multe specii și varietăți de trandafir se cultivă în scop ornamental: R. multiflora, R. alba, R. indica, R. Semperflorens.

Capitolul IV – Rosa damascena Mill

4.1. Descriere botanică

Fig. 2: Rosa damascena

Sursa: http://www.cqout.com/item.asp?id=10129052

Rosa damascena (Fig. 2) este un arbust multianual, ghimpos, rezistent la temperaturi scăzute, heliofil, care preferă cernoziomuri adânci, afânate, sau soluri aluvionale, cu apă freatică sub 1,5 m și fără stagnare de apă. Sunt contraindicate solurile argiloase, grele, reci, iar pretențiile la umiditate sunt moderate. Radăcinile adventive, care se formează din lăstarii îngropați, ca unic mijloc de înmulțire, pe rădăcina proprie a trandafirului pentru ulei volatil, sunt maronii și ajung la adâncimea de 3 până la 5 m, creând astfel posibilități de asigurare a plantelor cu apa necesară.

Tulpina este înaltă de 1,5-2 m, apare în primul an de vegetație și este formată din lăstarul pornit din mugurii de la noduri. Lăstarul este verde ierbos sau roșu-cafeniu și are ghimpi diferiți ca mărime, ascuțiți, aproape drepți, colorați în roșu aprins, care cu timpul devin bruni. Creșterea lăstarilor este strâns legată de umiditatea din sol.

Frunzele de pe lăstar sunt dispuse în spirală, fiind prinse cu un peduncul lung de circa 10 cm, de formă cilindrică, având pe partea inferioară, dispuși într-un singur rând, ghimpi mici, puternic îndoiți înapoi. Frunza este imparipenat-compusă, (Fig. 3) cu 5-7 foliole de formă ovală, cu vârf ascuțit și baza rotunjită, dublu zimțate pe margini, având dimensiuni medii de 5 cm lungime și circa 3 cm lățime, iar culoarea verde închis pe partea superioară și verde-albicioasă pe cea inferioară. Nervațiunea este intens ramificată, cea superioară adâncită, iar cea inferioară puternic proeminentă.

Structura frunzei, care permite pierderea până la 45% din maximum de apă ce se poate acumula, și sistemul radicular profund dau trandafirului însușirea de rezistență deosebită la secetă.

Mugurii, ca și frunzele, se formează succesiv pe lăstari, o dată cu creșterea acestora. În a doua jumătate a anului, își opresc creșterea în lungime, dar se ramifică formând scheletul tufei. Apariția acestor ramificații are loc în partea superioară a lăstarului și este strâns legată de formarea florilor și deci a producției pentru anul următor. Uneori apar lăstari vegetativi care pornesc din partea inferioară a tufei și ajung la 1-2 m înălțime.

Fig. 3: Frunza imparipenat-compusă la Rosa spp.

Florile sunt grupate în inflorescențe (de tip dichaziu) sub forma de panicul, situat în vârful ramurilor florifere și din care primăvara timpuriu apar mai întâi 5 frunze. Diametrul florilor complet deschise este aproximativ de 4-5 cm, iar greutatea medie de 2,5 g. Pedunculii florali au lungimea de 3-5 cm, sunt acoperiți cu mulți ghimpișori moi, ce conțin glande rezinifere, lipicioase.

Caliciul are o formă ovală și este de asemenea acoperit cu ghimpișori și glande. Corola este formată din petale colorate in roz sau roșu, caduce, la 1-2 zile de la deschiderea bobocului. Numărul petalelor dintr-o floare este diferit pe aceeași tufă și variază între 18 și 36.

Într-o secțiune transversală a petalei se observă ca epiderma superioară și cea inferioară sunt formate din celule mari, acoperite de membrană. Celulele din epiderma superioară au forma piramidală, fiind așezate cu vârful în sus. Înaintea înfloritului petalele din mugurele floral sunt îndoite în jos, astfel încât pereții vârfului celulelor piramidale sunt lipiți. În momentul deschiderii butonului floral, vârful celulelor piramidale se desface. Acest proces continuă până în momentul în care celulele din epiderma inferioară își pierd turgescența, mugurele se deschide, rupându-se legătura celulelor din epiderma superioară și determinând astfel pierderea uleiului volatil. Staminele sunt în număr de până la 120. Două treimi din polenul care se formează în antere este fertil, având forma rotundă, iar 1/3 este steril, de formă oval alungită. În gineceul florii de trandafir se află circa 40-45 de ovare.

Înflorește la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie.

Fructul, fals, la maturitate are culoarea roșie-cărămizie, rămâne pe ramură, se usucă și primăvara cade (Fig. 4). Semințele germinează într-o perioadă foarte lungă (4-6 luni).

Fig. 4: Fructe (achene) Rosa damascena

R. damascena Mill. var. Kazanlîk

Prin adaptare la condițiile pedoclimatice specifice din Valea trandafirilor (Bulgaria) trandafirul adus din Damasc a suferit numeroase modificări diferențiindu-se mult de forma inițială. Astfel s-a constituit într-o populație cu însușiri precise, cunoscută sub denumirea de R. damascena var. Kazanlîk. Dupa Topalov, această populație de trandafir din Kazanlîk prezintă 3 forme:

– f. parvipetala, în care numărul de petale variază de la 5-6 până la 18, iar numărul de stamine este mare, peste 120

– f. trigintipetala, în care numărul de petale variază de la 19-20 până la 40, iar numărul mediu de stamine este 80. Această formă, considerată de autor ca fiind un soi, este cea mai răspândită în Bulgaria

– f. polipetala, cu peste 40 de petale în floare.

4.2. Produsul vegetal medicinal – compoziție chimică

Produsul vegetal utilizat este reprezentat de florile de trandafir (Flores Rosae damascenae). Floarea de trandafir reprezintă o materie foarte fină și capricioasă, a cărei calitate și valoare se schimbă în fiecare oră după înflorire datorită unor diferiți factori.

Fig. 5 : Petale de Rosa damascena

Sursa : Fotografie proprie realizată în luna iunie

În funcție de condițiile pedoclimatice ale zonei de cultură și ale anului, trandafirul începe să înflorească în a doua jumătate a lunii mai și continuă până în prima jumătate a lunii iunie, înflorirea durând 25-30 de zile.

Printre multitudinea de factori care contribuie la sporirea conținutului în ulei volatil menționăm temperatura mai scăzută, lumina și umiditatea relativă a aerului ridicată. Deci, în timpul recoltatului vremea trebuie să fie răcoroasă, însorită și umedă (rouă).

Florile se recoltează manual, în coșuri, dimineața între orele 4-6 (atunci concentrația în ulei este maximă), condițiile de prelucrare fiind următoarele:

să fie predate în ziua recoltării să fie recoltate complet înflorite

să fie proaspete

să aibă colorația caracteristică

să aibă aroma specifică

temperatura din saci să nu fie mai mare de 25-30șC

să nu aibă nici un fel de impurități (ramuri, frunze, butoni).

Faptul că în timpul campaniei de recoltare a florilor de trandafir se acumulează o cantitate foarte mare pe care instalațiile de distilare nu o pot prelucra în timp util s-a impus găsirea unor metode de depozitare prin care să se mențină cantitatea și calitatea uleiului volatil conținut de florile proaspete. În timpul depozitării florilor de trandafir continuă procesul de acumulare a uleiului volatil, care se poate pierde dacă acestea nu sunt păstrate corect. O bună conservare a florilor după recoltare se realizează în bazine speciale cu apă curată (raportul florii și apă este de 1:2), prevăzute cu pompe pentru trecerea amestecului respectiv în distilatoare. Uscarea petalelor se face fie pe cale naturală, la umbră, în încăperi bine aerisite și curate, pe rame acoperite cu hârtie, în strat subțire, fie pe cale artificială (la 30-35șC) în uscătorii. Procedeul artificial este mai avantajos deoarece scurtează timpul de uscare și în urma acestuia rezultă un produs mai uniform. Randamentul de uscare este de 7-9 kg de petale în stare proaspătă pentru un kilogram de produs uscat.

Condițiile tehnice de recepție a produsului uscat admit ca impurități: maximum 5% petale brunificate, maximum 1,5% resturi de sepale, stamine; nu se admit corpuri străine organice sau minerale, iar umiditatea este de maximum 12% .

