Scoala noastra isi propune sa realizeze o monografie a localitatii: [310659]

[anonimizat] I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Prof./Conf./Lect.univ.dr. PANAINTE LEHADUS MIRELA

CANDIDAT: [anonimizat]./Ing. TESLIC(GORAS) PETRONELA

SPECIALIZAREA:

Educatie Tehnologica

BACĂU

2017

ASPECTE EDUCATIVE PRIVIND AMBALAJELE DIN MATERIALE RECICLABILE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Prof./Conf./Lect.univ.dr. PANAINTE LEHADUS MIRELA

CANDIDAT: [anonimizat]./Ing.TESLIC(GORAS)PETRONELA

BACĂU

2017

CUPRINS

CAP. 1. Impactul deseurilor asupra mediului inconjurator

Clasificarea deseurilor………………………………………………….. 4

Principalele resurse …………………………………………………….. 5

Incinerarea ………………………………………………………………12

Depozitarea ……………………………………………………………..13

[anonimizat] ………………………………………..16

Cap. 2. [anonimizat]

2.1. Importanta reciclarii resurselor naturale si protectia mediului …………….18

2.2. Colectarea si selectarea .……………………………………………………19

2.3. Metode de valorificare …………………………………………………… 21

2.4. Reciclarea …………………………………………………………………24

2.5. Avantaje-dezavantaje ……………………………………………………..25

Cap.3. Ambalaje din resurse reciclabile

3.1. [anonimizat] …………………………………………..27

3.2. Sortarea …………………………………………………………………….…34

3.3. Tipuri de ambalaje ……………………………………………………………34

3.4. Ambalajul ecologic ……………………………………………………………36

Cap.4. [anonimizat]

4.1. [anonimizat] …………………….38

4.2. Redu,recicleaza, reutilizeaza-Regula de aur in protejarea naturii ……………43

4.3. [anonimizat] ……………………………………………….44

4.4. Stimularea creativitatii in lectiile cu continut practic …………………….…..45

4.5. Atelier „ECO”-produse realizate de elevi ……………………………………57

Cap.5. [anonimizat], tehnici pentru stimularea creativitatii

5.1. Creativitatea-caracteristici in invatamantul gimnazial ……………………….62

5.2. Metode si tehnici de stimulare a creativitatii …………………………………64

5.3. Invatarea activa ; Strategii, metode, prezentare selectiva …………………….68

5.4. Lectia-[anonimizat] ………….70

5.5. Caracterul interdisciplinar al lectiilor ………………………………………..107

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1

[anonimizat] o caracteristica inevitabila a unei societati industrializate.[ [anonimizat], M]

In legislatia europeana termenul “deseu”, in articolul 1 al Directivei Consiliului 75/442/CEE privind deseurile: “deseu inseamna orice substanta sau obiect de care posesorul se debaraseaza sau i se cere sa se debaraseze conform prevederilor legilor nationale in vigoare”. [ [anonimizat], Vasile, Brasov, Ed. Universitatea Transilvania, 2002 ].

[anonimizat], [anonimizat].

“La ora actuala nu exista o clasificare generala acceptata a deseurilor.Directiva Consiliului 75/442/[anonimizat] 91/156/CEE, [anonimizat], totodata furnizand baza pentru obtinerea de statistici comparabile si compatibile privind deseurile in tarile membre ale Comunitatii Europene.”

[anonimizat]ificate astfel: [ Tehnologii de tratare si valorificare a deseurilor, Mihai, Nicu; Suteu, Daniela,Iasi, Ed. Ecozone, 2009]

Deseuri menajere;

Deseuri stradale;

Deseuri asimilabile cu deseuri manajere;

Deseuri voluminoase;

Deseuri din constructii;

Deseuri periculoase;

Deseuri agricole;

Deseuri industriale;

Deseuri medicale.

Deseurile reprezinta una din problemele cele mai importante actuale in activitatea

de protectie a mediului, respectiv in asigurarea unei dezvoltari sustenabile.Aceste deseuri datorita cresterii productiei de bunuri materiale, cresterii productiei de energie, cresterii productiei si utilizarii de ambalaje tind sa sufoce mediul inconjurator.

Ingineria mediului a constatat ca unele materiale din deseuri au o anumita valoare si pot fi recuperate si reutilizate.

PRINCIPALELE SURSE DE DESEURI

Conform clasificarii deseurilor, acestea au si sursele lor de provenienta.

Deseurile menajere sunt deseuri provenite din sectorul casnic sau din alte sectoare asimilate cu acesta si pot fi preluate cu sistemele de precolectare sau colectare din localitati. [ Gestiunea deseurilor urbane, Paunescu Ioan; Atudorei, Alexei, Bucuresti, Ed. Matrix Rom, 2002].

Deseurile stradale sunt deseurile specifice retelei stradale de circulatie publica si provin din activitatea cotidiana a populatiei, de la spatiile verzi, de la animale si din depunerea de substante solide din atmosfera.

Deseurile asimilabile cu deseurile menajere, sunt deseuri provenite din sectorul micii sau marii industrii, din comert, din sectorul administrativ sau public, care au proprietati similare cu deseurile menajere, putand fi colectate si transportate impreuna cu acestea.

Deseurile voluminoase sunt deseuri solide din surse diferite de provenienta, care datorita dimensiunilor mari ale sale, nu pot fi colectate, ci au nevoie de o tratare diferentiata.

Deseurile din constructii sunt deseuri provenite de la demolari sau construirea de noi constructii civile sau industriale.

Deseurile agricole sunt deseurile provenite din agricultura si zootehnie, cum ar fi dejectiile animalelor, gunoiul de grad, deseuri animaliere de la abatoare si din industria prelucrarii carnii.

Deseurile industriale sunt deseurile provenite din procesele tehnologice desfasurate in industrie.

Deseurile medicale sunt deseuri provenite de la activitatea desfasurata in spitale, unitati sanitare, clinici medicale si care sunt incinerate in crematoarele spitaleleor.

“Datele EUROSTAT arata in 2013, la nivelul de UE, doar 28% din deseurile municipale au fost reciclate, 31% depozitate in gropile de gunoi, 26% incinerate si 15% transformate in compost,conform talelului 1.2.1.”

Tabel 1.2.1.

Statistica deseurilor la nivelul UE,anul 2013 [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Operatiile de tratare pot sa nu atinga procentele de pana 100%din cauza rotunjirilor valorilor.

Datele pentru:Germania,Irlanda,Grecia,Spania,Franta,Cipru,Luxemburg,Polonia,Romania si Turcia sunt estimate si pot suferi modificari.

*La datele pentru Germania, cifrele referitoare la incinerare le include si pe cele referitoare la

depozitare.

“Datele EUROSTAT arata in 2014, la nivelul de UE, doar 28% din deseurile municipale au fost reciclate, 28% depozitate in gropile de gunoi, 27% incinerate si 17% transformate in compost, conform tabelului 1.2.2.

Tabel 1.2.2.

Statistica deseurilor la nivel UE, anul 2014 [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Datele EUROSTAT arata statistica deseurilor in 2015, la nivelul de UE, conform tabelului 1.2.3.

Tabel 1. 2. 3. [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Statistica deseurilor reciclate in Romania, fata de celelate state membre.

Cantitatea de deseuri generate in tarile UE,kg/cap de locuitor

Fig. 1.2.1. [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Reciclarea deseurilor municipalE in Romania an 2001-2010

Fig. 1.2.2. [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Statistica deseurilor pe piata in Romania comparativ, 2004-2011

Mai multa reciclare, mai putin deseu!

Fig. 1.2.3. [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Cantitati deseuri ambalaje reciclate pe categorii, in Romania perioada 2004-2012 (tone).

Tabel 1.2.4. [ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]

Cantitati de ambalaje puse pe piata/deseuri de ambalaje,reciclate in sistemul

Eco-Rom ambalaje Romania, comparativ anii 2008-2014 (tone):

Tabelul 1.2.5.[ ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in]\

INCINERAREA

Incinerarea deseurilor este o metoda termica de eliminare a acestora, prin ardere, la temperaturi ridicate, fara adaos de combustibil auxiliar.[ Managentul deseurilor solide urbane si industriale , Valerian, Octavian; Maracineanu, Gelu, Bucuresti, Ed.Matrix Rom, 2003].

Pe parcursul timpului, s-au creat in special in orasele mari, platforme pentru arderea deseurilor (incineratoare).

“Ne intrebam daca aceste incineratoare ofera o ardere sigura a deseurilor, adica fara adaos de combustibil auxiliar, modernizandu-le cu instalatii cu o functionare sigura, fara deranjamente si de capacitate corespunzatoare.

Avantajul principal al incinerarii deseurilor este acela de reducere substantiala a greutatii pana la aproximativ 75% si a reducerii volumului pana la aproximativ 90%, ceea ce aduce un beneficiu, daca spatiile de gropi sunt deficitare.”

Procedeul de incinerare distruge anumite deseuri organice, nemetalice, distruge bacteriile si virusii ceea ce este un beneficiu in cazul arderii deseurilor medicale.

Pentru incinerarea deseurilor solide menajere, factorii de decizie trebuie sa compare avantajele incinerarii in raport cu costurile de investitii si exploatare, impactul asupra mediului inconjurator si dificultatile tehnice de exploatare a unui incinerator.

Incinerarea este o metoda eficienta economic, unde terenurile sunt insuficiente penrtu gropile de gunoi. Un deficit de teren pentru groapa de gunoi apare din cauza restrictiilor geografice, in cazul regiunilor intens urbanizate, din cauza conditiilor de mediu unde nivelul apelor freatice este ridicat.

In prezent exista factori care fac incinerarea dificila sau nerecomandabila, cum ar fi costurile ridicate de exploatare si investitii, in raport cu nivelul national, in comparatie cu costul scazut al unei gropi de gunoi si de conditiile de infrastructura tehnica necesara la intretinerea instalatiilor de incinerare, echipamentele de depoluare si nu in ultimul rand a personalului cu calificarea. Ajungem la concluzia ca atunci cand incinerarea se face intr-un mod cu impact asupra sanatatii si mediului, ea este costisitoare si cand costurile sunt mici, ne afecteaza sanatatea si implicit mediul inconjurator.

Un rol important in ceea ce priveste incinerarea sunt deciziile care trebuie sa fie luate cu grija si inainte de acestea sa se cantareasca toate argumentele pro si contra incineratoarelor.

O problema o constituie chiar si depozitarea din procesul incinerarii a zgurei si cenusii. Aceste statii de incinerare trebuie sa aiba anumite instalatii de utilizare a zgurii si cenusii care pot fi folosite in constructia de drumuri sau la producerea de elemente prefabricate utilizate in constructii.

In tara noastra, putem mentiona in municipiul Iasi, Constanta si unele cartiere bucurestene, statii de incinerare cu recuperarea energiei termice, dupa un procedeu de tehnologie romanesc. Procedeul de tehnologie romanesc de incinerare este realizat in special pentru deseuri menajere cu putere calorica scazuta, astfel poate functiona in autocombustie, nesolocitand combustibil lichid decat pentru aprindere si in cazul scaderii puterii calorice sub limita.

“Pentru incinerarea deseurilor menajere s-au creat o serie de metode si utilaje de ardere dintre care exista doua mari tipuri de incineratoare utilizate pe plan mondial:

-incineratoare cu ardere in masa;

-incineratoare cu ardere in strat fluidizant.”

In concluzie, instalatiile realizate au ca scop neutralizarea reziduurilor menajere pentru protectia mediului inconjurator, iar obtinerea energiei termice si a altor materiale recuperabile care au ca scop diminuarea cheltuielilor de exploatare.

DEPOZITAREA

Una dintre solutiile cele mai raspandite pe plan mondial este depozitarea gunoaielor

in perimetrul localitatilor dar si in locuri limitrofe mai indepartate prin asezarea acestora pe sol. Aceasta solutie nu implica investitii iar cheltuielile de exploatare sunt minime.

O alta solutie poate fi umplerea unor terenuri sau gropi care trebuiesc asanate, iar metoda cea mai simpla este depozitarea cu gunoaie .

Depozitarea deseurilor menajere se face prin doua metode:

Depozitarea simpla;

Depozitarea controlata;

Depozitarea deseurilor se face prin descarcarea directa in gropile sau pe terenurile

respective, cu sau fara acoperire cu materiale inerte. In aceasta zona de depozitare, aerul are un miros urat, gunoaiele sunt neacoperite, se inmultesc daunatorii iar procesul de aprindere si ardere este frecvent. Fumul si cenusa sunt degajate in atmosfera si purtate de vant, ceea ce polueaza mediul inconjurator.

Aceste gunoaie sunt depuse in straturi groase ceea ce determina foarte greu si lent descompunerea substantelor organice si produsele de descompunere cu ajutorul apelor din precipitatii, se scurg in sol, ceea ce polueaza si contamineaza apele freatice.

Datorita acestor prejudicii, locurile de depozitare sunt acceptate din punct de vedere igienic numai la distante relativ mari, 500-1000 metri fata de sursele de apa.

Aceste locuri de depozitare trebuie sa contina un studiu detaliat, la fata locului, a situatiei si conditiilor concrete existente si sa asigure o bariera de protectie a populatiei din jur.

Depozitarea simpla este un sistem des folosit in multe tari deoarece este ieftin, comod dar nu si igienic. Aceste depozite simple sunt periculoase pentru igiena publica, inestetice si ar trebui transformate in depozite controlate si acceptate de organismele sanitare pe plan mondial.

Pentru realizarea unor depozitari controlate a reziduurilor, trebuie avut in vedere prescriptiile sanitare foarte severe:

gunoaiele pot fi depuse in straturi cu grosimea de 1,5m-2,0m;

straturile noi pot fi depuse numai dupa ce temperatura rezultata din fermentarea aeroba a scazut la temperatura naturala a solului;

straturile depuse sa fie compacte pentru evitarea golurilor de aer, care pot furniza autoaprinderea si riscul de incendiere a rampei de depozitare;

imprastierea materialelor usoare de catre vant, trebuieste impedecata prin acoperirea cu plasa de sarma;

de preferabil straturile de reziduuri sa fie acoperite zilnic cu un strat de 10-30 cm pamant, nisip sau alte material inerte;

prevenirea incendiilor prin dotarea cu instalatii de stins corespunzatoare.

Toate aceste considerente enumerate mai sus, trebuiesc avute in vedere si sunt strict

necesare in cazul unei protectii mai eficiente a mediului inconjurator.

O atentie deosebita trebuie acordata terenului pentru depozitarea gunoaielor, incat sa nu fie posibila poluarea respectiv contaminarea apelor freatice si a apelor de suprafata, nu se utilizeaza terenuri mlastinoase. Caile de acces trebuiesc bine conturate, vehiculele dirijate catre locul de descarcare sub supravegherea personalului calificat, imprastierea gunoaielor descarcate in gramezi se face cu vehicule pe sine echipate cu lame de buldozer. Dupa terminarea umplerii unui depozit, acestea trebuiesc acoperite cu materiale adecvate pentru reutilizarea terenurilor respective.

Un mod de a asigura eficienta economica a acestei activitati poate fi valorificarea terenurilor de depozitare. Aceste terenuri pot fi valorificate in domeniul agriculturii, silviculturii, constructia de parcuri sau terenuri sportive cu plantarea unei vegetatii corespunzatoare si chiar constructia de cladiri industrial si depozite, cu mare atentie intrucat, poate aparea fenomenul de coroziune.

Fig. 1 .4.1.

