ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [618526]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Mădălina Cocoșatu

ABSOLVENTĂ :
Sofron L. Irina

BUCUREȘTI
2019

2

3

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE: INTEGRITATE PUBLICĂ ȘI POLITICI
ANTICORUPȚIE

COOPERAREA AUTORITĂȚILOR EUROPENE
ȘI INTERNAȚIONALE ÎN PROCESUL
DE COMBATERE A CORUPȚIEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Mădălina Cocoșatu

ABSOLVENTĂ :
Sofron L. Irina

BUCUREȘTI
2019

4

5

Cuprins
Lista abrevierilor ………………… ……………………………………… …… ……………….
Introducere ……………………………………………………………… …… ……………….
A. Argument ………………………………………………………… ……. ………………
B. Metodologia cercetării științifice ………………………………… ……. ……………..
Capitolul 1. Corupția…………………………………………………… …………………….
1.1.Apariția și evoluția corupției ……… ………………………………… ….…………………
1.2.Tipuri și forme de manifestare a corupției ………………………………… ……………….
1.3.Consecințele corupției asupra democrației …………………………………………………
Capitolul 2. Cooperare la nivel internațional privind procesul de combaterea a corupției
2.1. UNCAC ……………… ……………………………………………………… …………..
2.2. Procesul de monitorizare UNCAC ………………………………………………… …….
Capitolul 3. Cooperare la nivel european privind procesul de combatere a corupției
3.1. Convețiile CoE ……………………………………………………………………… ……
3.2. Rolul GRECO ……………………………………………………… ……………………
Capitolul 4. Cooperarea la nivelul UE privind combaterea corupției
4.1. Convenția pentru protejarea intereselor financiare ale UE ………………. ………………
4.2. Convenția UE privind lupta împotriva corupției ce implică oficiali europeni …………..
Concluzii…………… ……………………………………………………………… ……………..
Bibliografie………………………………………………………………………… …………

6
Lista abrevierilor

CoE – Consiliul Europei
EPPO – Parchetul European
GMC – Grup multi -disciplinar pentru corupție
GRECO – Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei
OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OLAF – Oficiul European de Luptă Antifraudă
PIF – Protecția interesului financiar al Uniunii Europene
UE – Uniunea European ă
UNCAC – Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției
UNDP – United Nations Development Programme
UNODC – Biroul Organizaț iei N ațiunilor Unite pentru Drogur i și Criminalitate

7
Introducere

A. Argument
Lucrarea are drept principal scop cercetare a cu privire la cooperarea autorităților europene și
internaționale în procesul de combatere a corupției . Motivația alegerii temei rezidă din faptul că
fenomenul c orupției este unul de actualitate, manifestându -se ca un flagel la nivel global, având
un impact negativ asupra normelor de drept, drepturilor omului, egalității în fața legii și încrederii
cetățenilor în instituțiile statului. Subiectul referitor la amplo area problemei corupției ocupă spații
largi în dezbaterile academice actuale, în dezbaterile politice și în cele publice. De asemenea,
percepția cetățenilor asupra fenomenului este una negativă și îngrijorătoare, din ce în ce mai mulți
europeni atestă fapt ul că, corupția reprezintă o problemă majoră la nivelul statelor. Nivelul scăzut
al corupției într -o societate este adesea explicat de către teoreticieni prin existența unei maturități
democratice, dar și prin importanța culturii și poziției societății civ ile a unei națiuni.
Cercetarea va urmări dacă cooperarea autorităților internaționale și europene privind
combaterea corupției contribuie la o mai bună gestionare a fenomenului numit corupție . Acest
lucru este posibil datorită convențiilor, care au dat n aștere unor instrumente cu ajutorul cărora se
pot realiza rapoarte atât la nivel internațional, cât și la ni vel european. Rapoarte ce duc la
numeroase recomandări eficiente pentru combaterea corupției. Fără aceste instrumente corupția
poate deveni un adevă rat virus nociv pentru sănătatea morală a statului de drept.
Instrumentele prin care se va răspunde la obiectivele cercetării sunt: analiza conceptuală
(teoretică), unde se va operaționaliza conceptul de bază și anume corupția și analiza documentelor
oficiale ce au la bază termenii și condițiile de combatere a corupției. Cu ajutorul analizei
documentelor oficiale se vor ilustr a concret implicațiile statelor la nivel global și european privind
combaterea corupției.