Conținutul în ulei volatil al produsului, este dependent de biotip, condițiile pedoclimatice, recoltare, transport și timpul de la recoltare la prelucrare. S-a constatat că atât compoziția uleiului, cât și conținutul în ulei se modifică de la stadiul de boboc pâna la floare deplin deschisă. Uleiul din boboci este mult mai bogat în hidrocarburi terpenice și mai sărac în compuși oxigenați, iar randamentul în ulei cu 60% mai mic. De asemenea s-a constatat că la amiază, cantitatea de ulei se reduce la jumătate, iar de la ora 15 până la 18 scade o treime.

Trandafirul pentru ulei este specia care are nevoie pentru creștere și dezvoltare de zone cu temperaturi ridicate atât vara cât și iarna și unde diferențele dintre valorile înregistrate ziua și noaptea sunt mari (10-12șC). Pentru ca procesul de formare a florilor să decurgă normal, trandafirul necesită variații zilnice ale temperaturii sub 4șC noaptea și peste 16șC ziua. Aceste variații ale temperaturii au o importanță deosebită nu numai în diferențierea mugurilor, dar și în creșterea lor, precum și în procesul de acumulare a uleiului volatil. Temperaturile ridicate din timpul zilei contribuie la creșterea mugurilor, iar cele scăzute (vremea răcoroasă) la păstrarea uleiului volatil. Cunoașterea precisă a acestor cerințe trebuie corelată obligatoriu cu condițiile din zonele unde urmează a se înființa plantații de trandafiri.

Emiterea parfumului la florile de trandafir prezintă oscilații în timpul zilei având un vârf de obicei dimineața devreme. Într-un studiu concentrat pe emisiile de mirosuri la Rosa hybrida var. Flagrant Cloud s-a observat că variația diurnă a emisiei de parfum este foarte complexă, deși emisia în timpul zilei a diferiților compuși volatili este sincronizată. Există mecanisme diferite independente care controlează producerea, acumularea și eliberarea diferiților compuși volatili care alcătuiesc aroma specifică fiecărui parfum de trandafir.

Cel mai renumit centru de cultură a trandafirului de ulei și obținere a uleiului pe scară industrială este în Bulgaria, unde uleiul se obține prin distilare din petalele recoltate în primele ore de dimineață. Uleiul volatil se găsește în cantitate foarte mică 0,03-0,06%, în epiderma superioară a petalelor și este compusul principal din florile de trandafir proaspete. Se solidifică la temperatura de 16-23șC și este format din două părți: 70-85% eleoptenul, partea volatilă și 15-30% stearoptenul, partea care se solidifică la temperatura menționată.

În compoziția uleiului volatil de trandafir (Oleum Rosarum) s-au identificat până în prezent 39 de compuși diferiți, formați din alcooli terpenici alifatici liberi, dintre care cei mai importanți, care dau calitatea uleiului, sunt:

20-30% 1-citronelol (C10H20O) (Fig. 6)

50-60% geraniol (C10H18O) (Fig. 7)

10% nerol (C10H18O) (Fig. 8)

farnezolul (C15H26O) (Fig. 9).

Uleiul esențial mai are în compoziție următorii compuși:

hidrocarburi:

pentacozanul (C25H52)

octacozanul (C28H58)

triacontanul (C30H62)

aldehidele unor hidrocarburi nesaturate

citralul (C10H16O)

compuși aromatici

benzaldehida (C7H6O)

aldehida fenilacetică (C8H8O)

acidul fenilacetic (C8H8O2)

metileugenolul (C11H14O2)

alcoolul feniletilic (C8H10O)

Se mai găsesc α- și β- pinen, camfen, hexanol, mircen, felandren, limonen, cineol, p-cimen, acetat de hexil, nonadecan, linalool, acetat de linail.

Eleoptenul, în care intră toți compușii menționați, reprezintă 80% din uleiul volatil, iar 20% este stearoptenul, care este un amestec de hidrocarburi saturate solide.

În flori, pe lângă uleiul volatil, s-au mai izolat:

flavonoide: quercetina (C15H10O7)

antocianozide: cianina (C27H31O16Cl)

taninuri

zaharuri

rășini

ceruri.

Din circa 3000-5000 kg (3-5 tone) de petale proaspete se obține 1 kg de ulei esențial.

Importanța deosebită ce o reprezintă uleiul de trandafir pentru parfumerie este reflectată și în interesul manifestat pentru cunoașterea compoziției chimice.

4.3. Acțiuni și utilizări

Uleiul și extractele de trandafir sunt prezente aproape în toate marile creații parfumistice, de la concentrații de ordinul procentelor până la urme. Chiar și în urme poate să îmbogățească nuanța și să rontujească un buchet floral precum și să articuleze armonic elementele din fond. Este comparabil cu aproape toate notele florale ca: iasomnie, liliac, mărgăritar, tuberoze, narcise, violete, zambile. Se ascociază cu notele lemnoase, în special santal.

Este adesea folosit în compoziții alături de elemente sintetice ce fac parte din structura uleiului (alcool β-feniletilic, citronelol, linalool, geraniol și esterii lui etc.) și cu uleiuri înrudite ca miros: geraniu, ulei din lemn de guaiac.

În scopul reducerii concentrației de ulei natural în formulele de parfumerie, care cântărește greu asupra prețului compoziției, s-au creat în decursul timpului numeroase compoziții, majoritar sintetice, numite ,,baze”. Cele mai reprezentative sunt cele comercializate de Firmenich și care au înglobat treptat toate cercetările firmei privind compoziția uleiului natural bulgăresc. De exemplu: ,,Wardia” cu un conținut de circa 10% ulei natural, ,,Cetylia”, produsă ca urmare a sintezei β-damasconei, ,,Dorinia” și ,,Damascenia” care înglobează toate componentele sintetice descoperite în uleiul natural, fiind apropiate de modelul natural si de aproximativ 10 ori mai ieftine. Ca soliflor sau în buchete florale, trandafirul este o permanență a creației parfumeriei moderne feminine. În parfumuri masculine, uleiul de trandafir se folosește în concentrații foarte mici ca modificator.

Uleiul de trandafir, dar mai ales concretul și absolutul sunt mult folosite și în cosmetică la parfumarea cremelor, loțiunilor, pudrelor și rujurilor de buze. Pentru parfumarea săpunurilor se folosesc numai compoziții sintetice. Apa de trandafir se folosește în numeroase emulsii și loțiuni pentru piele fiind cunoscută ca tonifiantă și cu acțiune antirid. Este mult utilizată pentru aromatizarea tutunului în țările islamice.

R. damascena este cunoscută mai ales pentru efectele de parfumare. Apa de trandafiri a fost imprăștiată la nunți pentru a asigura o căsătorie fericită și sunt un simbol al iubirii și al purității. Sunt folosite de asemenea pentru a ajuta la meditație și rugăciune.

R. damascena a fost de asemenea utilizată în scopuri medicinale. Diverse produse și componente izolate din petalele de flori au fost studiate într-o varietate de studii in vivo și in vitro.

Uleiul volatil are acțiune astrigentă, antiseptică și antimicotică, dar este puțin folosit în terapeutică. Datorită taninurilor pe care le conține, cu acțiune astrigentă, ceaiul din petale de trandafir se recomandă în dizenterii, în diareele cronice.

Cercetările efectuate au demonstrat convingător că mierea de albine în care se macerează petalele de trandafir, recoltate de la speciile de cultură (Oxymel rosatum), dă rezultate foarte bune în tratamentul micozelor bucale în special la sugari, care o suportă ușor datorită gustului ei dulce și mirosului aromatic plăcut. Această formă se poate prepara în casă macerând 10 g petale de trandafir în 90 g miere de albine.

A. Uz intern:

Pentru tratarea diareei:

– se face o infuzie din 1-2 lingurițe de petale uscate la o cană și se beau 2-3 căni pe zi.

Pentru tratarea anginei pectorale:

– se folosește miere de trandafir preparată din 10 g petale proaspete, peste care se toarnă ½ litru apă în clocot, se acoperă și se lasă în repaus până se răcește; se strecoară, iar peste soluția obținută se toarnă 5 părți alcool 60ș și 1kg miere de albine. Se iau 2-3 lingurițe pe zi.

Pentru tratarea astmului bronșic:

– se poate folosi o infuzie din 2 lingurițe de petale proaspete, care sunt zdrobite, peste care se adaugă o cană de apă clocotită (200 ml). Se lasă acoperită 10-15 minute iar apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi. Se mai poate folosi și tinctura din 2 linguri de petale, la 100 ml alcool 60ș care se lasă la macerat 10 zile, timp în care sticla se scutură zilnic. Apoi se filtrează și se pune în sticle mici care sunt închise la culoare. Se iau 10-20 de picături care sunt diluate în apă.