Acoperirea depozitelor de deseuri

Vegetatie

≥ 100cm Pamant vegetal

cultivabil

≥30cm Strat de drenaj

Strat de protectie

(poate fi geotextil)

Geomembrana min.2,5mm

≥50cm Minim doua straturi de

etansare din pamant argilos

≥50cm Strat de egalizare din

material omogen necoroziv

(Sursa: Paunescu Ioan ; Atudorei, Alexei, Gestiunea deseurilor urbane, Bucuresti, 2002 p.24)

EFECTELE DESEURILOR-BIODEGRADAREA

Efectele deseurilor este evident ca ne aduce un impact ecologic grav si nu poate sa

sa fie compensat de un impact relative redus asupra altui ecosystem.

In functie de clasificarea deseurilor putem deduce deseurile biodegradabile formate din: [ Bran, Florina; Rojanschi, Vladimir,Protectia si ingineria mediului, Ed. Economica, 1997].

40%-70% din desurile populatiei;

deseuri din activitati agricole si zootehnice;

deseuri de la prelucrari agroindustriale;

namol de la statiile de epurare a apelor.

Efectele deseurilor se vad in functie de cantitatile produse si sunt independente de

gradul de urbanism si dezvoltarea economico-sociala, mediul de trai, tipul de comert, in functie de anotimp sau procesul tehnologic folosit in industrie sau agricultura.

Depozitarea deseurilor menajere nesortate, datorita continutului de deseuri biodegradabile, este un mediu de cultura pentru microorganisme, o sursa de mirosuri neplacute, hrana pentru animale daunatoare si o sursa de infectii propagate de muste si alte animale. Astfel apar fenomene de fermentare cu degajare de gaze si scurgerea lichidelor rezultate in sol apoi in panza freatica.

Procentul de colectare selectiva a deseurilor in tara noastra este mic, cu toate ca acest sistem permite reciclarea pana la 80% din componentele deseurilor.

Deseurile agroindustriale sunt de tip biodegradabil, ceea ce constituie un efect pozitiv pentru societate si provin din rezultatul urmatoarelor activitati:

viticultura, horticultura( frunze,ramuri,fructe depreciate etc.);

culturi agricole( coceni, paie, miristi, tulpini, radacini etc.);

din zootehnie( gunoi de grajd, dejectii de la animale din complexele de crestere);

activitati industrial( procesarea zaharului, morarit si panificatie, industria uleiului/coji, seminte; industria vinului/samburi,coaja, ciochine; industria berii, procesare legume, fructe si industria piscicola/solzi si viscere).

“O mare parte din aceste deseuri pot fi utilzate in hrana animalelor, ca ingrasaminte organice iar gunoiul de grajd si excrementele pasarilor pot fi transformate in deseuri biodegradabile in procese de digestie (anaeroba si aeroba). Exemplu: dejectiile de la porci determina pana la 800 mc de biogaz care inlocuiesc 400 tone motorina (Popescu Gh. 2002).Deseurile de la cereale si leguminoase pot fi colectate separat fara a fi amestecate cu alte resturi de ambalaje”.

Din statisticile efectuate de catre specialisti, rezulta ca deseurile biodegradabile reprezinta aproximativ 51% din cantitatea de deseuri municipale.

In mare parte in tarile europene activitatea de reciclare este baza initiativei populatiei, dar este sprijinita si de autoritati, care contribuie prin parghii financiare si reglementari ce stimuleaza aceasta activitate.

Produsele sunt confectionate din diverse materiale, in functie de materialul din care este confectionat, acesta poate influenta perioada in care devine biodegradabil.

Am selectat cateva categorii de deseuri privind durata de biodegradare naturala:

deseu hartie – 3 luni;

deseu ziare – 3-12 luni;

sticle, borcane – 4000 ani;

deseu plastic, pungi – 100-1000 ani;

deseu cutii metal aluminiu – 10-1000 ani.

CAPITOLUL 2

DESEURI RECICLABILE – METODE DE VALORIFICARE

2.1. IMPORTANTA RECICLARII RESURSELOR NATURALE SI PROTECTIA

MEDIULUI

Societatea noastra superindustrializata, cu un nivel de trai si civilizatie ridicat, se confrunta cu o adevarata criza de materii prime si materiale, cu epuizarea resurselor si cu poluarea factorilor de mediu. Se considera ca societatea noastra a dat nastere unor dezechilibre greu de controlat, o exploatare nerationala a resurselor naturale, confruntandu-se cu un imens volum de deseuri industriale si municipale. [ Russu, Corneliu; Bogdan, Vasile, Reciclarea resurselor naturale, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1984 ].

Toate aceste considerente au un impact negativ asupra atmosferei, solului si a panzei freatice (a apei).

Politica internationala de mediu promoveaza urmatoarea ierarhie in managementul deseurilor:

prevenire;

reducere;

reciclare;

prelucrare;

obtinerea energiei;

depozitare controlata.

Concluziile UE privind protectia mediului si reciclarea resurselor naturale, poate fi

promovata activ cu ajutorul acestor instrumente:

cercetare, dezvoltare catre tehnici de reciclare si refolosire;

optimizarea sistemelor de colectare si sortare;

crearea pietelor de desfacere penrtu produse provenite din reciclare.

Pe baza acestui tip de abordare si cat de necesara este reciclarea s-a reusit dezvoltarea unor activitati importante pentru comunitate, cum ar fi curatenia localitatilor si reciclarea resurselor materiale prestate de firme particulare in conditii de rentabilitate, activitati sprijinite si de autoritatile locale, desfasurate intr-un cadru legislativ si fiscal definit.

Trebuie avut in vedere grija pentru conservarea resurselor naturale, utilizarea lor judicioasa, refacerea acestora pentru pastrarea si inbunatatirea sanatatii, nivelului de trai, securitate alimentara, educarea continua a populatiei. Putem realiza mai multe cu mai putine resurse

Desi importanta reciclarii resurselor naturale a aparut si s-a dezvoltat in primul rand din ratiuni economice, aceasta activitate a fost abordata o perioada lunga prin prisma poluarii mediului. In consecinta, reziduurile indiferent de tip au fost interpretate ca agenti principali de poluare si nu ca resurse potentiale .

“Daca am pretui toate metalele asa cum pretuim aurul, problema epuizarii resurselor minerale, ar fi rezolvata pentru mult timp”.

Din studierea resurselor naturale putem desprinde cateva concluzii care stau la baza conceptului de reciclare a resurselor naturale:

recuperarea si reutilizarea resurselor naturale, fac parte din armonizarea relatiilor dintre cresterea economica, consumul de resurse si protectia mediului;

impreuna cu reciclarea naturala realizata de agentii biologici, reciclarea resurselor constituie un mijloc principal de asigurare a echilibrului dinamic a ecosistemelor;

resursele materiale, energetice antrenate in procesul de productie se incorporeaza treptat si produc un flux tehnologic.

2.2 COLECTAREA SI SELECTAREA

Deseurile in general sunt stocate temporar in spatii special amenajate in acest scop, in recipienti de diferite capacitati.

Aceste spatii sunt niste platforme de precolectare si sunt amplasate in apropierea blocurilor de locuit, fiind construite pentru a permite accesul vehiculelor de colectare. Deseurile sunt stocate in recipienti cum ar fi:europubele, pubele metalice, containere, saci, alti recipienti

Colectarea deseurilor menajere de pe platformele de precolectare se realizeaza de catre societatile de salubrizare a fiecarui oras. Aceste societati de salubrizare incheie contracte si cu agentii economici pentru colectare si ridicarea deseurilor nepericuloase.

Toate deseurile menajere sunt colectate si transportate cu utilaje specifice si mijloace de transport cum ar fi : autogunoiere compactoare, autotransportatoare de containere, autobasculante etc.

Frecventa de colectare a deseurilor menajere depinde de societatea de salubrizare si poate fi urmatoarea:

deseuri menajere de la spitale, policlinici, hoteluri, crese, piete si alte colectivitati = zilnic;

deseuri menajere de la blocuri = de doua ori pe saptamana;

deseuri manajere din mediul rural = o data pe saptamana;

deseuri menajere de la agentii economici = saptamanal sau la cerere daca volumul este mare.

Selectarea sau preselectarea deseurilor se aplica pe scara larga, in tarile cu

industrializare ridicata si s-au constatat foarte bune rezultate, tari cum ar fi: Germania, Elvetia, Austria.

Colectarea selectiva sau selectarea deseurilor este determinata de doua ratiuni:

recuperarea mai usoara a materialelor refolosibile;

usureaza o noua utilizare in domeniul agriculturii.

Indicat este faptul ca, sa se refaca selectarea tuturor materialelor refolosibile si platformele de precolectare sa fie dotate cu containare pe tipuri de material.

Fig. 2. 2.1.

Selectarea si trierea materialelor refolosibile: [ Mihai, Nicu; Suteu, Daniela, Tehnologii de tratare si valorificare a deseurilor, Iasi, Ed. Ecozone, 2009].

Colectare

Containere reziduuri Transport Incinerare.

menajere Depozitare

controlata.

Locuinte

Colectare

Containere materiale Transport Selectare.

reciclate

M.R. Maculatura

Plastic.

Sticla.

M.R. –materiale refolosibile Metale.

Incinerare

resturi.

Materialele refolosibile trebuiesc selectate inca de la populatie, fara a fi amestecate cu deseuri urbane, fiind o metoda foarte avantajoasa

Avantajele selectarii materialelor refolosibile:

colectarea se realizeaza cu cheltuieli mici;

aprovizionarea continua a punctelor de selectare;

trierea materialelor refolosibile implica cost scazut, comparativ cu incinerarea reziduurilor menajere.

2.3. METODE DE VALORIFICARE

Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile este o tehnica foarte buna, dar neintelegerea de catre populatie a colectarii selective a deseurilor reciclabile a dus doar la realizarea unui proiect de 10% din aceste materiale, care la randul lor sunt valorificate.

Din materialele refolosibile care por fi reciclate si valaorificate amintim:

hartia, cartonul;

sticla;

plasticul;

material textile;

cauciuc;

metale.

Hartia, cartonul.

In tara noastra , cat si pe plan mondial, putem spune ca exista o mare risipa de hartie.

O tona de hartie recuperata inlocuieste o tona de celuloza sau 4m3 de masa lemnoasa, energie electrica si combustibil. Pentru necesarul producerii unei tone de hartie sunt taiati cinci arbori maturi ( 80-100 ani). Colectand si valorificand maculatura, obtinem dintr-o tona de maculatura, o tona de celuloza, materie prima pentru a produce 2.500 caiete

Hartia reciclata poate fi valorificata prin refabricarea ei din nou, sau la cartoane si mucavale. Aceasta actiune complexa de recuperare, reciclare, refolosire, redistribuie materialele refolosibile in sectoarele care le genereaza dar si in alte sectoare.

In schema de mai jos, figura 2.3.1. este prezentata valorificarea unei tone de maculatura.

Fig. 2. 3. 1.

Valorificarea unei tone de maculatura:

SSSSS

Sticla

Sticla si cioburile de sticla pot fi recuperate si refolosite continuu. Cu o tona de cioburi de sticla, putem fabrica 3.500 borcane de 250 ml sau 2.000 sticle de diferite capacitati.

Adunand selectiv o tona de cioburi de sticla, putem economisi 630 kg nisip cuartors, 40 kg feldspat, 112 kg calcar, 180 kg soda calcinata si 700 m3 gaz metan. Deci ajungem la concluzia ca valorificarea cioburilor de sticla este practic inepuizabila.

Plasticul

Reciclarea plasticului in afara avantajului economic, prezinta avantaj ecologic deosebit. Daca nu reciclam plasticul poluarea devine mai mare, se manifesta permanent pentru ca materialele plastice fata de celelalte materiale, nu se degradeaza cu trecerea timpului.

Recuperarea materialelor plastice nu este usoara ci prezinta dificultati la sortarea pe categorii, care se face in functie de densitate.De la fiecare tona de plastic reciclata se economisesc 700-800 kg de petrol brut. Totodata nici tehnologiile de valorificare, nu sunt total definitivate si produsele obtinute sunt de o calitate inferioara celor obtinute direct din materia prima.

Materiale textile

Reciclarea materialelor textile este si ea importanta ca si celelalte materiale refolosibile, in schimb este mai pretentioasa in cazul colectarii de la populatie pentru ca trebuie facuta separat pe tipuri de materiale, grupe de materiale si culori.

Valorificarea materialelor textile refolosibile se foloseste in industria textila de unde provin acestea, cat si in alte industrii.

Cauciucul

Materialele refolosibile din cauciuc, colectate de la fabrici dar si de la populatie sunt compuse din anvelope, camere de aer uzate si sparte, pot reveni in circuitul economic intr-un numar limitat de cicluri. Anvelopele uzate sunt reesapate iar cele nereesapabile sunt destinate pentru alte valorificari.

“Reconditionarea prin reesapare este o metoda universala, ceea ce inseamna reducerea pretului anvelopei de trei ori mai mic, dar si parcurgerea unei distante de aproximativ jumatate din rulajul uneia noi.”

Valorificarea cauciucului reesapat se face catre populatie si agentii economici.

Fig. 2. 3. 2.

Economiile obtinute prin metoda reesaparii: [ Mihai, Nicu; Suteu, Daniela, Tehnologii de tratare si valorificare a deseurilor, Iasi, Ed. Ecozone, 2009].

economie economie

Metalul

La fabricarea unui produs nou din metal reciclat, se economiseste intre 74-95% din energia necesara realizarii unui produs nou din resurse primare. O cutie de aluminiu dispare pe cale naturala in 100 ani, dar nu exista un numar limita de reciclare a aluminiului. Daca contribuim la reciclarea unei doze de aluminiu, economisim energie suficienta pentru producerea altor 20 doze reciclate.

2.4. RECICLAREA

Procedeul de reciclare al materialelor refolosibile este o activitate din vechi timpuri, unde oamenii au fost dintotdeauna preocupati, sa colecteze, sa prelucreze si sa foloseasca produse reciclate. Tinandu-se cont ca o parte din resursele naturale sunt limitate cantitativ, a fost necesara o noua gandire pentru dezvoltarea economica in noi termeni.

Oamenii au inteles realitatea, ca recuperarea si reutilizarea resurselor reciclabile reprezinta metode de solutionare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul limitativ( restrictiv) al resurselor. In acelasi timp s-a constientizat o alta problema si anume degradarea ecologica continua, ceea ce a dus la o noua dimensiune a problematicii reciclarii materialelor. Aceste doua domenii, al reciclarii si cel al protectiei mediului interfera intre ele, intensificarea reciclarii diminuand incet presiunea poluanta asupra mediului.

Problema recuperarii si reciclarii resurselor refolosibile din numeroase tari au dus la o coordonare unitara, dar optiunile sunt diferite, in functie de conditiile specifice ale fiecaruia.

S-au intreprins numeroase actiuni pentru reglemantarea activitatii de recuperare, pentru formele organizatorice de colectare si eforturile cecetarii pentru gasirea celor mai eficiente metode si cai de recuperare, valorificare a materialelor refolosibile.

“Aparitia si dezvoltarea acestei activitati, a condus la realizarea unor dialoguri pe plan international si aparitia unor organisme specializate dintre care mentionez Biroul International al Recuperarii, constituit din anul 1948 la Paris, din initiativa unor tari dezvoltate cum ar fi : Franta, Marea Britanie, Olanda,Belgia, reprezentand companii de reciclare din intreg mapamondul.”

Pornind de la analiza activitatii de recuperare si reciclare, trebuie avut in vedere si evolutia industriei, a consumului intern, a gradului de capitalizare actual al societatilor de recuperare, blocajul financiar, care influenteaza activitatea acestora indeosebi in relatia cu populatia.