8
B. Metodologia cercetării știintifice
Pentru a realiza această lucrare a fost folosită tehnica analizei documentelor, care se pliază
cel mai bine pe tematica abordată datorită faptului că sunt discutate convenții oficiale. Acest fapt
a necesitat o documentare amănunțită asupra combaterii corupți ei și măsurile necesare aduse la
nivel global și european . Metoda analizei documentelor presupune accesarea a cât mai multe surse
de informații aflate sub diferite forme, pentru a înțelege fenomenul studiat, adică implicațiile
statelor asupra combaterii co rupției , astfel încât să se poată ajunge la o concluzie generală.
Pentru a avea în vedere obiectivele din cadrul lucrării de disertație , a fost necesară o
documentare aprofundată pentru a putea operaționaliza conceptul cheie, precum: corupția și
consecințe le sale asupra democrației. Mai mult decât atât, m-am concentrat asupra modului în care
statele au dorit înființarea unor tratate cu o importanță globală asupra combaterii corupției, dar și
asupra implicației la nivel european privind crearea instituțiilo r pentru a putea controla mai eficient
corupția. Prin urmare, m -am axat pe principalul document numit UNCAC aplicat la nivel global
și principalul proces de monitorizare al acestuia privind combaterea corupției. Pe lângă acestea,
am mai avut în vedere coop erarea la nivel european privind combaterea corupției și anume
Convențiile CoE și Rolul GRECO și OLAF . Întrucât, cercetarea mea s -a bazat pe numer oase cărți
de specialitate, dar, și reviste, pentru a putea prezenta și analiza în profunzime principalele
obiective din cadrul lucrării de disertație.
Mai mult decât atât, proiectul de disertație va include un demers subsumat privind metodele
de cercetare calitative. Astfel , pentru a putea răspunde la obiectivele de cercetare, am avut în
vedere un set cuprinzăto r de tehnici de cercetare (căutarea informațiilor și sintetizarea acestora),
care sunt legate de (analiza documentelor oficiale, utilizarea motoarelor de căutare online) precum
și principalele intrumente de investigare (reviste de specializare). Bibliograf ia se compune atât din
surse fizice, cât și din surse electronice, pentru a fi acoperite cât mai multe informații în scopul
unei abordări cât mai complexe a acestui subiect.

9
Capitolul I. Corupția

1.1.Apariția și evoluția corupției

Deși teoreticienii au afirmat în repetate rânduri faptul că nu este un lucru facil procesul de
definire a corupției și că reprezintă un concept evaziv, în urma analizării mai multor definiții de
referință din domeniu, în sensul său de bază conceptul de corupție se referă la o a batere de la norme
sau, altfel spus, la un comp ortament inadecvat. Corupția est e un rău comun manifestat universal
în toate țările lumii, atât în categoria celor industrializate cât și a celor aflate în curs de dezvoltare,
sub diferite forme, conducând la variații ale fenomenului la nivel global. Acest așa numit flagel
erodează buna funcționare a societății, a instituțiilor, generează inegalități între indivizi cu
precădere între cei aflați la extremele clasei sociale, cei foarte bogați și cei săraci, având un impact
negativ asupra dezvoltării economice și afectând drepturile omului. Tocmai din aceste motive
reprezintă un subiect de interes atât în rândul oficialilor, guvernelor, opiniei publice cât și printre
cetățenii de rând.
Din punct de vedere istoric , noțiunea de corupție merge înapoi la distincția lui Aristotel
între corectitudinea instituțiilor politice, slujind în interesul comun al societății și cele care sunt
pervertite deoarece urmăresc atingerea interesului personal al celor în funcții de condu cere. De
asemenea, tot Aristotel aseamănă fenomenul corupției cu ignorarea intereselor comune ale statului.
Rămânând în această notă, în scrierile sale, Jean Jacques Rousseau lansează ideea potrivit căreia
oficialii guvernamentali trebuie să servească pent ru nevoile și plăcerea publicului și nu pentru
satisfacer ea lor personală, prin urmare ” voința predominantă a conducătorului nu trebuie să fie alta
decât voința generală sau legea; actele de auto -interes ale funcționarilor publici, care se încadrează
sub î nțelegerea modernă de corupție, plasează întreg contractul social la risc de colaps’’1.

