ȘCOALA POSTLICEAL Ă HENRI COAND Ă SÂNNICOLAU MARE [607657]

ȘCOALA POSTLICEAL Ă “HENRI COAND Ă” SÂNNICOLAU MARE
Specializare : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE DIPLOM Ă
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
HIPERTIROIDISM
Coordonator:
As. Camelia Babacea
Absolventa:
Pador Beatrice Carla
Sânnicolau Mare
2017

MOTTO:
„De aceea ajungem cu greutate la însănătoșire, fiindcă nu știm că
suntem bolnavi”.
Seneca .

CUPRINS
ARGUMENT……………………………………………………………………………………………………….. 4
ISTORICUL AFECȚIUNILOR TIROIDIENE …………………………………………………………. 5
CAP I. ANATOMIA, MORFOLOGIA ȘI FIZIOLOGIA GLANDEI TIROIDE ……………8
I.1. Informații generale despre sistemul endocrin ………………………………………………….. 8
I.2. Glanda tiroidă…………………………………………………………………………………………….. 10
CAP II. HIPERTIROIDISMUL ……………………………………………………………………………. 24
II. 1. Definiție…………………………………………………………………………………………………. 24
II. 2. Etiologie…………………………………………………………………………………………………. 24
II.3. Simptome………………………………………………………………………………………………… 25
II.4. Diagnostic paraclinic …………………………………………………………………………………. 28
II.5. Diagnosticul diferențial …………………………………………………………………………….. 30
II.6.Complicații……………………………………………………………………………………………….. 30
II.7. Profilaxie…………………………………………………………………………………………………. 31
II.8. Tratament………………………………………………………………………………………………… 32
CAP III. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ……………………………………………………….. 39
CAP IV. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ………………………………………………………………………….. 40
Cazul 1…………………………………………………………………………………………………………… 40
Cazul 2…………………………………………………………………………………………………………… 45
Cazul 3…………………………………………………………………………………………………………… 51
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………. 57
BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE…………………………………………………………………….. 58

ARGUMENT
Într-o lume în care existența cotidiană a intrat într-un ritm amețitor și solicitant
trebuie să învățăm cum să ne păstrăm sănătatea, dar mai ales cum să reacționăm în caz de
îmbolnăvire. Chiar dacă ne conducem în viață după un motto ca acesta: « E preferabil să
te epuizezi decât să ruginești » ( DAVID J. SCHAWARTZ ), trebuie să știm și ce riscuri
impune abordarea unui astfel stil de viață.
Am ales acest subiect pentru că bolile glandelor endocrine ocupă un loc important
în lista bolilor tot mai des întâlnite în țara noastră care pot pune în pericol viața omului.
Cum stresul este un factor favorizant al instalării hipertiroidiei, iar astăzi este
foarte crescut pentru întreaga populație, am vrut ca abordând acest subiect să învăț cât
mai multe despre această afecțiune și despre importanța unei vieți echilibrate; mai ales să
le pot transmite și celorlalți aceste informații, în special celor predispuși să sufere de
hipertiroidism.

ISTORICUL AFECȚIUNILOR TIROIDIENE
Referitor la tiroidă, s-au parcurs următorii pași de-a lungul timpului. Există
mențiuni ale unor exereze tiroidiene în China (2800 î.e.n.) și Egipt (1500 î.e.n.).
În 952, Albucasis, un practicant al medicinei maure, a efectuat cu succes prima
tiroidectomie totală. Albucasis a fost un inovator al timpului său, descriind mai multe
proceduri chirurgicale, inclusiv sutura cu catgut și fir de bumbac. Din păcate,
descoperirile lui au fost uitate și multe sute de ani nu s-a înregistrat nici un progres în
chirurgia tiroidei.
În 1501, De Vigo descrie diferite tehnici în chirurgia tiroidei. În 1510,
Paracelsius face prima mențiune asupra cancerului tiroidian (Hochkropf). De la
Vesalius (1534) ne-a rămas prima descriere completă anatomică a tiroidei, iar Wharton,
în 1656, subliniază că glandele endocrine contribuie la rotunjimea și frumusețea gâtului
la femei.
În 1728 și 1761, Morgagni și Haller completează descrierea clinică a cancerului
tiroidian, apoi, în 1791, Desault, de la Spitalul „Hotel Dieu” Paris, realizează prima
extirpare a unui cancer tiroidian. Prima tiroidectomie totală este practicată de Hedene, în
1800. În 1786, Parry comunică primele cazuri de gușă exoftalmică, iar descrierea
completă a bolii este realizată de Graves, în 1835 și de Basedow, în 1840, sub forma
rămasă clasică a „gușii exoftalmice”.
În 1850, Poncet și Mickulicz realizau diverse ligaturi ale arterelor tiroidiene. De
fapt, în 1850 jumătate dintre pacienți decedau în urma tiroidectomiei din cauza

sângerărilor necontrolate. Această situație a fost remediată de profesorul Kocher care a
efectuat 4000 de tiroidectomii pentru gușă. El a practicat o chirurgie precisă, meticuloasă
și a prezervat glandele paratiroide și nervul laringeal recurent. Cu această tehnică el a
redus mortalitatea după tiroidectomie de la 50% la 0,2%. El și-a dat seama că
tiroidectomia totală este urmată de mixedem, motiv pentru care a codificat tiroidectomia
subtotală, operație care se practică și astăzi după aceeași tehnică.
Precizarea naturii tireotoxicozei a fost neclară pentru mulți ani. Ipoteza lui Graves
că gușa este determinată de cauze cardiace nu s-a verificat în practică, odată ce s-a
constatat că tiroidectomia anulează efectele toxice ale acestei tulburări, inclusiv
exoftalmia, la majoritatea pacienților.
Au mai fost descrise și alte tipuri de tireotoxicoză, deși, din 1897, Pierre Marie
descrie gușa basedowifiată. În 1912, Henry Plummer de la Mayo Clinic a afirmat că un
nodul cald solitar poate fi cauză de hipertiroidism, același lucru demonstrând și Oliver
Cope, care a numit sindromul „boala Plummer”.
În 1904, De Quervain descrie tiroidita subacută, iar în 1912, Hashimoto descrie
„struma limfomatoasă”, o formă de tiroidită cronică nespecifică, prima boală autoimună
din patologia umană, care îi va purta numele.
S-a demonstrat că în sindroamele hipertiroidiene pregătirea preoperatorie este
esențială. Astfel, în 1923, Plummer introduce iodul în pregătirea preoperatorie a
bolnavilor cu hipertiroidie, iar Astwood (din Boston), în 1943, descoperă inhibitorii de
hormoni tiroidieni (thiouracilul și thioureea), care au crescut siguranța anesteziei și a
chirurgiei tiroidiene în hipertiroidism.
În 1931, Besançon și Soulie descoperă tireostimulina hipofizară (TSH), iar în
1956, Adams și Purves descoperă stimulatorul tiroidian cu acțiune întârziată (LATS).
În 1942, Herty și Roberts, respectiv Hamilton și Lawrence, introduc iodul
radioactiv în diagnosticul și tratamentul bolii Graves și cancerului tiroidian.
În 1943, Astwood utilizează Tiouracilul în tratamentul bolii Graves.
În 1960, în pregătirea preoperatorie se introduc beta-blocantele, cu rol de inhibiție
a efectului hormonilor tiroidieni asupra inimii.

În 1995, Wells realizează tiroidectomia profilactică bazată pe modificările
genetice în cancerul tiroidian medular.
Chirurgii români au avut o contribuție importantă în tratamentul patologiei
tiroidiene. Astfel, Thoma Ionescu, în 1896, efectuează o simpatectomie cervicală pentru
boala Basedow și operează doi pacienți cu gușă chistică; cercetările sale sunt prezentate,
ulterior, la Lisabona și Paris.
Cercetările nu s-au oprit la această dată, ele continuă și la ora actuală încercând să
facă lumină asupra vastei patologii a glandei tiroide, cât și asupra anumitor aspecte ale
fiziologiei ale acestei glande.

I. ANATOMIA, MORFOLOGIA ȘI FIZIOLOGIA GLANDEI
TIROIDE
I.1. Informații generale despre sistemul endocrin

Unitatea funcțională a organismului se realizează prin acțiunea conjugată a
sistemului nervos și a sistemului endocrin.
Sistemul endocrin cuprinde totalitatea glandelor cu secreție internă din organism.
Glandele endocrine au în structura lor epitelii secretorii ale căror celule își varsă produșii,
numiți hormoni, direct în sânge.
Hormonii sunt substanțe active cu acțiune specifică reglatoare a metabolismului
celular. Hormonii sunt produși de glandele endocrine și de alte organe neendocrine ale
organismului. Hormonii controlează creșterea, reproducerea și stabilesc reacția
organismului la factorii de stres fizici sau emoționali. Prin acțiunea lor la distanță de locul
sintezei, hormonii contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului.
Sistemul endocrin poate fi considerat ca un sistem morfo-funcțional complex, coordonat
de sistemul nervos, având rolul de a armoniza, pe cale umorală (și nu pe cale nervoasă,
cum acționează creierul), activitatea organelor interne . Între sistemele de coordonare
nervoasă și umorală există o strânsă interdependență. Astfel, se realizează integrarea
activității organelor interne în ansamblul funcțiilor organismului.
Funcții :
– Participă la menținerea homeostaziei și a echilibrului intern;
– Participă la reglarea umorală a organismului;
– Participă la procesele metabolice ale organismului;
– Stimularea creșterii organismului;
– Participă în cadrul reproducerii (prin stimularea secreției hormonilor sexuali);
– Diferențierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenței.
Glandele endocrine
Glandele endocrine principale sunt: hipofiza, hipotalamusul, glanda tiroidă,
glandele suprarenale (adrenale), pancreasul endocrin, testiculul, ovarul, timusul, epifiza.

I.2. Glanda tiroidă

Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-
6 g la nou-născut, atingând o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femei
decât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Tiroida este
formată din doi lobi laterali uniți între ei prin istmul tiroidian. Structural, prezintă
un parenchim glandular format din celule epiteliale grupate în foliculi. Acești
foliculi conțin la interior un coloid, tireoglobulina. Tiroida este bogat
vascularizată și inervată. Inervația vegetativă are numai funcții vasomotorii.
În interiorul foliculilor se găsește un coloid proteic care conține o singură
proteină, tireoglobulina din care sunt sintetizați hormonii tiroidieni: T4 (tiroxina) și T3
(triiodotironina).