Pentru tratarea gripei:

– se folosește o infuzie din 2 lingurițe cu petale proaspete, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (200ml). Se lasă acoperită 10-15 minute și apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.

Ceaiuri complexe pentru uz extern: Menta – frunze, Jales – frunze, Levantica – flori, Trandafirul de dulceata – petale. Se pot face frecții cu oțet din aceste plante.

Pentru tratarea frisoanelor:

– se folosește o infuzie preparată din 2 lingurițe de petale proaspete zdrobite, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (200ml) și se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară și se beau 2-3 căni pe zi.

B. Uz extern:

Pentru tratarea de afte:

– se folosește o infuzie din 2 linguri de plante, peste care se toarnă o cană (250 ml) de apă care se administrează sub forma de gargară. Se mai folosesc petale de trandafir macerate în miere de albine: se pun 100 g petale într-un vas cu apă în clocot, la foc mic, timp de 1-2 minute. Se strecoară, apoi se adaugă peste lichid 650 g miere de albine. Se folosesc în special pentru tratarea aftelor și micozelor bucale ale sugarilor, tamponând zonele respective, repetat, în cursul unei zile.

Pentru tratarea gingivitei:

– se face o infuzie din 3-4 linguri cu petale, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (200ml). Se lasă acoperită 15-20 minute și apoi se strecoară. Se poate face gargară de 3 ori pe zi.

Ceaiuri complexe: Trandafir – petale (20g), Jalesul – frunze (20g), Viorele – frunze (20g), Afinul – fructe (20g). Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec, la o cană cu apă (250ml). Se face gargara de 3 ori pe zi.

Pentru tratarea amigdalitei:

– se folosește oțet de trandafir preparat din 250 g petale proaspete, peste care se adauga 2 litri de oțet de mere și se lasă la macerat 8-10 zile, timp în care se amestecă zilnic conținutul pentru uniformizare. Se strecoară și se pune în sticle separate. Se face gargară zilnic din câteva picături de oțet de trandafir într-un pahar cu apă.

Ceaiuri complexe: Murul – frunze (20g), Trandafir – petale (20g). Se face o infuzie dintr-o lingură de amestec, la o cană de apă clocotită (250ml). Se fac 3-4 gargare pe zi.

Conjunctivita:

Ceaiuri complexe: Coada calului – planta verde (20g), Nuc – frunze (20g), Nalba mare – flori (30g), Trandafir de dulceață – flori (30g). Se face o infuzie din acest amestec. Se folosește o lingură la o cană de apă clocotită, se lasă în repaus 15 minute și apoi se strecoară. Se fac băi oculare sau se aplică comprese.

Pentru tratarea ulcerului corneean:

– se face o infuzie dintr-o lingură de petale, la o cană cu apă clocotită (300ml). Se aplică comprese oculare.

Pentru tratarea glositei:

– Trandafirul de dulceață – se face o infuzie din 2 lingurițe de petale, la 200 ml apă. Se face gargară, de mai multe ori pe zi .

Acțiuni farmacologice:

Funcțiile medicinale ale Rosaceelor sunt în mare parte atribuite componentei fenolice. Fenolii posedă o gamă largă de acțiuni farmacologice cum ar fi: antioxidant, anticancerigen, antiinflamator, antimutagenic și antidepresiv, analgezic, antidismenoreic, laxativ, relaxant al căilor respiratorii.

Mai multe studii farmacologice au fost efectuate pe R. damascena evaluând efectele sale asupra sistemului nervos central (SNC). Efectele acestei plante asupra SNC sunt extinse. Extractul etanolic din vârfurile înflorite a arătat că R. damascena posedă o activitate de deprimare puternică asupra SNC la șoareci.

Efectele care au fost evaluate sunt cele hipnotice, anticonvulsivante, antidepresive, antianxioase, analgezice și de creștere nervoasă.

Glicozidele flavonoidice au fost extrase din petale de Rosa damascena dupa distilare industrială pentru obținerea uleiului esențial și au fost analizate prin HPLC-MS. Dintre cei 22 de compuși analizați doar glicozidele kaempferol și quercetina au fost detectate. Conținutul ridicat de flavonol a relevat faptul că petalele distilate de trandafir reprezintă o sursă promițătoare de compuși fenolici care pot fi utilizați ca și ingrediente pentru alimente, antioxidanți naturali sau ca și coloranți.

Uleiul esențial din Rosa damascena a fost evaluat în privința efectelor sale antibacteriene împotriva a 3 specii de Xanthomonas. Uleiul esențial poate fi un potențial agent de control în tratarea bolilor cauzate de X. a. vesicatoria la roșii si piper.

Efectul hipnotic

Unul dintre efectele R. damascena asupra sistemului nervos central este efectul hipnotic. Extractul etanolic, apos și cel cloroformic din R. damascena au fost folosite pentru a demonstra efectul hipnotic la șoareci. În urma studiului s-a demonstrat că extractul etanolic și apos, în doze de 500 și 1000 mg/kg a prelungit în mod seminificativ perioada de somn indusă de pentobarbital, efecte care au fost comparabile cu cele ale diazepamului. Cu toate acestea, extractul cloroformic nu s-a dovedit a avea efecte hipnotice .

Într-un alt studiu, efectele hipnotice a trei fracțiuni (acetat de etil, fracțiunea apoasă și n-butanol) ale acestei plante, au fost evaluate. A fost demonstrat că perioada de somn indusă de pentobarbital a fost prelungită de aceste de 3 fracțiuni. Dintre acestea, fracțiunea acetat de etil are cel mai bun efect hipnotic. Extractul de etanol brut de R. damascena și fracțiunile sale au fost de asemenea investigate la șoareci. Chiar dacă efectul hipnotic al extractelor și fracțiunilor R. damascenei au fost demonstrate, mecanismul acestuia nu a fost încă clarificat.

R. damascena conține mai mulți compuși cum ar fi flavonoide și terpene, care sunt de asemenea responsabile de efectul hipnotic, acest efect fiind atribuit de afinitatea lor pentru receptorii centrali benzodiazepinici. A fost dovedit faptul că flavonoidele au activitate anxiolitică și antidepresivă.

Efectul analgezic și antiinflamator

Extractele obținute din petalele de Rosa damascena sunt folosite în medicina populară iraniană ca remedii pentru tratarea unor boli inflamatorii. Într-un studiu, a fost evaluat efectul analgezic al extractului apos, etanolic și cel cloroformic la șoareci folosind testul cu placa fierbinte și testul ciupitului (loviturii) cozii, și s-a demonstrat că doar extractul etanolic deține un efect analgezic. Acțiunea analgezică a extractului hidroalcoolic și a uleiului esențial de Rosa damascena a fost evaluată pe șoareci cu ajutorul testelor de acid acetic și formol. S-a demonstrat că uleiul esențial al plantei nu ar avea nici un efect analgezic. Cu toate acestea, extractul etanolic are un efect analgezic puternic la testele efectuate cu acid acetic și formol, dar nici un efect la testul ciupitului cozii. Bazat pe efectul analgezic al extractului hidroalcoolic și al celui etanolic, s-a sugerat că responsabile de efectul analgezic ar fi componentele plantei care nu sunt solubile in apă, cum ar fi quercetina și kaempferolul.

S-a studiat efectul antiinflamator al extractului hidroalcoolic și al uleiului esențial asupra edemului de pe laba șobolanului indus de caragenan. S-a demonstrat că uleiul esențial nu are nici un efect antiinflamator, în timp ce extractul poate reduce semnificativ edemul acționând prin inhibarea mediatorilor inflamației. În plus Rosa damascena conține vitamina C care are un efect antioxidant și antiinflamator.

Efecte asupra sistemului respirator

S-a demonstrat că extractul etanolic și cel apos al acestei plante reduce tusea indusă de acid citric la cobai. A mai fost studiat și efectul extractului etanolic și al uleiului esențial de la nivelul musculaturii netede traheale a cobaiului. Musculatura a fost precontractată cu ajutorul clorurii de potasiu și metacolinei. Rezultatele au arătat un efect relaxant puternic al extractului etanolic și al uleiului esențial, efect comparabil cu cel al teofilinei. Într-un alt studiu au fost examinate diferențele dintre efectele relaxante ale fracțiunii apoase, acetat de etil și n-butanol de Rosa damascena de la nivelul musculaturii netede traheale a cobaiului. Efectele fracțiunilor au fost comparate cu efectele serului fiziologic și teofilinei pe musculatura precontractată cu clorură de potasiu și metacolina. Rezultatele au arătat un efect puternic relaxant pentru fracțiunea de acetat de etil din Rosa damascena pe musculatura netedă traheală, efect comparabil cu cel al teofilinei, dar un efect relaxant relativ slab pentru fracțiunile apoase și de n-butanol.