1 Rousseau Jean -Jacques, On the Social Contract , 1987, p. 176, în Paul F.Lagunes, ,,Corruption’s Challenge to
Democracy: A review of the issues ”, Politics and Policy, Vol. 40, nr.5, 2012, p.10, http://www.jstor.org , accesat la
data de 15.05.2019;

10
Definiția clasică a corupției pune accent pe foloasele acumulate de către
oficialii/conducătorii unui stat prin intermediul abuzului de putere. În sens general, conce ptul de
corupție se referă la un fenomen complex ” social, politic și economic care afectează toate țările,
subminează instituțiile democratice, atacă temelia instituțiilor democratice prin distorsionarea
proceselor electorale, pervertind statul de drept’’2.
Mergând în profunzime și apelând la diverse teoretizări, un cumul de definiri ale
conceptului are menirea în cele ce urmează de a clarifica semnificațiile, trăsăturile, cauzele și
consecințele fenomenului avut în vedere. Astfel, corupția reprezintă un comp ortament care
”deviază de la îndatoririle oficiale ale unui rol public din cauza unor câștiguri cu privire la avere
sau câștiguri private care încalcă regulile împotriva exercitării anumitor tipuri de influență
privată’’3. Pe aceeași direcție se află ș i ipoteza multor teoreticieni precum că, la baza corupției se
ascunde un dezacord, un declic între interesul funcționarilor publici și interesul public.
Instituții precum B anca Mondială văd în corupție ” un abuz de putere publică pentru
beneficiul privat, care încalcă încrederea publicului și erodează legitimitatea politică’’4. Și
Organizația Transparency International oferă o definiție concentrată asupra fenomenului luat în
discuție avâ nd o viziune axată tot asupra ” abuzului de putere încredințat pentru câ știg personal’’5.
Prin urmare, atributul comun identificat în seria de definiri din rândurile de mai sus face referire
la beneficiile pe care persoane oficiale, aflate în funcții de conducere, urmăresc să le dobândească
profitând de puterea/funcția cu care sunt investiți și generând, astfel, privilegii pentru un anumit
sector al societății în defavoarea altora.
Becker vede fenomenul corupției din perspectiva crimei și pedepsei. Totuși, mai mulți
specialiști sunt de părere că, în realitate, pedepsirea cor upților prin închisoare nu reprezintă
neapărat un leac care dă rezultate optime, deoarece funcția celor pedepsiți deseori este ocupată tot
de către oficiali corupți. Î n viziu nea aceluiași autor, corupția “are loc în rândul funcționarilor

2 UNODC's Action against Corruption and Economic Crime, disponibil la http://www.unodc.org , accesat la data de
10.02.2019.
3 Nye S. Joseph, „ Corruption and Political Development: A Cost -Benefit Analysis”, The American Political Science
Review, vol. 61, pp.417 -427, în Paul F. Lagunes ,„Corruption’s Challenge to Democracy: A Review of the Issues” ,
Politics & Policy , Vol. 40, Nr. 5, p.4, 2012, http://www.jstor.org , accesat la data de 14.02.2019;
4 Lagunes F. Paul , „Corruption’s Challenge to Democracy: A Review of the Issues”, Politics & Policy , Vol. 40, Nr.
5, p.10, 2012, http://www.jstor.org , accesat la data de 03.05.2019;
5 Transparency International, http://www.transparency.org , accesat la data de 20.02.2019;

11
publici interesați de sine numai până în momentul în care câștigurile așteptate din corupție
depășesc costurile preconizate’’6. Dincolo de beneficiile și costurile corupției nu sunt de igno rat
nici implicațiile adânci asu pra aspectului moral și social al unei societăți, deo arece aceasta conduce
la inegalități în societate, persoanele care au influență și posibilități financiare își vor rezolva
problemele de diferite naturi mai ușor și mai rapid decât ceilalți care nu își permit să plătească
sume de bani în acest sens. Totoda tă, sunt încălcate drepturile omului de egalitate, non –
discriminare prin acțiunile de favoritism întreprinse, este afectat statul de drept pentru că nu se
asigură posibilități egale pentru toți cetățenii, elementele democrației funcționând, astfel,
defectu os.

1.2. Tipuri și f orme de manifestar e a corupției
Cele mai multe percepții asupra corupției o asociază cu acțiunea de luare de mită. Într -o
definiție oficială aceasta se referă la ”fapta funcționarului care pretinde ori primește bani sau alte
foloas e care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase în scopul de a îndeplini,
a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri’’7. Cu alt e cuvinte, un funcționar primește mită
pentru a face un serviciu sau favor, sau pentru a mări rapiditatea îndeplinirii unui serviciu sau
rezolvării unei probleme. Există și alte forme de manifestare ale fenomenului de corupție:
clientelismul, nepotismul, e schivarea, traficul de influență, abuzul în serviciu, primirea de foloase
necuvenite, spălarea de bani și delapidarea.
Clientelismul se referă la stabilirea unei relații între persoane cu interesul de a obține
anumite favoruri reciproce. Dacă este vorba despre sfera politică, atunci aceasta se traduce prin
acțiunea demagogică sau prin favoritisme pentru a mări numărul susținătorilor unui partid politic
sau a unui politician, presupunând astfel atragerea de voturi și sprijin acordat în schimbul asigurării
unui loc de muncă sau a altor beneficii. Richard Graham caracterizează clientelismul ca fiind un

