SCOALA POSTLICEAL Ă F.E.G. BRA ȘOV SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST PROIECT DE DIPLOM Ă Îndrumător Asistent medical licenț iat Lucica Dobre… [622444]
FUNDAȚ IA ECOLOGIC Ă GREEN
SCOALA POSTLICEAL Ă F.E.G. BRA ȘOV
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
PROIECT DE DIPLOM Ă
Îndrumător
Asistent medical licenț iat Lucica Dobre
Absolventa ,
Stupu Liliana
Braș ov
2018
1
CUPRINS
CAPITOLUL I – ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL
FEMININ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 8
1.1 ANA TOMIA APARA TULUI GENITAL FEMININ ………………………….. …………………. 8
1.2 FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE INTERNE ………………………….. …………… 15
CAPITOLUL II – FIBROMUL UTERIN ………………………….. ……………………… 17
2.1 DEFINITIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 17
2.2 ETIOPA TOGENIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
2.3 FIZIOPA TOGENIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 18
2.4 ANA TOMIE PA TOLOGICA ………………………….. ………………………….. …………………. 19
2.5 CLASIFICARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 20
2.6 TABLOU CLINIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
2.7 FORME CLINICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 22
2.8 INVESTIGA ȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
2.9.1 DIAGNOSTIC POZITIV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..23
2.9.2 DIAGNOSTICUL DIFEREN ȚIAL ………………………….. ………………………….. ……………… 24
2.9.3 FIBROMUL SI SARCINA ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
2.10 EVOLUȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 25
2.11. COMPLICAȚIILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 25
2.12 TRA TAMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 26
2.12.1 TRATAMENTUL MEDICAL ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
2.12.2 TRATAMENTUL CHIRURGICAL ………………………….. ………………………….. ………….. 27
CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA
PACIENTELOR CU FIBROM UTERIN ………………………….. …………………….. 30
3.1 ROLUL PROPRIU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 30
3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE ………………………….. ………………….. 31
3.1.2. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA CLINICA A PACIENTEI 32
3.1.3. SUPRAVEGHEREA PACIENTEI ………………………….. ………………………….. …………….. 34
3.1.4. PREGATIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE ………………. 40
3.1.5 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ALIMENTAȚIA PACIENTEI …………………….. 45
3.1.6 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCAȚIA SANITARA A PACIENELOR …… 46
3.2.1 ROLU L ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA ………………………….. ……………. 47
2
PARACLINICA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
3.2.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA MEDICATIEI ………………. 48
3.3.DESCRIEREA A DOUA TEHNICI ………………………….. ………………………….. ………… 55
3.3.1.PUNCȚIA VENOASA ………………………….. ………………………….. …………………………. 55
3.3.2. TEHNICA EFECTUARII PANSAMENTULUI ………………………….. ………………………. 58
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. … 61
PROPUNERI SI NOUTĂ ȚI ………………………….. ………………………….. ……………. 107
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 110
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 114
3
MOTTO:
„Îngrijirea medicală este o art ă. Necesit a devotament exclusiv,
pregătire temeinic ă, talent, ca orice pictur ă sau sculptur ă.
Ce este mai mult? S a ai de -a face cu pânz a de pictur a sau cu marmur a
sau s a ai de -a face cu or ganismul viu, cu ființa uman a – templul duhului lui
Dumnezeu?”
FLORENCE NIGHTINGALE
ARGUMENT
Sănătatea femeii este fără îndoial ă bunul cel mai prețios. Organele genitale
feminine, care îndeplinesc o funcție atât de importa ntă precum perpetuarea
speciei, sunt expuse unor boli, dintre care multe pot fi prevenite prin măsuri și
practici de igienă. Acestea au ca scop pe de o parte asigurarea dezvoltării și
funcționarii normale a organelor genitale, iar pe de alt a parte prevenir ea
îmbolnăvirii lor.
Prin tema de faț ă doresc s a pun în evidenț a importanța acestei afecțiuni prin
acordarea unei aten ții deosebite primelor semne patognomonice. Întrucât
numărul cazurilor noi este în cre ștere la femeile tinere, este foarte bine de știut
că descoperirea în stadiul său incipient poate duce la o vindecare completă.
Lucrarea de diplom ă este alcătuita din 4 capitole.
4
Capitolul 1 este descris ă ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI
GENITAL FEMININ .
Capitolul 2 cuprinde: DESCRIEREA FIBROM ULUI UTERIN : defini ție,
etiologie, fiziologie, anatomie patologic ă, tablou clinic, forme clinice,
investiga ții, diagnostic, tratament, evolu ție, prognostic, complica ții.
Capitolul 3 se descrie ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
DIAGNOSTICAREA PACIENTEI CU FIBRO M UTERIN (rolul în
examinarea clinic ă, în educa ția sanitar ă, in examinarea paraclinic ă) și descrierea
a 2 tehnici de examinare: recoltarea probelor biologice și patologice și injec ția
intramuscular ă.
Capitolul 4 cuprinde : STUDIU DE CAZ (prezentarea a 3 ca zuri).
Prin elaborarea acestui proiect ne propunem identificarea și evidențierea
modalită ților de evaluare, investigare, îngrijire și recuperare a unei paciente cu
fibrom u terin prin care sa se asigure legătura de continu itate între pregătirea
teoretică dobândită în școală și pregătirea practică , dobândită prin
învă țământ clinic , în unită țile de asisten ță obstetrical ă.
SCURT ISTORIC
Multe femei cu fibrom uterin nu au niciun simptom , de aceea b oala este
de multe ori depistată in faze avansat e, chiar si după cățiva ani de la instalare.
Alte femei pot avea simptome ușoare si nu merg la medic, ceea ce face ca boala
sa avanseze. Cel mai afectate sunt femeile cu vârsta cuprinsa intre 30 si 40 de
ani, iar pana la vârsta de 50 de ani, aproximativ 70 % dintre femei, la nivel
mondial, suferă de fibrom, arata st atisticile. Fibromul se dezvoltă încet si poate
avea dimensiuni cuprinse intre 1 -2 milimetri si 20 de centimetri . De obicei, nu
este asociat cu riscul apari ției cancerului. Cauzele care duc la apariția acestuia
nu sunt cunoscute, însa s-a constat ca există o legătură strânsă intre nivelul de
estrogeni si progesteron si dezvoltarea unui fibrom. Si femeile a căror mama a
suferit de fibrom sunt mai predispuse. De asemenea, in timpul sarcinii, un
fibrom poate sa apară si sa se dezvolte foarte reped e.
Fibromul uterin (leiomiom, leiomiofibrom) afectează un număr foarte
mare de femei aflate la vârsta fertilită ții (cifrele raportate de diver și autori
variind intre 20% si 40%) (1) Deși afecțiunea devine manifestă doar la o mica
parte din aceste femei, prevalenta mare determină anual sute de mii de paciente
sa se adreseze pentru consulta ție speciali știlor ginecologi, acuzând o
simptomatologie diversa (disconfort abdominal, menoragii, dismenoree, dureri
pelviene , disurie, constipa ție, infertilitate etc.). Aceste simptome pot fi tratate
inițial medical, dar deseori aceasta modalitate terapeutica eșuează si se apelează
la tratamentul chirurgical. Metoda standard pana in urma cu doua decenii a fost
histerectomia, singura considerata ca asigura o cura radicala a fibromatozei
uterine, motiv pentru care 30 -70% din histerectomii au ca indica ție existenta
unui fibrom uterin (2,3,4). Totu și, aceasta alternativa este grevata de o serie de
riscuri si complica ții: timpul lung de recuperare si reinser ție sociala (6
săptămâni), sângerarea postoperatorie (2%), stările febrile posthisterectomie
(15-38%), diminuarea func ției sexuale, depresie, riscul crescut al afecțiunilor
cardiovasculare (5). O parte din consecin țele neplăcute ale histerectomiei (durata
mai lunga a spitalizării si a reinser ției sociale s.a.) au fost înlăturate de
introducerea tehnicilor noi in chirurgia ginecologica (histerectomia pe cale
vaginala, histe rectomia laparoscopic ă). Dorin ța multora dintr e femei de a -si
păstra capacitatea reproductiva, a determinat necesitatea de a se căuta si alte
alternative la histerectomie. Au apărut astfel terapia cu agoni ști ai hormonului
eliberator de gonadotropine (GnRH), miomectomia (prin laparotomie sau
6
laparosco pie), mioliza laparoscopică , rezec ția histeroscopic ă, ablația
endometrial ă si, mai recent, embolizarea arterei uterine (EAU)
Conceptul emboliz ării vasculare terapeutice datează din 1904, când Dawbain
(6) a descris injectarea preoperatorie de parafina in artera carotida externa la
pacien ți cu tumori maligne in regiunea capului sau gatului. Brooks (7) a descris
prima embolizare arteriografic ă cu particule (fragment muscular autolog) a unei
fistule carotido -cavernoase in 1930, iar Rosch (8) a comunicat prim a embolizare
in afara nevraxului (pentru o hemoragie gastrica) in 1972.
In anii ’70, dupa introducerea cateterelor specializate si a unor substan țe
dedicate embolizării , numărul si diversitatea acestor interven ții a crescut
spectaculos. Ele au fost fo losite in special pentru tratamentul hemoragiilor, mai
ales a celor traumatice sau generate de tumorile maligne, dar si pentru
devascularizarea tumorala preoperatorie, tratamentul malforma țiilor
arteriovenoase, hipersplenism, unele stări hipertensive.
In obstetrică si ginecologie, primele comunicări privind utilizarea
embolizării uterine (1976) au avut ca subiect tratamentul hemoragiilor din
afecțiunile maligne (9,10,11). Ulterior, acest procedeu a fost folosit in
hemoragiile post partum, după interve nțiile ginecologice, in sarcina ectopica si
boala trofoblastic ă gesta țional ă, malforma țiile arteriovenoase etc., rata de succes
variind intre 86% si 100% (12).
Embolizarea arterei uterine (EAU), in tratamentul fibromatozei uterine, a fost
folosita prin tre primii de Ravina in 1991 (13), cu scopul de a micșora sângerarea
intraoperatorie in cursul histerectomiei sau miomectomiei. Surprinzător a fost
faptul ca, in unele situa ții, in care aceasta embolizare s -a efectuat cu zile –
săptămâni înaintea interven ției chirurgicale, pacientele au relatat o ameliorare
semnificativa a simptomatologiei, iar ecografic s -a constatat reducerea
dimensiunilor fibroamelor, ceea ce a dus chiar la anularea interven ției
chirurgicale programate si, bineîn țeles, la amplificarea efor turilor de cercetare in
privin ța embolizării arterei uterine ca metoda directa de tratament in cazul unui
fibrom uterin. Au fost publicate astfel mai multe studii, efectuate pe loturi mai
mici sau mai mari de pacien ți, majoritatea cu rezultate încurajatoar e, dar care
suscita in continuare controverse, mai ales in ceea ce prive ște rezultatele pe
termen lung. Embolizarea arterei uterine in fibromatoza uterina a cunoscut o
larga răspândire, fiind acceptata din ce in ce mai mult de speciali ști, cu toata
inconsi stenta dovezilor științifice privind eficacitatea ei si, datorita poate si
mijloacelor de informare mult mai rapide astăzi (Internet), a devenit o procedura
7
„ceruta” de multe dintre paciente. Astfel, daca in 1998 erau raportate cca 800 de
interven ții in to ata lumea, in octombrie 2000 Societatea de Radiologie
Interven ționala a comunicat existenta deja a unui număr de 10 500 de cazuri, in
care s -a utilizat tehnica embolizării arterei uterine pentru tratamentul
leiomioamelor (14), iar in noiembrie 2002 se apre cia la 25 000 – 30 000 totalul
interven țiilor de acest gen efectuate pe tot globul.
8
CAPITOLUL I – ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI
GENITAL FEMININ
1.1 ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ
Aparatul genital feminin este alcătuit din organel e genitale interne , care
sunt: ovarele sau gonadele feminine, calea genital a format a din tubele sau
trompele uterine, uter, vagin; organul genital extern care este vulva și glandele
anexe (glandele mamare).
Între toate aceste componente exist a o strânsa corelație fiziologic ă. Ele
ocup ă cea mai mare parte a pelvisului (micul bazin), străbătând perineul, până la
vulvă.
Fig .1 Organele genitale interne
Ovarele sunt glande perechi, cu dubl a funcție excretorie (gametogeno, de
producere a celulelor germinate feminine -ovulul). Ele determin a caracterele
sexuale principale și secundare ale femeii și au rol deosebit în construcția
endocrin a a acesteia. Sunt situate în interiorul abdomenului, în cavitatea pelvin ă,
de o parte și de alta a uterului în retrouterin. Ele sunt fixate pe organele vecine
prin ligamente (tubo -ovarian, utero -ovarian, lombo -ovarian, mezo -ovarian) și
9
prin formațiuni vasculonervoase (artera ovariană , venele utero -ovariene, vase
limfatice și nervi simpatici peri vasculari), toate acoperite de per itoneu.
Congenital, ovarele se dezvolta în regiunea lombara și coboară în bazin. Ele pot
sa nu coboare, determinând o situație ectopic a, sau pot coborî mai mult ajungând
în canalul inghinal sau labiile mari.
Au forma ovoidă , cu lungime de 3 -5 centimetri, l ățime 3 centimetri,
grosime 1 -2 centimetri, greutate de 6 -8 g, culoare alb -gălbui, consistența
elastica. În general de mărimea unei migdale verzi, volumul lor variază cu vârsta
(pubertate, adolescenț a, senescen ța) și cu starea fiziologic a (preovulație,
ovulație, sarcin a). Pe suprafața ovarelor exist a mici vezicule cu dimensiuni ce
variază de la o gămălie de ac la o cireaș a. Ele sunt foliculii ovarieni, De Graf.
Fiecare ovar conține la naștere aproximativ 400.000 de foliculi din care,
pe parcursul activită ții ovariene, se vor matura doar 300 -400 foliculi primari ce
vor ajunge s a fie ovulați, restul degenerează . Dezvoltarea foliculului și a
ovarului se face sub influența foliculostimulinei (FSH) produs a de hipofiz a.
Uterul. Este un organ musculos, cavit ar, nepereche, așezat în mijlocul
bazinului mic, între vezic ă și rect. Are rolul de a primi în cavitatea sa ovulul
fecundat, s a-l protejeze, s a-l nutrească în timpul dezvoltării sale și s a-l elimine la
exterior când a ajuns la maturitate. Uterul are forma de par ă, extremitatea
superioar ă mai lat ă din care pleacă trompele uterine se nume ște corpul uterin, iar
cealaltă inferioar ă mai strâmt ă se nume ște colul uterin (cervix). Între corp și col
se găsește o porțiune numit a istm. Uterul este turtit dinainte -înapoi și prezintă
prin u rmare doua fețe, una anterioar a și una posterioară .
Fig.2 Aparatul genital feminin secțiune
10
Dimensiunile uterului l a femeia care nu a născut (nulipară ) sunt de 18
centimetri lungime, 4 centimetri lățime și 2 -2,5 centimet ri grosime ; la
multipare, uterul are 8 -9 centimetri lungime, 5 -6 centimetri latine si 3 centimetri
grosime.
În timpul gestației, uterul crește în volum, caudal este oprit în expansiunea
sa de planșeul muscular pelvin. Dar uterul poate deveni organ abdomin al nu
numai în cursul sarcinii ci și datorit a unor tumori uterine (fibrom, cancer) când
poate crește în volum cranio -caudal, transversal, putând determina tulburări prin
compresiunea organelor vecine (vezica urinar a, uretera).
Clasic uterul negravid are următoarele porțiuni de sus în jos :
Fundul uterului – partea cranial ă a uterului, mai înalt ă, ce prezintă
dinainte înapoi inserția celor doua tube uterine, ligamentele utero -ovariene
ligamente rotunde.
Colul uterin sau cervixul – porțiunea inferioar ă este c uprins ă între istmul
uterin și polul inferior al organului. Are forma unui con cu vârful ușor rotunjit –
după sarcini repetate, forma sa este cilindric ă. Axa colului împreun a cu axa
corpului uterin formează un unghi de anteflexie. Diametrul longitudinal es te de
aproximativ 3 cm, la pacientele multipare poate ajunge la 2/3 din lungimea
totala a uterului.
La palpare colul prezintă o rezistenț a reductibil ă. În graviditate colul
prezintă o consistenț a moale catifelat ă. Culoarea colului este roz palid ă. În
preaj ma menstruației sau a unei sarcini devine roșu violacee.
Inserția vaginului pe col îl împarte pe acesta în dou a porțiuni: porțiunea
supravaginal ă a colului uterin și porțiunea intravaginal ă a colului uterin. Colul
uterin este străbătut de canalul cervical.
Porțiunea supravaginal ă situat a în cavitatea pelvin a, este cuprins a între
inserția vaginului pe col și un plan transversal ce trece prin orificiul intern al
canalului cervical. Aceast a porțiune vine în raport cu vezica urinar ă prin
intermediul septului ve zico-cervical, care prezintă o densificare a țesutului
conjunctiv subperitoneal.
Posterior, porțiunea supravaginală a colului vine în raport cu rectul, lateral
vine în raport cu baza ligamentului larg și prin intermediul acestuia cu porțiunea
11
terminal a a uterului și artera uterin a, ambele situate la circa 2 cm de col și 15 cm
de fundul de sac lateral al vaginului.
Canalul cervical este canalul ce străbate axul longitudinal al colului,
având form a alungit ă fusiform ă, fiind străbătut de cele dou a extremită ți. Pereții
săi sunt acoperiți de o mucoas ă care la nivelul orificiului intern se continu a cu
mucoasa cavit ații uterine, iar la nivelul orificiului extern se continu ă cu
porțiunea vaginal ă a mucoasei colului uterin.
Canalul cervical comunic ă cu vaginul printr -un alt orificiu – orificiul
intern, care apare ca un canal mai îngust dispus între dou a cavită ți: uterin ă și a
canalului cervical. Rolul orificiului intern este de a închide în mod virtual
comunicarea cavit ații uterine cu canalul cervical și vagin. Canalu l cervical
comunic a cu vaginul prin orificiul extern situat la extremitatea inferioar ă a
colului.
Orificiul extern al canalului cervical împarte porțiunea vaginal ă a colului
în dou ă buze: anterioar ă, mai mare și proeminent ă și una posterioar ă mai mic a.
Forma variază în funcție de vârst ă și de starea fiziologic ă a femeii.
În sarcină , colul uterin se hipertrofiază ușor prezentând un proces
progresiv de ramolire, care începe din primele săptămâni de sarcină la nivelul
orificiului extern, în timpul sarcinii avâ nd loc o dilatație a colului, canalul
cervical obstruându -se datorita formarii și acumulării de mucus. Musculatura
colului uterin este formata din fibre musculare netede ce provin din musculatura
corpulu i uterin și din tunica musculară a vaginului. În porț iunea superioar a colul
este format din fibre spiralate ale arhimiometrului. Fasciculele musculare se
împletesc strâns și merg în apropierea canalului cervical. Sunt mai numeroase și
mai groase în porțiunea supravaginală . Aceste fascicule se unesc între ele printr –
un țesut conjunctiv elastic care mai ales în porțiunea vaginal a este foarte
vascularizat. În jurul vaselor de calibru mai mare fibrele musculare sunt mai
groase, mai rare, iar țesutul conjunctiv este foarte bogat. Fibrele elastice devin
tot mai num eroase spre porțiunea inferioar ă a colului unde fibrele musculare
sunt mai rare. La nivelul porțiunii vaginale predomin ă un țesut conjunctiv
elastic, fibrele musculare fiind în număr mai restrâns și cu o dispoziție oblic ă.
Mucoasa colului uterin este const ituită dintr -un epiteliu un corion.
Epiteliul pavimentos stratificat la nivelul porțiunii vaginale sau exocolului și un
epiteliu glandular la nivelul canalului cervical sau mucoasei endocervicale.
Țesutul conjunctiv al corionului este foarte bogat în fibre colagene formând
papile după traiecte ondulate. Sub zona capilar ă, țesutul conjunctiv este mai
12
bogat în fibre colagene dispuse în fascicule ondulate, orizontale și în fibre
elastice.
Vascularizația este sub form a de rețele capilare la nivelul papilelor și de
rețele nervoase în straturile mai profunde. Mucoasa canalului cervical este
constituit ă dintr -un epiteliu cu un înveliș cilindric, gland a cervical a și corion.
Corionul mucoasei endocervicale este bogat în fibre colagene și rare celule.
Celula de rezerv ă – de la nivelul colului uterin – celula de origine
mezodermică dispusă la limita dintre epiteliul cervical și corionul subdiacent își
păstrează o mare capacitate de regenerare și metaplazie amintind de celula
mezenchimatoas ă nediferențiata – unii autori îi atribuie un rol esențial în
constituirea displaziilor și carcinoamelor colului uterin. Displaziile colului uterin
conduc uneori la carcinoame intraepiteliale și invazive apărute inițial datorit a
hiperplaziilor celulelor de rezerv ă. Se vorbește despre o astfel de hiperplazie
când între celulele cilindrice ale epiteliului endocervical și membrana sa bazal a
se constat a prezența unuia sau mai multor straturi de celule primitive. De obicei,
aceast a hiperplazie duce la apariția de 2 -5 straturi celulare ajungân d îns ă și la
10-12 celulele hiperplazice sunt mici, semănând cu celulele startului bazal al
epiteliului pavimentos al colului cu nuclee mari în raport cu citoplasma.
Istmul uterin : este partea care în sarcin ă desparte corpul de colul uterin.
Deschis în a d oua jumătate a sarcinii sub denumirea 'segment', reprezintă un
reper important în efectuarea inciziei operației cezariene. Colul uterin este lung
de aproximativ 3 centimetri; el se subîmparte în dou ă subporțiuni: una
superioar a, supravaginală și alta cauda la, proeminând în vagin, reprezentând
partea vaginal a a colului. Cavitatea uterin a este mai larg ă în partea superioar ă,
reducându -se spre col, unde d a naștere canalului cervical ce comunic ă cu
vaginul. El comunic ă cu vaginul prin orificiul uterin extern pu nctiform la virgine
și transversal cu margini neregulate citiceale la multipare..
Uterul primește și fixează blastocistul în endometrul (ovoimplantația)
transformat estrogeno -progestativ ; asigur a hrănirea și dezvoltarea oului lipsit de
rezerve nutritive î n cele 9 luni (280 zile) de gestație.
Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de dou ă, câte una de fiecare
parte a uterului, sunt conducte în form a de trompet ă ce se întind între uter și
ovar.