Tiroida conține și o populație redusă de celule parafoliculare (celule C) care
secretă calcitonina și pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malignă.
Secreția de hormoni tiroidieni (tiroxina – T4 și triiodotironina-T3) este stimulată
de către un alt hormon numit TSH (Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de
glanda hipofiză. Funcția glandei tiroide este extrem de importantă pentru organism,
afectând pulsul și tensiunea arterială, nivelul de colesterol, metabolismul energetic,
tonusul muscular, văzul, starea psihică și multe altele.
Acești hormoni au efecte identice, dar mai rapide și mai puternice în cazul
triiodotironinei. Acțiunea lor în organism este complexă:
– au efect calorigen, manifestat prin creșterea metabolismului bazal, a consumului
de oxigen și a oxidărilor celulare;
– controlează împreună cu hormonul somatotrop creșterea și diferențierea
celulară;
– intensifică eliminările de azot din organism și catabolismul proteic;

– reduc depozitele lipidice prin activarea lipolizei;
– intensifică absorbția intestinală de glucoză și catabolismul glucidic, determinând
hiperglicemie;
– stimulează activitatea gonadelor;
– mențin împreună cu prolactina, secreția lactată.
Hipofuncția tiroidiană determină efecte variate în funcție de vârstă:
– la copii determină nanismul tiroidian , cu dezvoltare fizică și psihică redusă până la
cretinism;
– la adulți determină scăderea capacității de învățare și de memorare.
Indiferent de vârstă, are loc reducerea metabolismului bazal, determinând
mixedemul (edem mucos, cu piele uscată, îngroșată și căderea părului).
La populațiile din zonele montane, cu ape sărace în iod, apare gușa endemică,
manifestată prin creșterea în volum a glandei, însoțită de hipofuncția acesteia.
Combaterea se face prin administrarea de tablete de iod și sare iodată.
Hiperfuncția tiroidiană determină boala lui Basedow , frecventă mai ales la
femei și caracterizată prin:
– creșterea metabolismului bazal;
– exoftalmie (bulbucarea ochilor);
– tulburări circulatorii (tahicardie, hipertensiune);
– iritabilitate crescută;
– hiperfagie (consum crescut de alimente) cu scădere în greutate;
– creșterea în dimensiuni a glandei (gușă).
În afecțiunile tiroidiene în care apare gușa, alături de tratamentul medicamentos,
se practică și extirparea chirurgicală parțială a glandei.

Localizarea si structura glandei tiroide.
Tiroida este o glandă endocrină nepereche, situată median, în partea anterioară și
inferioară a gatului, corespunzător vertebrelor cervicale 5, 6, 7 și a primei vertebre
toracice, într-un spațiu numit loja tiroidiană.
Tiroida are forma literei H, fiind formată din doi lobi (drept și stang), uniți prin
istmul tiroidian. Pe secțiune orizontală, tiroida are forma unei potcoave în a cărei
concavitate sunt cuprinse laringele și traheea, respectiv esofagul. De pe istm, mai rar de
pe unul din lobi, pornește inconstant o prelungire craniană numită lobul piramidal sau
piramida lui Lalouette.

Dimensiunile unei glande normale sunt:
– diametul transversal – 5 – 7 cm;
– înălțimea lobilor – 4 – 5 cm;
– înălțimea istmului – 1 cm;
– grosimea glandei – 0,5 cm la nivelul istmului și 2 – 2,5 cm la nivelul lobilor;
– greutatea tiroidei este de 20 – 30 g, variind în funcție de v ârstă, sex, zonă geografică,
alimentație, stare fiziologică a organismului.
Culoarea tiroidei variază de la cenușiu – gălbui în perioadele hipoactive, la roșu-
brun în perioadele de activitate intensă.
Fiecare lob tiroidian are forma unei piramide triunghiulare, prezentând trei fețe,
trei margini, vârful (orientat cranial) și baza (situat ă caudal).
Fața antero-laterală este singura accesibilă examenului clinic. Dinspre profunzime
spre suprafață se suprapun: lama pretraheală, mușchii subhioidieni (sternotiroidian și
sternocleidohioidian), înveliți într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, venele jugulare
anterioare, fascia cervicală superficială ce conține într-o dedublare a ei mușchiul
sternocleidomastoidian, mușchiul platisma și tegumentul.
Fața medială vine în raport cu primele 5 inele traheale, cu laringele (cartilajul
cricoid și cartilajul tiroid), cu mușchiul constrictor inferior al faringelui și cu esofagul, cu
nervul laringelui recurent și cu ramura externă a nervului laringelui superior.

Fața posterioară are raporturi cu pachetul vasculonervos al gâtului (artera
carotidă, vena jugulară internă și nervul vag), cu lanțul simpatic cervical și cu glandele
paratiroide.
Baza lobilor tiroidieni coboară pănă în dreptul celui de-al 5-lea inel traheal, cu 1 –
2 cm deasupra manubriului sternal. V ârful este ascuțit și corespunde cartilajului tiroid.
Marginile lobilor tiroidieni reprezintă liniile de întălnire ale celor trei fețe.
Marginea postero-internă prezintă un interes chirurgical desosebit, având raporturi cu
nervul recurent, ramura posterioară a arterei tiroidiene inferioare și cu ganglioni limfatici.
Porțiunea cea mai declivă a lobului tiroidian stâng poate veni în raport cu canalul toracic.
Istmul vine în raport prin fața lui posterioară concavă cu inelele traheale 2 și 3, în
timp ce fața anterioară vine în raport cu aceleași formațiuni anatomice ca și fața laterală.
Vascularizația și inervația glandei tiroide
A.Vascularizația
Debitul sanguin la nivelul tiroidei este în medie de 80 ml/ min, de 3 – 4 ori mai mare
decât la nivelul creierului; de aceea putem „ încadra” chirurgia tiroidei în chirurgia
vasculară.

* Vascularizația arterială este asigurată de:
a. Artera tiroidiană superioară este ram colateral al arterei carotide externe. De
la origine se orientează caudal spre polul superior al glandei distribuindu-se prin 3-4
ramuri (de obicei unul anterior, altul posterior și unul extern). Artera tiroidiană superioară
este în raport intim cu ramul extern al nervului laringeu superior care se inseră printre
ramurile arteriale distribuindu-se mușchiului crico-tiroidian. Între cele două artere
tiroidiene superioare (dreaptă și stânga) poate exista o anastomoză supraistmica care
poate fi lezată în timpul disecției chirurgicale.
b. Artera tiroidiană inferioară ia naștere din artera subclaviculară prin trunchiul
tirobicervicoscapular; i se descriu mai multe porțiuni:
– verticală, imediat după emergență, în care artera are raport cu marginea internă a
mușchiului scalen anterior, fiind situată între carotida comună și artera vertebrală;
– orizontală, intersectând lanțul simpatic cervical;
– ascendentă, descriind o curbă cu concavitatea superior, abordând polul inferior al
glandei tiroide prin trei ramuri: inferioară, superioară și profundă. La acest nivel este în
raport cu nervul recurent care poate trece înaintea, înapoia sau printre ramurile arterei.
Pentru a evita leziunile recurentului se recomandă ligatura arterei la 1-2 cm de tuberculul
carotic (Chassaignac) sau ligatura ramurilor tiroidiene la intrarea lor în capsula proprie a
tiroidei. La nivelul marginii postero-interne a glandei poate exista o arteră anastomotică
ce vascularizează glandele paratiroide inferioare.
c. Artera Neubauer – inconstantă, este descrisă în 10% din cazuri, având origine
variabilă: din crosa aortei, carotida comună dreaptă, trunchiul brahio-cefalic și foarte rar,
din subclavie sau din mamara internă. Artera are un traiect ascendent pe fața anterioară a
traheei abordând glanda la nivelul marginei inferioare a istmului.
Venele tiroidiene iau naștere din rețelele perifoliculare care formează un plex
peritiroidian la suprafața glandei. De la acest nivel, se formează venele: tiroidiene
superioare (care prin trunchiurile tirolingofaciale se varsă în jugulara internă), tiroidiene

mijlocii (care contribuie la formarea jugularei interne) și tiroidienele inferioare care se
varsă în subclavie.
* Circulația limfatică
Limfa este drenată inițial de o rețea perifoliculară, apoi subcapsulară de unde este
preluată de trunchiurile limfatice colectoare spre ganglionii cervicali superficiali și
profunzi astfel:
– trunchiurile colectoare supero-mediane drenează limfa spre ganglionii delphieni
prelaringieni (Poirier);
– colectoarele latero-superioare drenează în limfonodulii jugulari interni;
– trunchiurile latero-inferioare drenează direct în ganglionii unghiului venos dintre
jugulara internă și trunchiul brahio – cefalic;
– trunchiurile colectoare infero-mediane drenează spre limfonodulii pretraheali și
recurentiali.
De la această primă stație ganglionară, limfa ajunge în ganglionii transversi care
împreună cu cei spinali și jugulari formează triunghiul limfatic al gâtului.
Existența acestor trei curente limfatice: ascendent (spre limfonodulii prelaringieni
și jugulari interni), lateral (spre ganglionii jugulari interni) și inferior (spre limfonodulii
recurentiali și jugulari interni) explică metastazarea pe cale limfatică a neoplaziilor
tiroidiene.
În cazul intervențiilor oncologice pe tiroidă și paratiroide, aceste relee ganglionare
trebuie extirpate – „neck dissection”.
B. Inervația tiroidei
Raporturile glandei tiroide: Inervația musculaturii subhioidiene este asigurată de
filete nervoase din ansa hipoglosului (ansa cervicalis), iar a planurilor superficiale
tegumentare de ramura transversă a plexului cervical C2-C4. Inervația tiroidiană propriu-
zisă este vegetativă, simpatică și parasimpatică provenind din ganglionii simpatici
cervicali superiori mijlocii, inferiori și respectiv din vag. Filetele nervoase ajung în
glandă prin plexurile perivasculare adiacente arterelor și venelor tiroidiene.

