ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR Conf. Univ.Dr. BULAI ALFRED… [603392]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR
Conf. Univ.Dr. BULAI ALFRED

ABSOLVENTĂ: DAMASCHIN ADINA -MIHAELA

BUCUREȘTI,
IULIE -2019

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

Politicile pubice de susținere a feme ilor în mediul de afaceri

COORDONATOR
Conf. Univ.Dr. BULAI ALFRED

ABSOLVENTĂ: DAMASCHIN ADINA -MIHAELA

BUCUREȘTI,
IULIE 2019

CUPRINS
Introducere
Capitolul 1: ASPECTE GENERALE ALE POLITICILOR PUBLICE
1.1 Conceptul, definirea, diferența dintre politică și politică publică
1.2 Analiza politicilor publice și tipu rile de politici publice
1.3 Elementele care stau la baza unei politici publice și etapele acesteia
Capitolul 2: EVOLUȚIA FEMINISMULUI
2.1 Definire și concepte generale ale feminismului
2.2 Evoluția celor 3 valuri ale feminismului
2.3 Discriminarea, o problemă pe care feminismul vrea s -o combată
Capitolul 3: POLITICILE PUBLICE DE SUSȚINERE A FEMEILOR ÎN MEDIUL DE
AFACERI
3.1 Egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piața muncii
3.2 Aspecte generale ale antreprenoriatului
3.3 Susținerea femeilor în antreprenoriat
3.4 Principalele programe, directive și stategii care s -au implementat atât la nivel național
cât și la nivel european
Capitolul 4: SUSȚINEREA FEMEILOR ÎN ANTREPRENORIAT
4.1 Rezultatele programelor și organizațiile care susțin antrepreno riatul feminin în
România
4.2 Rezultatele antreprenoriatului feminin – Analiza datelor secundare
Concluzii

Politicile publice de susține a femeilor în mediul de afaceri
Abstract: În cadrul acestei lucrări voi realiza o prezentare generală a politicilor p ublice, a
elaborării și importanței realizării acestora, dar și a feminismului, a evoluției, apariției și
dezvoltării acestuia în România. De asemenea, am inclus și datele cele mai relevante despre
antreprenoriat, respectiv antreprenoriatul feminin, fenome n ce este susținut prin programe,
proiecte, strategii și directive atât naționale cât și europene. În ultima parte a lucrării mele m –
am concentrat pe analizarea datelor secundare existente pe site -urile de specialitate, dar și în
comunicatele oficiale care arătau gradul de impactul și gradul de implicare al femeilor în
antreprenoriat cu ajutorul programelor promovate și create special pentru a facilita accesul
acestora. Am constat tendința crescută de înființare a organizațiilor de femei antreprenor din
România, care organizează evenimente destinate femeilor și oferă sprijin și exemple de bune
practici. Astfel mi -am structurat lucrarea în două cadre, unul teoretic și unul empiric care oferă
o completare teoriei de specialitate.
Cuvinte cheie: politici public e, programe naționale, feminism, egalitate de șanse, discriminare,
antreprenoriat, antreprenoriat feminin, percepția populației, PFA, IMM.

1
INTRODUCERE

Lucrarea pe care urmează să v -o prezint se intitulează ,,Politicile publice de susținere a femeilor
în mediul de afaceri”. În cadrul acestei cercetări urmează să prezint principalele modificări ce au
fost facute în legislație pentru a susține implicarea femeilor în mediul de afaceri, în special în
antreprenoriat. Voi prezenta dezvoltarea și ulterior imp lementarea diferitelor programe, politici
publice , directive, strategii naționale și europene pentru a susține implicarea femeilor în
antreprenoriat.
Întrebarea de cercetare care stă la baza proiectului de licență este ,,Modul în care politicile
publice, p rogramele naționale și proiectele influențează susținerea femeilor în mediul de afaceri ”.
Metodologia utilizată în cadrul lucrării este cea descriptiv -empirică, în primele două capitole
folosesc datele teoretice și conceptele de bază, iar în ultimele două folosesc analiza secundară a
datelor pentru a analiza datele provenite din statisticile și sondajele de opinie deja existente în
acest domeniu.
În primul capitol voi descrie politicile publice, diferența dintre politică și politici publice,
elementele de bază, tipologia politicilor publice și procesul de formulare a unei politici publice.
În al doilea capitol voi prezenta conceptele generale ale feminismului, apariția și dezvoltarea
acestuia (cele trei valuri) și amploarea pe care a luat -o mișcarea feminis tă în România în timp ,
dar și modalitățile de combaterea a discriminării pe bază de gen.
Cel de -al treilea capitol urmărește evoluția antreprenoriatului și susținerea femeilor în acest
domeniu, dar și problema egalității de șanse între femei și bărbați pe piața muncii din România
Așadar, antreprenoriatul este un domeniu ale economiei și este înțeles drept ri scul asumat de către
individ în încercarea de a profita de oportunitățile existe în acel moment pe piață.
Antreprenoriatul semnifică asumarea tuturor c onsecințelor care vor urma în dezvoltarea unei idei
proprii sau inovatoare, iar antreprenorul este acea persoană care știind toate aceste detalii își
dezvoltă o afacere.

2
În cel de -al patrulea capitol sunt prezentate principalele proiecte, stategii naționa le și politici
publice de susținere a antreprenoriatului feminin ce se află în curs de desfașurare în România,
impactul și rezultatele acestora. Voi analiza rezultatele înregistrate de unele programe aplicate în
România, comparând astfel evoluția pe care o are în timp acest fenomen. Totodată voi prezenta
percepția pe care o are populația în privința antreprenoriat ului atât la nivel național cât și
european.
În finalul lucrării va fi prezentată contribuția proprie prin analiza și interpretarea datelor,
statisticilor și rapoartelor ce vor arată evoluția tuturor demersurilor de sprijinire a femei lor în
mediul de afaceri. Concluziile au rezultat din literatura de speciali tate și analiza datelor deja
existente. Înclinațiile spre un grad mai mare de implicare sau spre stagnadrarea unor programe
reies din comunicatele și rapoartele oficiale. Inters ul și prinicpalele motivații care le determină
pe femei să se implice activ în antreprenoriat reprezintă un alt factor prezent în cadrul analizei
mele.
Toate aceste demers uri au drept scop egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piața muncii,
respectiv în antreprenoriat și încurajarea femeilor să -și inițieze propria afacere, acest fapt fiind un
model de urmat și pentru restul populației feminine.
Am abordat această te mă de la general către particular, plecând de la cadrul teoretic al lucrării , ce
este reprezentat de introducerea în politicile publice și în feminism, prezentând și analizând
datele specifice rezultate în urma programelor, proiectelor și stategiilor de pr omovare a
antreprenoriatului feminin în România.

3
Capitolul 1 – ASPECTE GENERALE ALE POLITICILOR PUBLICE
Prin intermediul acestui capitol voi face o scurtă introducere în politici le publice și voi prezenta
principalele caracteristici ale acestora. Ast fel, voi prezenta diferența dintre politică și politici
publice, clasificarea politicilor public e și etapele formării acesteia .
1.1 Concept, aspect generale si caracteristici ale politiclor publice
Politicile publice sunt părți importante ale unei democ rații moderne pentru că prin intermediul
acestora li se acordă posibilitatea cetățenilor să -și exercite influența asupra funcționarilor și în
același timp îndrumă fruncționarii guvernamentali. (Pohoata 2017)
Ideea de ,,politic ă publică” și mai exact conotația acestui termen apare în Romînia după anii
1990. Din punct de vedere etimologic, termenul poate proveni atât din limba engleză utilizând
sensul cuvântului ,,policy” care înseamnă ,,politică”, cât și din limba franceză, ,,po ltiques
publique”, adică ,,politică publică”. România a preferat utilizarea sensului dat de termenul în
limba franceză care reprezintă activitatea partidelor politice și a instituțiilor specifice unei
societăți democratice. (Profi roiu, Manual de politici publice 2009)
Adrian Miroiu a definit politica publică în cartea ,,Introducere în analiza politicilor publice”
2009, ca fiind: ,,o politică publică este o relație de decizii legate între ele privind alegerea
obiectivelor, a mijlo acelor și a resurselor alocate pentru atingerea lor în situații specifice”.
(Profiroiu, Manual de politici publice 2009)
Conceptul de politică publică are o întreagă serie de definiții și explicații, având ca punct de
plecare i deea că politicile publice reprezintă ,,ceea ce guvernele aleg să facă sau nu” și se ajunge
la o definiție mai instrumentalistă de tipul: ,,un curs al actiunii cu un scop precis, urmărit de un
actor sau un grup de actori în abordarea unei probleme”. (Profiroiu, Manual de politici publice
2009)
William Jenkins definește politicile publice ca fiind „un set de decizii interrelaționate, luate de
un actor politic sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri și mijloacele neces are pentru
a le atinge într -o situație dată.” (William 1978) (Politici publice)

4
Termenul de politică publică ne duce din obișnuită cu gândul la activitățile întreprinse de
partidele politice, de politicieni, dar și de instituțiile statutului cât și în cadrul lor. Politicile
publice pot fi definite ca niste răspunsuri ale problemelor cu care se confruntă în mod direct
societatea. Prin intermediul lor, autoritările publice centrale sau locale încear că soluționarea
problemelor cetățenilor în diferite medii de acțiune. (Politici publice)
Actorii politici prin deciziile pe care le iau și prin intermediul elementelor pe care le utilizează
pentru a rezolva problemele ce vin dinspre societate reduc definirea politicilor publice la efectul
deciziilor luate în diferite context( economic, social, cultural,etc).
Cu ajutorul următoarei serii de concepte -cheie se construiște și se facilitează întelegerea
conceptului de politică pub lică: (Politici publice)
a) „Acțiunea în baza autorității ”
b) „O reacție la problemele societății ”
c) „Orientată spre un scop ”
d) „Cursul acțiunii ”
e) „O decizie de a face sau nu face ceva ”
f) „Politica este dusă la îndeplinire de un actor/un grup de actori ”
g) „O justificare a unei acțiuni ”
h) „O decizie luată ”
Astfel, în urma întelegerii acestor aspecte, o politică publică reprezintă un set de măsuri pe care o
autoritate legală și responsabilă le -a luat și care au ca scop îmbunătățirea condițiilo r de viață ale
cetățenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creșterii economice. (Profiroiu, Manual de
politici publice 2009)
În urma acestor definiții, atât a politicii, cât și a politicilor publice, realizăm că acest ea sunt
percepute de către cetățeni dar și de către cei care le creează drept posibilități de a rezolva
probleme.

5
Procesul de elaborare a politicilor publice constă în două părți: procesul analitic și procesul
politic. În cadrul acestui proces se încearcă soluționarea problemelor printr -o serie de activități
specifice care au drept scop final elaborarea unor acte normative adoptate în cadrul ședințelor de
guvern, iar ulterior sunt propuse validării forului legislatie al Parlamentului. (Politici publice)
Distincția dintre politică și politici publice este prezentată prin definițiile preluate din Strategia
pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor publice la
nivelul administrației publ ice centrale, „Hotărârea de Guvern nr.870/ 24.07.2006 ”. (Politici
publice)
Diferența între politică și politică publică este reprezentată de mandatul decizional stabilit prin
alegeri și prin mecanismul de împărțire a puterilor în stat. În formularea politicilor publice există
2 abordări: (Politici publice)
1. ,,Politici publice axate pe scopuri ”
2. „Politici publice axate pe probleme ”
Politica în cadrul unei societăți democratice reprezintă un set de reguli și proceduri folosite
pentru a asigura reprezentarea legala și armonizarea intereselor, folosindu -se mecanismele
democrației representative. Drept actori principali ai acestui process sunt partidele politice și
politicienii, membrii aleși ai parlamentului și autoritățile locale, precum și oficialii din cadrului
nivelului executive al administrației.
Politica publică este celălalt set de reguli și proceduri de la nivelul executiv al administrației
publice, prin care se asigură realizarea scopu rilor și priorităților convenite la nivel politic, ce
permit dezvoltarea tuturor sectoarelor esențiale ale vieții societății.
1.1 Analiza politicilor publice și tipuri de politici publice
Analiza politicilor publice este atât un instument specific cât și o abo rdare a politicilor prin care
statul încercă să intervină și să corecteze realitatea socială având la bază anumite identități.
Forma de cercetare reprezentată de analiza politicilor publice are drept obiectiv central de studiu
politicile publice și element ele acestora, precum și procesele, impactul și rezultatele acestora.
(Pohoață 2017)

6
Studiul politicilor a apărut dupa cel de -al doilea Razboi Mondial și a avut drept surse care au
contribuit la dezvoltarea analizei: scala tot m ai mare a problemelor cu care s -au confruntat
guvernele, expansiunea sectorului public și interesul tot mai mare ce a venit din mediul
academic. (Pohoață 2017)
Urmând modelul politicii, politicile publice și analiza politiclor publice au o multitudine de
definiții, iar Gabriela Pohoață în cartea sa ,,Politici Publice – Teorie și practică” abordează
definițiile lui Platton și Dunn:
1. ,,disciplină care folosește multiple metode de cercetare și argumentare pentru a produce și
a trans forma informația relevantă pentru politici care poate fi utilizată în contexte politice
pentru a rezolva probleme politice.” (Dunn 1986) (Pohoață 2017)
2. ,,un proces prin care identificam și evaluam p olitici și programe alternative care urmăresc
să diminueze sau să rezolve probleme sociale, economice sau politice.” (Platton 1986)
(Pohoață 2017)
David L.Weimer și Aidan R.Vining, în ,,Policy Analy sis Concepts and Practice” definesc
procesul de analiză al politicilor publice ca împarțindu -se în 2 etape: analiza problemei și analiza
soluției dar și comunicarea rezultatelor obținute. Analiza problemei cuprinde următoarele etape:
înțelegerea problemei, alegerea și explicarea scopurilor și constrângerilor relevante, selectarea
unei soluții, iar analiza soluției cuprinde: alegerea criteriilor de evaluare, specificarea
alternativelor, evaluarea și recomandarea de acțiuni. (Pohoaț ă 2017)
Făcând o analiză atât a problemei cât și a soluției se pot constata atât erorile ce intervin când
politica este în curs de formare, dar și când este pusă în practică cât și îmbunătățirile ce pot duce
la un rezultat mult mai bun.
1.2.2 Tipu ri de politici publice
În cadrul studiilor de specialitate se regăsesc mai multe tipologii de clasificare ale politicilor
publice, în funcție de aspectele formale sau instituționale acestea pot fi: politici naționale, locale,
interguvernamentale sau în fun cție de grupul țintă pe care il vizează.