In tara noastra gestionarea eficienta a resurselor refolosibile trebuie sa constituie o prioritate in procesul tranzitiei economice la modelul de piata.

Pentru dezvoltarea in perspectiva a activitatii de reciclare a materialelor refolosibile in interiorul tarii noastre, trebuie tinut seama de cateva premise esentiale si incurajatoare:

potential foarte mare de materiale destinate reciclarii, ceea ce duce la eficientizarea activitatii economice;

planul si structura organizatorica a activitatii de reciclare la nivel national este totusi suficient de simpla, eficienta, ceea ce duce la buna colaborare a statului cu diferiti agenti privati, pentru a-i spori apreciabil valentele;

atragerea populatiei si sensibilizarea acesteia cat si a agentilor economici este redusa, cu privire la activitatea de reciclarea materialelor, dar poate fi inbunatatita prin diverse activitati cu caracter media si de instruire la scara mare, ampla.

Strategia in domeniul reciclarii poate avea un succes daca tinem cont de anumite aspecte care pot fi realizabile:

un cadru legislativ specific si usor , bine organizat;

actiunile de recuperare si reutilizare sa fie mereu incurajate;

depozitarea deseurilor mai redusa;

cercetarea stiintifica sa fie promovata;

monitorizare;

alcatuirea unor programe educationale.

2.5. AVANTAJE-DEZAVANTAJE

Relatia complexa, produs-ambalaj-mediu, s-a deteriorat deoarece, ambalajul este perceput ca fiind partea vizibila a deseurilor deoarece se arunca si a poluarii mediului( aproximativ 50% din cantitatea de deseuri provin din ambalaje).

Cresterea marii cantitati de deseuri, in special celor provenite din ambalaje, societatile de procesare a deseurilor, depozitarea deseurilor, transportul acestora a devenit un adevarat cosmar pentru autoritatile locale.” Daca ne raportam la situatia cu cativa zeci de ani in urma, cutiile de conserve sunt cu 50% mai usoare dar mult mai numeroase, cutii de lactate mai usoare cu 6% dar mai multe, pungile si sacosile din plastic cu 50% mai subtiri dar extreme de mult mai numeroase” ( Sursa;www.green-report.ro).

Toti consumatorii trebuie sa fie pregatiti, pentru a da inapoi, a renunta la o parte din conditiile confortabile, in schimbul protectiei mediului inconjurator.

Cand noi, cei care consumam vom judeca sau analiza un ambalaj din prisma calitatilor sale ecologice, numaidecat mediul inconjurator va contribui la bunastarea noastra. Ambalajele din materiale reciclabile, trebuie sa insemne un important obiectiv al politicilor de mediu.

Avantaje:

noi surse de energie prin depozitarea controlata;

incinerarea cu recuperare de energie;

conservarea resurselor de petrol, deoarece cunoastem ca majoritatea plasticelor se obtin din petrol;

reducerea poluarii solului, apei, aerului;

protejarea naturii si a resurselor naturale;

castiguri de spatii de depozitare;

depozitarea prin ingropare, reflecta costuri mici.

Dezavantaje:

costurile recuperarii si reciclarii, adeseori sunt destul de mari, iar procesarea deseurilor poate fi neeconomica;

transportul deseurilor poate fi o problema de securitate si protectie a mediului;

confruntarea cu lipsa personalului pentru sortare.

Un nou obiectiv al secolului nostru este conceptul “ecofactory”, care cuprinde:

tehnologie “ecofactory”; evaluare “ecofactory” ca “ecounitate”; teme de cercetare dezvoltare( poluare catre 0,reducerea deseurilor,reciclare-valorificare).

CAPITOLUL 3

AMBALAJE DIN RESURSE RECICLABILE

3.1. RECICALAREA AMBALAJELOR-REUTILIZAREA

Societatea noastra moderna, este cunoscuta, ca o mare consumatoare de produse si de aici rezultatul o mare producatoare de deseuri menajere, iar acest lucru a generat si genereaza, in cadrul firmelor producatoare, o foarte mare preocupare pentru ambalajele biodegradabile.[ Setnescu, Radu; Setnescu, Tanta; Jipa, Silviu, Ambalaje ecologice pentru produse alimentare, Bucuresti, Ed. Electra, 2004].

Materialele folosite pentru confectionarea ambalajelor sunt din cele mai diferite surse, in functie de forma, capacitatea acestora si natura produsului.

In general, in prezent se utilizeaza ambalaje din: hartie, carton, plastic, metal, sticla, lemn,material textile. Materialele din care sunt confectionate ambalajele, pun probleme diferite de mediu, deoarece unele dintre acestea fiind mai mult sau mai putin inofensive, iar altele fiind necesara chiar distrugerea sau reciclarea.

Din categoria celor mai utilizate materiale pentru confectionarea ambalajelor ce se pot recicla si reutiliza putem defini:

HARTIA

Material celulozic, folosit ca material de ambalaj (pungi,coli etc), in special pentru produse la vrac. Reciclarea hartiei, metoda practicata de timp foarte indelungat, este cunoscuta, apoi reutilizata la confectionarea altor produse cum ar fi: caiete, carti, foi de scris, coli folosite la ambalaj, ziare etc.

Exemple, figura 3.1.1.:hartie pt ambalaj,hartie decorativa,foi de scris,caiete etc.:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Figura 3.1.1.

CARTONUL

La fel ca si hartia, material celulozic, ieftin, ce se obtine din diferite variante si calitati, fiind folosit atat ca ambalaj exterior: cutii pentru sticle de bauturi, cutii pentru bomboane-prajituri-biscuiti, cutii pentru diferite alimente si produse cosmetice, dar si ca ambalaj in contact cu alimentul: recipient pentru sucuri sau produse lactate, cutii pentru branza, cutii pentru pizza, cofraje pentru oua, etc.

Cartonul ca si hartia, se poate recicla si reutilize de mai multe ori.

Exemple, figura 3.1.2.:carton pentru ambalaje,recipient sucuri-lactate etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Fig, 3.1.2

PLASTICUL

Ambalajele din plastic, fac parte din categoria celor care dauneaza mediului inconjurator. Din flacoanele de PVC reciclate, putem produce mobilier de gradina, umerase,obiecte decorative, suporturi pentru creioane etc.

In prezent, utilizarea ambalajelor din material plastic este in continua crestere chiar exploziva, in defavoarea sticlei, in conditiile in carea acesta poate fi recuperabil, reutilizabil, reintroducandu-se in procesul tehnologic, evitandu-se poluarea si degradarea mediului.

Exemple, figura 3.1.3.:pungi pentru ambalaje,sacose,obiecte decorative din pet-uri,etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Fig. 3.1.3

METALUL

Ambalajele metalice se gasesc sub forma de cutii, butoaie, care detin o pondere importanta in industria sucului, berii, conservelor de fructe si legume, conservelor de carne si peste.

Materialele cele mai dese folosite pentru confectionarea cutiilor de metal este tabla cositorita din otel moale si tabla de aluminiu.

Cutiile din metal rezultate dupa folosirea continutului, nu se arunca, se pot refolosi la: confectionarea unor obiecte folosite in mica gospodarie, decorarea curtii interioare,support pentru pixuri si alte instrumente de scris,ghivece pentru flori etc.

Exemple,figura 3.1.4.:obiecte decorative etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Figura 3.1.4

STICLA

Sticla este cunoscuta ca cel mai vechi ambalaj, si folosita cu cea mai mare incredere in pastrarea lichidelor sau a produselor facute pasta. Sticla, datorita inbunatatirii unor tehnologii de fabricatie, este privita din nou, asa cum era candva ca un material de perspectiva. In tara noastra, in general s-a observant o tendinta de restrangere a utilizarii ambalajelor din sticla, fiind inlocuite cu mare succes de recipientele din PVC. La fel si cioburile din sticla pot avea un numar mare de cicluri de reciclare, chiar putem spune la nesfarsit fara sa-si piarda din calitati. Din sticla si cioburi de sticla putem confectiona: obiecte decorative,tablouri din cioburi,etc.

Exemple,figura 3.1.5.: tablouri din cioburi,obiecte decorative din sticla etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Figura 3.1.5.

LEMNUL

Lemnul este considerat deasemenea unul din cel mai vechi material utilizat pentru ambalaje.Din lemn putem confectiona lazi realizate din diferite esente, butoaie, putini, alte recipient, linguri etc.

Lemnul la randul lui ca si celelalte materiale, poate fi si el reciclat si reutilizat obtinandu-se alte produse: cuiere, rame,cutii pentru pastrarea diferitelor obiecte etc.

Exemple,figura 3.1.6.:casute pentru pasari,obiecte decorative etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Figura 3.1.6.

MATERIALE TEXTILE

Materialele textile, fac si ele parte din categoria celor utilizate ca ambalaje si anume sacii. Au o pondere mai mica in ambalarea marfurilor. Putem reutiliza materialele textile la: carpe pentru sters praful, confectionarea unor genti din haine folosite,confectionarea unor huse decorative sau huse pentru telefoane etc.

Exemple, figura 3.1.7.:diferite masti,imbracaminte jucarii,etc.: .:[ Fotografii si imagini din expozitia organizata cu elevii de la Scoala Gimnaziala” Crucea”, an scolar 2015/2016].

Figura 3.1.7.

Aceasta categorie de ambalaje reutilizabile, adica acele ambalaje care dupa efectuarea ciclului commercial, pot fi colectate si returnate furnizorului, spre a fi refolosite, mareste productivitatea, scad costurile cu transportul de ambalaje goale, dar si un lucru important scade riscul de contaminare.

3.2. SORTAREA

Sortarea se face pe categorii de ambalaje:

Hartia si cartonul:

materiale refolosibile din hartie si carton netiparit si nescris;

materiale refolosibile din hartie si carton tiparit si scris;

materiale refolosibile din carton ondulat;

materiale refolosibile din hartie rezistenta, ambalaje;

materiale refolosibile din hartie, carton si mucavale produse din aceste material;

tevi, textile si tuburi din hartie si carton uzate;

materiale refolosibile din hartie, carton si mucavale care nu permit reutilizarea in industria celulozei si hartiei.

Sticla:

cioburi provenite direct de la fabricile de sticla ( cioburi albe, cioburi verzi, cioburi brune, cioburi semialbe);

cioburi provenite de la alti furnizori ( cioburi albe, semialbe si colorate).

Plastic:

saci, sacose, folie, huse din polietilena provenite de la ambalajele produselor textile, alimentare, chimice-care nu sunt toxice si se dizolva in apa, folii neexpuse radiatiilor;

folii de polietilena de inalta si joasa densitate provenite de la sere, solarii expuse radiatiilor solare;

folii, saci, sacose, huse, pungi fabricate din materiale recuperate, marcate sau colorate in mod specific;

alte produse: navete, butoaie, canistre, flacoane,butelii etc.

Materiale textile:

pe tipuri de materiale cum ar fi: materiale textile refolosibile din lana, bumbac, liberiene, matase si materiale provenite din reziduurile industriale constituite ca deseuri si ramasite din fire, fibre, petice din procesele tehnologice ce au avut loc la operatiile de tesere, tricotare, conectionare, filare, finisare.

pe grupe de culori: deschise, medii,inchise.

Cauciuc:

anvelope, camere de aer uzate sau sparte;

materiale refolosibile provenite din reziduuri industriale ramase de la procesele de fabricatie a produselor, obiectelor si articolelor din cauciuc cu circuit inchis.

3.3. TIPURI DE AMBALAJE

Din punct de vedere economic, problema reciclarii ambalajelor, provenite din diferite materiale, pare destul de atragatoare, mai ales in conditiile amenintarii disparitiei unor resurse naturale.[ Segal, B. , Ambalaje pentru industria alimentara, Universitatea Galati, 1989].

Astazi unele materiale de ambalare sunt judecate in functie de efectul lor asupra mediului inconjurator, iar penrtu a fi considerate cele mai bune, ambalajele trebuie sa satisfaca nu numai nevoile alimentare, comoditatea consumatorilor ci si dorinta de a trai si avea un mediu inconjurator curat si sanatos.

Tipuri de ambalaje din resurse reciclabile:

ambalaje din hartie si carton: cutii, butelii suc sau lapte, ambalaje din hartie pentru flori sau cadouri;

ambalaje din material plastic: pungi, sacose, pet-uri, flacoane;

ambalaje din metal: doze;

ambalaje din sticla: borcane, sticle, damingene;

ambalaje din material textile: huse.

“Un lucru important de mentionat, ambalajele din carton se recupereaza integral si

se folosesc tot la fabricarea acestui tip de ambalaj, ele sunt biodegradabile, perfect compatibile cu mediul ambiant, fiind 100% ecologice.”

Ambalajele din carton reciclabil, corespund noilor abordari in cel mai inalt grad cu putinta, fapt ce constituie si astazi, cel mai utilizat material reciclabil [ Gavrilescu, Dan; Toth, Sigismund, Cartonul ondulat, Ed. Gloria, 2001?].

Avantajele ambalajelor reciclabile si ecologice pot fi multiple si amintesc cateva:

minimizarea cantitatii de ambalaje utilizate;

minimizarea energiei folosita la productie;

utilizarea materialelor reciclate si reciclabile;

utilizarea materialelor care sunt biodegradabile.

Dupa tipul ambalajului mai deosebim si alte ambalaje: lazi, cutii, flacoane, saci, pungi, bidoane, containere.

Fig. 3.3.1.

Ambalaje refolosibile si nerefolosibile:

[ Surs ]

3.4. AMBALAJUL ECOLOGIC

Ambalajele conform Directivelor Europene, prevede marcaj pe acesta sau pe eticheta sa, pentru a putea permite cumparatorilor sa distinga ambalajele reutilizabile de ambalajele reciclabile.[ Sursa: www.ambalaje.net>ambalaje-ecologice].

Astfel, trebuie indicat natura materialelor de ambalare utilizate in vederea returnarii lor, a reutilizarii sau valorificarii.

Marcarea ecologica ajuta cumparatorii in alegerea produselor cu impact minim asupra mediuluisi a sanatatii lor.

Criteriile de performanta ecologice, sunt specifice fiecarei categorii de ambalaj, analizand comportarea lui pe intrg ciclul de viata al acestuia. Pentru stabilirea acestor criterii de performanta ecologica avem in vedere urmatoarele aspecte:

• impactul ambiental al deseurilor provenite din ambalaj;

• consum de energie si resurse materiale;

• poluarea si degradarea factorilor de mediu;

• efectul asupra ecosistemelor.

“ Conform Directivei Comisiei Uniunii Europene din 1992, au fost si sunt inca

incurajate, sectoarele industriale si comerciale, sa produca bunuri de consum si ambalaje mai putin daunatoare mediului inconjurator si atunci s-a propus introducerea unei marci ecologice unice “ECO”, pentru toti producatorii.”

Ambalajele au fost considerate din totdeauna una dintre principalele cauze ale poluarii solului.

Ambalajele ecologice ne arata ca a fost gasita solutia catre un mediu mult mai curat, avand in compozitia lor elemente biodegradabile si fiind de asemenea reciclabile.

In acest domeniu ale ambalajului ecologic, inca mai sunt si vor fi destule lucruri de facut, deoarece confectionarea acestora, este lasata la gandirea si latitudinea firmelor, neavand un caracter obligatoriu, de aceea s-a ajuns la multe, multe confuzii din partea consumatorilor.

Ambalajul ecologic, atentie, nu confera produsului atestarea de 100% a lipsei impactului cu mediul, ci face si reglementeaza doar diferentiere intre produsul similar si respectivul produs. Ambalajul ecologic putem afirma, ca indeplineste foarte bine functia de informare a consumatorilor.