Tiroida prezintă raporturi importante cu: traheea, esofagul, pachetul vasculo-
nervos al gâtului, nervii recurenți, paratiroidele și ramura externă a nervului laringeu
superior.
Nervii recurenți, ramuri din vagi, sunt situați în șanțul traheo-esofagian (cel drept
fiind mai anterior) și sunt în raport intim cu marginea postero-internă a lobilor tiroidieni.
Există variante anatomice multiple a dispoziției recurenților; de aceea fiecare caz trebuie
considerat ca fiind particular. Lezarea lor în timpul disecției chirurgicale determină
paralizia corzilor vocale, cu disfonie (când leziunea este unilaterală) sau insuficiență
respiratorie acută – asfixie (în leziunile bilaterale), necesitând traheostomie permanentă.
Ramura externă a nervului laringeu superior coboară pe marginea inferioară a
mușchiului constrinctor inferior a faringelui, fiind în raport cu artera tiroidiană superioară
și polul superior al glandei și inervează mușchiul crico-tiroidian.
Paratiroidele, în număr de patru, sunt glande ovoidale sau lenticulare de culoare
brun- gălbuie, cu un diametru între 3 și 12 mm, în contact cu marginea postero-internă a
lobilor tiroidieni.
Fiziologia si fiziopatogenia glandei tiroide
A.Hormonogeneza tiroidiană
Procesul de hormonogeneză tiroidiană depinde de aportul de iod exogen, care
variază în populație în limite foarte largi. Ingestia optimală de iod (din alimente și apă)
este în funcție de v ârstă și anumite stări fiziologice:
– adulți, adolescenți – 150 μg/zi
– gravide – 200μg/zi
– copii 5 – 10 ani – 50 – 120 μg/zi
Biosinteza adecvată a hormonilor tiroidieni (HT) depinde de o serie de condiții:
– aport iodat optim;
– activitate enzimatică tiroidiană normală;
– tiroglobulină cu structură corespunzătoare;

– stimulare tiroidiană normală.
Tiroglobulina este cea mai importantă proteină iodată și reprezintă 75% din
greutatea glandei, fiind și depozitarul hormonilor tiroidieni. Tiroglobulina este sintetizată
în tireocite și apoi este depusă în cavitatea foliculară.
Etapele hormonogenezei tiroidiene sunt:
– iodocaptarea;
– oxidarea iodului;
– iodarea tiroglobulinei;
– formarea hormonilor tiroidieni activi.
Iodocaptarea
Tiroida dispune de un mecanism propriu de transport al iodului care asigură
pătrunderea activă și rapidă a iodului în glandă în concentrații adecvate procesului de
biosinteză hormonală. Trecerea iodului din plasmă în tireocit are loc la nivelul polului
bazal celular. Capacitatea de transport și de concentrare intratiroidiană a iodului are un
caracter limitat.
Oxidarea iodului
Iodul absorbit la nivelul tractului gastro-intestinal sub formă de iod ionic este
oxidat în iod molecular în prezența sistemului enzimatic peroxidazic.
Iodarea tiroglobulinei
Se desfășoară la nivelul polului apical al tireocitului, implică acțiunea peroxidazei
și interesează radicalii tirosil din molecula tiroglobulinei. Prin monoiodare se formează
monoiodtirozină (MIT), iar prin diiodare rezultă diiodtirozina (DIT).
Formarea tironinelor sau a hormonilor tiroidieni activi
Hormonii tiroidieni activi rezultă în urma reacțiilor de cuplare dintre tirozine.
Cuplarea unei molecule de MIT cu o moleculă de DIT duce la formarea triiodotironinei
(L-T3), iar cuplarea a două molecule de DIT duce la formarea tiroxinei (L-T4). Ambele
procese au loc în prezența peroxidazei. Hormonii sintetizați sunt depozitați la nivelul

tiroglobulinei din cavitatea foliculară. Eliberarea sau secreția hormonilor tiroidieni este
un proces complex ce se desfășoară in mai multe etape:
– microvilii de la nivelul polului apical al celulei epiteliale înglobează picături de coloid
din cavitatea foliculară prin pinocitoză; ulterior acestea sunt transportate în interiorul
celulei tiroidiene;
– picăturile de coloid fuzionează intracelular cu lizozomii rezultand fagolizozomii;
– hidroliza tiroglobulinei cu eliberare de tirozine și tironine.
Hormonii tiroidieni ( HT ) sunt eliberați în circulație la nivelul polului bazal
celular. Biosinteza și eliberarea HT pot fi grevate de diverși factori care stimulează sau
inhibă etapele enunțate:
Iodul
Sinteza HT este influențată de cantitatea și durata administrării de iod. În
administrări acute de iod în doze mici se constată o creștere temporară a sintezei HT.
Administrările acute de iod în doze mari blochează procesul de biosinteză în etapa de
iodare a tiroglobulinei. Biosinteza este orientată predominant spre formare de MIT și
DIT. In administrările repetate de iod, inhibarea organificării scapă acțiunii acestuia. În
doze farmacologice repetate, iodul inhibă prompt eliberarea HT. Acest efect evident în
hiperfuncțiile tiroidiene, poate fi observat și la eutiroidieni.
Efectele iodului asupra secreției HT interesează at ât inhibarea eliberăriii acestora,
cât și blocarea proteolizei tiroglobulinei. Tiroglobulina hiperiodată devine rezistentă față
de mecanismele proteolitice.
Litiul
Are efect similar iodului, inhib ând eliberarea HT. În cantități mari, litiul inhibă și
procesul de organificare.
Drogurile antitiroidiene
Substanțele care inhibă organificarea iodului cuprind: tionamidele (propiltiouracil,
metimazol), compuși aminoheterociclici (sulfonamide) și fenolii substituiți (rezorcinol).
Substanțele care blochează captarea iodului în tiroidă: anionii monovalenți. Toate aceste
substanțe au ca efect final creșterea TSH-ului cu apariția gușii, motiv pentru care se

numesc substanțe gușogene. Ele sunt prezente în alimente de origine vegetală (familia
Brassicaceae), acțion ând similar tiocianatului sau tionamidelor. Efectul lor ar putea fi
potențat de carența iodată.
A.Circulația HT în plasmă
HT sunt secretați la nivelul glandei tiroide într-un raport de 10:1 în favoarea L-T4.
HT circulă în plasmă legați de proteine (>99%) și sub formă liberă. Proteinele de legare
sunt: TBG (thyroxinebinding globulin), TBPA (thyroxin binding prealbumin) și
albumine. T4 se leagă în proporție de 60% de TBG, 30% de TBPA și 10% de albumine.
Fracția legată a HT reprezintă rezervorul hormonal, în timp ce fracția liberă este activă
metabolic, ea control ând și mecanismele de feed-back.
Intre cei doi hormoni tiroidieni (T4 și T3) există diferențe în ceea ce privește rata
secreției tiroidiene și a producției zilnice, capacitatea de legare de proteine, perioada de
înjumătățire și intensitatea acțiunii metabolice. O treime din producția de T3 este
asigurată prin secreția tiroidiană, majoritatea provenind din deiodarea periferică a
tiroxinei.
Conversia cea mai activă a T4 și T3 pare a fi la nivelul hipofizei, ficatului și
rinichiului, sub acțiunea enzimatică a trei deiodaze ; în anumite situații, conversia T4 în
T3 poate fi perturbată.
Condiții fiziologice:
– Fetal, neonatal precoce;
– Vârstnici.
Condiții patologice:
– Malnutriție;
– Hepatopatii, nefropatii;
– Boli consumptive severe;
– Traumatisme;
– Stări postoperatorii.
Condiții iatrogene:

– Diverse droguri (glucocorticoizi, propiltiouracil, propranolol, amiodaronă);
– Substanțe de contrast iodate.
În situațiile enumerate se constată o scădere a T3 plasmatic însoțită concomitent
de creșterea valorilor circulante ale reverse T3 (r T3) – low T3 syndrome. Efectele
acestui sindrom la nivel tisular sunt comparabile cu cele din hipotiroidie. Secundar
scăderii T3, energia se conservă, iar catabolismul proteic se reduce. El este interpretat ca
un mecanism adaptiv cu efecte benefice, care nu impune corecție prin administrare
exogenă de HT.
B.Mecanismul de acțiune al HT
HT traversează membrana celulară legându-se de receptorii specifici, de mare
afinitate aflați în nucleu. Pasajul HT prin citosol spre nucleu este realizat după fixarea
hormonilor pe un transportor celular. Afinitatea de legare a T3 este de 10 ori mai mare
decat a tiroxinei. HT acționează la următoarele nivele:
– nuclear, stimulează transcripția, cu sinteză proteică și enzimatică;
– mitocondrial, induc apariția de noi mitocondrii, cu stimularea procesului de
energogeneză;
– membranar celular, favorizează pătrunderea de glucoză și aminoacizi în celule prin
activarea adenilciclazei și creșterea conținutului de AMPc;
C.Efectele HT la nivel metabolic
Acțiunile HT interesează toate organele și sistemele.
a.Asupra procesului de calorigeneză, reflectată în creșterea consumului de O2.
b.Asupra metabolismului proteic.
c. Asupra metabolismului glucidic
T4 și T3 intervin în reglarea acțiunii glicogenolitice și hiperglicemice ale
epinefrinei și potențează efectele insulinei asupra sintezei de glicogen și a utilizării
glucozei.

HT stimulează absorbția intestinală a glucozei și a galactozei, captarea glucozei la
nivelul țesutului muscular și adipos, nivel la care potențează efectele insulinei. HT
favorizează degradarea insulinei și potențează o serie de enzime hepatice, care intervin în
reglarea metabolismului glucidic: piruvatcarboxilaza, fosfoenolpiruvat carboxilaza,
glucozo 6 fosfataza.
d. Asupra metabolismului lipidic
HT stimulează toate etapele metabolismului lipidic: sinteza, mobilizarea și
degradarea.
e. Asupra metabolismului vitaminelor.
HT cresc necesarul de coenzime și vitamine. În hipertiroidii crește necesarul,
scăzând concetrația tisulară de vitamine hidrosolubile. HT sunt indispensabili sintezei
vitaminei A din retinol. În hipertiroidii crește necesarul de vitamina A, D, E.
D.Metabolizarea HT
Se realizează în special la nivel hepatic și renal, prin procese de deiodare,
dezaminare și decarboxilare.
Reglarea funcției tiroidiene
Este asigurată de un mecanism complex și deosebit de sensibil care implică
participarea tireoliberinei (TRH), a tireostimulinei (TSH) și a hormonilor tiroidieni.
TRH-ul hipotalamic stimulează la nivelul hipofizei anterioare sinteza și eliberarea
de TSH, ambele procese fiind inhibate de creșterea concentrației HT circulant. TSH-ul
reprezintă factorul reglator major, fiind indispensabil morfogenezei și funcționalității
tiroidiene. TSH-ul se leagă de receptori specifici ai membranei celulei foliculare
tiroidiene, acești receptori au afinitate și pentru globulinele tireostimulatoare din
patogenia bolii Graves-Basedow.
TSH-ul stimulează at ât biosinteza HT, cât și eliberarea acestora în circulație.

