Școala Națională de Studii Politice și Administrative Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană [610179]

Școala Națională de Studii Politice și Administrative Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană
Lucrare de disertație Coordonator științific
Conf. univ. dr. Iulian CHIFU
Masterandă
Carolina CHIRICĂ
București 2017

Școala Națională de Studii Politice și Administrative Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană Masterul Diplomație și Negocieri
Lucrare de disertație Conflictul din Ucraina și efectele ei asupra Republicii Moldova Coordonator științific
Conf. univ. dr. Iulian CHIFU
Masterandă
Carolina CHIRICĂ
București 2017

Cuprins: I.Introducere.………………………………………………………………………………………1 II.Despre conflict, criză și complexe de securitate…………………………………………………3 1.Criză………………………………………………………………………………………3 2.Conflict……………………………………………………………………………………5 3.Complexe de securitate …………………………………………………………………10 III.Evoluția conflictului din Ucraina ………………………………………………………………15 1.Euromaidan ………………..……………………………………………………………19 2.Novorossia…………………………………………………………………………….…22 3.Anexarea Crimeea……………………………………………………………………….27 IV .Influența Ucrainei asupra Republicii Moldova…………………………………………………30 1.Relațiile dintre Republica Moldova și Ucraina …………………………………………30 2.Asemănările Republicii Moldova cu Ucraina …………………………………………32 V.Concluzii ….……………………………………………………………………………………36 VI.Bibliografie ……………………………………………………………………………………39

I.Introducere Concurența dintre multiplele interese naționale, regionale, mondiale, sau confruntările etnico-teritoriale, se materializează în tensiuni, crize și conflicte internaționale. 1Scopul fundamental a prezentei lucrări este de a prezenta succint conceptul unor termeni foarte importanți în contextul relațiilor dintre state. Să demonstrez care este evoluția conflictului din Ucraina și cum influențează acesta Republica Moldova. Am ales spre analiză noțiunea conflictului, a crizei și a securității, considerând că au o strânsă legătură între ele. O situație de criză într-un stat poate evolua într-un conflict, prin urmare ajungem și la termenul de securitate, care la rândul său este o stare cu ajutorul căreia poate fi gestionat un conflict. Adică un stat care dispune de elementele esențiale pentru a-și menține securitatea sa, și dacă le gestionează corect, are toate șansele de a crea starea de pace și securitate pe teritoriul său. În procesul soluționării pașnice a conflictelor, și împiedicarea unei crize de a crește într-un conflict, adesea părțile implicate în conflict au nevoie de părți terțe în calitate de mediatori. Statele membre a unor organizații internaționale se pot bucura de libera alegere a mijloacelor de soluționare a conflictelor și consultări primite din partea funcționarilor competenți din domeniu. Studiul din această lucrarea analizează din punct de vedere teoretic criza, conflictul și conceptul de securitate, modalitatea acestora de a escalada și dezescalada. Criza este o manifestare a unor dificultăți, o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări care se manifestă în societate, și care dacă nu este gestionată corect poate evolua într-un conflict. Conflictul la rândul său este o situație ce include două sau mai multe părți care doresc, în același timp, un element de putere – autoritate, resurse sau prestigiu – și care dispun de resurse și sunt gata să le cheltuiască pentru a obține acel element pe care și-l doresc. Orice conflict mai devreme sau mai târziu are momentul său de soluționare, care este urmat de un sentiment de liniște și pace. Aici părțile implicate anterior în conflict simt o stare de securitatea, care reprezintă faptul de a fi la adăpost de orice pericol, sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă absența oricărui pericol. Securitatea este un sentiment de protecție, apărare. Disertația respectivă are drept scop demonstrarea, în urma unei cercetări din literatura de specialitate și mass media, asemănărilor dintre Ucraina și Republica Moldova. Doi actori mici poziționați prost pe harta strategică a Rusiei. Acolo unde Federația Rusă obsedată de securitatea sa, Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015, editura: RAO, București, 2015, p. 219.1(1

se folosește de zonele gri a țărilor din vecinătate pentru a-și asigura frontiera și de a păstra Uniunea Europeană, în special Organizația Tratatului Atlanicului de Nord, la distanță de hotarele sale. Primul capitol conține noțiuni generale despre criză, conflict și securitate. Cum o criză cu ușurință poate escalada într-un conflict, și cum cu ajutorul unei gestionări corecte a acestora poți asigura securitatea, pacea și stabilitatea. Capitolul numărul doi conține informații despre cum a escaladat conlictul din Ucraina, despre propaganda rusească și pârghiile de manipulare a Kremlinului în sud-estul Ucrainei. V oi arăta cronologia evenientelor și cum s-a ajuns la situația actuală. Capitolul numărul trei conține asemănările dintre Ucraina și Moldova, doi vecini care se luptă cu aceleași probleme identitare cu implicarea aceluiași subiect internațional, cu aceleași metode. Securitatea statală a Republicii Moldova este influențată direct de securitatea Ucrainei și invers. Ucraina mereu a fost la o răscruce de drumuri fundamentale, între est și vest, ca și Republica Moldova. În contextul în care, după o perioadă îndelungată de prietenie cu Kremlinul, Ucraina duce un război în sud-estul țării cu, la momentul actual, deja dușmanul său. Același actor pe scena mondială creează disconfort în ambele țări. Mulțumită respectivului stat, și anume a Federației Ruse, după numeroase ocupații, în Moldova, dățile istorice au interpretări diferite, numeroși ani din istoria noastră creează neînțelegere și diferențe de opinie, 1812, 1918, 1940, 1945 fie sunt ani de "ocupație", fie ani de "eliberare". Un exemplu poate fi 9 mai care după mulți ani de discuții, s-a decis ca din 2017 să fie sărbătoare dublă, în care sărbătorim concomitent și Ziua Europei și Ziua Victoriei. Ucraina la fel este divizată între vest și est. Acolo unde sud-estul Ucrainei, populația se 2declară ca fiind ruși și dorindu-și anexarea la Federația Rusă, și partea nord-vestică a țării susține calea europeană.
„Ziua Europei” devine sărbătoare oficială în Republica Moldova și va fi sărbătorită la 9 mai, în aceeași zi cu „Ziua Victoriei”. Asta 2după ce 56 de deputați și-au dat votul pentru cele două lecturi ale proiectului de lege. Link accesat la data de 16.06.2017: http://ea.md/pe-9-mai-vom-avea-doua-sarbatori-ziua-europei-devine-sarbatoare-oficiala-in-republica-moldova/. (2

II. Despre conflict, criză și conceptul de securitate 1.Criză Situațiile de criză au existat, există și vor exista în realitatea noastră. De aici și vine necesitatea cunoașterii lor detaliate pentru a avea posibilitatea de a le anticipa și gestiona coerent. "Criza este o manifestare a unor dificultăți, economice, politice, sociale etc., o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări, adesea decisive, care se manifestă în societate." Noțiunea de 3criză de obicei înseamnă schimbarea direcției de desfășurare a unui eveniment sau activități. Cum spunea Marian Valentin Grigoroiu, autorul cărții Crizele și conflictele contemporane, "nu există definiții unanim acceptate asupra noțiunii de criză. Într-un sens foarte larg, prin "criză" înțelegem o situație națională sau internațională în contextul căreia se creează o amenințare la adresa obiectivelor, intereselor sau valorilor prioritare ale părților implicate. […] Situațiile de criză au un temperament atât de rapid, încât pot fi scăpate de sub control. În secolului al XXI-lea, cele mai periculoase situații de criză sunt crizele economice, politice, sociale, terorismul internațional și crizele de natură să provoace perturbări grave ale ordinii publice." De exemplu: mișcările separatiste, acțiunile teroriste de toate tipurile, blocările unor obiective militare sau civile, ale căilor navale, terestre, de transport, feroviar, sabotajele, închiderea unor sisteme energetice naționale, de comunicații de importanță strategică, sau mișcări de destabilizare a ordinii de drept. 4Putem defini criza ca fiind o modificare de direcție în evoluția unei activități, a unui eveniment sau a unor relații datorită unui complex de motive – de la cele de natură psihosociale până la cele economice. 5În capitolele următoare revin cu detalii asupra subiectului dat, însă acum este momentul potrivit pentru a specifica etapele ce ne demonstrează criza din Ucraina. Și anume, vedem declanșarea crizei în noiembrie 2013, după ce conducerea de la Kiev a suspendat negocierile Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Astfel s-a creat o amenințare la valorile, interesele și obiectivele prioritare a populației pro-europene. Inițial manifestațiile au început pașnic, urmate de Dicționar explicativ online, criză. Link accesat la data de 19.05.2017: https://dexonline.ro/definitie/criza.3 Marian Valentin GRIGOROIU, Crizele și conflictele contemporane, editura: Ministerului Administrației și Internelor, București, 42006, p. 20. Link accesat la 19.05.2017: http://www.cultura.mai.gov.ro/biblioteca%20virtuala/editura%20mai/Crize%20conflicte/crize%20conflicte%20ultim.pdf. Petre Duțu, Managementul situațiilor de criză și prevenirea conflictelor armate, editura: Universității Naționale de Apărare Carol I, 5București, 2013, p. 9. Link accesat la data de 17.06.2017: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/managementul_situatiilor_de_criza_si_prevenirea_conflictelor.pdf.(3

tulburări grave ale ordinii publice. Care mai târziu a evoluat într-un conflict. Criza presupune o funcționarea incorectă a sistemului. Plin de corupție și persoane incompetente, care nu își pot îndeplini obligațiile conform legii. În Republica Moldova a avut loc același tip de manifestație. Dacă în Ucraina protestele au început în urma suspendării Acordului de Asociere, în Moldova manifestații similare am avut loc pe 7 aprilie 2009. După ce la alegerile din 5 aprilie 2009 au învins nelegitim comuniștii, prin numeroase fraude. Asemănările acestor două evenimente sunt dorința de a se opune regimului impus de Federația Rusă prin manipulare a populației dezinformate și a simpatizanților lui Vladimir Putin și propaganda atât de bine pusă la punct în ambele state. Diferența acestor două evenimente este că în Republica Moldova conflictul a dezescaladt, în Ucraina consecințele acelor manifestări sunt în plină desfășurare și în prezent. Criza este un sistem care nu este în stare de a-și îndeplini misiunea și rolul. Există mai multe tipuri de criză. De exemplu acțiunile și activitățile teroriste, prin care diferite grupuri cu diferite viziuni tind să obțină putere politică prin mijloace sângeroase și nelegitime. Este unul din cele mai vizibile tipuri de criză, deoarece acțiunile teroriste cer vizibilitate publică pentru a provoca frică în masă. Toate actele teroriste sunt bine gândite cu mult timp înainte și puse în spectacol pentru vizibilitate în lumea întreagă. Un alt tip de criză este conflictul militar. După părerea mea, cea mai dură evoluție a unei crize este conflictul armat. Conflictul armat poate lua două forme, interstatale sau intrastatale. Acest tip de conflict are mare vizibilitate publică, este cel mai puternic conflict existent, cu cele mai multe victime și cele mai dezastruoase urmări. Următorul tip de criză ar putea fi mișcarea de eliberare națională, și se manifestă prin activitatea militară a unui anumit stat pe teritoriul altui stat ocupând teritoriul și administrând comunitățile altui stat, etc. Criza, de fapt, înseamnă schimbarea direcției în evoluția evenimentului, a unei relații sau activități. Majoritatea situațiilor de criză nerezolvate adecvat, duc la conflict armat. Deasemenea, înclinarea grupurilor etnice de a-și constitui un stat independent, autonom și propiu, face posibilă apariția unor situații de crize, care ulterior se pot trasforma în conflicte militare. Conflictul din Ucraina se potrivește tuturor descrierilor unei noițiuni de criză care a escaladat într-un conflict. Și dat fiind faptul că Republica Moldova la fel are o zonă gri în componența teritroiului său, există probabilitatea ca Transnistria să creeze probleme similare în viitor, în cazul în care Moldova își va schimba orientarea spre vest (nu că nu ar vrea, dar cu un guvern pro-vest și președinte pro-est, orientarea țării spre UE și NATO este în regim de pauză în următorii câțiva ani). (4