Efectul laxativ și prokinetic

Similar cu medicina tradițională, gavajul șobolanilor cu extract fiert de Rosa damascena a arătat efecte laxative importante (fecale în creștere, conținut crescut în apă a fecalelor și frecvența defecației). Deoarece intraperitoneal extractul a prezentat semne de constipație (24 ore fără fecale), se pare că efectele laxative se datorează parțial infiltrării osmotice de lichide în lumenul intestinal.

S-a studiat efectul laxativ al extractului fiert de Rosa damascena, în comparație cu lactuloza care este un laxativ osmotic utilizat pe scară largă, amândoua crescând în mod semnificativ conținutul intestinal de lichid, comparativ cu placebo (soluția salină). Acest lucru sugerează că extractul poate induce efecte laxative, cel puțin parțial, crescând osmolaritatea intestinală.

Efectul antidismenoreic

Dismenoreea primară apare la aproximativ 50% dintre adolescente fiind asociată cu scăderi semnificative în perfomanțele școlare, activitățile sportive și în socializarea cu colegii. Opțiuni alternative și complementare de tratament sunt de interes pentru pacienții și furnizorii de asistență medicală. Consumul de ceai de trandafir pentru atenuarea durerile menstruale a fost mult timp o parte a cunoștințelor populare din întreaga lume, dar nu a fost studiat științific.

Pentru determinarea eficienței administrării de ceai de trandafir în reducerea durerii și calmarea psihofiziologică la adolescentele cu dismenoree primară, au fost împărțite 130 de adolescente în mod aleatoriu în 2 grupuri. Unul experimental, format din 70 de persoane și un grup de control format din 60 de persoane. Au fost culese date privind rezultatele biopsihosociale ale dismenoreei înainte de administrare și după 1, 3, 6 luni. Rezultatele au arătat că în comparație cu grupul de control, grupul experimental a simțit o durere menstruală mai redusă ca intensitate, a prezentat o stare de bine, psihofiziologică de-a lungul perioadei de 1, 3, 6 luni după intervenție. Aceste rezultate sugerează că consumul de ceai de trandafir este un tratament sigur, ușor disponibil și simplu pentru dismenoree, pe care adolescentele îl pot folosi.

Capitolul V – . Rosa centifolia L

5.1. Descriere botanică

Fig. 10: Rosa centifolia L.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Rosa_centifolia_foliacea_17.jpg

Rosa centifolia (Fig. 10) este un arbust înalt și ghimpos de aproximativ 50 cm. Rădăcina este puțin profundă și cu puține ramificații, iar tulpina neuniformă cu ghimpi tari, roșcați și curbați. Mugurii sunt micști, conici, rari și maronii din care pornesc lăstari floriferi. Frunzele sunt împaripenate cu 5 foliole mari, eliptice sau lat-ovate, pieloase, serate pe margine; pe față verzui, glabre, puțin lucitoare, pe dos palide și mai ales pe nervurile principale, păroase, cu glande scurte si roșii. Florile sunt de obicei solitare, rar cu 2-4 flori, roșii, roze sau purpurii, parfumate, la început fiind globuloase, iar mai târziu campanulate.

Caliciul cu sepale reflecte după deschiderea florii, corola fiind mare cu 50-100 de petale. Fructele sunt achene înconjurate cu receptaculul ovoidal, roșu sau roșu-negricios, puțin cărnos.

Petalele de trandafir se prelucrează prin antrenare cu vapori de apă sau prin extracție cu solvenți. Numai specia R. centifolia se prelucrează exclusiv prin extracție cu hexan sau cu eter de petrol, obținându-se concretul, din care prin extracție cu alcool se obține absolutul. Uleiul este un lichid slab gălbui sau incolor, cu un miros floral bogat și tenace, profund dulce. Nota picantă, specifică uleiului bulgăresc, lipsește aproape complet, iar persistența este de asemenea mai redusă. Fondul este floral-ceros, lemnos-verde cu o ușoară nuanță fructat-mentolată.

În prezent este răspândită în majoritatea țărilor ca plantă ornamentală, importanță economică prezentând numai în Franța și Maroc.

R. centifolia are mai multe varietăți:

var. alba Hort., cu flori de până la 5 cm în diametru, cu peste 100 de petale colorate în alb și slab mirositoare

var. bollata Hort., cu tufe involte, înalte până la 1,5 m, puternic ramificate, frunzele rotunjite, cu suprafața grunțuroasă; flori roz cu diametrul de 6 cm, cu peste 90 de petale, grupate câte 8 în inflorescență

var. rosea Hort., cu tufe înalte de pâna la 70 cm; flori roz cu diametrul de 7 cm și cu peste 100 de petale, grupate câte 3-5 în inflorescență.

5.2. Produsul vegetal medicinal – compoziție chimică

Chimic, petalele florilor (Fig. 11) conțin ulei eteric (compoziția uleiului se găsește în tabelul I), zaharuri, acid malic, acid citric, pectine, taninuri, vitamina A, Bз, C, K, PP, substanțe minerale de K, Ca, Fe Mg.

Fig. 11: Petale de Rosa centifolia

Sursa: fotografie proprie realizată în luna iunie 30

Tabel I. Comopozitia in procente a uleiului esențiale din Rosa centifolia

5.3. Acțiuni și utilizări

Petalele sunt utilizate în industria alimentară pentru prepararea de sirop, dulceața, șerbet, lichior, limonadă. Petalele sunt utilizate de asemenea în industria parfumurilor și cea farmaceutică. Resturile rezultate după distilare reprezintă un bun furaj pentru animale și îngrășământ natural, bogat în azot și fosfor.

Rosae petalum se folosește ca astringent și ca antiseptic datorită taninurilor pe care le conține, intrând în compoziția preparatului Mel Rosatum, recomandat în tratamentul aftelor bucale .

Mel Rosatum (Miere de trandafir) (FR VI)

Preparare:

Flores Rosatum ……..100p

Glycerinum……………. 10p

Spiritus…………………. q.s.

Aqua…………………….. q.s.

Mel depuratum………. q.s.

Se umezesc uniform florile de trandafir cu 8p alcool și 40p apă. Se introduce în percolator și se extrage după normele percolării descrise la Extracta, cu un amestec de 1p alcool și 5p apă. Primele 80p de lichid extractiv se pun deoparte. Se continuă percolarea până ce 10 cmc din lichid nu mai lasă reziduu apreciabil după evaporare. Se adaugă lichidelor obținute în a doua percolare 10p glicerină și se evaporă în vid până ce se reduce la 20p, care se amestecă cu cele 80p separate la început.

Pentru a prepara mierea de trandafir se amestecă 10p din acest lichid cu 90p miere purificată. Se conservă în flacoane bine închise, cât mai pline, ferite de lumină și la loc răcoros.

A. Uz intern:

Pentru tratarea de dizenterie, hemoptizie, gripă, astm:

infuzie – peste 2 lingurițe cu petale proaspete, zdrobite se toarnă o cană cu apă clocotită (200 ml); se lasă acoperită 10-15 minute, se strecoară și se beau 2-3 căni pe zi.

tinctură – se prepară din 2 linguri cu petale la 100 ml alcool 60ș. Se lasă la macerat 10 zile, timp în care sticla se scutură zilnic; se filtrează și se trage în sticle mici închise la culoare; se iau 10-20 picături diluate în apă.

Pentru tratarea diareei, anginei pectorale:

miere de trandafir: preparată din 100 g petale proaspete peste care se toarnă o jumătate de litru de apă în clocot; se acoperă și se lasă până ce se răcește; se strecoară, iar peste soluția obținută se toarnă 5 părți alcool 60ș și 1 kg de miere de albine; se fierbe pe baia de apă până scade la un litru

miere de trandafir care se adaugă astfel: peste o parte cu petale proaspete, se pun 5 părți alcool 60ș. Totul se prepară într-o damigeană; se lasă la macerat 24 ore, iar apoi se strecoară. Petalele rămase se presează și soluția obținută se amestecă cu cea strecurată; se filtrează din nou, iar peste soluția filtrată se adaugă 9 părți miere de albine șio parte glicerină. Se fierbe pe baia de apă până scade la 10 părți; se păstrează în borcane cu capac; se ia concentrat sau diluat pentru combaterea diareei.