Ele conduc ovulul captat spre uter, adăpostesc întâlnirea g arnetului
feminin (ovulul) cu cel masculin (spermatizoidul) și permite fecundarea în
treimea exterioar ă a sa (a uneia dintre ele). Fiecare tub a are lungimea de 10 -12
13
centimetri. Descriptiv prezintă patru p arți: interstițial ă (în peretele uterin),
istmic ă (3-4 centimetri), ampular ă de 7-8 centimetri și pavilionar ă în form ă de
pâlnie cu fimbrii de 1,5 -2 centimetri.
Tuba prezintă doua orificii : unul uterin, cu deschidere în cavitatea uterin ă
în dreptul fundului uterin și altul abdominal, în mijlocul pavilionu lui tubei, cu
deschiderea în cavitatea abdominal ă.
Pavilionul tubei prezintă mai multe franjuri, dintre care unul mai mare,
care asigur a legătura între ovar și pavilionul tubei. Pavilionul tubei cuplează
ovulul de la suprafața ovarului. Uneori, anormal nod area oului se face în afara
uterului, în tube, pe ovar, peritoneu sau ansele intestinale, dând naștere sarcinii
ectopice sau extrauterine. Obstrucția tubei constituie o cauz a de sterilitate.
Vaginul este un organ cavitar care se întinde de la colul uteri n la vulv ă.
Lungimea sa este variabil a între 7 și 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit
antero -posterior, încât i se pot distinge un perete anterior în raport cu vezica
urinar ă și cu uretra și un perete posterior, în raport cu rectul și fundul de sac
peritoneal, Douglas ; pereții laterali ai vaginului vin în contact cu mușchiul
ridicător anal, diferite planuri ale perineului și bulbii vaginului. Limita
extremită ții inferioare a vaginului este format a de membrana himenal a care se
rupe la primul contact s exual. Prin extremitatea superioar a, vaginul se inserează
pe colul uterin, înconjurând porțiunea vaginal ă a colului. Se realizează astfel un
șanț circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de sac i se
descriu mai multe porțiuni : o porțiune anterioar a, puțin adânc a, care este în
raport cu vezica urinar a numit a fundul de sac vaginal anterior ; dou a porțiuni
laterale sau fundurile de sac laterale în raport cu parametrele, prin care trec la
acest nivel artera uterin ă și uterul ; o porțiune post erioar ă sau fundul de sac
posterior, cel mai adânc, care este în raport cu fundul de sac Douglas, deci cu
peritoneul.
Peritoneul este o seroas ă intraabdominal ă, peritoneul parietal căptu șește
cavitatea peritoneal ă în care se afl a organele abdominale pelvi ene. Partea de jos
a acestei cavită ți se numește fund de sac Douglas situat între vagin (anterior) și
rect (posterior) ; peritoneul visceral acoperă fiecare viscer intraabdominal, este
aderent la viscerul respectiv
a. tunica extern ă, format ă din țesut conjunctiv ;
b. tunica medie muscular ă, format ă din fibre musculare netede dispuse în
doua planuri : unul extern, cu fibrele orientate longitudinal și altul intern, cu
fibrele orientate circular ;
14
c. tunica intern ă sau mucoasa vag inului este acoperit ă de un epiteliu
pavimentos.
Mucoasa vaginal ă nu conține glande, secreția provenind din glandele
colului ; ea se continu ă cu mucoasa vulvar ă la exterior și mucoasa uterin ă la
nivelul orificiului extern al colului. Secreția vaginal ă are o reacție acid ă,
conținând acid lactic. Epiteliul mucoasei conține glicogen, care sub influența
bacililor Doderiein (bacili saprofiți ai vaginului), se transform ă în acid lactic.
Reacția acid a constituie un mijloc de protecție împotriva infecțiilor.
Vaginu l este un conduct extensibil și elastic care face legătura între
organele genitale interne și externe. Prin el, spermatozoizii, depuși în timpul
actului sexual pătrund în uter și în trom pe și tot prin el se scurg afară secrețiile
uterine și sângele menstru al ; de asemenea servește drept canal de trecere a
fătului în timpul nașterii.
Organele genitale externe
Fig 3 Organele genitale externe
Vulva – este alcătuită din labiile mari și cele mici, spațiul interlabial,
aparatul erectil și glandele anexe.
Labiile mici sunt situate medial de cele mari și mărginesc între ele pe linia
median a vestibulul vaginului. Se unesc între ele pe clitoris formând prepuțul
clitorisului. Aparatul erectil este format din: bulbii vestibulari și clitoris.
Glandele anexe ale vulve i sunt: glandele Bartholin în număr de dou ă, situate în
15
dreapta și stânga extremită ții inferioare a vaginei. În porțiunea anterioar ă a
vestibulului, pe fețele mediale ale labiilor mici se găsesc glandele vestibulare
mici ale căror secreție intr a în consti tuția smegmei.
Vascularizația și inervația : arterele provin din artera rușinoas ă intern a.
Venele se îndreaptă spre vena cu același nume. Limfaticele se duc unele la
limfonoduluii iliaci iar altele la cei inghinali. Nervii vin din ramura perineo –
vulvar ă a aceluiași nerv rușinos intern.
1.2 FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE INTERNE
Menstrua ția reprezintă consecin ța corela țiilor neuro -hormonale la femei
și este dat ă de o hemoragie care se produc e ciclic, începând cu pubertatea și
sfârșind cu menopauza .
În realitate exist ă mai multe cicluri care converg și se condi ționeaz ă reciproc:
Ciclul menstrual hipotalamo -hipofizar
Ciclul menstru al ovarian cu ciclul exocrin și endocrin
Ciclul menstrual uterin
Ciclul menstrual vaginal
Ciclul menstrual mamar
Ciclul menstrual genital
Durata normal ă a unui ciclu menstrual este de 28 -35 de zile. Prima zi este
considerat ă ziua în care începe menstrua ția.
Ciclul menstrual este împăr țit în dou ă faze:
Faza folicular ă
Faza luteal ă
Aceste faze sunt delimitate prin momentul ovula ției.
Ciclul menstrual este consecin ța unei corela ții hipotalamo -hipofizo –
uterin ă, datorit a unor mecanisme de feed -back.
Activitatea hipotalamic ă este coordonat ă de sistemul de reglare a factorilor de
eliberare, aria peptidic ă, sistemul limbic și epifiza.
Ciclul menstrual endometrial este rezumat de doua faze și anume: proliferativ ă
și secretorie.
16
Faza proliferativ ă din ciclul menstrual este guvernat ă de secre ția de
estrogeni și corespunde fazei foliculare, grupează fenomene de dezvoltare a
epiteliului, glandelor și sistemului vascular.
Estrogenii produc modificări celulare, dezvoltarea ribozomilor,
mitocondriilor, aparatului Golgi, lipo zomilor. Modificarea celular ă reprezintă
elementul esențial.
Proliferarea endometrială este continu ă până în ziua 17. Glandele au
aspectul torsionat, spiralat și ramificat, cu cre șterea lumenului glandular.
După ovula ție, progesteronul realizează o ac țiune antagonist ă
estrogenilor, prin reducerea numărului de receptori pentru estrogen și creșterea
transformării estradiolului în estron ă.
Faza secretorie din ciclul menstrual va corespunde fazei luteale și se va
instala în ziua 17. Este împăr țita in:
Faza secr etorie ini țială: care apare după ovula ție și constituirea corpului
progestativ, care începe s ă secrete progesteron, apar vacuole de glicogen
situate supranuclear, nucleii celulelor glandulare sunt dispu și în palisad a.
Faza secretorie mijlocie : este prezent ă între zilele 19 și 24, glandele vor
avea aspect apocrin, cu protruzia și deta șarea por țiunilor celulare apicale.
Glicogenul și mitocondriile vor migra spre por țiunea apical ă, aparatul
Golgi prezentând o dezvoltare maxim ă.
Faza secretorie terminal ă: este prezent ă între zilele 25 și 28. Vor
dispărea corpusculii intranucleari, mitocondriile și glicogenul. Se va
produce o regresie citologic ă, iar în strom ă va apărea edemul și torsiunea
arterelor spiralate.
După ziua 24 în strom a va cre ște concentra ția de pros taglandine. Efectul
vasoconstrictor al acestora va duce la ischemie și necroz a celular a urmată de
eliminarea țesutului necrozat la nivelul arterelor spiralate.
Prostaglandinele produc contrac ții miometriale care vor elimina țesutul
ischemiat și va duce la apari ția menstrua ției.
17
CAPITOLUL II – FIBROMUL UTERIN
2.1 DEFINITIE
Fibromul uterin este o excrescentă benignă a uterului, care apare
adesea la femeile de vârsta reproductivă . Fibromul uterin nu este asociat cu un
risc crescut de cancer uterin si a proape niciodată nu se transformă in cancer.
2.2 ETIOPATOGENIE
Fibromul uterin se dezvoltă din țesutul muscular neted al uterului numit
in termeni medicali miometru. O singura celula se reproduce in mod repetat,
creând in cele din urma o masă distinctă de țesuturile vecine. Modurile de
creștere a unui fibrom uterin variază :
– unele fibroame uterine pot continua sa crească lent
– fibroame le uterine pot rămâne de aceea și mărime
– se pot micșora pe cont propriu de -a lungul timpului.
Fibroamele variază extrem de mult si in ceea ce prive ște dimensiunea, de
la nedetectabilă de către ochiul uman, la mase voluminoase care pot denatura si
mari uterul. Ele pot fi unice sau multiple, in cazuri extreme, extinzând uterul atât
de mult încât acesta ajunge pana la coaste.
Cauza apari ției fibromului uterin nu este încă pe deplin cunoscută , dar
următorii factori sunt bănui ți:
Modificări genetice . Fibroamele au numeroase modificări genetice, fiind
astfel foarte diferite de celulele normale ale mușchiul uterin.
Hormoni i. Estrogen si progesteron, doi hormoni care stimulează
dezvoltarea mucoasei uterine in timpul fiecărui ciclu menstrual si pregătirea
sarcinii, par sa determine si sa promoveze creșterea de fibroame. Fibroamele
conțin numero și receptori pentru estrogen si progesteron intr -un număr mai
mare decât celulele normale ale mușchiului uterin.
Alte substan țe chimice . Substan țele care ajuta organismul sa mențin
țesuturi , cum ar fi factorii de creștere , poate afecta creșterea fibromului.
Factori de risc pentru fibrom ul uterin
Sunt putini factori de risc cunoscu ți pentru fibrom uterin, alții in afară de
a fi o femeie de vârsta reproductiva.
Ereditatea . Daca mama sau sora dumneavoastră au avut fibroame
uterine, aveți un risc crescut d de a dezvolta fibroame uterine.
Rasa . Femeile de culoare sunt mai susceptibile de a dezvolta fibroame
18
uterine decât femeile din alte grupuri rasiale. In plus, femeile de
culoare dezvolta fibroame la vârste mai tinere, si sunt, de asemenea, susceptibile
de a prezenta fibroame de dimensiuni mai mari.
Sarcina si nașterea copilului . Sarcina si nașterea par sa aibă un efect de
protec ție si pot scădea riscul de a dezvolta fibroame uterine.
2.3 FIZIOPATOGENIE
Fibromul uterin se poate dezvolta in interiorul cavit ății uterine, in
grosimea peretelui uterin sau pe peretele extern al acestuia. Ele pot schimba
forma uterului pe măsura ce se dezvolta. In timp, mărimea , forma, localizarea si
simptomele fibromului se pot schimba.
Cu înaintarea in vârsta , femeile au predispozi ție mai mare pentru fibrom
uterin, in special in jurul vârstei de 50 de ani. Pana la vârsta de 50 de ani, 80%
din femei prezintă fibroame uterine. Fibromul poate sa rămână neschimbat ani
întregi cu puține simptome sau chiar asimptomatic sau se poate dezvolta rapid.
Fibroamele uterine nu se dezvolta înaintea de apari ția ciclurilor
menstruale (p ubertate). Acestea cresc mai mult in timpul sarcinii si se
micșorează după menopauza. Terapia de substitu ție cu estrogen poate facilita
creșterea fibromului după menopauza.
Complica țiile fibromului uterin nu sunt obișnuite . Acestea pot fi:
– anemia cauzată de sângerările abundente
– blocaj la nivelul tractului urinar sau intestinal, daca fibromul le
presează
– infertilitate, daca fibromul schimbă forma uterului sau localizarea
trompelor uterine
– durere cont inuă la nivel lombar sau senza ție de presiune in
abdo menul inferior (presiune pelvină )
– infec ția sau colapsul țesutului fibromatos uterin.
Fibromul poate cauza apari ția unor probleme in timpul sarcinii, cum ar fi:
– avort spontan
– dureri in timpul trimestrului doi si trei
– o poziție fetală anormală , de exemplu prezenta ția pelvină
la naștere
– travaliu prematur
– necesitatea opera ției cezariene .
19
2.4 ANATOMIE PATOLOGIC Ă
Macroscopic, fibromioamele uterine pot fi unice sau multiple, de talie
variabilă , aspectul fiind caracteristic, tumori rotunde sau polilobate de colora ție
alba si consistentă fermă . La periferia fibro -miomului există o condensare de
țesut conjunctiv formând o capsulă săraca in vase, iar intre capsulă
si tumora ă exista un spațiu de clivaj care permite ușor enucleerea fibromului.
Varietă țile anatomice ale fibromului se împart in raport cu micul bazin, in
raport cu dife rite parți ale uterului si in raport cu diferite straturi ale uterului:
a) in raport cu micul bazin, după dezvoltare se descriu:
– fibroame cu dez voltare abdominală , mai exac t abdomino -pelvină ,
rare astăzi
– fibroame cu dez voltare pelv ină cel mai frecvent .
b) in raport cu diferitele parți ale uterului se întâlnesc :
– fibroame de corp uterin, frecvente spre fundul uterului
– fibroame de istm, cu tendin ța de a se include in ligamentul larg
deplasându -se in jos si in afa ra pediculul uterin si ureter
– fibroame de col, cu dez voltare in porțiunea supravaginală sau
intravaginală a colului
c) in raport cu diferitele straturi (tunici ale uterului:
– fibrom subseros, la suprafa ța uterului care poate fi pediculat sau
sesil (cu baza larga de imtare);
– fibrom intersti țial, cu dezvoltare in plin mio metru
– fibrom submucos care pre domină sub endometru fiind cel mai
hemoragic si cel mai amenin țat de infecție si care poate fi sesil sau pediculat,
care se poate exterioriza prin traversarea colului, ajungând la orificiul extern al
acestuia (polip acusat pe col).
20
Fig. 4 Fibromul uterin
Micros copic , predominanta țesutului muscular sau a țesutului conjunctiv
da consistenta tumorii, ca si denumirea acesteia:
– miom , de consistenta diminuată, moale, cu predominentă musculară ;
– fibrom , de consistentă fermă , unde pred omină țesutul conjunctiv.
Raportul dintre aceste două țesuturi este de obicei aproape de egalitate,
durit atea fiind in acest caz moderată (fibromiom).
Pe secțiune se observa: fibre musculare netede, dispuse in vârtejuri , fibre
conjunctive, vase sangvine, limfatice (Dupuytren), filete nerase.
2.5 CLASIFICARE
Clasificarea fibroamelor uterine :
In funcție de localizare :
– fibrom cervical la nivelul colului uterin: creste în general către vagin,
cauzând sângerare si infec ții
– fibrom istmic la nivelul istmului uterin (partea dintre colul si corpul
uterin ), mai frecvent cauzează durere si probl eme urinare
– fibrom corporal la nivelul corpului uterin: reprezintă cea mai
frecventă localizare si cel mai frecvent este asimptomatic
In funcție de stratul uterin :
21
– fibrom subseros , localizat chiar sub suprafa ța seroasei ( înveli șul
uterul ui); creste către cavitatea peritoneală si poate fi sesil (aderent de peretele
uterului) sau pediculat (unit de peretele uterin printr -un pedicul
– fibrom submucos , localizat în vecinătatea endometrului (cel mai
frecvent determina sângerări )
– fibrom intramural (cel mai frecvent întâlnit ), localizat între pereții
uterului
Fig.5 Clasificarea fibroamelor
2.6 TABLOU CLINIC
Tabloul clinic este compus din următoarele caracteristici:
menstre abundente si sângerări prelungite (sindromul gipe rmenstrualny)
apari ția unei hemoragii uterine aciclic
anemie pe fondul pierderii excesive de sânge
leucoree de culoare maroniu lichid cu un miros neplăcut
dureri abdominale, care apar de obicei in timpul menstrua ției
dureri de spate si ale membrele inf erioare
durere in timpul actului sexual
senza ție de presiune și de greutate în abdomen
disfunc ție a sistemului urinar cu dezvoltarea tulburărilor disurie,
pielonefrit a, hidronefroz ă;
tulburări intestinale înso țite de constipa ție
22
dureri abdominale ascu țite pot apărea la încălcarea puterii nodului
miomului, compresia fibrelor nervoase
2.7 FORME CLINICE
Dintre variatele forme clinice ale fibromului uterin, trebuie reținute :
– fibromul abdominal voluminos, relati v rar
– fibroamele pelviene, cele mai frecvente;
– fibroamele submucoase, determinând hemorag ii abundente care țin de
simptomatologie (latente sau cu evolu ție rapidă );
– asocierea fibrom si gușă
– fibromul si sarcina: coexistenta acestora poate antrena tulburări de
gravitate inegală (in cursul primelor luni de sarcină , avortul spontan reprezintă
riscul major). El este in general p recoce, hemoragia este abundentă , reten ția
placentara este frecv entă, in ultimele luni de ă – fibromul evoluează ca puseuri
pasagere de hipertrofie dureroasă , existând si riscul necrobiozei aseptice si a
accidentelor de compresiune. Fibromul jenează acomodatia fătului , fiind cauza
de prezentatii anormale, distocice. La fel, nașterea prematură este frecventă ca si
distociile de dinamică prin insuficienta funcțională a uterului fibromatos. In
delivreanta, riscul hemoragiilor este de temut, decolarea placentara fiind
incompleta. Daca intr -un fibrom corporeal, nașterea pe cai naturale este regula,
un fibrom pelvian praevia constituie un obsta col ireductibil, impunând operația
cezariană . Niciodată însa opera ția cezariana nu va fi urmata de miomectomie,
existând riscul unor hemoragii care nu pot fi stapanite. Lauz ia este grevata de
pericolul unei necrobioze aseptice si a accidentelor tromboembolice.
2.8 INVESTIGA ȚII
Examenul clinic ginecologic – eviden țiază :
– la examenul cu valve – uneori existența unor fibroame de col, polipi
endoce rvicali sau tumori acușate în vagin. Colul apare cu volum mărit , ca un
butoiaș, iar prin orificiul cervical se observ a formațiunea polipoas a care tinde s a-
l deschidă ;
– tușeul vaginal bimanual – va preciza toate caracterele fizice ale tumorii:
mărime, situație, contur, consistenț ă, mobilitate. In general tumora este dur ă, cu
contur neregulat, face corp comun cu uterul și se mobilizează fără durere .
– tușeul vaginal combinat cu palparea abdominală conferă cele mai
valoroase informa ții
23
situarea ,dimensiunea ,forma , numărul tumorilor
consistenta fibroamelor este mai mare decât a peretelui uterin
normal – sunt dure. Daca intervine transformarea sarcomatoasa
capătă o consistenta ferma
fibroamele sunt nedureroase. Devin dureroase daca se
necrobioze ază,se torsionează sau survin complica ții septice
solidaritatea cu uterul diferen țiază fibromul de tumorile
ovariene. Fibroamele uterine fac corp comun cu uterul. Intre
fibrom si uter nu exista șanțuri de delimitare
Investiga ții paraclinice
– histerometria – relev a alungirea cavit ații uterine;
– histero -salpingografia – poate oferi imagini caracteristice: cavitatea
uterin ă mărită , globuloas ă sau semilunar ă, imagini lacunare de diferite mărimi și
tipuri. Informații prețioase oferă aceast a metod a și referitor la starea trompelor,
obstrucții , stenoze, hidrosalpinx;
– radiologia simpl a – eviden țiază tumorile calcificate;
– chiuretajul cavit ații uterine – se face cu triplu scop: explorator, biopsie
și terapeutic. Oric e produs recoltat prin chiuretaj uterin va fi examinat
histopatologic spre a surprinde eventual cancer sau proces tuberculos
– ecografie pelvină sau histerosonograma pentru a confirma prezenta
unuia sau mai multor fibroame uterine.
– histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu o soluție
sterila salina in timpul unei ecografii transvaginale.
– daca menstrua ția este abundenta se va face numărătoarea de hematii
pentru a verifica prezenta unei anemii.
– laparoscopia se poate folosi pen tru a confirma si localiza fibroamele de
pe peretele extern uterin înainte de a fi extirpate (miomectomie).
2.9.1 DIAGNOSTIC POZITIV
Diagnosticul de fibrom uterin este in principal u nul clinic. In practica
medicală ne întâlnim in general cu două situa ții:
– paciente asimptomatice care solicită un consult ginecologic de
rutina , ocazie cu care afla de prezenta unui fibrom uterin, uneori voluminos
(este o situație relativ frecven tă) – de aceea, dincolo de aceasta situa ție
particulară , trebuie insistat asupra importantei consulta țiilor ginecologice
regulate, la toate femeile, indiferent de prezenta/ absenta acuzelor subiective.
– paciente simptomatice, acuzând tipic prezenta menoragiilor ( menstrua ții
abundente, cu cheaguri, prelungite dar care survin la intervale regulate),
24
eventual a menometroragiilor ( sângerări complet neregulate) care se pot însoți
de anemie secundara, uneori severa.
2.9.2 DIAGNOSTICUL DIFEREN ȚIAL
poate fi necesar cu sarcina,tumorile ovariene ,,masele” anexiale inflamatorii
reziduale ,retroversie fixa. Uneori mai trebuie excluse eventuale tumori
rectosigmoidiene, tumori vezicale ,rinichiul ectopic pelvian . Fibroamele
subseroase pediculate trebuie difer ențiate cu tumorile dure de ovar.
Nu î ntotdeauna hemoragiile pe care le prezintă pacientele cu fibroame
uterine se datoresc acestor tumori. Trebuie excluse – hemoragiile func ționale
,relativ frecvente după 35 de a ni si in general in premenopauză , – pierderile de
sânge datorate unor leziuni organice asociate ( hiperp lazii endometriale ,polipi
mucoș i,cancer de col uterin ,adenocarcinom endometrial ) .
Asocierea fibromului cu sarcina poate crea dificult ăți diagnostice in
primele săptămâni de amenoree. Ecografia clasifica diagnosticul.