2.Conflict Conflictul datează de la începutul istoriei umane și, probabil, nu se va termina niciodată. Supraviețuirea noastră de pe această planetă depinde de modul în care gestionăm diferitele caracteristici ale conflictului, alimentate de interese și valori aparent incompatibile. Cele mai distructive tipuri de conflicte, cum ar fi războaiele interstatale și civile, constau într-un mod coercitiv și violent de confruntare între adversari. De-a lungul anilor, termenul de conflict a fost definit într-o multitudine de forme, așa am ajuns să nu avem o definiție unică a conflictului. Fiecare definiție descoperită în timpul cercetării prezentului concept, de fapt se completează reciproc. Chiar dacă sunt foarte diverse, au o legătură strânsă între ele, care ne ajută cu ușurință să înțelegem această noțiune. Câteva exemple de definiții din literatura de specialitate: •Conflictul – este o neînțelegere, un dezacord, ciocnire de interese, ceartă, antagonism, discuție (violentă). Conflictul poate fi internațional, de frontieră, armat, de competență, sau conflict de legi. "Conflictul internațional este un diferend între două sau mai multe state. Conflict de frontieră este o ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. Conflict armat este o ciocnire între forțele armate ale unor state, război. Conflict de competență este o situație în care mai multe organe de jurisdicție sau de urmărire penală susțin că toate sunt competente de a soluționa un litigiu ori a efectua o urmărire penală sau, dimpotrivă, că fiecare dintre ele este necompetent. Conflict de legi este o situație în care se discută care lege este aplicabilă dintre legile ce se succed în timp, ori dintre mai multe legi în vigoare în locuri diferite." 6•"Conflictul este o situație ce include inevitabil existența a două sau mai multe părți care doresc, în același timp, un element de putere – autoritate, resurse sau prestigiu/statut – și care dispun de resurse, sunt gata să le cheltuiască și chiar decid să le cheltuiască pentru a obține acel element pe care și-l doresc." 7•"Conflictul este o luptă între valori și revendicări de statusuri, putere și resurse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii." 8 Dicționar explicativ online, conflict. Link accesat la data de 19.05.2017: https://dexonline.ro/definitie/conflict.6 Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, pp. 73-74.7 Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, p. 69.8(5

Astfel, ajung la concluzia că o opoziție, dispută, litigiu, diferend, neînțelegere, dezacord, ciocnire de interese, concepte sau nevoi, între două sau ai multe părți, atunci când acestea au obiective diferite și intră în contact, se formează un conflict. În situația în care are loc o contrazicere între interesele unor părți, se formează conflictul. Conflictul poate fi sau nu violent. Conflictul violent poate evolua într-un război. Coflictul este o situație creată în care fiecare dorește să obțină o poziție neacceptabilă pentru ceilalți. Pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflict, este necesar ca fiecare parte să fie conștientă de scopurile și dorințele lor, prin urmare ajungând la anumite schimburi fizice, emoționale, etc. Prevenirea conflictelor militare intră în responsabilitatea directă a anumitor organizații internaționale, principalele scopuri fiind menținerea păcii și soluționarea conflictelor, de exemplu ONU, NATO, OSCE și etc. Criza din toamna anului 2013 din Ucraina a escaladat în final într-un conflict, și nu unul simplu unde sunt doar niște simple ciocniri de interese, dezacorduri și certuri, ci într-un conflict armat. Conflictul din Ucraina este un exemplu perfect unde o criză a evoluat într-un război, cunoscut astăzi ca război hybrid. Războiul hybrid este un concept referitor la agresiuni militare neconvenționale. Războiul hybrid presupune folosirea forțelor speciale, a propagandei, atacurilor cibernetice, a presiunilor diplomatice. Acest război presupune o combinație unică de război 9informațional, atacuri cibernetice și propagandă, sau mai bine spus zombificare, desfășurată pe parcursul multor ani, unde forța armată este doar cea mai mică parte a războiului, acest război fiind posibil de desfășurat cu anumite manipulări economice, politice, și nu neapărat militare. Forța armatei este etapa finală a războiului. Tacticile războiului hybrid, un război nedeclarat de către agresor, în care componența militară nu este asumată clar, aici se adaugă un nou aspect, războiul informațional, un aspect care transportă secret arme peste hotare și care vine în completarea forțelor armate neregulate. Aici fundamentale sunt și slăbiciunile interne ale statului-victimă, cele militare, dar în special cele societale, care sunt mărite de agresor. Este vorba despre tensiuni interetnice (de obicei alimentate și create artificial – Transnistria, Donbass, Crimeea), dependență economică (dependența Ucrainei și a Moldovei de importul de gaze rusești), și instituții de stat corupte și slabe etc. 10Sursele de relații divergente nu se limitează la interesele economice tangibile sau la controlul puterii, ci se extind și la diferențele de valoare și identitate. Antagonismele în cauză pot apărea din Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015, editura: RAO, București, 2015, p. 97.9 Iulian Chifu, Oazu Nantoi, Război informațional Tipizarea modelului agresiunii, editura: Institutului de Științe Politice și Relații 10Internaționale Ion I.C. Brătianu al Academiei Române, București, 2016, p. 236.(6

tensiunile interpersonale dintre liderii guvernamentali, dezacordurile dintre state cu privire la direcțiile de politică externă sau certurile internaționale privind dezechilibrele comerciale. 11Conflictul parcurge anumite etape, și începe cu dezacordul, care este o neînțelegere formată în urma unor opinii diferite între părți. Dezacordul este primul pas care produce conflictul, crează anumite rezerve la nivelul relațiilor, agresivitate și se evită contacte sociale directe. El presupune viziuni diferite asupra unui anumit subiect, teorii, idei, etc. Dezacordul poate fi alimentat printr-o susținere exagerată a propriei viziuni și sublinierea accentuată a elementelor pe care una din părți nu o susține. În urma acestor acțiuni, comunicarea dintre părți devine tensionată și produce efecte neplăcute care duce la evoluția conflictului la următoarea etapă. Următoarea etapă fiind confruntarea, care se formează pe fondul unei ideologii care motivează părțile să suțină anumite păreri contrare celorlalți. Una din cele mai principale caracteristici a acestui element este tensiunea crescută a interacțiunilor. Efectul contradicțiilor susținerii anumitei idei permite apariția violenței. Inițial violența verbală, care se manifestă prin utilizarea unui limbaj agresiv, ridicarea tonalității vocii, decurgerea la insultări, etc. După care contradicția poate evolua la violență fizică, care se manifestă diferit, în dependență de părțile implicate în conflict, în situația dintre state violența fizică se manifestă într-un conflict armat, adică război. Etapa confruntării o consider cea mai importantă, escaladarea sau rezolvarea conflictului se decide anume aici, deoarece în această etapă se stabilește evoluția care urmează, modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii, fie părțile rezolvă confruntarea rațional fără a decurge la violență, fie părțile exagerează și conflictul va avea urmări dezastruoase. O altă etapă a conflictului este escaladarea, care se manifestă prin tensiunea maximă dintre părțile care se confruntă. Cum am specificat în etapa anterioară, dacă confruntarea nu este gestionată corect, conflictul dintre părți poate evolua în violență fizică. În această etapă părțile tind să-și înlocuiască argumentele și discursul cu acțiuni iraționale și violente. Pe parcursul escaladării conflictului părțile sunt conduse de sentimentele de furie, frică și dorința de a-și impune opinia. Părțile își pierd încrederea unii în alții, dialogul devine din ce în ce mai rece și agresiv și ajung la concluzia că conflictul poate fi soluționat doar prin câștigul doar uneia din părți fără posibilitatea de a ajunge la un numitor comun. "Escaladarea reprezintă o creștere în intensitate a unui conflict și este asociată cu proliferarea și generalizarea problemei inițiale particulare, polarizarea relațiilor între părți, Ho-Won JEONG, Understanding Conflict and Conflict Analysis, editura: SAGE, Los Angeles, London, New Delhi, Singapore, 112008, p. 5. Link accesat la data de 19.05.2017: https://is.muni.cz/el/1423/podzim2015/MVZ208/um/59326109/Ho-Won_Jeong_Understanding_Conflict_and_Conflict_Analysis_2008.pdf.(7

manifestarea unor emoții puternice, personalizarea situației, dezvoltarea percepțiilor asupra dușmanului, contacte scăzute între părți, o comunicare tensionată. […] pe măsură ce conflictul escaladează, oponenții ajung să recurgă la tactici confruntaționale dure, cum ar fi amenințări și angajamente irevocabile. Numărul părților, al participanților și al problemelor poate crește. Modelul spiralei conflictului și modelul schimbării structurale sunt utile în explicarea procesului de escaladare." 12În timpul escaladării unui conflict dialogul dintre părți devine tot mai complicat, și atunci când una dintre părți și-ar dori să facă un pas înapoi pentru a reduce din tensiune, această acțiune va fi percepută de cealaltă parte ca fiind o slăbiciune. Astfel, este foarte dificil de gestionat un conflict deja creat, și părțile chiar dacă regretă, sunt puse în situația în care trebuie să recurgă la mijloace ce doar sporește creșterea situației conflictuale. Ultima etapă a unui conflict este dezescaladarea lui, această etapă se manifestă prin rezolvarea conflictului și are ca scop obținerea unei soluții de păstrare a păcii și cooperării între părți. Doar părțile implicate în conflict sunt cei care decid cum va evolua situația. Chiar dacă este vorba de conflictul între state, acest conflict tot este gestionat de oameni, persoane responsabile care au funcția de a escalada sau dezescalada conflictul. Însă ființa umană are tendința de a obține cât mai multă putere, și pentru unii puterea reprezintă demonstrarea capabilității de a distruge orice și în orice condiții. În așa situații este foarte greu de atins rezolvarea unui conflict atunci când una din părți consideră că are toate șansele la câștig. Louis Kriesberg și Bruce W. Dayton "sunt de părerea că pacea între doi sau mai mulți actori este mai posibilă dacă statele sunt supravegheate de instituții internaționale, sau sunt legate de politici economice comune. În acest de context, se susține că statele, mai ales cele democtratice, vor avea mai multe șanse să coopereze cu alți membri ai comunității internaționale și să fie mai puțin înclinați să se confrunte unul cu celălalt." 13"În etapa dezescaladării, fiecare parte este nevoită să își reechilibreze obiectivele urmărite și ierarhia lor, unele obiective ar putea chiar să fie sacrificate în scopul acomodării nevoilor esențiale ale celeilalte părți, […] Pe parcursul acestei interacțiuni părțile comunică, iar conflictul începe să fie abordat ca pe o problemă comună de rezolvat. Părțile au oportunitatea de a clarifica Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, p. 114.12 Louis KRIESBERG, Bruce W. DAYTON, Constructive Conflicts, From Escalation to Resolution, editura: Rowman & Littlefield, 13Lanham, Boulder; New York, London, 2017, pp. 34-36. Link accesat la data de 19.05.2017: https://play.google.com/books/reader?id=R-33DAAAQBAJ&printsec=frontcover&output=reader&hl=ro&pg=GBS.PP1.(8

neînțelegeri, de a pune întrebări; practic, de a încerca reconstruirea unei relații ce s-a deteriorat pe parcursul escaladării conflictului." 14De obicei, la negocierea pentru rezolvarea conflictului părțile ajung atunci când obosesc psihic, când conflictul ajunge într-un impas, sau când pierderile economice sunt prea mari și nu merită efortul. La această etapă părțile negociază în scopul ajungerii la o înțelegere prin reducerea diferențelor dintre viziunile fiecăror părți. Adesea părțile implicate în conflict au nevoie de o parte terță specializată în domeniul soluționării situațiilor de acest gen și care este investită cu autoritate de decizie, care promovează comunicarea către atingerea unui compromis și ajută la fixarea unor obiective comune. Deoarece lucrarea mea are strânsă legătură cu conflictul interetnic, vom analiza definițiile din literatura de specialitate cu privire la acest termen. Putem defini conflictele interetnice ca "o formă de conflict în care obiectivele unei părți sunt definite exclusiv în termeni etnici. […] Aceasta presupune că, indiferent de problemele care au dus la izbucnirea conflictului, cel puțin una din părți va susține că identitatea sa etnică este motivul pentru care semenii săi nu pot avea aceleași drepturi, nu-și pot realiza interesele sau cerințele lor nu sunt îndeplinite. […] Grupurile etnice asuprite de către autoritatea centrală sunt mai înclinate să se afirme politic, cel mai adesea sub forma unei autonomii administrative mai mare. În acest caz, grupurile etnice care au fost protejate de autoritatea centrală sau au fost la putere devin mai vulnerabile. Frontierele sunt controlate într-un mod mai puțin eficient, iar circulația transfrontalieră a armelor, drogurilor, refugiaților, imigranților crește. […] Statele cu minorități etnice sunt mai inclinate spre conflict." A i c i 15putânduse încadra și Ucraina și Republica Moldova, având pe teritoriul său un număr considerabil de etnici ruși, care nu sunt deacord cu restul populației care își doresc integrarea în Uniunea Europeană, dar în același timp sunt îndeajuns de numeroși pentru a putea cu ajutorul diferitor manifestații și, dacă nu stopa, să oprească pe o perioadă nedeterminată direcția țării, în contextul actual, integrarea în Uniunea Europeană și NATO. Dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991 au adus complicații și conflicte înghețate pe unele foste republici din cadrul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice. Exemplu fiind Georgia, Moldova și Ucraina. În multe dintre fostele republici sovietice, oamenii care vorbeau rusa și se gândeau la ei înșiși ca fiind ruși, deveniseră o mică minoritate în aceste noi state independente. În Ucraina o criză severă a început în noiembrie 2013. Evoluțiile tragice ar fi putut evitate, însă mulți dintre liderii Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, p. 121.14 Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, pp. 213-220.15(9