Pentru tratarea de bronșectazie:

miere de trandafir preparată din 100 g petale, care se toacă mărunt și se pun într-un vas de sticlă. Se adaugă 150 g miere de tei sau din flora spontană montană. Se amestecă cu o linguriță până la omogenizare. Se acoperă și se lasă la macerat timp de 5 zile, ținându-se la rece (frigider). Se ia o lingură dimineața și una seara. Preparatul ținut 2-3 zile la temperatura camerei, sau peste 2 săptămâni la frigider, devine toxic și se aruncă.

B. Uz extern:

Pentru tratarea afecțiunilor bucale și vaginale:

se face o infuzie din 3-4 lingurițe cu petale peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (200 ml) și se lasă acoperită 15-20 minute, apoi se strecoară. Se face gargară în afecțiunile bucale și spălături vaginale cu irigatorul în caz de scurgeri.

Pentru tratarea durerilor de ochi:

apă de trandafir preparată prin distilarea cu vapori de apă a petalelor proaspete. Procedeul se menține până când se obține o cantitate de distilat egală cu greutatea petalelor luate în lucru. Se fac spălături locale, folosindu-se un tampon cu vată sau se pun comprese, utilizându-se un pansament steril înmuiat în apa obținută.

Pentru a reda vitalitatea celor leșinați, tratarea durerilor de cap, afecțiunilor bucale, afecțiunilor din gât (amigdalite, laringite, traheite), angină:

oțet de trandafir preparat din 250g petale proaspete peste care se toarnă 2 l oțet de bună calitate, eventual oțet obținut din mere și se lasă la macerat 8-10 zile. Sticlele sau vasul în care s-a pus amestecul se scutură zilnic de 2-3 ori pentru uniformizarea extrasului. Se strecoară, se filtrează printr-un tifon sau pânză și se pune în sticle cu dop. Se pun câteva picături într-un pahar cu apă și se face gargară. Celor leșinați li se dă să inspire.

Pentru tratarea de afte în gură și în gât:

pastă de trandafir obținută din 10 g petale proaspete, 20 g de trandafir, 50-70 g zahăr pudră și 5 g glicerină. Petalele se tratează cu glicerină, se pune zahărul și se triturează, apoi se adaugă apă de trandafir. Până ce se obține o pastă omogenă. Se iau mai multe lingurițe pe zi.

Pentru tratarea de afecțiuni bucale, amigdalite, faringite, angină:

se ia miere de trandafir, pregătită după rețeta de mai sus, sau dulceață de trandafir.

Pentru tratarea de glosită:

infuzie, din lingurițe cu petale peste care se toarnă 200 ml apă clocotită și se lasă acoperită 15 minute, apoi se strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi.

Capitolul VI – Preparate farmaceutice

Aftolizol –Meduman Viseu SA (Fig. 12)

Fig. 12: Aftolizol

Sursa:http://www.farmaciileinfofarm.ro/index.php?main_page=product_info&products_id=280

Compoziție pentru 100g produs

Extract de petale de trandafir ……..15g

Miere de albina purificată ………….85g

Produs pentru cavitatea bucală, administrat în stomatitele aftoase microbiene sau inițial virale și apoi suprainfectate. Preparatul conține antociani, flavone, taninuri, vitamine datorită cărora are o acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană, de refacere a țesuturilor lezate de la nivelul mucoasei bucale.

Doza recomandată este de ½ linguriță soluție bucofaringiană Aftolizol de 3-5 ori pe zi. Soluția bucofaringiană se menține în cavitatea bucală timp de 3-5 minute (asigurându-se acoperirea întregii suprafețe a mucoasei bucale), după care se înghite. Durata tratamentului este de 10-14 zile.

Tonic cardiac – Dacia Plant

Fig. 13: Tonic cardiac

Sursa: : http://www.farmaverde.ro/nevroze-cardiace-c-148_282

Produsul Tonic cardiac (Fig. 13) este un amestec de plante cu acțiune selectivă asupra aparatului cardiovascular care produc dilatarea vaselor coronare din miocard, măresc forța de contracție a inimii, prelungesc perioada refractară reglând ritmul cardiac, prezentând de asemenea și efecte reglatoare asupra tensiunii arteriale.

Ingrediente active: Crataegus monogyna (păducel), Terminalia arjuna (arjuna), Rosa centifolia (trandafir), Menthae aetheroleum (ulei esențial de mentă).

Substanțele bioactive din Rosa centifolia răspunzătoare de apariția efectului farmacodinamic sunt: uleiul esențial (alcătuit din eleopten, geraniol, nerol, damasceină și stearopten), flavonele, antocianii și acizii triterpenici (ursolic, oleanolic și calitrizic). Din punct de vedere energetic, trandafirul amplifică energia inimii, căreia îi dă forță și ritm, amplifică afectivitatea, elimină depresia, pesimismul și psihastenia.

Se utilizează ca adjuvant în: cardiopatie ischemică, angină pectorală, postinfarct miocardic, aritmii cardiace (tahicardie, palpitații, extrasistole), insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, afecțiuni cardiovasculare care apar pe fond nervos. Se administrează câte 2 comprimate de 3 ori pe zi, înaintea mesei.

Produse cosmetice

Capacitatea de echilibrare a pH-ului și a funcțiilor vitale ale pielii, îmbunătățirea circulației sângelui, acțiunea puternică de hidratare a țesutului, activarea proceselor metabolice la nivel celular, precum și combaterea eficientă a radicalilor liberi, au făcut ca trandafirii să-și găsească o largă utilizare și în realizarea diferitelor preparate de îngrijire ale pielii.

Vichy Essentielles Lapte- cremă de corp

Fig. 14: Lapte – cremă de corp Vichy

Sursa: http://www.aldedra.ro/vichy/vichy-essentielles/vichy-essentielles-lapte-crema-de-corp-400-ml

Ingredientul activ – polifenoli de trandafir – elementul activ care în natură protejează florile de trandafiri împotriva agresiunilor externe și le asigură prospețimea. Pentru a răspunde tuturor nevoilor esențiale ale pielii, Laboratoarele Vichy au creat o cremă – lapte de corp esențială, cu un extract de trandafir ce conține polifenoli cu proprietăți calmante. Laptele hidratează, hrănește și protejează pielea. Nu conține parabeni (Fig. 14).

Cremă de față revitalizantă – Naturalis

Fig. 15: Cremă de față revitalizantă – Naturalis

Sursa: http://www.avantaje.ro/Frumusete-moda/Noutati-cosmetice-Shopping/Crema-de-fata-revitalizanta-de-la-Naturalis-1329239

Crema conține ingrediente pentru hidratarea și revitalizarea tenului: apă naturală de trandafir, Q10, ulei de migdale, vitamina A, vitamina E, D-panthenol (Fig. 15). Este o cremă cu textură ușoară care conține ingrediente care hidratează și reîntineresc pielea. Apa naturală de trandafiri se folosește în special pentru pielea uscată, inflamată și sensibilă, cu tendința de îmbătrânire. Nu conține conservanți. Se aplică pe față, gât și decolteu dimineața și seara după demachiere.

Apă naturală de trandafir – Naturalis

Fig. 16: Apă de trandafiri – Naturalis

Sursa: http://www.elle.ro/Frumusete/Beauty-News/Produse/Apa-naturala-de-trandafir-Rose-de-la-Naturalis-1533099

Uleiul esențial de trandafiri menține o bună hidratare a pielii, fiind de un real folos în cazul tenurilor sensibile, cu probleme (acnee), sau a celor îmbătrânite.

Uleiul esențial de trandafir:

acționează benefic la nivelul pielii, având efect antiseptic, antiinflamator, antibacterian;

este util în caz de sensibilitate crescută și alergii cutanate;

are proprietăți regeneratoare, tonifiante și antirid, prelungind tinerețea pielii și redându-i vitalitatea și tonicitatea;

este utilizat în tratamente estetice pentru detoxifierea pielii;

Produs natural obținut prin distilarea petalelor de Rosa damascena Mill (Fig. 16)

Lapte demachiant – Naturalis

Fig. 17: Lapte demachiant – Naturalis

Sursa: http://www.avantaje.ro/Frumusete-moda/Noutati-cosmetice-Shopping/Lapte-demachiant-hidratant-Naturalis-1335315

Ingredienți activi: apă naturală de trandafir, ulei de trandafir și D-panthenol.

Laptele demachiant:

curăță delicat și tonifică pielea feței și a gâtului

înlătură eficient machiajul și impuritățile

hidratează pielea

, redându-i prospețimea și elasticitatea (Fig. 17).