2.9.3 FIBROMUL ȘI SARCINA
Deși de cele mai m ulte ori fibroamele,nu interferă cu concepț ia si sarcina
este posibil ca fi bromul sa fie cauza infertilităț ii sau a pierderii sarcinii.
Fibroamele pot fi implicate in probl eme de sterilitate mai ales in localizări către
coarnele uterine când pot obstrua ostiu mul tubar.
Fibroamele cresc in cursul sarcinii, suferă transformare edematoasa iar
uneori pot sa necrobiozeze. Fibromul poate provoca avortul spontan .
Fibroamele sub mucoase pot împiedica implantarea si dezvoltarea unui embrion
iar fibroamele mari sau multiple pot determina avortul repetat si naș terea
prematur ă. Se asociază mai frecvent cu inserț ia praevia a placentei . Pot fi
cauza unor prezentatii distocice. Uneo ri fib roamele pot sa acț ioneze ca tumori
praevia, făcând imposibila nașterea pe cale naturală . In travaliu pot sa apără
distocii dinamice. In delivrenta,hemoragiile sunt mai frecvente. In lăuz ie poate
surveni necroza septică sau tromboembolia. Complicatiil e posibile sunt si
torsiunea fibroamelor sau torsiunea axială a uterului . Sarcina ectopic ă este o
consecința posibilă in localizările fibromului la nivelul cornului uterin .
25
Leziunile asociate fibroamelor pot interesa uterul si /sau anexele :
– hiper plazia endometrială de diverse grade , inclusa de hiperestrogenia
relativa este întâlnita in decada a 5 a de viața , la 48 -50% di femeile
purtătoare de fibroame. Hiperplazia endometrială este la originea
hemoragiilor si nu fibroamele ca atare
– adenomioza este frecventă
– infecț iile ascendente salpingiene sunt favorizate de existent a unei
cavit ăți uterine de dimensiuni mari si a fibroamelor submucoase
– cancerul endometrial se asociază cu fibroame in proporț ii de 3 –
5%.Este posibila si asocierea cu cancerul de col uterin. Daca fibromul
uterin se asociază cu neoplazia maligna, evoluț ia,prognosticul si
conduita sunt cele proprii cancerului
2.10 EVOLUȚIA
Fibroamele uterine cresc in general lent. Pot surveni pusee de creș tere pe
parcurs ul sarcinilor si in premenopa uză ,pentru a regresa după naș tere si in
preclimateriu. Decada a 5 – a de viaț a reprezintă un moment cr itic ,prin
frecventa sângerărilor datorate fibroamelor.
2.11. COMPLICAȚIILE
pot fii locale si generale :
– hemoragii ( menoragii , apoi m enometroragii )
– compresia vezicii urinare ( disurie, polakiurie , mai rar retentie
acută de urină ) ,a ureterelor ( de obicei lentă ,soldându -se cu hidronefroză )
– torsiunea ce realizează tabloul abdomenului acut chirurgical
(durer e vie,uneori violentă ,tahicardie, grețuri, vărsături ,balonări
abdominale,contractură musculară ,iar la examenul vaginal ,tumoare
dureroasă ,mai ales la nivelul pediculului sau
– infecț iile salpingiene (infecț iile ascendente sunt favorizate de
fibroamele intracavitare)
Fibro amele uterine pot sa crească si sa comprime organe învecinate
(cai urinare,tract digestiv ).Pot surveni degenerescente :
-edematoasă prin obstrucț ia parțială a circulaț iei venoase
26
– hialină prin afluxul arterial precar
– porțiuni de fibromeame transformate hialin,pot suferi in continuare
degenerescente mucoide sau mixomatoase
– zonele de nec roză apărute prin obstrucț ia circulaț iei arteriale sunt
înlocuite in timp cu cav ități pline cu lichid,producându -se degenerescenta
,,chistica”
– degenerescenta limfangiestazica survine in urma dilatării canalelor
limfatice .
– degenerescenta cărnoasa imprima tumorii pe secțiune o culoare
galben pala .
– degenere scenta cărnoasa apare ca urmare a unor modificări
vasculare prin torsiunea tumorilor pediculate sau pri n tromboza vaselor
pediculului .
– degenerescenta calcara desi nu se cunoaște exact cauza , poate sa
apăra consecutive necrozei sau degenerescent ei grasoase .
– degenerescenta sarcomatoasă admisă de unii autori este r ara 0,5%
din totalitatea fibroam elor uterine .
Daca afectarea vasculară este importantă se poate produce necroza
masiva a tumorii.
Pot fi diferentiate :
-necroza ase ptică care poate inte resa toate tipurile de fibrom ( sarcina
este un factor favorizant )
-necroza septic ă (infectioasă ) se afectează mai ales fibroamele
submucoase pediculare ,care au suferit procese de necroză urmate de
colonizare microbiană .
2.12 TRATAMENT
Nu există o abordare unică in ceea ce privește tratamentul fibromului
uterin,dar exista mai multe opțiuni de tratament. Trebuie luați in calcul mai
mulți factori : localizarea, dimensiunile, numărul vârsta dorința de a procrea
sau nu, complicațiile survenite.
Fibroamele de dimensiuni mai mici sau modeste ( uter nedepășind
dimensiunile unei sarcini de 10 saptamani ) necomplicat e, necesit ă
supraveghere clinică si ecografie periodică .
27
2.12.1 TRATAMENTUL MEDICAL
– se adresează hemoragiilor , anemiei secundare,eventualelor infecții
asociate . .Pentru controlul hemoragiilor au fost propuse progestativele in
administrare discontinuă ,din ziua a 10 –a sau a15 -a ,pană in ziua a 25 –a a
ciclului menstrual.
Analogii / agonisii GnRH au fost pro puși ca tratament de prima
infecț ie in fibroame complicate cu hemoragii,înaintea intervenț iei
chirurgicale,dar nu pe o perioada mai mare de 6 luni. Acești analogi reduc
dimensiunile fibroamelor ,cu 45% – 60% după primele saptamani de
administrare. După in treruperea administrarii ,fibroamele revin la marimea
initială in câteva lun i. Intervalul de timp in care acț ionează este suficient
pentru corectarea anemiei.
Au fost propuse si alte tratamente medicamentoase pentru diminuarea
fibroamelor :
-progestative de sinteza care in doze mari ar determina o oarecare
reducere in dimensiuni a uterelor fibromatoase
– danazolul ,un antiestrogen , poate reduce dimensiunile unor fibroame cu
20% – 25%
– ulipristalul acetat , modulator selectiv si sintetic al receptorilor de
progesteron ,activ pe cale oral ă exercită o actiune directă asupra
fibroamelor , reducând mărimea acestora prin inhibarea proliferarii celulare.
Derivatii de secara cornuta ( Methergin,Ergomet,Etamsilat ) sunt
utilizați ca adjuvanți in tratamentul hemoragiilor.
Anemiile secundare se tratează cu preparate de fier,iar formele severe pot
necesita administrarea de sânge .
La limita tratamentului chirurgical este inserția intrauterină a unor
dispozitive cu progesteron( dispozitiv intrauterin DIU). Un dispozitiv DIU
care eliberează pro gesteron poate trata eficient săngararile asociate
fibroamelor. Aceste dispozitive sunt sunt un tratament simptomatic al
hemoragiilor, nu reduc dimensiunea fibroamelor si nu le fac sa dispară.
2.12.2 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Este rezervat fibro amelo r complicate sau susceptibile să se complice.
Fibroamele pot fi complicate prin :
-hemoragii importante sau persistente , ce determină anemie
secundară si nu pot fi controlate prin mijloace terapeutice
28
-compresiuni de vecinătate cu răsunet asupra arborelui urinar sau a
tractului digestive
-torsiune, necrobioza
Este indicată intervenția chirurgicală si in cazul fibroamelor care cresc
rapid – posibila transformare sarcomatoasă .
Mijloacele terapeutice chiru rgicale sunt :
-chiuretajul uterin utilizat pentru hemostaza de urgent ă , in hemoragiile
mari. Se adresează nu atât fibromului uterin cat si modificarilor asociate ale
endometrului. Intervenția este si diagnosti c ,explorează cavitatea uterină iar
produsul de chiuretaj este examinat histopatologic.
– rezecția endoscopică ( histeroscopia ) a fibroamelor intracavitare
– intervenții chirurgicale
miomectomii unice sau multiple ( ablația tumorii sau a
tumorilor )
miomectromia ( ablația tumorilor împreună cu o parte din
miometru si reconstituirea uterului )
histerectomia ( ablația uterului ) subtotală si total ă
-ablația prin torsiune sau pensare , secționare si ligaturare a pediculului
in cazul fibroamelor ascusate prin orificiul cervical
Tipul de intervenție este in funcție de :
-vărsta femeii si dorința de a procrea
-numă rul ,dimensiunile,situarea fibroamelor
-existenț a unor eventuale leziuni asociate ( cancerul endometrial sau
cel de col uteri n ,impune schemele terapeu tice proprii neop laziei )
La femeile tinere se prefera intervenții conservatoare ( miomectomie
sau miometrectomie ) care prezervă si funcția de reproducere. Daca nu pot
fi practicate intervenții conservatoa re,datorită marimii,numărului si sediului
fibroamelor este indicate histerectomia.
După 45 de ani s e practică direct histerectomia cu îndepărtarea ovarelor ,
chiar daca sunt aparent normale. Ablatia colului si a ovarelor după o
anumita vârstă este motivată de riscul cancerelor pe col restant s i de ovare.
Exista o orientare actual ă,din ce in c e mai pronunțată ,câtre proceduri
minim invaz ive.
Acestea includ :
Embolizarea arterelor uterine .Particule mici sunt injectate in arterele
care iriga fibromul ,oprind afluxul de sânge si determinând micș orarea
acestuia si chiar dispariția lui. Procedura este însoțita de durere
postoperatorie.
29
Complicațiile pot apărea in cazul in care alimentarea cu sânge a ovarelor
sau a altor organe este compromisă , iar la nivelul fibroamelor poate ap ărea
fibroza aseptic ă sau septic ă. Se folosește ca procedura in sine sau ca metoda
complementară mai ales când se dorește practicarea unei intervenții
chirurgicale consevatoare.
Ablația sau radiofrecvența .Este o alta opțiune de tratament neinvaziv ă a
fibromului uterin , care păstrează uterul si poate fi realizat ă in sistem
ambulatoriu .Se efectuează in interiorul unui scanner RMN echipat cu un
traductor de utrasunete de înalta energie. Imaginile folosesc la stabilirea
amplasarii exacte a fibroamelor ut erine. Un trad uctor de utrasunete
concentrează undele ultrasonice in fibrom pentru a încălzi si distruge zone
mici de țesut.
Mioliza .In aceasta procedură laparoscopică , prin electrocoagulare sau cu
laser se distrug fibroamele sau se acționează asupra vaselor de sânge care le
hrănesc. O procedură asemănătoare n umita criomioloză folosește tehnica
criocauterizarii in același scop.
30
CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN
INGRI JIREA PACIENTELOR CU FIBROM UTERIN
3.1 ROLUL PROPRI U
Asistenta asigur ă paciențelor : îngrijiri de confort, atunci când aceștia nu -și
pot îndeplini independent anumite funcții, s tabilește relații de încredere cu
persoana îngrijit a și cu aparținătorii , transmite informații, înv ațaminte, “a scult a”
pacienta și îl susține , este alături de indivizi și colectivitate în vederea
promovării unor condiții mai bune de viaț a și sănătate .
Asistenta colaborează cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social,
educativ, administrativ etc. și particip a la activi tați interdisciplinare (ex.:acțiuni
de educație pentru sănătate , de rezolvare a problemelor psihosociale). Asistenta
utilizează în practica profesional a și cunoștințele teoretice și practice medicale,
cele de economie, informatic ă, psihologie, pedagogie et c.
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE. NOȚIUNI TEORETICE
Componentele planului de îngrijire
1. Culegerea datelor , se face prin discuții directe cu pacientul sau cu
aparținătorii acestuia. Se urmărește identificarea și stabilirea antecedentelor
perso nale și a antecedentelor hetero -calaterale, motivele intern arii și istoricul
bolii.
2. Planificarea îngrijirilor în funcție de necesit ați, de o real ă importanț ă este
cunoașterea celor 14 necesit ați ale omului, stabilite de Virginia Henderson,
cadrul mediu sanitar fiind independent în a satisface nevoile pacientului.
3. Stabilirea obiectivelor în funcție de priorit ați, aceast a etapă este dirijat ă în
două subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor (ținând cont și de
datele științifice) și stabil irea problemelor reale ce afectează sănătatea
pacientului și a sursei de dificultate.
4. Realizarea îngrijirilor , o dat ă obiectivele formulate se poate trece la
realizarea îngrijirilor, care reprezintă bază procesului de îngrijire. De felul cum
se va acțio na acum, de calitatea intervenției cadrului mediu sanitar, depinde
mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare sau cronicizare.
5. Evaluarea – analizarea și evaluarea obiectivelor propuse, permite evaluarea
procesului de îngrijire și aducerea de modific ari pe întreaga evoluție a st arii de
sănătate a pacientului.
31
3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE
Internare a este primul contact al bolnavei cu spitalul. A ceasta ocazie
constituie un eveniment important in viata pacientei , ea se desparte de mediu l
sau obișnuit si in stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoita sa recurgă
la ajutorul oamenilor străini . Aceasta situație , împreuna cu boala, ii creează
anumite stări emotive, de care personalul care primește bolnava in spital trebuie
sa tina seama, menajând -o cat mai mult.
Primul contact este hotărâtor pentru câștigarea încrederii ei, factor
indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere intre bolnavă si
personalul de îngrijire , in vederea recastigarii sanatatii celei internate.
Pacienta diagnosticată cu fibrom uterin se va interna in secția obstetrică –
ginecologie pe baza biletelor de internare emise de doctorul de familie si
programare anterioară , sau internarea se poate face de urgent ă daca pacienta are
simptome car e necesita in ternarea de urgentă .
Asistenta medicală va acorda o atenție deosebită însoțitorilor care
trebuie liniștiți , convingându -i ca bolnava va fi bine îngrijită . De asemăna
asistenta m edicala va coopera cu pacienta asigurând -o ca starea ei se va
ameliora, dac a va colabora intelegand efectul tratamentului.
Asistenta me dicală se va îngriji imediat de administrarea tratamentului
pentru calmarea durerii, liniștirii si a investigațiilor de laborator indicate de
medicul ginecolog. Bolnavele internate sunt înscrise in biroul serviciului de
primire in registrul de internare, tot aici se completează Foaia de observație
clinică , datele de identitate, adresa exactă .
Asistenta va observa igiena pacientei la internare. Daca pacienta nu a
făcut baie sau dus va fi invitat ă sa facă baie.
Înainte ca pacientele sa fie tran sportate in secție , asistenta medicală se va
îngriji de imbracamintea pacientei, transportând -o la punctul de prelucrări
sanitare in vederea deparazitării , daca este cazul, depozitarii la magazie, apoi se
va oferi imbracaminte de spital.
Asistenta va supraveghea preluarea de către persoana desemnată in secție
a obie ctelor personale ale pacientei , pe baza de inventar, obiectele de valoare vor
fi depuse la solicitarea pacientei la locul stabilit de conducere a secției. Bolnava
va fi transportată in salon, un de va fi rep artizată in patul să u.
Scopul spitalizării bolnavei, in majoritatea cazurilor, este investigarea,
stabilirea unui diagnostic cert, aplicarea unui tratament adecvat si vindecarea.
32
Pentru a reali za acest lucru trebuie create condiții prielnice.
Bolnava aju nsă in secție va fi preluată de asistenta de salon, care o va
conduce la patul ei, ii prezintă si celelalte bolnave, îndrumând -o pe pacienta sa –
si aranjeze obiectele personale in dulap sau noptie ra.
Salonul trebuie sa fie aerisit, luminos, temperatura sa fie de aproximativ
200C. Paturile sa fie distanțate pentru ca pacientele sa nu se deranjeze reciproc.
In condițiile spitalizării patul reprezintă pentru bolnav spațiul in care si
petrece majorit atea timpului si unde i se asigura îngrijire . De aceea bolnavele
trebuiesc asigura te cu lenjerie curata compusa din:
– lenjerie de corp: camaș i, pijamale, halate de baie
– lenjerie de pat: 1 -2 perne, pătura , doua cearceafuri (unul simplu si
unul plic), doua fete de perna, mușama si aleza.
Realizarea unui anturaj terapeutic de protecție depinde in foarte mare
măsura de asistentă . Ea este factorul principal care creează atmosfera de căldura
pe secție , insa trebuie sa fie ajutata de tot perso nalul secției . Asigurarea
condițiilor pentru realizarea unui regim terapeutic de vindecare poate fi obținuta
numai prin munca comuna a tuturor lucrătorilor unei instituții sanitare .
3.1.2. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA
CLINIC A A PACIENTE I
Este precedat a de asigurarea condițiilor adecvate unui examen clinic.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea și asigurarea unui examen clinic
medical sunt pregătirea fizică și pregătirea psihic ă a bolnavei .
Pregătirea psihic ă a pacient ei
Atitudinea asis tentei medicale faț a de pacientă este foarte important ă.
Pacienta trebuie s a fie informată cu privire la tehnicile și intervențiile necesare și
sa coopereze cu echipa de îngrijire, s a-și dea consimțământul .
În preajma examinărilor de orice natur ă, asistenta medical ă trebuie s a
lămurească pacienta asupra caracterului inofensiv al examinărilor , căutând sa-i
diminueze durerile. Asisten ta medical a liniștește pacienta, o ajută sa se dezbrace
cu mișcări blânde pentr u a nu -i ampl ifica durerea si creează un climat favorabil
pentru desfășurarea în condiții optime a in vestigațiilor.
Pacienta nu trebuie indus ă niciodată în eroare, deoarece își poate pierde
încrederea în cadrele medicale.
33
Pregătirea fizică a pacient ei.
Colaborarea la examinarea clinic a a pacientei este una din sarcinile
importante ale asistentei.
Ajutorul acordat medicului și pacientului în cursul examinării clinice,
degrevează pe acesta din urm ă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferințe
inutile, co ntribuie la crearea unui clim at favorabil între pacient si medic.
Sarcinile asistentei în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical
sunt:
– adunarea, verificarea și pregătirea instrumentarului necesar
– dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului
– aducerea pacientului în pozițiile adecvate examinărilor
– asigurarea iluminației necesare
– deservirea medicului cu instrumente
– ferirea pacientului de traumatisme si răceală
– așezarea pacientului în pat după examinarea și aranjarea patului.
De asemenea asist enta medical ă verific ă și pregătește materialele și
instrumentarul medical, necesar pentr u examenul clinic medical :
– termometrul medical
– aparatul pentru măsurarea tensiunii arteriale
– ciocan pentru examinarea reflexelor osteotendinoase
– masa de tratament
– mănuși sterile
– tampoane sterile
– tăvița renal ă
– casoleta cu instrumentar special, în funcție de natura examinării
– substanțe dezinfectante
– trusa de perfuzie, seringi și ace sterile, garou
– soluții perfuzabile
– analgezice, antiinflamatoare
– surse de oxigen
– săpun , prosop
– brancard a, cărucior rulant.
Dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientei trebuie efectuat a cu mult tact,
blândețe și grij a pentru a nu -i amplifica durerile și pentru a evita complicațiile.
Examenul clinic const ă în inspecție, palpare, percuție și auscultați e.
34
3.1.3. SUPRAVEGHEREA PACIENT EI
Este una din sarcinile cele mai importante. Obser vația medicului este
discontinuă, intermitentă ;el vede bolnavul numai la vizite sau cu ocazia aplicării
unor tratamente. În restul zilei, bolnava se găsește sub supravegherea asistentei,
care trebuie sa culeagă toate datele relative la starea generala și la evoluția bolii
sale.
Asistenta trebuie s a raporteze medicului ce observ a în cursul zilei la
bolnav, îns a, pentru ca informațiile ei s a fie într-adevăr complete și valoroase, ea
trebuie s a știe s a facă observații sistematice, metodice și s a cunoască ce anume
trebuie s a observe.
Asistenta, stând în permanenț ă la patul bolnavului, va urmări :
comportamentul bolnavului, funcțiile v itale și vegetative ale organismului,
precum și apariția unor manifestări patologice.
Urmărirea comportamentului pacient ei este una din sarcinile asistentei
medicale, aceasta trebuind s a se obișnuiască ca, în cursul oricărei munci, s a tină
permanent sub o bservație pacienții.
Asistenta medical ă trebuie s a urmărească pacienții, s a observe atitudinea
lor în pat, precum și poziția pe care o iau, expresia feței, mișcările active pe care
le execut ă.
Relațiile pe care le realizează cu pacienta în timpu l îngrijirii ei , precum și
convorbirile provocate intenționat, eventual cu scopul educației sanitare, trebuie
sa fie prileji de a studia starea pacientei din toate punctele de vedere.
Poziția pacientei în pat este determinată de gravitatea durerii. Pacient a
devine adinamic ă, musculatur a își pierde tonicitatea normală , iar pacient a nu
mai este în stare sa execute mișcari active, dând impresia ca este “căzut” în pat,
poziția ei fiind determinata de legile gravitației. Se spune c a sta în pat în poziție
pasiv a.
Expresia feței poate trăda gradul de inteligența al pacientului , precum și
anumite stări psihice ca: durere, spaim ă, agitație, bucurie, indiferenț ă, oboseal ă.
Supravegherea fizionomiei pacientei trebuie s a fie o preocupare permanent ă a
asistentei, deoarec e expresia feței poate s a se schimbe relativ repede în raport cu
modificarea stării pacientului.
35
Pofta de mâncare a pacient ei va fi, de asemenea urmărită de asistenta
medicală . Sunt pacienți în stare grav ă care își păstrează pofta de mâncare, iar
alții, dimpotrivă au oroare faț a de alimente.
Asistenta va căuta sa afle dac a lipsa poftei de mâncare este general ă sau pacienta
are, totuși anumite alimente preferate.
Somnul pacientei trebuie, de asemenea urmărit de asistenta medical ă, atât
cantitativ, cât și calitativ din punct de vedere al orarului.
Pentru stabilirea duratei somnului nu se va ghida niciodată după
afirmațiile pacientului care, de cele mai multe ori, nu este mulțumit de numărul
orelor dormite. Asistenta va urmări orice modificare în comportam entul
pacientului. Urmărirea trebuie făcuta științific și obiectiv, iar observațiile
culese trebuie s a redea fidel tabloul patologic apărut .