Reglarea secreției TSH-ului este asigurată de variații ale concentrației HT.
Efectele HT se repercutează at ât la nivel hipotalamic, cât și la nivel hipofizar, aceștia
inhibând sinteza de TRH, respectiv TSH. Secreția TSH-ului este reglată de concentrația
T3-ului de la nivelul celulelor tireotrope. Valorile tiroxinei plasmatice se corelează mai
bine decât cele ale T3 cu concentrația TSH-ului. Scăderea T4 conduce la creșterea
exponențială a TSH. Mecanismul este secundar conversiei intrahipofizare T4 → T3.
Mecanismul de autoreglare tiroidiană permite tiroidei să-și autoadapteze
morfologia și funcționalitatea în funcție de conținutul intratiroidian de iod organic.
In condițiile carenței iodate, tiroida își crește procesul de captare al iodului și îsi
modifică raportul de sinteză MIT/DIT. Secreția hormonală va fi dominată de T3. În
situația unui aport mare de iod, tiroida are capacitatea de a reduce captarea acestuia și
chiar procesul de organificare (efect Wolff-Chaikoff).
II. HIPERTIROIDISMUL
II. 1. Definiție
Hipertiroidismul apare când glanda tiroidă produce hormon tiroidian în exces.
Hormonul tiroidian controlează metabolismul (metodele prin care organismul transformă
alimentele în energie) și influențează rata bătăilor cardiace (alura ventriculară), digestia,
tonusul muscular, rezistența oaselor și nivelul colesterolului.
II. 2. Etiologie
Incidența hipertiroidismului este mai ridicată în regiunile cu gușă endemică.Boala
apare mai frecvent la femei decât la bărbați.
Boala Basedow-Graves este cea mai frecventă cauză de hipertiroidism. Această
boală constă în secreția exagerată de hormon tiroidian. Boala Basedow este ereditară în
cele mai multe cazuri, ca multe alte boli tiroidiene. Alte cauze frecvente sunt:
– nodulii tiroidieni (nodulii tiroidieni sunt formațiuni crescute în tiroidă ce produc hormon
tiroidian în exces )

– tiroiditele ( acestea apar când organismul produce anticorpi care afectează glanda
tiroidă)
– se cunosc și îmbolnăviri provocate de traume psihice (aici punctul de plecare al
dereglărilor hormonale nu este tiroida,ci centrii nervoși din creier).
– anticorpii produși de sistemul imunitar stimulează o hipersecreție de tiroxină de către
tiroidă
– inflamație a glandei tiroide
– supraîncărcarea cu iod
– cancerul tiroidian metastatic.
II.3. Simptome
Persoanele cu boala Basedow prezintă adesea simptome asociate cum ar fi:
– gușă, o tiroidă mărită, nedureroasă și moale
– unghiile groase care bombează patul unghial
– mixedemul (tegumente roșii, înfiltrate, îngroșate cu noduli pretibiali și pe fața
superioară a plantelor)
– hipocratism (degete cu terminații bombate)
– oftalmopatia lui Graves ce constă în ochi bulbucați (exoftalmie), înroșiți pe lângă alte
simptome

Hipertiroidismul se poate clasifica în trei forme clinice:
A. Hipertiroidismul propriu-zis:
-gușă;
-tireotoxicoză.
B. Boala Basedow:
-gușă;
-tireotoxicoză;
-exolftalmie;
C. Adenomul toxic:
-nodul tiroidian;
-tireotoxicoză.
Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat în timp. Manifestările de început

cu astenie,insomnie,nervozitate,scădere în greutate nu sunt specifice bolii. Bolnavul este
deseori tratat greșit,ca nevrotic.
Datorită manifestărilor variate ale bolii,St.M.Milcu a descris mai multe etape în
evoluția hipertiroidismului:
-etapa nevrotică;
-faza neurohormonală caracterizată prin hipersecreție de hormon;
-faza a treia reprezintă hipersecreția de hormoni € ™
-faza a patra,viscerală,se caracterizează prin suferința diverselor organe (ficat,inimă);
-ultima fază este cea cașectică.
a. Semnele legate de tireotoxicoză sunt comune celor 3 forme clinice de
hipertiroidism:
-pierdere în greutate rapidă și însemnată (10-20 kg în câteva luni);
-apetit exagerat € ™
-scaune frecvente,diareice;
-tremurături vizibile ale extremităților;
-pielea este caldă și umedă;
-tahicardie,pulsul poate ajunge la 140 bătăi/minut;
-palpitații,dispnee de efort;
-ideație rapidă;
-agitație sau oboseală;
-anxietate,stări depresive,tulburări paranoide;
-uneori oboseală musculară.
b. Gușa este unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Basedow.Tiroida
poate fi moale,difuză sau fermă; nodulară;
În adenomul toxic gușa se dezvoltă progresiv și este formată dintr-un singur
nodul de consistență fermă, mai rar mai mulți noduli. La inceput, gușa este dependentă de

hormonul tireotrop, dar ulterior devine autonomă, secretând cantități apreciabile de
hormoni tiroidieni. Se complică adesea cu insuficiență cardiacă și fibrilație atrială.
c. Exoftalmia este, împreună cu gușa și tireotoxicoza, un simptom important în
boala Basedow.Ea constă în proeminența globilor oculari,cu deschiderea exagerată a
fantei palpebrale.Privirea este fixă,ochii lăcrimează și vederea este dublă (diplopie).Poate
evolua spre forma malignă.Tulburările oculare se accentuează și există riscul de pierdere
a vederii.

II.4. Diagnostic paraclinic
Diagnosticul nu este foarte clar dacă persoanele care nu prezintă nici un factor de
risc și care nu au simptome de hipertiroidism au nevoie de testări regulate pentru
afecțiuni tiroidiene.Asociațiile internaționale recomandă adulților, în special femeilor,
screening-ul pentru afecțiuni tiroidiene o data la 5 ani după vârsta de 35 de ani.
Hipertiroidismul se diagnostichează atât pe baze clinice, cât și pe baze hormonale.
Examenele paraclinice care stau la baza diagnosticului de hipertiroidism sunt prezentate
de TSH-ul plasmatic, T4 liber și T3 liber măsurate în plasmă. Concret, în hipertiroidismul
din boala Basedow, TSH-ul plasmatic este scăzut, T3 liber și T4 liber au valori crescute.
Însă există și alte forme de hipertiroidism, cum ar fi hipertiroidismul de cauză hipofizară,
care este foarte rar. În acest caz e vorba de un adenom hipofizar, care produce TSH,
tabloul hormonal fiind diferit. În România au fost descrise doar trei cazuri de
hipertiroidism de cauză hipofizară.
Investigațiile paraclinice în hipertiroidii vizează în primul rând explorarea funcției
tiroidiene, care obiectivează hipertiroidia și precizează stadiul evolutiv al bolii. Pot fi

practicate următoarele tipuri de explorări paraclinice:
– teste care explorează meolismul iodului la nivelul tiroidei – radio-iodocaptarea (RIC);
– determinări cantitative ale hormonilor tiroidieni în umorile organismului: dozarea
iodului proteic (PBI), dozarea serică a T3 și T4, dozarea urinară a T3 și T4;
– testele care evidențiază utilizarea periferică a hormonilor tiroidieni: ECG, reflexograma
achiliana, colesterolul seric;
– testele indicatoare ale cauzei disfuncției tiroidiene: testul de inhibiție la T3 (probă
Werner), testul de stimulare la TSH (probă Querido-Stambuxy), biopsia tiroidiană.
Determinarea metabolismului bazal
Această probă măsoară consumul de oxigen în condiții bazale. Hiperfuncția
tiroidiană intensifică consumul de oxigen, crescând metabolismul bazal. Pentru
efectuarea acestei probe,bolnavul trebuie pregătit astfel:
-cu o seară înainte trebuie să stea lini știt;
-nu trebuie să consume proteine și grăsimi.
Metabolismul bazal se determină dimineața pe nemâncate.Acesta are valori
crescute la hipertiroidieni,dar și la anxioși și nevrotici.
Determinarea iodemiei în plasmă
-nu se face dacă bolnavul a consumat cu o lună înainte,medicamente și substanțe care
conțin iod cum este Mexaform,Tiroidă,Tiroton.
-în hipertiroidism,valorile iodemiei sunt mari.
II.5. Diagnosticul diferențial al hipertiroidismului se face cu următoarele
afecțiuni:
-gușa simplă;

-tiroidite;
-cancer tiroidian;
-gușa nodulară (se diferențiază de hipertiroidism prin scintigrafie);
-TBC (caracterizată prin pierdere în greutate,subfebrilitate,diaforeză,tahicardie);
-feocromocitom.
II.6.Complicații
Dacă nu se intervine la timp în hipertiroidism,se pot ivi complicații,unele destul
de grave cum ar fi :
A. Cea mai gravă complicație este criza de tireotoxicoză care,din fericire,în
prezent,a devenit rară.Criza este provocată de tiroidectomie și se manifestă clinic prin
intensificarea fenomenelor tireotoxicozei-tahicardie,HTA,astenie extremă.
B. Tulburări cardiace. Cele mai grave complicații ale hipertiroidismului sunt
cele cardiace. Acestea includ fibrilația atrială (cea mai severă tulburare de ritm atrial, în
care activitatea electrică este total dezorganizată, frecvența activității electrice atriale este
de 350-600 / min) și insuficiență cardiacă congestivă (sindrom clinic care rezultă din
imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită și de a menține astfel un
debit sanguin corespunzător nevoilor organismului). Aceste complicații sunt în general
reversibile cu un tratament adecvat.
C. Osteoporoza. Hipertiroidismul netratat poate duce, de asemenea, la
osteoporoză.
Rezistența oaselor depinde de cantitatea de calciu de la nivelul acestora. Excesul de
hormon tiroidian interferează cu capacitatea organismului de a depozita calciul la nivelul
oaselor.
D. Tulburări oculare. Persoanele cu oftalmopatie Graves au probleme
oftalmologice ca sensibilitate la lumină, vedere încețoșată sau dublă (diplopie),ochi roșii,
umflarea ochilor,etc. Fumătorii au șanse mai mari să dezvolte oftalmopatie Graves.
E. Edem pretibial. În cazuri rare boala Basedow-Graves asociază acumularea
patologică de lichid la nivelul țesuturilor pretibiale (gambei).