politici ai Ucrainei au fost corupți și nu au reușit să guverneze competent, astfel ducând țara într-un colaps și destabilizare provocând nemulțumirea și protestele cetățenilor. Liderii și publicul s-au diferențiat în calea Ucrainei cu Rusia sau cu Europa. Sub conducerea Statelor Unite ale Americii, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și-a extins asociațiile de parteneriat cu multe alte țări care au făcut parte din Uniunea Republicii Socialiste Sovietice, Estonia, Lituania, Letonia, inclusiv Ucraina, Georgia și Moldova. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a recunoscut dorința de a încorpora Crimeea înapoi Rusiei și de a ajuta separatiștii în estul Ucrainei. Ceea ce și face în prezent. Au urmat lupte sângeroase pe teritoriul Ucrainei și sancțiuni severe împotriva Rusiei. 163.Conceptul de securitate Faptul de a fi la adăpost de orice pericol se numește securitate, este un liniște și încredere pe care îl oferă absența oricărui pericol. Securitatea este un sentiment de apărare, ocrotire, protecție. Distingem două tipuri de securitate: •securitate colectivă – este o stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni; •securitate socială – este totalitatea reglementărilor juridice pentru asigurarea stării de siguranță socială la nivel de persoană, grup social sau populație totală, precum și pentru protejarea persoanelor defavorizate sau marginalizate. 17Securitatea se manifestă prin bunăstarea și puterea pe care o are fiecare, prin absența unor frici, sau a unor amenințări asupra valorilor unei părți. Securitatea unui stat este o stare de siguranță că nu va fi atacat și nici nu va invada nimeni un teritoriu străin. Te simți în siguranță atunci când nu există pericolul de a primi un atac militar sau o constrângere economică. Securitate internațională o putem defini în funcție de trei coponente principale. Mai întâi, statele trebuie să fie considerate obiecte de referință, luând în considerație că ele constituie cea mai înaltă formă de guvernare. Apoi, condițiile sistemice în care se dezvoltă statele, sau condițiile sistemice ce înființează cât de sigure se simt sau sunt statele unele în raport cu altele, determină Louis KRIESBERG, Bruce W. DAYTON, Constructive Conflicts, From Escalation to Resolution, editura: Rowman & Littlefield, 16Lanham, Boulder; New York, London, 2017, pp. 37-38. Link accesat la data de 19.05.2017: https://play.google.com/books/reader?id=R-33DAAAQBAJ&printsec=frontcover&output=reader&hl=ro&pg=GBS.PP1. Dicționar explicativ online, securitate. Link accesat la data de 19.05.2017: https://dexonline.ro/definitie/securitate.17(10

securitate internațională. Și în final, securitate este o problemă care nu poate cunoaște decât rezolvări temporare, statele de la apariția lor fiind în continuă competitivitate între ele. 18"Securitatea este un tip special de problemă. Ea include toate acele schimbări dintre oameni și agenții lor – state, organizații internaționale, corporație, asociații, etc., în cadrul cărora actorii nu numai că urmăresc anumite rezultate, ci sunt chiar dispuși să se folosească de violență și de intimidare coercitivă pentru a obține ceea ce doresc." 19În lumea contemporană există diverse organizații care promovează securitatea și ajută la gestionarea conflictelor. Și sunt unii din cei mai importanți actori în promovarea securității și soluționarea unor crize și conflicte. Cu toții cunoaștem ce reprezintă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), este o alianță politico-militară, creată pentru menținerea păcii și apărării propriei indepentețe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. NATO definește conceptul de securitate în articolul 2 al tratatului astfel "părțile vor contribui la dezvoltarea continuă a relațiilor internaționale de pace și prietenie prin consolidarea instituțiilor libere, prin facilitarea unei mai bune înțelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate aceste instituții și prin promovarea condițiilor de asigurare a stabilității și bunăstării. Ele vor căuta să elimine conflictele din politicile lor economice internaționale și vor încuraja colaborarea economică bilaterală sau multilaterală." Occidentul s-a lipit strâns de 20NATO, iar NATO a ajuns astăzi să includă întreaga Europă centrală și orientală, pătrunzând până în interiorul granițelor care fuseseră ale URSS, adică în cele trei republici baltice. Și a pus piciorul în Moldova, în Georgia și Ucraina. 21Organizația Națiunilor Unite (ONU), cea mai importantă organizație internațională din lume, și are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional. ONU afirmă în capitolul I, art. 3 din Cartea Națiunilor Unite că "toti membrii organizației vor rezolva diferendele lor internaționale prin Radu Sebastian UNGUREANU, Securitate, suveranitate și instituții internaționale, editura: Polirom, Iași, 2010, p.16.18 Edvard A. KOLODZIEJ, Securitatea și relațiile internaționale, editura: Polirom, Iași, 2007, p. 37.19 Tratatul Nord Atlantic, p. 1. Link accesat la data de 19.05.2017: http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/20TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf. Giulietto Chiesa, Putinofobia, Rusia contemporană și angoasele Occidentului, editura: Corint, 2016, pp. 73-74.21(11

mijloace pașnice, în așa fel încât pacea și securitatea internațională, precum și justiția să nu fie puse în primejdie." 22Uniunea Europeană (UE), care funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre. Și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Securitate se referă în primul rând la supraviețuirea și la apărarea valorilor primordiale ale societății. Dar, există unele sectoare specifice ale securității care-i dau un înțeles mult mai complex acestui concept: •sectorul militar – obiectivul de referință este statul iar principalele amenințări sunt cele militare; •sectorul politic – amenințările sunt definite de acțiunile îndreptate împotriva statului, a suveranității sale și chiar ideologiei sale; •sectorul economic – în acest sector există amenințări mai mult la adresa actorilor economici, a companiilor, firmelor, decât la adresa statelor; •sectorul social – sunt amenințările împotriva identității unei colectivități; •sectorul de mediu – securitatea se referă la supraviețuirea speciei umane sau a habitaturilor, care să nu ducă la ruperea unor lanțuri biologice. 23Potrivit lui Steven Van Evera, riscurile izbucnirii unui război sunt mai mari dacă naționalități diferite sunt din ce în ce mai amestecate, populațiile devin apatride și granițele ajung să fie văzute de către părțile conflictuale ca fiind nelegitime și greu de apărat. Stimulentele pentru anexarea de teritorii vecine vor crește dacă există populație de tip diasopră în acele teritorii, iar elitele care nu se bucură de legitimitate politică ar putea să devină și ele furnizoare de mituri naționaliste variate în eforturile lor de consolidare a puterii, contribuit astfel la augmentarea riscurilor conflictului. Chaim Kaufman spune că acele conflicte care prezintă un nucleu interetnic agresiv sunt rezultatul acțiunilor de mobilizare politică, hipernaționalism și dileme de securitate intercomunale care generează epurări etnice. Pe parcursul escaladării conflictului, oamenii ajung să se perceapă reciproc ca fiind dușmani. 24 Carta Națiunilor Unite, p. 2. Link accesat la data de 19.05.2017: http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/22Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf. Iulian Chifu, Alexandru V oicu, Reconstrucție postconflict, editura: RAO, 2015, pp. 122-123.23 Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict, editura: RAO, București, 2015, p. 155.24(12

Guvernul de la Kiev, dar și cel de la Chișinău consideră că cel mai bine e să fii neutru, nici cu Vestul și nici cu Estul, însă atât timp cât aceste două țări se află între 2 mari puteri, Rusia și Uniunea Europeană împreună cu NATO, este practic imposibil. Adevărul este că în Nordul Mării Negre a fi neutru înseamnă, de obicei, a fi sub controlul Rusiei. Ucraina și Moldova ar putea fi neutru așa cum se cuvine, de exemplu cum este Elveția, dacă ar avea poziția geografică a Elveției, însă în viața 25reală aceste două țări au avut ghinionul de a fi poziționați între vest și est. Domnul Corneliu Ciurea, Director de Programe la IDIS Viitorul, vorbește despre dilema neutralității și eventualitatea aderării Republicii Moldova la NATO. Dânsul susține ideea că neutralitatea își pierde din ce în ce mai mult din relevanță, în situația în care Federația Rusă nu respectă regulile. Cu toate acestea, autorul oricum este de părerea că statutul de neutralitate al Moldovei trebuie menținut, altfel putem dubla amenințările și riscurile cu care se confruntă țara acum. 26Marea Neagră este elementul cel mai important pentru securitatea Europei. Atenția care o primește Marea Neagră în Europa este legată de dorința a menține stabilitate în regiunea de sud-est, cât și de proiectul prin care se urmărește integrarea Georgiei, Turciei și a Ucrainei. Atât pentru Statele Unite ale Americii, cât și pentru Uniunea Europeană, securitatea Mării Negre este esențială, "pentru că de ea depind controlarea rutelor energetice și securitatea unui întreg areal sud-est european. Regiunea extinsă a Mării Negre trebuie să țină seama de coridorul energetic euro-asiatic ce unește sistemul euro-atlantic cu rezervele energetice din zona Mării Caspice și a statelor din Asia Centrală. Dezmembrarea Uniunii Sovietice și înmulțirea țărilor riverane vecinătatea regiunii caspice care adăpostește mari rezerve de hidrocarburi – Rusia și alianța euro-atlantică, contribuie la creșterea importanței geopolitice și geostrategice a regiunii Mării Negre." 27"Crimeea, prin porturile și cetățile ei naturale, prin bastionul maritim pe care-l reprezintă în Marea Neagră, este evident o poziție stăpânitoare peste tot complexul maritim. Cine are Crimeea, poate stăpâni Marea Neagră. Marea Neagră este un pilon foarte important pentru securitatea și 28identitatea unei regiuni aflată în imediata apropiere a intereselor rusești. După destrămarea URSS, Rusia încearcă să-și revizuiască frontierele și să-și asigure hegemonia asupra Mării Negre." 29 Marius George Cojocaru, NATO și Marea Neagră, editura: Cetatea de scaun, 2014, p.11.25 Analiza comparativă a opțiunilor de asigurare a securității naționale a R. Moldova în contextul agresiunii ruse în Ucraina. Link 26accesat la data de 18.06.2017: http://nato.md/analiza-comparativa-a-optiunilor-de-asigurare-a-securitatii-nationale-a-r-moldova-in-contextul-agresiunii-ruse-in-ucraina/. Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, pp. 137-138.27 Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, pp. 75-76.28 Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, p. 138.29(13

În apropierea regiunii Mării Negre apar numeroase conflicte. Inițiatorul lor este Rusia. Este vorba despre așa-zisele – conflicte înghețate, sau cum mai găsim în literatura de specialitate, zone gri, cum ar fi Transnistria, Cecenia, Abhazia, Osetia de Sud, etc.. Există și alte conflicte, de exemplu problema găgăuză. Sau conflictul în plină desfășurare din sud-estul Ucrainei. În 2015, NATO a 30stabilit întărirea securizării din est și s-au constituit centre de control și comandă în România, Bulgaria și Polonia, care vor asigura o prezență vizibilă și continuă a NATO pe teritoriul aliaților 31estici. 32
Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, p. 138.30 Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015, editura: RAO, București, 2015, p. 314.31 NATO va înființa două centre de comandă și control în România. Dușa: Sunt măsuri istorice. Unitățile vor avea un rol cheie pentru 32legătura dintre forțele naționale și cele NATO. Link accesat la data de 18.06.2017: http://www.mediafax.ro/politic/nato-va-infiinta-doua-centre-de-comanda-si-control-in-romania-dusa-sunt-masuri-istorice-unitatile-vor-avea-un-rol-cheie-pentru-legatura-dintre-fortele-nationale-si-cele-nato-13806568.(14