6 Becker Gary, „Crime and Punishment: An Economic Approach”, 1968, Journal of Political Economy , vol. 76,
pp.169 -217 în Rishika Chauhan, „ Coruption: a structural effect” , Corruption study , vol.1, p.2, 2012,
http://www.jstor.org , accesat la data de 10.02.2019;
7 Direc ția Națională Ant icorupție, http://www.pna.ro , accesat la data de 03.03.2019;

12
”set de acțiuni constr uit după principiul ia acolo, d ă aici, permițând clienților și patronilor să
beneficieze de suport comun deoarece aceștia joacă în paral el între ei la nivel politic, social și
administrativ’’8. Exemple pertinente de practici clientelare se întâlnesc atunci când sunt acordate
funcții în diverse instituții pe criterii de clientelism, deseori fără a fi verificată pregătirea de
specialitate ne cesară a acestora sau chiar în lipsa studiilor, ori atunci când un contract de achiziții
publice se acordă unui apropiat, rudă sau prieten în loc să se acorde ofertantului mai competitiv.
Asigurarea unui tratament favorabil persoanelor apropiate, prieteni lor sau rudelor se
traduce prin nepotism. Originea conceptului de nepotism se află în Evul Mediu târziu și este o
formă ce derivă din actul de favoritism și se manifestă mai ales la locul de muncă. Prejudiciile pe
care aceste două forme de manifestare ale corupției le aduc în sfera publică este subminarea binelui
comun. Atunci când se acordă funcții ca urmare a legăturilor familiale decât din motive de
pregătire și experiență profesională, serviciul pe care persoana îl oferă este posibil să nu fie
calitativ . “Pentru că sunt sub acoperire, ambele practici, favoritismul și nepotismul subminează
transparența, care ar trebui să fie parte a proceselor de angajare și contractare guvernamentale’’9.
Exemple de astfel de avantaje nemeritate se întâlnesc în orice do meniu de activitate,
politică, administrație, sănătate, economie, justiție etc. dintr -o societate, luând forme diverse, de
la avansarea pe nedrept în funcție sau acordarea nemeritată a unui loc de muncă (fără pregătire sau
experiență profesională) până la oferirea sau rezolvarea mai rapidă a unui serviciu public sau
medical ori acordarea pe nedrept de calificative în domeniul învățământului.
Eschivarea este considerată un mod mai subtil de manifestare a corupției și reprezintă o
evitare conștientă, o sus tragere de la anumite responsabilități. Fapte de eschivare sunt considerate
atunci când un polițist își face un obicei din a dormi în timp ce este plătit pentu a lupta împotriva
criminalității sau când un profesor întreprinde conștient alte activități în l oc de a își îndeplini
obligația de a își desfășura orele de curs.

8Roniger Luis, „Political Clientelism Democracy and the Market Economy”, http://www.rochelleterman.com , acce sat
la data de 17.02.2019;
9Nadler Judy, Schulman Miriam, „Favoritism, Cronyism and Nepotism”, disponibil la http://www.scu.edu , accesat la
data de 15.03.2019;

13
Traficul de influență reprezintă ”primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori
acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de
către o persoană care are influența sau lasă să se creadă că are influența asupra unui funcționar
pentru a -l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu’’10. Traficul
de influență, cel mai subiectiv dintre toate formele de manifestare ale corupției poate fi prezent în
toate domeniile de activitate, însă cele mai multe cazuri de acest fel s -au sesizat în justiție și poliție.
Un exemplu pentru acest tip de abatere este atunci când un avocat cere/pretinde bani de la un
acuzat pentru a îi rezolva dosare penale în rol prin intermediul intervenției la diverși procurori
și/sau judecători.
Abuzul în serviciu se referă la ”fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor
sale de serviciu, cu știință, nu îndeplineș te un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta
cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane’’11. Faptele de abuz în serviciu, deseori
se soldează cu pagube semnificative la bugetul statului. Cele mai dese sunt cumpărarea produsel or
necesare desfășurării activității într -un domeniu/funcție la preț supraevaluat, ceea ce generează
prin urmare prejudicii, efectuându -se abuz în serviciu contra intereselor publice. Alte fapte
încadrate în abateri referitoare la abuz în serviciu sunt: ne finanțarea unui anumite instituții pentru
buna funcționare a activităților deși aceasta intră în atribuția celui în cauză, presiuni exercitate
asupra unor instituții, protejarea intereselor financiare ale firmei în cauză a funcționarului sau
angajarea într -o instituție a unor persoane, încălcând prevederile legale (fără ca aceștia să susțină
examenul de admitere obigatoriu).
Primirea de foloase necuvenite face referire la ”primirea de către un funcționar, direct sau
indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care
era obligat în temeiul acesteia’’12. Asemenea și celorlalte forme de corupție și aceasta se manifestă
în toate domeniile de activitate, însă se constată că primirea de foloase necuvenite se r egăsește mai
ales în sănătate și administrație, atunci când, cadre medicale pretind bani pentru efectuarea unor
servicii medicale, deși acestea sunt remunerate pentru îndeplinirea actelor medicale sau când