7
Marius Profiroiu apelează în cartea sa ,,Manul de politici publice” la clasificarea facută de Lowi
și completată de Ripley și Franklin ce are la bază natura coerciției pe care o politică publică o
induce între stat și destinatarii politicii respective. (Profiroiu, Manual de politici publice 2009)
(Lowi 1964)
Din perspectiva coerciției, o politică publică este de doua tipuri: (Profiroiu , Manual de politici
publice 2009) (Lowi 1964)
1. „Coerciția se exercită în mod direct sau constrăngător asupra cetățeanului sau în mod
indirect sau lejer ”.
2. „Efectele coerciției se răsfrâng asupra cetățenilor modificându -le comporta mentul și
limitându -le autonomia sau în caz contrar se manifestă ca o presiune asupra mediului în
care traiesc aceștia. ”
Lowi a plecat de la ideea de coerciție și a clasificat politicile publice în 5 moduri distincte după
cum urmeză să le prezint: (Lowi 1964) (Profiroiu, Manual de politici publice 2009)
1. „Politică reglementată ”: este o acțiune publică ce are la bază un set de norme
autoritare care au ca finalitate modificarea comportamentului destinatari lor (statul îi
obligă sau le interzice anumite lucruri). Spre exemplu, codul rutier are la bază o
mulțime de reguli care au ca scop stabilirea unui comportament standard.
2. „Politicile de reglementare protective ”: în cadrul acestor politici statul are obiectiv ul
de a proteja societatea de efectele negative pe care vin dinspre mediul privat (de
exemplu, alimentele contrafacute, poluarea, etc).
3. „Politica distributivă ”: este reprezentativă pentru acțiunile prin care puterea publică
își dă acordul în cazurile specia l desemnate uninominal. Cetățenilor li se acordă
anumite beneficii din partea autoritățile pentru că au îndeplinit conditiile standard, ca
de exemplu permisele de constructive.
4. „Politica redistributivă ”: are drept caracteristică acțiunile statului de redistr ibuire a
bunăstării, a proprietății, a drepturilor personale și civile. Astfel de politici sunt mai
dificil de adoptat deoarece au la bază realocarea resurselor financiare, a drepturilor și

8
a puterii. Exemplul asigurărilor sociale, sunt anumite condiții pe ntru a beneficia de
protecție socială.
5. „Politica constructivă ”: acțiunea publică are un rol important în privința regulilor care
definesc puterea. Cel mai bun exemplu poate fi revizuirea constituției pentru a putea
reforma sistemul institutional și/ sau adm inistrative.
Gabriela Pohoață propune și o clasificare mai simplistă a politicilor publice în politici economice
care vizează exclusiv economia și aspectele economice ale societății, dar si în poltici sociale.
Politicile economice au ca scop: creșterea și dezvoltarea economică, ocuparea forței de muncă,
stabilirea prețurilor, echilibrul exterior. Politicile sociale sunt îndreptate spre a satisface nevoile
cetățenilor și să raspundă principalelor probleme cu care se confruntă. (Pohoață 2017)
1.3 Elementele care stau la baza unei politici publice și etapele unei politici publice
1.3.1 Elementele care stau la baza unei politici publice
Doar problemele care au o importanță publică majoră duc la realizarea unei politici publice ce
are drept obiectiv rezolvarea acesteia. Funcționarii aleși împreună cu consilierii din ierarhia
superioară a administrației realizează politici publice. Cele trei elemente vitale care duc la
apariția unei politici sunt:
 „Definirea problemei ”;
 „Scopurile pe c are politica își propune să le atingă ”;
 „Instrumentele sau mijloacele care ajută la abordarea problemei și sunt atinse scopurile ”.
Definirea problemei are legatură directă cu scopurile politicii, iar acestea pot fi generale sau
specifice. Un exemplu de politi că cu scop general poate fi politica din domeniul sănătății, a
educației, etc. Politicile care au la bază scopuri specifice care sunt destinate unor anumite
probleme sunt legate de scopurile generale. (Pohoață 2017)
Instrumenet ele sau mijloacele prin care se abordează o problemă pentru a se îndeplini un scop se
află în relație direct cu mijloacele de implementare. Spre exemplu: Încurajarea unei alimentații

9
echilibrate prin intermediul mass -media, care are drept scop general sănă tatea și ca scop specific
reducerea ratei obezității din rândul tinerilor. (Pohoață 2017)
Aceste elemente se află într -o relație interdependentă pentru că doar printr -o definire exactă a
problemei se poat fixa scopurile corecte , iar apoi se aleg intrumentele specifice. Cu cât politica
este mai corectă cu atât munca analiștilor de poltici publice este mai facilitată. (Pohoață 2017)
De altfel politica publică trebuie să aibă o coerență internă, vertica lă și orizontală pentru a nu
contraveni cu o altă politică adoptată dintr -un alt domeniu ci pentru a se completa. Politica
stabilește direcțiile de dezvoltare din cadrului unei societăți, iar politicile aleg modalitățile prin
care se pot realiza scopurilor propuse. (Pohoață 2017)
Pentru a realiza o politică publică trebuie să existe la bază urmatoarele elemente: (Theoning
1989)
a. „Să fie formată dintr -un ansamblu de măsuri concrete care au la bază o ser ie de
decizii fondate pe coerciție .”
b. „Să aibă un cadru general de acțiune pentru a se putea distinge diferențele dintre
o politică publică și măsurile specifice unor cazuri izolate .”
c. „Are scopuri și obiective care sunt stabilite în funcție de valori, norme și
interese .”
d. „Se adresează unei anumite categorii de indivizi care resimt în mod direct
deciziile și consecintele luate .”
1.3.2 Etapele unei politici publice
Procesul de realizare al unei politici publice are în general același model indiferent de problem a
ce urmează a fi rezolvată sau de domeniul de activitate al politicii respective. Ciclul de politică
publică este format din șase etape, iar în cadrul fiecărei etape sunt prezente o serie de măsuri
specifice care au drept scop eliminarea blocajelor sau a factorilor care pot duce la un rezultat
nesatisfăcator. Cele șase stadii prin care trece o politică publică până la varianta finală sunt
următoarele: (A. Miroiu 2001)

10
1. „Indentificarea problemei ”: are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup
reușesc să atragă atenția asupra unei probleme, în vederea soluționării, prin intervenția
puterii publice.
2. „Stabilirea agendei de politică publică ”: reprezintă stadiul în care problema identificată
este luată în considerare de către ofici ali.
3. „Formarea cadrului de politică publică ”: dezvoltarea unui program care are drept obiectiv
soluționarea problemei.
4. „Adoptarea unei politici publice .”
5. „Implementarea ”: stadiul în care administrația are un rol decisiv .
6. „Monitorizarea și evaluarea de politici publ ice: scopul principal al acestei acțiuni este
verificarea randamentului unei politici publice. ”
Odată ce politica publică a trecut prin aceste stagii diferite de formare, apare pe monitorul
oficial, iar odată cu primele rezultate ale acesteia se constată ef ectele benefice în cadrul
domeniului de acțiune.
În cadrul acestui prima capitol am realizat o scurta introduere în domeniul politicilor publice
pentru a putea întelege principalele diferențe, parcursul și modul de formare al acestora. În
contiunarea lucr ării voi prezenta succint evoluția femnismului în România, a antreprenoriatului
feminin și voi concentra în ultimul capitol influența și rezultatele pe care le au politicile publice,
programele naționale și strategiile asupra dezvoltării culturii antrepre noriale feminine. Voi
analiza și compara datele privind această evoluție reliefând principalii factori care au determinat –
o și rezultatele acestora.

11
Capitolul 2: EVOLUȚIA FEMINISMULUI
Feminisumul și toat e conceptele acestuia au luat amploare de-a lungu l timpului printr -o serie de
trei valuri care marchează diferite perioade ale evoluției feminismului, dar și ale istoriei și
culturii . În cadrul acestui capitol voi prezenta definiția feminismului, noțiunile de bază și
evoluția celor trei valuri ale femini smului atât în România cât și la nivel mondial.
2.1 Definire și concepte generale ale feminismului
Termenul de feminism a apărut pentru prima dată în Marea Britanie în anul 1895, iar de atunci s –
a dezvoltat diferit în fiecare regiune. Definiția feminismului, dată de Mihaela Miroiu în cartea sa
,,Drumul către autonomie” este următoarea: „Feminismul este o reacție defensivă și ofensivă față
de misoginism și sexism, ambele universal rãspândite în timp și spațiu. Fãrã misoginism, sexism
și patriarhat, de bună seam ă nu era necesară o ofensivă feministă în sens politic. Atâta vreme cât
acestea există, feminismul nu are cum să își piardă rațiunea de a fi.” (M. Miroiu, Drumul către
autonomie 2004) . Aceasta este cea mai cuprinzătoare definiț ie a feminismului, în cadrul căreia se
regăsesc și conceptele de misoginism, sexism și patriarhat pe care le voi aborda.
Misoginismul este înțeles drept disprețul, ura sau desconsiderarea față de femei. Aceste stări au
ca sursă principală ideologia determi nismului biologic, prin care se relevă diferențele naturale
între bărbați și femei. Semnificațiile acestui termen provin din psihologie și se extind spre
domeniul eticii, sociologiei, științelor juridice și politice. (M. Miroiu, Lexicon feminist 2002)
Definiția sexismului este dată de Mihaela Miroiu în cartea ,,Lexicon feminist ” ca fiind
,,ideologia supremației bărbătești, cu întreaga mulțime de credințe care o alimentează ”.
Principala formă de organizare socială care se află l a baza sexismului este patriarhatul. Acest
termen a fost adus în dezbateri în anii ’60 și se adresa practicilor sociale, politice și ligvistice ce
susțineau inferioritatea femeii și supremația bărbatului. Sursa principală de alimentare a
patriarhatului est e sexismul, iar atât timp cât acesta nu este eliminat, nici astfel de practici nu vor
dispărea. (M. Miroiu, Lexicon feminist 2002)
Termenul de patriarhat este înțeles drept dominația exercitată de bărbați în diferite culturi și
domeni, de la viața de familie până la poziții de guvernare, instituții religioase și funcții în
domeniul afacerilor. (Rațoi 2018)

12
Ce înseamnă a fi feministă sau feminist este o întrebare adesea auzită și adresată. Feminismul
este o atitudine adoptă care susține drepturile femeilor. Din punct de vedere evolutiv istoric,
feminismul a luat ființă în discursul european din perioada renascentistă și în cea iluministă.
Mary Wollstonecraft este promotoarea perioadei de început a femi nismului modern, iar lucrarea
sa ,,A Vindicatio of the Rights of Women ” marchează acest lucru. (Popeanga 2007)
Feminismul atât din punct de vedere etimologic cât și ca mișcare în sine este controversat,
existând numeroase părer i pro și contra, iar acesta a avut și are un aport important în schimbarea
situației femeilor și a relațiilor de gen. S -au dezvoltat teorii și noi domenii de studiu, care au avut
un impact mare în viața socială și privată, în mass -media și nu in ultimul râ nd în politică. Prin
această afirmare, șansele femeilor de a accesa orice domeniu de activitate au crescut, la fel și
independența și afirmarea acestora. (M. Miroiu, Drumul către autonomie 2004)
Evoluția feminismului a fost tre ptată și specifică fiecărei perioade isorice și țări în parte, aceasta
cuprinde trei valuri, care au ca scop: egalitatea, diferențierea și reformularea agendei către un
feminism al identităților multiple. Aceste trei valuri au avut ca scop progresul contin uu al întregii
mișcări. Voi prezenta succint cele trei valuri, mentionând reprezentantele acestora și
revendicările lor.
2.2 Evoluția celor 3 valuri ale feminismului
 Evoluția primului val al feminismului
Primul val sau egalitatea de drepturi, a fost caracteriz at prin individualism si reformism. Susține
egalitatea între femei și bărbați pe toate planurile în special pe cel profesional. Mary
Wollstonecraft, una dintre reprezentantele feministe așa cum am menționat mai sus, a scris una
dintre primele lucrari femin iste asumate, ,,A Vindication of the Rights of Women” , prin care a
susținut egalitatea dintre femei și bărbați în domeniul profesional, dar și reprezentarea politică a
femeilor. (M. Miroiu, Drumul către autonomie 2004)
Mary Wo llstonecraft se concentreză în lucrarea sa pe următoarele idei: educația ambelor sexe,
independență economică și demnitate personală. Aceste trei elemente se află sub influența
participării active la viața academică a femeilor fără să li se impună vreun ti p de restricție. (M.
Miroiu, Drumul către autonomie 2004)

13
În S.U.A mișcarea feministă a început să prindă contur în secolul al XIX -lea, iar documentul ce
stă la baza acestui fapt a fost ,,Convenția de la Seneca Falls” (1848). Î n cadrul acestui eveniment
a fost promovată ,,Declarația sentimentelor” ale cărei autoare au fost Elizabeth Cady Stanton și
Lucretia Mott. Prin acestă declarație fondatoarele cereau în mod expres eliminarea oricărei forme
de discriminare bazată pe criterii de sex și să li se ofere femeilor drepturi egal la proprietate,
divorț și vot.
În Europa lucrurile au evoluat în aceeași notă, Marea Britanie fiind marcată de mișcările
sufragetelor. Acestea (sufragetele) reprezentau un grup de activiste feministe ce dore au obținerea
dreptului la vot pentru femei. Atât în Marea Britanie cât și în America, mișcările și manifestațiile
făcute de sufragete nu au trecut neobservate, iar, în ciuda atitudinii ostile a autorităților și a
tratamentului la care au fost supuse, acest ea și-au susținut obiectivul, anume acordarea dreptului
la vot femeilor. (Drepturile femeii. Protestul sufragetelor în timpul învestiturii lui Woodrow
Wilson)
Acest prim val este specific unei anumite categorii de femei și a nume femeilor europene, din
clasa socială de mijloc, adică femeilor albe. Nu s -a pus accentul pe problemele rasiale cu care se
confruntă femeile din clasa muncitoare și cele din mediul rural. Reprezentantele acestor categorii
de femei sunt: Clara Zetkin, R osa Luxemburg, Lily Braun, Inessa Armand și Aleksandra
Kollontain. (M. Miroiu, Drumul către autonomie 2004)
 Valul I și dezvoltarea feminismului românesc
În cazul României, feminsmul primului val s -a dezvoltat în cadrul cercuril or de femei ce aveau
acces la educație și la informații internaționale. Astfel această mișcare poate fi catalogata ca
aparținând elitei acelor vremuri. Feminismul românesc se deosebește de celelalte forme
internaționale prin faptul că revoluția industrială a fost de proporții mici și până la instaurarea
comunismului majoritatea țării era țărănistă. (Mihailescu 2002)
Femeile în România au primit drept la vot abia în anul 1929, doar în cadrul comunelor, iar în
anul 1939 Constituț ia proclamată de Carol al II -lea și Legea Electorală au acordat femeilor
dreptul să voteze după vârsta de 30 de ani. Abia în anul 1946 s -a introdus în cosntituție dreptul
universal la vot pentru ambele sexe după împlinirea vârstei de 18 ani. După instaurar ea