Cremă hidratantă de mâini cu apă de trandafiri – Refan

Fig. 18: Cremă hidratantă de mâini – Refan

Sursa: http://www.marusano.ro/cosmetice-pentru-maini/crema-de-hidratare/crema-de-hidratare-maini-cu-apa-de-trandafiri-416.html

Conține apă naturală de trandafiri Rosa damascena. Crema de mâini protejează eficient pielea de factorii nocivi din mediu printr-o hidratare intensă.

Apa naturală de trandafir și uleiul de trandafir calmează cuticulele inflamate. Folosind în mod regulat crema de mâini, pielea rămâne catifelată și își recapătă elasticitatea. Se aplică pe mâini bine spălate înainte și uscate, apoi se masează până se absoarbe crema în piele. Nu conține parabeni (Fig. 18).

Crema Bio de zi anti-age Rose de Anjou – Cosmebio

Fig. 19: Cremă Bio de zi anti-age – Cosmebio

Sursa: http://www.cosmetica-bio.ro/crema_bio_de_zi_anti_age_rose_de_anjou_50_ml-69305.p.html

Crema Bio de zi anti-age Rose de Anjou (Fig. 19) cu textură onctuoasă și culoare delicată roz, ideală pentru îngrijirea pielii mature și devitalizate. O combinație originală și bogată în principii active, crema bio anti-age îmbină de minune hidrolaterapia prin apele florale de trandafir de Damasc, trandafir regal de Anjou și grâu Spelta, cu gemoterapia prin folosirea extractului de muguri de fag, potențate cu ceara esențială de trandafir. Uleiurile vegetale de jojoba și primula de seară îmbogățesc această minunată cremă anti-age. Crema este un concentrat de flavonoide, peptide, fitostimulente, minerale și vitamine completate cu squalen și vitamina E pentru a asigura pielii mature toate principiile active de care are nevoie. Crema Bio anti-age activează metabolismul celular și crează o rezervă energetică vitală acestui tip de ten. Parfumul delicat de trandafir 100% natural parfumează delicat pielea. Crema se aplică dimineața pe față și gât, se masează cu mișcări circulare ascendente până la completa pătrundere în piele.

Parfumuri:

Cea mai largă utilizare a trandafirilor o găsim în industria parfumurilor, în special datorită aromei lor calde, puternic florale și dulci. Mirosul caracteristic le este oferit de amestecul de geraniol, nerol și citronerol. Acest ulei de trandafir are o aromă mult mai puternică și mai persistentă, fiind astfel folosit de cei mai renumiți producători de parfum din lume, în special de cei din Franța.

Parfumul Rose essentielle de la Bvlgari (Fig. 20) este un parfum floral, sofisticat și foarte feminin care conține două esențe prețioase de parfum de trandafir dintre cele mai rafinate și exclusive din industria parfumurilor: Rose Ottomane și Rose Prélude.

Fig. 20: Bvlgari – Rose essentielle

Sursa: http://www.fragrantica.com/perfume/Bvlgari/Rose-Essentielle-665.html

Elegant și rafinat, Omnia Amethyste (Fig. 21) se adresează vârstelor tinere ce vor să exprime exuberanță prin intermediul unui parfum proaspăt și îmbietor. El constituie o creație cu personalitate ce combină notele pure și autentice, alături de ametist ce simbolizează echilibrul, feminitatea, senzualitatea, discreția și armonia. Omnia Amethyste combină note de iris, trandafir bulgăresc, heliotrop, grapefruit roz și esențe de lemn.

Fig. 21: Bvulgari – Omnia Amethyste

Sursa: http://www.parfumeriedelux.ro/bvlgari-omnia-amethyste––-

Parfumul D&G – Rose the one (Fig. 22), de culoare roz dezvăluie unele tonuri de trandafir bulgăresc, dar mai ales note de fructe (litchi și citrice), precum și alte note destul de blânde, florale. Traseul acestui parfum este de mosc, cu o atingere de vanilie. Este un parfum de zi, cu accente florale, de intensitate moderată, seducător și elegant.

Fig.22: Dolce&Gabbana – Rose the one

Sursa: http://www.parfumeriedelux.ro/dolce-gabbana-rose-the-one 44

Legendara casă Valentino, introduce varianta Couture a parfumului Rock’n Rose (Fig. 23) pentru a ispiti femeia tânăra. Aceasta este esența unui trandafir pur sofisticat, cu o atitudine de viață independentă, care trăiește clipa. Nota de vârf numită INOCENTA, combină bergamota și sucul coacăzei, într-o notă verde puternică și întruchipează toată puritatea tinereții. Nota de mijloc, numită ELEGANȚA este expresia femeii clasice, chic, sofisticate. Mireasma clasică a trandafirului fuzionează cu subtilul parfum de lăcrămioară. Gardenia reprezintă celebrarea veseliei și a frumuseții feminine, în timp ce mirosul magnific de flor de portocal este ferm și regal. Nota de bază, numită PROVOCARE, combină seducătorul lemn de santal și intoxicantul heliotrop cu floarea de vanilie. Constrastele parfumului se reflectă asupra ambalajului. Flaconul este îmbrăcat în dantelă neagră, asemenea unei rochii Valentino Couture și are atașat un trandafir din mătase neagră. Luxul se reflectă și asupra cutiei, pe care este printată cu delicatețe o floare pictată manual.

Fig. 23: Valentino – Rock’n Rose Couture

Sursa: http://parfumboutique.ro/Pages/BrandDetails.aspx?BrandId=191 45

Ricci Ricci este descris ca fiind un parfum fresh, floral și senzual (Fig. 24). A fost dedicat femeii urbane, glamour fiind cuvântul cheie al acestui parfum. Parfumul se deschide în note de rabarbura și bergamot, inima este formată din note de moonflower, chiparos indian și trandafir centifolia, iar baza se închide în arome de patchouli și lemn de santal.

Fig. 24: Nina Ricci – Ricci Ricci

Sursa: http://www.parfumeriedelux.ro/nina-ricci-ricci-ricci 46

Capitolul VII – Preparate alimentare

Deja din Antichitate era savurat siropul sau mierea,dulceața, apa respectiv oțetul de trandafiri. Apoi petalele au fost folosite pentru prepararea șerbetului, a dulcețurilor și chiar și pentru aromarea diferitelor mancaruri. Atunci cand vrem să preparam o mancare pe baza de trandafiri trebuie intotdeauna avut grija să nu amestecăm prea multe savori. In Asia Centrala și de vest, petalele și uleiul de trandafir sunt deosebit de apreciate și nelipsite in prepararea numeroaselor dulciuri. La randul ei, apa de trandafir este folosită pentru a da o aroma florală felurilor de mancare arabe pe bază de orez, dar și la prepararea unei savuroase cafele turcești la ibric. Petalele de trandafiri, proaspete, uscate, cristalizate, pot fi adaugate la salate, inghetate, in cuburi de gheata. Pot fi preparate ca infuzie pentru ceai sau pot insoți diverse sosuri, supe si bauturi cum este cazul a doua lichioruri frantuzești, deosebit de apreciate, ce poarta nume sugestive, L’Huile de Rose si Parfait Amour.

7.1.Dulceața de trandafiri

Mod de preparare

Trandafirii trebuie sa fie frumoși, bine copți si culeși de curand. Se aleg petalele, se cern sa nu ramană polen. Frecați cu mana petalele cu sarea de lamaie, pană când petalele încep să lase zeama, atunci adăugați restul de sare de lamaie și frecați în continuare.

Pregătiți siropul din zahar și 3 pahare de apa, legați bine și puneți petalele de trandafiri. Lasați sa se odihneasca un sfert de ora și apoi continuați fierberea ca la orice alta dulceața.

Fig.25. Dulceață de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Fig.26. Dulceață de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

7.2.Sirop de trandafiri

Mod de preparare:

Puneți apa la fiert, când dă în clocot, adăugați petalele de trandafir spălate și curățate.

După câteva minute pe foc, petalele se strecoară și în lichidul rămas se adaugă sarea de lămâie.

Din verzuie, apa de trandafiri se va face roșiatică sau roz. La 1 litru de apă de trandafiri se adaugă 2 kilograme de zahăr, totul depinde de cantitatea de petale de trnadafiri de dulceață de care dispuneți.

Lichidul se fierbe până scade mult, cât să aibă consistența siropului, gros și dulce.

Beneficii:

Siropul de trandafiri cu miere facut la rece nu este doar o bautură delicioasa de vară, ci și un tratament. Acest sirop este extrem de eficient pentru afte sau infecții bucale, faringite sau dureri gastrice în acest caz se iau câte una-două linguri de sirop, de trei ori pe zi.