III. Evoluția conflictului din Ucraina Totul a început acum mulți ani. De-a lungul istoriei diverse evenimente au modificat lumea. În urma dizolvării Uniunii Sovietice, dezvoltarea relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă a fost controversată, complicată, cu creșterea potențialului de tensiune și conflict în anumite zone. 33Țările occidentale au privit cu suspiciune expansiunea teritorială a statului rus, pe care o percepeau ca o depășire geografică enormă. Henry Kissinger spunea că "imperialismul a fost politica externă de bază a Rusiei, deoarece s-a extins din regiunea din jurul Moscovei până la țărmurile Pacificului, porțile Orientului Mijlociu și centrul Europei, supunând neîncetat vecinii și căutând să-i intimideze pe cei care nu se află sub controlul său direct." 34Propun să analizăm cronologia alegerilor din Ucraina. Alegerile din 2004 au fost primul pas în schimbare. Ucraina depinde economic de Federația Rusă, și anume, de prețurile pentru gazul și petrolul livrat de acolo, și plus, Rusia reprezenta principala piață de desfacere a producției agricole. În acest context, la alegerile din 2004, în primul tur a învins Viktor Ianukovci, însă alegerile au fost declarate fraudate, după care a fost organizat alte alegeri. Există probabilitatea că Ianukovici a primit o parte din voturi din partea oamenilor care voiau stabilitate economică, nu pentru simpatia față de el, însă totuși alegerile inițiale din 24 noiembrie 2004 au fost recunoscute fraudate și anulate. Mai târziu, pe 26 decembrie a aceluiași an, sub presiune internațională, se desfășoară un alt scrutin, între Viktor Ianukovici și Viktor Iușcenko. Acest tur a fost câștigat de candidatul opoziției, care avea o doctrină îndreptată spre Europa și Statele Unite. "Asertivitatea în cererile grupurilor minoritare etnice și rasiale pentru un nou statut aduce tensiuni în fruntea politicii naționale. Urmărirea diferitelor priorități într-o nouă atmosferă politică ridică adesea probleme care nu au fost semnificative în trecut. Victoria electorală a candidatului prezidențial pro-occidental din Ucraina în 2004 au ridicat tensiuni cu Rusia, punând capăt parteneriatelor militare și economice. Prin urmare, importanța obiectivelor poate fi modificată
Hanna Shelest, Mykola Kapitonenko, UA: Ukraine analytica, Oleksandr Zadorozhnii, Russia’s annexation of Crimea in the light of 33russian-ukrainian agreements on the Black sea fleet, Issue 3 (5), 2016, p. 47. Dmitri Trenin, The end of Eurasia, editura: Carnegie Moscow Center, 2001, p. 40.34(15

datorită schimbărilor din cadrul părților. Menținerea relațiilor bune nu poate fi considerată mai importantă decât urmărirea intereselor unilaterale." 35La alegerile prezidențiale din 2010, în turul doi s-au calificat Iulia Timoșenko și Viktor Ianukovici, însă Ianukovici a rămas învingător. Ucraina practic a fost împărțită în jumătate, toată partea de est a votat pentru Ianukovici, iar partea de vest s-a împărțit între ceilalți candidați, liderul totuși a fost Iulia Timoșenco. 36Și în sfârșit alegerile din Ucraina din anul 2014, care erau programate pentru februarie 2015, însă data a fost modificată din cauza revoluției din Ucraina care a început mai devreme. Alegerile au fost câștigate de Petro Poroșenko cu 54.7% din voturi, majoritatea obținute din partea de nord-37vest a țării, urmat de Iulia Timoșenko cu 12,82%. Poroșenko s-a bucurat de o învingere absolută. 38Evenimentelor întâmplate în Ucraina începând cu anul 2014, sunt o consecință a separatismului etnic. În urma destrămării URSS, sau format în diferite țări, diferite minorități etnice. Sub criteriul respectiv nimerește și Ucraina. Separatismul etnic are la bază nu diferențe religioase sau rasiale, ci cele de diferență lingvistică sau culturală. Aceasta este o mișcare care are ca scop despărțirea unei regiuni. De obicei presupune despărțirea unui teritoriu din componența propriei țări, pentru a crea un nou stat nou și independent condus de guvern propriu, sau alipirea la un alt stat. Rezultatul evenimentelor din Ucraina, care a debutat începând cu luna noiembrie 2013 a contribuit la apariția unei situații tensionate și neliniștite în unele părți ale țării. Au fost implicați mai mulțti actori internaționali pentru ajutarea soluționării conflictului. Unul din acești actori este Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. Misiune specială de monitorizare a OSCE în Ucraina este creată la cererea Guvernului Ucrainei. Observatorii au ca scop reducerea tensiunii, stabilirea păcii, stabilității și securității. Observatorii, de asemenea, ajuta să fie efectuată monitorizarea și respectarea tuturor principiilor și angajamentelor OSCE. Observatorii au scopul 39de a ajuta la reducerea tensiunii, stabilirea păcii, stabilității și securității. Pentru a facilita dialogul pe Ho-Won JEONG, Understanding Conflict and Conflict Analysis, editura: SAGE, Los Angeles, London, New Delhi, Singapore, 352008, p. 98. Link accesat la data de 19.05.2017: https://is.muni.cz/el/1423/podzim2015/MVZ208/um/59326109/Ho-Won_Jeong_Understanding_Conflict_and_Conflict_Analysis_2008.pdf. Результаты выборов 2010, второй тур. Link accesat la data de 26.05.2017: http://www.pravda.com.ua/rus/articles/362010/02/7/4730368/. Alegeri Ucraina: Petro Poroșenko a fost ales președinte al Ucrainei (Rezultate finale). Link accesat la data de 18.06.2017: http://37romanialibera.ro/actualitate/international/alegeri-ucraina–porosenko–55-9–dintre-voturi–336524. Выборы Президента Украины 25 мая 2014. Link accesat la data de 18.06.2017: http://ukraine-elections.com.ua/election_data/38vybory_result/prezident/2014-05-25. Предотвращение и разрешение конфликтов. Link accesat la data de 18.06.2017: http://www.osce.org/ru/ukraine-smm/118077.39(16

teren, misiunea interacționează cu diferitele niveluri de guvernare, societatea civilă, grupuri etnice și religioase și comunitățile locale. Misiunea colectează informații, rapoarte cu privire la situația de securitate, efectuează rapoarte și informează despre faptele anumitor incidente, inclusiv cele referitoare la presupusele încălcări ale principiilor fundamentale ale OSCE. 40
În imagine putem vedea cât de împărțită este Ucraina în dependență de viziunile sale politice conform alegerilor din ultimii ani. 41Portocaliu – majoritatea sunt simpatizanți ai vectorului european; Galben – un pic mai mult de jumătate sunt simpatizanți ai vectorului european; Albastru – majoritatea sunt simpatizanți ai Uniunii Vamale Euroasiatice. În Republica Moldova putem vedea exact aceleași diferențe. Dureros să trăiești într-o țară care nu știe ce vector să urmeze. O populație chinuită zeci de ani, un teritoriu unde persistă ura etnică care face ca o parte să se separe de cealaltă. Moldova este bătută de vânt ba la dreapta, ba la stânga. Discriminarea în funcție de limbă, istorie, cultură, continuă să persiste între noi, formând o Полномочия. Link accost la data de 18.06.2017: http://www.osce.org/ru/ukraine-smm/118075.40 Хронология событий из Украины и Крыма за 20 марта 2014. Link accesat la data de 18.06.2017: http://ruspravda.info/41Hronologiya-sobitiy-iz-Ukraini-i-Krima-za-20-marta-2014-3800.html.(17

criză politică interetnică continuă. La momentul actual, această tensiune nu este atât de vizibilă, ne-am obișnuit cu realitatea noastră, însă adesea întâlnești oameni care dacă le dai un motiv, chiar nesemnificativ, îți pot strica buna dispoziție pentru tot restul zilei cu toate teoriile, invențiile și propaganda lor rusească. Cum vedem în imaginea 42alăturată, situația e identică cu Ucraina. Conform ultimilelor alegeri din Republica Moldova, nordul țării și o parte din sud sunt simpatizanți ai comuniștilor și socialiștilor, preferând o colaborare mai prietenoasă cu Federația Rusă. Centrul țării, majoritatea sunt simpatizanți ai vectorului european și au suținut partidele alianței. Zona roșie este teritoriul țării unde propaganda Kremlinului a fost mai productivă. O dată cu revenirea lui Vladimir Putin la putere în 2012, actuala strategie internațională a Moscovei în sfârșit a luat o formă finală și anume construcția unui nou imperiu la hotarele statului său din teritorii independente subordonate Kremlinului, care să fie poziționate de-a lungul hotarului, astfel creând un drum strategic până la frontiera Rusiei. Acestea în același timp jucând rolul unui spațiu de manevre pentru viitoarele expansiuni politico-militare. Pentru Putin acesta era nu doar un proiect actual, ci cea mai importantă misiune istorică. Îngrijorarea Kremlinului cu privire la aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană crește. Conform părerei unor analitici ruși acest fapt va slăbi poziția geostrategică a Rusiei și va pune în pericol ideea dominației Moscovei în spațiul post-sovietic. Și în final o dată cu aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, urmează aderarea Ucrainei la NATO, ce presupune înfrângerea totală a Rusiei în istorica opoziție cu Occidentul. 43Cultura strategică rusească se bazează pe două calități: •un sentiment profund de nesiguranță; Rezultate Alegeri Moldova. Link accesat la data de 18.06.2017: http://www.gandul.info/international/rezultate-alegeri-moldova-de-42ce-ramane-tara-rupta-in-doua-explicatii-pentru-votul-de-duminica-13682310. Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, pp. 28-29.43(18

•și un accent deosebit pe proiecția energiei. Geografia face din Rusiei un imperiu Euroasiatic. Această descriere are implicații importante. Pentru mulți europeni acest lucru înseamnă – nu unul dintre noi. Pentru practic, toți asiatici, nu există nicio problemă de a considera Rusia o țară asiatică. Fostul Președinte ceh Vaclav Havel, de exemplu, folosea această caracteristică de – euroasiatic – pentru a susține că Rusia nu poate aparține niciodată Europei. Cu toate acestea, pentru o serie de tradiționaliști ruși această poziție specială conferă Rusiei o idee de a căuta o – a treia cale, nici europeană, nici asiatică. 44Încă percepând NATO și UE ca amenințări la adresa influenței sale geopolitice, Kremlinul începe să-și consolideze securitatea. Acest lucru demonstrează dilema de securitate a Federației Ruse. Astfel, încercările unui stat de a realiza securitatea, provoacă un sentiment de nesiguranță în alte state. Cu toate acestea, Kremlinul ia măsuri care sunt inevitabil considerate de către alte țări mai degrabă ofensive decât de apărare. Acțiunile lor colective generează neintenționat o spirală a nesiguranței pentru Rusia. O astfel de strategie se află în centrul politicii Moscovei față de Georgia, Moldova și Ucraina. Creează focare de conflicte nerezolvate pe teritoriul țărilor care își arată aspirațiile de integrare în structurile europene. 1.Euromaidan Nu în zadar anterior am vorbit despre criză, conflict și securitate. De regulă, o criză este foarte ușor de detectat, înainte de apariția unei crize apar diferite semnale care ne preîntâmpină despre posibilitatea unui astfel de eveniment. Euromaidanul a început ca un protest obișnuit. Cu populația nemulțumită de decizia conducerii din propriul stat. Criza respectivă a început cu proteste în Piața Independenței din Kiev cu aproximativ 2000 de oameni, însă ulterior a crescut considerabil și așa criza a escaladat în conflict. Euromaidanul a început cu o serie de episoade violente de tulburări civile în Kiev, Ucraina. Conflictul a escaladat rapid, ceea ce a dus la căderea guvernului președintelui Viktor Ianukovici. Ianukovici a rămas unul din cei mai populari politicieini în partea de est și de sud a Ucrainei, unde preferințele sunt mai mult pro-ruse, spre deosebire de regiunile din nord si vest, unde populația este pro-europeană. Scopurile lui Ianukovici au devenit clare când a preluat puterea: •eliminarea contra-candidatei sale Iulia Timoșenco, care în curând a ajuns după gratii; Dmitri Trenin, The end of Eurasia, editura: Carnegie Moscow Center, 2001, p. 44.44(19