14
comunismului orice fel de mișcare feministă a fost eliminată și instaurată dictatura. (Mihailescu
2002)
 Evoluția valului al II -lea al feminismului
Valul al -II-lea este cel al diferenței și al eliberării. Scriitoarele ce s -au remarcat au fost: Betty
Friedman ,,Mișcarea feminină” în anul 1968 și Simone de Beauvoir ,,Al doilea sex” în anul
1948. În mod firesc cererile feministelor au evoluat adaptându -se nevoilor sociale, una dintre
problemele cu care se confruntau fiind cetățe nia de rangul doi. În cadrul acestui val s -a ajuns la
remunerarea egală pentru același tip de muncă făcută fie de o femeie, fie de un bărbat,
posibilitatea controlului sexualitatii și al reproducerii reprezintă un plus pentru femei, dar și
accesul la o anu mită gama de domenii profesionale ce erau considerate a fi destinate bărbaților.
O schimbare importantă a fost și redefinirea conceptelor și a relației public -privat. (M. Miroiu,
Drumul către autonomie 2004)
Începutul celui de -al doilea val este marcat de lucrarea lui Betty Friedan, ,,The Feminine
Mystique ” din 1963 și de cartea ,,Al doilea sex” scrisă de Simone de Beauvoir în Franța. Cele
două cărți se concentrează pe explicarea faptului că femeile sunt considerate cetățeni de rangul al
doilea, chiar dacă în aparență există egalitate formală. (M. Miroiu, Drumul către autonomie
2004)
După primul val feminist, femeile și bărbații sunt egali din perspectivă legală, însă ei nu
beneficiază de aceleași șa nse, fapt care duce la marginalizarea femeilor. Simone de Beauvoir
prin lucrarea sa amintită mai sus face trecerea de la mișcarea feministă pentru egalitate la cea
pentru diferențiere. (M. Miroiu, Lexicon feminist 2002)
În fiec are context cultural feminismul valului al doilea s -a dezvoltat diferit, însă de data aceasta a
fost inclusă și mișcarea lesbienelor. Faptul că lesbianismul a fost asociat preponderent
feminismului radical a reprezentat o componentă a mișcării acestui val. Dezvoltarea acestui
curent a fost susținută ca o modalitate de protest în fața patriarhatului și a opresiunii
heterosexuale. (Popescu 2004)
Ca o urmare a întregului val după anul 1970 s -au introdus în cadrul universităților st udii de gen,
despre femei și studii feministe. Chiar dacă au fost stârnite foarte multe controverse pe tot

15
parcursul evoluției acestei mișcări, au avut loc și o serie de reușite. Ideile politice care aparțineau
feministelor s -au facut vizibile prin politic i de stat ca de exemplu: drepturile familiei,
remunerarea egală pentru același tip de muncă, accesul femeilor în domenii masculinizate,
reglementări legale împotriva violenței domestice, a violului, a hărțuirii sexuale, etc. Faptul că
problemele femeilor d e culoare sau cele din medii defavorizate nu au fost promovate atât de
intens ca celelalte a reprezentat principala critică a celui de -al doilea val. (Popescu 2004)
 Cel de -al doilea val feminist în România
Mișcarea feministă a valului al doilea în România nu s -a dezvoltat în același timp cu cea
internațională pentru că regimul comunist a fost foarte strict și nu a permis pătrunderea ideilor
respective în spațiul public. Ideologia comunistă și practicile sale au sprijit și oprima t femeile în
același timp. Cu toate că s -au constituit rețele de creșe și grădinițe care sprijineau și facilitau
accesul femeilor pe piața muncii, s -a introdus interzicerea și pedepsirea avortului. Astfel statul
controla nașterile și le lua femeilor un dre pt fundamental. (M. Miroiu, Drumul către autonomie
2004)
 Feminismul celui de -al III -lea val
Ascensiunea pe care au luat -o mișcările și ideile feministe au dus și la apariția unor critici și
opozanți din rândul conservatorilor, dar și în mass -media. Presa a dat naștere termenului de post
feminism care reprezenta mișcările femeilor după cel de -al doilea val și s -au oferit exemple
publice precum Madonna, Naomi Wolf, Rene Denfeld. (M. Miroiu, Drumul către autonomie
2004)
Valul al III -lea s-a conturat la sfarșitul anilor ‘80, începutul anilor 90. Feminismul de valul al III –
lea este considerat și cel al identităților multiple, iar față de valul al II -lea are o abodare diferită.
Printre particularitățile ac estei perioade se remarcă structura care promovează egalitatea de șanse
la nivel statal, ,,suroritatea” care devine globală și întreaga anvergură a mișcarii care se resimte la
nivel global mai mult ca niciodată. (M. Miroiu, Lexic on feminist 2002)
Completările pe care le face feminismul valului al III -lea celui de -al doilea val sunt orientate
spre: autoafirmarea femeilor în toate domeniile de interes, să fie mai incluziv, să promoveze
parteneriatul de gen și să propună politici l ocale și regionale. Acest val accentuează puterea pe

16
care o dețin femeile și este mai ușor de înțeles de întreaga populație. (M. Miroiu, Lexicon
feminist 2002)
România a dezvoltat un mixt între valorile celui de -al doilea val ș i ideile survenite ulterior
privind diversitatea, diferența și identitățile multiple. Perioada comunistă a încetinit astfel
dezvoltarea concomitentă a mișcărilor naționale cu cele din restul Europei. (Popescu 2004)
Toate cele 3 valuri ale mișcarii feministe și ale feminismului reprezintă pași ce au ca finalitate
egalitatea de gen și de șanse între cele două sexe. Drepturile egale, dar nu doar la nivel legislativ
ci și în practică și respectarea statului femeilor, ele nemaifiind considerate cetățeni de rangul al
II-lea, acordarea de funcții în stat, de conducere, posibilitatea de a -și exprima opinia publică în
domeniul politic, aceastea reprezintă doar cateva exemple de obiective ale întregului fenomen.
(M. Miroiu, Drumul către autonomie 2004)
După cum am prezentat anterior, mișcările femniste și evoluția celor trei valuri ale feminismului
s-au remarcat și au avut un impact important și în România, chiar dacă nu au fost la același nivel
sau în același timp cu cele internaționale.
2.3 Discriminarea, o problemă pe care feminismul vrea s-o combată
 Discriminarea pe bază de gen dezvoltată în mediul economic
În continuarea acestui capitol voi aborda problema discriminării pe bază de gen care se regăsește
la toate nivelurile în mediul economic, politic și social. Voi aborda în principal prezența
discriminării și a stereotipurilor prezente în mediu economic, respectiv în domeniul afacerilor
independente (antreprenoriat).
Genul îl regăsim atât în sexul pe care îl ar e o persoană ( bărbat sau femeie) cât și în cadrul
relațiilor de putere. Dimensiunea de gen a societății are un rol important în crearea și alimentarea
unor stereotipuri, dar și a unor diferențe sociale. Economia, mass -media și politica sunt doar
câteva di mensiuni în cadrul cărora sunt promovate, anumite imagini și laturi feminine, care de
cele mai multe ori crează false exemple precum: femeia Barbie, care este doar frumoasă în rest
nu se pricepe la altceva sau o femeie ce e perfectă în rol de casnică, eve ntual să mai muncească
cu jumătate de normă. De aici pleacă și repartizarea femeilor doar în anumite domenii și
excluderea urmată de masculinizarea totală a altora. (Grunberg 2010)

17
Discriminarea, după cum este definită în ,,Le xicon feminist ” reprezintă un ,,complex de
aranjamente sociale, reguli, practici, proceduri, legi, politici, aparent neutre la gen, dar care au ca
rezultat un tratament nefavorabil cu efecte discriminatorii asupra femeilor pentru că sunt femei
sau, mai rar , asupra bărbaților pentru că sunt bărbați ”. Astfel, discrimin ările pe bază de gen în
general, dar și cele de la nivel instituțional au la bază ideea de blamare a persoanei discriminate,
iar acest lucru poate fi implicit sau explicit. (M. Miroiu, Lexicon feminist 2002)
Stereotipurile sunt trăsături asociate atât bărbaților cât și femeilor care au atât un caracter
descriptiv cât și unul prescriptiv. Conform ,,Lexiconului feminin ” stereotipurile de gen sunt
,,sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și
bărbaților, precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității ”. (M. Miroiu,
Lexicon feminist 2002)
În urma celor trei definiții p utem asuma faptul că discriminarea pe bază de gen conține
stereotipuri, generalizând astfel un model existent și aplică tratamente inadecvate dacă nu este
respectat tiparul prestabilit.
Economia reprezintă o componentă de bază a fiecărui stat în cadrul căr eia participă atât femei cât
și bărbați. Lucrurile încep să se diferențieze prin funcțiile ocupate, salariul plătit și posibilitatea
de avansare în cadrul respectivei instituții. Femeile sunt îndrumate sau au tendința de a intra în
domenii precum: educația , sănătatea, cultura, societatea, iar domeniile precum finanțele, politica,
relațiile internaționale rămân astfel destinate bărbaților (Pasti, Ultima inegalitate 2003)
Femeile sunt discriminate în încercarea de a pătrunde în fu ncții cheie și de a avansa în domeniile
destinate bărbaților. Așadar, pentru accesarea posturilor de conducere, șansele femeilor sunt de
două ori mai mici comparativ cu cele ale unui bărbat. În finalizarea studiilor superioare, respectiv
a unei facultăți, situația a fost asemănătoare o lungă perioadă, însă s -a ajuns la o egalizare de
șanse în momentul actual. Numărul femeilor întreprinzătoare, care își conduc propria afacere și
au în subordine angajați este o altă ramură în care femeile se află în inferiori tate (Pasti, Ultima
inegalitate 2003)
Desigur că discriminarea la nivel înalt reprezintă o promblemă și trebuie soluționată pentru a
evita perpetuarea acestui comportament, însă acest aspect este doar un sfert din întreaga sit uație.
Combaterea și eliminarea discriminării în cazul restrângerii accesului femeilor pe piața muncii în

18
general și în muncile care necesită o calificare specială este o adevărată provocare. Cu toate că,
nu există reguli scrise sunt acceptate tacit situaț ile în care femeilor le sunt sugerate domeniile de
muncă, posturile pe care o să le ocupe și activitățile întreprinse pentru că sunt destinate în special
femeilor, ,,este ceva ce o femei poate face” sau ,,e muncă de femei ”. (Pasti, Ultima inegalitate
2003)
România prin intermediul legislației naționale și prin recomandările europene sprijină egalitatea
de șanse între femei și bărbați prin următoare acte normative: (cncd.org.ro)
1. „Legea nr. 20 2 din 2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. ”
2. „Hotărârea Guvernului nr.1194 din 2001 privind organizarea și funcționarea Consiliului
Național pentru combaterea Discriminării, cu modificările și completările ulterioare. ”
3. „Ordonața nr.137 din 2000, privind sancționarea tuturor formelelor de discriminare. ”
4. Directiva Consiliului 200/43/CE, cu privire la implementarea principiului tratamentului
egal între persoane indiferent de originea rasiala sau etnică.
5. „Directiva Consiliului 2000/78/CE pentru crearea unui cadru general in favoarea
tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă. ”
6. „Recomandările 1 -5 – împotriva rasismului și intoleranței. ”
Astfel, în urma datelor prezentate se pot observa demersuril e și încercările întreprinse atât la
nivel național cât și la nivelul UE de eliminarea discriminării din cadrul societăți și din domeniile
de activitate. Toate aceste acțiuni au un scop comun, și anume de a se ajunge la un echilibru de
gen și egalitatea în tratament aplicată fără nicio excepție.
În cadrul acestui capitol am realizat o scurtă introducere în feminism și am prezentat câteva
concepte de bază și probleme cu care se confruntă femeile indiferent de mediul de activitate, de
țara de proveniență și de alte caracteristici sociale. Pe parcursul lucrării mele voi aborda
problema inegalității economice, a mediului de afaceri care este dominat de bărbații și cum se
poate reglementa această situație. Prezentând în aceste două capitole politicile publice și
feminismul vreau să facilitez înțelegerea deplină a conceptului de antreprenoriat feminin și a
tuturor acțiunilor de susținere a femeilor în această direcție.