Un lucru deosebit de important, pentru firmele producatoare de ambalaje ecologice, este sa gaseasca din ce in ce mai multe forme de colaborare fructuoase cu grupurile ecologiste, pentru a putea fi percepute mai bine de catre consumatori. Certificarea ambalajelor de catre grupurile ecologiste au un impact pozitiv deosebit.

Din ce in ce mai mult, incepem si noi consumatorii sa ne transformam in consumatori ecologici, ne schimbam comportamentul de cumparare si consum, catre unul orientat spre economie si reciclare, aratand o buna preocupare catre prezervarea resurselor naturale.

CAPITOLUL 4

ELEMENTE DE LIMBAJ GRAFIC-SIMOLURI SPECIFICE

4.1. STUDIUL DE CAZ-INTERPRETAREA SIMBOLURILOR DE PE AMBALAJE

Simbolurile grafice- limbajul grafic, pot fi redate pe o eticheta sau se marcheaza prin imprimare direct pe ambalaj.

“Marcarea ambalajelor, are drept scop facilitarea identificarii materialului de ambalare, in scopul gestionarii corespunzatoare a acestuia, respectiv colectare separata, reciclare, valorificare.Marcarea ambalajelor este voluntara.”(Sursa: www.ambalaje.net>ambalaje ecologice )

Studiul de caz cuprinde urmatoarele etape. [ Nituca, Costica, Stanciu, Tudor, Didactica disciplinelor tehnice, Iasi, Ed. Performantica, 2007].

prezentarea;

culegerea informatiilor;

discutarea, analiza si sistematizarea materialului;

dezbateri asupra informatiilor culese;

alegerea solutiei optime si argumentarea ei.

Prezentarea

Pentru realizarea acestei teme, am ales sa fac un studiu de caz privind simbolurile de pe ambalaje, la Societatea Comerciala Maparom Invest SRL, producator de ambalaje din carton [ Sursa: S.C. Maparom Invest S.R.L.].

Ambalajele din carton sunt cele mai utilizate ambalaje si disponibile intr-un numar foarte mare de forme si dimensiuni, cu multiple utilizari, de la simple cutii pentru diferite marfuri, la cutii pentru sucuri de fructe, cutii pentru cereale, cutii pentru pizza, cutii pentru pantofi, pana la cele mai sofisticate cutii pentru aparatura electronica sau cutiile de mari dimensiuni pentru electrocasnice [ Sursa: S.C. Maparom Invest S.R.L.].

Culegerea informatiilor

Societatea Comerciala Maparom Invest SRL, a fost infiintata in anul 2000, cu sediul in municipiul IASI, avand domeniu de activitate: fabricarea ambalajelor din carton, carton ondulat si hartie [ Sursa: S.C. Maparom Invest S.R.L.].

Societate cu capital privat romanesc, furnizand ambalaje din carton, destinate produselor comercializate pe piata interna cat si pe cea externa.

Discutarea, analiza si sistematizarea materialului

Ambalajele din carton au urmatoarele avantaje:

• sunt materiale reciclabile, netoxice, ecologice si putem spune ca este unul dintre cele mai ecologice si solide material de ambalare, care inca nu a putut fi depasit din punct de vedere al performantelor economice si ecologice de nici un alt material;

• sunt usoare, igienice, flexibile, nu dauneaza contactului cu alimentele;

• rigiditate si rezistenta buna;

• rezistente la grasimi, hidrocarburi, gaze, acizi( hartia tratata prin acoperire si laminare);

• pot fi tiparite.

In functie de forma ambalajelor din carton distingem: cutii cu diferite forma, tavite, lazi(cutii mari), role, separatoare, tuburi etc [ Sursa:……… carte Liceu Tehnologic de Turism……

“Ambalajul din carton destinat intrarii in fluxul deseurilor biologice, trebuie sa poata fi recunoscut (identificat) ca fiind biodegradabil de utilizatorul final prin mijloace adecvate.”

Simboluri inscrise pe ambalaje de carton: [ www.mentinromania curate.ro>articol>symbol ]

• simbol ambalaj fabricat partial din material reciclabil,figura 4.1.1.

• simbol ambalaj fabricat partial din materiale reciclate (%) , figura 4.1.2.

• simbol ambalaj fabricat partial din produse reciclate, figura 4.1.3.

• simbol “Punctul verde”,certifica cumparatorul ca producatorul contribuie financiar

la recuperarea si reciclarea materialelor care sunt introduse pe piata.Nu sugereaza

ca ambalajul poate fi reciclat,figura 4.1.4.

• simbol triunghiul Mobius Loop,ambalaj reciclabil figura 4.1.5.

Fig.4.1.1. Ambalaj/produs fabricat partial din materiale reciclate.

Fig.4.1.2. Ambalaj/produs fabricat partial din materiale reciclate(%).

Fig.4.1.3. Ambalaj/produs fabricat partial din produse reciclate.

Fig.4.1.4. Simbol “Punctul verde”,certifica cumpararorul,ca

producatorul/importatorul contribuie financiar la recuperarea si reciclarea

materialelor,care sunt introduse pe piata.Nu sugereaza ca ambalajul poate fi

reciclat.

In continuare mi-am permis, am adaugat si cateva simboluri specifice referitoare la

alte materiale de ambalaj,deoarece prezint elevilor si aceste simboluri importante:

Fig.4.1.5. Simbol inscriptionat pe recipient pentru:bauturi racoritoare,apa,bere

caserole de unica folosinta.

Fig.4.1.6. Simbol inscriptionat pe recipient pentru:solutii detergent lichid,sampon

saci de gunoi si cumparaturi,ladite plastic,butoaie.

Fig.4.1.7. Simbolul nu face referire la reciclare,dar ne atentioneaza sa nu

aruncam ambalajul pe jos.

Fig.4.1.8. Simbol arunca sticlele si borcanele intr-un container special.

Fig.4.1.9.Ambalaj/produs alcatuit din aluminiu,colectare selectiva in container

de reciclare a aluminiului.

Fig .4.1.10. Ambalaj/produs alcatuit din materiale reciclabile.Litera R indica

materialul din care este fabricat produsul, avand in componenta material

reciclabil.

Tab. 4. 1.1.

Sisteme de numerotare si abrevieri pentru carton si hartie sunt redate in schema urmatoare: [ Sursa: https://lege5.ro>Gratuit>hazdenrqgi>legea-nr-5 ]

Dezbateri asupra informatiilor culese

Am facut o scurta prezentare a societatii producatoare de ambalaje din carton si utilizarea acestora [Sursa: S.C. Maparom Invest S.R.L.].

Am punctat cele mai importante avantaje ale ambalajelor din carton si am identificat diferitele forme ale acestui ambalaj.

Analizand cutiile destinate ambalajelor, am gasit marcate pe acestea cateva dintre simbolurile grafice, care ne arata cum putem identifica un ambalaj din carton reciclabil, reutilizabil, recuperabil si sistemul de numerotare si abreviere a cartoanelor PAP 20.

Aspectul ambalajului are o mare pondere in promovarea marfurilor si in informarea consumatorilor, deoarece estetica ambalajului depinde de acceptarea produselor de catre consumatori

Alegerea solutiei optime si argumentarea ei

Inscriptionarea simbolurilor grafice, pe ambalaje trebuie respectata, numai asa putem recunoaste ambalajele care fac parte din categoria celor recuperabile, deoarece caracterul de ambalaj ecologic depinde de materiile prime utilizate, de procesul tehnologic folosit si deseurile rezultate in procesul de productie si consum.Mentinand mediul inconjurator curat, sanatos si noi consumatorii avem datoria de a respecta anumite reguli si principii care vin in concordanta cu protejarea mediului ambiant [ Gavrilescu, Dan; Toth, Sigismund, Cartonul ondulat, Ed. Gloria, 2001? ].

In cadrul orei de educatie tehnologica, la tema din programa scolara “Informatii de pe etichete, ambalaje, prospecte”, am povestit elevilor despre studiul de caz realizat de mine la societatea respectiva, privind simbolurile grafice inscriptionate pe ambalaje.Am povestit despre cartonul din care se fac ambalajele, avantajele acestuia,multitudinea tipurilor de ambalaje iar la urma am prezentat pe planse si mostre simbolurile grafice inscrise pe ambalaje.In afara de simbolurile inscriptionate pe ambalajele de carton,am prezentat elevilor si alte simboluri de pe alte materiale de ambalaj [Sursa: S.C. Maparom Invest S.R.L.].

Spre surprinderea mea, am observant in randul elevilor, o mare greseala pe care o fac acestia, este aceea de a “confunda” simbolurile grafice inscriptionate pe ambalaje care sunt destinate doar materialului de ambalaj cu calitatea marfii existente in interiorul ambalajului.Elevii, dupa discutiile purtate cu acestia, au fost foarte entuziasmati si dornici de a afla cat mai multe informatii despre materialele reciclabile, refolosibile, au reprodus in caiete simbolurile prezentate si si-au manifestat dorinta de a executa diferite obiecte din ambalaje refolosibile.Incheind activitatea, elevii impreuna cu mine am ajuns la urmatoarele concluzii, pentru a mentine mediul inconjurator, curat, sanatos trebuie sa invete sa respecte si sa practice anumite reguli:

• nu arunca la intamplare nimic: pe strazi, trotuare, gradini, curtea scolii, marginea apelor, marginea padurilor, oriunde te recreezi in natura;

• invata simbolurile specifice, pentru a recunoaste ambalajele care se pot recicla si reutiliza;

• ajuta familia sa sorteze pe categorii gunoiul;

• respecta indicatiile de pe containerele de colectare selectiva si nu arunca la intamplare;

• nu arunca sau depozita gunoiul langa container, ajuti la dezvoltarea microbilor si la inmultirea daunatorilor;

• promoveaza colectarea selectiva, ori de cate ori intalnesti prietenii.

4.2. REDU,RECICLEAZA,REUTILIZEAZA-REGULA DE AUR IN PROTEJAREA NATURII

` Probabilitatea de a arunca la gunoi in fiecare zi lucruri, care s-ar putea refolosi sau recicla este destul de mare. De aceea ne putem gandi sau imagina cum ar arata viata noastra daca din acest moment tinem cont si ne supunem principiului celor 3R [ Sursa; www.greenly.ro/viata-eco/575 ].

• REDU;

• RECICLEAZA;

• REUTILIZEAZA.

Cu siguranta, vom nascoci, vom gasi si alte intrebuintari, pentru ceea ce pana acum aruncam fara ezitare la gunoi.

Regula de aur in protejarea naturii: Redu, Recicleaza, Reutilizeaza, ca un sistem,se poate defini prin prisma unor categorii de participanti cum ar fi:

prima categorie de participanti la procesul celor 3R, este alcatuita din multimea producatorilor de materiale si nemateriale, generatoare de resurse reciclabile sub forma de reziduuri din prelucrare si mijloace de munca scoase din functiune;

a doua categorie de participanti la procesul celor 3R, se compune din ansamblul gospodariilor populatiei, deoarece gospodaria constituie veriga de baza in procurarea bunurilor necesare traiului membrilor sai si trebuie considerata ca o masinarie de productie, de consum si generatoare de surse reciclabile;

a treia categorie de participanti la procesul celor 3R, este formata din societatile specializate care contribuie la colectarea, recuperarea, sortarea, prelucrarea primara, stocarea si redistribuirea resurselor reciclabile.

Cele trei categorii de participanti la procesul celor 3R, stabilesc o multitudine de relatii, unele din ele fiind de ordin material (fluxuri parcurse de resursele recicalabile) iar altele de natura financiara sau informationala.

Populatia este cea care devine un important generator de resurse reciclabile, datorita nivelului de trai care creste mereu, a gradului de explozie a produselor si bunurilor de uz curent si periodic, astfel se impune o tot mai mare adaptare la societatile implicate in recuperarea acestora [ Dumitriu, Camelia,Management si Markting Ecologic O abordare strategica, Iasi, Ed. ETPTEHNOPRESS, 2004 ].

Regula celor 3R poate fi impulsionata si de fenomenul de criza, aparut in domeniul procurarii materiilor prime, a energiei sau de perturbarea echilibrului ecologic prin prisma poluarii mediului inconjurator [ Sursa; www.greenly.ro/viata-eco/575 ].

Pornind de la evidentierea succinta in competitia: redu, recicleaza, reutilizeaza, reflectata in paginile literaturii de specialitate, putem desprinde unele concluzii in ceea ce priveste acest concept: [ Sursa; www.greenly.ro/viata-eco/575 ].

reducerea, recuperarea, reutilizarea resurselor materiale sunt parti componente ale strategiilor de armonizare a relatiilor dintre cresterea economica, consum de resurse si protectia mediului natural;

impreuna cu reciclarea naturala, reciclarea resurselor constituie un mijloc principal de asigurare a echilibrului ecosistemelor;

datorita limitarii resurselor regenerabile sau neregenerabile, recuperarea si reutilizarea in sistemul econimico-social, devine mijloc de reducere a presiunii exercitate de crestere economica asupra resurselor originare;

resursele materiale, energia si resursele de munca antrenate in procesul de productie a bunurilor materiale se incorporeaza, treptat, intr-un singur produs, pe masura ce acestea parcurg faze succesive de prelucrare.

Trebuie precizat ca modalitatile de reciclare nu se pot aplica direct tuturor

tipurilor de resurse existente, deducandu-se doua forme in procesul de reciclare: resurse reciclate si resurse nereciclabile.

4.3. RECICLAREA AMBALAJELOR-TEHNICI

Industria ambalajelor a cunoscut o crestere expansiva, stimulata de evolutia societatii si de viteza cu care actioneaza progresul tehnic. Societatile producatoare de ambalaje trebuie sa se adapteze cererilor in privinta calitatii, aflate in continua diversificare, dar si la introducerea unor cicluri de productie din ce in ce mai scurte. In acest context, cartonul la ora actuala reprezinta cel mai utilizat material folosit la fabricarea ambalajelor.

“Apeland la statistica, putem afirma cu siguranta ca peste 60% din produsele cu circulatie rapida si peste 40% din bunurile alimentare sunt ambalate, transportate, depozitate si comercializate in ambalaje din carton.”

Aceste ambalaje confectionate din carton, reprezinta poate una dintre cele mai bune alegeri, din urmatoarele cosiderente:

ambalajele din carton sunt cele mai eficiente, privind aspectul procesului de fabricatie, capacitatii de protectie a marfii si chiar a pretului;

ambalajele din carton, cuprind o multitudine nenumarata de solutii de ambalare si imprimare, fiind foarte usor adaptabile la cerintele si nevoile beneficiarilor;

ambalajul din carton este cel mai bun prieten al mediului, datorita resurselor naturale si regenerabile care intra in procesul de fabricatie;

Aceste tipuri de ambalaje din carton sunt reutilizabile si biodegradabile, cuprinzand in structura lor, celuloza.

“Din reciclarea ambalajelor din carton si in general a hartiei, putem deduce importanta maculaturii, de unde rezulta, ca aceasta poate fi considerata chiar materie prima alternativa pentru industria papetariei.”

Urmarind procesul de reciclare a ambalajelor, putem spune ca este nu numai ecologic, ci si unul economic datorita unor avantaje enumerate mai jos:

cheltuieli destul de reduse cu materia prima;

investitie realizata cu costuri mici;

consumul cu energia scazut.

Un aspect deosebit de important, trebuie mentionat, care favorizeaza reciclarea

produselor, il reprezinta legislatia tot mai severa, referitoare la protectia mediului inconjurator si a grupurilor ecologiste.