II.7. Profilaxie
Hipertiroidismul dat de boala Graves este o boală genetică care nu poate fi
prevenită. Fumătorii sunt mai predispuși la dezvoltarea bolii Graves și oftalmopatiei
Graves decât persoanele nefumătoare.
Preparatele antitiroidiene sunt folosite în locul terapiei cu iod radioactiv în
tratamentul femeilor însărcinate, care alăptează sau încearcă să rămână însărcinate. Copiii
sunt tratați cu preparate antitiroidiene deoarece experții nu cunosc nocivitatea terapiei cu
iod radioactiv.
Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este o provocare deoarece este
dificilă cunoașterea dozelor de medicament necesare în condițiile unei creșteri accelerate.
Medicul poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra
asociat preparatelor antitiroidiene astfel încât nivelul hormonal să nu scadă prea mult.
Se recomandă consultul de specialitate dacă persoana prezintă una dintre aceste
simptome. Efectele adverse pot fi serioase dar ele dispar după oprirea administrării
medicamentelor.
Eficiența tratamentului :
– durata tratamentului trebuie să fie de cel puțin un an
– simptomatologia poate reveni după un an și se recomandă reînceperea tratamentului sau
introducerea unui alt tratament
– există destul de puține efecte adverse de la aceste medicamente, alergodermie,
leucopenie (leucocite scăzute) care nu ajută organismul în lupta împotriva infecțiilor.
Uneori medicul va prescrie un medicament asociat pentru tratamentul
simptomelor date de hipertiroidism ca tahicardia sau uscarea conjunctivei. Aceste
medicamente pot ajuta la ameliorarea stării generale înainte de începerea unui tratament
nou.
Opțiuni profilactice:

-reducerea stresului: aceasta ajută la ameliorarea anxietății și irascibilității
-evitarea cafeinei: cafeina înrăutățește simptomele ca tahicardia, irascibilitatea și
dificultatea la concentrare
-renunțarea la fumat: dacă pacientul are boala Graves și este un fumător, are mai multe
șanse de a dezvolta oftalmopatia Graves. După tratamentul cu iod radioactiv se poate
dezvolta un hipotiroidism. Se recomandă un consult medical dacă pacientul începe să
câștige în greutate, să se simtă obosit sau să aibă senzație de frig mai mult decât în mod
normal. Aceste simptome pot sugera hipotiroidismul și pacientul are nevoie de alt
tratament numit tratament de substituție hormonală cu hormon tiroidian pentru tot restul
vieții.
II.8. Tratament
Există trei variante de tratament pentru hipertiroidism și anume:
-medical;
-chirurgical;
-radioiod.
Cele mai utilizate sunt medicamentele antitiroidiene și iodul radioactiv. Foarte rar
se recomandă intervenția chirurgicală. Chiar dacă simptomele nu deranjează este nevoie
de tratament deoarece hipertiroidismul poate duce la complicații.
Tratamentul adecvat depinde de vârstă, etiologie, valorile hormonilor tiroidieni
secretați de organism și alte afecțiuni asociate. Fiecare tip de tratament are beneficii și
riscuri, este foarte important a se discuta despre beneficiile și riscurile aferente fiecărei
variante de tratament cu medicul curant.
Tratament inițial
Tratamentul inițial pentru hipertiroidism constă de obicei în medicamente
antitiroidiene sau terapia cu iod radioactiv. Dacă persoana prezintă multe simptome,
medicul poate recomanda medicamente antitiroidiene pentru început cu scopul de a
ameliora simptomatologia. Mai târziu se poate decide dacă este recomandată terapia cu
iod radioactiv.

Medicamentele antitiroidiene au eficiența cea mai mare în hipertiroidismul ușor,
în boala Graves, dacă este prima dată când se aplică tratament, dacă persoana are vârstă
mai mică de 50 de ani sau dacă tiroida este doar un pic mărită (gușă mică).
Iodul radioactiv este recomandat frecvent în cazurile cu boala Basedow și
persoanelor cu vârsta mai mare de 50 de ani sau în cazurile cu noduli tiroidieni (gușă
toxică multinodulară) care eliberează prea mult hormon tiroidian. Iodul radioactiv nu se
folosește dacă:
– persoana este mai mică de 20 de ani
– femeia este însărcinată sau dorește să rămână însărcinată la 6 luni după începerea
tratamentului
– femeia alăptează
– persoana are tiroidită sau alt tip de hipertiroidism care este adesea o situație temporară.
Dacă prezintă simptome ca: bătăi cardiace rapide, tremurături, transpirații,
agitație, senzația de uscăciune a ochilor, se poate asocia cu alte medicamente pentru
tratarea acestor simptome.
Intervenția chirurgicală nu face parte în mod obișnuit din indicațiile inițiale de
tratament. Această opțiune este recomandată în cazul în care gușa este foarte mare și
persoana are dificultăți la înghițire sau la respirație sau dacă un singur nodul tiroidian
foarte mare eliberează prea mult hormon tiroidian.
Tratament în cazul agravării bolii
Dacă iodul radioactiv sau medicamentele antitiroidiene nu funcționează, pacientul
are nevoie de:
-alt tratament cu iod radioactiv
-intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei porțiuni din glanda tiroidă
(tiroidectomie).
Tratament ambulatoriu
Este important să se facă vizite periodice la medic astfel încât acesta să se asigure
că tratamentul recomandat funcționează, că pacientului i se administrează doza
corespunzătoare de tratament și că nu are efecte secundare.

Dacă pacientul primește medicamente antitiroidiene este foarte important să se
administreze la aceeași oră în fiecare zi. Dacă prezintă oftalmopatia Basedow pacientul
poate avea nevoie de picături pentru ochi și să folosească ochelari pentru protecția și
umectarea ochilor.
Tratament medicamentos
Medicamentele antitiroidiene sunt adesea folosite în hipertiroidism deoarece
acționează mai rapid decât terapia cu iod radioactiv și spre deosebire de terapia cu iod
radioactiv, care distruge o parte sau toată tiroida în funcție de doza folosită,
medicamentele nu induc distrugeri permanente de țesut tiroidian. Uneori, pacientul poate
lua medicamente antitiroidiene înainte de terapia cu iod radioactiv sau intervenția
chirurgicală – pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea generală a pacientului
sau pentru a reduce șansele apariției unor probleme serioase. Medicamentele
antitiroidiene controlează hipertiroidismul la mulți oameni dar în același timp au câteva
dezavantaje.
Medicamentele antitiroidiene sunt:
-metimazolul
-propiltiouracilul
-lugolul.
Preparatele antitiroidiene scad secreția de hormon tiroidian. Preparatele
antitiroidiene funcționează mai rapid decât terapia cu iod radioactiv.Pacientul poate urma
un tratament antitiroidian dacă prezintă oftalmopatie Graves și va fi supus terapiei cu iod
radioactiv. Administrarea preparatelor antitiroidiene înainte de terapia cu iod radioactiv
poate preveni înrăutățirea oftalmopatiei Graves. Preparatele antitiroidiene nu acționează
încă de la început. De obicei, simptomele se ameliorează sau dispar într-o săptămână sau
la 8 săptămâni după începerea tratamentului. Pot trece 6 luni până la normalizarea
nivelului hormonal. Medicamentele antitiroidiene au eficiență cea mai mare în
hipertiroidismul ușor, în boala Basedow, dacă este prima dată când boala este tratată,
dacă persoana are vârstă mai mică de 50 de ani sau dacă tiroida este doar un pic mărită
(gușa mică).

Preparatele antitiroidiene pot sau nu să vindece permanent hipertiroidismul.
Hipertiroidismul se vindecă în proporție de 30 până la 50% dintre cazuri după tratamentul
cu medicamente antitiroidiene timp de 1 sau 2 ani.
Dacă hipertiroidismul reapare după ce s-a oprit administrarea medicamentului se
poate încerca administrarea de medicamente antitiroidiene din nou. Totuși, medicul poate
recomanda tratament cu iod radioactiv deoarece acesta are mai multe șanse să vindece
permanent hipertiroidismul.
În unele cazuri, un tip de medicament antitiroidian funcționează mai bine decât
alt tip:
– metimazolul – este ales cel mai frecvent deoarece poate fi administrat într-o doză
zilnică, are mai puține efecte adverse și este mai ieftin decât celelalte
– propiltiouracilul – dacă femeia este însărcinată propiltiouracilul este mai sigur decât
metimazolul. Dacă pacientul prezintă hipertiroidism sever, propiltiouracilul poate
funcționa mai bine decât metimazolul.
Efecte adverse
Efectele adverse ale preparatelor anititiroidiene includ:
– urticarie și mâncărime (prurit)
– dureri articulare
– afecțiuni hepatice (hepatită) – Semne de afectări hepatice sunt ochii sau pielea galbenă
(icter), urină închisă la culoare, oboseală accentuată sau durerile abdominale
– număr mic de celule albe (leucopenie) care nu ajută organismul să se apere de infecții –
dacă pacientul are leucopenie se poate îmbolnăvi foarte repede și poate prezenta
simptome ca febră, frisoane și dureri în gât.
Dacă tratamentul cu preparate antitiroidiene este urmat pentru o perioadă mai
lungă de timp poate apare hipotiroidismul ceea ce înseamnă că organismul produce prea
puțin hormon tiroidian. Este foarte importantă administrarea tratamentului la aceeași oră
zilnic.