19

Capitolul 3 – Politicile publice de susținere a femeilor în antreprenoriat
În cadrul acestui capitol voi p rezenta succint acțiunile de sprijinire a femeilor pe piața muncii în
România și în Uniunea Europeană, voi face o introducere sumară în antreprenoriat, continuând
cu măsurile de dezvoltare a antreprenoriatului feminin.Voi menționa exemple de b une practici și
programele destinate pentru sprijinirea femeilor în mediul de afaceri, respectiv antreprenoriat.
Toate aceste date facilitează înțelegerea conceptelor generale pe care le menționez și fac legătura
cu capitolul următor în care voi face o ana liză a datelor secundare prezente pe site -urile de
specialitate.
3.1 Egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piața muncii
3.1.1Uniunea Europeană și acțiunile demarate în sprijinirea femeilor
Egalitatea între femei și bărbați este unul dintre obiect ivele care se regăsesc atât pe agenda
Uniunii Europene cât și pe cea a statelor membre. În timp legislația, jurisprudența și modificările
aduse tratatelor care au fost ratificate ulterior de statele membre UE, au contribuit la modificarea
și implementarea acestui principiu. (European 2019)
Problema egalității între femei și bărbați apare abordată de Uniunea Europeană încă din 1957
prin Tratatul de la Roma, atunci când a fost stabilit principiul remunerației egale pentru munca
egală. Acela a fost momentul de început în combaterea pe toate planurile a inegalității de gen în
UE. Chiar dacă există demersuri vizibile, statisticile arată că femeile sunt subreprezentate în
mediul politic și antreprenorial, iar în medie salariul unei fe mei în UE este mai mic cu 16% decât
cel al unui bărbat. (Europeană 2019)
Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este de a elimina inegalitățile de gen și de a promova
egalitatea între femei și bărbați în toate domeniile de a ctivitate. Atingerea acestui obiectiv este
posibilă prin art.8 din Tratatul Fundamental al Uniunii Europene (TFUE) care sprijină
combaterea inegalității dintre femei și bărbați. Tot în scopul promovării egalității avem
reglementate în Tratatul Uniunii Euro pene articolele 2 și 3 alineatul 3. Obiectivele fundamentale
ale UE sunt preluate și de Carta Drepturilor Fundamentale, acestea fiind menționate în cadrul
articolului 21. (European 2019)

20
În anul 2006 Parlamentul European și Co nsiliul au înființat prima instituție destinată egalității de
gen, Institutul European pentru Egalitatea de Gen, cu sediul în Lituania, care are drept ca scop
creșterea promovării egalității de gen și includerea egalității de gen în toate politicile UE, da r și
în politicile naționale ale statelor membre.1 (European 2019)
Comisia a dorit sporirea promovării egalității între femei și bărbați în cadrul Uniunii Europene și
în întreaga lume, iar în martie 2010 a fost adoptată Carta femeilor. A fost publicată Strategia
Comisiei pentru egalitate între femei și bărbați, programul desfășurandu -se în perioada 2010 –
2015. În continuarea sa a fost adoptat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016 –
2019 ” care reprezenta un nou pas sp re reducerea și eliminarea diferențelor de gen atât din
domeniul economic, cât și social. (European 2019)
Aceste programe s -au axat atât pe creșterea participării femeilor pe piața muncii și a egalității în
ceea ce privește in dependența economică, dar și pe reducerea diferențelor de remunerare,
diferențelor dintre pensiile băbaților și cele ale femeilor, pe promovarea egalității între bărbați și
femei în cadrul procesului decizional, etc., acestea fiind printre cele mai importa nte demersuri
ale Uniunii Europene în vederea eliminării decalejelor de gen.
Astfel, Parlamentul European este preocupat și contribuie la dezvoltarea politicilor în domeniul
egalității de gen, folosindu -se de rapoartele sale, atrăgând atenția asupra proble melor specifice,
ca de exemplu: combaterea violenței împotriva femeilor, capacitatea fetelor și a femeilor
(posibilitatea ca ele să performeze în diferite domenii, unele chiar domintate de bărbați), în
domeniul egalității de tratament pe piața forței de mu ncă. (European 2019)
3.1.2 Diferențele economice între femei și bărbați în UE
Factorii care determină câștigurile salariale și discriminarea salarială între bărbați și femei sunt
subiecte controversate pe piața muncii. Numeroa se studii arată că, în ciuda faptului că piața
muncii a ajuns la un grad de maturitate în țările dezvoltate economic, încă sunt prezente diferențe

1 http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/571393/IPOL_STU(2016)571393_EN.pdf , accesat
la data de 22.05.2019 , ora 19:00.
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/59/egalitatea -intre -barbati -si-femei , accesat la data de
22.05.2019, ora19:14.

21
ale remunerației acordate unor indivizi cu caracteristici similare care depun același efort la locul
muncii. (Păuna)
Conform teoriei economice care abordează problema diferențelor salariale între bărbați și femei
pe piața muncii, există diferite metodologii pentru a explica eventualele diferențe salariale.
Acestea au la bază ideea că bărbații și femeile sunt identici din punctul de vedere al pieței
muncii, ceea ce înseamnă că au un nivel de productivitate similar, cu condiția să nu existe
discriminare pe motiv de sex, femeile ar trebui să fie plătite egal cu bărbații, aplicându -se aceeași
modalitate de plată. (Păuna)2
Astfel, media europeană a diferenței de remunerare între femei și bărbați este de 16%, femeile
câștigând mai puțin chiar dacă ocupă aceeași poziție ca un bărbat. Decalajul privind ocupare a
forței de muncă produce un cost anual de 370 miliarde de euro, lucru ce afecteză economia
europeană. (Europeană 2019)
În urma unor statistici realizate în intervalul de timp 2010 -2017, gradul ocupării forței de muncă
în rându l femeilor la nivel european a crescut cu 4,4%. În anul 2010 doar 62,1% din femeile cu
vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ocupau un loc pe piața muncii, iar în 2017 66,5% din
femeile cu vârsta între 20 și 64 de ani se află activ pe piața muncii. În sch imb ponderea bărbaților
cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani este de 78% în anul 2017 și de 75,1% în 2010, astfel s -a
înregistrat o creștere de 2,9% pe parcursul a 7 ani. (Europeană 2019)
Pentru a elimina diferențele salar iale între femei și băbați, UE a elaborat și prezentat în 2017 un
plan de acțiune care abordează mai multe puncte. Câteva dintre acestea sunt: stereotipurile,
stabilirea în mod corect a unor salarii egale pentru deținătorii aceluiași post indiferent de sex ,
realizarea unui echilibru între viața personală și cea profesională. Punerea în acțiune și
îndeplinirea acestui plan cu succes ar îmbunătații egalitatea de gen, lucru ce duce la înființarea a
10,5 milioane de locuri de muncă și la o creștere economică es timată între 1,95 -3,15 mii de
miliarde de euro până în 2050. (Europeană 2019)
Fondul Social European are rolul de a sprijini cetățenii care întâmpină diverse probleme,
facilitând astfel accesul la un loc de muncă. Acesta sprij ină femeile, oferindu -le posibiltatea

2 http://www.ipe.ro/RePEc/WorkingPapers/cs19_2.pdf accesat la data de 23.05.2019, ora 17:19.

22
recalificării pe piața muncii după concediul de maternitate, dar și sporirea competențelor și
încadrarea în diverse domenii de activitate. (Europeană 2019)
Cu ajutorul fondului social euro pean s -au creat numeroase proiecte de finanțare care oferă
tuturor femeilor oportunitatea de a accesa finanțare europenă, le sprijinină și îndrumă pe parcursl
întregului proces de înființare a unei întreprinderi. Spre exemplu platforma ,,Wegate” reprezintă
un ghișeu unic destinat femeilor care vor să -și înființeze sau să -și dezvolte propria întreprindere.
(Europeană 2019)
3.1.4 Sprijinirea femeilor pe piața muncii în România
În România avem reglementată prin intermediul „legii 202/2002 ” egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbații, care, prin modificări și completări, reglementează promovarea
egaliății de șanse și de tratament între femei și bărbați, având ca obiectiv eliminarea tuturor
formelor de discriminare baz ate pe criteriul de sex. (Egalitatea de șanse – Legislația natională
2019)3
Pentru a aduce noi completări legii deja existente și pentru a implementa prevederile Convenției
de la Istambul, Parlamentul României a adoptat în iulie 2018 „legea 178/2018 ” care completează
„legea 202/2002 ” privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, publicată în
Monitorul Oficial nr 627 din iulie 2018. (Egalitatea de șanse – Legislația natională 2019 )
În sprijinul stimulării ocupării forței de muncă în anul 2019 s -a actualizat „legea 335/2018,
modificând astfel articolul 66, alineatul 4 din legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru
șomaj și stimularea ocupării forței de muncă ”. Tot pentru a m odifica și ulterior a aduce
completări unor acte normative din domeniul forței de muncă este dată și „ordonanța de urgență
60/2018 ”. (Predut 2019)
Astfel, încă din articolul 2 al legii 76/2002 se reglementează o serie de măsuri care au scopul de
a susține participarea activă pe piața muncii a tuturor persoanelor apte: ,, Prevederile prezentei
legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea
protecției persoanelor pentru riscul de soma j, asigurării unui nivel ridicat al ocupării și
adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii.” (Predut 2019)

3 http://anes.gov.ro/legislatie -nationala -egalitatea -de-sanse/ acces at la data de 22.05.2019, ora 20:30.

23
Pe lângă revizuirea Codului Muncii și a legislației în vigoare care urmăresc simplificarea
accesului pe piața muncii sunt implementate programe cu finanțare europeană destinate femeilor.
Obiectivul general al tuturor demersurilor atât naționale cât și internaționale este sporirea
egalității de șanse și accesul egal la ocuparea și dezvoltarea carierei profesionale. Două exemple
de bune practici privind implementarea unor astfel de proiecte sunt următoarele:
 Proiectul: ,, Oportunități pentru un viitor prin șanse egale pentru femei”, care a fost
implementat în Iași, Galați, Brăila, Maramureș și Baia Mare în perioada mar tie 2011 –
februarie 2014. Pentru început, s -a realizat o cercetare socio -profesionala, dar și o analiză
economică în cele trei regiuni (Nord -Est, Sud -Est, Nord -Vest), în cadrul căreia au fost
identificate principalele nevoi, așteptările financiare, dar și meseriile care s -ar potrivi cel
mai bine grupului țintă. (Egalitate 2012)
S-au constituit trei centre de informare și consiliere destinate femeilor în Iași, Galați și Baia
Mare, unde au fost consiliate și testate psiho -aptitud inal în jur de 6350 de femei în faza de
implementare a proiectului. După aceste etape femeile au fost calificate sau recalificate și
formate profesional în diverse domenii care să se plieze pe nevoile pieței. (Egalitate 2012)
În total 1350 de femei au beneficiat de aceste servicii, dintre care 750 erau din Iași, 300 din
Galați și Brăila și 300 în Maramureș, iar specializările deprinse sunt diverse, ca de exemplu:
inspector resurse umane, manager proiect, contabilitate, competenț e antreprenoriale, bucătar,
lucrător comerial, lucrător în cultura plantelor, etc. Este de menționat faptul că 80% din
particpante erau persoane fără un loc de muncă, iar 20% lucrau, dar fără să aibă o calificare.
Chiar dacă aceste cifre sunt mici raportân du-ne la nivel național, obiectivele proiectului au fost
îndeplinite cu succes și acesta reprezintă un model pentru următoarele. (Egalitate 2012)
 Proiectul ,,Femei active pe piața muncii” este cofinanțat din Fondul Social Europe an prin
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, din cadrul domeniului
,,Promovarea egalității de șanse pe piața muncii”. Durata proiectului este estimată la 18
luni și face parte din Contractul POSDRU. Se desfășoară în regiunile Sud -Est, Sud, Sud –
Vest și București -Ilfov, având ca țintă un număr de 800 de femei. Acest număr este mic
raportându -ne la întreaga populației a zonei București -Ilfov, dar pentru prima sesiune a

24
programului poate fi suficient ca să urmărească evoluția în timp a femeilor care au
participat. (Femei active pe piața muncii)
Obiectivele pe care le urmărește sunt: (Femei active pe piața muncii)
– Creșterea competențelor profesionale calificând sau re calificând un numar de 485 de
femei, rezulatul fiind creșterea participării pe piața muncii.
– Sporirea competențelor antreprenoriale și manageriale a 325 femei, pentru ca ulterior
să se înființeze minimum 20 de întreprinderi create de femei pentru femei.
– Cele 800 de femei trebuie să conștientizeze importanța pe care o are principiul
egalității de șanse și de gen.
În urma acestor date se poate observa faptul că principalele modalități de a sprijini accesul
femeilor pe piața muncii și de a rezolva decalajele financiare și inegalitățile pe bază de gen sunt
reglementarea legilor și a normelor aflate în vigoare, dar și sprijinerea tuturor proiectelor care
vizeză calificarea, recalificarea, orientarea și consilierea femeilor pe piața muncii.
3.2 Aspectele generale ale antreprenoriatului
3.2.1 – Definirea culturii antreprenoriale și principalele mecanisme – concepte de bază
În momentul de față nu există o definiție unică a antreprenoriatului care să fie folosită și
acceptată universal, dar voi prezenta conceptele și definițiile cele mai folosite la nivel European,
dar și în cadrul României. Prin antreprenoriat se înțelege crearea unei întreprinderi care
generează locuri de muncă, o creștere la nivel economic, care stimulează dezvoltarea unor noi
piețe și apariția uno r produse și servicii noi sau mai de actualitate. (Europeana 2013)
Apariția unor noi întreprinderi generează automat competitivitate și tendința spre inovare, factori
importanți în dezvoltarea pieței care facilitează apariția de noi cerințe și creșterea cererii.
Locurile de muncă și diversitatea domeniilor apărute atrag noi investiții asupra domeniilor
respective și o gamă mai largă de produse și servicii care oferă consumatorilor mai multe opțiuni
la cumpărare. (Europeana 2013)4

4 https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1039&langId=ro , accesat la data de 10.06.2019, ora 12:00

25
Nivelul de dezvoltare al culturii antreprenoriale diferă de la un stat membru al UE la altul, pentru
că sunt numeroși factori sociali, economici și politici care motivează și facilitează intrarea și
dezvoltarea unei cariere în acest domeniu. În funcție de gradul de promovare, de accentul pe care
îl pun statele pe mediul privat și de înființarea firmelor, întreprinderilor mici și mijlocii,
investitorii aleg participarea activă sau pasivă pe această piață. (Europeana 2013)
Astfel, antreprenoriatul reprezintă atât o modalitate de inovare și revitalizare a economiei care,
prin cunoștințe, competitivitate și noi linii de producție, își aduce aportul vizibil pe piață. De
regulă, întreprinderile mici și mijl ocii (IMM) sunt forma de organizare specifică care ajută la
îndeplinirea scopului general și anume maximizarea profitului cu minimul de resurse și
cheltuieli. (Europeana 2013)
Antreprenorul sau întreprinzătorul este persoana ca re întemeiază o afacere singură sau în
asociere, care încă de bun început își asumă riscuri și eventuale pierderi, plângeri și nemulțumiri,
dar care prin ideea promovată și prin noi metode de abordare ia parte activ la promovarea,
ascensiunea și succesul a facerii. (Năstase 2011 -2012)
Karl Vesper (1980) susține faptul că antreprenorul are o imagine și o definiție diferită în funcție
de domeniul de activitate care încearcă să -l definească, ca de exemplu perspectiva economică,
psihologică și politică. Făcând apel la studiile de specialitate există trei tipuri de antreprenori:
(Antreprenoriat, 1 -16) (Năstase 2011 -2012)
– „Antreprenori conducători: au ca scop siguranța. ”
– „Antreprenori inovatori: sunt reprezentați de acei antreprenori al cărui obiectiv este
dorința de a avea senzații. ”
– „Antreprenori controlori: au scopul de a -și câștiga și menține puterea. ”
Pentru o mai bună înțel egere a definițiilor și caracteristicilor de mai sus voi folosi descrierea
profilului unui întreprinzător propusă de Carmen Năstase în cartea ,,Antreprenoriat și tehnici
decizionale în afaceri internaționale”: (Năstase 2011 -2012)
– Antreprenorul posedă un simț dezvoltat de independență;
– Își asumă resposabilitatea de a avea și a conduce o afacere;