Cea mai importanta tehnica, care ajuta la reciclarea ambalajelor din carton si a hartiei, este colectarea selectiva a acestora.

Tehnica colectarii selective, metoda excelenta pentru protejarea mediului inconjurator, ajutand oamenii sa economiseasca bani si chiar sa refoloseasca unele obiecte vechi.

\

4.4. STIMULAREA CREATIVITATII IN LECTIILE CU CONTINUT PRACTIC

Creativitatea, este un act important in procesul instructiv-educativ, fiind stimulata de cadrele didactice prin curiozitate si curajul de a combina: formele, culorile, tehnicile de lucru si creand o atmosfera libera de cautari, verificari, schimb de idei, intreceri prin care sa cultive increderea in fortele proprii,cu aprecieri inujaratoare si realizarea feedback-ului.

Prin acumularea un volum vast de cunostinte, priceperi si deprinderi, gasim posibilitatea de a corela intre cunostinte, contribuind prin aplicarea lor in structuri cognitive si apoi la explorarea de solutii noi, si implicit noi cai de realizare a obiectivelor. O abordare interdisciplinara in acest sens a materialelor de studiu isi aduce o contributie deosebita si vasta.

Fiecare profesor, poate si trebuie sa fie el insusi un creator in aplicarea cerintelor programei scolare si atingerea tuturor obiectivelor ale ciclului de invatamant. Elevii si copii, au capacitatea de percepere a impresiilor si senzatiilor cele mai slabe, amanunte foarte mici, ei insusi pot structura o lucrare prin foarte multe tehnici de lucru.

Urmarind stilul de exprimare al elevului, dar si de prezentare a unui lucru in variante posibile si imposibile, acesta trebuie incurajat sa porneasca cu incredere in incercarea de a rezolva o problema data, adresandu-ne cu blandete, aplicand un ton cald si de incredere. Pornesc de la varianta ca fiecare elev sau copil, are si dispune de un potential creativ si acest potential poate si trebuie stimulat si antrenat. Elevilor trebuie sa li se arate cele mai simple tehnici prin care sa poata materializa si duce la bun sfarsit imaginatia, visul, fantezia si apoi sa se poata bucura si mandri cu unicitatea realizarii lor.

Din punct de vedere educativ, noi cadrele didactice, trebuie sa gasim mijloacele si conditiile prin care acel frumos devine un bun al copiilor sau elevilor.

Cei care participa la actul educativ, trebuie sa incurajeze spontaneitatea, fantezia efervescenta, prin apropiere si crearea unei atmosfere calde, afective, care sa descatuseze spiritele elevilor si sa alunge aparitia factorilor de blocaj al procesului creator.

Un lucru deosebit de important este rolul profesorului de educatie tehnologica, de a ajuta la stimularea creativitatii elevilor, in ceea ce priveste confectionarea unor lucrari si obiecte din resurse reciclabile, refolosibile la orele cu caracter practic-aplicativ.

Antrenarea elevilor in actiuni directe cum ar fi:

• actiuni de colectare selectiva si valorificare a materialelor refolosibile;

• confectionarea unor lucrari decorative din deseuri;

• organizarea unor expozitii cu lucrarile realizate din materiale reciclabile;

• prezentarea unor fise de evidenta a produselor executate;

• organizarea unei expozitii cu vanzare a obiectelor realizate din materiale refolosibile si sensibilizarea elevilor pentru ajutorarea copiilor cu dizabilitati etc.

Aceste activitati fiind desfasurate cu maestrie si perseverenta, obiectivul fundamental al temei, va fi atins in mare parte cu siguranta.

Stimularea creativitatii si a deprinderilor practice a prezentat o preocupare esentiala pentru mine in cadrul orelor desfasurate la clasa.

Programa deosebit de stufoasa privind educatia tehnologica, cuprinzand ore teoretice si mai putin ore practic-aplicative,duce la caracterul teoretic al acestei discipline.Desi greu la inceput am gasit totusi oportunitatea de impletire, de coordonare a aplicatiilor practice la orele mele. Am apelat la modalitati care vizeaza in mod deosebit unul sau altul, factorii psihici ai creativitatii: gandire, aptitudini, motivatie, caracter etc.

In cadrul orelor mele cu continut practic, am aplicat ca metoda de predare invatare, studiul de caz, care are ca obiectiv gandirea creatoare, dezvoltarea capacitatii de solutionare a simturilor concrete de viata sociala, culturala, supunand atentiei aspecte particulare, laturi unice ale unor personae, familii, locuri de munca, colectivitati.

Studiul de caz este o excelenta cale de a invata elevii sa lucreze intre ei, dar si cu oamenii si sa rezolve situatiile delicate ale relatiilor umane.

O alta incercare spre stimularea creativitatii aplicata de mine, este identificare cu “jocul”, ca activitate cu scop in sine.

De fapt ce am urmarit prin metodele si strategiile didactice aplicate pentru stimularea creativitatii:

• fluiditatea (capacitatea de a opera cu cuvinte, idei, simboluri, a face comparatii, analize, sinteze);

• sensibilitatea (sesizarea si identificarea in descoperirea problemelor, formarea priceperilor si deprinderilor de a descoperi si a rezolva realizarea unui obiect);

• flexibilitatea (gandire si decizie ponderata-calitate creativa, care opereaza deseori cei ce cauta cheile practicii creativitatii);

• gandire divergenta (gandirea care eleboreaza si propune solutii surprinzatoare);

• redefinirea (prelucrarea si eleborarea in mod original lucrari cunoscute);

• analiza (o disociere elaborata critic si valoric);

• sinteza (valenta intelectuala, o structura produsa de experienta vietii, structura care are o functie originala, sa fie noua, asemenea existentei aparute pentru prima data).

Am mai aplicat in stimularea creativitatii:

tehnica modelajului in lut;

crearea si ornarea obiectelor decorative executate din materiale refolosibile;

crearea si realizarea unor produse simple din fire si fibre textile;

prelucrarea materialului textil si al materialului lemnos, prin originalitate cu posibilitati diverse de abordare din punct de vedere al creativitatii;

crearea si confectionarea unor jucarii din diverse materiale refolosibile;

jocul in crearea unor tipuri de meniuri pentru ziua de nastere si jocul in crearea unei liste in functie de bugetul familiei privind necesarul produselor(alimentare si de intretinere) pe o luna etc.

Referitor la tema abordata in aceasta lucrare, am contribuit la antrenarea si stimularea creativitatii elevilor mei, in a produce diferite obiecte din materiale refolosibile si reciclabile ducand la:

cunoasterea dezechilibrelor create de om prin civilizatie si tehnologie;

cunoasterea marilor conflicte intre tehnologie, mediu, societate;

aplicarea unor tehnologii in care totul se recicleaza(ambalaje biodegradabile);

invatarea confectionarii unor obiecte prin refolosire-reutilizare, nu poluare, care duc la idei creative;

stimularea ideilor creative privind reciclarea ambalajelor;

educarea strangerii si selectarii materialelor reciclabile;

pastrarea mediului inconjurator, curat, sanatos;

exploatarea irationala fara a pune ceva in loc;

cultivarea unei atitudini si comportament ecologic;

proiectarea si realizarea unor produse simple prin valorificarea resurselor materiale reciclabile si respectarea masurilor tehnice de securitate in munca.

Capacitatea de a gândi se dobândește în timp, permițând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori există o situație de învățare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacția celor din jur față de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecție.

Elevii trebuie obișnuiți cu investigația temeinică, cu dezbaterea autentică, cu găsirea unor răspunsuri adecvate la problemele cu care se confruntă.

Elevul nu trebuie să fie o mașină de memorat,ci trebuie să fie creator. Avem obligația de a asigura atmosfera propice declanșării valului de idei personale, de a le da elevilor senzația că ei sunt adevărații descoperitori ai „noului”.

În acest sens am oferit posibilitatea elevilor mei să gândeasca și să facă legătura cu orele de limbă și literatură româna, nu doar sa memoreze niște cunoștințe aleatorii.

Iată cateva metode de stimulare a creativitatii pe care le-am aplicat în perioada 2013- 2016 in cadrul lecțiilor desfasurate: „Cvintetul”; „Ciorchinele”; „Cadranele”; „Cubul”; „Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat”. [Leahu, Diamanda, Curs CCD, Strategii, metode de stimulare a creativitatii-gandire critica, Iasi, 2009].

CVINTETUL este o tehnică de reflecție ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci reguli în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate. Este o poezie alcătuită din cinci versuri:

primul vers-este format dintr-un singur cuvânt ce denumește subiectul;

al doilea vers-este format din două cuvinte care definesc caracteristicile subiectului (două adjective).

al treilea vers-este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni(verbe la gerunziu).

al patrulea vers-este format din patru cuvinte care exprimă starea noastră față de subiect.

al cincilea vers-este format dintr-un cuvânt care arată însușirea esențială a subiectului.

La nivelul claselor a V-a în cadrul Modului cu titlul “Economia familiei”, capitolul “Protectia consumatorului” am propus elevilor sa creeze cvintete gândindu-se la următoarele cuvinte cheie : consumatorul, ambalajul,produsul, cumparătorul.

Iată cele mai reușite cvintete selectate în perioada anilor școlari la clasa a V-a :

METODA „CIORCHINELUI”

– este foarte utilă pentru lecțiile de predare- învățare.

Este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidențierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații.

Stimulează realizarea unor asociații noi de idei

Permite cunoașterea propriului mod de a înțelege o anumită temă

Etape:

Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul, sau în partea de sus a tablei / foaie de hârtie;

2 .Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau desene, legate de tema dată;

3. Se fac conexiuni, de la titlu la lucrarile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile copiilor sau a grupurilor;

4 .Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual.

Voi prezenta cateva teme din cadrul lectiilor desfasurate la care am folosit cu succes aceasta metoda.

Clasa: a V-a

MODULUL: Produse alimentara de origine vegetala si animala

Unitatea de invatare: Alimente de origine minerala

Metoda ciorchinelui ,materiale plastic in Anexa

Clasa: aVI-a

Modulul: Materiale si tehnologii

Capitolul: Realizarea produselor din materiale textile

Metoda CADRANELOR

Pentru a aplica acesta metoda, pagina este impartita in patru parti prin trasarea a doua drepte perpendiculare. Cadranele se numeroteaza de la 1 la patru.Metoda cuprinde patru obiective din ziua respectiva, ca de exemplu:

▪ cadranul unu: e sa enunte elemente componente;

▪ cadranul doi: sa stabileasca corespondenta intre doua coloane;

▪ cadranul trei: sa descrie un fenomen despre care au invatat;

▪ cadranul patru: sa reprezinte grafic un produs din capitol.

Exemplu:

METODA CADRANELOR

Clasa: aVII-a Modulul: MATERIALE SI TEHNOLOGII

CAPITOLUL: MATERII PRIME SI MATERIALE PLASTICE

Metoda CUBULUI

Am folosit des aceasta metoda in lectiile de consolidare sau evaluare dupa terminare unui capitol de studiu. De exemplu la clasa a VI –a , Modulul”Economia familiei”, Unitatea de invatare: Protectia consumatorului, elevii au confectionat o cutie pentru cadou de forma cubica, Dupa asimilarea capitolului am aplicat metoda , care consta in:

Pe fetele cubului (cutiei) am enuntat:

Descrie! Compara! Analizeaza! Asociaza! Aplica !Argumenteaza!

Am impartit clasa in sase grupe eterogene, fiecare avand ca sarcina de lucru sa raspunda la urmatoarele:

• Descrie un ambalaj!

• Compara doua ambalaje: unul din carton, altul din plastic!

• Analizeaza urmatorul produs, dpdv functional, tehnic, estetic, ergonomic:

• Asociaza culoarea containerelor pentru reciclare cu materialele din care provin:

hartie, carton.

sticla

plastic

• Aplica pe fata cubului elementele de identificare a unui produs:(denumirea produsului, denumirea producatorului/emblema si cantitatea).

• Argumenteza importanta economica a colectarii prin cuvintele subliniate din textul enuntat: “ Colectand o tona de maculatura, prin reciclare se obtine o tona de celuloza necesara producerii a 2.500 caiete.”

Metoda:” Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat”

In timpul lecturii, elevii marcheaza in text sau noteaza pe foi, in timpul prelegerii:

Cunostintele conformate de text √

Cunostintele infirmate/ contrazise de text (-)

Cunostintele noi, neintalnite pana acum (+)

Cunostinte incerte, confuze, ce merita a fi cercetate (?)

Dupa lectura, informatiile obtinute se trec in urmatorul tabel:

Cu grupurile mici de elevi sau cu intreaga clasa, se trece in revista ceea ce elevii stiu despre o anumita tema si apoi se formuleaza intrebari, care ajuta la gasirea raspunsurilor in lectie.

Pentru a folosi aceasta metoda cerem la inceput elevilor, sa formeze perechi si sa faca o lista cu tot ceea ce stiu, despre tema ce urmeaza a fi discutata. In acest timp scriem un tabel, pe tabla, cu urmatoarele coloane: stiu/ vreau sa stiu/ am invatat , ca cel prezentat mai jos :

Clasa: a VII- a

Modulul: MATERIALE SI TEHNOLOGII

Capitolul: Materii prime si materiale din sticla

Produsul elevilor:

4.5. ATELIER “ECO”-PRODUSE REALIZATE DE ELEVI

In cadrul lectiilor cu caracter practic- aplicativ, am desfasurat impreuna cu elevii activitati in realizarea cu maestrie a unor lucrari si a unor obiecte decorative. Exemple:

Lucrarea 1, Lucrarea 2, casute realizate din cutii de carton;

Lucrarea 3, casauta realizata din material lemons provenind de la scanduri folosite;

Lucrarea 4, Lucrarea 5, Lucrarea 6, obiecte decorative realizate din sticla;

Lucrarea 7, obiect decorativ, pomul de craciun, executat din hartie reciclata;

Lucrarea 8, obiect decorativ, vaza cu flori, executat din doza de metal;

Lucrarea 9, Lucrarea 10, Lucrarea 11, o pusculita pentru pastrarea banilor executata din pet de plastic, doua veioze executate din plastic (pahare plastic si lingurite plastic);

Lucrarea 12, doua tablouri executate din camera de cauciuc;

Lucrarea 13, o casuta din lemn si o casuta din plastic(pentru pasarele);

Lucrarea 14,”orasul viitorului”,macheta executata din materiale cum ar fi lemnul,sticla, cauciucul;

Lucrarea 15, “satul-constructie a viitorului”, macheta executata din urmatoarele materiale: carton, plastic, sticla, hartie.

Fig. 4.5.1 Fig.4.5.2

Fig. 4.5.3 Fig. 4.5.4

Fig. 4.5.5 Fig. 4.5.6

Fig. 4.5.7 Fig. 4.5.8

Fig.4.5.9 Fig.4.5.10

Fig.4.5.11 Fig.4.5.12

Fig.4.5.13 Fig.4.5.14

Fig.4.5 15

CAPITOLUL 5

VALOREA INSTRUCTIV EDUCATIVA, TEHNICI PENTRU STIMULAREA CREATIVITATII

5.1. CREATIVITATEA-CARACTERISTICI IN INVATAMANTUL GIMNAZIAL

Auzim adesea, afirmatia ca actul creatiei, este un fapt cu totul intamplator pe care il manifesta un numar restrains de persoane (artisti, inventatori geniali), in marele moment de inspiratie. De fapt fiecare dintre noi putem deveni insusi creatori, intr-un anumit moment al existentei noastre, rezolvand aceeasi problema a vietii intr-o maniera personala.