Fig.27. Sirop de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

7.3.Mierea de tradafiri

Mod de preparare:

Se pun petalele de trandafiri într-un castron mare sau o oala. Se toarnă apa clocotită, se acoperă vasul și se lasă să stea 10 ore, după care se strecoară conținutul printr-o sită fină.

Se amestecă lichidul cu mierea într-o cratița, se fierbe la foc mic 1-2 ore. Din cînd în cînd se ia spuma,apoi se toarna lichidul în borcane și se depozitează la răcoare.

Fig.28. Mierea de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Fig.29. Borcan cu miere de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

7.4.Oțetul de trandafiri

Prepararea este foarte simplă, deși rețete vechi fac referire și la un adaos de apă distilată și ulei de trandafir dizolvat în alcool. (Uleiul de trandafir este un alt ingredient minune în îngrijirea corpului. Se pune că a fost descoperit, în ziua nunții, de o prințesă care se plimba cu barca pe lac și care a fost impresionată de mirosul lăsat de petalele de trandafir care pluteau pe apă.)

Eu nu m-am complicat atât. Se pun doar petale de trandafiri, spălate cu grijă, într-un borcan mare, apoi am turnat deasupra un oțet din vin alb de calitate. Proporția – o parte petale trandafiri, patru părți oțet, deși petalele umpluseră borcanul.

Două săptămâni mai târziu, după ce borcanul a stat la căldură, pe pervazul ferestrei, am strecurat bine de petale și am turnat oțetul într-o sticlă. Se poate păstra chiar și un an, dacă este depozitat într-o sticlă închisă la culoare și într-un loc răcoros.

Secretul despre cum faci ca acest oțet să aibă un miros mai profund și mai persistent: adaugi un pic de ulei de trandafiri dizolvat în alcool și îndoi cu apă distilată. Asta scade concentrația și face soluția mai ușor de suportat pentru piele, dacă îl folosiți pentru îngrijirea zilnică a corpului.

Oțetul astfel aromatizat se folosește și pentru a scădea febra și durerile de cap, pentru a calma piele înroșită de soare și durerile provocate de înțepăturile de insecte. Sau pentru a înmiresma rufele, înlocuind balsamul. Sau în salate și sosuri, alături de brânzeturi fine. Sau în orice scop vă mai trece prin minte…

Fig.30. Oțet de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Fig.31. Sticlă cu oțet de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

7.5.Ceaiul de trandafiri

Datorita multiplelor sale beneficii, ceaiul de trandafir este extrem de folosit in medicina Ayurvedica. Este un ceai de plante delicios si înviorator cu o aromă fină de prajitură și poate fi preparat din boboci, petale sau fructul de trandafir. Reprezintă o sursă foarte bună de antioxidanti și este bogat în vitaminele A,C, D, E si K, fiind și o sursă grozavă de pectină, acid citric și acid malic.

Cat de sănătos este ceaiul de trandafir?

Ceaiul poate calma sistemul nervos reușind chiar să te elibereze de anumite afecțiuni nervoase precum stresul, anxietatea, depresia, insomnia și dereglarile obsesiv-compulsive. Ceaiul de trandafir poate ajuta și pacienții care suferă de sindromul oboselii cronice și nervozitate.

În ceea ce priveste femeile, ceaiul de trandafir este un excelent remediu pentru menstruația neregulată, infertilitate și surmenare, considerându-se că acest ceai te scapă de congestia uterină care cauzează durerile și perioadele de sângerare abundență ale menstruației.

Ceaiul de trandafir iti poate ușura și simptomele racelii și gripei. Asta desigur datorită conținutului ridicat de vitamina C care susține organismul în lupta împotriva infecțiilor. Ceaiul de trandafir conține o cantitate echivalentă de vitamina C ca cea pe care o conțin 50-60 de portocale.

Ceaiul de trandafir are capacitatea de a elimina reziduurile toxice care se pot aduna în vezica urinară și în rinichi, reducînd prin urmare riscul potențial de dezvoltare a infecțiilor de tract urinar și de dezvoltare a pietrelor la rinichi.

Antioxidanții prezenți în ceai ajuta la eliminarea toxinelor și în consecintă la controlarea efectelor nocive ale radicalilor liberi.

Ceaiul de trandafir este renumit pentru abilitatea sa de a întari tractul digestiv și de a elimina substanțele și deșeurile toxice din intestine, reducând simptomele diareei, dizenteriei, constipației si gastroenteritei.

Ceaiul de trandafir ajută la construirea unui sistem imunitar puternic. Ceaiul de trandafir are și un efect de racorire a organismului.

Ceaiul de trandafir scapă femeile de neplăcerile menstruale

Ceaiul de trandafir a fost folosit în medicina tradițională chinezească pentru tratarea unor afecțiuni influențate de nivelurile hormonale ale femeilor, incluzand menopauza și dismenorea. A fost realizat și un studiu care să ateste eficiența ceaiului de trandafir. In cadrul acestuia au fost alese aleator 109 fete cu vârste între 15 și 18 ani care sufereau de dismenoree. Grupul de control nu a băut deloc ceai, iar restul au consumat două cești de ceai de trandafir începand cu o saptamană înainte de inceperea menstruației pană în a cincea zi a ciclului, cu un total de 12 zile pe lună, timp de 6 cicluri menstruale.

O ceașcă de ceai presupunea o infuzie de 10 minute din 6 boboci de trandafir in 300 ml de apa. Durerile, epuizarea, anxietatea, stresul perceput și starea de well-being au fost evaluate inaintea inceperii experimentului, dupa o lună de la inceperea acestuia, la 3 luni si la 6 luni de tratament. Fetele care consumaseră ceai de trandafir aveau în mod semnificativ niveluri mai scazute de dureri menstruale, epuizare, anxietate si stres perceput, dar și un nivel mai crescut al starii de bine, prin comparație cu grupul de control dupa numai o lună de la începerea tratamentului. După cele 6 luni de tratament s-au resimțit progrese și mai mari în privința indicilor de well-being-ul, dureri, oboseala și anxietate.

Aceste descoperiri arată că ceaiul de trandafir poate fi eficient în ușurarea dismenoreei adolescentelor. In cadrul acestui studiu a redus semnificativ durerile și simptomele emoționale și a crescut starea de well-being.

Ceaiul de trandafir rezolva o parte din problemele medicale

Beneficiile ceaiului de trandafir par a fi atat imediate cat si cumulative, insa felul in care functioneaza este in continuare necunoscut.

Ceaiul de trandafir poate ajuta in tratarea dereglarilor endocrine.

Ceaiul de trandafir ajuta la reducerea durerilor de sani din perioada premenstruala.

Ceaiul de trandafir ajuta la detoxifierea organismului.

Ceaiul de trandafir sustine organismul in lupta impotriva infectiilor si ajuta la restabilirea culturilor bacteriene sanatoase din intestine.

In scopuri de infrumusetare, ceaiul de trandafiri te ajuta la scaparea de punctele negre, imbunatateste starea porilor dilatati, si regleaza nivelul de sebum al tenului gras.

Ceaiul de trandafiri protejeaza ficatul si stomacul.

Ceaiul de trandafir trateaza probleme precum stomacul lenes si constipatia, curata vezica urinara si sustine fluxul biliar.

Ceaiul de trandafir imbunatateste starea de spirit si atenueaza starea de depresie.

Ceaiul de trandafir are ca beneficii si atenuarea senzatiei de ameteala, trateaza intr-o oarecare masura ulcerul gastric si sprijina scaderea in greutate.

Are ceaiul de trandafir efecte adverse?

Ceaiul este considerat sigur in general, maxim ar putea cauza niste arsuri gastrice la persoanele cu predispozitie. Consumul de suplimente de trandafir in schimb, poate avea efecte negative in momentul in care este asociat cu diverse medicamente precum cele pentru subtierea sangelui sau cu agenti antiinflamatori.

Ceaiul de trandafir nu reprezinta un tratament sigur pentru vreo actiune si inainte de a administra cantitati semnificative este bine sa iti consulti medicul.

Fig.32. Ceai de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Fig.33.Boboci de trandafiri

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Fig.34. Petale de trandafiri uscate

Sursa: https://www.google.ro/imgres

Concluzii

În prezenta lucrare am realizat un studiu farmacobotanic asupra a două specii ale genului Rosa, Rosa damascena și Rosa centifolia.

Trandafirul este o plantă cu totul deosebită prin efectele ei terapeutice fiind folosită incă din Antichitate sub formă de ulei, tincturi, bai și ceaiuri. Puterea cu adevărat tămăduitoare stă însă în petale și parfum.