10 Direc ția Națională Anticorupție, http://www.pna.ro , accesat la data de de 17.03.2019
11 Parlamentul României, Codul Penal, Articolul 246 ,,Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor”, disponibil
la http://legeaz.net , accesat la data de 20.03.2019;
12 Direcția Națională Anticorupție, http://www.pna.ro , accesat la data de 20.03.2019

14
funcționarii primesc bunuri și/sau bani pentru efe ctuarea unui serviciu sau micșorarea timpului
așteptării pentru un serviciu.
Convenția Organizației Națiunilor Unite privind lupta împotriva corupției mai include ca
forme ale corupției și spălarea de bani și delapidarea. Prima dintre acestea se referă l a ”schimbarea
sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii
sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit
infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei’’13. În alte cuvinte reprezintă un set de acțiuni prin care se urmărește ascunderea originii
ilegale a veniturilor. Una dintre modalitățile prin care se realizează aceste acțiuni este prin achizi ția
unor produse la prețuri mai mari decât cele reale (livrarea unor produse și/sau materiale unei
societăți și recumpararea ulterioară la un preț mai mare prin intermediul altei societăți, rezultând
din această tranzacție spălarea unei anumite sume de ban i). Alte modalități: spălarea unei sume de
bani în cadrul unei campanii electorale sau achiziționarea de proprietăți imobiliare, achiziționarea
sau tranzacția de terenuri.
Delapidarea reprezintă ”însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționa r public, în
interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează’’14. Exemple de astfel de acțiuni de delapidare sunt sustragerea de la plata
impozitelor unor sume obținute, sustragerea unor sume de ba ni din fondurilor alocate pentru
realizarea unor proiecte, sustragerea de bani din sume destinate bugetului de stat. Ambele, spălarea
de bani și delapidarea provoacă prejudicii importante aduse statului.
Prezentă în toate domeniile vieții sociale, fie c ă este în politică, administrație, justiție,
sănătate, învățământ sau economie, corupția însumează, așadar, o serie de acte care se abat de la
datorie, de la cinste, care sunt sancționate de către lege și în urma cărora un anumit segment al
societății are de câștigat și este superior altuia, creând inegalități și afectând bunul mers al
funcționării unui stat. Adesea, oficialii corupți sunt implicați nu doar într -o singură formă de
corupție ci comit mai multe tipuri de acțiuni ilicite, implicând la acte ileg ale și subalterni, alți

13 Lupulescu Nicolae, subsecțiunea Drept Penal, ,,Spălarea banilor”, http://www.euroavocatura.ro , accesat la data de
15.03.2019;
14 Parlamentul României, Codul Penal, Articolul 295 “Delapidarea”, disponibil la http://legeaz .net , accesat la data de
04.03.2019;

15
angajați sau chiar persoane mai înalte în funcții, acoperindu -se unii pe alții și, astfel, creându -se
un cerc vicios sau rețele de corupție.
În funcție de intensitatea sa, Heidenheimer distinge trei tipuri de corupție.
Cea slabă implică ”sume mici de bani, aranjamentul tichetelor de parcare sau plata direct
la ofițerii de poliție, recompensarea medicului pentru a lăsa un pacient să treacă în fața altor
pacienți, obținerea unor tratamente favorabile de la birocrați, pe care alții nu le pot obține, fie prin
mici favoruri, prin mici daruri sau prin legături personale’’15.
Corupția de rutină implică ”acordarea contractelor de servicii publice prietenilor sau
acordarea de cadouri patronilor așa cum deseori se întâlnește în societăț ile tradiționale (unde
oamenii se așteaptă să îi recompenseze pe liderii lor, care la rândul lor răspândesc generozitatea)
și în cele mai multe mașinării politice urbane contemporane (unde oameni obișnuiți negociază în
schimbul locurilor de muncă, a altor beneficii materiale și tratament special în instanțele de
judecată’’16. Ambele tipuri de rutină se întâlnesc în rândul oamenilor obișnuiți (clienți) care sunt
îndatorați la patroni, cu precădere în cazul societăților mai puțin dezvoltate și prospere.
Coru pția agravată implică ”sume mari de bani, de cele mai multe ori oferirea de sprijin
bănesc liderilor politici care atribuie contracte guvernamentale profitabile pentru apropiații lor, sau
chiar mită’’17.
În viziunea lui Vito Tanzi tipurile de corupție se extind; astfel, se observă corupție:
1. ,,birocratică sau politică ;
2. cu efect de reducere a costurilor (mituitorului) sau de consolidare a beneficiilor ;
3. inițiată de mituitor sau de mituit;
4. coercitivă (care constrânge) sau de coluziune (care survine în urma î nțelegerii secrete între
două părți) ;
5. centralizată sau descentralizată ;
6. anticipată (planificată dinainte) sau arbitrară (întâmplătoare) ;