26
– Posedă o capacitate crescută la efort intens și de durată;
– De obicei preferă afaceri cu un grad mediu de risc;
– Are o reacție rapidă, ofe ră decizii prompte în activitatea curentă;
– Își organizează eficient timpul de muncă.
Cultura antreprenorială a depășit stadiul de concept nou pentru că odată cu progresul întregistrat
la nivel mondial s -a constatat o creștere a cererii și un grad tot mai m are de interes acordat
acestui domeniu.
În cadrul Uniunii Europene conceptul de antreprenoriat a fost abordat și în cadrul Strategiei
Europa 2020, încurajându -se inițiativele antreprenoriale și potențialul de creștere al afacerilor
europene. În domeniul an treprenoriatului planul de acțiune se dezvoltă în trei direcții:
,,dezvoltarea educației și instruirea în domeniul antreprenorial; crearea unui mediu de afaceri
favorabil; diseminarea modelelor și dezvoltarea atitudinii antreprenoriale”. (Inovarea și
antreprenoriatul piloni ai competitivității 2013)
3.2.2 Dezvoltarea culturii antreprenoriale în România, dar și în Uniunea Europeană după
criza din 2008
După criza mondială din anii 1929 -1933, în anul 2008 s -a repetat episodul cu o criză financiară
ce a fost resimțită atât la nivel european, cât și la nivel global. Situația de instabilitate foarte
accentuată din acea perioadă, creșterea inflației, a șomajului și a săraciei a fost definită drept o
stare de criză internațională. (The financial crisis 2007 -2008: causes and consequences 2009)
În lucrarea ,,Criza financiară din 2007 -2008: cauze și conecințe ” Munteanu Ionica a propus o
serie de trei cauze principale care au dus la apariția acestui fenomen :
1. „Creșterea puternică a prețurilor mărfurilor, de exemplu creșterea prețului petrolului. ”
2. „Aprecierea puternică a monedei euro: din 2006 până în 2008 euro a crescut cu 33% față
de dolar. ”
3. „Efectul întârziat al ratelor de dobândă ridicate: începând cu anul 2006 Banca Centrală
Europeană (BCE) a ridicat nivelul dobânzilor. ”

27
Acești principali factori de importanță majoră au generat probleme specifice în țările din zona
euro și nu numai. Efectele au fost resimție pe toatele planurile de acțiune din domeniul
economic, social și politic.
În anul 2008 în Europa numărul șomerilor a depășit 25 de milioane de persoane, iar piața muncii
din domeniul privat nu a avut resursele necesare să suporte o astfel de situație. Pentru a ieși din
acest colaps și a sprijinii investițiile s-au creat și promovat diferite programe și proiecte la nivelul
Uniunii Europene. Susținerea culturii antreprenoriale și sprijinirea întreprinderilor mici și
mijlocii (IMM), finanțarea cu bani europeni a diferitelor programe de recalificare, de specializa re
și îndrumare spre noi domenii de activități economice sunt câteva exemple de implicare UE în
redresarea situației. (Relansarea spiritului de intreprindere in Europa – Plan de acțiune
antreprenoriat 2020 2013)
Întrebărea c are survine în urma datelor prezentate este: „Cum s -a dezvoltat cultura
antreprenorială după o perioadă dificilă a economiei? ”
Uniunea Europeană a pus accentul pe învățământ și pe cunoștiințele ce pot fi dobândite în cadrul
cursurilor și ale diferitelor modu le, workshop -uri și sesiuni de formare și aprofundare.
Antreprenoriatul în sine este o materie ce poate fi studiată în cadrul cursurilor dedicate special
acestui subiect. Scopul educației antreprenoriale și al formării profesorilor în acest domeniu este
consolidarea culturii și spiritului de antreprenor. Odată ce o masă mare de studenți beneficiază de
educație în acest domeniu, aceștia înțeleg fenomenul, pot aplica învățăturile deprinse și chiar se
pot implica activ, accesând finanțare națională sau europea nă. (Comisia 2013)
În momentul actual educația antreprenorială este neomogenă, lucru ce se evidențiază prin slaba
informare a populației, prin rata scăzută a accesării fondurilor destinate acestei ramuri economice
și a cuno ștințelor generale despre oportunitățile și beneficiile generate de o implicare crescută a
oamenilor. Odată cu dezvoltarea unor noi piețe, accentul cade pe valorificarea cunoștințelor,
competențelor și aptitudinilor în cât mai multe sectoare generatoare de profit și noi locuri de
muncă. (Comisia 2013)
Strategia UE 2020 este un program în cadrul căruia este menționată nevoia integrării
antreprenoriatului în programele școlare și atrage după sine o serie de acțiuni care eviden țiază
nevoia inovării și creativității pe piața muncii. O altă inițiativă asemănătoare este „Small

28
Business Act ”, ce a luat ființă în 2008 și care pune de asemenea accent pe educația
antrepneorială. (Comisia 2013)
În anul 2013 a fost analizat de către Comisie raportul anual referitor la situația antreprenoriatului
pentru șomeri. În urma analizei datelor prezentate se vor elabora noi propuneri și recomandări de
politici publice care vor avea la bază exemple de bune prectici deja e xistente. Tot în 2013 s -a
înființat formul „Progress ” destinat microfinanțării și antreprenoriatului social. (Europeana
2013)
Fondul social european, printre alte atribuții, a creat sisteme de sprijinrea a tinerilor ce înființeaz ă
o întreprindere și pentru antreprenorii sociali. În 2014 s -a lansat Programul Uniunii Europene
pentru Schimbări Sociale și Inovare Socială (PSCI) care este destinat grupurilor vulnerabile,
persoanelor care nu au pregătirea necesară intrării pe piața munc ii sau se află în situația de a -și
pierde locul de muncă. (Europeana 2013)
În prinicpal programele și toate demersurile pe care UE le -a facut pentru a susține dezvoltarea și
promovarea antreprenoriatului au fost ratificate și a plicate si în cadrul statelor membre, tinându –
se cont atât de nivelul economic, social și politic, cât și de legislația în vigoare.
Un exemplu de program susținut și accesat în România care s -a desfășurat inițial în perioada
2007 -2013 este POSDRU (Programu l Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane) care
avea drept obicetive generale dezvoltarea capitalului uman, creșterea competitivității, asigurarea
divereslor oportunități pe piața muncii și recalificarea pentru noi domenii. Printre obicetivele
specifice al e acestui program se enumeră următoarele: (POSDRU 2007 -2013)
– „Dezvoltarea pieței muncii; flexibilitatea și incluziunea acesteia; ”
– „Promovarea culturii antreprenoriale și creșterea productivității muncii; ”
– „Promovar ea pe piața muncii a persoanelor din zona rurală, etc. ”
În cadrul acestui program desfășurat în perioada 2007 -2013 și 2014 -prezent, a existat o ramură
destinată culturii antreprenoriale și sprijinirii înfințării de întreprinderi și microîntreprinderi. De
asemenea au fost și sunt alocate fonduri pentru persoanele din zona rurală care fie vor să -și
fondeze o afacere, fie sunt în cautarea unui loc de muncă. Această categorie este favorizată în

29
cadrul programelor de finanțare pentru a reduce astfel discrepanțele economice și sociale
existente. (POSDRU 2007 -2013)5
Acesta este doar unul dintre programele care au fost implementate și ale cărui rezultate au fost
benefice pentru cetățenii României. Având ca punct de plecare demersur ile generale făcute în
sprijinirea antreprenoriatului voi continua prezenta subcapitolului destinat susținerii
antreprenoriatului feminin și prinicipalele oportunități oferite femeilor în mediul antreprenorial.
3.3 Susținerea femeilor în antreprenoriat
3.3.1 Dezvol tarea conceptului de antreprenoriat feminin
Gradul de dezvoltarea al unei țări se află într -o relație de proporționalitate cu nivelul de
dezvoltare economică, politică și socială. Intensificarea activităților economice și progresul
înregistrat în sfera pri vată datorită oportunităților oferite de legislație reprezintă un pas
considerabil spre dezvoltarea socială, spre scăderea ratei șomajului și eradicarea săraciei.
Conform studiilor realizate de lectorul universitar Angela On, activitatea antreprenorială es te un
factor ce își aduce aportul în cadrul creșterilor economice datorită locurilor de muncă create, a
contribuțiilor către stat prin taxe și impozite, dar și prin atragerea de noi investiții. Sectorul
antreprenoriatului feminin este subutilizat chiar dac ă în ultimii 10 ani, a înregistrat creșteri atât la
nivel național căt și la nivel european.
În cazul României participarea activă într -o gamă diversă de domenii a femeilor pe piața muncii
a fost legiferată încă din perioada comunistă. Acestă măsură le -a oferit femeilor șansa de a -și
obține independența economică și de a participa la viața publică. După o perioadă considerabilă
de timp de la căderea comunismului, a început dezvoltarea unei culturi a antreprenoriatului
feminin prin înființarea firmelor și în treprinderilor mici ce au luat amploare pe parcursul anilor.
(Antreprenoriatul feminin 2011)

5 http://www.fonduri -ue.ro/poc -2014 , accesat la data de 10.06.2019, ora 21:15
http://www.fonduri -ue.ro/por -2014 , accesat la data de 10.06.2019, ora 21:30
http://www.fonduri -ue.ro/poad -2014 , accesat la data de 10.06.2019, ora 22:30

30
Principalele caracteristici propuse de lector drd. Angela On în articolul ,,Antreprenoriatul
feminin ” care determină o persoană sau un grup de persoane să intre în mediul afecerilor,
respectiv în antreprenoriat sunt: (Antreprenoriatul feminin 2011)
– „Caracteristici individuale ”: vârstă, studii, motivație, experiență.
– „Carateristicile afacerilor în care urme ză să se implice ”: principalele surse de
finanțare, tehnologia aplicată, dacă este o afacere proprie sau în parteneriat.
– „Factorii socio -culturali ”: frica de eșec, încrederea în propriul potențioal și existența
unui model în domeniu.
Astfel, cu toate că femei le sunt sprijinite în acest domeniul de către instituțiile europene și stat,
ele întâmpină provocări în acest parcurs profesional precum barierele de gen, ca de exemplu:
stereotipuri profesionale, clișeele tradiționale, existența unui model de femeie promo vat în mass –
media și subaprecierea în anumite cazuri a potențialului lor.
România, pentru a continua parcursul dezvoltării și implicării femeilor în mediul de afaceri
trebuie să facă schimbări la nivelul infrastructurii de susținere și dezvoltare a afaceri lor, să
acorde beneficii și să simplifice întreg procesul birocratic. Promovarea intensă sub diverse forme
a antreprenoarelor de succes și a modelelor de afaceri existente este un alt pas important pentru a
demonstra calitățile femeilor în funcții înalte i ar prin acest lucru să se elimine și principalele
sterotipuri vehiculate.
3.4 Principalele programe, directive și stategii care s -au im plementat atât la nivel
național cât și la nivel european
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană a creat și promovat ,,Rețe aua europeană de
promovare a antreprenoriatului feminin” care, până în anul 2011, avea în componență 30 de
state. Fiecare țară a aplicat în conformitate cu nivelul de dezvoltare și legislația națională în
vigoare programe de promovare și susținere a cultur ii antreprenoriale. Urmeză să prezint
principalele programe accesate și exemplele de bune practici în acest domeniu. (Stefănescu
2011)

31
Programul Operațional de Afaceri și Inovare care a fost aprobat pentru perioada 2007 -2013, a
oferit femeilor accesul la împrumuturi cu o dobândă redusă. Acesta a fost accesat în special
pentru înființarea IMM -urilor (întreprinderi mici și mijlocii). (Stefănescu 2011)
În anul 2009 s -a constituit Rețeaua europeană a am basadoarelor antreprenoriatului, cu scopul de
a oferi modele de urmat viitoarelor femei antreprenor. Pentru a acorda sprijinul legal necesar,
Parlamentul European și Consiliul au dat Directiva 2010/41/UE, începând cu anul 2010, care
includea principiul ega lității de șanse și tratament între femeile și bărbații care desfășoară
activități independente. (Europeana 2013)
Tot pentru a acorda suportul necesar femeilor, în 2011 s -a lansat ,,Rețeaua europeană de mentori
pentru femeile a ntreprenor”, care se preocupa de facilitarea înțelegerii întegului proces de
incluziune a femeilor în mediul de afaceri și care pune la dispoziție toate resursele pe care le
posedă. Toate statele membre ale Uniunii Europene au avut și au posibilitatea de a implementa
măsurile stabilite de Comisie pentru a crea un echilibru între femei și bărbați în domeniul
antreprenoriatului. (Europeana 2013)
Pentru a sprijini egalitatea de șanse Guvernul României a adoptat în decembrie 2014 Ho tărârea
de Guvern nr.150/2014, prin care se adopta ,,Strategia națională în domeniul egalității de șanse
între femei și bărbați” pentru perioada 2014 -2017 și, în conformitate cu aceasta, ,,Planul general
de acțiune în perioada 2014 -2017 “ pentru a implemen ta Strategia. (Coaliția de egalitate pentru
gen 2015)
Unul dintre programele cu finanțare europeană care se desfășoară în România din anul 2007 este
POSDRU ( 2007 -2013; 2014 -2020), pe care l -am amintit într -un subcapitol anteri or. În cadrul
acestuia sunt dezvoltate câteva linii de finanțare destinate antreprenoriatului feminin, printre ele
enumerându -se: (Rotaru 2013)
a) „Dă startul afacerii tale”;
b) „Antreprenoriat la feminin”;
c) „EVA – Era Valorificării An treprenoriatului Feminin”.