Supravegherea și notarea modificărilor produse în starea pacientei , făcute
fără pricepere și cunoștii nte insuficiente, fac imposibil ă asigurarea îngrijirii
calitative a pacienților.
Urmărirea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului este obligatorie
în cursul oricărei boli, c aci modificarea lor reflect ă în mare măsură starea
general ă a pacientului , precum și evoluția și gravitatea bolii de care suferă .
În supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului vom urmări :
– temperatura
– pulsul
– respirația
– tensiunea arterial ă
– diureza
– scaunul.
Totalizarea observațiilor asupra funcțiilor vitale și vegetative se
consemnează în foaia de temperatur a a pacientului. Urmărirea functiilor vitale si
vegetative ale organismului este obligatorie in cursul oricărei boli, caci
modificarea lor reflectă in mare măsura starea generala a bolnavului, precum si
evoluția si gravitatea bolii de care suferă .
Respirația
Aportul de oxigen necesar proceselor vi tale ale organismului se asigură
prin respirație . Ea include următoarele etape: etapa pulmonară, etapa sanguină ,
etapa circulatorie, etapa tisulară . Respira ția in stare normală se face liniștit , fără
36
nici un efort. Mișcările cutiei toracice sunt simetrice, ritmice si abia vizibile.
Frecventa normală este de 16 -20 pe minut, dar poate prezenta ușoare variații
după sex si vârstă .
Evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluției
bolii, al apariției unor complicații si al prognosticului.
Elemente de apreciat: tipul respirației , amplitudinea muscarilor
respiratorii, ritmul, frecventa. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de
culoare a verde sau pix cu pasta ver de, foaia de temperatură . Asistenta asează
pacienta in decubit dorsal, plasează mâna cu fata palmară pe suprafața toracelui
si număra inspirațiile timp de un minut – la adult in mod normal este amplă cu
ritm regulat, in număr d e 16 (la barbari) 18 -20 (la femei) muscari
respiratorii/minut, nezgomotoasa. Mișcările respiratorii trebuie sa fie eficiente
încât oxigenarea sângelui sa se facă in cantitate si calitate suficientă . In cazul
apariției secrețiilor bronș ice acestea vor fi îndepărtate cu ajutorul trusei de
dezobstrucț ie sau vor fi aspirate secrețiile , fiind de cele mai multe ori vâscoase si
in cantitate mare. Respirația se notează in foaia de observație cu creion verde
Tensiunea arterial ă
Tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali
constituie tensiunea arteri ală. Valoarea ei este determinată de forța de contracție
a inimii, de rezistenta întâmpinată de sânge , rezistenta determinata de
elasticitatea si calibrul sistemului vascular si de vâscozi tatea sângelui . Tensiunea
arterială scade in mod progresiv de la centru la periferie.
Elemente de evalua t: tensiunea arterială sistolică (maximă), tensiunea
arterială diastolică (minimă ).
Materiale necesare: – aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale: – cu
mercur Riva -Rocci, cu manometru, oscilometru Pachon, tampon de vata, alcool,
creion roșu sau pix cu mina roșie .
Tensiune arterială se va măsura la internarea bolnavului, si se notează in
foaia de temperatură cu pix de culoarea roșie . Operația se repeta zilnic dimineața
si seara. La măsurarea tensiunii arteriale asistenta pregătește psihic bolnavul,
asigura repaus fizic si psihic timp de 15 minute. La adultul sănătos tensiunea
arterială înregistrează valori cuprinse intre 115-140 mm Hg te nsiunea sistolică
și 75-90 mm Hg tensiunea diastolic ă.
37
– in primii ani ai vieții tensiunea sistolică 75-90 mmHg, tensiunea
diastolică 50-60mmHg
– in copilărie tensiunea sistolică 90-110 mmHg, tensiunea diastolică 60-
65mmHg
– in pubertate tensiunea s istolică 100-120 mmHg, tensiunea diastolică
65-75mmHg
– la adulți tensiunea sistolica 115 -140 mmHg, tensiunea diastolica 75 –
90mmHg
– peste 60 de ani tensiunea sistolică 150 mmHg, tensiunea diastolică
90mmHg
Cunoașterea raportului dintre tensiunea max imă si minimă este, de
asemen ea, foarte import antă. Diferența dintre tensiunea sistolică si cea diastolică
poartă numele de tensiune diferențială .
Creșterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate amâna
intervenția chirurgicala pana la normalizar ea valorilor acesteia.
Pulsul
Cu ocazia sistolei ventriculare, sângele este împins din cavitățile
ventriculare in arterele mari. Aceasta masa de sânge întalneș te in sistemul
arterial o alta masă de sânge de care se lovește sub influenta conracț iei puterni ce
a mușchiului cardiac. Conflictul care ia naștere intre cele doua volume de sânge
se propaga in coloana sanguina din arborele arterial sub forma unei unde
vibratorii si se exteriorizează prin destinderea ritmica a arterelor, sincrona cu
sistolele ventric ulare. Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpației ,
care poate fi comprimata pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală,
carotidă, temporală, superficială, pedioasă .
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roșu sau pix cu mina roșie .
La luare pulsului asistenta asigură pacientului repaus fizic si psihic cel
puțin 5-10 minute înainte de numărătoare . Pulsul se măsoară la internarea
bolnavului in spital, iar operația se repeta zilnic dimineața si seara. Pulsul se
notează pe foaia d e observație cu pix de culoarea roșie . In condițiile normale
pulsul variază intre 60-80 bata /minut la persoana adulta.
– la nou născut 130-140/minut
– la copilul mic 100 -120/minut
– la 10 ani 90 -100/minut
– la 20 de ani 60/80/m inut
38
– la 60 de ani in sus 72 -84/minut
Elementele de apreci at sunt: ritmicitatea, frecventa, celeritatea,
amplitudinea. Frecventa pulsului variază fiziologic după vârsta , emoții , efort.
In timpul intervenției chirurgicale tensiunea arterială si puls ul vor fi
măsurate si notate din 15 in 15 minute chiar mai frecvent, daca medicul o indică ,
pana la trezirea bolnavului. După trezire se vor măsura din ora in ora sau la doua
ore, in funcție de starea bolnavului.
Temperatura
Temperatura omului se menține constantă intre 360C si 370C datorită
procesului de termoreglare. Sistemul neuro -endocrin dirijează procesele de
reglare termică prin mecanisme chimice si fizice, modificând , după necesitate,
termogeneza sau termoliza. Organele principale ale termogenezei su nt mușchii
si ficatul.
Temperatura prezintă mici oscilații fiziologice, in cursul zilei de la 0,5 la
10C. In axila temperatura oscilează intre 360 si 370. Temperatura cea mai joasă
se măsoară dimineața intre orele 4 si 5, pe la orele 9 -10 temperatura începe sa se
ridice ușor, atingând cele mai mari valori spre seară , intre orele 16 si 20.
oscilațiile fiziologice ale temperaturii variază si cu vârsta . Măsurarea
temperaturii se face cu termometrul maximal gradat după scara Celsius.
Termometrele in uz sunt ținute in soluții dezinfectante. Soluțiile nu trebuie sa
acopere termometrele ținute vertical, iar p e fundul borcanului se pune vată
acoperită de tifon, pentru a nu permite lovirea rezervoar elor de fundul vasului de
sticlă . Măsurarea temperaturii cu termometru l maximal se face in cavitățile
închise sau semi ânchise: (axilă, plică inghinală, cavitatea bucală , rect, vagin),
pentru a obține temperatura cea mai apropiata de cea centrala.
Temperatura va fi luată in locul si intervalul indicate si se va nota in foaia
de observație cu culoare albastra, o cusuta corespunde la doua zecimi de grad.
Valorile normale sunt cuprinse intre 36 -370C înregistrându -se creșterea
acesteia in cazul apariției unor infecții sau a altor complicații .
– temperatura subfebrilă 37-38 0C
– febra moderată 38-39 0C
– febra ridicată 39-41 0C
– hiperpirexie 41 -42 0C eventual mai mult
39
Curba tensiunii arteriale, a pulsului si a temperaturii vor fi inscr ise in fisa
de reanimare sau foaia de observație . In absenta unui pro ces patologic suprapus
acestea vor avea o traiectorie aproximativ paralela.
Masuri pentru îngrijirea pacienților imobilizați la pat .Asistenta medicală
are sarcina de a îngriji și suplini în toate nevoile fundamentale pacienții
imobilizați la pat, deoarece aceștia necesită o preocupare deosebita fiind mai
irascibili și mai capricioși.
Comportamentul personalului medical faț a de pacienții imobilizați trebuie
sa fie cât mai atent, asistenta medical ă trebuie s a aibă o atitudine calm ă, sa-i
ofere încredere pacientului, s a aibă răbdare și mult tact, s a comunice cu
pacientul în termeni adecvați și s a fie un sprijin pentru pacient pe toat a perioada
spitalizării .
Masurile de realizare sunt: crearea condițiilor optime în salon, igiena
general a și cor poral ă a pacienților, alimentarea pacienților, supravegherea stării
generale, executarea cu atenție a examinărilor și tratamentelor, prevenirea
escarelor, precum și a complicațiilor.
De asemenea, în cazul pacienților im obilizați la pat, trebuie notată zilnic
diureza, deoarece pot surveni retenția acut ă de urin ă și infecțiile uri nare.
Unul din riscurile la care sunt supuși pacienții imobilizați la pat, este
apariția escarelor, iar pentru a preveni acest lucru, asistenta medical ă trebuie s a
respecte câteva reguli:
– schimbarea poziției pacientului la 2 -3 ore; la nevoie, mai des;
– aspectul cutanat, masajul și fricționarea cu alcool a zonelor predispuse
la escare, pudrarea cu talc;
– se evit a cutele lenjeriei de pat și renunțarea la lenjeria de corp;
– spălarea zilnic ă a regiunilor cu apă și săpun , ungerea lor ,în special a
celor predispuse umezelii ( ex. poate fi utilizat oxidul de zinc cu
vitaminele A și D2);
– folosirea materialelor auxiliare: saltele speciale, perne de diferite
dimensiuni și forme, colaci de cauciuc;
– alimentația trebuie s a fie bogat ă în proteine și vitamine pentru a
favoriza cicatrizarea, ținând cont de vârsta și greutatea pacientului. De
40
asemenea, este foarte important s a se asigure un raport de lichide
1500 -2000 ml la 24 ore;
– favorizarea vascularizației în zonele comprimate prin masaj și pri n
utilizarea agenților fizici ( frig si cald).
Masajul favorizează vascularizația superficial ă profund ă, îndepărtează
celulele descuamate și desfund a glandele sebacee, rehidrateaz ă pielea,
favorizează starea de bine și confort, înlăturând durerea și anxietatea.
Se execut ă întotdeauna după toaleta pacientului și schimbarea lenjeriei de
pat, se folosește un unguent care se aplic a cu mâna goal a în direcția circulației
de întoarcere, de jos în sus și circular, spre exterior. De asemenea, se face pe o
zona mai mare decât suprafața interesat a, poziția s a fie comod a și durata
masajului s a nu depășească 15 minute.
Este contraindicat la pacienții febrili, cu neoplazii și infecții ale pielii sau
cu septicemie.
3.1.4. PREG ATIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGR IJIREA
POSTOPERATORIE
PREG ATIRE PREOPERATORIE
În îngrijirea preoperatorie trebuie s a respect am trei reguli de baz a:
Realizarea unor condiții de mediu care s a împiedice noi traumatisme
psihice. Camera pacientului, patul, personalul medical s a fie astfel
organizate încât sa contribuie la calmarea stării psihice a pacientului.
Cunoașterea temeinic a nu numai a bolnavului, ci și a bolii, nici o
operație nu trebuie sa înceapă fără stabilirea unu i diagnostic
precis;indicație operatorie, planul operației și al anesteziei.
Pentru a ajunge la diagnostic trebuie s a folosim toate datele clinice,
radiologie, de laborator ale pacientului.
Medicul și asistenta medical ă sa știe s a vorbească cu pacientul, s a
câștige încrederea acestuia, astfel încât s a considere personalul medical
ca prieten al s au, sa aibă convingerea c a echipa chirurgical a va depune
toata grija pentru vindecarea sa.
41
Pregătirea general a preoperatorie const ă în:
– bilanț clinic general
– culege rea de date privind antecedentele pacientului
– urmărirea și măsurarea funcțiilor vitale și vegetative
– examenul clinic pe aparate
– examene de rutin ă
– examene complete.
Figura 5 . Intervenția chirurgical ă
Bilanțul clinic general
Asisten ta medical ă, printr -o operație clinic ă, just ă și susținut ă asupra
pacientului, are obligația s a observe și s a consemneze aspectul general al
pacientului, înălțimea și greutatea sa, vârsta aparent ă și real ă, aspectul pielii,
ținuta, faciesul, mersul, starea psihic ă.
Bilanțul paraclinic completează examenul clinic și permite o apreciere
exact a a stării viitorului operat, iar rezultatele examenelor paraclinice depind de
profesionalism și corectitudinea cu care asistenta medical ă a făcut recoltarea
produselor biologice și patologice sau au pregătit pacientul pentru investigație.
Examenele de rutin ă sunt examene de laborator, obligatoriu înaintea
tuturor intervențiilor chirurgicale, indiferent de timpul avut la dispoziție pentru
pregătire și indiferent de starea general ă a pacientului.
42
Astfel, se vor efectua:
– determinarea grupei sanguine și Rh
– timp de coagulare și sângerare
– hematocrit
– glicemie
– uree sanguin ă.
Examene complete :
– examen urin ă
– EKG
– HLG completă
– VSH
ionogramă
– echilibru acido -basic
– proteinemie
– coagulograma completă
– transaminaze
Examene speciale se fac în funcție de aparatul sau organul pe care se
intervine. Printre acestea, examenul clinic, radiografia, tomografia
computerizat a.
Pregătirea din ziua precedent ă const ă în câte va reguli de care se țin cont
înainte de intervenție:
– asigurarea repausului fizic și psihic
– regimul alimentar, alimente ușor digerabile și o cantitate normal ă de
lichide
– asigurarea igienei corporale, asistenta medical ă va examina foarte atent
corpul pacien tului și, în cazul în care se va observa o infecție cutanat ă, va
semnala aceasta medicului
– se va efectua baia sau dușul pe regiuni, se vor feri regiunile cu plăgi (dacă
pacientul le are)
– la indicația medicului , asistenta medical ă va administra pacientului seara
la culcare, un calmant
– raderea pilozităților din zona in care urmează sa aibă loc intervenția
– uneori, este necesar a clisma, procedeu stabilit de medic.
Pregătirea local ă se face prin î ndepărtarea pilozității cu grijă , cu apara t de
ras prop riu, evitându -se să se producă excoriații cutanate. De asemenea, se
dezinfec tează pielea cu alcool, tinctură de iod sau betadină și se acoperă câmpul
operator la indicația medicului.
43
Pregătirea în ziua intervenției :
– se întrerupe alimentația cu ce l puțin 12 ore înainte de intervenția
chirurgical ă
– se îndepărtează bijuteriile
– se îndepărtează proteza dentar a mobil ă
– se îndepărtează lacul de pe unghii, pentru observarea capilar a a
extremitațiilor degetelor
– se va goli vezica urinar ă, iar celor care nu po t avea micțiune voluntar ă, li
se va efectua un sondaj vezical
– se badijonează cu un antiseptic colorat regiunea ras ă ( ex:betadină )
– se îmbrăca pacientul cu lenjerie curat ă, în funcție de intervenție
– cu 30 de minute înainte s a fie introdus în sala de operați i, i se va
administra i.m. medicație preanestezic a ( Mialgin,Atropina,Fenobarbital),
doze indicate de medicul anestezist .
– se pregătesc documentele: FO, analize, radiografii. Acestea vor însoți
pacientul, al cărui transport se va face cu patul rulant sau cu targa , unde
va fi instalat confortabil și va fi învelit.
Îngrijirile postoperatorii
Încep imediat după intervenția chirurgical ă și durează pana la vindecarea
complet a a pacientului.
Se acord ă pentru restabilirea funcțiil or organismelor, asigurând
cicatrizarea normal ă a plăgilor și prevenirea complicațiilor.
Pacient ul operat sub anestezie generală trebuie supravegheat cu toata
atenția pana la apariția reflexelor ( de deglutiție, tuse, faringian și cornean ),
pana la revenirea completa a stării de conștientă , cât și în orele care urmează.
Transportu l la sala de operație se execută după revenirea reflexelor.
Îngrijirile postoperatorii în salon privesc poziția bolnavului în pat,
urmărirea funcțiilor vitale și vegetative, calmarea durerii la indicația medicului,
mobilizarea pacientului, reluarea alimentației, reluarea tranzitului intestinal și
supravegherea evoluției plăgii operatorii și a drenajului.
Îngrijirea plăgilor Primul ajutor în îngrijirea plăgilor va urmări prevenirea
infect arii acestora. Este necesar ă spălarea pe mâini înaintea începerii
manevrelor. Respectarea cu strictețe a m asurilor de asepsie, constituie succesul
vindec arii rapide și fără complicații.
44
Înaintea efectuării pansamentului, se administrează antalgice, eventual și
sedative la indicația medicului , pentru calmarea durerilor și liniștea bolnavului.
Tratamentul local al plăgilor Indiferent de nivelul la care se intervine
pentru a îngriji o plag ă în mod coresp unzător , se cere ca:
– îngrijirea s a se facă în condiții de asepsie perfect ă
– sa se asigure, prin pansament o bun ă absorbiți a secrețiilor
– plaga s a fie protejat ă de factori i nocivi termici, infecțioși din mediul
înconjurător
– sa fie asigurat un repaus al regiu nii lezate.
Îngrijirea pacientului cu rahianestezie Transportul pacientului se
efectuează în poziție orizontal ă, acesta va fi instalat în pat în decubit dorsal, fără
pernă.
Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative, pulsul poate fi ușor
bradicardic, TA poate fi ușor scăzută datorit ă vasodilatației periferice prin
paralizia nervilor motorii.
Deasemenea, trebuie supravegheat ă micțiunea, precum și revenirea
sensibilit ații membrelor inferioare, care va fi treptat a.
Depistarea incidentelor și apariția cefaleei sunt deasemenea verificate,
cefaleea putându -se combate prin aplicarea unei pungi cu gheaț a pe cap sau a
compreselor reci și administrarea de antialgice.
Îngrijirile și supravegherile acordate în primele două zile după
intervenția chirurgical a.
Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative: temperatura poate crește
(37.8 – 38°C); se măsoară dimineața și seara pulsul, TA , se urmărește diureza și
se stabilește bilanțul hidric.
Îngrijiril e igienice și prevenirea escarelor ( toaleta, schimbarea lenjeriei
de pat și corp, masaj și frecții în zonele predispuse escarelor.
Tranzitul intestinal va fi supravegheat, acesta urmând a apărea a 2-a sau a
3-a zi de la intervenția chirurgicală .
A 12 – a zi se scot firele de sutur a la tegumente; în cazul apariției unui
hematom postoperatoriu , etapele se vor prelungi de la caz la caz.
45
3.1.5 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ALIMENTAȚIA
PACIENTEI
Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este
alimentația . Asigurarea aportului caloric este necesar pentru susținerea forțelor
fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea
condițiilor de vindecare si administrarea alimentației pe cale natu rală sau
artificială , constituie sacii elementare ale îngrijirii oricărui bolnav.
Alimentația trebuie sa acopere cheltuielile energetice de bază ale
organismului, sa acopere aportul de vitamine si săruri necesare metabolismului,
sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin metode de tratament.
Disfuncțiile tubului digestiv atrag după sine o perturbare a procesului de
digestie, ceea ce in esența determina imposibilitatea organismului de a primii
principalele alimente de baza adecvate necesitaților sale metabolice.
Bolnava in ziua precedentă operației poate consuma alimente ușor
digerabile iar seara va consuma numai lichide. In ziua operației bolnava nu
consuma nimic. După operație, in primele doua zile postoperatorii se face
hidratarea pe cale pare nterală prin perfuzii intravenoase cu Glucoza 5 -10%,
Ringer, Ser fiziologic, si bonavul va a vea un regim hidric: ceaiuri neî ndulcite,
îndulcite, zeamă de orez, supe strecurate. La reluarea tranzi tului pentru gaze va
avea un regim simplu cu brânza de vacă , supă de legume, compo t, apoi un
regim bazat pe supă de leg ume, legume fierte, carne fiartă , iaurt, făinoase .
Condiții d e mediu in salon, la masă se îndepartează tot ce ar putea
influenta negativ apetitul pacientului (tăvita, scuipător, ploscă);se invită
pacientul sa se spele pe mâini; pacientul este ajutat sa se a șeze la masă;
infirmiera îmbra ca halatul de protecție, si prinde parul sub boneta (sa nu se
atingă de alimente);se spăla pe mâini; – servește felurile de mâncare pe rând; se
ridica imediat ve sela folosita; – nu se ating alimentele cu mana; se observa daca
pacientul a consumat alimentele in între gime, in caz contrar se solicită motivul
si se iau masuri de înlocuire; se transporta vesela la o ficiu; se aerisește si se
curată salonul .
Treptat se va reveni la alimentația normală evitând mâncărurile care
produc meteorism abdominal, constipație .
46
Înainte de operație alimentația pacientei se realizează activ la sala de
mese. Postoperatoriu in primele zile alimentația se face parenteral cu perfuzii
intrav enoase apoi activ in salon .
3.1.6 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EDUCAȚIA SANITAR Ă A
PACIENELOR
Relația dintre cadrele medicale și pacient ă nu trebuie s a fie una pur
formal a, ea trebuie s a se transforme într -un parteneriat.
Responsabilitatea fundamental ă a asistentului medical are patru puncte
cardinale:
1. să promoveze sănătatea
2. să prevină boala ;
3. să reinstaureze sănătatea ;
4. să aline suferința.
Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală , ci și expresia
unei rezerve de energie care s a-i permită a trece prin situații de boală sau criz ă,
făra urmări . Sănătatea este acea stare complex a de bine general, fizic, mental și
social. Prin sănătate se înțelege starea unui organism la care funcționarea tuturor
organelor se face în mod norm al și regulat.
Educația pacientului este o component ă esențial ă a programului de
recuperare. În procesul educațional asistentul medical explorează cunoștiintele,
priceperile, deprinderile pacientului fața de sănătate și oferă material informativ
atractiv c e-l explic a pe înțelesul pacientului. Organizează acțiuni educative
pentru menținerea sanitații : discuții interactive, cursuri, demonstrații practice,
filme, etc. Motivează pacientul s a respecte în continuare masurile igienice și
profilactice.