Considerat de-a lungul istoriei mai mult decât o floare, un simbol al senzualității și al feminității, trandafirul reprezintă dincolo de valoarea sa estetică și artistică o sursă de substanțe menite sa sporească sănătatea și frumusețea pielii.

Cea mai largă utilizare a trandafirilor o regăsim în industria parfumurilor, în special datorită aromei lor calde, puternic florale și dulci. Mirosul caracteristic le este conferit de amestecul de geraniol, nerol și citronerol.

Proprietățile medicinale ale Rosaceelor sunt în mare parte atribuite componentei fenolice. Fenolii posedă o gamă largă de acțiuni farmacologice cum ar fi: hipnotică, antioxidantă, antiinflamatoare, antidepresivă și antianxiosă, analgezică, anticonvulsivantă, antidismenoreică, laxativă, relaxantă a căilor respiratorii și efectul de întărire a inimii.

Bibliografie

1. Păun E, Mihalea A, Dumitrescu A, Verzea M, Cosocariu O. Tratat de plante medicinale și aromatice cultivate. Volumul II. București, Editura Academiei RSR, 1988.

2. Muntean LS, Tămaș M, Muntean S et al. Tratat de plante medicinale cultivate și spontane. Cluj Napoca: Editura Risoprint, 2007.

3. Radoias G, Bosilcov A, Bâtiu I. Odorante naturale în parfumeria modernă. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2005.

4. Mohan G. Mica enciclopedie de plante medicinale și fitoterapie. Ediția a II-a. București: Editura BIC All, 2000.

5. Tămaș M. Botanică farmaceutică. Vol. III Sistematică-Cormobionta. Cluj-Napoca: Ed. Medicală Universitară ,,Iuliu Hațieganu”, 1999.

6. Hodișan I, Pop I. Botanică sistematică. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1976.

7. Tiță I. Botanică Farmaceutică. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2003.

8. Radu A, Andronescu E, Füzi I. Botanică Farmaceutică. Ediția a II-a revizuită. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1981.

9. Pop I, Hodișan I, Mititelu D, Lungu L, Cristurean I, Mihai Gh. Botanică sistematică. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983.

10. Ciocârlan V. Flora Ilustrata a României, Pteridophyta et Spermatophyta. Bucuresti: Editura Ceres, 2000.

11. Hodișan V. Curs de botanică farmaceutică – Înmulțirea plantelor și sistematică. Ediția a II-a. Cluj Napoca: Litografia UMF, 1993.

12. Beldie Al, Buia Al, Gușuleac M et all. Flora R.P.R., vol. IV. Editura Academiei R.P.R., 1956.

13. Ionică A, Ciobanu IR. Compediu de botanică. București: Editura Medicală, 1977.

14. Tutin TG et al. Flora Europaea, vol. 2 Rosaceae to Plantaginaceae, Cambridge University Press, 2010.

15. Șerbănescu Jitariu G, Toma C. Morfologia și anatomia plantelor. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1980.

16. Pârvu C. Mică enciclopedie Universul Plantelor. București: Editura Enciclopedică, 1997.

17. Nistreanu A. Farmacognozie. Chișinău: Centrul Editorial – Poligrafic Medicină, 2000.

18. The biology of hybrid tea rose (Rosa x hybrida), Australian Government, Department of Health and Ageing, Office of the Gene Technology Regulator, 2005; http://www.ogtr.gov.au/internet/ogtr/publishing.nsf/content/rose-3/$FILE/biologyrose1.pdf.

19. Crăciun F, Bojor O, Alexan M. Farmacia naturii. București: Editura Ceres, 1976.

20. Farooq A, Khan MA, Ali A, Riaz A. Diversity of morphology and oil content of Rosa damascena landraces and related Rosa species from Pakistan. Pak J Agri Sci, 2011;48:177-183.

21. Baydar H. Oil-bearing rose (Rosa damascena Mill.) cultivation and rose oil industry in Turkey. Euro Cosmetics 2006;14:13-17.

22. Hendel-Rahmanim K, Masci T, Vainstein A, Weiss D. Diurnal regulation of scent emission in rose flowers. Planta 2007;226:1491-1499.

23. Coiciu E, Rácz G. Plante medicinale si aromatice. București, Editura Academiei R.P.R., 1962 .

24. Rusanov K, Kovacheva N, Stefanova K, Atanassov A, Atanassov I. Rosa damascena – Genetic resources and capacity building for molecular breeding. Biotechnol&Biotechnol 2009;23:1436-1439.

25. Paul M Dewick. Medicinal Natural Products – A Biosynthetic Approach. Second edition John Wiley&Sons, 2002:186.

26. Ciulei I, Grigorescu E, Stănescu U. Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie. Tratat de farmacognozie, volumul II. București: Editura Medicală, 1993.

27. Constantinescu DG, Hațieganu EM. Plantele medicinale. București: Editura Medicală, 1979.

28. Mocanu Ș, Răducanu D. Plantele medicinale în terapeutică. București: Editura Militară, 1986.

29. Bojor O, Alexan M. Plantele medicinale – Un izvor de sănătate. București: Editura Ceres, 1984.

30. Boskabady MH, Shafei MN, Saberi Z, Amini S. Pharmacological effects of Rosa damascena. Iran J Basic Med Sci 2011;14:295-307.

31. Schiber A, Mihalev K, Berardini N, Mollov P, Carle R. Flavonol glycosides from distilled petals of Rosa damascena Mill. Z Naturforsch C 2005;60:379-384.

32. Basim E, Basim H. Antibacterial activity of Rosa damascena essential oil. Fitoterapia 2003;74:394-396.

33. Rakhshandah H, Hosseini M, Dolati K. Hypnotic Effect of Rosa damascena in mice. IJPR 2004;3:181-185.

34. Rakhshandah H, Shakeri MT, Ghasemzadeh MR. Comparative Hypnotic effect of Rosa damascena fractions and diazepam in mice. IJPR 2007;6:193-197.

35. Rakhshandah H, Hosseini M. Potentation of pentobarbital hypnosis by Rosa damascena in mice. Indian J Exp Biol 2006;44:910-912.

36. Hajhashemi V, Ghannadi A, Hajiloo M. Analgesic and anti-inflammatory effects of Rosa damascena hydroalcoholic extract and its essential oil in animal models. IJPR 2010;9:163-168.

37. Rakhshandah H, Boskabady MH, Mossavi Z, Gholami M, Saberi Z. The differences in the relaxant effects of different fractions of Rosa damascena on guinea pig tracheal smooth muscle. Iran J Basic Med Sci 2010;13:126-132.

38. Boskabady MH, Kiani S, Rakhshandah H. Relaxant effects of Rosa damascena on guinea pig tracheal chains and its possible mechanism(s). J Ethnopharmacol. 2006;106:377-382.

39. Arezoomandan R, Kazerani HR, Behnam-Rasooli M. The laxative and prokinetic effects of Rosa damascena Mill in rats. Iran J Basic Med Sci 2010;14:9-16.

40. Tseng YF, Chen CH, Yang YH. Rose tea for relief of primary dysmenorrhea in adolescents: a randomized controlled trial in Taiwan. J Midwifery Womens Health 2005;50:51-57.

41. Ciulei I, Grigorescu E, Stănescu U. Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie. Tratat de farmacognozie, volumul I. București: Editura Medicală, 1993.

42. ***Farmacopeea Română Ed. VI, Editura Medicală, București,1948: Mel Rosatum, pag 324.

43. Butură V. Enciclopedie de etnobotanică românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1979.

44. http://farmaciileinfofarm.ro

45. http://www.daciaplant.ro

46. http://www.essentielles.com

47. http://www.catena.ro

48. http://refan.ro

49. http://cosmetica-bio.ro

50. http://fragrantica.com

51. http://bulgari.com

52. http://parfumeriedelux.ro

53. www.parfum-parfumuri.ro

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA PROIECT DE ABSOLVIRE DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE… [309592] (ID: 309592)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG ALBA IULIA PROIECT DE ABSOLVIRE DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE… [309592]

Copyright Notice

Capitole importante [614041]

Tablou de iarnă. [305749]

ANALIZĂ DIAGNOSTIC ÎN CADRUL FIRMEI S.C. [602182]

/ ///////////// ////////////// // //////////// //////////////////////////////////////////////////// / [310313]

Meteorol. Appl. 14: 69–78 (2007) Published online in Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com) DOI: 10.1002/met.7 Spatial distribution of… [620205]

Bun Constructii Metalice Rev1 Varga 4 Dec 2019 [305778]

Copyright Notice

Similar Posts