32
Fiecare program cuprinde și suportul tehnic pentru întemeierea unei afaceri, în special tot ce ține
de consiliere pe tot parcursul programului, elaborarea planului de afaceri, informațiile necesare
pentru finanțare, etc.
Spre exe mplu, în cadrul proiectului EVA (Era Valorificării Antreprenoriatului Feminin) femeile
care l -au accesat au fost motivate conform statisticilor existente de exemplele femeilor de succes
și de dorința de a fi independente financiar în totalitate. Un caz de bune practici relatat și preluat
de la Asociația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Feminin (ADAF) este cel al unei
antreprenoare care a înființat în anul 2012 ,,AndeliDesign SRL”, o firmă care oferă cursuri de
aranjamente florale pentru copii și adulț i. (Rotaru 2013)
Pe lângă aceste două exemple de proiecte mai sunt și Start -up Nation și Start -up Cafe, care
încurajeză înființarea întreprinderilor mici și mijlocii. Rolul acestor progame este de a diminua
săracia prin creșter i economice generate de înființarea firmeleor și fabricilor, ce duc în mod
automat la scăderea ratei șomajului.6
Femeile care au condiții economice precare și un nivel de studi scăzut sau sunt în șomaj pot
accesa gratuit programul de mentorat ,,Youth women win”. Prin intermediul căruia primesc
asistență de specialitate și îndrumare pentru contiunarea unor studi sau calificări destinate
ocupării unui loc pe piața muncii. Prin aceste programe de mentorat și recalificare se aduc
constant noi oameni specializa ți pe cerințele și nevoile economice actuale.7
Statul român desfăsoară cu sprijin european dar și cu cel al Ministerului Muncii și Dezvoltării
programe precum:
– „Femeia antreprenor”
– „Femei în afaceri”
– „Femeia manager”

6 https://www.startupcafe.ro/bani -europeni.htm , accesat la data de 11.06.2019, ora 11:18
https://start -up.ro/romanca -mada -seghete -parte -a-unui -fond -de-investitii -dedicat -femeilor/ , accesat la data de
11.06.2019, ora 12:30
https://start -up.ro/ , accesat la data de 11.06.2019, ora 12:15

7 http://youthwomenwin.eu/ , accesat la data de 11.06.2019, ora 14:10

33
Nevoia de asociații destinate femeilor aflate la început de drum în mediul de afaceri a dus la
dezvoltarea Confederației Nationale pentru Antreprenoriat Feminin, Federațeie patronatelor
femeilor antreprenor, Federației Femeilor de Afaceri din regiune N -E și a Patronatului Femeilor
Antreprenor. Toate aceste forme de organizare au un scop comun, acela de a da un exemplu
tuturor femeilor care vor să -și deschidă propria afacere. Aceste exemple de bune practici au
plecat de la ideea generală că o femeie posedă toate condițiile necesare care să îi pe rmită
dezvoltarea unei cariere într -un mediu puternic masculinizat și plin de stereotipuri.
În concluzie, atât în România cât și în UE, facilitarea accesul femeilor pe piața muncii este
reglementat prin legi, iar în domeniul antreprenoriatului acestea sunt sprijinite prin programe și
directive atât la nivel național cât și la cel european. Toate programele, proiectele și acțiunile
menționate anterior în care sunt implicate femei, oferă un medol de urmat și un plus de încredere
pentru viitoarele femei care vor să se implice activ în aceste domeniu.

34
Capitolul 4. Susținerea fem eilor în antreprenoriat
În acest ultim capitol al lucrării mele voi prezenta și analiza datele statistice din domeniul
antreprenoriatului feminin în urma căror se va vedea te ndința actuală și rezulatele pe care le au
programele implementate. Gradul de implicare al femeilor în mediul antreprenorial , accesare de
către acestea a fondurilor europene și evoluția nivelului de implicare sunt câteva puncte ale căror
rezultate le voi p rezenta. Faptul că, populația feminină reprezintă puțin peste jumătate din totalul
populației țării este un aspect regăsit în cadrul analizei.
4.1 Rezultatele pro grame lor și organizații le care susțin antreprenoriatul feminin în
România
Potrivit datelor p ublicate de Institutul Național de Statistică, la 1 ianuarie 2018 populația de sex
feminin din România constituia 51,2% din totalul populației, femeile reprezentând majoritatea,
dar aceste cifre sunt în scădere cu 0,2% comparativ cu aceeași perioada a anu lui trecut. Ponderea
cea mai mare din totalul populației este deținută de grupa 45 -49 de ani, iar la feminin ponderea
acestei grupe a fost de 8,3% și 8,8% la masculin, populația de sex masculin care se află în
această categorie de vârstă fiind cea mai nume roasă. (Statistică 2018)
După cum se poate observa din datele prezentate mai sus, populația de sex feminin din România
este cea mai numeroasă, însă, până în prezent, în mediul de afaceri aceasta nu a depășit 40% din
totalul antr eprenorilor. Potențialul sporit al femeilor în domeniul antreprenoriatului este dat de
modul specific de a gandi o afecere, de a soluționa eventualele probleme sau sarcini și de a
valorifica oportunitățile.
Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și An treprenoriat din 2005 până în prezent a
implementat mai mult programe naționale în cadrul cărora femeile sunt susținute în
antreprenoriat. Câteva exemple de programe susținute și promovate sunt:8
– „Programul național multianual derulat în perioada 2005 -2012 pentru dezvoltarea
culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici
și mijlocii”. Programul s -a derulat până în 2014 inclusiv și continuă și în prezent.
– „Programul femeia manager – 2014”

8 http://www .aippimm.ro/categorie/programe/ , accesat la data de 14.06.2016, ora 21:55

35
– „Rețeaua Națională a Mentorilo r Antreprenoriatului Feminin – MENTORENT 2 –
2015”
– „START -UP NATION 2017”
– „Programul femeia antreprenor – 2018”
– ,,Programul femeia antreprenor – 2019”
Dintre toate aceste programe voi prezenta obiectivele și rezultatele obținute în urma
implementării ,,Pro gramului pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor
manager din sectorul IMM”. Aceste date provind din perioada 2009 – 2014, iar analiza lor este
făcută de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat.
Obiectivul genera l al programului este să sprijine și să stimuleze dezvoltarea unor structuri
economice private care să fie elaborate și conduse de femei. Întreg procesul primește sprijin și
facilități în privința accesării surselor de finanțare. Pentru început s -a realiza t o perioada de
pregătire prin cursuri și seminarii în domeniul antreprenoriatului, acesta s -a desfășurat din 2009
până în 2012. Planurile de afaceri depuse de către femeile antreprenor au primit finanțări
începând cu anul 2013 – 2014.
Rezultatele cursului sunt următoarele: în 2009 au beneficiat de cursuri/seminarii 822 de femei; în
2010 au beneficiat de aceleași servicii 906 femei, se poate observa o ușoară creștere. Însă în anul
2011 doar 522 de femei au participat la cursurile/seminariile organizate; în 2012 tendința de
scădere se menține, particpând doar 501 femei în cadrul cursurilor/seminariilor. Perioada 2013 –
2014 este una în care s -au putut depune dosare și programul a început să acorde fiinanțări.
În 2013 s -au înscris 81 de femei, au depus dosar e 65, dintre care 29 au fost admise, restul fiind
respinse; în cadrul sesiunilor de formare au participat doar 14 persoane, iar locurile de muncă
rezultate au fost 28. Pe parcursul anului 2014 s -au înscris 105 persoane , au fost depuse 72 de
doasare, dintr e care 44 au fost admise, restul fiind respinse, numărul beneficiarilor este de 12
femei și s -au creat 24 de locuri de muncă. (Ministerul energiei)
Corespunzător datele pe care le -am prezentat mai sus, numărul beneficiarilor d e pregătire a
scăzut din 2009 până în 2014, rămânând 12 , iar la început au fost 822. Numărul persoanelor care

36
s-au înscris a avut tendința de a crește în 2014, ajungând la 105, astfel au crescut și numărul
dosarelor admise de la 29 în 2013 la 44 în 2014, însă numărul locurilor de muncă create a scăzut
de la 28 la 24.
Se constată faptul că procentul femeilor care doresc să -și inițieze o afacere în următorii 3 ani este
mai mic comparativ cu cel al bărbaților. Antreprenoriatul feminin în România este slab dez voltat,
iar rata de interes scăzut și de eșec este din cauza participării precare a femeilor în activități
antreprenoriale. (Ministerul energiei)
La nivel național s -au înființat mai multe organizații de femei care au scopul d e a se sprijinii și
de a oferi sprijin în antreprenoriat. Cele mai populare astfel de organizații sunt: Federația
femeilor de afaceri din regiunea N -E; Federația Patronatelor Femeilor Antreprenor; Confederația
Națională pentru Antreprenoriat Feminin; Patro natul femeilor din meșteșugărit; Patronatul
femeilor antreprenor.
Voi prezenta principalele caracteristici ale Confederației Naționale pentru Antreprenoriatul
Feminin, care începând cu anul 2010 a promovat antreprenoriatul feminin în România.
Obiectivele acesteia sunt ,,promovarea intereselor economice ale României, parteneriate cu alte
confederații, construcția unor parteneriate public – privat, construirea unei imagini consolidate a
CONAF și sporirea gradului de vizibilitate al organizației”. Scopul prin icipal care a stat la baza
înființării acestei organizații este îmbunătățirea cadrului legislativ din mediul antreprenorial și
promovarea cât mai diversă a antreprenoriatului feminin pentru a respecta munca și importanța
implicării femeilor în acest domeni u.9
Federația Patronatelor Femeilor Antreprenor (FPFA) a fost creată pentru a susține implicarea
femeilor în viața economică și socială din România. FPFA este în prezent singura organizație
asociativă feminină ce își propune „reprezentativitatea în dialo gul social și instituirea unui sistem
de susținere instituționalizat pentru antreprenoarele din Romînia”.10
România pe lângă programele și inițiativele naționale în domeniul antreprenoriatului feminin
aplică și susține „Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 ” înființat și promovat de Uniunea

9https://conaf.ro/ , accesat la data de 15.06.2019, ora 12:41
https://conaf.ro/cine -suntem/ , acces at la data de 15.06.2019, ora 12:50
https://conaf.ro/evenimente -conaf/ , accesat la data de 15.06.2019, ora 13:00
10 https://ffa.com.ro/ , accesat la data de 15.06.2019, ora 12:57

37
Europeană. Acesta se axează pe susținerea antreprenorilor, creștere economică și creșterea
numărului de locuri de muncă în diverse domenii de activitate. În perioada 2013 -2015 s -a creat la
nivel european o platformă onlin e de orientare, consiliere, educație și stimulare a rețelelor de
întreprinderi pentru femeile antreprenoare.
Alte două programe care se desfășoară și în România sunt: „Start -up Cafe”, „Youth women
win”. ,,Start -up Café” este un program de încurajare și sp rijinire a înființării întreprinderilor mici
și mijlocii. Rolul acestui program este scaderea ratei șomajului prin înființarea de întreprinderi,
creșterea economica și diminuarea săraciei din zonele defavorizate. Programul de mentorat –
,,Youth women win” acordă sprijin femeilor aflate în somaj cu o situație materială precara și un
nivel scăzut de pregătire.
Toate aceste programe și demersuri atât la nivel național cât și la cele implementate la nivel
european au ca scop sprijinirea femeilor și facilitarea acesului acestora în mediul antreprenorial.
Programele de antreprenoriat feminin au un impact pozitiv și rezultate sunt diverse în funcție de
tipul de proiect accesat. Interesul populației feminine de -a lungul timpului a oscilat în acest
domeniu. După cum am relatat și prin datele anterioare, dar și în urma analizei datelor statistice
pe care urmeză s -o prezint se va vedea impactul pe care l -au avut și il au programele, numărul de
femei care le -au accesat și cât de folositoare sunt toate aceste inițiative p entru evoluția
economică a țării.
4.2 Rezultatele antreprenoriatului feminin – Analiza datelor empirice
În cadrul acestui sub capitol voi prezenta și analiza următoarele date statistice: populația activă
de sex feminin pe piața muncii, numărul șomerilor ș i datele privind evoluția și promovarea și
rezultatele antreprenoriatului feminin în România. Principalele surse folosite sunt rapoartele
Institutului Național de Statistică, ale site -urilor de specialitate, ale Oficiului Național al
Registrului Comerțului și alte surse care urmăresc evoluția antreprenoriatului feminin.
a) Populația activă pe piața muncii în România
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în anul 2016 populația activă numără 8979
mii de persoane, din care 96,8% aparțineau grupei de muncă 15 -64 de ani. Următoarele date

38
reprezintă procentul populției active și al populației ocupate pe categorii, bărbați, femei în
perioada 2013 -2016: (Zamfir 2018)
Populația activă pe sexe:
– Masculin 2013 – 56,4%
– Masculin 20 16 – 57,3%
– Feminin 2013 – 43,6%
– Feminin 2016 – 42,7%
Populația ocupată pe sexe:
– Masculin 2013 – 56,0%
– Masculin 2016 – 56,9%
– Feminin 2013 – 44,0%
– Feminin 2016 – 43,1%
În urma datelor prezentante se observă o creștere în 2016 față de 2013 de 0,9% în rândul
populației active masculine și o scădere în 2016 față de 2013 de 0,9% în privința populației
feminine. În cazul populației ocupate de sex masculin se înregistrează o creștere de 0,9% în anul
2016 comparativ cu 2013, iar populația de sex feminin înregistreaz ă o scădere de 0,9% în aceeași
perioada 2016 -2013. Numărul persoanelor ocupate a scăzut de -a lungul timpului în anul 2016
erau 8449 de peroane, iar de exemplu în anul 2015 au fost 8535 de persoane. Conform datelor
prezentate tendința înregistrată în 2016 este de scădere a numărului total( feminin și masculin)
de persoane ocupate și active pe piața muncii.
Institutul național de statistică din România oferă repezentarea procentuală a statului profesional
al persoanelor ocupate din anul 2016. Astfel, date le susțin ca cea mai mare pondere din totalul
populației ocupate o au salariații cu 73,4% ; 17,1% fiind peroanele care lucrează pe cont propriu,
8,5% sunt lucrătorii familiali nerenumerați și doar 1,0% sunt patronii ai unor afaceri. (Zamfir
2018)

39
Se poate observa astfel tendința de a prefera statutul de salariat fie că este în mediul public sau în
cel privat, aproximativ 3 sferturi din populația ocupata se află în această situație. Însă doar 1%
din populația ocupată se încadrea ză în categoria patronilor, respectiv a proprietarilor de afaceri,
cifra fiind una relativ scazută.
Potrivit datelor publicate într -un eurobaromentru din 2017, ratele ocupării forței de muncă și
tendințele regăsite sunt următorele: rata de ocupare a forțe i de muncă în rândul bărbaților este
mai mare comparativ cu cea a femeilor, 73%(B) comparativ cu 62%(F) în cadrul Uniunii
Europene în anul 2017. (Tipare ale ocupării forței de muncă 2017)
Rata șomajului în cadrul UE în 2017 pentru populația de sex femini a fost de 7,9% în timp ce
populația de sex masculin a avut rata șomajului de 7,4%. Acești indicatori arată că, numărul
femeilor care nu au un loc de muncă este mai mare ca al bărbaților. La nivel național în România
rata șoma jului pentru aceeași perioadă ( 2017) a fost estimată la 435 mii de persoane pentru
grupul 15 -74 de ani. (Statistica 2018)
b) Raportul realizat de ,,Start -up Café”
În anul 2018 un raport realizat de către site -ul „Start -up Café” privind activitățile antreprenoriale
din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene arată evoluția României din momentul intrării
acesteia în UE până în 2018. Conform datelor prezentate România se află pe poziția a 6 -a alături
de Lituania, iar pe primele trei poziții erau situate Olanda, Estonia și Letonia, ultimele din
clasament fiind însă Spania, Croația și Bulgaria. În cadrul evoluția înregistrate de România se iau
în considerare și factori precum: intenția populației de a porni o afacere, rata de înfi ințare a
afacerilor la un număr de 100 de locuitori, activitatea antreprenorilor debutanți și interesul
acordat de populație în acest domeniu. (Zamfir 2018)
Faptul că România se află pe poziția a6 -a privind rata de înființare a unei firme în perioada 2012 –
2015 cu un procent de 12,5% în mod cert este o evoluție. Însă tot în această perioada 2012 -2015
menținem acceași poziție privind rata mortalității firmelor cu un procent de 11%. Ceea ce
înseamnă că, progresul realizat a fost de 1,4%. În urma acestor date ne putem da seama de faptul