Creativitatea reprezinta sinteza unor factori multipli de natura intelectuala si aptitudinala, vizand abilitatea, competenta, originalitatea, si nu in ultimul rand adaptabilitatea.

Formele creativitatii:

Stiintifica;

Tehnica;

Artistica;

Sociala.

Referindu-ma la stimularea activitatilor creative, tehnico-aplicative in cadrul

disciplinelor tehnice, exista o multitudine de posibilitati prin care putem deveni chiar noi, insine creatori. Rezultatele vor fi pe masura asteptarilor, doar daca facem multe exercitii teoretice si practice, la sfarsitul fiecarui modul de predare, valorificand ideile proprii ale fiecarui elev, antrenamentul si munca pe echipe.

Una din conditiile primordiale, in implicarea elevilor pentru savarsirea actului creator, este de a cunoaste potentialul fiecaruia, de a sti cum sa-l educam si sa-l dirijam in activitatea de creatie. Un element de baza al creativitatii, il constituie gandirea divergenta, asa cum am mentionat in capitolul patru, care presupune abilitate in a produce in mod neuzual si neconventional o gama de solutii inedite pentru rezolvarea unor probleme.Cele mai importante elemente definitorii ale creativitatii includ: fluenta de idei si flexibilitatea in gandire.

Fluenta de idei, impune abilitate in ce priveste comunicarea, gasirea nenumaratelor raspunsuri la o problema, intr-un interval de timp limitat.

Flexibilitatea in gandire, mentionata si in capitolul patru, vizeaza capacitatea unei persoane de a modifica rapid fluxul de idei, in scopul gasirii unor noi utilizari ale unei lucrari scoase din uz: astfel un produs poate fi simplificat, reconstruit, dandu-i o nota diferita in raport cu produsul anterior.Aici intervine originalitatea, aptitudinea persoanei de a oferi solutii noi, neuzuale pentru redarea unei lucrari.

Metode eficiente de dezvoltare a originalitatii:

interventia prin inbunatatirea unei lucrari;

utilizari ale unor materiale neobisnuite cum ar fi: burete, sticla, dop, deschizator, cutii conserve etc;

exercitii de genul “ce-ar fi daca”, persoana are in imaginatie un obiect, o cladire, un lucru, un fenomen etc, imaginandu-si ca este alta persoana;

alcatuirea unui obiect sau produs folosind o opera de arta, un colaj, epigrama, poezie, poveste;

impletirea unor elemente traditionale cu cele moderne;

accenuarea unui stil propriu, pentru realizarea unor produse industriale;

analiza elementelor sau componentelor unui ansamblu: forme, materiale, dimensiuni, ustensile, gasirea unor solutii eficiente pentru a aprofunda capacitatea creatoare.

“O lucrare tehnica care indeplineste si se supune anumitor conditii este cosiderata creatoare.”

Principiile sau criteriile de evalaure a acesteia sunt:

criteriul originalitatii;

Originalitatea se caracterizeaza prin noutate si impredictibilitate. Noutatea, implica un proces de fuziune a unor elemente existente deja, intr-o combinatie inedita si capacitatea de surprindere a unor conexiuni noi intre elemente. Impredictibilitatea se refera la reactia neasteptata intre lucruri existente in lumea pur reala si produsul creat.

criteriul conexiunilor;

Esenta creativitatii umane este considerata relatia. In cadrul disciplinelor tehnice optionale se pot realiza o multitudine de lucrari practice si produse, impletite artistic dintre care amintesc: o macheta, un bust, un tablou, un colaj, intr-o maniera proprie, folosind materiale reutilizabile, reciclabile : cutii carton, cutii conserve, capace, becuri, pet-uri etc.

criteriul nonrelationarii;

Acest criteriu corespunde unui studiu de incubatie, care consta in aglutinarea unor evenimente spontane, necontrolate lasate libere, dupa anumite legi aparent autonome. Aici putem evidentia, o relaxare a gandirii constiente si o inhibitie a controlului logic.

5.2. METODE SI TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITATII

Dintre cele mai eficiente metode si tehnici de stimulare a creativitatii amintim:

brainstorming;

brainstorming cu schimbari de roluri;

sinectica;

Philips 6-6;

metoda Frisco;

metoda 6-3-5.

BRAINSTORMING

Metoda ce consta in separarea intentionata a actului imaginatiei de faza gandirii critice. Se porneste de la doua principii fundamentale:

orice individ este producator de idei;

cantitatea favorizeaza calitatea.

Desfasurarea in conditii optime a acestei metode impune urmatoarele exigente:

suspendarea oricarei idei de criticism (autocriticism);

imaginatie manifestata liber;

stimularea unui debit de idei cat mai mare, astfel subiectii manifesta opinia liber, oral, fara o ordine, si fara dezbateri lungi;

preluarea ideilor emise de ceilalti subiecti, colegi de grup, dar si dezvoltarea acestora intr-o forma personala.

PHILIPS 6-6.

Moderatorul desemneaza fiecarui grup alcatuit din sase reprezentanti, o problema pentru a fi rezolvata.Grupul trebuie sa dezbata problema in sase minute, dupa care prezinta solutiile obtinute celuilalt grup si implicit moderatorului.

Metoda FRISCO.

Se intemeiaza pe metoda brainstorming-ului regizat, iar moderatorul imparte fiecarui reprezentant din grup cate un rol, unde sa-i acopere o anumita dimensiune a personalitatii.

Metoda 6-3-5.

Metoda mai poarta denumirea de brain writing si consta in faptul ca fiecare grup de sase persoane, primeste sarcina de a nota pe o foaie trei solutii gasite pentru o problema.

Timpul pentru rezolvare este de cinci minute, foaia cu raspunsul se transmite mai departe, astfel se noteaza optsprezece idei pe fiecare pagina.

In instruirea interactiva si creativa, dar si in procesul de creatie se impune o serie de tehnici de stimulare a creativitatii.

Asocierea consonanta

Asocierea definita de Alex Osborn ca fiind citez “procedeul fundamental pentru productia de idei”, reprezinta o functie a intelectului uman, ce stabileste legaturi intre imaginatie si memorie, astfel incat o idee antreneaza pe alta .

Asocierea de idei este si se dezvolta in general la elevii cu o bogata imaginatie, insotita de un volum foarte mare de cunostinte. Cu cat un elev are o memorie mai bogata cu atat poate mai bine sa realizeze asociatii de idei.

Stefan Odobleja considera ca, citez “factorul selectiv esential care provoaca asocierea este consonanta, definita ca efect si cauza a asemanarii subiective, interioare,psihologice”.

In conformitate cu conceptia consonantista, in procesele de creatie , fenomenul principal este evocarea, iar cauza este similitudinea a carei intensitate este determinata de rezonanta(consonanta), [10] aceeasi lucrare mentionata mai sus.

Evocarea reprezinta”reproducerea unei imagini provocata de asemanarea ei cu o senzatie sau cu o alta imagine in stare de activitate”.Prin imaginatie Stefan Odobleja, intelege citez:”o stare de consonanta predominanta, o stare de evocare o inlantuire de consonante, evocari [10]”.

In cadrul lectiilor, stimularea creativitatii presupune asigurarea unui mediu de invatare activ si dinamic, iar profesorul este cel care antreneaza elevii, in procesul de cunoastere, prin gasirea si aplicarea strategiilor eficiente, stimuland potentialul creator al fiecarui elev in parte.

Exemplu: la lectiile de predare de noi cunostinte, daca este pus accentul pe stimularea creativitatii, rolul profesorului este de stimulare si dirijare, iar rolul elevului este de implicare in procesul de predare-invatare, dar totodata si de evaluare a notiunilor descoperite.

Tehnica mnemonica

O tehnica eficienta folosita in memorare, este tehnica mnemonicilor. Foloseste asocierea de cuvinte, concepte, idei, la o memorizare prin analogie.Folosind memorizarea prin asociere creativa, cu elemente care doresc a fi retinute, procesul de invatare este mult usurat.

Tehnica empatiei;

Consta in substituirea inventatorului cu obiectul creatiei si analiza temei cu posibilitatile de rezolvare dintr-un nou punct de vedere.Aici, profesorul prin tehnica empatiei, presupune o transpunere in psihologia elevului, pentru a-l intelege mai bine.

Tehnica combinarii;

Ideile apar prin combinare, folosirea combinarii ca tehnica intuitiva de creatie, inseamna a gasi raspunsuri la intrebari stimulative de tipul [10]:

Ce idei s-ar putea combina?

Daca am realiza un amestec?

Daca am combina insasi obiectele creatiei?

Factorii de personalitate si ambientali ce sunt implicati in creativitate si creatie sunt:

• inteligenta superioara; • imaginatie bogata;

• mediul prielnic; • originalitate;

• perseverenta; • simtul umorului;

• tenacitate; • stabilitate si maturitate emotional;

• capacitate de rezistenta la efort; • spirit investigator;

• aptitudinea de a intelege esentialul; • simtul orientarii,esteticii;

• memorie de lunga durata; • initiativa;

• puterea caracterului; • incredere in fortele proprii;

• starea de sanatate; • spontaneitate;

• indemanare; • capacitate de intuitie;

•flexibilitate in gandire; • imaginatie;

• curiozitate; • capacitate de asociere,combinare;

• spiritul competitiv; • echilibru intre imaginatie si gandirea critica;

• capacitate de concentrare indelungata asupra unei situatii.

In antrenarea si stimularea creativitatii elevilor, mai exista si factori inhibatori. Acesti factori inhibatori tin de structura particulara a individului, de factorii culturali de mediu, legati de grupul din care fac parte.

Dintre factorii care blocheaza creativitatea amintim:

• fluenta scazuta; • lipsa imaginatiei;

• gandire determinista; •lipsa motivatiei;

• rigiditate functional; • simtul material redus:

• frica de critica si autocritica; • coeficient scazut de inteligenta;

• descurajarea,autodescurajarea; •lipsa de sensibilitate fata de problema;

• insusire rigida a cunostintelor tehnice ca sisteme inchise; • lipsa receptivitatii;

• imposibilitatea separarii fazelor de creatie de cele de evaluare: • gandire liniara;

Sidney Share (1990) a inventat trei tipuri de blocaje:

Blocaje de ordin emotional: teama de a nu comite greseli;

dependenta fata de opiniile altora etc.

Blocaje de ordin cultural: prea mare incredere in statistici;

experienta trecuta;

ideile colegilor etc.

Blocaje de ordin perceptiv: incapacitate de a distinge intre cauza si efect;

ingustarea excesiva a punctului de vedere.

Pentru a intelege demersul creativ, trebuie urmati anumiti pasi ai creativitatii:

Definirea problemei;

Colectare de date, elaborarea ipotezei;

Incubatia;

Iluminarea;

Verificarea si aplicarea solutiei.

In activitatea didactica, profesorul are rolul de a stimula procesul creativ, sa asigure un climat organizational, de cultivare a creativitatii, atat pentru cea individuala cat si pentru cea de grup.

In tabelul 5.2.1. sunt prezentate raporturile intre creativitatea individuala si cea de grup.

Figura 5.2.1. Raporturile intre creativitate individuala si cea de grup.

5.3. INVATAREA ACTIVA.STRATEGII, METODE, PREZENTARE SELECTIVA

Actualul sistem de invatamant, cere o mare cantitate de informatii pe care elevii nu resesc sa o asimileze. In acelasi timp se sustine centrarea pe procesele cunoasterii, pe actiunile care produc cunostinte si nu pe cunostinte in sine. Gandirea nu este un proces fara continut/cunostinte, nici cunostintele nu trebuie obtinute in afara gandirii lor.

Procesul si continutul trebuie vazute ca un intreg si prin urmare, considerate de importanta egala in procesul de instruire.Elevii isi vor pune in practica cunostintele cand va intelege ca valoarea lor consta in vitalitatea lor.

Daca invatarea, este inteleasa ca energia stocata pentru a furniza electricitate, necesara rezolvarii problemelor si nu ca o colectie de date, care trebuie retinute si reproduse la interval neregulate de timp, atunci abia ea devine relevanta in viata elevilor.

Dintre metodele si tehnicile utilizate care se pot folosi cu success in invatamantul gimnazial dar mai cu seama in cel liceal enumar: asocierea cosonanta, analogia si extrapolarea, inversia, empatia, combinarea,modificarea-ameliorerea-dezvoltarea, asaltul de idei, sinectica, discutia Panel etc.

Ma voi referi doar la cateva metode:

Metoda Panel – discutia consta in organizarea clasei in grupe de 4 elevi pentru a studia problema, asociata unui auditoriu,care asculta si intervine doar prin mesaje scrise.

Metodologie:

Grupul sta in jurul unei mese condus de un lider, care lanseaza ideile, schimband puncte de vedere pe tema aaordata. Auditoriu, asezat in semicerc, transmite mesaje de forma:

intrebari ( jetoane verzi );

completarea de informatii; ( jetoane maro);

exprimarea de sentimente ( jetoane albastre ).

Mesajele auditoriului sunt introduce in esantionul “Panel” de o persoana care se numeste injector de mesaje. Acesta clasifica mesajele dupa diferite categorii. Grupul Panel reia discutia, dupa lecturarea unui grup de mesaje, iar auditoriul continua sa transmita mesaje noi. Activitatea de creatie se incheie prin sinteza interventiilor efectuata de lider.

Principiul se foloseste cu precadere la clasele secundare cu profile sau specializari diferite.

Metoda Gordon (Sinectica)- se mai numeste metoda analogiilor.

Este o metoda de creativitate in grup, elaborate de profesorul Wiliams Gordon din Harward SUA ( 1961 ). Are la baza realizarea unor legaturi ( imbinari ) intre elemente diferite aparent necorelate, cu sopul de a genera idei originale bazate pe stimularea fanteziei participantilor. Termenul “sinectica provine din cuvantul de origine greaca “sinecticos” ceea ce inseamna a pune elementele diferite aparute relevante.

Grupul de lucru trebuie sa fie alcatuit din 4-5 elevi, un conducator, un stenograf si membri care au roluri diferite pentru a stimula analogiile.

Etape :

enuntul problemei in forma initiala;

analiza;

sugestii imediate sau partajare;

enuntarea problemei dupa cum a fost inteleasa;

cresterea “distantei metaforice” folosine analogia directa personala, conflictul condensate;

repetarea etapei anterioarei;

adaptarea fanteziei;

generarea solutiei posibile.

Metoda se poate folosi la clase cu colective eterogene in lectii de sistematizare, consolidare sau verificarea cunostintelor.

Inversia

Este o tehnica de creatie care consta in abordarea inversa unei probleme sau solutii eliminand insertia psihologica, dar si parerile despre situatia in cauza. Daca un obiect sau detaliu este observant din exterior acesta va fi privit din interior. Metoda presupune intrebarile:

• care sunt elementele contrare?

• de ce nu s-ar inlocui pozitivul cu negativul?

• de ce de jos in sus si nu de sus in jos?

• de ce orizontal si nu vertical?

• de ce nu privim problema de la final inloc de la inceput?

• de ce de la general la particular si nu invers?

• de ce sa nu se asambleze de la capatul opus?

5.4. LECTIA-UNITATE DIDACTICA IN PROCESUL DE INVATARE,PROIECTE DE LECTII

Proiectarea si succesul unei lectii este garantat de buna pregatire si anticipare a secventelor instructiv educative a profesorului.

Proiectarea unei lectii constituie un act creator prin care se imagineaza si se construiesc momentele principale, dar si momentele de amanunt, profesorul probeaza cu buna sa pregatire de specialitate, dar si cu buna pregatire metodica si pedagogica.

Proiectarea unei lectii este operatia de identificare a secventelor instructionale care sunt derulate intr-un timp determinat de 50 minute.