15Heidenheimer Arnodl, Perspectives on the Perception of Corruption , 2002, pg.150, în Eric M. Uslaner, Corruption,
Inequality and the Rule of Law , Cambridge University Press, New York, 2008, p. 9;
16 Idem. pp. 9 -10;
17 Idem, p. 10;

16
7. care implică plăți bănești sau nu ”18.
Numeroase studii și cercetări de specialitate conchid faptul că dintre toate for mele de
corupție cea mai înfloritoare este cea politică. Aceasta include forme de clientelism, nepotism,
luare de mită și contribuții financiare ilegale în domeniul politicii, mai ales în campaniile
electorale. Cu privire la finanțarea în politică, K. D. E wing și Samuel Issacharoff explică pericolul
cheltuielilor politice neregulate: ”cu o bază de aderare în scădere și cu creșterea cererilor
financiare, partidele politice sunt o pradă ușoară pentru cei bogați și cu putere’’19. Drept urmare,
adesea partidele politice și mai ales cele care ajung și la conducere recompensează ”ajutorul’’ de
care au beneficiat prin oferirea de diferite funcții acelor persoane care au contribuit financiar,
ajungându -se astfel la favoritism și clientelism. Așadar, finanțările pol itice sunt văzute drept o
metodă eficientă de a obține acces la funcții.
Un alt exemplu care se încadrează în tipul de corupție politică este atunci când în cazul
unei campanii electorale corupte, în care se mituiește electoratul, alegătorii nu mai fac alegerea
între programele partidelor politice care le -ar satisface mai bine interesele. Drept consecință, aceste
partide ajung la putere în urma coruperii electoratului și nu pentru că ar fi avut programe politice
acceptate de majoritatea populației.
În funcție de tipul acesteia, de circumstanțe și de domeniul social de manifestare, corupția
poate fi vizibilă și puternică sau ascunsă și slabă. Indiferent de formele sub care apare în societate,
acest fenomen survine în urma unui cumul de motive. În scrier ile celor mai mulți teoreticieni apare
drept principală cauză de apariție a corupției nivelul slab de dezvoltare economică a unui stat. Iar
acesta generează alte impedimente în calea eradicării corupției precum venitul pe cap de locuitor
care este ,,un ind icator bun pentru o serie de alți factori inclusiv răspândirea de educație,
alfabetizare și relațiile depersonalizate’’20; fiecare dintre acestea crește șansele ca un abuz sau
abatere de la lege să fie sesizat și apoi contestat. De asemenea, salariile mici din sectorul public

18Vito Tanzi, ,,Corruption Around the World: Causes, Consequences, Scope, and Cures”, 1998, International
Monetary Fund , vol. 4, pp. 559 -594 în Rishika Chauhan, ,,Corruption: a structural defect” , Studies of Changing
Societies: Corruption Stud y, Vol. 1, 2012, p. 3, http://www.jstor.org , accesat la data de 07.04.2019;
19Ewing K. D., Issacharoff Samuel, Introduction to Party Funding and Campaign Finance în International
Perspective , vol. 5, 2006 în Timothy K. Kuhner, ,,Human Rights and The Problem of Money in Politics” , Harvard
Human Rights Journal , Vol. 26, 2013, p. 5, http://www.jstor.org , accesat la data de 03.06.2019;
20Treisman Daniel, ,,The causes of corruption: a cross -national study”, Journal of Public Economics , vol. 76, 2000 în
Michael T. Rock, ,, Corruption and Democracy” , Journal of Development Studies , Vol. 45, Nr. 1, 2009, p. 11,
http://www.jstor.org , accesat la data de 15.05.2019;