•apropierea de Rusia; •și revizuirea Constituției, astfel limitând democrația. În anul 2013 a fost suspendat acordului de asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeana, ce reprezintă foarte clar orientarea țării spre politica pro-rusă. Aceasta a fost scânteia care a declanșat protestele. A început totul foarte modest, cu o manifestație pașnică împotriva suspendării acordului de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană, cu 2000 de oameni în Piața Independenței din Kiev. Însă mai târziu, protestul s-a transformat într-un protest de masă. Aceeași situația a urmat și în alte orașe a Ucrainei. Câteva zile mai târziu, Berkut, forțe speciale ale poliției ucrainene, a folosit bastoane de cauciuc și gaze lacrimogene pentru a opri manifestanții. Concomitent și în restul țării forțele de ordine au depus efort pentru a opri protestele. Însă pe 1 decembrie, în locul protestelor pașnice, autoritățile s-au confruntat cu o adevărată revoltă. În Piața Independenței, sute de mii de ucraineni indignați de modalitatea forțelor de ordine de a anihila manifestațiile, s-au mobilizat și au ieșit în stradă strigând "Revoluție!" și "Afară cu tâlharii!" Această mișcare a primit numele de Euromaidan de la hashtag-ul folosit pe rețelele de socializare, "Maidan" adică "Piață", protestele manifestându-se în Piața Independenței din Kiev. Din modiv că oamenii protestau împotriva suspendării acordului de asociere cu Uniunea Europeană, vine denumirea de Euromaidan, oamenii protestatari fiind «Евромайдановцы" în traducere Euromaidani. Ulterior, când protestatarii au continuat manifestațiile și împotriva sistemului corupt, și împotriva violenței forțelor de ordine din timpul protestărilor inițiale, și împotriva regimului lui Ianukovici, oamenii protestatari au primit denumirea de "Майдановцы", în traducere Maidani. Următoarea perioadă a fost una de coșmar. Euromaidanul nu mai era un protest, ci o tentativă de revoluție, cu ocuparea sediului Uniunii Sindicatelor și a primăriei orașului Kiev. Iar Piața Independenței s-a transformat într-o tabără militară. Opoziția susținea că în luna decembrie pe Euromaidan s-au adunat 1 mln. de oameni. Un număr atât de mare de oameni nemulțumiți este imposibil de controlat. Într-un moment dat, revoluția a luat un pas greșit: statuia lui Lenin din centrul Kiev-ului a fost demolată. Această acțiune a fost considerată un act de vandalism chiar și de liderii Euromaidanului, și le-a oferit autorităților un argument pentru a interveni din nou cu forța. Ciocnirile între forțele de ordine și protestatari au creat o adevărată bătălie, însă manifestanții nu se descurajau, numărul acestora continuând să crească, până când pe Euromaidan nu au mai ramas locuri pentru corturi noi. Viktor Ianukovici a cerut sprijinul Federației Ruse pentru a demonstra tuturor o altă alternativă, la fel de bună ca cea a Uniunii Europene. Protestele au început și în Rada Supremă a (20

Ucrainei, unde opoziția încerca să oprească orice acord cu Federația Rusă. În data de 16 ianuarie, Parlamentul a votat o serie de legi care limitau foarte tare libertatea de exprimare a protestatarilor cu posibilitatea de a îi condamna la 10 ani de închisoare. Dezaprobat de guvernul american și liderii Uniunii Europene, legile au dus la un marș al manifestanților asupra parlamentului. După câteva zile de lupte, soldate cu morți și mii de răniți, autoritățile ucrainene au câștigat, protestatarii fiind întorși înapoi în stradă. Cu toate cele întâmplate, în luna februarie au început să apară semne că criza ar putea fi rezolvată pașnic. Însă această senzație nu a durat mult, în data de 18 februarie, când urma să se discute modificarea Constituției, un marș de protest s-a transformat într-o bătălie între participanți ai manifestației și forțele de ordine. Se aruncau reciproc cu pietre și muniții de război. În câteva ore, centrul capitalei a fost copleșit de flăcări, dar protestatarii au rezistat. Noaptea de 18-19 februarie a fost decisivă. Manifestațiile violente s-au extins repetat în alte orașe, clădirile autorităților au fost luate cu asalt, clădiri a instituțiilor publice au fost incendiate, chiar și guvernatorul orașului Luțk a căzut în mâinile manifestanților. Forțele de ordine au folosit chiar și arme de foc, gaze și grenade, însă Euromaidanul a rezistat. Data de 20 februarie a fost cea mai sângeroasă, mai mult de 100 de oameni și-au pierdut viața. După câteva luni de manifestări, abia la finele lui februarie, Ianukovici și-a acceptat înfrângerea și a ajuns la un acord cu opoziția, Uniunea Europeană și Federația Rusă. La data de 21 februarie a fost semnat acordul care prevede revenirea la Constituția din 2004. 45Când în 2010 Viktor Ianukovici a devenit președinte al Ucrainei, el fiind lider al partidului "Партия регионов", în traducere "Partidul Regiunilor", a trimis o cerere la Curtea Constituțională să examineze constituționalitatea reformei din 2004. Ca rezultat – Curtea Constituțională a reziliat Constituția din 2004 și a restabilit Constituția din 1996. Astfel, oferindui mai multă influență 46președintelui. Cum am menționat anterior, în data de 21 februarie 2014, prima întrebare care a fost pusă de Rada Supremă, a fost modificarea Constituției, și anume să specifice atribuțiile unui președinte, astfel au ajuns să se reîntoarcă la versiunea Constinuției din 2004. 47Constituția Ucrainei a suportat modificări și la data de 2 iunie 2016, când cu 335 de voturi al deputaților au adus anumite schimbări. Majoritatea deputaților au hotărât că câteva modificări al Euromaidan, revoluția care și-a luat numele de la un hashtag de pe internet.. Link accesat la data de 24.05.2017: http://45stirileprotv.ro/special/euromaidan-revolutia-care-si-a-luat-numele-de-la-un-hashtag-ucraina-a-fost-in-strada-3-luni.html. 5 изменений в конституцию Украины. Link accesat la data de 09.06.2017: http://grushevskogo5.com/fifteen/5-izmeneniy-v-46konstitutsiyu-ukrainy/. 5 изменений в конституцию Украины. Link accesat la data de 09.06.2017: http://grushevskogo5.com/fifteen/5-izmeneniy-v-47konstitutsiyu-ukrainy/.(21

Constitușiei va reporni sistemul judiciar și vor curăți respectivul sistem de judecătorii corupți care erau foarte activi pe timpul președinției lui Ianukovici. În practică aceasta este a 4-a încercare de a elimina corupția din sistemul judiciar. 48Experții americani consideră că Rusia vede în Ucraina cheia spre Euroasia. Cunoaștem că în Ucraina există o concentrație a populației rusofone foarte mare, ce îl ajută pe președintele rus, 49Vladimir Putin, să aibă o popularitate foarte mare în zonă. De asemenea, Federația Rusă își menține influența în zona Transnistriei și a Republicii Moldova. Problemele din zonă ne arată faptul că Kremlinul are interese mari în regiunea frontierei de est a Uniunii Europene, în special în zona Mării Negre. 502.Novorossia Novorossia (Новороссия), literar ar fi Rusia Nouă, este un proiect din sud-estul Ucrainei, formată ca o nouă provincie imperială a Rusiei în 1764, care s-a redeschis în luna mai a anului 2014, după unirea autoproclamatelor republici Lugansk și Donețk. În componența Novorossiei, ar 51fi trebuit să intre regiunile Ucrainei precum: Donețk, Lugansk, Zaporojia, Mîkolaiiv, Odessa, Herson, Harikov, și Crimeea. Ideea principală a acestui proiect, ar fi adus Rusia la hotarul de sud 52al Uniunii Europene. În contexul în care Ucrainei îi surâde ideea de a adera la NATO, Federația Rusă manipulează cu regiunea problematică din estul Ucrainei pentru a-și menține controlul în regiune și de a nu permite apropiera Organizației Tratatului Atlanticului de Nord de hotarele sale. La momentul actual, revenirea la proiectul Novorossia, este mai mult o poziție a Federatiei Ruse de a-și menține pozițiile sale pe același spațiu pe care cândva îl deținea. Cum ne arată timpul, Moscova planifica să-și mențină influența asupra Ucrainei prin conducerea elitei politice. În special, până în februarie 2014, Moscova spera să poată influența conducerea lui Ianukovici, care depindea în totalitate de Rusia, deoarece a refuzat semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Kremlinul presupunea că conducerea lui Ianukovici 5 изменений в конституцию Украины. Link accesat la data de 09.06.2017: http://grushevskogo5.com/fifteen/5-izmeneniy-v-48konstitutsiyu-ukrainy/. Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, p. 140.49 Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, p. 140.50 Donetsk, Lugansk People's Republics unite in Novorossiya. Link accesat la data de 14.06.2017: https://web.archive.org/web/5120140607011548/http://voiceofrussia.com/news/2014_05_24/Donetsk-Lugansk-Peoples-Republics-unite-in-Novorossiya-1012/. Институт истории РАН возрождает понятие "Новороссия". Link accost la data de 15.06.2017: http://www.bbc.com/russian/52russia/2014/07/140716_russia_ukraine_history_paper.shtml.(22

va rezista Maidanului și va conduce țara până la alegerile din 2015. În același timp, de la începutul anului 2014, Federația Rusă a început realizarea proiectlui Novorossia, care presupune regiunile de est a Ucrainei, și anume Donețk, Lugansk, Herson, Mîkolaiiv, Zaporojia, Harikov, Odessa și Crimeea, și trecerea acestor teritorii sub conducerea Rusiei. Între timp, regimul lui Ianukovici a 53căzut și el a fugit în Federația Rusă ajutat de Vladimir Putin, în filmul Crimeea, drumul spre casă, președintele poporului rus declară în interviu că personal s-a ocupat de aceasta și a depus efort maxim ca Ianukovici să ajungă nevătămat în Rusia. În astfel de condiții, neavând pe cine să controleze din conducerea de la Kiev, Putin a declarat public că a dat ordin să se înceapă un nou război hybrid, care avea ca scop principal crearea proiectului Novorossia. O perioadă mai târziu, Putin a declarat public că are scopul de a anexa nu doar Crimeea, ci și tot sud-estul Ucrainei. Dacă aceasta se va întâmpla, situația strategică a sud-estului Europei se va schimba în favoarea Federației Ruse. La sfârșitul lunii mai a anului 2014 s-a făcut clar că acest proiect a eșuat și trebuie de realizat un nou proiect. Grupurile pro-ruse nu au putut crea bunturi separatiste, la fel de productive ca în Donbass, în alte regiuni ale proiectului și, noua conducere a Kievului a putut liniști apele în astfel de regiuni ca Harikov, Dnepropetrovsk și Odessa. Consider că acest proiect încă nu este mort, este un proiect pus în așteptare pentru 54momentul potrivit. La momentul actual, un nou scop al Kremlinului este de a păstra, menține și susține conflicul din Donețk și Lugansk prin instruirea separatiștilor, asigurarea lor cu arme, tehnică militară, inclusiv tancuri, artilerie, consilieri militari și infiltrarea permanentă a regiunii cu mercenari, care 55de facto va fi parte a Ucrainei, însă va fi în totalitate sub controlul Federației Ruse. Serviciul de Stat de Grăniceri al Ucrainei au reținut de nenumărate ori cetățeni ruși implicați în conflictul din sud-estul Ucrainei la punctele de trecere a frontierei. Un cetățeanul rus care se întorcea acasă pe jos nu avea nici un card de imigrare, în timpul inspecției suplimentare personalul de la punctul de trecere a frontierei a detectat printre certificatele sale personale certificat de DNR (Republica Populară Donețk), aparat de fotografiat, mai multe telefoane, dispozitive de tarifare, mai mult de o mie de ruble rusești, card de memorie, cartelă bancară Sberbank, cuțit, capac de protecție al grenadei de
Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, p. 46.53 Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, pp. 46-48.54 Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, p. 71.55(23

mână. Dincolo de aceasta, omul a purtat o hartă a regiunii Donețk, cărți reprezentative, pătură de camuflaj etc.. 56Filosoful american Josh Cohen a scris în The Moscow Times: scopul primordial al Moscovei a fost garantarea neintegrării a Ucrainei în alianța vestică, în special neaderarea la NATO. Pentru a-și atinge scopul influenței ruse în Ucraina și de a-și asigura neaderarea Kievului la NATO, Putin posibil să accepte și să meargă la compromis în rezultatul căruia Ucraina va rămâne întreagă, însă în condițiile puse de Rusia. 57În ultima perioadă, în legătură cu necesitatea de a menține teritoriile ocupate în Ucraina (Republica Autonomă Crimeea, Lugansk și Donețk), a apărut problema angajării specialiștilor calificați. Și dacă la etapa inițială a conflictului din Ucraina aceste întrebări se rezolvau prin atragerea forțele speciale instruite, cum ar fi FSB-ul, cu intensificarea conflictului, cadrele competente au început a fi o problemă pentru realizarea planurilor Kremlinului. O importanță majoră se acordă posibilității de creștere rapidă a numărului cadrelor în structura militară a Federației Ruse, pentru atingerea unei strategii avantajoase, au început recrutări din contul tuturor posibililor resurse umane. De la tinerii încorporați să își facă armata în Federația Rusă și trimiși la practică pe teritoriul Ucrainei, până la mercenari proprii, dar și străini, atât profesioniști, cât și începători. Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a reținut de nenumărate ori cetățeni ai săi care sunt angajați în calitate de mercenari și luptau pentru separatiștii din estul Ucrainei. Majoritatea din ei sunt originari din Transnistria. 58Pentru realizarea planurilor conducerii Federației Ruse, nu sunt deajunse structurile și departamentele speciale existente și slăbite cu lupte. Din acest motiv, atragerea în structurilor de putere a unui număr maxim de persoane noi este un scop primordial, care se efectuează după anumite priorități chiar și a persoanelor străine sau a apatrizilor: •mărirea structurei militare a Federației Ruse cu alte structuri de putere în baza unui contract și activarea unui proces de modificări în legislația țării despre condițiile de efectuare a serviciului militar; •prevenirea evaziunii militarilor pe contract, de pariciparea la agresiunea din Ucraina prin urmărirea judiciară a dezertorilor. Citizen of Russia tried to return home with certificate of “DNR”, flag of Novorossiia and maps of Donetsk region. Link accesat la 56data de 18.06.2017: http://dpsu.gov.ua/en/news/citizen-of-russia-tried-to-return-home-with-certificate-of-“dnr”-flag-of-novorossiia-and-maps-of-donetsk-region/. Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, p. 49.57 Încă un mercenar reținut de către SIS în comun cu MAI și Procuratura. Link accesat la data de 18.06.2017: http://www.sis.md/ro/58comunicare/noutati/inca-mercenar-retinut-catre-sis-comun-mai-si-procuratura.(24