Asistentul m edical identific ă modul în care pacientul definește sănătatea și
evaluează capacitatea lui de a -și promova propria sănătate . Determin a starea de
sănătate a pacientului și identifica factorii de risc.
Încearcă sa-i crească pacientului stima de sine perm ițându -i sa-și asume
responsabilități mai mari fața de propria -i sănătate .
Asistentul medical trebuie s a aleagă momentul potrivit în procesul educațional
(la internare, la externare, pe timpul spitalizării ) când pacientul este dispus s a
47
învețe. Ea va utili za limbajul pacientului putând recurge la analogii simple
respectând principiile educative. Trebuie s a sesizeze orice comportament care
indic a o scădere a interesului sau a atenției și s a stabilească împreun a cu
pacientul obiectivele educaționale.
3.2.1 R OLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA
PARACLINIC Ă
Colab orarea la examinarea paraclinică a pacienților este una din sarcinile
importante ale asistentei. Ajutorul acordat medicului și pacientului în cursul
examinărilor paraclinice degrevează paci entul de eforturi fizice, îi previn o serie
de suferințe inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient și
medic, face accesibila explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu – l cu
instrumentarul necesar, toate acestea interveni nd pentru scurtarea timpului
expunerii la traumatismul examinărilor.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea și asistarea unui examen
paraclinic sunt:
– pregătirea psihic ă și fizic ă a pacientei .
– adunarea, verificarea și pregătirea instrumentarului necesa r.
– dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului .
– aducerea pacientului în pozițiile necesare examinării .
– deservirea medicului cu instrumentarul necesar .
– ferirea pacientului de traumatisme și răceli pe timpul petrecut în spital
sau clinic ă.
– îngrijirea pacientului după tehnic ă.
– însoțirea pacientului la pat, așezarea acestuia în pat, sau la toalet a.
Examenul de laborator exprim a prin metode obiective modificările survenite în
morfologia, fiziologia și biochimia organismului.
Examenul de laborator completează simptomat ologia cu elemente
obiective, confirm a sau infirm a diagnosticul clinic, reflect a evoluția și
eficacitatea tratamentului, confirm a vindecarea, semnalează apariția unor
complicații, evidențiază agentul etiologic al bolii și poate depista persoanele
sănătoase purtătoare de germeni patogeni.
Produse recoltate pentru examenul de laborator, pot fi produse biologice
48
( sânge, urin ă, LCR ) sau produse patologice ( puroi, exudat, secreții din plag ă).
Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor pentru examenul d e laborator
este major, aceasta trebuind s a respecte următoarele reguli:
– norme speciale de protecția muncii, pentru a evita contactarea unor
infecții .
– orarul recoltărilor .
– pregătirea psihic ă a pacientului, informarea pacientului .
– pregătirea fizică prin reg im alimentar adecvat, repaus la pat, așezarea
pacientului în poziții corespunzătoare , în funcție de natura recoltării .
– pregătirea materialelor și instrumentelor necesare recoltării .
– efectuarea tehnicii propriu -zise cu profesionalism și, recoltarea cantităț ilor
de produse necesare analizelor cerute .
– completarea imediat a și corect a a buletinului de analiz ă.
– etichetarea produsului prin scriere direct a pe recipient sau pe etichete bine
fixate .
– expedierea și transportul produselor recoltate, astfel încât s a ajungă la
laborator în starea în care au fost prelevate din organism .
– expedierea imediat a a produselor de laborator pentru a evita alterarea
produselor.
Indicația pentru recoltarea produselor pentru examenele de laborator este
dată de medic. Totuși , asistenta medical ă trebuie s a cunoască esența analizelor
care se cer, având în vedere c a unele recoltări se execut a în întregime de
asistenta medical a, iar altele de câtre medic, cu ajutorul acesteia.
3.2.2 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA
MEDI CATIEI
Medicamentele sunt extrase sau sintetizate din produse de origine
mineral ă, vegetal ă sau animal ă, cu scop în vindecarea bolilor sau afecțiunilor,
ameliorarea acestora, precum și profilaxia îmbolnăvirilor .
Doza de administrare :
– doza terapeutic ă= doza administrat a în scop terapeutic, făra efect toxic .
– doza maxim ă= doza administrat ă în cantitatea cea mai mare, făra acțiune
toxic a asupra organismului
49
– doza letal ă= doza care conduce la decesul pacientului.
Prescrierea medicam entelor se face de către medic și vor fi notate in FO
(foaia de observație) a pacientului internat sau pe rețete, în cazul pacientului
tratat ambu lator.
Prescrierea const ă în notarea numelui medicamentului, concentrație și
posologie ( doza unic ă sau pe 24h) mod de administrare, orarul administrărilor ,
administrarea f acându – se în raport cu orarul meselor.
Căile de administrare a medicamentelor .
orală
sublingual ă sau bucal ă
rectal
respiratorie
parenteral ă
subcutanat ă
intradermic ă
intramuscular ă
intravenoas ă
dermic ă
percutant ă
Administrarea pe calea oral ă.
Calea o rală este calea naturală de administrare a medicamentelor. Astfel,
se administrează medicamente lichide sub forma de mix turi, soluții, infuzii,
decocturi, tincturi, extracte, ulei uri sau emulsii, și medicamente solide sub forma
de prafuri, tablete, granule, substanțe mucilaginoase etc.
Fig. 6. Administrarea tratamentului
50
Se va renunța la administrarea pe cale bucal ă numai dac a medicamentul se
descompune sub influența sucurilor gastrice, bolnavul refuz a administrarea
medicamentului pe gur a, dac a este nevoie de o acțiune prompt ă, dac a bolnavul
este în stare comatoas ă (lipsește reflexul de deglutiție) sau dac a medicamentul
nu se absoarbe pe cale digestiv a și se urmărește evitarea efectului primului pasaj
hepatic.
Medicamentele administrate pe cale bucal ă urmăresc sa aibă fie un efect
local, fie unul general.
Administrarea pe cale rectal ă.
Calea rectal ă de administrare este aleas ă dacă:
bolnavul prezintă intoleranț ă digest ivă (greaț ă, vărsături , hemoragii
gastrice)
medicamentul are o acțiune iritant ă asupra mucoasei stomacale
bolnavul prezintă tulburări de deglutiție
s-au practicat intervenții chirurgicale asupra tubului digestiv superior
bolnavul refuz a înghițirea medicame ntelor
medicul dorește s a evite trecerea medicamentelor prin ficat, care reține,
conjug ă și neutralizează o serie de substanțe medicamentoase, resorbite pe
cale intestinal ă
exist a o staz ă în sistemul portal ( ciroz a hepatic ă, insuficiența inimii
drepte, pe ricardit a constrictiv a etc), care împiedic ă resorbția substanțelor
și, astfel medicamentele administrate r amân ineficace.
Administrarea medicamentelor pe cale rectal ă ocolește sistemul venei porte și
deci, ficatul, rețeaua venoas a a rectului v arsându – se direct în vena cav a.
Pe cale rectal a, medicamentele pot fi administrate sub forma de supozitoare sau
sub forma de clisme medicamentoase.
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Suprafața mare a alveolelor pulmonare, precum și vasculariz ația bogat ă,
se
pretează la absorbția substanțelor medicamentoase.
Prin mucoasa respiratorie se administrează, în primul rând gazele sau
substanțele gaze ificate, apoi lichidele sub forma de vapori sau substanțe fin
51
pulverizate într -un mediu gaz os sau ca atare, prin instilație și injecție
intratraheal ă și, în sfârșit, prafuri nedizolvabile.
Administarea medicamentelor pe cale parenteral ă.
Prin cale parenterală se înțeleg căile care ocolesc orice fel de prim pasaj.
Alegerea c aii injecta bile de administrare pe cale depinde de scopul administrării ,
rapiditatea necesar ă obținerii efectului dorit și de compatibilitatea țesuturilor
organismului cu medicamentul administrat sub aceast ă form ă.
Astfel, se va alege calea subcutanat ă în cazul sub stanțelor ușor
resorbabile, cu densitate mic a, cu o presiune osmotic ă apropiat ă de cea a
organismului, o cale care nu provoacă iritația sau lipoliza țesutului celular
adipos de sub piele.
Datorit a vascularizației relativ mai sărace a acestor straturi, res orbția
medicamentelor administrate subcutanat începe abia după 5-10 minute și
durează în funcție de volumul lor.
Se alege calea intramuscular ă (i.m) dac a densitatea medicamentului
administrat este mai mare, dac a prin stagnarea printre țesuturi ar provoca i ritația
acestora, dac a efectul urmărit trebuie s a se instaleze rapid, precum și dac ă
întârzierea resorbției ar produce modificări în compoziția medicamentului
administrat.
Calea intravenoasă (i.v) sau intraarterială poate fi utilizată când se
așteaptă o ac țiune promptă sau rapidă , precum și atun ci când substanța
medicamentoasă introdusă printre țesuturi, ar determina destrucții tisulare,
nefiind suportata de celulele țesuturilor moi.
Daca calea intravenoas ă, datorit ă particularităților anatomice ale
bolnav ului nu poate fi abordat ă, se recurge la calea intramedular ă.
În cazurile de extrem a urgenț ă, când inima nu mai este în stare s a asigure
transportul substanței medicamentoase până la nivelul ei, se va utiliza calea
intracardiac ă de administrare.
Injecțiile intradermice sunt utilizate mai mult cu scop explorator
(intradermoreacții), aplicarea lor terapeutic ă având o sfer ă mai restrâns ă.
Aplicarea medicamentelor pe suprafața tegumentelor și a mucoaselor
Se face sub form ă de pudre, comprese, badijon ări, unguente, paste, spray –
uri, mixtur ă agitante, produse presurizate, săpunuri terapeutice și b ai
medicamentoase.
52
Acestea se aplică pe suprafața mucoaselor , după tehnici diferite și în
funcție de mucoasa care se tratează .
Momentul administrări i medicamentelor , este în funcție de:
– alimentație – înainte de masa cu 15 – 20 min, medicamentele stimulatoare
pentru organism; după mese, la interval e mici în cazul substanțelor
alcalinizate și pansamentelor gastrice .
– perioadele de activitate și odihn a – atât cât este posibil, este important ă
respectarea timpului de odihn ă; seara, cu 15 -30 min înainte de culcare, în
cazul somniferelor, dimineața diureticele .
– momentul secrețiilor biologice – medicamentele hormonale se pot
administra în funcție de nivelul sec rețiilor (ex:preparatele cortizonice se
administrează 2/3 din doze dimineața și 1/3 după amiaza .
– necesitatea obținerii rezultatului terapeutic .
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentului este esențial.
Aceasta trebuie s a cunoască și să controleze ca:
– medicamentul prescris de medic s a fie administrat pacientului respectiv
corect
– doza administrat ă sa fie cea corect ă
– timpul de execuție s a fie cel corect
– acțiunea farmacologic ă a medicamentului și frecvența de administrare,
precum și intervalul de dozare s a fie corespunzătoare .
De asemenea, asistenta medical ă verific ă și identific ă:
– calitatea medicamentului administrat .
– culoarea acestuia, eventual decolorarea sau supracolorarea .
– sedimentarea, precipitarea sau existența flacoanelor în soluți e.
– lichefierea medicamentelor solide .
– opalescența soluțiilor.
Asistenta medical ă respect ă calea de administrare prescris ă de medic,
dozajul și orarul de administrare ale medicamentului, administrarea rapid a a
medicamentelor deschise, ordinea de administrar e ( tablete, soluții, picături ,
injecții , supozitoare, ovule vaginale ).
Asistenta medical ă informează și anunț a:
pacienta , cu privire la administrarea medicametelor prescrise,
modu l de administrare, cantitatea, e fectele și eventualele reacții
secundare.
53
medicu l, în ceea ce privește apariția efectelor secundare
medicamentoase și eventual greșeli în administrarea
medicamentelor.
Asistenta medical ă efectuează administrarea medicamentelor în condiții
de igien a, asepsie, dezinfecție, sterili zare, menținerea m asurilor de supraveghere
și controlul infecțiilor nosocomiale sau spitalicești.
Modul de administrare al medicamentelor este prescris de câtre medic, cu
următoarele considerații:
– starea general ă și toleranța individual a a pacientului .
– particularitățile anatomice și fiziologice ale pacientului .
– capacitatea de absorbție și timpul necesar acesteia .
– efectul asupra c aii de administrare ( mucoase, tegumente) .
– interacțiunea dintre combinațiile de medicamente administrate .
– scopul urmărit și evoluț ia bolii.
Nerespectarea dozelor, cailor de administrare, administrarea
medicamentelor alterate sau a schimbărilor de medicamente, pot da naștere unor
accidente grave, chiar fatale. De aceea, asistenta medicală va ține seama și va
respecta regulile generale de administrare a medicamentelor.
La indicația medicului, asistenta aplic ă metodele de observație, tratament
sau de readaptare, observ ă la pacient modificări provocate de boal a sau
tratament și le transmite medicului.
Medicamentele prescrise la viz ita se noteaza in foaia de observatie a
bolnavului. Din caietul e i de vizita, asistenta confruntă prescripțiile cu cele
scrise in foi.
Deoarece administr area medicamentelor este o muncă de o mare
răspundere si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, s e vor respecta cu
strictețe următoarele reguli:
1. respectarea medicamentului prescris, nu se înlocuiește cu un
alt medicament cu efect asemănător făra aprobarea medicului .
2. identificarea medicamentului administrat prin verificarea
etichetei înainte de administrare sau a medicamentului însuși (asistenta
trebuie sa le recunoască după ambalaj, forma de prezentare, consistenta,
culoare, miros, et.)
54
3. verificarea calității medicamentelor: sa nu fie alterate,
degradate . Medicamentele si schimba culoarea sau aspectul (decolorare,
tulburare, precipitare, sedimentare in cele lichide, lichefiere sau
modificarea consistentei la cele solide)
4. respectarea caii d e administrare este obligatorie,
nerespectarea caii de administrare poate duce l a accidente grave(de
exemplu: soluții uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasa si
moartea, soluțiile hipertonice sunt incompatibile cu țesutul muscular,
subcutanat si produc necroza -distrugerea țesuturilor, etc)
5. respectarea orarului d e administrare si a ritmului prescris de
medic este obligatorie, deoarece unele substanțe se descompun sau se
elimina din organism intr -un anumit timp. Medica mentele la care doza
terapeutică este apropiată de cea toxică, daca nu se respectă orarul, se pot
transforma in otrăviri prin cumularea dozelor. De asemenea,
nerespectarea orarului, prin distanțarea dozelor, la medicamentele car e se
elimina rapid din organism d uce la anularea efectului terapeutic, iar in
cazul antibioticelor se produce rezistenta organ ismului la germeni. Orarul
de administrare a medicamentelor este in funcție si de alimentar ea
bolnavilor deoarece unele, pe ntru a avea efect terapeutic, se
administrează înainte de mese ( de exemplu pansamentele gastrice), altele
in timpul alimentarii ( de exemplu fermenții digestivi), iar altele numai
după mese (cele antienzimatice). Nu se respectă orarul de administrare
când apar schimbări in starea generală a bolnavului sau manifestări de
intolerantă, acestea se aduc de urgentă la cunoștința medicului .
6. respectarea dozei prescrise .
7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de
administrare va fi stabilit astfel incăt sa nu fie necesara trezirea
bolnavului cu excepția antibioticelor al căror ritm impune trezirea .
8. evitar ea incompatibilității dintre medicamente deoarece
unele, prin asociere, devin ineficace sau dăunătore . Asistenta va cere
sfatul medicului înainte de asocierea medicamentelor ce urmează sa le
administreze .
9. servirea bolnavului cu doza unică de medic ament care va fi
administrat personal de asistenta sau luat in prezenta ei .
55
10. respectarea succesiuni i in administarea medicamentelor consta
in a păstra următoarele ordine: tablete, capsule, soluții , picături , injenctii,
ovule vaginale, supozitoare .
11. lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, in
cazul in care efectul medicamentului ar putea neliniști bolnavul, asistenta
trebuie sa cunoască astfel, pe lînga indicații si contraindicații ,
incompatibilitățile precum si efectele secundare ale medicamentelor .
12. anunțarea imediata a greșelilor de administrare a
medic amentelor: orice greșeala comisă privind schimbarea
medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a orarului
va fi adusa la cunoștința medicului, pentru a se put ea interveni si
preantampin a complicațiile care ar putea fi fatale bolnavului .
13. administrarea imediată a medicamentelor deschise: fiolele
trebuie injectate după deschidere, deoarece păstrarea lor permite
infectarea, scăderea eficacității medicamentulu i sau chiar degradarea
acestuia .
14. prevenirea infecțiilor intraspitalicesti prin respectare a
masurilor de asepsie si igienă stabilite pentru fiecare cale de administrare .
3.3.DESCRIEREA A DOU A TEHNICI
3.3.1.PUNCȚIA VENOAS Ă
Figura 7 – Efectuarea puncției venoase
Definiție – puncția venoas ă reprezintă crearea unei c ai de acces într -o ven ă
prin intermediul unui ac de puncție.
56
Scop:
Explorator :
– recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum cele
biochimice, hematologice, serologice și bacteriologice .
Terapeutic:
– administrarea unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei
intravenoase .
– recoltarea sângelui în vedere a transfuzării sale.
– executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui .
– sângerare în cantitate de 30 -500 ml în edemul pulmon ar acut,
hipertensiune arterială .
Locul puncției (figura 9) – venele de la plica cotului(cefalica si bazilica), în
locul unde se formează un "M" prin anastomozarea lor .
– venele antebrațului
– venele de pe fa ța dorsal a a mâinii
– venele subclaviculare
– venele femurale
– venele maleolare interne
– venele jugularei și epicraniene (de regul ă se execut ă la sugar și copil mic)
Figura 8 – Locul de execuție a puncției venoase
Pregătirea punc ției
Materiale necesare:
– pentru protec ție se folose ște o pern ă elastic a pentru sprijinirea bra țului,
mușama și alez ă
– pentru a dezinfecta locul unde va fi executat a punc ția se folose ște alcool
medicina l și tampoane
– instrumentar și materiale sterile: pense, mânuși chirurgicale, tampoane,
57
ace de 25 -30 mm, diametrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în func ție de scop)
Pregătirea psihic ă a pacientului: – se informează pacientul asupra scopului
puncției
Pregătirea fizică a pacientului:
– recoltarea se face dimineața pe nemâncate
– pacientul se așează într-o pozi ție confortabil ă atât pentru el cât și pentru
cel care execut a punc ția (în decubit dorsal)
– se examinează calitatea și starea venelor având grija ca hainele sa nu
împiedice circula ția de întoarcere la nivelul bra țului
– brațul pacientului se așează pe perni ța și mu șama în abduc ție și extensie
maxim a, se dezinfectează tegumentele și se aplic ă garoul la distan ța de 7 –
8 cm deasupra locului unde se va executa punc ția, str ângându -l astfel
încât s a oprească circula ția venoas a făra a comprima artera
– este recomandat ca pacientul s a strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente
TEHNICA: efectuat ă de asistenta medical ă în puncționarea venelor
periferice sau de medic pentru cele centrale.
Execu ția punc ției
Spălare cu ap ă și săpun , îmbrăcarea mânușilor ; asistentul medical îmbrăcă
mânușile sterile și se așează vizavi de bolnav. Se fixează vena cu policele mâinii
stângi, la 4 -5 cm sub locul punc ției, exercitând o u șoara compres iune și trac țiune
în jos asupra țesuturilor vecine. Se fixează vacutainerul, acul ata șat cu bizoul în
sus, în mâna dreapt a, între police și restul degetelor. Se pătrunde acul traversând,
în ordine, tegumentul – în direc ție oblic ă, unghiul s a fie de 30 de g rade, apoi
peretele venos – învingându -se o rezisten ța elastic a pana când acul înaintează în
gol. În lumenul venei, se schimb a direc ția acului 1 -2 cm, și se controlează
pătrunderea acului în ven a prin aspira ție. Se continu a tehnica în func ție de
scopul pun cției venoase – precum injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui
sau perfuzie. În caz de sângerare, se prelunge ște acul de punc ție cu un tub din
polietilen a care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de bra ț.
După executarea punc ției se îndepărtează staza venoas ă prin desfacerea garoului
și a pumnului. Se aplic a tamponul îmbibat în solu ție dezinfectant ă la locul de
pătrundere a acului și se retrage brusc acul din ven a. Se comprim ă locul punc ției
timp de 1 -3 minute, bra țul fiind în pozi ție vertical ă.
Îngrijiri ulterioare ale pacientului:
– se face toaleta local ă a tegumentului
58
– schimbarea lenjeriei dac a este murdar ă
– asigurarea unei poziții comode în pat
– supravegherea pacientului
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator: transportul la laborator se
face cât mai rapid, se etichetează vacutainerele și se completează formularele de
trimitere.
Reorganizarea locului de munc a:
Materialele refolosibile se dezinfectează , se spală , se pregătesc pentru o nou ă
sterilizare iar deșeurile se îndepărtează .
Notarea puncției în foaia de observație.
Accidente:
– Hematom (infiltrarea sângelui în țesutul perivenos). Asistentul trebuie s a
intervină și sa retragă acul, apoi s a comprime locul punc ției timp 1 -3
minute.
– Străpungerea venei (perforarea peretel ui opus). Se retrage acul în lumenul
venei.
– Ame țeli, paloare, lipotimie – asistenta medical a întrerupe puncția,
pacientul se așează în decubit dorsal fora perna și anunț a medicul.
3.3.2. TEHNICA EFECTU ARII PANSAMENTULUI
Scop – pansamentul protejează plaga (leziunea) de factori nocivi (mecanici
termici, climaterici și infecțioși ai mediului înconjurător ), asigur a o bun a
absorbție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate și favorizează
cicatrizarea .
Materiale necesare:
– tava medical ă sau măsuța de instrumente;
– trusa cu instrumente sterilizate: 1 -2 pense hemostatice, 1 -2 pense anatomice,
1-2 foarfece;
– casoletă cu comprese, tampoane de tifon și vat ă sterile, vată hidrofil a steril a
tăiată în dreptunghiuri;
– tăvița renal ă;
– mușama și alez ă (în funcție de regiune);
59
– soluții antiseptice: alcool 70 ș, tinctur ă de iod sau alcool iodat 2%,
permanganat de potasiu 1/4000, nitrat de argint 1 -2‰, acid boric 4%,
bromoc et 1%, rivanol 1‰, apa oxigenată ;
– unguente și pulberi cu antibiotice, sulfamide;
– fese de diferite mărimi ;
– leucoplast.
– pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:
– se pregătesc materialele și instrumentele necesare pe tava medical a sau
măsuța de instrumente
Pregătirea psihic ă și fizic ă a pacientului:
Se explic a pacientului necesitatea efectuări i pansamentului; se așează
pacientul în poziție cât mai comod a, șezând a sau în decubit dorsal, în funcție de
regiunea în care este situat a plaga.
Efectuarea tehnicii:
Spălarea pe mâini cu ap ă curent aăși săpun , dezinfectare cu alcool medicinal,
examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Dac a plaga a fost pansat ă, se
desface fașa și se ridic a pansamentul vechi cu mult a blândețe, pentru a nu
produce dureri prin dezlipire brutal ă; dac a nu se desprinde, se înmoaie cu ap a
oxigenat a și apoi se ridic a pansamentul . Se îndepărtează din plag ă eventualele
secreții prin tamponarea cu comprese sterile uscate și se arunc ă fiecare compres a
utilizat ă în tăvița renal ă. Se folosesc dou ă pense anatomice din trusa steril a de
instrumente pentru îndepărtarea pansamentului vechi; cu o pens a porttampon se
ia o compres ă steril ă și cu ajutorul celei de -a doua, se efectuează un tampon care
se îmbib ă cu ap ă oxigenat ă, turnând -o din sticl ă; se toarnă în plag ă apa
oxigenat ă, având rol dezinfectant, hemostatic și de îndepărtare a impurită ților și
secrețiilor (prin efervescența produs ă). Se curata marginile plăgii periferic, de
câteva ori, la fiecare ștergere folosind un alt tampon (cel utilizat fiind aruncat în
tăvița renală ); se șterg marginile plăgii cu un tampon uscat, se dezinfectează
tegumentele sănătoase din jurul plăgii – nu plaga – cu alcool iodat 1%, tinctur ă
de iod sau alcool de 70ș, se curată plaga prin tamponare, se acoperă plaga cu 2 -3
comprese sterile care s ă depășească marginile plăgii cu cel puțin 1 -2 cm, uscate
sau îmbibate cu soluții antiseptice; peste pansament se așează un strat de vat ă
steril ă hidrofil ă, cu rol absorbant, se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin
bandajare cu o faș a în funcție de regiune. Spălare pe mâini cu ap ă curent ă și
săpun și dezinfectare cu al cool.
60
Îngrijirea pacientului după tehnic ă:
– pacientul se așează în poziție cât mai comod ă
– regiunea lezat ă se pune în repaus pentru a se reduce durerea și a asigura
vindecarea cât mai rapid ă
– se acoperă pacientul
Reorganizarea locului de munc ă:
Se arunc ă materialul infectat din tăvița renal ă în incineratorul electric
(tampoane, cruste, etc.); se curată , se spălă , se degresează și se dezinfectează
instrumentele utilizate și se pregătesc pentru sterilizare; se aerisește salonul.
Atenție:
Toaleta plăgii și a teg umentelor din jur se face în condițiile unei asepsii
perfecte.
Sunt categoric interzise apăsarea , stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor
învecinate; prin acestea s -ar putea provoca o diseminare a germenilor din plaga
determinându -se o septicemie.
Nu se introduc în casolet ă instrumentele cu care se lucrează în plag ă.
Pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuința o pens ă numai pentru servirea
materialului necesar (alta la fiecare pansament). În cazul pansamentelor care
produc dureri se administrează sedative ale sistemului nervos.
61
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ
CAZUL NR. 1
FIBROM UTERIN VOLUMINOS
CULEGEREA DATELOR
DATE RELATIV STABILE
NUME:B
PRENUME: D
VÂRSTA: 40 de ani
SEX: F
RELIGIE: ortodox ă
RAS A: alb a
LIMB A VORBIT A: roman a,maghir a
DOMICILIU: Brașov
OCUPAȚIA: casieră
GRUP SANGUIN: AII;Rh pozitiv
AHC: Relateaz a ca în familie nu cunoaște cazuri cu aceast a boală.
APP: Pacienta a avut prima menstruație la 16 ani, cicluri menstruale
repetate, 3 la 30 zile și nu a avut nicio sarcin ă.
ALERGII: nu
DEFICITE SENZORIALE: nu
OBICEIURI: nu
ÎNALȚIME: 1,60 cm
DATE VARIABILE
T.A=130/70mmHg
PULS=98 b atai/min
TEMPERATURA=37,2 C
RESPIRAȚIE=20 respirații/min
GREUTATE=60kg
MANIFEST ARI DE DEPEDENT A: scurgeri vaginale sero –
sangvinolente, muco -purul ente , sângerări la contactul sexual, durere persistent ă
în hipogastru, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetență . Examenul clini c
62
la internare releva o pacientă cu tegumente și mucoase palide, normoponderală ,
pulmonar clinic normal, zgomote cardiace ritmice.
63
GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDEN ȚĂ
Nevoia
fundamental ă Manifestări de
dependenț ă Surse de
dificultate Problema
de îngrijire Grad de
dependenț ă
A respira și a avea
o bun a circulație Secreții
hemoragice
Hemoragie Alterarea
circulației Independent
A bea și a mânca Independent
A elimina Constipație
Micțiune
deficitar ă Durere
datorat ă
intervenției
chirurgicale
Eliminare
intestinal ă
inadecvat ă
Dificultate la
micțiune Dependent
A se mișca și a
avea o poziție bun a Adinamie Durere
Oboseal ă
Astenie Dificultate la
mișcare Independent
A dormi și a se
odihni Treziri
frecvente
Oboseal ă Durere
Anxietate Perturbarea
somnului Dependent
A se îmbrăca și
dezbrăca Independent
A menține
temperatura
corpului în limite
norma le Independent
A fi curat, îngrijit,
a proteja
tegumentele și
mucoasele Necesitatea
unei toalete
genitale
frecvente Metroragie
Durere Alterarea
tegumentelor
și
mucoaselor Dependent
A evita pericolele Dureri Risc de
infecț ie Risc de
complicații Dependent
64
Vulnerabilitate
neliniște
Neliniște
Team a
Dificultatea
de adaptare
și de
acceptare a
diagnosticul
ui Anxietate
A comunica Anxiet ate Durere
Alterarea
comunicării Independent
A acționa conform
propriilor
convingeri Independent
A fi preocupat în
vederea realizării Independent
A se recrea Independent
A învăța cum s a-și
păstreze sănătatea Cunoștințe
insuficiente
despre boala Limite
normale Deficit de
cunoștințe
despre boala Dependent
EXAMIN ĂRI PARACLINICE
INVESTIGA ȚII DE LABORATOR
DENUMIR E
ANALIZ A VALORI NORMALE VALORI REALE
Hemoglobina 12-16g/100 ml 9,8 g%
Hematocrit 46± 6% 30 %
Trombocite 150 000 -400 000/mm³ 224.000/mm³
Leucocite 5000 -9000/mm3 6.300/mm3
VSH 2 – 15mm/1h 32mm/1h
65
TGO 5 – 34 U .I. 19 U.I.
TGP 55 U.I. 20U.I.
Fosfataza alcalin a 55 – 100 m Eg/l 50,7mEg/l
Glicemie 75 – 100 mg/% 80mg/%
Sideremie 8,95 – 28,64µmol/l 5,7µmol/l
Calcemie 8,4 – 10,2 mg% 10mg%
Amilaze 25 – 125 U/l 65U/l
Na 135 – 145 mmol/L 140mmol/L
K 3,6 – 4,8 mmol/L 3,8mmol/l
Cl 98 – 106 mmol/L 102mmol/L
Creatinina 0,6 – 1,2 mg% 1mg%
Uree 20 – 40 mg% 39mg%
Bilirubina T = 0,2 – 1mg/%
D = 0,02 mg/% T=0,18mg/%
D=0,03mg/%
Acid uric 3.5 – 7,2 mg% 2,81mg%
Examen de urin a
normal normal
Examenul clinic general relev a următoarele : menstre abundente si
sângerări prelungite; anemie pe fondul pierderii excesive de sânge : leucoree de
culoare maroniu lichid cu un miros neplăcut ;dureri abdominale, care apar de
obicei in timpul menstruației ;durere in timpul actului sexua l
Examenul clinic ginecologic – evidențiaz ă:
– la examenul cu valve – Colul apare cu volum mărit , ca un butoiaș, iar
prin orificiul cervical se observ ă formațiunea polipoas ă care tinde s a-l deschid ă;
– tușeul vagin al bimanual – va preciza prezenta unei tumori dure, cu
contur neregulat,care face corp comun cu uterul și se mobilizează fora durere.
66
Investigații paraclinice
– histerometria – relev a alungirea cavit ații uterine;
– histero -salpingografia -oferă imagini caracteristice: cavitatea uterin ă
mărită , globuloas ă sau semilunar ă, imagini lacunare de diferite mărimi și tipuri.
– radiografia simpl a – evidențiază tumorile calcificate;
– ecografie pelvină – confirma pre zenta mai multor fibroame uterine.
67
Diagnostic de
îngrijire Obiective Interven ții proprii Interven ții
delegate Evaluare
Alterarea circulației
din cauza interveției
chirurgicale
manifestat ă prin
hemoragie Pacienta sa nu
mai prezinte
secreții
hemoragic e. – monitorizez funcțiile vitale tensiunea
arterial ă, pulsul, respirația, edemele,
culoarea tegumentelor și mucoaselor și
notez valorile obținute în foaia de
temperatura;
-monitorizez toleranța la efort și educ
pacientul s ă alterneze perioadele de
activi tate cu perioade de repaus și s ă
întrerupă efortul atunci când apar
manifestări clinice;
– asigur condiții optime de mediu, urmăresc
ca atmosfera din jurul pacientului s a fie
calm ă, sa fie liniște, fora conversații;
zgomotoase, vizitatori mulți
– recomand pacientei repaus la pat;
– aplic tehnici de favorizare a circulației ,
efectuez exerciții pasive și active, masaj al
extremităților Recoltez :
– HL; VSH; Uree;
glicemie;INR,
APTT, timp de
sângerare:
Administrez :
Vitamina C – 1/zi
P.E.V
Soluție glucozat a
10% 500 m
Calciu Gluconic
– 1 fiol a
Fraxiparin a 10.01.2018
Pacienta prezintă
secreții
hemoragice
abundente
12.01.2018
Pacienta prezintă
secreții
hemoragii reduse
68
Perturbarea aportului
alimentar datorit ă
durerii,
pierderilor de sânge,
a durerilor
hipogastrice
manifestat ă prin
inapeten ță, scădere
în greutate Pacienta s a aibă
un aport
nutri țional
corespunzător – Monitorizez funcțiile vitale ale pacientei
și le notez in F.O.;
– evaluez limitele persoanei pentru a de
alimenta/hidrata și în func ție de ace asta voi
planifica interven țiile: pacienta poate s a
înghită , știe sa se servească singur a de
tacâmuri , ia singur ă cana de lichid dar
obose ște, efort ce o determin ă sa renun țe la
mișcare/ băutură
– poziționez pacienta într -o pozi ție comod ă
pentru alimenta ția pasiv a;
– sfătuiesc pacienta s a mănânce încet, cu
înghi țituri mici, bine mestecate (pentru a -i
ușura stomacului digestia mecanică ) Administrez la
indicația
medicului
Controloc 2fl/zi
Metoclopramid
2f/zi 10.01.2018
Pacienta prezintă
greaț a și
inapetența
12.01.2018
Grețurile s -au
ameliorat
Alterarea
eliminărilor din
cauza intervenției
chirurgicale,
manifestat ă prin
constipație, micțiune
deficitar ă Pacienta sa își
reia eliminările – monitorizez funcțiile vitale ale pacientei
și le notez in F.O.;
– liniștesc pacienta și îi asigur intimitatea în
timpul mic țiunii;
– monitorizez diureza calitativ si cantitativ;
– ajut pacienta la recoltarea probelor de – la indica ția
medicului se
recoltează probe
de urin a;
– administrez
medica ția 10.01.2018
Pacienta
relateaz a dureri la
micțiune și c a nu
are scaun de 2
zile
69
urina;
– observ și notez cantitatea metroragiilor
– educ pacienta sa bea lichide
– educ pacienta sa co nsume alimente pe
baza de fibre,l egume si fructe. piafen 2cp/zi
analgin – 2ml –
1/zi
– Lactulose
15ml*2/zi;
12.01.2018
Pacienta afirm a
ca după tratament
reușește sa
micționeze fora
durere și
disconfort
Alterarea bunei
posturi și a
mobilității datorit a
intervenției ,
manifestat a prin
astenie, absen ța
activității fizice și
limitarea
amplitudinii
mișcăr ilor Pacienta sa
prezinte o buna
postură
– ajut pacienta în efectuarea toaletei
corporale la pat, toalet a efectuat a zilnic și
pe segmente;
– evit mișcările bruște și obosirea bolnavei;
– pregătesc toate materialele necesare
pentru toaleta la pat;
– efectu ez toaleta organelor genitale după
fiecare mic țiune și scaun;
– schimb tamponul vaginal de câte ori este
nevoie;
– pentru umidificarea mucoasei bucale o – administre z
medica ția
indicat a de
medic:
Algocamin 10.01.2018
-pacienta acuz a
dureri și nu îsi
poate efectua
toaleta fora ajutor
12.01.2018
– pacienta afirm a
ca în urma
efectuării toaletei
se simte mai
70
șterg cu tampoane umezite în solu ții diluate
de hidrocarbonat de natriu;
– când bolnava se simte mai bi ne îi ofer
toate cele necesare la pat în vederea
efectuării periajului din ților;
– uscăciunea buzelor o înlătur prin aplicarea
unor creme emoliente;
– schimb poziția bolnavei frecvent după un
program stabilit în vederea prevenirii
escarelor;
confortabil;
– prezintă
tegumente
integre;
– i s-a schimbat
lenjeria de pat și
corp;
– pansamentul
vaginal este
îmbibat
serosangvi nolent
Alterarea somnului
din cauza durerii
manifestat ă prin
fatigabilitate și somn
întrerupt de durere Pacienta s a aibă
un somn
odihnitor și sa
aibă o stare de
bine fizic și
psihic – îi explic bolnavei s a evite oboseala,
eficiența somnului și a odihnei;
– aerisesc salonul;
– asigur condi ții de microclimat în salon
pentru ca bolnava s a se poată odihni;
– îi recomand activități recreative, plimbări
în aer liber înso țita la început;
– furni zez pacientului cuno ștințele necesare La indica ția
medicului se
administrează
sedative
Tramadol
Anxiar 10.01.2018
-pacienta nu
reușește sa
doarmă decât 2
ore pe noapte
12.01.2018
Pacienta reușește
71
despre boală , despre tratamentul de
întreținere;
– ajut pacienta s a identifice factorii care
alterează capacitatea de a -și conserva
sănătatea sa se odihnească
și sa aibă o stare
de bine atât fizic
cât și psihic
Incapacitatea de a -și
păstra temperatura
corpului în limite
normale datorit ă
procesului inflamator
și a intervenției
chirurgicale
manifestat ă prin
febra Pacienta s a aibă
o temperatur a în
limite normale – asigur repaus la pat în perioada febril ă ;
– asigur un climat corespunzător prin
aerisirea salonlui, umiditate
corespunzătoare , temperatur a optima18 –
20C ;
– observ și m asor zilnic temperatura, pulsul – administrez
antitermice 10.01.20178
dimineața T
=38,5 c
seara T = 39 c
12.01.2018
dimineața T
=37,2 c
seara T = 37 c
Dificultatea de a
urma un program de
igien ă datorit a bolii
manifestat ă prin
transpir ație,
paliditate și Pacienta s a fie
curat ă, sa aibă
tegumentele
curate și să și
efectueze
toaleta Evaluez capacitatea pacientei de a se
autoîngriji și apreciez deficitele de
autoîngrijire
– ajut pacienta s a efectueze toaleta;
– schimb lenjeria de pat și de corp a Colaborarea cu
familia,
infirmiera 12.01.2018
Igiena pacientei
este
corespunzătoare
72
incapacitatea în a -și
efectua singur ă
toaleta pacientei;
– îi explic necesitatea toaletei zilnice;
Vulnerabilitate la
pericole legat ă de
starea sanitații ,
necunoa șterea
informa țiilor
manifestat ă prin
agita ție și fric ă Pacienta s a se
simtă în
siguran ța și sa
fie cât mai
liniștită – îi vorbim calm pentru ai îndepărta teama
– monitorizez funcțiile vitale – administrez
tratamentul
recomandat de
medic
10.01.2018
-pacienta este
foarte agitat a
12.01.2018
Pacienta afirm a
ca este mai
liniștita
Alterarea
comunic arii din
cauza durerii și a
cunoașterii
diagnosticului,
manifestat ă prin
anxietate. Pacienta s a-și
exprime
emoțiile,
incertitudinile
pe perioada
spitaliz arii – utilizez întrebări deschise pentru a ajuta
pacienta s a se focalizeze pe sentimentele
sale asupra problemei;
– identific cu pacienta atitudinile,
comportamentul care -l presupune situa ția;
– identific împreună cu pacienta o
modalitate prin care s a se poată gând i la o
soluție de a rezolva problema cu care se Colaborare cu
psihologul – Pacienta
comunic ă mai
bine cu personalul
medical;
– socializează cu
celelalte paciente
din salon;
– relaționează în
73
confrunt ă cadrul grupului de
suport;
Diminuarea
mijloacelor de
interes din cau za
oboselii,epuizare
manifestată prin
refuzul participării la
activități recreative Combaterea
stării de
anxietate și stres – sfătuim pacienta s a citească ,sa facă
plimbări în aer liber, s a asculte muzic a,să
primesc ă vizite Pacienta prezint ă
o stare de spirit
satisfăcătoare
Deficit de cuno ștințe
privind păstrarea
sanitații manifestat ă
prin lipsa
cuno ștințelor
generale medicale Pacienta s a
accepte faptul
ca este bolnav ă
și sa fie
deschis ă în
obținerea cât
mai multor
informa ții
legate de
educ ația pentru
sănătate – ajutarea pacientei în ob ținerea cât mai
multor informa ții legate de boal ă, ce
educa ție sanitar a trebuie s a urmeze Pacienta a înțeles
informa țiile
furnizate și va
ține cont de ele
74
EVALUARE FINALĂ
Pacienta în vârst a de 40 ani s-a internat cu următoarele simptome: scurgeri
vaginale sero -sangvinolente, muco -purulente , sânger ari și dureri la contact sexual,
durere abdominal a în etajul inferior, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetența ,
leucoree alb-gălbuie urât mirositoare, pierderi involuntare de urin a, cefalee.
Datele culese sunt analizate si interpretate definindu -se problemele de
dependenta ,diagnosticele de îngrijire si obiectivele.
Diagnosticul de internare: Fibrom uterin confirmat prin examen clinic și
exam enul histopatologic .
In urma examenului clinic si paraclinic s -a stabilit practicarea intervenției
chirurgicale. Intervenția const a în Histerectomie abdominal ă radical ă cu anex ectomie
bilateral a.
Atât intra –cat si post operator in s ecția ATI nu au intervenit complicații si
pacienta a revenit in secție cu următoarele probleme de depende ntă :durere la nivelul
plăgii op eratorii,integritate tegumentară afectată ,alimenta ție deficitara,poziție
antalgică .
Se administrează medica ția prescris a de medic. Se calmează durerile, se op resc
sângerările vaginale. Se asigur a repausul psihic și fizic al pacientei, o alimentație
bogat a-hiperproteic ă.
În urma interven țiilor cu rol propriu și delegate si a tratamentului
medicamentos i nstituit obiectivele propuse pentru problemele de dependen ța au fost
realizate.
Pacienta prezintă o stare generala buna, mișcare si postură adecvată ,somn
fiziologic , s-a echilibrat psihic prin ob ținere a de informa ții legate de boală si i
s-au red us secre țiile hemoragice.
Pacienta s -a externat cu următoarele recomandări :
– sa respecte tratamentul indicat de medic
– va evita eforturile fizice mari
– va respecta regimul igieno -dietetic impus
– va face controlul hemoglobinei si a sideremiei la două săptă mani
– va evita contactul sexual o luna de zile
75
CAZUL II
FIBROM UTERIN PELVIN
CULEGEREA DATELOR
DATE RELATIV STABILE
NUME:S
PRENUME: A
VÂRSTA: 36 de ani
SEX: F
RELIGIE: ortodox ă
RAS A: alb a
LIMB A VORBIT A: roman a
DOMICILIU: Brașov
OCUPAȚIA: in firmieră
GRUP SANGUIN: AII;Rh pozitiv
AHC: Relatează ca în familie nu cunoaște cazuri cu aceast a boală.
APP: Pacienta a avut prima menstruație l a 12 ani, cicluri menstruale ciclice la
28 zile și nu a avut nici sarcin ă.
ALERGII: nu
DEFICITE SENZORIALE: nu
OBICEIURI: nu
ÎNALȚIME: 1,68 cm
DATE VARIABILE
T.A=12 0/70mmHg
PULS=6 8 bătăi/min
TEMPERATURA=36 ,2 C
RESPIRAȚIE=20 respirații/min
GREUTATE=7 0kg
MANIFEST ARI DE DEPEDENT Ă: scurgeri vaginale sero -sangvinolente,
muco -purulente , sângerări la contactul sexual , astenie, paloare, inapetența .
Examenul clinic la internare releva o pacienta cu tegumente si mucoase
palide,normoponderala,pulmonar clinic normal,zgomote cardiace ritmice.
76
GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENTA
Nevoia
fundamental ă Manifestări de
depe ndenț a Surse de
dificultate Problema
de îngrijire Grad de
dependenț a
A respira și a avea
o bun a circulație TA=120/70mm
Hg
Hemoragie Alterarea
activității
cardiace Dependent
A bea și a mânca Independent
A elimina Constipație
Micțiune
deficitar ă Durere
datorat ă
intervenției
chirurgicale
Eliminare
intestinal ă
inadecvat a
Dificultate la
micțiune Dependent
A se mișca și a
avea o poziție bun a Adinamie Durere
Oboseal ă Dificultate la
mișcare Independent
A dormi și a se
odihni Treziri
frecvente
Oboseal ă Dure re
Anxietate Perturbarea
somnului Dependent
A se îmbrăca și
dezbrăca Independent
A menține
temperatura
corpului în limite
normale Independent
A fi curat, îngrijit,
a proteja
tegumentele și
mucoasele Necesitatea
unei toalete
genitale
frecvente Metroragie
Durere Alterarea
tegumentelor
și
mucoaselor Dependent
A evita pericolele Dureri
Vulnerabilitate Risc de
infecție
Neliniște Risc de
complicații
Anxietate Dependent
77
neliniște
Team a
Dificultatea
de adaptare
și de
acceptare a
diagnosticul
ui
A comu nica Anxietate Durere
Alterarea
comunicării Independent
A acționa conform
propriilor
convingeri Independent
A fi preocupat în
vederea realizării Independent
A se recrea Independent
A învăța cum s a-și
păstreze sănătatea Cunoștințe
insuficient e
despre boală Limite
normale Deficit de
cunoștințe
despre boală Dependent
78
EXAMIN ĂRI PARACLINICE
INVESTIGA ȚII DE LABORATOR
DENUMIRE
ANALIZ Ă VALORI NORMALE VALORI REALE
Hemoglobina 12-16g/100 ml 7,8 g%
Hematocrit 46± 6% 30 %
Trombocite 150 000 -400 000/mm³ 224.000/mm³
Leucocite 5000 -9000/mm3 6.300/mm3
VSH 2 – 15mm/1h 32mm/1h
TGO 5 – 34 U .I. 19 U.I.