17
sunt un stimulator al corupției în rândul lucrătorilor din sectorul public. Un nivel mai ridicat al
salariilor funcționarilor publici ar putea constitui un impediment în calea fenomenului de luare de
mită.
Tot din punct de vedere econ omic, e xistă ipoteza conforma căreia ”țările cu exporturi mai
mari au o corupție mai mare deoarece există mai multe rente care trebuie gestionate și prin urmare
există mai multe oportunități pentru corupție’’21. Așadar, economiile care sunt mult mai deschi se
au tendința de a fi mai puțin corupte, decât economiile mai închise.
O altă cauză solidă a instalării corupției este lipsa unui guvern eficient sau eșecul
guvernării. Există și teoreticieni care susțin săgeata de cauzalitate pe modelul corupție –guvern
ineficient , adică, cea care afectează eficiența unui guvern est e corupția. În esență, manifestările
depind de la caz la caz, dar este de luat în seamă și faptul că cele două se întrepătrund și depind
una de cealaltă; rareori, într -un stat cu un guvern ineficient nu se întâlnește corupție sau corupția
unor regime nu at acă funcționarea și eficiența guvernelor. Responsabilitatea celor aflați în funcții
de decizie, integritatea și transparența care ar trebui să se regăsească în comportamentul acestora
sunt considerate drept obstacole în calea corupției.
United Na tions Development Programme ( UNDP ) propune o schemă prin care descrie
corupția și de unde reiese faptul că fenomenul este rezu ltatului eșecului de guvernare: ”corupția=
(monopol+discreție) – (responsabilitate+integritate+transparență)’’22. Excluzând, așadar din
ecuație indicii de responsabilitate, integritate și transparență a guvernelor, rămân caracteristicile
corupției: monopol (sau dominație) și discreție sau ascunderea, mușamalizarea acțiunilor care
constituie abateri de la norme. Dominația, dorința de putere este o formă de dezordine instalată
într-un stat, iar un guvern care practică dominația se caracterizează prin forme de manifestare ale
corupției amintite și în rândurile de mai sus, nepotism, clientelism, favoritism etc. Prin urmare,
ineficiența unui guv ern înseamnă pierdere de timp (birocrație înceată, care funcționează deficitar)
și pierdere de resurse publice.

21 Idem, p. 11
22 UNDP Practice Note: Anti -Corruption 2004 în Rishika Chauhan, ,, Corruption: A structural defect” , Studies of
Changing Societies: Corruption Study , Vol. 1, 20 12, p. 3 , http://www.jstor.org , accesat la data de 05.05.2019;

18
Apariția corupției este favorizată și de către sistemul juridic nedrept ceea ce face ca,
corupția să se dezvolte, să crească avantajele celor bogați și prin urmare să dea naștere la inegalități
între cetățeni. Lipsa de onestitate a sistemului juridic le dă oamenilor fără resurse sentimentul că
nu se așteptă la un tratament egal cu a celor care prosperă financiar. Corectitudinea sistemului
juridi c are efecte directe și indirecte asupra corupției. În opinia lui Eric Uslaner regle mentările
împotriva corupției ”nu sunt suficiente deoarece dacă se aplică pedeapsa cu închisoarea atunci în
funcțiile celor condamnați vor veni alți corupți’’23.
Un alt aspect semnificativ în apariția corupției este faptul că cetățenii de rând au cunoștințe
limitate cu privire la activitățile oficialilor guvernamentali sau au cunoștință despre eventuale fapte
de corupție, dar există lipsa de atitudine a societății civile împotriva corupției. În consecință, ia
naștere dominația, oficialii acționând pentru propriul interes și nu pentru cel al publicului larg.
Asta se întâmplă deoarece cetățenii se află în imposibilitatea de a putea controla, sesiza și trage la
răspundere ac tele necuvenite ale conducătorilor. Cauza abuzului este, prin urmare, asimetria de
informații între funcționarii publici și public.
Studii de specialitate despre corupție se axează pe rădăcinile sale instituționale.
Argumentul instituțional are loc pe trei niveluri: ”structura de ansamblu a guvernului; forme
instituționale specifice, cum ar fi centralizate față de autorități descentralizate, tipuri de structuri
electorale, natura sistemului juridic, și altele asemenea; și instituțiile extra -guvernamen tale, cum
ar fi mass -media’’24. Unii criticii afirmă că o autoritate centralizată face corupția mai înfloritoare,
însă rezultate îmbucurătoare nu par a fi nici de cealaltă parte, deoarece alții sunt de părere că un
sistem descentralizat duce la mai multă li psa de onestitate. Atunci când o societate se remarcă prin
incapacitatea cetățenilor de rând de a trage liderii la răspundere în cazul în care abuzează de
încrederea publicului, mass -media are de cele mai multe ori un rol important în a aduce la lumină
fapte de corupție și de a lua atitudine în acest aspect.
Instabilitatea politică și funcționarea defectuoasă a democrației sunt alte cauze ce duc la
instalarea corupției. Respectarea principiilor statului de drept precum și menținerea unei calități
ridicate a birocrației sectorulul public stau la baza democrației și sunt unele dintre instrumentele
care sunt neces are pentru a controla corupția.