40
că, creșterea înregistrată a fost una fictivă, însă România are un procent de 1,4% real al firmelor
înființate, care reprezintă un prim pas spre progres. (Zamfir 2018) 11
În cadrul graficului 1, care se găsește în anexe este prezentată tendința înființării startupturilor cu
fonduri de capital de risc din perioada 2015 -2017. În România finanțările au fost de numai 10
milioane de euro pentru astfel de programe, comparative cu Marea Britanie care a avut finanțări
de 18,4 miliarde de euro. Am comparat România cu Ungaria din punct de vedere al accesării
acestor finanțări, iar rezultatul este că, ungurii cu o populație de 2 ori mai mica ca a României, au
facut investiții mai mari, respectiv de 40 de milioane de euro. În cazul Bulgariei investițiile sunt
egale cu cele ale României, doar că ei au o populație de 3 ori mai mica. (Zamfir 2018)
Se poate observa faptul că în România sunt printre cele mai puțin e investiții de tipul start -up cu
capital de risc, raportul s -a facut ținând cont de numărul populației de pe teritoriul țării.Concluzia
acestor două statistici este că, în România se accesează foarte puține fonduri de tipul start -up, iar
numărul ridicat d e firme noi înființate este relative apropiat de numărul țărilor întră în insolvență
și dispar.
La începutul anului 2019 în România erau active din punct de vedere juridic 1.389.391 de
asociații/ firme, adica tot atâți antreprenori, antreprenoare. Conform cu datele întregistrate în
Oficiul Național al Registrului Comerțului în perioada decembrie 2014 – decembrie 2019 au fost
înregistrate următoarele date:12
– Decembrie 2014, un total de 1.157.314 antreprenori dintre care 419.598 femei și
restul bărbați
– Decemb rie 2015, dintr -un toatal de 1.184.843 antreprenori, au fost 432.440 femei,
restul fiind bărbați. Aici se poate observa o crestere de 27.529 de antreprenori,
numărul femeilor crescând cu 12.842 față de anul anterior
– Decembrie 2016, totalul a fost de 1.226. 933 antreprenori, femei fiind 451.004, restul
fiind bărbați. Tendința față de 2014 este creștere a numărului total și implicit a

11 https://www.startupcafe.ro/idei -si-antreprenori/romania -firme -uniunea -europeana.htm , accesat la data de
14.06.2019, ora 20:24
12 https://www.regnet.ro/statistici/maxim -istoric -al-numarului -de-antreprenori -antreprenoare -in-romania/
accesat la data de 13.06.2019, ora 12:27.

41
numărului de femei, în cazul de față numărul de femei a crescut cu 18.564 de femei
față de 2015 si cu 31.406 de femei față de 2014.
– Decembrie 2017, totalul a fost de 1.299.514, din care 481.503 femei și 818.050
bărbați.tendința de creștere se menține în cazul ambelor sexe, numărul femeilor
crescând cu 30.499 de femei, o creștere dublă față de 2015 în cazul antreprenoarelor.
– Dece mbrie 2018, total de 1.359.362 antreprenori, respectiv 508.312 femei și restul de
851.050 bărbați.
– În anul 2019 s -au centralizat datele provizorii în luna februarie, iar atunci numărul
femeilor antreprenor era de 517.777 dintr -un total de 1.380.391 de antr eprenori.
În urma datelor prezentate se observă tendința de creștere a numărului de antreprenori la nivel
național, în special numărul femeilor care abordează această parte economică. Din 2014 până în
2019 datele arată o evoluție pozitivă, numărul lor cres când cu 98.179 femei în 5 ani.
The Entrepreneurship Academy în urma datelor pe care le deține și a statisticilor formulate,
plaseză România în primele 10 locuri în lume la antreprenoriat feminin. Interesul tot mai mare
acordat de femei acestui domeniu se v ede prin numărul de afaceri, întreprinderi care sunt
conduse de femei sau în cadru cărora acestea sunt acționari. Din cele 57 de țări care au fost
analizate din punct de vedere al antreprenoriatului feminin, România în anul 2019 se află pe
locul 9, iar î n anul 2018 s -a aflat pe locul 13. Pe parcursul unui an în România s -a întregistrat o
evoluție pozitivă a implicării femeilor în antreprenoriat, aceeasta înaintând în clasamentul
realizat de Mastercard Index of Women Entrepreneurs.13
Tot în cadrul acestui s tudiu, antreprenoriatul feminin din România ocupă locul 32 din 57 din
punct de vedere al oportunităților și al sprinijului acordat femeilor în această direcție. Ceea ce
înseamnă că, în urma datelor prezentate, la nivel național sunt multe femei care active ază în
această ramură a economiei, doar că susținerea și oportunitățile de avansare sunt limitate. Aceste
două obstacole sunt influențate de nivelului economic, de lipsa forței de muncă în unele cazuri,
de birocrație și de barierele de gen cu care se confr untă. (Academy 2019)

13 https://www.entrepreneurship -academy.ro/romania -pe-locul -9-in-lume -la-antreprenoriat -feminin/ , accesat la
data de 14.06.2019, ora 11:19.

42
Confederația Națională pentru Antreprenoriatul Feminin (CONAF) în parteneriat cu compania
Frames a publicat date privind numărul de femei care sunt implicate în antreprenoriat în anul
2019, iar procentul este de 38% din totalul oamenilor de afaceri de pe teritoriul țării. Din acest
procent de 38% mai bine de jumătate din antreprenoare au vârsta curpinsă între 35 și 49 de ani,
dețin studii în acest domeniu și au experiență în posturi asemănătoarare ca nive l de dificultate.
Numărul cel mai mare de femei care se implică în afaceri este înregistrat în județele Cluj, Timiș,
Constanța, Iași și regiunea București -Ilfov. (Olescu 2019)
Lectorul universitar Angela On în articolul despre „Antreprenoriatul feminine” propune un grafic
care reprezintă principalele motivații de a intrat în antreprenoriat prin care se văd tendințele
feminine comparativ cu cele feminine. Gradul de importanță al motivațiilor fiecărui sex este
numerotat de la 1 la 5 și sunt 5 tipuri de motivații. Rezultatele graficului sunt următoarele:
(Antreprenoriatul feminin 2011)
– „Propriul șef”: băbații – 3,8; femei – 4,2;
– „Ocazie de afaceri”: bărbați – 3,9; femei – 4,1;
– „Creșterea veniturilor” : bărbați – 4,1; femei – 4,2;
– „Tradiție de familie”: bărbați – 1,5; femei – 1,6;
– „Ieșire din șomaj”: bărbați – 1,4; femei – 1,3 .
În urma acestor rezultate se poate observa faptul că în majoritoate categoriilor diferențele de
motivație dintre bărbați și fe mei sunt mici, procentele fiind foarte apropiate unele de celelalte.
Doar în situația cu numărul 5 și anume ,,ieșirea din șomaj” bărbații depășesc procentul
întregistrat de femei. Astfel, se poate asuma faptul că ambele sexe au motivații asemănătoare,
doar gradul de intensitate al acestora diferă.
Principalii factori motivaționali de a începe o afacere prezenți în rândul femeilor, datele sunt
preluate din cadrul proiectul EVA, care se desfășoara prin programului POSDRU.
Graficul 1. Motivația femeilor pentru antreprenoriat

43

Conform datelor Asociației pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Femnin, principalele domenii
în care femeile de afaceri investesc sunt următoarele: comerț, hoteluri, restaurante, turism,
agricultură, alte domenii și sănătate, servicii me dicale. Se poate observa faptul că segmentul
dominant este reprezentat de comerț, iar domeniul hotelier și subdivizunile acestuia se situează
pe locul al doilea, agricultura pe cel de -al treilea loc, iar segmentul cu cele mai puține investiți
este sănătate a și servicii medicale. Mai jos am realizat un grafic în care se remarcă gradul de
interes acordat fiecărui domeniu menționat anterior.
Graficul 1.2. Domenii preferate pentru afaceri Exemple femei de succes
Dorința de a fi independentă
Întreținerea familiei
Experiența
Șomajul
Altii factori

44

Conform datelor oferite de Oficiul Național al Registului Comerțului î n perioada decembrie 2014
– decembrie 2018 au fost înregistrate în jur de 392,548 titluri și membri de PFA(persoană fizică
autorizată)/ II (Întreprinderi individuale)/ IF (întreprinderi familiale). Voi prezenta distribuția pe
sexe în anul 2014 și la patru ani diferență în 2018 pentru a vedea tendința de înființare și de
implicare a femilor în cadrul acestor activităță. În anexa unu și doi se regăsesc tabelele oficiale și
datele naționale specifice fiecărui județ, dar și cifrele la care mă voi raporta. (Distribuția pe sexe
a titulrilor/membrilor PFA/II/IF active)
În decembrie 2014 au fost înregistrate 392,104 PFA/II/IF, din care numărul total de titluri
deținute de femei a fost de 168,954, ceea ce procentual înseamnă 39,8 1%. La 4 ani diferență, în
decembrie 2018 au fost înregistrate 392,548 PFA/IF/II, din care numărul total de femei care
dețineau titluri a fost de 167,555, respective 39,35%. Diferența este că în acești 4 ani aa scăzut
numărul persoanelor de sex feminine c u 1,399, față de perioada de început la care m -am raportat.
Tendința de implicare este în scădere astfel în cei patru ani interesul acordat de femei acestor
tipuri de înființare a unei firme s -a diminuat. (Distribuția pe s exe a titulrilor/membrilor PFA/II/IF
active)
Tot în cadrul Registrului Comerțului s -a realizat o centralizare a asociațiilor deținute de
persoanele fizice, distribuția pe sexe și evoluția numărului de persoane care fac parte dintr -o
astfel de asociație sunt indicatorii pe care îi urmăresc. Perioada aleasă este 2014 -2019, tocmai 0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%Sănătate, servicii medicaleAgriculturăHoteluri, restaurante, turismComerț Alte domeniiDomenii preferate pentru afaceri

45
pentru a avea un areal de 5 ani și pentru a se vedea rezultatele în timp. (Distribuția pe sexe a
ascociaților/ acționarilor persoanelor juridece )
În ianuarie 2014 numărul total de persoane juridice active a fost de 720,852, din care 409,177
femei, ceea ce înseamnă 36,19% din totatul persoanelor. În aceeași perioadă, ianuarie 2019, dar
la 5 ani diferență au fost în total un număr de 936,706 perso ane juridice active, din care 513,195
femei, respective 37,44% din total. În acești 5 ani tendința a fost de creștere, cu 1,25% mai multe
femei în asociațiile personaleor fizice în 2019 decât în 2014. (Distribuția pe sexe a ascociaților/
acționarilor persoanelor juridece)
În urma acestor date se observă faptul că preferința femeilor pentru participarea într -o asociație
de persoane fizice este mai mare și a înregistrat creșteri în perioada 2014 -2019, comparative cu
impli carea în PFA/II/IF -uri care este în scădere în anul 2018 față de 2014.
Prin aplicarea programul ,,Mentornet 2 – Rețeaua Națională a Mentorilor Antreprenoriatului
Feminin ” a rezultat diminuarea inegalităților de gen prezente în societatea românească, cât și
creșterea participării pe piața forței de muncă a femeilor și dezvoltarea spiritului antreprenorial al
femeilor din România. În urma aplicării acestui program, s -a constituit o Rețea Națională a
Mentorilor Antreprenoriatului Feminin cu 14 mentori; 290 de femei vor putea să participe la
cursurile de antreprenoriat și 112 din acestea, vor participa la sesiunea de mentorat. Un număr de
14 planuri de afaceri elaborate de femei au primit un support financiar de 20.000 lei. S -au
realizat campanii pentru promovar ea importanței principiilor incluziunii sociale și a egalității de
șanse pe piața muncii.14
În perioada 6.05.2014 – 05.11.2015 același proiect menționat anterior a atins următoarele
rezultate: un număr de 540 de femei care au participat la cursurile de cali ficare/recalificare; 307
femei care au participat la cursurile de antreprenoriat; 630 de participanții la instruirea pentru
piața muncii; au fost prezente în cele 56 de sesiuni de mentorat 112 femei. Pe lângă Campania de
promovare a incluziunii sociale și egalității de șanse pe piața muncii s -a dezvoltat și o televiziune
online și s -au realizat reviste pentru promova rolul și importanța femeilor în afaceri.15

14 http://www.reteauamentornet.ro/page/5/rezultate , accesat la data de 17.06.2019, ora 10:05 . Rezultatele
programului ,,Rețeaua Naționala a Mentorilor Antreprenoriatului Feminin,,
15 http://www.reteauamentornet.ro/page/5/rezultate

46
Potrivit studiului realizat de fundația ,,Post – Privatizare” asupra inov ării și antreprenoriatulu i,
populația pe care s -a realizat studiul a fost pusă să aleagă între statutul de angajat și cel de
lucrător pe cont propriu, în anul 2012, 58% dintre europeni au declarat că preferă să lucreze ca
angajați, iar 37% dintre ei au susținut că sunt dispuși să lucreze pe cont propriu. În cazul
României, graficul 6 din anexe arată faptul că 47% din români preferă să fie angajați, iar 48% să
lucreze pe cont propriu. Datele menționate arată tendința europeană pentru a alege statutul de
angajat, iar la nivel națion al cu o diferență de 1% între cele două posibilități se preferă statutul de
lucrător pe cont propriu. Raportându -ne la componenta de gen, femeile înclină spre statutul de
angajat într -o proporție de 63%, pe când bărbații preferă acest statut în proporție d e 42%. Se
observă faptul că, tendința femeilor atât la nivel european cât și la nivel național este să aleagă
statutul de angajat într -o proporție de peste jumătate din numărul total. (Peter Berta 2013)
În anexa numărul 7și 8 e ste prezentat un tabel care arată preferințele la nivelul UE cât și pe cele
din România în perioada 2009 -2012 privind statutul de angajat față de cel de lucrător pe cont
propriu. Aproximativ 48% din români preferă activitatea pe cont propriu, ponderea lor depășind
media UE. Cei care se declară pro statutului de angajat sunt în jur de 47%, un procent mai mic
față de media UE care este de 58%. (Peter Berta 2013)
În privința percepției despre antreprenoriat conform anexei 10, atât la nivel european cât și la cel
național în jur de 23% dintre persoane declară că au urmat un curs de antreprenoriat, în timp ce
restul de 76% nu au frecventat niciun curs de antreprenoriat. În proporție de 85% dintre români
apreciază activitățile antrepr noriale și antreprenoriatul în sine și 85% sunt de acord cu invoarea și
gama diversificată de prose și servicii ce pot fi introduse pe piață de către antreprenori, iar cea
europeană este de 79%. Media europeană privind percepția despre antreprenoriat este de 87% ,
mai mare ca cea din România cu 2%. (Peter Berta 2013)
În urma datelor prezentate anterior, în România procentul persoanelor care preferă munca pe
cont proproiu este mai mare cu 1% față de cel al persoanelor care pref eră statutul de angajat. Se
observă faptul că la nivelul Uniunii Europene, datele sunt schimbate, predominantă este tendința
de a alege statutul de angajat. Femeile atât în România cât și în UE preferă într -un număr mai
mare statutul de angajat comparativ cu bărbații.