TGP 55 U.I. 20U.I.
Fosfataza alcalin a 55 – 100 m Eg/l 50,7mEg/l
Glicemie 75 – 100 mg/% 80mg/%
Sideremie 8,95 – 28,64µmol/l 6,7µmol/l
Calcemie 8,4 – 10,2 mg% 8mg%
Amilaze 25 – 125 U/l 65U/l
Na 135 – 145 mmol/L 140mmol/L
K 3,6 – 4,8 mmol/L 3,8mmol/l
Cl 98 – 106 mmol/L 102mmol/L
Creatinina 0,6 – 1,2 mg% 1mg%
Uree 20 – 40 mg% 39mg%
Bilirubina T = 0,2 – 1mg/%
D = 0,02 mg/% T=0,18mg/%
D=0,03mg/%
Acid uric 3.5 – 7,2 mg% 2,81mg%
Examen de urin ă normal normal
79
Examenul clinic general relev a urmatoarele: menstre abundente si sângerări
prelungite; anemi e pe fondul pierderii excesive de sânge :leucoree de culoare
maroniu lichid cu un miros neplăcut ;dureri abdominale, care apar de obicei in timpul
menstruației ;durere in timpul actului sexua l
Examenul clinic ginecologic – evidențiază :
– la examenul cu valve – Colul apare cu volum mărit , ca un butoiaș, iar prin
orificiul cervical se observ a formațiunea polipoas a care tinde s a-l deschidă ;
– tușeul vaginal – va preciza prezenta unei tumori dure
Investigații paraclinice
– radiografia simpl a – evidențiază tumorile calcificate;
– ecografie pelvina – confirma prezenta mai multor fibroame uterine.
80
Diagnostic de
îngrijire Obiective Interven ții proprii Interven ții
delegate Evaluare
Alterarea circulației
și a respirației din
cauza durerii,
metrora giei,
aportului insuficient
de oxigen
manifestat a prin
dispnee, tahicardie. Pacienta s a nu
mai prezinte
dispnee,
tahicardie și
secreții
hemoragice. -monitorizez funcțiile vitale tensiunea
arterial aă pulsul, respirația, edemele,
culoarea tegumentelor și m ucoaselor și
notez valorile obținute în foaia de
temperatur ă;
-monitorizez toleranța la efort și educ
pacienta s a alterneze perioadele de
activitate cu perioade de repaus și s ă
întrerupă efortul atunci când apar
manifestări clinice;
– asigur condiții opti me de mediu, urmăresc
ca atmosfera din jurul pacientei s a fie
calm ă, sa fie liniște, fora conversații
zgomotoase, vizitatori mulți
– recomand pacientei repaus la pat;
– aplic tehnici de favorizare a circulației ,
efectuez exerciții pasive și active, masaj al
extremităților ;
– sfătuiesc pacienta sa continue tratamentul Am recoltat:
– HL; VSH; Uree;
glicemie, INR,
APTT, timp de
sângerare;
Am administrat:
– Etamsilat 2f/zi
-Adrenostazin
2 f/zi
Fraxiparin a
10.03.2018
Pacienta prezintă
P =126 bătăi/min,
secreții
hemoragice
abundente
13.03.2018
Pacienta prezintă
P =98 bătăi/min
secreții
hemoragii reduse
81
medicamentos atâta timp cât e necesar;
Perturbarea aportului
alimentar datorit a
durerii,
pierderilor de sânge,
manifestat a prin
inapeten ța, scădere
în gre utate Pacienta s a aibă
un aport
nutri țional
corespunzător – Monitorizez funcțiile vitale ale pacientei
și le notez in F.O.
– evaluez limitele persoanei pentru a se
alimenta/hidrata și în func ție de aceasta voi
planifica interven țiile: pacienta poate s a
înghită, știe sa se servească singur ă de
tacâmuri , ia singur ă cana de lichid dar
obose ște, efort ce o determin a sa renun țe la
mișcare/ băutura
– poziționez pacienta într -o pozi ție comod a
pentru alimenta ția pasiv a;
– sfătuiesc pacienta s a mănânce încet, cu
înghițituri mici, bine mestecate (pentru a -i
ușura stomacului digestia mecanic a) Administ rez dieta
prescris a de
medic
Hidratare oral a
10.03.2018
Pacienta prezintă
inapetența
13.03.2018
Pacienta reu șește
sa aibă un aport
nutri țional
corespunzător .
Alterarea
eliminărilor din
cauza durerii și
intervenției
chirurgicale,
manifestat prin
constipație micțiune Pacienta sa
elimine spontan
– Monitorizez funcțiile vitale ale pacientei
și le notez in F.O.;
– liniștesc pacienta și îi asigur intimitatea în
timpul mic țiunii;
– monitorizez diureza calitativ și cantitativ;
– ajut pacienta la recoltarea probelor de – la indica ția
medicului se
recoltează probe
de urin a;
– administrez
medica ția 10.03.2018
Pacienta
relatează dureri la
micțiune și c a nu
are scaun de 2
zile
82
deficitar a urină;
– observ și notez cantitatea metroragiilor
– educ pacienta sa consume alimente bogate
in fibre piafen 2f/zi
analgin – 2ml –
1/zi
-la indica ția
medicului
Lactulose
15ml*2/zi;
13.03.2018
Pacienta afirm a
ca după tratament
reușește sa
micționeze fora
durere, disconfort
și are scaun
Alterarea bunei
posturi si a
mobilității datorit a
intervenției
chirurgicale,
manifestat a prin
astenie, absen ța
activității fizice și
limitarea
amplitudinii
mișcărilor Pacienta sa aibă
o buna postură
– ajut paci enta în efectuarea toaletei
corporale la pat, toalet a efectuat a zilnic și
pe segmente;
– evit mișcările bruște și obosirea bolnavei;
– pregătesc toate materialele necesare
pentru toaleta la pat;
– efectuez toaleta organelor genitale după
fiecare mic țiune și scaun;
– schimb tamponul vaginal de câte ori este
nevoie;
– pentru umidificarea mucoasei bucale o
șterg cu tampoane umezite în solu ții diluate Colaborez cu
infirmiera 10.03.2018
-pacienta acuz a
dureri și nu își
poate efectua
toaleta fora ajutor
13.03.2018
– pacienta si poate
efectua toaleta
singur a
83
de hidrocarbonat de natriu;
– când bolnava se simte mai bine îi ofer
toate cele necesare la pat în vederea
efectuării periajului din ților;
– uscăciunea buzelor o înlătur prin aplicarea
unor creme emoliente;
– schimb poziția bolnavei frecvent după un
program stabilit în vederea prevenirii
escarelor;
– explic pacientei necesitatea mobilizării ;
– învăț pacienta cum s a tușească , sa
protejeze cu mâna plaga;
– ajut pacienta s a se ridice din pat și s a facă
câțiva pași
Alterarea somnului
din cauza intervenției
chirurgicale și a
spitalizării
manifestat a prin
fatigabilitate și somn
întrerupt de durere Pacienta s a aibă
un somn
odihnitor și sa
aibă o stare de
bine fizic și
psihic – îi explic bolnavei s a evite oboseala,
eficiența somnului și a odihnei;
– aerisesc salonul;
– asigur condi ții de microclimat în salon
pentru ca bolnava s a se poată odihni;
– îi recomand activități recreative, plimbări La indica ția
medicului se
administrează
sedative 10.03.2018
-pacienta nu
reușește s a
doarmă decât 2
ore pe noapt e
84
în aer liber înso țita la început;
– furnizez pacientului cuno ștințele necesar e
despre boală , despre tratamentul de
întreținere;
– ajut pacienta s a identifice factorii care
alterează capacitatea de a -și conserva
sănătatea 13.03. 2018 Pacien
ta reușește sa se
odihnească și sa
aibă o stare de
bine atât fizic cât
și psihic
Deficit de
autoîngrijire datorit a
intervenției
chirurgicale
manifestat a prin
incapacitate de a se
îmbrăca și dezbrăca Pacienta s a se
poată îmbrăca și
dezbr ăca
singur ă. Evaluez capacitatea pacientei de a se
autoîngriji și apreciez deficitele de
autoîngrijire
ajut pacienta s a se îmbrace și s a se
dezbrace Colaborarea cu
familia,
infirmiera 10.03.2018
-pacienta nu
reușește s a se
îmbrace singur a
13.03.2018
-pacienta se
îmbrăca singur a
Alterarea
tegumentelor și a
mucoaselor datorit a
intervenției
chirurgicale
manifestat a prin
transpirație, Pacienta s a
prezinte
tegumente
intacte și plaga
chirurgical a sa
fie curata ;
– pacienta s a fie – pansez plaga chirurgical a în condiții de
asepsie;
– aplic comprese sterile pe plag a;
– ajut pacienta în efectuarea igienei
personale; Colaborarea cu
familia,
infirmiera
– plaga
chirurgical a este
curat a, nu
prezintă semne de
focar infecțios
– pacienta
efectuează
85
paliditate
incapacitate de a -și
efectua singur a
toaleta capabil a sa
efectueze
îngrijiri
personale;
– încurajez pacienta în progresele o bținute;
– golesc zilnic, la nevoie punga colectoare
de la cateterizarea vezical a, notez cantitatea
urinei în foaia de observație a pacientei, la
fel și aspectul;
– ajut pacienta în vederea recoltării urinii,
se cere colaborarea ei;
– ajut pacienta în efec tuarea toaletei pentru
a asigura un grad riguros de igien a atât
local cât și general singur a igiena
personal a după 2-
3 zile
– 13.03.201 8
pacienta nu
prezintă
complicații
Vulnerabilitate la
pericole legat a de
starea sanătații,
necunoa șterea
informa țiilor
manifestat a prin
agita ție și fric a Pacienta s a se
simtă în
siguran ța și sa
fie cât mai
liniștită – îi vorbim calm pentru ai îndepărta teama
– monitorizez funcțiile vitale
– ii dau pacientei informații referitoare la
evoluția bolii
-informez pacienta asupra
operației ,localizării inciziei
– ii insuflu pacientei încredere in echipa
operatorie
Colaborarea cu
familia 10.03.2018
-pacien ta este
foarte agitat a
13.03.2018
Pacienta afirm a
ca este mai
liniștita
Alterarea
comunicării din Pacienta sa
beneficieze de – utilizez întrebări deschise pentru a ajuta
pacien ta sa se focalizeze pe sentimentele Colaborare cu
psihologul – Pacienta
comunica mai
86
cauza cunoașterii
diagnosticului,
manifestata prin
anxietate. confort psihic sale asupra problemei;
– identific cu pacienta atitudinile,
comportamentul care -l presupune situa ția;
– identific împreuna cu pacienta o
modalitate prin care s a se poată gândi la o
soluție de a rezolva problema cu care s e
confrunt ă bine cu personalul
medical;
– socializează cu
celelalte paciente
din salon;
– relaționează in
cadrul grupului de
suport;
– reacționează
favorabil la
medicație .
Diminuarea
mijloacelor de
interes din cauza
oboselii,epuizare
manifestata prin
refuzul participării la
activități recreative Combaterea
stării de
anxietate și stres – sfătuim pacienta s a citească ,sa facă
plimbări în aer liber, s a asculte muzic a,sa
prime asca vizite Pacienta prezintă
o sta re de spirit
satisfăcătoare
Deficit de cuno ștințe
privind păstrarea
sanătații manifestat a Pacienta s a
prezinte
suficiente – ajuta pacienta în ob ținerea cât mai multor
informa ții legate de boal a Pacienta a înțeles
informa țiile
furnizate și va
87
prin lipsa
cuno ștințelor despre
boala cunoștințe
despre boală -bolnava va fi informata ca după
intervenție va intra intr -o menopauza
artificiala
– educam pacienta din punct vedere al vieții
de cuplu
– contactul sexual va fi permis după 4-6
săptămâ ni ține cont de ele
88
EVALUARE FINALĂ
Pacienta în vârst a de 36 ani s-a internat cu următoarele simptome: scurgeri
vaginale ser o-sangvinolente , sângerări și dureri la contact sexual, durere abdominal ă
în etajul inferior, scădere în greutat e, astenie, paloare , leucor ee alb-gălbuie urât
mirositoare, pierderi involuntare de urin a.
Datele culese sunt analizate si interpretate definindu -se problemele de
dependenta ,diagnosticele de îngrijire si obiectivele.
Diagnosticul de internare :Fibrom uterin pelvin.
In urma examenului clinic si paraclinic s -a stabilit practicarea interventiei
chirurgicale .Intervenția consta în Histerectomie pelviana cu păstrarea anexelor.
Atât intra –cat si post operator in secția ATI nu au intervenit complicații si
pacienta a revenit in secție cu următoarele probleme de depende nta :durere la nivelul
plăgii op eratorii,integritate tegumentară afectată ,alimenta ție deficitară ,poziție
antalgică .
Se administrează medica ția prescris ă de medic. Se calmează durerile, se opresc
sângerările vaginale. Se asigur a repausul psihic și fizic al pacientei, o alimentație
bogat a-hiperproteic a.
În urma interven țiilor cu rol propriu și delegate si a tratamentului medicamentos
instituit obiectivele propuse pentru problemele de depen dența au fost realizate.
Pacienta prezintă o stare generala buna, mișcare si postură adecvată ,somn
fiziologic , s -a echilibrat psihic prin ob ținerea de informa ții legate de boală .
Pacienta s -a externat cu următoarele recomandări :
– sa respecte t ratamentul indicat de medic
– va evita eforturile fizice mari
– va respecta regimul igieno -dietetic impus
– va face controlul hemoglobinei si a sideremiei la doua săptămâ ni
– va evita contactul sexual o luna de zile
89
CAZUL III
FIBROM UTERIN INTRAMURAL
CULEGERE A DATELOR
DATE RELATIV STABILE
NUME:D
PRENUME: L
VÂRSTA: 42 de ani
SEX: F
RELIGIE: ortodox a
RAS A: alb a
LIMB A VORBIT A: romana
DOMICILIU: Brașov
OCUPAȚIA: educatoare
GRUP SANGUIN: AII;Rh pozitiv
AHC: Relatează ca în familie nu cunoaște cazuri cu aceast a boala.
APP: Pacienta a avut prima menstruație la 12 ani, cicluri menstruale ciclice la
28 zile 2 sarcini normale
ALERGII: nu
DEFICITE SENZORIALE: nu
OBICEIURI: nu
ÎNALȚIME: 1,7 8cm
DATE VARIABILE
T.A=120/70mmHg
PULS=72 bătăi/min
TEMPERATURA=36 ,6 C
RESPIRAȚIE=1 6 respirații/min
GREUTATE=70kg
MANIFEST ARI DE DEPEDENT Ă: scurgeri vaginale ser o-sangvinolente ,
sângerări la contactul sexual , astenie, paloare, inapetența .
Examenul clinic la internare relevă o pacientă cu tegumente si mucoase
palide,normoponderală ,pulm onar clinic norm al,zgomote cardiace ritmice.
90
GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDEN ȚĂ
Nevoia
fundamental ă Manifestări de
dependenț ă Surse de
dificultate Problema
de îngrijire Grad de
dependenț ă
A respira și a avea
o bun a circulație TA=120/70mm
Hg
Hemo ragie Alterarea
activității
cardiace Dependent
A bea și a mânca Independent
A elimina Constipație
Micțiune
deficitar a Durere
datorat a
intervenției
chirurgicale
Eliminare
intestinal a
inadecvat a
Dificultate la
micțiune Dependent
A se mișca și a
avea o poziție bun a Adinamie Durere
Oboseal a Dificultate la
mișcare Independent
A dormi și a se
odihni Treziri
frecvente
Oboseal a Durere
Anxietate Perturbarea
somnului Dependent
A se îmbrăca și
dezbrăca Independent
A menține
temperatura
corpului în limite
normale Independent
A fi curat, îngrijit,
a proteja
tegumentele și
mucoasele Necesitatea
unei toalete
genitale
frecvente Metroragie
Durere Alterarea
tegumentelor
și
mucoaselor Dependent
A evita pericolele Dureri
Vulnerabilitate Risc de
infecție
Neliniște Risc de
complicații
Anxietate Dependent
91
neliniște
Team a
Dificultatea
de adaptare
și de
acceptare a
diagnosticul
ui
A comunica Anxietate Durere
Alterarea
comunicării Independent
A acționa conform
propriilor
convingeri Independent
A fi preocupa t în
vederea realizării Independent
A se recrea Independent
A învăța cum s a-și
păstreze sănătatea Cunoștințe
insuficiente
despre boala Limite
normale Deficit de
cunoștințe
despre
despre boala Dependent
92
EXAMIN ĂRI PARACLINICE
INVESTIGA ȚII DE LABORATOR
DENUMIRE
ANALIZ Ă VALORI NORMALE VALORI REALE
Hemoglobina 12-16g/100 ml 7,8 g%
Hematocrit 46± 6% 30 %
Trombocite 150 000 -400 000/mm³ 224.000/mm³
Leucocite 5000 -9000/mm3 6.300/mm3
VSH 2 – 15mm/ 1h 32mm/1h
TGO 5 – 34 U .I. 19 U.I.
TGP 55 U.I. 20U.I.
Fosfataza alcalin a 55 – 100 m Eg/l 50,7mEg/l
Glicemie 75 – 100 mg/% 80mg/%
Sideremie 8,95 – 28,64µmol/l 6,7µmol/l
Calcemie 8,4 – 10,2 mg% 8mg%
Amilaze 25 – 125 U/l 65U/l
Na 135 – 145 mmol/L 140mmol/L
K 3,6 – 4,8 mmol/L 3,8mmol/l
Cl 98 – 106 mmol/L 102mmol/L
Creatinina 0,6 – 1,2 mg% 1mg%
Uree 20 – 40 mg% 39mg%
Bilirubina T = 0,2 – 1mg/%
D = 0,02 mg/% T=0,18mg/%
D=0,03mg/%
Acid uric 3.5 – 7,2 mg% 2,81mg%
Examen de urin ă norma l normal
93
Examenul clinic general releva urmatoarele: menstre abundente si sângerări
prelungite; anemie pe fon dul pierderii excesive de sânge : leucoree de culoare
maro niu lichid cu un miros neplăcut ; dureri abdominale, car e apar d e obicei in timpul
menstruației ; durere in timpul actului sexual , senzație de presiune si greutate in
abdomen, constipație, disfuncție a sistemului urinar .
Examenul clinic ginecologic – evidențiază :
– la examenul cu valve – Colul apare cu volum mărit , ca un butoiaș, iar prin
orificiul cervical se observ ă formațiunea polipoas a care tinde s a-l deschidă ;
– tușeul vaginal – va preciza prezenta unei tumori dure
Investigații paraclinice
– radiografia simpl a – evidențiază tumorile calci ficate;
– ecografie pelvina – confirma prezenta mai multor fibroame uterine.
94
DIAGNOSTIC
DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE
ROL PROPRIU
ROL DELEGAT EVALUARE
Alterarea
circulației din
cauza sângerării
moderate
manifestat ă prin:
tahicardie
P= 118pulsații/min
TA=150/80mmHg Pacienta s a
prezinte o
bună
circulație în 3
zile
– asigur condiții corespunzătoare , de
confort fizic și psihic;
– asigur repaus la pat,în poziție decliv ă
– asigur repausul alimentar
– monitorizez funcțiile vitale(TA,P,R)
-observ starea clinic ă a pacientei
comportamentul, aspectul general
– prin discuții caut s a-i insuflu încredere
în echipa medical ă, îi acord timp s a își
exprime gândurile, teama, grijile;
calculez bilanțul ingesta/excreta
pregătesc și montez perfuzia pentru
reechilibrarea hidr oelectrolitic ă
-ajut pacienta în satisfacerea nevoilor
fundamentale Am recoltat: HL
completa, VSH, Gr.
sg. + Rh glicemie,
-administrez
medicația indicat a de
medic:fr axiparine
0,4 ml1f,
11.11. 2018
TA = 150/80mmHg
P =118/min.
12.11.2017
Pacienta prezintă o
ameliorare a circula ției
TA=140/70mmHg
P=95b/min
13.11.2017
Pacienta revine la o
circula ție normal a
TA=120/60mmHg
P=75b/min
95
– pregătesc pacie nta pentru examinările
paraclinice si o însoțesc la aceste
examinări .
Alterarea nevoii de
a bea și a mânca
datorit a opera ției
de cezariana
manifestat a prin
inapeten ța.
Pacienta s a
nu prezinte
complica ții în
timpul
opera ției de
cezarian a
sa nu prezinte
semne de
deshidratare
în 3 zile.
– asigur un climat corespunzător în
salon (luminozitate, temperatura
optima, liniște și ordine)
– creez condiții adecvate în vederea
alimentarii: aerisesc salonul, îndepărtez
produșii de excreții
– calculez bilanțul hidric pe 24 de ore
-corectarea tulburărilor hidroelectrolitice
– lăuza trebuie s a știe ca in primele 12
ore de la na ștere are un regim hidro –
lacto -zaharat(ceai de menta,tei,sucuri de
fructe,bulion de legume)
-din a doua zi regimul este complet, ușor
digerabil,bogat in lichide,fructe, crudități -administre z perfuzii
cu glucoza si ser
fiziologic
-colaborez cu
apaținatorii
11.11.2017
Pacienta nu a suferit
complica ții pre și post
operatorii
12.11.2017
Pacienta a început s a se
alimenteze u șor.