Medicul va verifica frecvent nivelul hormonilor tiroidieni pentru a se asigura că
dozele de tratament sunt corespunzătoare.
Dacă nivelul hormonilor tiroidieni este prea mic medicul va prescrie o cantitate
mică de hormoni tiroidieni asociată tratamentului antitiroidian. Hipertiroidismul poate
reveni la 6 luni de la inițierea tratamentului dar poate reveni de asemenea mulți ani mai
târziu. Din această cauză sunt foarte importante consultațiile medicale regulate.
Dacă femeia este însărcinată medicul recomandă dozele cele mai mici și cu
eficiență maximă. După nașterea copilului alăptarea se poate face în siguranță în timpul
tratamentului.Tratarea copiilor cu preparate antitiroidiene poate fi dificilă deoarece ei
cresc foarte repede și adaptarea dozelor poate ridica probleme.
Tratament chirurgical
Intervenția chirurgicală pentru hipertiroidism constă în scoaterea unei porțiuni din
tiroidă. Medicii folosesc foarte rar această opțiune. Pacientul necesită intervenție
chirurgicală dacă:
– tiroida este mărită foarte mult astfel încât pacientului îi este greu să înghită sau să
respire
– pacientul are cancer tiroidian sau medicul suspectează un cancer tiroidian
– pacientul are efecte adverse grave după tratamentul cu preparate antitiroidiene și terapia
cu iod radioactiv nu este o opțiune
– pacientul are o gușă mare care nu s-a micșorat după terapia cu iod radioactiv
– pacientul are un nodul tiroidian mare care produce hormon tiroidian în exces și terapia
cu iod radioactiv nu a avut nici un efect.
Singura opțiune chirurgicală pentru hipertiroidism este tiroidectomia.
Dacă pacientul are indicații pentru intervenție chirurgicală medicul curant va
iniția un tratament cu preparate antitiroidiene înainte de intervenție pentru a normaliza
profilul hormonal. După intervenția chirurgicală medicul va verifica nivelul de hormoni
tiroidieni în mod regulat deoarece pacientul poate dezvolta un hipotiroidism.
Hipotiroidismul este tratat cu hormoni tiroidieni.

Chirurgia este cel mai rapid mod de a trata hipertiroidismul dar nu se recomandă
prea des și este mai riscantă și mai scumpă decât celelalte tratamente.
Tratament medicamentos asociat
Medicamente asociate pe care le pot recomanda medicii pentru hipertiroidism
sunt:
– betablocantele,inclusiv propanololul, atenololul sau metoprololul pentru controlul
tahicardiilor, tremurăturilor, sudorației și irascibilității. Medicul poate prescrie una dintre
aceste medicamente în timpul în care se urmăresc efectele preparatelor antitiroidiene sau
ale terapiei cu iod radioactiv.
– topice oftalmologice pentru ochi iritați și uscați.

– medicamente cu corticosteroizi pentru controlul durerii sau măririi glandei.
Alte tratamente
Terapia cu iod radioactiv este considerată de mulți medici internaționali ca fiind
cel mai bun tratament pentru hipertiroidism. Iodul este înghițit sub formă lichidă și este
absorbit de glanda tiroidă. Radioactivitatea iodului distruge majoritatea sau tot țesutul
tiroidian dar nu afectează alte părți ale organismului. Majoritatea oamenilor sunt
vindecați de hipertiroidism după o singură doză de iod radioactiv. Principalul dezavantaj
al acestei terapii este că poate distruge țesutul tiroidian astfel încât corpul nu mai poate
produce hormoni tiroidieni. Acesta este cel mai frecvent rezultat al tratamentului și
majoritatea oamenilor care primesc acest tratament fac hipotiroidism în 5 până la 10 ani.
Dacă persoana dezvoltă hipotiroidism va trebui să urmeze tratament cu hormoni
tiroidieni pentru tot restul vieții.Iodul radioactiv nu se utilizează în tratamentul copiilor
sau al femeilor însărcinate, celor care alăptează sau celor care vor să rămână însărcinate
la 6 luni după tratament.
Medicii au folosit iod radioactiv pentru tratamentul hipertiroidismului de peste 60
de ani. Nu există dovezi că iodul radioactiv induce cancer, infertilitate sau boli
congenitale.

III. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
Educația populației și supravegherea permanentă a stării de sănătate pot contribui
la depistarea precoce și tratatrea corespunzătoare a unor boli. În acest sens,este necesar să
se realizeze:
1. Prevenirea și tratarea corectă a tuturor bolilor infecțioase, în special a infecțiilor
cronice ( TBC,sifilis ), care sunt încriminate în etiologia unor afecțiuni (hipertiroidie,
hipotiroidie etc).
2. Luarea în evidență cât mai precoce a gravidei și supravegherea ei permanentă,
tratarea tuturor bolilor mamei, prevenirea toxemiei gravidice și alimentația corectă în
timpul sarcinii, scad riscul apariției bolilor endocrine.
3. Administrarea de iod în regiunile gusogene și supravegherea populației de către
personalul medico-sanitar pentru respectarea sfaturilor, mai ales la mamă și copil, pentru
prevenirea eventualelor afecțiuni endocrine.
4. Sfat genetic la părinții cu boli endocrine, cu posibilă transmitere ereditară sau
care au între rudele de gradul I, persoane cu astfel de afecțiuni, informandu-i asupra
riscurilor și lăsându-le posibilitatea de a decide.
5. Evitarea surmenajului, a traumelor psihice, a emoțiilor intense prelungite.
6. Cunoașterea și depistarea unor manifestări care ar putea atrage atenția de
instalarea a semnelor endocrine.
7. Supravegherea în comunitate a bolnavilor endocrini, educarea acestora și a
familiilor acestora pentru cunoașterea și respectarea tratamentului, a unui regim de viață
adecvat, în vederea reintegrării socio-profesionale și familiale, pentru a duce o viață cât
mai normală.

IV. ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Cazul 1
Culegerea datelor :
Numele și prenumele: S.L.
Vârsta: 35
Sex: Feminin
Starea civilă: căsătorită
Ocupația: muncitoare
Grupa sanguină: BIII, Rh negativ
Naționalitatea: rom ână
Religia: ortodoxă
Domiciliu stabil: Lovrin , Jud. Timi ș
Data internării: 20.02.2017
Data externării : 28.02.2017
Diagnosticul medical : – Hipertiroidism – Boala Basedow
Motivele internării :
– dificultăți de deglutiție
– transpirație abundentă
– dificultăți de respirație
– subfebrilitate
– insomnie
Istoricul bolii:
Din relatarea pacientei reiese că boala actuală a debutat insidios în urm ă cu mai
multe luni (pacienta nu poate preciza cu cât timp) prin apariția unei formațiuni tumorale

la nivelul gâtului. În timp formațiunea crește în dimensiuni, însoțindu-se de fenomene
compresive, datorită acestor simptome, pacienta acuză dificultăți de respirație, probleme
de deglutiție, insomnie, febră (37-38șC), transpirații abundente. Pacienta prezentându-se
la medicul de familie, medicul decide trimiterea la un medic specialist, urmând ca
pacienta să fie internată în secția de Chirurgie I pentru tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale:
-Tata: HTA de 15 ani.
-Mama: sănătoasă
-Copilul: sănătos
-În familie neagă: TBC, AIDS, LUES, CC.
Antecedente personale:
-A suferit boli infecto-contagioase ale copilăriei.
-Fără alte antecedente patologice.
-Menarha: 12 ani, flux normal 4-5 zile, la 28 zile.
-Sarcină: 1, Naștere: 1.
-Ultima menstruație: 10.02.2017
-Alcool: ocazional
-Cafea: 1cafea/zi
-Alergii : neagă.
Examen somatometric:- Talie: 170 cm; Greutate: 60 kg
Alimentația: Pacientei îi plac toate felurile de mâncăruri cu excepția celor făcute
din brânză. La inspecție prezintă dificultate la înghițire din cauza formațiunii tumorale.
Medicația actuală:
-Axetine 2X1.5 mg/zi (i.v.)
-Algocalmin 3X1 tb/zi (p.o)
-Paracetamol 3X1 tb/zi (p.o.)
-Dormicum 1 tb/zi (p.o.)
-Vit. B1, B2, B6 dizolvat în ser fiziologic (i.v.)

Examen fizic :
Aparatul cardiovascular : -la palpare șocul apexian este în limite normale.
-la ascultare zgomotele cardiace sunt ritmice, bine bătute.
Aparatul locomotor :- integru
Tegumente și mucoase :- normal colorate
Aparartul gastro-intestinal: -abdomenul pacientei este nedureros; ficat și splină în limite
normale, nepalpabile.
Aparatul urogenital:- la palpare lojele renale sunt nedureroase, libere cu reacție spontană
fiziologică, micțiuni spontane.
Examenul sistemului nervos central:- este orientată în timp și spațiu.
Examen paraclinic:
-Glicemie = 88.1 mg/dl
-AST = 27.1 U/l
-ALT = 34.7 U/l
-Bilirubină totală = 1.77 mg/dl
-GGT carboxi = 12.7 U/l
-WBC = 4.9×10³/µl
-RBC = 4.43×10 6/µl
-HGB = 12.9 g/dl
-HCT = 39.7%
-MCV = 89.6 fl
-MCH = 29.1 pg
-MCHC = 32.5 g/dl
-PLT = 273×10³/µl
-LYM = 34.5%
-NEUT = 60.1%
-LYM = 1.7×10³/µl

Plan de îngrijire:
Nevoia fundamentală
afectată:Diagnostic de
nursing:Intervențiile asistentei medicale:
1.Nevoia de a respira
și a avea o bună
circulație :- senzație de sufocare
din cauza formațiunii
tumorale.- aerisesc salonul (3 ori/zi) și administrez
oxigen prin masca de oxigen la nevoie.
2.Nevoia de a menține
temperatura corpului
în limite normale:- transpirații din cauza
temperaturii ridicate.- administrez antipiretice: Paracetamol
3X1 tb/zi (p.o.), Algocalmin 3X1 tb/zi
(p.o.) orele: 7:00-13:00-20:00;antibiotic:
Axetine 2×1,5mg/zi (i.v.) orele: 6:00 și
18:00.
3. Nevoia de a bea și a
mânca:- probleme de deglutiție
din cauza glandei
mărite
– inapetență din cauza
deglutiției greoaie- asigur regim lacto-făinos
– servesc mâncărurile de 5 ori/zi, tăiate în
bucăți mici și am grijă ca pacienta să nu se
înece.
– vitaminoterapie: vit.B1, B2, B6 dizolvat
în ser fiziologic (i.v.) la orele 20:00
4. Nevoia de a dormi
și a se odihni:- somn perturbat din
cauza mediului
spitalicesc. – asigur mediu adecvat, fără zgomote în
salon
-administrez somnifer: Dormicum 1tb/zi