După părerea experților, candidați străini care și-ar dori o experiență în cadrul structurilor de putere a Federației Ruse sunt foarte puțini. Noile modificări cu privire la serviciul militar rus nu este axat pe crearea unui departament de elită, ca de exemplu Legiunea Franceză, cu standarte înalte de plată și servicii sociale (chiar dacă serviciile responsabile utilizează astfel de promisiuni la recrutare), ci strict doar pe extinderea bazei fără a oferi candidaților acces la secrete de stat. 59În contextul în care legislația Federației Ruse accentuează necesitatea respectării legislației internaționale și naționale în timpul participării în operații militare internaționale, Duma de Stat, în decembrie anul 2015, declară legislația națională ca fiind superioară celei internaționale. Astfel, este corect să fie analizată situația de fapt a agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei. Printre cele mai importante încălcări care au valoare juridică sunt următoarele: •invazia ilegală a departamentelor Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei cu încălcarea normelor Cartei ONU, în special, nerespectarea tratatelor și acordurilor internaționale pentru menținerea securității internaționale, integritatea teritorială, suveranitatea și independența statelor; 60•nerespectarea de către Federația Rusă a tratatelor și acordurilor cu Ucraina (Acordul între Ucraina și Federația Rusă a statutului și condițiilor de ședere a flotei ruse în Marea Neagră pe teritoriul Ucrainei din 28.05.1997, Acordul de prietenie, colaborare și parteneriat între Ucraina și Federația Rusă din 31.05.1997); •invazia în masă a cetățenilor ruși înarmați pe teritoriul suveran ucrainean – încalcă toate normele dreptului internațional și a codului penal ucrainean. Tuturor militarilor ruși implicați în conflictul din estul Ucrainei le este interzisă pe viață intrarea în țările Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, Canadei și multăr altor țări civilizate din lume. Împotriva Rusiei din anul 2014 s-a decis impunerea unor sancțiuni economice din partea 61Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii. Aceastea au fost motivate de amestecul Kremlinului în disputele teritorial-policite și ajutorul oferit rebelilor rusofoni din Ucraina. 62 Центр исследований армии, конверсии и разоружения, Правовые аспекты привлечения граждан РФ, лиц без гражданства и 59иностранцев на военную службу по контракту в ВС РФ с целью агрессии против Украины. Возможные ответы Украины, editura: CACDS, 2017, pp. 2-6. Carta Națiunilor Unite, capitolul I, capitolul IV , capitolul VII, capitolul VIII. Link accesat la data de 15.06.2017: http://60www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf. Центр исследований армии, конверсии и разоружения, Правовые аспекты привлечения граждан РФ, лиц без гражданства и 61иностранцев на военную службу по контракту в ВС РФ с целью агрессии против Украины. Возможные ответы Украины, editura: CACDS, 2017, pp. 16-23. Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015, editura: RAO, București, 2015, p. 246-252.62(25

Ofensiva lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei a început cu fraza: "destrămarea URSS – cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului." Și s-a întâmplat aceasta în aprilie 2005 când stăpânul Kremlinului i-a vorbit Adunării Federale. Astfel de declarații mă duce la concluzia că Rusia își 63dorește să se extindă cu orice scop și profită de zonele înghețate din fostele state a URSS. Sub această descriere nimerește și zona de est a Ucrainei, și anume Crimeea, deja anexată, și Novorossia, de asemenea Transnistria, estul Republicii Moldova la care voi reveni în continuare, Abhazia și Osetia de Sud, două republici autonome din Georgiei autoproclamate independente. Toate teritoriile menționate anterior sunt de facto parte din țara pe teritoriul cărui se află, însă conducerea din capitală nu deține controlul asupra lor. Regiunile de conflict nu sunt recunoscute pe plan internațional, dar sunt susținute de Federația Rusă. După ce la summitul NATO din 2008 din București, Vladimir Putin a menționat că în Ucraina locuiesc 17 mln de ruși, e cel mai potrivit moment să ne amintim de fraza lui Richard Pipes: "Ambițiile Federației Ruse în dorința de a deveni unica putere mondială – este pur și simplu folosirea beneficiului de a deține numeroase resurse naturale pentru a menține celelalte state sub control. Doar că procedând astfel, Rusia niciodată nu va fi o amenințare pentru țările cu o economie mult mai dezvoltată." Însă, ca o concluzie, va fi amenințare pentru jucătorii mai slabi, care nu s-au asigurat de potențialul lor economic și de apărare. 64Toate aceste mișcări separatiste aspiră pentru refacerea unei noi URSS. 65În poza respectivă se vede susținerea Rusiei de populația din estul Ucrainei: "Putin, adă t r u p e l e ! " , " A j u t o r pentru Novorossia – e s t e a j u t o r p e n r t u Rusia!" 66 Дмитрий Козлов, Центр исследований армии, конверсии и вооружения, Кто и за что не любит Украину. Российские враги 63Украины, editura: CACDS, 2016, р. 3. Дмитрий Козлов, Центр исследований армии, конверсии и вооружения, Кто и за что не любит Украину. Российские враги 64Украины, editura: CACDS, 2016, р. 3. Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații, editura: RAO, 2013, p. 140.65 "Механический апельсин": план оккупации Украины. Link accost la data de 15.06.2017: http://www.trust.ua/news/101961-66mehanicheskij-apelsin-kak-kreml-planiroval-okkupirovat-ukrainu.html.(26

3.Anexarea Crimeii Anexarea Crimeei la Rusia a fost un proces care s-a întâmplat în anul 2014. Atunci peninsula Crimeea a devenit parte a Federației Ruse, fapt care până astăzi nu este recunoscut de majoritatea actorilor internaționali fiind considerată o acțiune ilegală. Din 2014 sub controlul Federației Ruse a fost integrată Republica Crimeea și orașul Federal Sevastopol. În data de 15 martie 2015, pe un 67post de televiziune a fost difuzat un film documentar Crimeea. Drumul spre casă (în original: Крым. Путь на Родину), care spune că Federația Rusă era capabilă să apeleze și la arme nucleare dacă considera necesar, în situația în care SUA împreună cu alianții săi ar fi intervenit în ajutorul Ucrainei. În data de 18 martie 2014, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin a ținut un 68discurs prin care a încercat să își justifice deciziile și anexarea Crimeii și Sevastopolului. A susținut că în interesul lui era doar protejarea populației ruse aflate în regiune. În urma unui referendum, organizat pe data de 16 martie 2014, care este ilegitim și nu este recunoscut pe plan internațional, 69prin preluarea instituțiilor și blocarea trupelor ucrainene. În electorat au participat 83,11% din populație. Un număr uluitor de cetățeni, 96,77% și-au exprimat dorința reunificării cu Rusia, doar 2,51% din electorat și-a exprimat dorința de a restabili Constituția Crimeii din 1992 și de a rămâne parte a Ucrainei și 0,72% din buletine de vot au fost declarate nevalabile. Putin deasemenea a 70menționat că din 2 200 000 din populația peninsulei Crimeea, aproape 1 500 000 de cetățeni se consideră ruși, 350 000 ucraineni, care își consideră limba lor fiind rusa, și orientativ 300 000 tatari, din care o bună parte, la referendum, și-a exprimat orientarea spre Rusia. Președintele Federației Ruse deasemenea susține că nu a încălcat nici o normă internațională. Forțele armetei ruse nu au intrat pe teritoriul Ucrainei, ele deja erau acolo, conform unui acord internațional. Însă, mult 71stimatul președinte nu a menționat că nu a solicitat și nici nu a primit permisiunea statului în cauză să traverseze frontiera trupele rusești. Și nici permisiunea OSCE, care conform Tratatul privind Putin signs laws on reunification of Republic of Crimea and Sevastopol with Russia. Link accesat la data de 26.05.2017: http://67tass.com/russia/724785. Putin: Am transformat Crimeea într-o fortăreață. Rusia, pregătită să apeleze la arme nucleare. Link accesat la data de 26.05.2017: 68https://www.realitatea.net/putin-am-transformat-crimeea-intr-o-fortarea-a-rusia-pregatita-sa-apeleze-la-arme-nucleare_1653807.html. Simon Sebag Montefiore, Discursurile care au schimbat lumea, editura: TREI, București, 2015, p. 307. Link accesat la data de 6911.06.2017: https://books.google.ro/books?id=WF3mDAAAQBAJ&pg=PT407&lpg=PT407&dq=într-o+cuvântare+rostită+în+parlamentul+rus+în+martie+2014&source=bl&ots=7nRFgA1axp&sig=S-2HGGct437RImRFobA4DavS6L8&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjo1Nia7LXUAhXBSBQKHdIuAN8Q6AEIJTAA#v=onepage&q=într-o%20cuvântare%20rostită%20în%20parlamentul%20rus%20în%20martie%202014&f=false. Rezultatele referendumului: Pentru anexarea Crimeii la Federația Rusă au votat 96,77% dintre alegători. Link accesat la data de 7011.06.2017: http://korrespondent.net/ukraine/politics/3320437-ytohy-referenduma-za-vkhozhdenye-kryma-v-sostav-rossyy-proholosovalo-9677-yzbyratelei. Discursul Președintelui Federației Ruse, 18 martie 2014. Link accesat la data de 11.06.2017: http://kremlin.ru/events/president/71news/20603.(27

Forțele Armate Convenționale din Europa, era gardian al respectivului tratat. Și chiar dacă, conform tratatelor bilaterale ruso-ucrainene, avea permisiunea la câteva zeci de mii de militari, aceste trupe aveau rolul de a proteja activele militare rusești aflate în zonă, nu de a interveni în relațiile interne ale altui stat, ce presupune încălcarea unui din cele mai importante principii ale dreptului internațional. Mai mult, în filmul "Crimeea. Drumul spre casă", în interviurile cu Vladimir Putin, el susține că o parte din trupe au intrat pe teritoriul Crimeii sub acoperire. Omuleții verzi, adică 72soldații speciali ai armatei ruse, au condus asaltul asupra instituțiilor publice din zonă, au răsturnat autoritățile legitime și au blocat unitățile militare ucrainene din regiune. 73De asemenea, în anul 2015, au fost adoptate o serie de rezoluții de către organizațiile internaționale care cer Federației Ruse să-și retragă trupele din Ucraina, condamnând anexarea Crimeii și exprimând sprijinul pentru Ucraina. 74Anexarea Peninsulei Crimeene de către Federația Rusă a ridicat unele probleme în sistemul modern al relațiilor internaționale. Primul dintre acestea este revenirea la folosirea forței în politica externă ca mijloc de atingere a intereselor statului. Al doilea este o încălcare a principiului integrității teritoriale a statelor suverane. În al treilea rând, sunt ineficiente mecanismele existente ale organizațiilor internaționale în dreptului internațional. În total, aceste puncte au agravat sentimentul de nesiguranță în țările din regiune, care aparțin domeniului "intereselor prioritare" ale Federației Ruse. Recunoscând independența Abhaziei și Osetiei de Sud și semnând acordurile privind alianța și parteneriatul strategic cu aceștia la sfârșitul anului 2014, precum și prin anexarea Crimeei în martie 2014, Rusia și-a ancorat poziția în Marea Neagră, minimizând una dintre cele mai mari pericole pentru sine – desfășurarea potențială a trupelor NATO în Ucraina, în special în Crimeea, care ar reduce putearea Rusiei în zonă. Republica Moldova poate fi următoarea, motiv care este existența conflictului transnistrean sau chiar statele baltice, unde 25% din populație este rusă. Există riscul invadării de către Federația Rusă a acestor state folosind conceptul de intervenție umanitară ca acoperire. 75 Фильм Крым. Путь на Родину. Link accesat la data de 11.06.2017: https://russia.tv/video/show/brand_id/59195/episode_id/721180834/video_id/1147633/. Iulian Chifu, Oazu Nantoi, Război informațional Tipizarea modelului agresiunii, editura: Institutului de Științe Politice și Relații 73Internaționale Ion I.C. Brătianu al Academiei Române, București, 2016, p. 19. Hanna Shelest, Mykola Kapitonenko, UA: Ukraine analytica, To build a foreign policy capable of developing, Issue 2 (2), 2015, p. 746. Hanna Shelest, Mykola Kapitonenko, UA: Ukraine analytica, Iryna Maksymenko, Eastern European Regional Cooperation after 75Crimea: the art of the possible, Issue 2 (2), 2015, pp. 32-36.(28