13.11.2017
Pacienta revine la o
alimenta ție corespunzătoare
96
Eliminare
inadecvat a datorit a
peristaltismului
absent manifest ata
prin constipa ție
Pacienta s a
prezinte
eliminare
adecvat a
-solicit și educ pacienta s a mestece încet
și bine favorizând formarea bolului
alimentar
-determin caracterul durerii intestinale
-regim alimentar u șor bogat în
fibre,fructe,legume
-notez in F. O.frecven ța și consisten ța
scaunelor
-colaborez cu
infirmierele
-administrez soluțiile
perfuzabile
pentru reechilibrarea
hidroelectrolitic a la
indica ția medicului
-la indicația
medicului
administrez
supozitoare cu
glicerin a
11.11.2017
Pacienta nu prezint ă
peristaltism
12.11.2017
Pacienta începe s a-și reia
tranzitul intestinal cu stare
general a relativ bun a
13.11.2017
Pacienta prezintă scaun
normal
Alterarea nevoii de
a se mi șca și a
avea o bun a
postur a datorit a
durerii manifestat a
prin repaus la pat
Pacienta sa
prezinte o
postura
adecvata
– asigur repausul la pat în perioada
dureroas a, cu o pern a sub genunchi, după
care elaborez împreun a cu pacienta un
program adecvat de mobilizare
– monitorizez toleranța la activitate fizic a
(puls, tensiune, respiraț ie)
– explic pacientei avantajele mobilizării
articulare este de a dezvolta abilitatea Colaborarea cu
familia,
Am administrat:
– algocalmin 2 f/zi
i.m.
11.11.2017
Pacienta este in repaus la pat
12 ore
12.11.2017
Pacienta efectuează mișcări
ușoare
13.11.201 7
97
mișcărilor .
-fac masaj u șor gen netezire la nivelul
gambelor
-mișcari pasive
-ajut la schimbarea pozi ției și a lenjeriei
-ajut pacienta în satisfacerea nevoilor
funda mentale pentru a -i conserva
energia, pentru a evita oboseala
felicit pacienta pentru fiecare progres pe
care îl face în mobilizare
– asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei
de pat și de corp
– sprijin pacienta sa efectueze mișcări
active cât mai curând posibil, s a se
alimenteze și sa își asigure propria igiena
Pacienta coboa ră singur a din
pat ,prezintă o bun a
mobilitate și postur a
Alterararea
somnului si a
odihnei din cauza
plăgii operatorii si Pacienta s a se
odihnească ,sa
prezinte un
somn – evaluez și notez calita tea, orarul
somnului, gradul de satisfacere a
celorlalt or nevoi
– aerisesc salonul și creez condiții optime -administrez
analgezic și
somnifere 11.11.2017
Pacienta prezintă insomnie
12.11.2017
98
a anxietății manif.
prin insomnii
fiziologic in 3
zile
de odihn ă
– asigur confortul prin diminuarea
surselor de iritație fizic ă și atenuarea
durerii
– întocmesc planul de îngrijire astfel
încât s a nu pe rturb somnul pacientului în
timpul nopții
– observ efectul medicației administrate
asupra organismului
– liniștesc psihic pacienta
– furnizez mijloace de comunicare
adecvate cu pacienta și caut s a îi insuflu
încredere în echipa medical a.
Pacienta începe s a se
odihnească și sa doarmă 6
ore consecutiv
13.11.2017
Pacienta se odihne ște
TA=120mmHg/60mmHg
Puls=75b/min,R=17 resp
.min,
Temp=37,Diureza=1600ml
Alterarea nevoii de
a se îmbrăca și
dezbrăca datorit ă
durerii,opera ției,
manifestat ă prin
deficit de îngrijire Pacienta s a se
poată îmbraca
și dezbrăca în
cel mai scurt
timp
-ajut pacienta s a se îmbrace/dezbrace pe
regiuni fora a o obosi
-asigur pacienta c a in cel mai s curt timp
va putea s a efectueze singur ă aceast a
activitate.
-colaborarea cu
familia și cu
infirmierele
11.11.2017
Pacienta nu se poate imbrica
singura
12.11.2017
Pacienta începe s a se
mobilizeze si s a efectueze
99
misc ări ușoare
13.11.2017
Pacienta se poate
îmbrăca /dezbrăca
Imposibilitatea de
a fi curat și îngrijit
de a păstra
mucoasele și
tegumentele
integre datorit ă
durerii,repausului
la pat manifestat
prin dificultatea de
a-și asigura propria
igien a
Creșterea
capacitații
pacientei de a
se autoîngrijii
-fac toaleta vulvo -perineala de cel pu țin
2 ori/zi
-toalet a parțiala zilnic a in prim ele 3 zile,
-educ și ajut pacienta s a facă duș cu ap ă
călduța ,iar după 2 săptămâni baie
general a în cad a
-asigur ca lenjeria de corp sa fie curat ă
-educ s a se facă toalet a după micțiune iar
apoi la apariția tranzitului și după
defecare
– schimbarea lenjeriei se va efectua cu
pacientul imobilizat.
-creez condițiile necesare pentru
încadrarea în mediul înconjurător .
-controlez in voluția uterin a,lohiile -colaborarea cu
infirmierele și
familia
Pacienta începe s a fie
preocupat a de integritatea și
aspectul tegumentelor și
mucoaselor
Din a 3 a zi tegumentele
sunt curate si integre
100
-folosesc tampoane curate și sterile ori
de câte ori este necesar
– suplinesc pacienta în satisfacerea
nevoilor fundamentale, o servesc la pat
cu cele necesare
– asigur respectare intimității prin
izolarea patului cu un paravan de restul
salonului
– conștientizez pacienta în legătura cu
importanța menținerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea
compl icațiilor
Alterarea nevoii de
a evita pericolele
datorit a durerii
manifesta tă prin
anxietate
Educ pacienta
sa evite
complica țille
prin
diminuarea
anxietății
-încerc sa adaptez pacienta la mediul
spitalicesc
-povestesc despre alte paciente care au
trecut prin aceea și opera ție și care s -au
recuperat foarte bine.
– identific cu pa cienta cauza anxiet ații
legata de evolutia bolii și discut pe
aceast a tema -colaborez cu
medicul și cu familia
11.11.2017
Pacienta prezintă anxietate
12.11.2017
Pacienta începe s a fie mai
relaxat a
101
– explic cu răbdare , folosind cuvinte
simple, tehnica tuturor examinărilor
clinice și paraclinice pentru a înlătura
anxietatea
– încurajez pacienta sa comunice cât mai
mult cu mem brii familiei sale si cu
personalul medical
– solicit familia sa fie alături de pacienta
– încurajez pacienta s a gândească pozitiv,
sa folosească formule pozitive
13.11.2017
Pacienta nu mai prezintă
anxietate.
Alterarea nevoii de
a se recrea datorita
durerii manifestat a
prin disconfort
Refacerea
treptat a a
nevoii de a se
recrea,eliminar
ea
disconfortului
-evaluez intensitatea dur erii,și caracterul
acesteia
-educ pacienta s a semnaleze apari ția
durerii și sa preseze plaga operatorie
înainte s a se mobilizeze
-efectuez tehnici de relaxare
-asigur lini ște în salon,se oferă
radio,tv,reviste și broșuri -colaborez cu familia
și infirmiere le
În prima zi pacienta
semnalează apariția durerii
În a 2 a zi pacienta
efectuează tehnici de
relaxare
În a 3 a zi pacienta a început
sa se recreeze citind
102
Cunoștințe
insuficiente
privind
autoîngrijirea la
domiciliu Pacienta s a
acumuleze
informații
suficiente
despre
autoîngrijirea
la domiciliu -explorez nivelul de cunostiin țe al
pacientei
-stimulez dorin ța de cunoa ștere
-identific obiceiurile gre șite
-educ pacienta și familia cu privire la
limitarea eforului fizic și psihic cel pu țin
2 săptămâni
-educ p acienta la reluarea treptat a a
activităților zilnice
-educ pacienta s a anunțe medicul dac a
apar modificări la nivelul sânilor ,plăgii
-educ pacienta s a urmeze o diet a bogat a
în lichide și fibre și legume
-educ pacienta s a revină la spital pentru a
i se scoa te firele
-pacienta revine la control peste o lun a -colaborez cu familia
si colegele infirmiere
11.11.2017
Pacienta cere informa ții
despre îngrij irea după
naștere
12.11.2017
Pacienta începe s a își
însușească cunostiin țe solide
în privin ța autoingrijirii
13.11.2017
Pacienta începe s a fie
preocupat a de autoîngrijire
103
EVALUARE FINALĂ
Pacienta în vârst a de 42 ani s -a internat cu următoarele simptome: scurgeri
vaginale sero -sangvinolente, sângerări și dureri la contact sexual, durere
abdo minal a în etajul inferior, scădere în greutate, astenie, paloare, leucoree alb-
gălbuie urât mirositoare ,disfuncție a sistemului urinar
Datele culese sunt analizate si interpretate definindu -se problemele de
dependenta ,diagnosticele de îngrijire si obiecti vele.
Diagnosticul de internare : Fibrom uterin intramural.
In urma examenului clinic si paraclinic s -a stabilit practicarea interventiei
chirurgicale. Intervenția const a în Histerectomie cu păstrarea anexelor.
Atât intra –cat si po st operator in secția ATI nu au intervenit complicații si
pacienta a revenit in secție cu următoarele probleme de depende nta :durere la
nivelul plăgii operatorii,integritate tegumentara afectata,alimentație
deficitara,poziție antalgica.
Se administr ează medica ția prescris a de medic. Se calmează durerile, se opresc
sângerările vaginale. Se asigur a repausul psihic și fizic al pacientei, o alimentație
bogat a-hiperproteic a.
În urma interven țiilor cu rol propriu și delegate si a tratamentului
medic amentos instituit obiectivele propuse pentru problemele de dependen ța au
fost realizate.
Pacienta prezintă o stare generală bună ,mișcare si postură adecvată ,somn
fiziologic , s -a echilibrat psihic prin ob ținerea de informa ții legate de boală .
Pacient a s-a externat cu următoarele recomandări :
– sa respecte tratamentul indicat de medic
– va evita eforturile fizice mari
– va respecta regimul igieno -dietetic impus
– va face controlul hemo globinei si a sideremiei la două saptamani
– va evita contactul sexual o luna de zile
104
CONCLUZII
Pentru societatea de astăzi , multe din problemele individului tind s a devin ă
din ce în ce mai mult, probleme ale societății . Efectele extinse ale transformărilor
care au loc în dinamica social a determin a aceast a schimbare de atitudine. În același
timp, problemele majore ale societății se înscriu ca factori modelatori ai
personalității individ ului.
Respectarea individualității se conturează tot mai mult ca și regul a esențial a
a unei societăți civilizate.
În acest context, pr ocesul de nursing, se definește ca un proces dinamic,
adaptabil la cerințele individului și trebuințele societății , menținându -și nealterat
obiectivul principal, obținerea unei mai bune stări de sănătate pentru individ,
familie, comunitate.
În centrul îngr ijirilor de sănătate se afl a pacientul, dar el nu mai este
perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumit a boala, ci este apreciat
holistic ca o persoan a cu necesit ați fizice, emoționale, psihologice, intelectuale,
sociale și spirituale. Aceste necesit ați interrelaționeaz a, sunt interdependente, de
egala importanț a și reprezintă fundamentul intervențiilor asistentului medical ce va
trebui s a se adapteze la o infinitate de reacții, manifestări , trăiri , relații
interpersonale, generate de unicitat ea profilului psihic al protagoniștilor implicați și
de specificul situației concrete în care își desfășoară activitatea.
Fibromul uterin (leiomiom, leiomiofibrom) afectează un număr foarte
mare de femei aflate la vârsta fertilității (cifrele raportate de diverși autori variind
intre 20% si 40%) (1) Deși afecțiunea devine manifesta doar la o mica parte din
aceste femei, prevalenta mare determina anual sute de mii de paciente sa se
adreseze pentru consultație specialiștilor ginecologi, acuzând o simptomatologie
diversa (disconfort abdominal, menoragii, dismenoree, dureri pelvine, disurie,
constipație , infertilitate etc.). Aceste simptome pot fi tratate inițial medical, dar
deseori aceasta modalitate terapeutica eșuează si se apelează la tratament ul
chirurgical.
105
Metoda standard pana in urma cu doua decenii a fost histerectomia, singura
considerata ca asigura o cura radicala a fibromatozei uterine, motiv pentru care 30 –
70% din histerectomii au ca indicație existenta unui fibrom uterin (2,3,4). Totu și,
aceasta alternativa este grevata de o serie de riscuri si complicații : timpul lung de
recuperare si reinsertie sociala (6 saptamani), sângerarea postoperatorie (2%),
stările febrile posthisterectomie (15 -38%), diminuarea funcției sexuale, depresie,
riscul crescut al afecțiunilor cardiovasculare (5). O parte din consecințele neplăcute
ale histerectomiei (durata mai lunga a spitalizării si a reinsertiei sociale s.a.) au fost
înlăturate de introducerea tehnicilor noi in chirurgia ginecologica (histerectomi a pe
cale vaginala, histerectomia laparoscopica). Dorința multora dintre femei de a -si
păstra capacitatea reproductiva, a determinat necesitatea de a se căuta si alte
alternative la histerectomie. Au apărut astfel terapia cu agonisti ai hormonului
eliberat or de gonadotropine (GnRH), miomectomia (prin laparotomie sau
laparoscopie), mioliza laparoscopia , rezecția histeroscopia , ablația endometriala si,
mai recent, embolizarea arterei uterine (EAU). Tabloul clinic este compus din
următoarele caracteristici :me nstre abundente si sângerări prelungite (sindromul
gipermenstrualny) ,apariția unei hemoragii uterine aciclic, anemie pe fondul
pierderii excesive de sânge ,leucoree de culoare maro niu lichid cu un miros
neplăcut , dureri abdominale, care apar de obicei i n timpul menstruației , durere in
timpul actului sexual , senzație de presiune și de greutate în abdomen disfuncț ie a
sistemului urinar cu dezvoltarea tulburărilor disurie, pielonefrita, hidronefroza.
Dintre variatele forme clinice ale fibromului u terin, trebuie
reținute :fibromul abdominal voluminos, fibroamele pelviene (cele mai frecvente ),
fibroamele submucoase, determinând hemoragii abundente care țin de
simptomatologie (latente sau cu evoluție rapida) . Din punct de vedere al
evoluției fibroamele uterine cresc in general lent. Pot surveni pusee de creștere pe
parcursul sarcinilor si in premenopauza ,pentru a regresa după naștere si in
preclimateriu. Decada a 5 – a de viata reprezintă un moment critic ,prin frecventa
sângerărilor datorate fibroamelor. Complicațiile pot fii locale si generale :
hemoragii (menoragii , apoi menometrorag ii), compresia vezicii urinare (disurie,
polakiurie, mai rar retenti e acuta de urină ), a ureterelor ( de obicei lentă , soldându –
se cu hidronefroză ), torsiunea ce realizează tabloul abdomenului acut chirurgical
(durere vie, uneori violenta, tahicardie, grețu ri, vărsături, balonări abdominale,
contractură muscular ă, iar la e xamenul vaginal, tumoare dureroasa, mai ales la
106
nivelul pediculului , infecțiile salpingiene (infecțiile ascenden te sunt favoriz ate de
fibroamele intracavitare ).
Tratamentul const ă în cur a chirurgical ă sau embolizare.
In urma studierii si îngrijirii celor trei cazuri am constatat ca și asemănare
faptul c ă tratamentul chirurgical este calea cea mai sigur ă în vindecarea acestei
boli.
107
PROPUNERI ȘI NOUT ĂȚI
Misiunea asi stentelor medicale este de a promova educația sanitar ă in
rândul populației , de a preveni si contribui la diagnosticarea precoce a fibromului
uterin.
Educația pacientului este o component ă esențial ă a programului de
recuperare. În procesul educațional asistentul medical explorează cunoști ntele,
priceperile, deprinderile pacientului fața de sănătate și oferă material informativ
atractiv ce -l explic a pe înțelesul pacientului ; organizează acțiuni educative pentru
menținerea sanitații : discuții interactive , cursuri, de monstrații practice, filme, etc ;
motivează pacientul s ă respecte în continuare masurile igienice și profilactice.
Asistentul medical identific ă modul în care pacientul definește sănătatea și
evaluează capacitatea lui de a -și promova propria sănătate . Determin ă starea de
sănătate a pacientului și identifică factorii de risc.
Încearcă sa-i crească pacientului stima de sine permițându -i să-și asume
responsabilități mai mari faț ă de propria -i sănătate .
Asistentul medical trebuie s a aleagă mome ntul potrivit în procesul educațional
(la internare, la externare, pe timpul spitalizării ) când pacientul este dispus s ă
învețe. E l va utiliza limbajul pacientului putând recurge la analogii simple
respectând principiile educative. Trebuie s ă sesizeze oric e comportament care
indic ă o scădere a interesului sau a atenției și s ă stabilească împreun a cu pacientul
obiectivele educaționale.
Tratamentul cu ultrasunete focalizate de înalt a frecvenț a (HIFU) este o
tehnologie nou ă pentru abordarea extracorpo rala (făra incizii ale pielii) pentru
îndepărtarea fibroamelor uterine. Aceast a procedur a 100% non -invaziv ă scutește
organele de efecte colaterale nedorite și nu necesit ă anestezie general ă. În plus,
prin tratamentul HIFU, sunt excluse pierderile de sânge și stresul postoperator.
Este cea mai sigură terapi e cu ultrasunete cu frecvență înaltă (HIFU), care distruge
țesutul tumoral prin supra încălzirea acestuia. Un aspect foarte important al
108
procedurilor HIFU îl reprezintă caracterul inofensiv (non -ionizant) al acestora, atât
pentru pacient, cât și pentru medici și mediu.
În prezent, tratamentul HIFU pentru fibromul uterin este o alegere modern ă
preferat a de numeroase femei din întreaga lume, grație naturii sale protective faț ă
de uter și de fertilitate și a faptului c ă, nu mai târzi u de 1 -2 zile, pacienta poate
reveni la stilul s ău de viaț a obișnuit.
Astfel, prin prisma avantajelor pe care le prezintă , ablația extracorporal ă cu
ultrasunete (HIFU) este previzionat ă să devin ă, la nivel global, una dintre cele mai
populare și mai frecvent utilizate metode de tratament a fibroamelor uterine.
AVANTAJE tratament HIFU:
– procedura 100% non -invaziv ă (fora incizii ale pielii);
– protejează uterul;
– nu afectează fertilitatea femeii;
– nu necesit ă anestezie general a;
– făra pierderi de sânge;
– procedur ă non-ionizant ă inofensiv ă pentru paciente, medici și mediul
înconjurător ;
recuperare rapid ă a pacientelor, de 1 -2 zile;
nu necesit ă internare (pacienta poate pleca acasa după administrarea
procedurii).
Este necesar ca, în vederea planificării pentru tratament HIFU, pacienta s ă
efectueze o examinare RMN a pelvisului, cu substanț ă de contrast, cu maxim 1
lună înainte de intervenție.
Scopul planifi cării este acela de a selecționa cazurile cele mai potrivite, de a
observa zonele vizate, de a consemna parametrii și de a salva datele pe baza cărora
se va desfășura tratamentul real.
109
Deși criteriile de aprobare a terapiei HIFU pentru fibromul uter in sunt
stricte, conform statisticilor din ultimii 10 ani, aproape 99% dintre paciente au
primit acordul pentru a beneficia de acest tratament .
Pe durata tratamentului pacienta nu se afl a sub anestezie general ă, ci este
doar sedat ă. Astfel, se păstr ează contactul verbal constant cu echipa de specialiști
HIFU. Este normal ă perceperea unui disconfort în timpul ablației, iar în cazul
intensificării durerii, pacienta poate indica acest lucru doctorilor pentru ca aceștia
sa ia masurile necesare pentru a -i ameliora starea.
Durata procedurii este strict individual a pentru fiecare pacient ă, dar, de
obicei, nu este mai mare de 3 ore . Intervalul de tratament depinde de mărimea ,
locația și gradul de vascularizare al nodulului fibros .
Ca rezultat a l ablației cu ultrasunete, în interiorul tumorii se formează
necroza coagulant ă. Simptomele dispar treptat. În mod obișnuit, dimensiunea
tumorii este redus ă cu 1-3 cm pe lun ă. Micșorarea nodulului tratat se intensific ă, de
regul ă, între a treia și a șasea lună de tratament HIFU;
După ablația HIFU, pacienta poate simți dureri mens truale temporare . Daca
este necesar, p ot fi a dministrate analgezice .
Unul pân a la trei cicluri menstruale post -ablație sunt de așteptat a fi m ai
abundente și mai prelungite.
Unica limitare este abstinența de la contacte sexuale timp de o lun a după
efectuarea procedurii . Nu exist a, însa, restricții de ordin alimentar sau în ceea ce
privește mișcarea.
Pacientele nu ar trebui s a rămâna însărcinate în primele 6 luni după
tratamentul HIFU. Același interval este prevăzut și în cazul miomectomiei
convenționale și laparoscopice.
Sunt obligatorii controalele de către speci aliștii HIFU la 1, 3 și 6 luni după
tratament.
110
ANEXE
111
112
Organele genitale externe
113
114
BIBLIOGRAFIE
1. ALBU R.M., -Anatomia și fiziologia omului,1987
2. BANCEANU G . -Obstetric a și ginegologie pentru generalistul
practician,Bucure ști 1995
3. GEORGETA BALTA si colab. Tehnici speciale de îngrijire a
bolnavilor,Bucure ști,Editura Didactic a și Pedagogic a 1983
4. GHEORGHIU N.N .-Manual de obstetric a și ginecologie pentru cadre
medii Editura Medical a Bucure ști 1975
5. MOGA A.M . -Obstetric a ginecologie Editura Universit ații Transilvania
Brașov 2010
6. MOGA D.-Curs de diagnostic și atitudine terapeutic a obstetrical a, 1999
7. NICULESCU CEZAR TH , și colab. -Anatomia și fiziologia omului,
Editura Corint, 2009
8. ROGOZEA L . și colab. – Tehnici și manopere pentru asistenții medicali,
Editura Romprint, Brașov, 2005
9. ROGOZEA L., OGLIND A T., NEMET C . – Tehnica îngrijirii omului
sănătos și bolnav. Editura Europrint, Brașov, 2002
10. TITIRC A L. – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viața Medical a
Româneasc a, 2003
11. TITIRC A L. – Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții
medicali, Editura Viața Medical a Româneasc a, 2003
12.MOZE Ș C. – Cartea Asistentului medical (Tehnica îngri jirii bolnavului).
Editura Medical a, București, 1999
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SCOALA POSTLICEAL Ă F.E.G. BRA ȘOV SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST PROIECT DE DIPLOM Ă Îndrumător Asistent medical licenț iat Lucica Dobre… [622444] (ID: 622444)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.