Documentul care ordoneaza momentele lectiei cu functiile adiacente se numeste proiect de lectie.

Proiectarea instruirii la o lectie, presupune realizarea unei concordante in trei puncte cheie:

competente sau scopuri;

metode, materiale, mijloace didactice;

evaluare.

Prin conectarea celor trei puncte cheie, se proiecteaza lectia in mai multe etape:

analiza generala a lectiei prin consultarea programei, a manualului si a altor materiale bibliografice;

determinarea obiectivului general si a competentelor ce pot fi identificate, exprimate, masurate;

organizarea continutului invatarii in unitati de invatare si teme principale, conform competentelor fixate;

alegerea , combinarea metodelor si procedeelor didactice in acord cu secventele de

continut, particularitatile elevilor si obiectivele lectiei;

alegerea mijloacelor de invatamant;

stabilirea tipului de activitate cu elevii (activitate frontala, lucru in echipa sau pe grupe, abordare individuala);

alegerea metodelor si a instrumentelor de evaluare;

realizarea feedback-ului;

Am caracterizat succint, cele cinci variante de lectii specifice disciplinelor tehnice. Tipurile de lectii pot fi clasificate astfel:

Lectia mixta ( lectia de predare invatare);

Acest tip de lectie parcurge toate etapele, antrenand toate verigele procesului instructiv educativ;

Lectia de comunicare de noi cunostinte ( lectia de predare);

In acest tip de lectie, predomina comunicarea cunostintelor noi;

Lectia de recapitulare, sistematizare a cunostintelor ( lectia de fixare si cosolidare a cunostintelor);

Acest tip de lectie se proiecteaza, dupa parcurgerea unei unitati de invatare, semestru, capitol, modul, dar si la sfarsitul disciplinei;

Lectia de formare de priceperi si deprinderi;

Acest tip de lectie urmareste familiarizarea elevilor cu diferite tehnici de munca inteleculala, activitati independente, organizarea si desfasurarea activitatilor practice, care pun in evidenta cunostintele teoretice;

Lectia de evaluare a cunostintelor;

Acest tip de lectie este de control si evaluare a randamentului scolar.

PROIECT DIDACTIC

Scoala:

Disciplina:

Data:

Clasa:

Modulul:

Unitatea de invatare:

Locul de desfasurare:

Timp:

Profesor:

Tipul lectiei:

Competente generale:

Competente specifice:

Metode si procedee didactice:

Mijloace de invatare:

Bibliografie

Desfasurarea activitatii instructiv-educative

Figura 5.4.1. Structura unui proiect de lectie.

In continuare atasez cinci proiecte didactice, conform celor cinci tipuri de lectii, sustinute in cadrul Inspectiei curente 1 si Inspectiei curente 2.

PROIECT DIDACTIC

Scoala: Scoala Gim.”Dimitrie Anghel”-Cornesti

Disciplina: Educatie Tehnologica

Data:

Clasa: a VI a

Modulul: Materiale si tehnologii (lemn,textile,piele,ceramica).

Unitatea de invatare: Materii prime si material din lut-ceramica:provenienta,clasificare,

structura.

Locul de desfasurare:sala de clasa

Timp:50 min.

Profesor: Goras Petronela

Tipul lecției- comunicare de noi cunostinte.

Competente generale :

1.Identificarea materiilor prime si materialelor in functie de proprietatile specifice ale acestora.

2.Valorificarea termenilor de specialitate in comunicare.

Competente specifice: la sfârșitul lecției elevii trebuie sa fie capabili:

♦ C1-sa grupeze obiecte din ceramica in diverse categorii de produse ;

C2-sa identifice materiile prime si materialele folosite pentru obtinerea produselor ceramice;

C3-sa descrie principalele proprietati ale materialelor ceramice ;

C4-sa cunoasca sursa de obtinere a ceramicii ;

C5-sa cunoasca diverse utilizari ale ceramicii ;

C6-sa identifice piese de ceramica.

Metode și procedee: coversația euristică, exercițiul, problematizarea, învățarea prin redescoperire,dialogul,expunere, explicatie, descriere.

Mijloace didactice: manualul, fișa de lucru individuală, pliante, imagini, etc

Organizarea activității: activitate frontală și individuală;

Metode de evaluare a performantelor:

Evaluarea somatica pe parcursul lectiei, prin verificarea orala si prin aprecierea modului de indeplinire a sarcinilor.

Bibliografie:

Educatie Tehnologica, manual pentru clasa a VI-a ,

MECS, Programe scolare pentru elevi clasele V-VIII , Educatie Tehnologica

Metodica predarii Educatiei Tehnologice in gimnaziu, autori: Sorin Matei; Dragos Cozma; Melania sarbu; Ed. Arvens 2009.

Desfășurarea activitatii didactice

Fisa de lucru

1.

Clasa a VIa

2. Raspundeti la intrebarea urmatoare prin incercuirea literei din fata raspunsului corect:

Obiectele din ceramica se obtin din :

a. ipsos b. argila arsa

c. lemn d. sticla.

3. Identifica 4 obiecte de ceramica pe care le-ai intalnit si precizeaza utilizarile lor :

– ……………………………………………………………………………

– ……………………………………………………………………………

– ……………………………………………………………………………

– ……………………………………………………………………………

PROIECT DIDACTIC

Scoala:Scoala Gim.”Dimitrie Anghel”-Cornesti

Disciplina: Educatie Tehnologica

Data:

Clasa: a VI a

Modulul: Materiale si tehnologii.

Unitatea de invatare: Realizarea produselor din materialele invatate.Bratara din fire textile.

Locul de desfasurare:sala de clasa.

Timp: 50 min

Profesor: Goras Petronela

Tipul lectiei: Formare de priceperi și deprinderi- aplicație practica.

COMPETENȚE GENERALE:

1. Întelegerea dezvoltării tehnicii și implicațiilor ei asupra mediului și societății
2. Valorificarea termenilor de specialitate în comunicare

COMPETENȚE SPECIFICE:
1. Analiza produselor executate

2. Realizarea unui produs textil respectănd operațiile tehnologice prevăzute în fișa tehnologică
3. Cunoașterea și respectarea normelor de protecție a muncii
4. Identificarea nevoile individuale si colective privind utilizarea produselor din diferite materiale.

METODE SI PROCEDEE DIDACTICE:
Conversația, explicatia, demonstratia, invatarea prin descoperire,instructajul tehnic, munca independenta, exercitiul.

MIJLOACE DE INVATAMANT:
Fișe tehnologice, Albume, Reviste, Planșă, Lucrare model
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: Manual de Ed. Tehnologică Ed. ,Programa de Educație Tehnologică MECI ,.Nr 5097din 2009, Revista Arborele lumii secțiunea Știintă și tehnologie.

DESFĂȘURAREA IN TIMP A LECȚIEI
1. Momentul organizatoric
2. Formarea priceperilor și deprinderilor:

Captarea atenției

Comunicarea temei

Reactualizarea cunoștințelor teoretice

Explicația și demonstrarea

Desfășurarea activității independente

3. Analiza rezultatelor activității.

4. Tema pentru acasă.
Aprecieri, notări, concluzii finale.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie formare priceperi VI) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie formare priceperi VI) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie formare priceperi VI) in Anexa.

ETAPELE DE LUCRU

pentru

REALIZAREA NODULUI ARTISTIC

Proiect didactic

Scoala:

Disciplina: Educatie Tehnologica

Data:

Clasa:a V-a

Modulul:Produse alimentare de origine vegetala si animala

Capitolul:Criterii de selectie a produselor alimentare

Unitatea de invatare: Informatii de pe etichete,ambalaje,prospecte

Locul de desfasurare: sala de clasa

Timp: 50 min

Profesor:Goras Petronela

Tipul lectiei: lecție de recapitulare, sistematizare-varianta bazata pe imbinarea verificarii

orale cu cea scrisa

Scopul lectiei:Sistematizarea cunostintelor despre etichetarea produselor alimentare,

simbolurile de pe ambalaje si informatii de pe prospecte

Competente generale:

Sa analizeze calitatea produselor alimentare în functie de: nevoile pe care le satisfac

proprietatile organoleptice, valoarea nutritiva si energetica, estetica.

Sa coopereze si sa-si asume responsabilitati in activitatile de grup.

Sa valorifice informatiile culese din diferite surse utilizand terminologia și

simbolurile specifice domeniului.

Sa explice termeni si simboluri privind calitatea, igiena produselor alimentare

si protectia consumatorilor.

Competente specifice:

Să defineasca notiunea de eticheta.

Să explice importanta etichetarii.

Sa indice si sa recunoasca informatiile precizate pe eticheta si ambalaje.

Sa identifice simbolurile de pe ambalaje.

Să descrie elementele componente ale etichetei.

Metode si procedee didactice:conversatia,observarea dirijata,expunerea,

exercitiul,problematizarea,explicatia.

Mijloace didactice:produsele

Bibliografie:

1.Costica Nituca, Tudor Stanciu, Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica Iasi,2006.

2.Gabriela Lichiardopol, Viorica Stoicescu, Silvica Neacsu, Ed. Tehnologica,Manual pentru cl.a V-a, Editura Aramis, 2005.

3.Carmena Neamtu, Doina Sandu, Ed. Tehnologica, caietul elevului cl.a V-a ,Editura LVS crepuscul, 2005.

4.Sorin Matei, Dragos Cosma, Ion D. Sarbu, Melania Antoaneta Sarbu, Metodica predarii educatiei tehnologice, Ed. Arves, 2008.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie recapit.sistematizareV) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie recapit.sistematizareV) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie recapit.sistematizareV) in Anexa.

Numele si prenumele elevului

Clasa aV-a

FISA DE EVALUARE

ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

SI INFORMATII DE PE AMBALAJ

Priviti eticheta produsului si raspundeti urmataoarelor cerinte.

Enumerati elementele componente ale acesteia si exemplificati conform

tabelului de mai jos:

PROIECT DIDACTIC

Scoala:

Disciplina: Educatie Tehnologica

Data:

Clasa: a VII-a

Modulul: Tehnologii de comunicatii si transport

Unitatea de invatare: Comunicatii si limbj grafic in transporturi

Locul de desfasurare: sala de clasa

Timp: 50 minute

Profesor: Goras Petronela

Tipul lectiei: lectie mixta (predare-invatare)

Competente generale:

Sa prezinte principalele etape in evolutia mijloacelor de transport

Sa identifice parti component ale principalelor mijloace de transport

Sa prezinte principalele etape in evolutia mijloacelor de transport

Competente specifice:

Sa identifice tipuri de retele de transport si efectele lor asupra omului si a mediului inconjurator

Sa utilizeze simboluri si terminologia specifica transporturilor

Sa selecteze pentru uzul personal din diverse surse referitoare la transporturi

Metode si procedee didactice:conversatia,observatia,descoperirea,metoda ciorchinelui,expunerea

Mijloace de invatare:imagini,scheme,planse

Bibliografie:Manual clasa aVII-a,Gbriela Lichiardopol,Cristian Galin,Ed.Aramis,2006

Structura lectiei:

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice (Lectie mixta VII) in Anexa.

PROIECT DIDACTIC

Scoala:

Disciplina: Educatie Tehnologica

Data:

Clasa:a VIII-a

Modulul: Energie

Unitatea de invatare:Impactul tehnologiilor asupra omului si mediului.

Locul de desfasurare: sala de clasa

Timp: 50 minute

Profesor: Goras Petronela

Tipul lectiei: evaluarea a cunostintelor (test)

Competente generale:

Analiza efectelor tehnologiilor de producer a energiei si utilizarea ei asupra mediului

Competente specifice:

C1Sa clasifice tipurile de mediu

C2Sa explice tipurile de modificari ale mediului

C3Sa prezinte elementele component ale mediului

C4Masurile de conservare a mediului

C5Sa prezinte sursele de poluare si poluantii

Metode si procedee didactice:observatia, conversatia, descoperirea, metode ciorchinelui,exercitiul.

Mijloace de invatare:planse, imagini, fisa de lucru.

Bibliografie: manualul de Educatie Tehnologica clasa aVIII-a, Carmen Neamtu, Gheorghe Rusu,Violeta Halbac,Ed. LVC Crepuscul,2007.

Activitatile populatiei,trebuie sa contribuie la conservarea mediului:

Structura mediului:

Elemente componente ale mediului:

Surse de poluare si poluanti

Desfasurarea activitatii didactice(Lectie test VIII) IN Anexa.

Desfasurarea activitatii didactice(Lectie test VIII) IN Anexa.

Numele si Prenumele …………………………………….

Clasa : a VIII a

Fisa TEST

Completati spatiile corespunzatoare:

Prin “ resurse naturale “ se intelege totalitatea elementelor naturale ale

mediului inconjurator, ce pot fi folosite in activitatea umana:

“ resurse neregenerabile “ …………………………………………………………….. .

“ resurse regenerabile “ …………………………………………………………….. .

“ resurse permanente “ …………………………………………………………….. .

Cauzele deteriorarii mediului ambiant : ( incercuiti raspunsurile corecte) :

prea multe automobile – fauna si flora

clima – fabrici cu tehnologii vechi.

Modificarile mediului pot fi naturale si artificiale.

Enumerati cateva domenii, de modificare a mediului artificiale ( interventia

omului):

……………………………………………………………………………………………………………… .

Degradarea solului poate fi din cauze naturale si actiuni umane. Dati

exemple de actiuni umane ce contribuie la degradarea solului :

……………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………. .

5.5 CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL LECTIILOR

Un continut multidisciplinar si interdisciplinar, stiintific si artistic, teoretic si apicativ, cunostinte fundamentale si de specialitate, ofera sanse sporite aparitiei unei conexiuni inedite si contribuie la fortificarea potentialului creator in ansamblul sau.

In actualul context educational, in vederea asigurarii calitatii si de necesitatea de a raspunde provocarilor si oportunitatilor de deschidere catre nou, profesorul trebuie sa recurga la noi strategii de stimulare a creativitatii, pentru ca educabilul sa dobandeasca competente specifice, nu doar cunostinte.

Interdisciplinaritatea se constituie ca un factor esential in promovarea creativitatii, in cadrul mai multe ore de discipline diferite si anume: educatie estetica, educatie tehnologica, educatie muzicala, educatie moral civica, etnografie, folclor, dandu-i posibilitatea elevului de a insira artele, una cu cealalta sau cu alte activitati, pentru a trai experiente creative complexe, ce se adreseaza mai multor competente pe care le are.

Interdisciplinaritatea se refera la transferul metodelor dintr-o disciplina in alta, putandu-se distinge trei pasi: [ Palasan, Toader, s.a. , Interdisciplinaritatea si integrarea- o noua abordare a stiintelor in invatamantul preuniversitar, Curs formare continua CNFP din invatamantul preuniversitar, Bucuresti, 2003 ].

Epistemologic ( transferul metodelor logicii formale in domeniul dreptului);

Generatoare de noi discipline ( metode din matematica sunt transformate in arta, ce au dus la arta informaticii);

Contribuie la big-bangul disciplinar.

Acestea presupune o intersectare a metodologiei diferitelor arii curriculare.

In abordarea interdisciplinara se topesc granitile stricte intre discipline.

Munca interdisciplinara solicita, instruire integrata si cauta mereu caile de a rezolva problemele, utilizand notiuni si date, informatii obtinute la mai multe discipline si se finalizeaza mai ales sub forma de proiecte. In acest tip de activitate se pune accent, nu atat pe continut cat si pe dezvoltarea unor competente.