– nervozitate din cauza
bolii.seara
5. Nevoia de a învăța: – cunoștințe
insuficiente despre
boală din cauza lipsei
de informații.-comunic cu bolnava despre boală,
importanța intervențiilor și a tratamentelor.
Funcții vitale
DataOraR.
Resp./min.T.A.
mmHg.P.
pulsatii/
min.T.
șCUrină
ml/ziScaun
08.04
2015.06:00
15:0026
25140/80
135/8586
8437.8
37.8950-
09.04
2015.06:00
15:0024
25130/80
135/8584
8637.6
37.810001
10.04.
2015.06:00
15:0024
26130/70
135/8072
7037.6
37.6900-
11.04.
2015.06:00
15:0023
21130/70
135/8074
7037.4
37.210001
12.04.
2015.06:00
15:0018
16120/80
120/7572
7437.2
37.41000-
13.04.
2015.06:00
15:0018
16120/80
125/8072
7037.2
36.710501
14.04.
2015.06:00
15:0018
16120/70
125/7568
7036.5
36.61100-
15.04.
2015.06:0017130/807036.610001
Medicație:
-Euthtrox 0,25mg 1 tb./zi ( p. o. )

-Calciu 1tbx2//zi (p.o.)
-Vitamina D3 1 tbx2/zi (p.o.)
-Algocalmin 1tbx3/zi (p.o.)
-Paracetamol 1tbx3/zi (p.o.)
-Dormicum 1tbx3/zi (p.o.)
Educație sanitară:
Comunic cu bolnava despre boala sa în legătură cu importanța intervențiilor și a
tratamentelor. După intervenția chirurgicală recomand continuarea tratamentului și
prezentarea la control periodic.
Evaluare:
-prin aerisirea salonului, administrarea oxigenoterapiei, pacienta după 4 zile prezintă o
stare generală mai bună și a dispărut dificultatea de a respira.
-după administrarea tratamentului antibiotic bolnava devine afebrilă după 6 zile.
– pacienta după 7 zile și-a recăpătat pofta de mâncare și înghite mai ușor.
– prin aerisirea salonului, reducerii zgomotelor și administrarea somniferelor, pacienta
după 3 zile are un somn mai liniștit și mai odihnitor.
Recomandări la externare:
– continuarea tratamentului la domiciliu conform prescripției medicale ( în special calciul
și vitamina D3)
– respectarea dietei recomandate de medic și control periodic de specialitate
Cazul 2
Culegerea datelor :
Numele și prenumele: B.T.
Vârsta: 24ani
Sex: feminin
Starea civilă: căsătorită
Ocupația: muncitoare
Grupa sanguină: AB IV, Rh pozitiv

Naționalitatea: română
Religia: ortodoxă
Domiciliu stabil: Pesac, Jud. Timiș
Data internării: 12.04.2017
Data externării : 20.04.2017
Diagnosticul medical : Tumoră latero-cervicală stângă.
Motivele internării:
-subfebrilitate
-transpirație abundentă
-dispnee
-disfagie
Istoricul bolii:
Boala actuală a debutat insidios în urm ă cu aproximativ 2 ani prin apariția unor
formațiuni latero-cervicale stângi care un timp au crescut în dimensiuni, formând un
conglomerat de dimensiuni mari, cu efect de compresiune asupra organelor vecine (cu
dispnee și disfagie). Pacienta acuză transpirație abundentă, subfebrilitate. Pacienta se
prezintă la medicul de familie și este trimisă la consult de specialiate unde se decide
internarea ei pentru tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale:
-Tata: decedat în accident rutier
-Mama: sănătoasă
-În familie neagă: TBC, AIDS, LUES, CC.
Antecedente personale:
-Neagă boli cronice.
-Menarha: 15 ani, flux normal 4-6 zile, la 26 zile.
-Sarcini: 2, Nașteri: 1, Avort: 1.
-Ultima menstruație: 06.04.2017
-Alcool: ocazional

-Cafea: 1cafea/zi
-Alergii: neagă.
Examen somatometric: Talie: 165 cm Greutate: 74 kg
Alimentația: Pacienta preferă toate tipurile de alimente. Consumul de lichide și a
sărurile minerale este suficientă. Pacienta prezintă dificultăți de deglutiție, din aceasta
cauză consumă alimente mai puține decât de obicei.
Medicația actuală:
-Augmentin 2×1.2 mg/zi (i.v.)
-Algocalmin 3×1 tb/zi (p.o)
-Paracetamol 3×1 tb/zi (p.o.)
-Fenobarbital 1 tb/zi (p.o.)
-Ser fiziologic 1000 ml/zi (i.v.)
Examen fizic:
Aparatul cardiovascular: -la ascultare zgomotele cardiace sunt ritmice, bine bătute.
-AV (alura ventriculară): 66/min.
Aparatul locomotor:-nu prezintă probleme la nivelul aparatului locomotor: mișcări active,
forța fizică normală.
Tegumente și mucoase:-la nivelul gâtului se evidențiază glanda tiroidă mărită din cauza
bolii.
-tegumente și mucoase normal colorate.
Aparartul gastro-intestinal:-abdomenul pacientei este nedureros; ficatul și splina
nepalpabile, pacienta relatează că are scaun de 3 ori pe săptămână.
Aparatul uro-genital:-la palpare lojele renale sunt nedureroase, libere cu reacție spontană
fiziologică, micțiuni spontane.
Examenul sistemului nervos central:-este orientată în timp și spațiu.
Examen paraclinic:
-Glucoză = 86 mg/dl
-GOT = 30 U/l

-GPT = 45 U/l
-Bilirubină = 1.70 mg/dl
-WBC = 5.2×10³/µl
-RBC = 4.52×10 6/µl
-HGB = 13.2g/dl
-HCT = 41.3%
-MCV = 88.7fl
-MCH = 29.1pg
-MCHC = 33.2g/dl
-PLT = 297×10³/µl
-LYM = 35.2%
-NEUT = 59.7%
-LYM = 2.3×10³/µl
Plan de îngrijire:
Nevoia fundamentală
afectată :Diagnosticul de
nursing:Intervențiile asistentei medicale:
1.Nevoia de a respira și
a avea o bună circulație :- dispnee din cauza
formațiunii tumorale.- aerisesc salonul la nevoie
– adminisrtez oxigenoterapie de 3
ori /zi
2. Nevoia de a menține
temperatura corpului în
limite normale:-transpirații, față palidă
din cauza temperaturii
ridicate.- asigur multe lichide prin perfuzie
(1000 ml ser fiziologic/zi)
– învelesc bine cu pătura la nevoie
-administrez antipiretice:
Paracetamol 3X1 tb/zi (p.o.),
Algocalmin 3X1 tb/zi (p.o.), orele:
8:00, 14:00, 21:00.
4. Nevoia de a bea și a
mânca:- disfagie din cauza
mărimii glandei tiroide- schimb lenjeria de pat de 4 ori/
săptămână (luni, miercuri, joi,
sâmbătă) și la nevoie.
– asigur multe lichide: 2 l de ceai/zi
– administrez antibiotic: Augmentin

2×1,2g/zi (i.v.), orele 10:00 și 22:00.
5. Nevoia de a dormi și a
se odihni:- trezire frecventă din
cauza transpiraților.- servesc mâncăruri de 4 ori/zi în
cantități mici și tăiate bucăți (orele:
8:00, 12:00, 16:00, 19:00)
– reduc zgomotele în salon
– administrez somnifere:
Fenobarbital 1 tb/zi, p.o., ora: 22:00.
Funcții vitale
DataOraR.
resp./min.T.A.
mmHg
.P.
pulsatii/
min.T.
șCUrină
ml/ziScaun
13.05.
2015.20:0025130/807538–
14.05.
2015.06:00
15:0024
24130/80
125/8076
7437.8
37.711001
15.05.
2015.06:00
15:0020
18120/70
120/7076
8036.9
36.91050-
16.05.
2015.06:00
15:0018
16110/75
115/7074
7437.1
36.711001
17.05.
2015.06:00
15:0016
18110/80
110/7072
7036.5
36.71000-
18.05.
2015.06:00
15:0016
18120/70
110/7570
6936.8
36.710501
19.05.
2015.06:00
15:0018
17100/80
110/7070
7236.5
36.51000-
20.05.
2015.06:00
15:0016
18110/75
120/8069
7036.6
36.71000-
Medicația:
-Augmentin 1.2 mg 1f.x2/zi (i.v.)
-Euthtrox 0,25mg 1 tb./zi ( p. o. )
-Calciu 1tbx2/zi (p.o.)