Mulți ruși consideră anexarea Crimeii un succes perfect al tacticii războiului hybrid și un exemplu ideal de planificare și realizare a unei operațiuni militare. Dar de fapt, motivele acestui succes sunt: •nedorința departamentelor militare ucrainene de pe peninsulă de a se opune ocupanților, în general din motivul că 90% din personalul acestor departamente au fost tătarii crimeeni; •propaganda rusă care a speriat populația cu amenințări imaginare din partea noii conduceri ucrainene; •noua conducere ucraineană încerca să evite invadarea în masă a armatei rusești, care ar putea fi inevitabilă, dacă Kievul ar încerca să se supună cu forța pentru a împiedica anexarea Crimeii. 76Europa are nevoie de Ucraina pentru a fi un baraj sigur, capabil să rețină inundațiile amenințărilor din partea Rusiei. Deși nu este mică, Ucraina se află în vecinătatea a șase țări NATO și deține o influență socială și politică extraordinară asupra lumii post-sovietice. Kremlinul se pregătește pentru un război împotriva Occidentului, iar Ucraina este doar unul dintre potențialele teatre. 77
Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe, editura: CACDS, 2016, pp. 68-69.76 Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border, nr. 26, 2016, p. 776.(29

IV . Influența Ucrainei asupra Republicii Moldova 1.Relațiile dintre Republica Moldova și Ucraina Moldova "a fost timp de sute de ani un fel de poligon, punct în care s-au confruntat și continuă să se confrunte doi vectori geopolitici: expansiunea Europei – spre Est și a Federației Ruse – spre Vest." 78Moldova a fost percepută de către experții și funcționarii ucraineni ca fiind un stat prea mic pentru a influența evoluțiile regionale și prea slab pentru a modela agenda relațiilor bilaterale. În relațiile cu Chișinăul, Kievul sa perceput adesea ca o putere regională capabilă să-și impună propriile agende și să fie mai degrabă mentor și custode decât un vecin egal. În pofida dimensiunilor reduse ale Moldovei, a economiei relativ slabe și a influenței puțin probabile în regiune, guvernul moldovean este un negociator dur. Prin urmare, o serie de aspecte din relațiile bilaterale dintre Ucraina și Republica Moldova rămân nerezolvate, de ex. aspectele de lungă durată legate de stațiunile moștenite din URSS și o stație hidroelectrică, o problemă a demarcării frontierelor etc. Aceste aspecte existente sunt dăunătoare pentru relații și în perspectivă pe termen mediu ar putea avea un "efect de scurgere" – deteriorarea relațiile în domeniul eforturilor comune pentru integrarea europeană, neînțelegerile în procesul soluționării conflictului transnistrean, tensiunile economice și participarea în comun la proiectele regionale. Există prea multe asemănări în politica ucraineană și moldovenească: ambele sunt corupte, iar sistemul justiției este subdezvoltat. În plus, luptele între partidele politice pro-europene din Moldova oferă spațiu pentru opoziție și discretitează ideea integrării europene. Republica Moldova de peste 20 de ani s-a confruntat cu o provocare a separatismului inspirat de Federația Rusă în Transnistria (care are aproximativ 450 km de frontieră cu Ucraina și nu este controlată de autoritățile moldovenești). Mai mult, Moscova mai păstrează forțe militare în regiunea separatistă a Transnistriei și împiedică orice încercare de soluționare pașnică a conflictului înghețat al Transnistriei. Federația Rusă a declarat în mod clar că nu dorește să piardă Moldova din sfera ei de interese și, în loc de perspectiva europeană, promovează o altă destinație de integrare – Uniunea vamală. Federația Rusă refuză să 79își retragă forțele armate din teritoriu, acordând astfel o natură strategică zonei. În același timp, Tiraspolul a prioretizat integrarea Transnistriei în Uniunea Vamală tocmai pentru a crea probleme Ion Costaș, Transnistria 1989-1992, editura: RAO, 2012, p. 521.78 Marius George Cojocaru, NATO și Marea Neagră, editura: Cetatea de scaun, 2014, p.167.79(30

Chișinăului în demersul proeuropean. De asemenea, Tiraspolul și Federația Rusă a amenințat cu acțiuni în dezvoltarea sferei militare din zonă, în caz că Republica Moldova va continua calea europeană. Autoritățile ruse manipulează dependența Moldovei de aprovizionarea cu gaze și 80utilizează eficient această pârghie de fiecare dată când Republica Moldova înregistrează progrese în relațiile cu UE. 81La data de 12 ianuarie 2017, între prim-ministrul Ucrainei, Vladimir Groismana și omologul său din Republica Moldova, Pavel Filip a avut loc un dialog telefonic. În timpul discuțiilor, Pavel Filip a confirmat că Moldova susține mișcările Ucrainei în partea de est a țării, precum și în favoarea menținerii integrității teritoriale și suveranității statului ucrainean. 82După părerea lui Dmitri Trenin, interesele Moscovei sunt: •geopolitice (menținerea Moldovei pe orbita sa, prin participarea la CSI prin acorduri economice și politice bilaterale și prevenirea unirii sale cu România), •geostrategice (menținerea prezenței militare în zonă și prevenirea aderării Moldovei la NATO), •și umanitare (asigurarea unui tratament echitabil rușilor locali, dar de fapt păstrarea identității speciale a Transnistriei). 83Evenimentele care se desfășoară în Ucraina ne face să credem că Republicii Moldova poate fi supusă unor riscuri și pericole asemănătoare. Domnul Dumitru Mânzărari, expert pe subiecte de securitate, a indentificat o serie de criterii care ar putea aduce la repetarea scenariului uncrainean în Moldova, tensiunile interetnice, tensiunile dintre centru și regiuni, inegalitatea economică, instabilitatea situației social-politice din țară, corupția și lipsa unei poziții clare a guvernării Republicii Moldova cu Occidentul. 84Cu toate asemănările a acestor două conflicte, sud-estul Ucrainei și estul Republicii Moldova, există și anumite deosebiri, chiar dacă nu sunt considerabile. Conflictele au o diferență de mai mult de 20 de ani. În stânga Nistrului conflictul s-a desfășurat – după declararea independeței a Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian, 7 teme fundamentale pentru România, editura: RAO, 2014, p. 105.80 Hanna Shelest, Mykola Kapitonenko, UA: Ukraine analytica, Sergiy Gerasymchuk, Ukraine – Moldova: complicated but 81promising relations, Issue 2 (4), 2016, pp. 41-42. Relațiile moldo-ucrainene, discutate de Filip cu Groisman. Link accesat la data de 15.06.2017: https://deschide.md/ro/stiri/politic/825938/Relațiile-moldo-ucrainene-discutate-de-Filip-cu-Groisman.htm. Dmitri Trenin, The end of Eurasia, editura: Carnegie Moscow Center, 2001, p. 171-172.83 Analiza comparativă a opțiunilor de asigurare a securității naționale a R. Moldova în contextul agresiunii ruse în Ucraina. Link 84accesat la data de 18.06.2017: http://nato.md/analiza-comparativa-a-optiunilor-de-asigurare-a-securitatii-nationale-a-r-moldova-in-contextul-agresiunii-ruse-in-ucraina/.(31

Republicii Moldova, în Ucraina – după refuzul semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. 2.Asemănările Republicii Moldova cu Ucraina Republica Moldova și Ucraina are o anumită fragilitate. Influența rusă este puternică și populația este divizată între cei ce vor să devină parte a Uniunii Eurpene, cei ce vor apropierea de Federația Rusă și cei ce vor o țară deplin independentă. Astfel de divizări sunt periculoase pentru un stat, deoarece pot fi manipulate de oricine este interesat. Ambele state, chiar după numeroși ani de independență, încă sunt sub influența Federației Ruse și oscilează între Est și Vest. Sunt niște actori plasați între Orient și Occident, între frontierele marilor puteri, sunt teritorii geopolitic importante. Ele sunt, așa zisele state tampon, joacă rolul de protecție pentru marile puteri, poziționate între ele, în cazul nostru, între Uniunea Europeană și Federația Rusă. În 1991 ca urmare a desființării URSS, în bazinul Mării Negre statele au devenit independente: Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Locul Uniunii Sovietice a fost luat de Rusia, evident redusă ca întindere față de URSS. Pentru a satisface nostalgii, fie ele și teritoriale, Rusia a creat în 1991 Comunitatea Statelor Independente, iar în 1992 a creat 85Organizația Tratatului de Securitate Colectivă. Tot în zona Mării Negre a apărut GUAM (o inițiativă regională din patru state, abrevierea provine de la inițialele statelor fondatoare: și anume Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova, înițial a fost GUUAM fiindcă includea și Uzbekistan). 86Organizația a fost inființată pentru întărirea securității și stabilității în regiune. Și presupunea respectarea suveranității, supremația legii și respectarea drepturilor omului, democrație, inviolabilitatea hotarelor statului. În Republica Moldovenească Nistreană, a avut loc aceeași poveste. Etnicii ruși s-au opus schimbărilor de clasă politică din Moldova, nemulțumiți de schimbarea clasei politice și introducerea obligatorie a alfabetului latin. Transnistria și-a autoproclamat independența față de autoritățile de la Chișinău fiind finanțată de Rusia și cu armata a 14-a pe teritoriul său. După doi ani, Federația Rusă a intervenit în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană sub pretextul că Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. 5, pp. 387-388. Link accesat la data de 16.06.2017: http://85cartideistorie.blogspot.ro/2013/01/serge-bernstein-pierre-milza-istoria_166.html. Marius George Cojocaru, NATO și Marea Neagră, editura: Cetatea de scaun, 2014, p.167.86(32

își protejează minoritatea rusă aflată pe teritoriu. Chiar dacă OSCE a solicitat retragerea trupelor rusești din Transnistria, acestea în continuare staționează pe teritoriul moldovenesc. Cu tot deja vu-ul avut în Crimeea după conflictul din Transnistria, distingem și diferențe. Transnistria nu a fost anexată Federației Ruse și nu este recunoscută de ea, chiar dacă este susținută politic și economic. Situații similare au existat în ambele state. Dacă la momentul actual în Moldova conflictul este înghețat, iar în Ucraina este în plină desfășurare, conflictele sunt identice cu implicarea aceluiași actor, Federația Rusă. Regiunea conflictuală a Republicii Moldova, Transnistria, și sud-estul problematic din Ucraina au avut aceeași problemă. Trupe militare ale Kremlinului aflate pe teritoriul lor fără acordul autorităților statului și în pofida dispozițiilor constituționale. În ciuda unei dispoziții constituționale (art.11, alin2) care stipulează că "Republica Moldova nu admite 87dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său", Rusia continuă să-și folosească 88prezența militară pentru a se îndrepta spre afacerile interne ale Republicii Moldova. Și cu cât Moldova manifestă mai mult interes față de Uniunea Europeană, cu atât mai mult Rusia compensează cu un regim secesionist la Tiraspol. Anexarea Crimeei la Rusia și operațiunile de război în Donbas au sporit doar nesiguranța în Moldova. Mulți din Chișinău își dau seama că securitatea lor națională depinde de rezultatul conflictului militar din Ucraina. Dar senzația crescută de vulnerabilitate ia determinat pe factorii de decizie politică să depună eforturi pentru o revizuire completă a documentelor de securitate națională și a capacităților de apărare. Aceasta include eforturi sporite în consolidarea relațiilor cu NATO și extinderea formelor bilaterale de cooperare militară, subliniind în același timp că acest lucru nu contravine neutralității constituționale. 89NATO a deschis un parteneriat special în Ucraina și Republica Moldova, relații care au început să se dezvolte la scurt timp după obținerea independeței statelor. Moldova și Ucraina au anunțat dorințele sale de integrare euro-atlantică și NATO a deschis la Kiev și Chișinău centre de informare și documentare NATO, în sprijinul păcii și securității, pentru reforme în domeniul 90apărării și securității, consultare și gestionare a consecințelor dezastrelor naturale și în planificarea situațiilor de urgență. La summitul din 4-5 septembrie 2014 din Țara Galilor, memnbrii Alianței au reafirmat sprijinul pentru independența Ucrainei, s-a cerut Moscovei să se retragă din Ucraina de Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border, nr. 26, 2016, p. 8712. Constituția Republicii Moldova, articolul 11, alineatul 2. Link accesat la data de 18.06.2017: http://lex.justice.md/88document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731. Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border, nr. 26, 2016, p. 8912. Marius George Cojocaru, NATO și Marea Neagră, editura: Cetatea de scaun, 2014, pp. 182-183.90(33