Exemplu de activitate interdisciplinara:

Tema: “Scoala noastra isi propune sa realizeze o monografie a localitatii”:

Localizare pe harta;

Dotare, evenimente istorice;

Obiceiuri si traditii;

Evenimente culturale deosebite;

Cantece populare specifice;

Povestiri din batrani-legende;

Locuri deosebite din localitate;

Institutii publice din zona si atributiile lor;

Realizari deosebite ale localnicilor;

Identificarea grupurilor socio-culturale din comunitate.

Pentru rezolvarea unei sarcini de catre un elev, la o anumita materie, intr-un mod diferit decat cel prezentat de cadrul didactic de la clasa sau din manual, este o idee creatoare.

Caracterul interdisciplinar, implica stabilirea si folosirea unor conexiuni intre limbaje explicative sau operatii, avand scop diminuarea diferentelor care apar intre disciplinele clasice. Preocuparile pentru promovarea unei viziuni interdisciplinare in investigarea realitatii nu sunt actuale.

A crea ceva nou, originalitatea unui produs nou creat este variata, de la rezultatele expresive a unui desen infantil, la creativitatea inovatoare, prin care se aduc modificari, principiilor de baza ale unui domeniu. Cultivarea spiritului creator, constituie una din sarcinile scolii.

O abordare interdisciplinara in acest sens a materialelor de studiu isi aduce o contributie deosebita si vasta.

In atingerea acestui obiectv, accentul principal il punem, pe formarea deprinderilor practice, odata cu acumularea de noi cunostinte, utilizand ca suport intai elemente teoretice si apoi practice invatate la celelalte discipline de studiu. Pe baza acumularilor anterioare si practicand o strategie interdisciplinara, elevii vin si prezinta o multitudine de idei, abordeaza mai aproape si cu mai mult curaj, notiunile inovatoare, inventia, creatia.

Putem exemplifica numeroase cunostinte de matematica care se consolideaza mai bine cu prilejul unor masuratori si efectuarea de calcule simple, folosite la realizarea schitei: scoala mea,camera mea prin desenarea unor figuri geometrice.

Modelarea lutului, prin crearea unor obiecte decorative sau a unor legume, fructe, animale, unde elevii isi insusesc cunostintele cu privire la forma, marimea, culoarea acestora. Decorarea produselor executate aduce impletire cu simtul estetic, cultivarea gustului pentru frumos.

Lucrarile din lemn executate de elevi: ceasul, rama pentru fotografii, sabia, scarita, scaunelul etc, sunt mai frumoase si deosebite prin aplicarea desenului decorativ. Gasirea celui mai adecvat desen decorativ si a celui mai impresionant pentru obiectele realizate, armonizarea culorilor pentru obtinerea celui mai reusit efect estetic, necesita multa fantezie si bun gust, solicita gandirea creatoare a elevilor.

Observatiile facute despre natura, diversitatea modeleor oferite de flora, influenteaza desenul decorativ si aici putem mentiona, compozitia decorativa realizata privind executia unor colaje cu ajutorul materialelor din natura: frunze, flori, seminte si a materialelor refolosibile.

Lectiile cu caracter aplicativ, contribuie la inbunatatirea, aprofundarea si consolidarea cunostintelor dobandite la celelalte discipline de studiu, dar constituind in acelasi timp un bun mijloc de aplicare in practica a unora dintre aceste cunostinte si dezvoltarea gustului estetic.

CONCLUZII

Lucrarea de fata constituie o lucrare stiintifico-metodica, reprezentand o sinteza asupra aspectelor educative privind ambalajele din material reciclabil.

Lucrarea cuprinde cinci capitole:

Capitolul 1 Impactul deseurilor asupra mediului inconjurator;

Capitolul 2 Deseuri reciclabile-metode de valorificare;

Capitolul 3 Ambalaje din resurse reciclabile;

Capitolul 4 Elemente de limbaj grafic-simboluri specifice aplicate pe ambalaje;

Capitolul 5 Valoarea instructiv-educativa, tehnici pentru stimularea creativitatii.

Primul capitol defineste termenul “deseu” conform Directivei Consiliului 75/442/CEE,o clasificare a deseurilor la modul general, deoarece la ora actuala nu exista o clasificare generala acceptata a deseurilor.

Conform clasificarii deseurilor, am specificat si principalele surse de provenienta a acestora.

La ora actuala deseurile reprezinta una dintre cele mai importante probleme in activitatea de protectie a mediului, respectiv in asigurarea unei dezvoltari sustenabile.Tot aici am precizat cele doua metode importante : incinerarea si depozitarea deseurilor.

Incinerarea deseurilor este o metoda termica de eliminare a deseurilor prin ardere, iar instalatiile incineratoare, au ca scop neutralizarea reziduurilor menajere, pentru protectia mediului inconjurator, iar obtinerea energiei termice si a altor materiale recuperabile, au ca scop diminuarea cheltuielilor de exploatare.

Depozitarea este una dintre cele mai raspandite solutii pe plan mondial, aceasta facandu-se prin doua metode si anume, depozitarea simpla si depozitarea controlata.

In incheierea capitolului am abordat efectele deseurilor si fenomenul biodegradarii catorva categorii de deseuri.

Capitolul doi cuprinde informatii, clasificari, metodele de valorificare ale deseurilor reciclabile.

Importanta reciclarii resurselor naturale si protectia mediului, este un subiect de actualitate, deoarece populatia a ajuns sa se confrunte cu o adevarata criza de materii prime si materiale, cu epuizarea resurselor si poluarea factorilor de mediu.

Pentru o reciclare cat mai eficienta trebuie avut in vedere doua aspecte destul de importante si anume colectarea si selectarea deseurilor, care ar trebui sa o practice fiecare cetatean al tarii noastre. Aceste doua aspecte se realizeaza cu ajutorul firmelor de salubrizare si nu cu ajutorul populatiei.Deosebit de importante sunt si metodele de valorificare a deseurilor.

Problema reciclarii a dus la dezvoltarea de retele specifice in vederea verificarii si atestarii proprietatilor de reciclare a materialelor. In concluzie totusi, reciclarea este o operatie costisitoare. Dar strategiei de marketing ii revine rolul, de a constientiza consumatorii, de efectele reciclarii, care la final se repercuteaza in preturi mai mari .

In incheierea capitolului doi, am enumerat cateva din avantajele si dezavantajele deseurilor.

Capitolul trei din lucrare, abordeaza ambalajele din resurse reciclabile.Din categoria celor mai importante ambalaje executate din materiale care por fi reciclate, se numara: cartonul, hartia, plasticul, sticla, metalul, materiale textile si in numar mai mic lemnul.Sortarea acestora se face pe categorii de ambalaje, respectiv din materialele din care provin.

Din categoria tipurilor de ambalaje din materiale reciclabile mentionez:cutii carton, hartie pentru orice ambalaj, pungi, sacose, pet-uri, doze, borcane, sticle etc. Tipurile de ambalaje din carton reciclabil, corespund noilor abordari in cel mai inalt grad, fapt ce constituie astazi, cel mai utilizat material reciclabil.

Conform Directivei Comisiei UE din 1992, au fost incurajate sectoarele industriale si comerciale sa produca bunuri de cosum si ambalaje mai putin nocive mediului inconjurator si s-a propus introducerea unei marci ecologice unice “ECO”. Marinescu, Cornel, Recuperarea diferitelor materiale, Ed. Economica, 1991

Ambalajele ecologice ne arata solutia catre un mediu mai curat, fiind biodegradabile si reciclabile.

Capitolul patru, un capitol ce cuprinde un studiu de caz , privind marcarea ambalajelor cu simboluri grafice; cei 3R-redu, recicleaza, reutilizeaza; stimularea creativitatii in lectiile cu continut practic si produse realizate de elevi din materiale reciclabile, la scolile unde preadu.

Studiul de caz se refera la marcarea ambalajelor cu simboluri grafice, care sunt recunoscute si pe plan international si care se aplica pe diverse ambalaje. Aceste simboluri marcate pe ambalaje identifica, materialul din care este executat ambalajul ca fiind biodegradabil, reutilizabil, recuperabil.

Cei 3R, redu, recicleaza, reutilizeaza, cuprinde regula de aur in protejarea naturii. Am subliniat cat de important este acest concept, regula celor 3R in mentinerea echilibrelor ecosistemelor.

Stimularea creativitatii in lectiile cu continut practic, este o preocupare esentiala in cadrul orelor pe care le desfasor. Fiecare copil dispune de un potential creativ, care trebuie stimulat si antrenat.

Participantii la actul educativ, ne implicam, incurajam spontaneitatea, fantezia, prin crearea unei atmosfere calde, afective, care sa descatuseze spiritele elevilor. Stimulam creativitatea elevilor ajutandu-i la proiectarea si realizarea unor produse simple, prin valorificarea resurselor materiale reciclabile si respectarea masurilor tehnice de securitate in munca.

In incheierea capitolului patru, am prezentat produse executate de elevii coordonati de mine la orele de educatie tehnologica.

Capitolul cinci, din perspectiva mea este cel mai important, deoarece cuprinde valaoarea instructiv educativa, tehnici penrtu stimularea creativitatii in mediul gimnazial.

Am prezentat, la modul general notiuni, metode si tehnici pentru stimularea creativitatii, formele si rezultatele ei. Din constatarile mai multor cercetatori, rezulta faptul ca cel mai frecvent, scoala contemporana se prezinta ca un ihibator al comortamentului creativ, lucru care putem spune la ora actuala ca este schimbat. Am enumerat metode si tehnici de stimulare a creativitatii, constatand folosirea foarte des a metodei brainstorming, am precizat factorii de personalitate si ambientali care sunt implicati in creativitate si creatie.

In activitatea mea didactica, la o scoala gimnaziala am intalnit, o seri de factori, imi permit sa spun , cu efect ihibatoriu asupra comportamentului creativ: caracteristici ale elevilor ( intoleranta fata de opiniile colegilor, frica de ridicol); din partea profesorilor ( sanctionarea indraznelii de a pune intrebari incomode, accetul pus in activitatea de predare invatare pe reproducere fara a accepta sau mai grav a stimula originalitatea); din partea sisitemului de invatamant ( supraincarcarea programelor scolare, manuale dense, organizate deductiv etc).

Invatarea activa trebuie inteleasa ca o energie activa, stocata pentru a furniza electricitate necesara rezolvarii problemelor, nu ca o colectie de date.

Problematizarea, metoda activa care urmareste la elevi dezvoltarea gandirii independente si productive, pune in valoare aptitudinile elevilor, inbogateste experienta, stimuleaza dezvoltarea gandirii datorita situatiilor problema.

In practica didactica gasim suficiente metode sau strategii care opereaza in sfera invatarii active, avand in vedere stimularea creativitatii.

Lectia unitate didactica in procesul de invatare, succesul acesteia este garantat de buna pregatire si anticipare a secventelor instructiv educative a profesorului.Am caracterizat cinci variante de lectii specifice disciplinelor tehnice, am structurat un proiect de lectie si am alcatuit cinci proiecte de lectie sustinute in cadrul inspectiilor curente 1 si 2, pe care le-am sustinut.

In incheierea capitolului cinci am aratat, caracterul interdidciplinar al lectiilor.In abordarea interdisciplinara, se topesc granitile stricte intre discipline.

Pe parcursul celor cinci capitole am aratat cat de iumportanta este problema deseurilor care noi, populatia le producem, cum putem preveni degradarea mediului inconjurator, cum ar trebui sa participam la reciclarea resurselor naturale, cum educam elevii nostri sa participe la procesul reciclarii, cum citim corect si interpretam simbolurile de pe ambalaje si nu in ultimul rand cum stimulam creativitatea in randul elevilor, fiind noi insine factori creatori.

BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE:

Barhan, G., Obrocea, P., & Puiu, M. (1995). Tehnologii de reciclare a maculaturii. Braila: Editura SC Ceprohart SA.

Bold Octavian Valerian, M. G. (2003). Managementul deseurilor solide urbane si industriale. Bucuresti: Editura,MatrixRom.

Boncu, C. (1998). Manualul inginerului de industrie alimentara. Bucuresti: Editura Tehnica.

Bran Florina, R. V. (1997). Protectia si ingineria mediului. Editura Economica.

Butnaciuc, D. (2009). Managementul deseurilor. Iasi: Editura Kolos.

Dumitriu, C. (2004). Management si Marketing Ecologic O abordare strategica. Iasi: Editura ETP Tehnopress.

Gavrilescu, D., & Toth, S. (n.d.). Cartonul ondulat. Editura Gloria.

Ingineria si managementul minimizarii la sursa a poluantilor si pierderilor. (2001). Iasi: Editura Facultatea de chimie industriala.

Marinescu, C. (1991). Recuperarea diferitelor materiale. Editura Economica.

Mihai, N., & Suteu, D. (2009). Tehnologii de tratare si valorificare a deseurilor. Iasi: Editura Ecozone.

Negulescu, M. (n.d.). Protectia mediului inconjurator. Bucuresti: Editura Tehnica.a mediului

Oros, V., & Draghici, C. (2002). Managementul deseurilor. Brasov: Editura Universitatea Transilvania.

Paunescu Ioan, A. A. (2002). Gestiunea deseurilor urbane. Bucuresti.

Podariu, M. (n.d.). Reciclarea,tratarea si depozitarea deseurilor industriale.

Russu, C., & Bogdan, V. (1984). Reciclarea resurselor naturale. Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Segal, B. (1989). Ambalaje pentru industria alimentara. Galati: Editura Universitatea Galati.

Setnescu, R., Setnescu, T., & Jipa, S. (2004). Ambalaje ecologice pentru produse alimentare. Bucuresti: Editura Electra.

Turean, C. S. (2012). Gestionarea deseurilor-auxiliar didactic. Cluj Napoca.

…………………….Protectia consumatorului si a mediului (1999) Iasi.

http://www.ambalaje.net>ambalaje ecologice

http://www.ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/in

BIBLIOGRAFIE PSIHOPEDAGOGICA

Balan, B., Boncu, S., Cosmovici, A., & Cucos, C. (1998). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Iasi: Editura Polirom.

Balasoiu, D. (2000). Tehnici de creativitate. Editura Economica Preuniversitaria.

Cerghit, I. (1993). Perfectionarea lectiei in scoala moderna. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.

Cosmovici, A., & Iacob, L. (1999). Psihologie Scolara. Iasi: Editura Polirom.

Cucos, C. (2000). Pedagogie Generala. Iasi: Editura Polirom.

Ionescu, M. (1982). Lectia intre proiect si realizare. Cluj: Editura Dacia.

Ionescu, M., & Radu, I. (1995). Didactica moderna. Cluj- Napoca: Editura Dacia.

Ispir, O. A. (2013). Experienta metodice de cultivare a creativitatii in orele de abilitati practice. Iasi: Editura Pan – Europe.

Leahu, D. (2009). Strategii, metode de stimulare a creativitatii- Gandire critica. Iasi: Editura CCD.

Neacsu, I. (1985). Metode si tehnici moderne de invatare. Bucuresti: Tipografia Universitatii.

Neacsu, I. (1990). Metode si tehnici de invatare eficienta. Bucuresti: Editura Militara.

Nituca, C., & Stanciu, T. (2006). Didactica disciplinelor tehnice. Iasi: Editura Performantica.

Odobleja, S. (1978). Psihologia consonantista. Editura Scrisul Romanesc.

Palasan, T., Crocan, D. O., & Hutanu, E. (2003). Curs formativ continuu a CNFF din invatamantul preuniversitar. Interdisciplinaritatea si integrarea – o noua abordare a stiintelor in invatamantul preuniversitar. Bucuresti.

Vaideanu, G. (1988). Educatia la frontiera dintre milenii. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.