-Vitamina D3 1 tb.x2/zi (p.o.)
-Algocalmin 1 tb.x 3/zi (p.o.)
-Paracetamol 1 tb.x3/zi (p.o.)
-Fenobarbital 1 tb/zi (p.o.)
-Ser fiziologic 500 ml 1 fl.x2/zi (i.v.)
Educația sanitară:
Comunic cu bolnava despre boala sa în legătură cu importanța intervențiilor și a
tratamentelor. După intervenția chirurgicală recomand continuarea tratamentului și
prezentarea la control periodic .
Evaluare:
-prin aerisirea salonului și administrarea oxigenoterapiei, pacienta după 3 zile respiră mai
bine.
-prin asigurarea lichidelor, învelire și administrarea de antipiretice, pacienta după 4 zile
nu mai prezintă frisoane și nu transpiră așa de mult.
-prin schimbarea lenjeriei de pat, asigurarea lichidelor și administrării antibioticelor, după
4 zile starea pacientei se ameliorează .
-în urma servirii mâncărurilor în cantită ți mici și tăiate în bucă ți, pacienta după 5 zile
înghite mai bine.
-prin schimbarea lenjeriei de pat, reducerea zgomotelor în salon și administrarea de
somnifere, pacienta după 3 zile are un somn mai liniștit.
-se recomandă intervenție chirurgicală, continuarea tratamentului și indicațiilor medicale
și control medical periodic.
Recomandări la externare:
– continuarea tratamentului la domiciliu conform prescripției medicale ( în special calciul
și vitamina D3)
– respectarea dietei recomandate de medic
– control periodic de specialitate

Cazul 3
Culegerea datelor :
Numele și prenumele: L.M
Vârsta: 60 ani
Sex: feminin
Starea civilă: căsătorită
Ocupația: pensionar ă
Grupa sanguină: B III, Rh pozitiv
Naționalitatea: român ă
Religia: ortodoxă
Domiciliu stabil: Com .Cenad , Jud. Timi ș
Data internării: 26.05.2017
Data externării : 07.06.2017
Diagnosticul medical: Hipertiroidism
Motivele internării:
-tulburări de deglutiție
-senzație de sufocare
-subfebrilitate
-insomnie
Istoricul bolii:
Pacienta în urma prezentării la medicul de familie, este trimisă la examinari de
specialitate, unde se decide internarea ei. Din relatarea pacientei reiese că boala actuală a

debutat insidios cu multe luni în urmă. Pacienta acuză tulburări de deglutiție, senzație de
sufocare, insomnie și subfebrilitate. Se internează pentru tratament de specialitate.
Antecedente heredo-colaterale:
-Tata: alcoolic
-Mama: diabet zaharat de 10 ani
-Copilul: sănătos
-În familie neagă: TBC, AIDS, LUES, CC.
Antecedente personale:
-A suferit boli infecto-contagioase a copilăriei.
-Nu are alte antecedente patologice.
-Menarha : 12 ani, flux normal 4-5 zile, la 28 zile.
-Sarcini: 2, Nașteri: 2
-Ultima menstruație: 10.05.2017
-Cafea: 1cafea/zi
-Alergii: neagă.
Examen somatometric:
-Talie: 187cm
-Greutate: 85 kg
Alimentația: Pacienta preferă toate tipurile de alimente, mai ales alimente cu
multă grăsime si condimente. Consumul de lichide și de săruri minerale este insuficient.
Medicația actuală:
-Sulperazon 2×1 g/zi (i.v.)
-Algocalmin 3×1 tb/zi (p.o)
-Paracetamol 3×1 tb/zi (p.o.)
-Dormicum 1 tb/zi (p.o.)
Examen fizic:
Aparatul cardio-vascular:-la palpare șocul apexian este în limite normale. La ascultare
zgomotele cardiace sunt ritmice, bine bătute.

Aparatul locomotor:-integru
Tegumente și mucoase:- normal colorate. La nivelul gâtului are formațiuni mărite din
cauza bolii.
Aparartul gastro-intestinal:-abdomen nedureros; ficat și splină nepalpabil. Pacienta
relatează că are scaun zilnic.
Aparatul uro-genital:-la palpare lojele renale sunt nedureroase, libere cu reacție spontană
fiziologice, micțiuni spontane.
Examenul sistemului nervos central:-este orientat ă în timp și spațiu.
Examen paraclinic:
-LYM = 3.42 x10³/µl
-EOS = 0.292 x10³/µl
-BASO = 0.053 x10³/µl
-MONO = 0.328 x10³/µl
-NEU% = 55.5%
-LYM% = 37.2%
-EOS% = 3.17%
-BASO% = 0.574%
-MONO% = 3.57%
-RBC = 4.86×10 6/µl
-HGB = 14.1 g/dl
-HCT = 42.4%
-MCV = 87.3 fL
-MCH= 29.1 pg
-MCHC = 33.1 g/dl
-Uree = 54.8 mg/dl
-Creatinina = 0.76 mg/dl
-GOT = 40U/l
-GPT = 64U/l

-Glicemie = 100 mg/dl
-Sodiu = 136 mmol/l
-Potasiu = 4.2 mmol/l
Plan de îngrijire:
Nevoia fundamentală
afectată:Diagnostic de
nursing:Intervențiile asistentei medicale:
1.Nevoia de a respira și
a avea o bună circulație
:- senzație de sufocare
din cauza glandei
tiroide mărite.- aerisesc salonul de 4 ori/zi
– administrez oxigenoterapie la nevoie
2. Nevoia de a menține
temperatura corpului în
limite normale:- transpirații și
frisoane din cauza
subfebrilității.- asigur necesarul de lichide de 24 de
ore minim 2 l
– administrez Sulperazon 2×1/zi (i.v.,
orele: 6:00 și 18:00), Algocalmin 3×1
tb/zi (p.o.) și Paracetamol 3×1 tb/zi
orele: 6:00, 15:00, 22:00
3. Nevoia de a bea și a
mânca:- tulburări de
deglutiție din cauza
formațiunile tumorale.- servesc mâncărurile de 4 ori/zi tăiate
în bucăți
4. Nevoia de a dormi și
a se odihni:- oboseală din cauza
somnului neliniștit.- reduc zgomotele în salon, schimb
lenjeria de pat de 4 ori pe săptămână
– administrez Dormicum 1tb/zi (p.o.)
ora: 22:00

5. Nevoia de a învăța: – cunoștințe
insuficiente despre
boală din cauza lipsei
de informații.- discut cu pacienta despre boală
Funcții vitale
DataOraR.
Resp.
/min.T.A.
mmHgP.
Pulsatii/m
in.T.
șCUrină
ml/ziScaun
28.05.
2015.15:0022130/857837.8-1
29.05.
2015.06:00
15:0020
21120/80
125/8076
7437.8
37.610001
30.05.
2015.06:00
15:0020
21130/75
120/7574
7437.2
36.81050-
31.05.
2015.06:00
15:0019
18125/80
120/7568
6836.7
36.811001
01.06.
2015.06:00
15:0018
18130/75
120/8072
7036.6
36.710001
02.06.
2015.06:00
15:0018
16125/75
130/8072
7436.5
36.51050-
03.06.
2015.06:00
15:0018
16120/75
125/7068
7036.7
36.510001
04.06.
2015.06:00
15:0018
18120/75
125/7072
7036.5
36.511001
Medicația:

-Euthtrox 0,25mg/zi ( p. o. )
– Calciu 2x1tb/zi (p.o.)
-Vitamina D3 1 tb.x2/zi (p.o.)
-Algocalmin 3×1 tb/zi (p.o)
-Paracetamol 3×1 tb/zi (p.o.)
-Dormicum 1 tb/zi (p.o.)
Educația sanitară:
Comunic cu bolnava despre boala sa în legătură cu importanța intervențiilor și a
tratamentelor. Recomand continuarea tratamentului și prezentarea la control periodic.
Evaluare:
– prin servirea mâncărurilor tăiate în bucăți după 4 zile, pacienta poate să înghită mai ușor
și își menține greutatea corporală constant ă.
– în urma asigurării necesarului de lichide, administrarea antibioticelor și antipireticelor,
pacienta după 4 zile nu mai are frisoane.
– prin aerisirea salonului, administrarea oxigenoterapiei, pacienta după 3 zile respiră mai
bine.
– în urma schimbării lenjeriei de pat, reducerea zgomotelor în salon pacienta după 4 zile
are un somn mai liniștit.
– în urma informării pacientei despre boală, după 5 zile s-a liniștit.
Recomandări la externare :
– continuarea tratamentului la domiciliu conform prescripției medicale ( în special calciul
și vitamina D3)
– respectarea dietei recomandate de medic
– control periodic de specialitate

CONCLUZII
1. Hipertiroidismul este urmarea producerii în exces a hormonilor tiroidieni și
creșterea concentrației acestora în plasmă.
2.Boala Basedow este cea mai importantă formă a hipertiroidismului.
3.Afecțiunea este mai frecvent întâlnită la femei decât la bărba ți și deasemenea
este mai des întâlnită în regiunile gusogene.
4.Educația pentru sănătate este foarte important ă pentru a informa populația despre
semnele și simptomele ce pot duce cu gândul la hipertiroidism. Deasemenea, fiecare
persoană ar trebui să î și facă anual investiga ții medicale.
5.Depistată și tratată precoce, această afec țiune este complet benignă.
6.Tratamentul este variat în func ție de forma de hipertiroidism prezentă și de
stadiul în care se găse ște.

BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE
1. Barbu I., Constantin D. – Diagnosticul bolilor endocrine, Ed. Medicală, București
1988.
2. C. Chevalier- Martinelli – Viața bolnavului de cancer și a apropiaților săi, Ed. Haus of
Guides 2007.
3. Dumitrache C., B. Ionescu, A. Ranetti – Elemente de diagnostic și tratament în
endocrinologie, Medicul de familie Colecția 6, Ed. Național 1997.
4. Eusebie Z., Voichița Mogoș – Endocrinologie, Ghid de diagnostic și tratament în
bolile endocrine, Ed. Polirom 1999.
5. Ioan Gomez – Totul despre tiroidă, Ed. Polimarc 2001.
6. M. Grigorescu – Contra riscului de cancer, Ed. Saeculum 2004.
7. Mozes C. – Tehnica îngrijire bolnavului, Ed. Medicală 1978.
8. Mozes C. – Tehnici de îngrijire a bolnavului, Ed. Medicală, București 1999.
9. Nicolae A. – Patologie chirurgicală pentru admitere în rezidențiat, Vol. II., Ed. Celsius,
Buurești 1997.
10. Nicolae A. – Tratat de patologie chirurgicală, Ed. Medicală, București 2003.
11. P. Marcela – Endocrinologie, Ed Didactic ă și pedagogică, București 1985.

12. Titircă L. – Breviar de exploatări funcționale și de îngrijiri speciale acordate
bolnavilor, Ed. Viața Medicală Românească, București 1996.
13. Titircă L. – Ghid de nursing, Ed. Viața Medicală Românească 2001.
14. Titircă L. – Urgențe medico-chirurgicale, Sinteze pentru asistențe medicale, Ed.
Medicală, București 1994.
15. www.google.ro
16. www.romedic.ro
17. www.sfatulmedicului.ro
18. www.contraboli.ro