Sud-Est și Crimeea și deasemenea Organizația Tratatului Atlanticului de Nord va susține modernizarea puterii militare a Ucrainei. O Ucraina mai sigură înseamnă o Europă mai sigură. 91Cooperarea dintre Ucraina și NATO poate avea rezultate importante în îmbunătățirea structurilor ucrainene de securitate. Ucraina are o experiență valoroasă în combaterea agresiunii hybride, inclusiv în ceea ce privește modul de confruntare cu propaganda în stil sovietic. Modul de detectare a rețelelor de "rebeli" conduse de Kremlin, cum să folosiți dronii în situații de luptă și cum să facă față războiului modern radioelectronic. Există probabilitatea că vom vedea mai multe tactici de acest gen în viitorul apropiat în locuri fierbinți din întreaga lume, inclusiv în țările conduse de aliații președintelui rus Vladimir Putin, care au primit arme rusești. Kievul este, de asemenea, gata să ofere NATO asistență mai mare în cazul în care consideră că poate, cum ar fi transportul de mărfuri și apărarea anti-rachetă. 92Kremlinul nici până în ziua de azi nu a recunoscut independența Transnistriei, evident că celor de peste Nistru le convine statutul pe care îl au. Aceștia se declară independenți și fac ce vor fără a purta vreo răspundere pentru faptele sale, având o oarecare susținere din partea Rusiei, în același timp profitând de anumite facilități din partea Moldovei, care mulțumită noului președinte, Igor Dodon, își asumă în totalitate datoria Transnistriei față de Gazprom. 93Republica Moldova, un teritoriu mic ce s-a zbătut din prima zi a independenței sale în zona gri a continentului, marcată de dezbaterile etnice, ideologice, culturale, politice și de dezacordurile interne privind direcția strategică. Republica Moldova nu este o urgență pentru Kremlin, așa cum este de exemplu la momentul actual Ucraina. Chișinăului îi va veni rândul mai târziu și doar dacă va apărea un drum concret și bine definit de aderarea la Uniunea Europeană și NATO. 94Războiul din Ucraina a impus o schimbare radicală asupra deciziilor de securitate ale Ucrainei, care au tăiat brusc majoritatea coridoarelor de contrabandă anterioare și activitățile suspectate. Aproape 80% din exporturile din această țară se îndreaptă acum către UE și Moldova. Toate declarațiile anterioare privind integrarea industrială cu Rusia rămân în mare parte
Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015, editura: RAO, București, 2015, p. 309.91 Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border, nr. 26, 2016, p. 926. Igor Dodon preia la bugetul Moldovei datoria uriașă a Transnistriei la Gazprom. Link accesat la data de 15.06.2017: http://93www.digi24.ro/stiri/economie/energie/igor-dodon-preia-la-bugetul-moldovei-datoria-uriasa-a-transnistriei-la-gazprom-652777. Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian, 7 teme fundamentale pentru România, editura: RAO, 2014, pp. 133-134.94(34

neîndeplinite, iar situația economică din Transnistria se dezintegrează rapid. Nu numai că cei mai mari contribuabili sunt în faliment, dar regiunea se depopulează rapid. 95
Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border, nr. 26, 2016, p. 9515-16.(35

V. Concluzii Din analiza de mai sus se desprind următoarele concluzii, adesea oamenii consideră conflictele ca fiind ciocniri distructive, în urma cărora unii câștigă în defavoarea altora. Una din cele mai importante cauze a apariției unui conflict este lipsa de comunicare, iar în momentul în care dialogul este reluat, începe dezescaladarea conflictului. Criza care cu ușurință poate evolua într-un conflict este o situație foarte importantă și vulnerabilă, o insecuritate la nivel național și global, care trebuie analizată cu atenție sporită. Extinderea acestora are efecte destabilizatoare care se simt în toate domeniile de manifestare a securității. Criza este un sistem care nu este în stare de a-și îndeplini misiunea și rolul. În lumea contemporană, în lupta după putere, conflictul adesea este ceva inevitabil, în special în zonele în care există instabilitate. Conflictul este o luptă între valori și revendicări de statusuri, putere și resurse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii. Cum am menționat și anterior, orice conflict într-un moment dat își găsește soluționarea sa. Uneori părțile iplicate în conflict ajung singuri la un numitor comun și găsesc pârghii de gestionare pașnică și ajung la etapa dezescaladării, alteori au nevoie de părți terțe pentru a stabiliza situația. Aici intervin organizațiile internaționale, precum Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Eurpeană și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, prin mijloacele lor și persoanele cu funcții și cunoștințe în domeniu, ajută la soluționarea conflictului și menținerii securității. Deciziile luate de președintele rus, Vladimir Putin, au fost legate de amenințarea aderării Ucrainei la NATO. Federația Rusă risca să fie înlăturată de la Marea Neagră, și pierzând controlul în regiune, trebuia să întreprindă ceva. Anexarea Crimeii a fost un pas bine gândit și strategic. Manipulând cu populația Crimeii, pe parcursul timpului inducându-i în eroare, și făcând propagandă în regiune, aceasta fiind una din cele mai ieftine și eficiente forme de luptă, a evitat apropierea NATO la frontierele Rusiei. Propaganda respectivă a avut succes mare, opinia publică rusă este (și va fi pentru un timp considerabil) obsedată de confruntarea cu Occidentul. Rezultatele alegerilor din Crimeea i-a surprins pe toți, de o astfel de popularitate nu se poate bucura nici un alt lider mondial. Acțiunile Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei, de la începutul conflictului are toate criteriile unei crime militare conform dreptului internațional. Rusia în continuare caută diferite forme și posibilități de manipulare și ducere în eroare a comunității internaționale și a propriilor cetățeni. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este ilegală în atât limitele normelor dreptului internațional cât și în limitele normelor legislației naționale a Ucrainei. (36

Acțiunile efectuate în Ucraina de către Federația Rusă indică în mod clar încălcarea tuturor principiilor fundamentale ale dreptului internațional. Federația Rusă nu a vrut niciodată rezolvarea conflictului din Transnistria. Motivul este foarte simplu, menținerea Republicii Moldova dependentă de Rusia. Moldova s-a declarat neutră la declararea independenței în anii ’90 cu speranța de a asigura părăsirea armatei ruse din zona de est a țării, dar acest statut, până și în prezent, este ignorat de Rusia. Kremlinul își păstrează prezența militară în Transnistria, împotriva voinței Chișinăului. Vladimir Putin susține că toate mișcările militare și armata rusească aflată pe teritoriul Crimeii sunt în acord cu documentele semnate privind staționarea foletei ruse în zonă. Însă aceasta nu oferă nici un drept armatei să intervină în treburile Ucrainei, indiferent de situație. Și omuleții verzi, care au intervenit și au luat cu asalt instituțiile pentru a organiza referendum și nu numai, aveau dreptul să staționeze în Crimeea doar pentru protecția flotei sale, nu pentru așa numita apărare a populației care se declară a fi ruși. Kremlinul a încălcat, și continuă să o facă în continuare, toate normele constituționale, penale și internaționale. Federația Rusă va juca un rol în soluționarea acestui conflict, însă cu siguranță va insista asupra respectării intereselor sale. La moment susține și le convine conflictul din Ucraina, fiindcă astfel menține NATO și UE la distanță de frontiera sa. Însă când va veni momentul, dacă va veni acesta, va găsi o modalitate de a nu permite integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și NATO. Mai mult probabil că zona de sud-est a Ucrainei în cel mai bun caz va rămâne un conflict înghețat, ca cel Transnistrean, și nu va permite schimbarea vectorului Ucrainei. Scopul primordial al Moscovei este de a menține NATO și Uniunea Europeană departe de hotarul său. Deși conflictul din zona nistreană rămâne înghețat, Transnistria este în continuare o sursă de instabilitate atât pentru regiunea Europei de Est, cât și pentru întreaga Europă. În eventualitatea unui conflict mai larg între NATO și Federația Rusă, Transnistria ar putea fi implicată. Cea mai perfectă opțiune cât pentru Ucraina atât și pentru Republica Moldova, poate fi cazul în care Ucraina va rezista în sud-estul teritoriului său, în conflictul cu rebelii pro-ruși, și se va integra în spațiul euro-atlantic, Republica Moldova poate avansa în mod hotărât pe calea integrării europene, iar Transnistria, fiind izolată de Rusia, va accepta un statut de autonomie în cadrul statului moldovenesc, integrându-se și ea în spațiul european, datorită avantajelor economice oferite de UE agenților economici nistreni (piață de desfacere, investiții). Este de admis că Rusia ar putea face această concesie – ar putea accepta reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova – în schimbul angajamentului autorităților de la Chișinău de a menține statutul de neutralitate permanentă a țării. (37

Astfel, Republica Moldova ar putea rămâne o zonă tampon între spațiul euro-atlantic și cel eurasiatic. Este improbabil ca Rusia să desființeze încrederea Moldovei în viitoarea integrare cu UE, dar poate complica eforturile statului de elaborare a unei democrații din Moldova prin propaganda ostilă anti-occidentală, dezbinarea politică a partidelor pro-rusești sau manipularea temerilor minorității etnice.
(38

Bibliografie: 1.Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian, 7 teme fundamentale pentru România 2.Dmitri Trenin, The end of Eurasia 3.Edvard A. KOLODZIEJ, Securitatea și relațiile internaționale 4.Giulietto Chiesa, Putinofobia, Rusia contemporană și angoasele Occidentului 5.Ho-Won JEONG, Understanding Conflict and Conflict Analysis 6.Ion Costaș, Transnistria 1989-1992 7.Iulian Chifu, Alexandru V oicu, Reconstrucție postconflict 8.Iulian CHIFU, Lavinia LUPU, Analiza de conflict 9.Iulian Chifu, Oazu Nantoi, Război informațional Tipizarea modelului agresiunii 10.Louis KRIESBERG, Bruce W. DAYTON, Constructive Conflicts, From Escalation to Resolution, 11.Marian Valentin GRIGOROIU, Crizele și conflictele contemporane 12.Marius George Cojocaru, NATO și Marea Neagră 13.Petre Duțu, Managementul situațiilor de criză și prevenirea conflictelor armate 14.Radu Sebastian UNGUREANU, Securitate, suveranitate și instituții internaționale 15.Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei 16.Simon Sebag Montefiore, Discursurile care au schimbat lumea 17.Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea de azi 2015 18.Veronica Dumitrașcu, Frontiere și civilizații 19.Дмитрий Козлов, Центр исследований армии, конверсии и вооружения, Кто и за что не любит Украину. Российские враги Украины 20.Центр исследований армии, конверсии и разоружения, Правовые аспекты привлечения граждан РФ, лиц без гражданства и иностранцев на военную службу по контракту в ВС РФ с целью агрессии против Украины. Возможные ответы Украины 21.Юрий Федоров, Hybrid war a la Russe 22.Carta Națiunilor Unite 23.Constituția Republicii Moldova (39

24.Tratatul Nord Atlantic 25.Christopher S. Chivvis, Andriy Shevchenko, Eka Tkeshelashvili, Igor Munteanu, Beyond NATO’s eastern border 26.Hanna Shelest, Mykola Kapitonenko, UA: Ukraine analytica 27.www.bbc.com 28.www.deschide.md 29.www.dexonline.ro 30.www.digi24.ro 31.www.dpsu.gov.ua 32.www.ea.md 33.www.gandul.info 34.www.grushevskogo5.com 35.www.korespondent.net 36.www.kremlin.ru 37.www.mediafax.ro 38.www.nato.md 39.www.osce.org 40.www.pravda.com 41.www.realitatea.net 42.www.romanialibera.ro 43.www.ruspravda.info 44.www.russia.tv 45.www.sis.md 46.www.stirileprotv.ro 47.www.tass.com 48.www.trust.ua 49.www.ukraine-elections.com.ua 50.http://www.web.archive.org(40