47
Perspectiva despre antreprenoriat atât la nivel european cât și la nivel național este una pozitivă,
în ambele cazuri mai bine de jumătate din populație susține atât activitățile antreprenoriale cât și
munca pe cont propriu.
În final, toate aceste date sunt orietantive pentru a ne forma o părere generală asupra activității
antreprenoriale feminine. Programele, respectiv proiecte care au fost puse în aplicare s -au adresat
tuturor femeilor, însă au fost accesate doar de un sfert din populația f eminină deoarece acesteau
au manifestat un grad ridicat de interes. Cifrele prezentate sunt mici comparativ cu numărul
femeilor active de pe teritoriul României, dar sunt modele de bune practici în acest domeniu.
Asumând faptul că, nu toate femeile își dor esc să se implice activ în mediul de afaceri și nu toate
vor să -și înființeze o afacere proprie, cele care vor acest lucru au posibilitatea de a face asta prin
unul din programele menționate anterior. Interesul și implicarea femeilor în antreprenoriat după
cum au arătat datele oscilează, însă tot conform datelor prezentate, în momentul de față acestea
reprezintă aproximativ 40% din totalul antreprenorilor din România.

48
Concluzii
În cadrul acestei lucrări am prezentat procesul de formare al polit icilor publice, principalele
elemnete care stau la baza acetora și câteva tipologii de politici publice. Menționez și utilitatea
acestora în rezolvarea problemelor care se regăsesc în societate și ale căror soluții se regăsesc
astfel. Având drept punct de plecare presimsa că, femeile se confruntă cu inegalități pe piața
muncii, respectiv în antreprenoriat, am încercat să urmăresc în ce măsursă politicle publice
reglementează aceste situații nefavorabile.
Am structurat lucrarea de la general la particular, partea generală fiind cadrul teoretic al
politicilor publice,al feminismul și al antreprenoriatului, iar cel particular impactul politicilor
publice asupra implicării femeilor în antreprenoriat. Am folosit analiza secundară a datelor
pentru a compara rezul tatele programelor în diferite perioade. Rezultatul este că, politicile
publice nu influențează într -o mare măsură implicarea femeilor în antreprenoriat, acestea
încearcă doar să faciliteze promovarea și acesul lor în acest domeniu.
Consider că, exemplele de bune practici și mediatizarea programelor naționale dar și a
celor europene au avut un aport mai mare în implicarea femeilor în antreprenoriat. Desigur,
facilitarea accesului și constituirea unor programe și linii de finanțare special destinate femeilo r
sunt măsuri relavante și necesare în acest domeniu, dar în urma datelor consultate acestea nu au
avut un grad de reusită mare. Stereotipurile de gen existente în domeniu nu au fost eliminate în
totalitate, lucru ce se poate realiza doar în timp și cu aju tor mai multor modele de bune practici.
Astfel, opinia mea în urma consultării literaturii de specialitate și a datelor prezentate de site –
urile de specialitate este că, în România antreprenoriatul feminin este subdezvoltat, iar politicile
publice existent e încearcă promovarea lui, însă nu este suficient pentru a înregistra rezultate
maxime. Totodată, nu toate femeile care lucrează într -un mediu compatibil cu antreprenoriatul
sau nu, își doresc să -și asume riscul înființării unei afaceri proprii, ce trebuie să scoată pe piață
un produs/serviciu inovator. Cu toate că tendința populației la nivel național este de a alege o
carieră pe cont propriu, fiecare persoană fiindu -și propriul șef, datele oficiale consultate arată că,
trei sferturi din populația țării de ține statutul de angajat.
Cu siguranță toate demersurile făcute atât la nivel național cât și european au scopul de a obține
un echilibru între femei și bărbați în mediul de afaceri, eliminând astfel orice inegalitate sau

49
stereotip prezent, însă odată cu i mplementarea lor și apariția primelor rezultate nu s -a constatat
un boom în acest domeniu. S -au înregistrat evoluții, stagnări ș i chiar scăderi în unele cazuri, dar
toate într -un grad redus. Interesul acordat de femei acestui domeniu, o să crească datorită
mediatizării constante pe rețele de socializare, dar și în spațiul public prin evenimentele destinate
atât tinerilor cât doritoarelor ce vor să fie informate în vederea inființării unei afeceri.

50
Anexe
Anexa numărul 1, grafic „Start -up Caf é”

Sursă : (Zamfir 2018)

51
Anexa 2 – Registrul Comerțului – Distribuirea titlurilor/membrilor PFA/II/IF – 2014

Sursă: Oficiul Național al Registrului Comerțului

52

Anexa 3 – Registrul Comerțului – Distribuir ea titularilor/membrilor PFA/II/IF – 2018

Sursă : Oficiul Național al Registrului Comerțului

53

Anexa 4 – Registrul Comerțului – Distribuiția asociațiilor/acționarilor pe sexe -2014

Sursă: Oficiul Național al Registrului Comerțului

54

Anexa 5 – Registrul Comenrțului – Distribuția asociați/acționari pe sexe – ianuarie 2019

Sursă: Oficiul Național al Registrului Comerțului

55

Anexa 6

Sursă : (Peter Berta 2013)

56
Anexa 7

Sursă: (Privatizare 2013)
Anexa 8

Sursă: (Peter Berta 2013)

57
Anexa 9

Sursă: (Peter Berta 2013)
Anexa 10

Sursă: (Peter Berta 2013)

58
Bibliografie
1. Dunn, W.N. Public Polic y Analysis: An Introduction. 1986.
2. Grunberg, Laura. "Gen și societate." Bucuresti: Polirom, 2010.
3. Lowi, Theodore. American Business, Public Policy, Case Studies and Political Theory.
1964.
4. Mihailescu, Stefania. Din istoria feminismului românesc. Bucuresti: Polirom, 2002.
5. Miroiu, Adrian. Introducere in analiza politicilor publice. Bucuresti, 2001.
6. Miroiu, Mihaela. Drumul către autonomie. Bucuresti: Polirom, 2004.
7. —. Lexicon feminist. Bucuresti: Polirom, 2002.
8. Pasti, Vladimir. Ultima inegalitate. București: P olirom, 2003.
9. —. Ultima inegalitate. Bucuresti: Polirom, 2003.
10. —. Ultima inegalitate. București: Polirom, 2003.
11. Platton, C.V.Sawicki, D.S. Basic Methods of Policy Analysis and Planning. Hall
Englewood Cliffs, 1986.
12. Pohoata, Gabriela Luminita. Politici publ ice – teorie si practica. Bucuresti, 2017.
13. Pohoață, Gabriela. Politici publice – teorie și practica. editura Pro Universitara, 2017.
14. Politici publice. Minister ul Afacererilor
15. Popescu, Liliana. Politica sexelor. București: ASTRAREA, New York, 2004.
16. Profiroi u, Marius. Manual de politici publice. Bucuresti: Editura Econimica, 2009.
17. —. Manual de politici publice. 2009.
18. Rațoi, Elena. Sexismul în Publicitate: concepte, definiții, exemple. Chișinău: Chișinău,
2018.
19. Theoning, Jean -Claude. Les politique publique, To me 4 , Traite de Science Politique.
Paris, 1989.
20. W.N, Dunn. Public policy analysis: An Introduction. n.d.
21. William, Jenkins. Policy Analysis: A political and organizational perspective. London,
1978.
22. Marian, Liviu. Antreprenoriat. Târgu Mureș, fără an.
23. Mini sterul energiei, întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri. „Situația
implementării programelor naționale în perioada 2009 -2014.” București, fără an.
24. Munteanu, Ionica. The financial crisis 2007 -2008: causes and consequences. 10 07 2009.

59
25. Năstase, Carmen. Antreprenoriat – Antreprenoriat și tehnici decizionale în afaceri.
Suceava: Universitatea Suceava, 2011 -2012.
26. Păuna, Cătalin. Discriminarea salarială în România – evoluție și explicații. fără an.
27. Peter Berta, CEO Fundația Post -privatizare, Ile ana Modreanu, Marius Piti. Inovarea și
Antreprenoriatul piloni ai competitivității. Fundația Post -Privatizare, 2013.
28. Predut, Marius – Cătălin. Codul muncii comentat. București: Universul Juridic, 2019.
29. Privatizare, Fundația Post. Inovarea și antreprenoriatu l piloni ai competitivității. 2013.
30. Stefănescu, Dr. Daniela. „Preocupări europene privind dezvoltarea antreprenoriatului
feminin.” Revista Antreprenoriat Transilvan 6/2011 (2011).
Situ –ri consultate
Discriminării, Consiliul Național pentru Combaterea. cncd.org.ro. n.d.
http://cncd.org.ro/legislatie/2 (accessed 06 12, 2019).
"Drepturile femeii. Protestul sufragetelor în timpul învestiturii lui Woodrow Wilson." Historia.
n.d. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/drepturile -femeii -protestul -sufragetelor -in-
timpul -investiturii -lui-woodrow -wilson (accessed 06 11, 2019).

Popeanga, Amalia. "Feminismul." http://web.archive.orge. 9 28, 2007.
http://web.archive.org/web/20070928041951/http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item
=181&t itle=Feminismul (accessed 06 12, 2019).

2007 -2013, Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea
resurselor umane. „Femei active pe piața muncii.” www.fapm.ro. 2007 -2013.
http://www.fapm.ro/ (accesat 05 24, 20 119).
Academy, The Entrepreneurship. „România, pe locul 9 în lume la natreprenoriatul feminin.”
www.entrepreneurship -academy.ro. 27 04 2019. https://www.entrepreneurship –
academy.ro/romania -pe-locul -9-in-lume -la-antreprenoriat -feminin/ (accesat 06 14, 2019) .

60
Adrian Ciuchea, Silia Pisică, Florentina Gheorghe și altii. România în cifre. Breviar Statistic,
București: Institul Național de Statistica, 2017, 20,21,23,24.
bărbați, Agenția Naționala pentru egalitatea de șanse între femei și. „Egalitatea de șanse –
Legislația natională.” anes.gov.ro. 2019. http://anes.gov.ro/legislatie -nationala -egalitatea -de-
sanse/ (accesat 05 22, 2019).
Coaliția de egalitate pentru gen. 17 12 2015. http://ongen.ro/monitorizarea -implementarii –
strategiei -nationale -in-domeniul -egalitat ii-de-sanse -intre-femei -si-barbati -2014 -2017 -si-a-
planului -de-actiuni -pentru -implementarea -acesteia/ (accesat 06 11, 2019).
Comerțului, Oficiul National al Registrului. „Distribuția pe sexe a ascociaților/ acționarilor
persoanelor juridece.” București, făr ă an.
Comertului, Oficiul National al Registrului. „Distribuția pe sexe a titulrilor/membrilor PFA/II/IF
active.” Buvurești, 2014 -2019.
Comisia, Europeană. Consolidarea spiritului și a competențelor antreprenoriale în UE.
Luxemburg, 2013.
Egalitate, Centru l de Parteneriat pentru. „Și noi vrem sa muncim. Accesul femeilor pe piața
muncii.” 2012, 30 -34.
European, Parlamentul. „Egalitatea între femei și bărbați.” 2019, 8.
Europeană, Comisia. „In prim – plan Actiunea UE în favoarea femeilor.” 2019.
Europeana, Co misia. „Relansarea spiritului de intreprindere in Europa – Plan de acțiune
antreprenoriat 2020.” Bruxelles, 2013, 4 – 28.
Feminin, Mentornet 2 Rețeaua Nationala a Mentorilor Antreprenoriatului. Rezultatele
programului. fără an.
„Maximul istoric al numărul ui de antreprenori/ antreprenoare în România.” www.regnet.ro.
2019. https://www.regnet.ro/statistici/maxim -istoric -al-numarului -de-antreprenori -antreprenoare –
in-romania/ (accesat 06 13, 2019).

61
Olescu, Emilia. „Numărul femeilor noastre antreprenor – 675.000 , anul trecut.” www.bursa.ro.
07 03 2019. https://www.bursa.ro/in -crestere -de-la-588552 -in-2014 -numarul -femeilor -noastre –
antreprenor -675000 -anul-trecut -25575631 (accesat 06 14, 2019).
On, Angela. „Antreprenoriatul feminin.” Revista Antreprenoriat Transilva n 1/2009 (2011): 2 -14.
României, Guvernul. POSDRU 2007 -2013. 2015. http://www.fonduri -ue.ro/posdru –
2007#prezentare (accesat 06 10, 2019).
Rotaru, Corenelia. Asociația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Feminin. 19 11 2013.
www.adaf.ro (accesat 06 11, 20 19).
sanse, Agenția natională pentru egalitatea de. „Legislația natională – Egalitatea de șanse .”
anes.gov.ro. fără an. http://anes.gov.ro/legislatie -nationala -egalitatea -de-sanse/ (accesat 05 22,
2019).
statistica, Insitutul national de. Tipare ale ocupă rii forței de muncă. Erostat, 2017.
Statistică, Institutul National de. „Comunicat de presă.” Populație, Institutul National de
Statistică , Bucuresti, 2018.
Statistica, Institutul National de. Evoluția ratei șomajului. Comunicat de presă, Somajul
BIM*Luna r, București: Institutul Național de Statistică, 2018.
Zamfir, Claudiu. „Idei și antreprenori.” www.startupcafe.ro. 20 11 2018.
https://www.startupcafe.ro/idei -si-antreprenori/romania -firme -uniunea -europeana.htm (accesat
06 14, 2019).