23 Uslaner Eri, Corruption, Inequality and the Rule of Law , Cambridge University Press, New York, 2008, p. 7;
24 Uslaner Eri, Corruption, Inequality and the Rule of Law , Cambridge University Press, New York, 2008, p. 31;

19
1.3.Consecințe le corupției asupra democrației
Actele neetice enumerate mai sus, prin care se manifestă corupția, dăunează societății și au
efecte negative asupra funcționării sistemului în întregime a unui stat și implicit duc la
repercursiuni asupra cetățenilor. Unele dintre prețurile plătite de către membrii unei societăți sunt
umilința, tratamentul discriminatoriu , inegalitar și nedrept, sărăcia, creșterea te nsiunii sociale și
chiar viața.
Corupția încalcă principiile de bază ale democrației, mai ales principiul egalității și
corectitudinea prin denaturarea alocării de servicii publice, în timp ce principala carac teristică a
unei democarații ar trebui să fie satisfacerea preferințelor egale a cetățenilor. O altă calitate
valoroasă a guvernării democratice este de a face față nevoilor societății și de a găsi soluții
eficiente. Această funcție este afectată de către corupție deoarece resursele publice sunt
redirecționate la cei care au plătit mită elitelor politice. Bunăstarea majorității este afectată pentru
că, deseori, politicienii necinstiți adoptă politici care să le aducă beneficii personale. Bugetul unui
stat e ste modificat de către corupție prin suprimarea cheltuielilor din anumite domenii în favoarea
altora. Este considerat de către uni i specialiști că de multe ori ”corupția reprezintă furtul de resurse
publice, iar acest fapt explică de ce țări împovărate de gradul ridicat de corupție au tendința de a
avea deficite bugetare solide’’25.
Drept consecință a acestor fapte, cetățenii ajung să își piardă încrederea în activitatea
guvernamentală și în instituțiile politice și ajung să le vadă drept instrumente ale politicienilor
pentru obținerea și mai multor beneficii. Prin urmare, corupția poate ajunge până la a afecta cultura
democrației. Când cetățenii sunt neîncrezători că deciziile publice sunt justificabile, transparente
și în folosul societății, aceștia devi n reticenți cu privire la discursul public și dezbatere. Încrederea
instituțională reprezintă o dimensiune pentru măsurarea sprijinului cetățenilor pentru democrație,
iar faptul că cetățenii își pierd încrederea în instituțiile statului duce la scăderea pa rticipării politice.
Așadar, necinstea unui guvern slăbește realizarea unor scopuri aflate la temelia un regim
democratic: siguranță, eficiență, transparență, dezvoltare, tratamentul egal pentru cetățeni.
Consecințele corupției se transpun și prin afectare a birocrației creându -se astfel o birocrație

25 Kaufmann Daniel, ,,Corruption: The Facts”, 1997, în Paul F. Lagunes, ,, Corruption’s Challenge to Democracy: A
Review of the Issues” , Politics & Policy , Vol. 40, Nr. 5, 2012, p. 809, http://www.jstor.org , accesat la data de
05.05.2019;

20
ineficientă și prin urmare un guvern ineficient, iar un stat care se dovedește a fi ineficient va fi
privit drept ilegitim de către cetățenii săi.
Pe lângă implicațiile negative enumerate mai sus, se mai pot aduce aduce în discuție și
următoarele efecte social -politice: crearea de stat corporativ, în detrimentul conturării unui stat ce
asigură posibilități egale pentru toți cetățenii, încurajarea criminalității organizate, slăbirea
credibilității unei țări în relațiile internaționale și afectarea drepturilor omului. Totodată, este
prejudiciat statul de drept, considerat principalul garant al drepturilor cetățenilor prin crearea unui
mecanism eficient intern de respectare a drepturilor omului. Implicit este afectat cetățeanul,
deoarece în varii situ ații este obligat să plătească de două ori pentru un drept/serviciu pe care îl are
asigurat din bani publici. Așadar, în timp ce pentru unii reprezintă o importantă sursă de venit,
pentru alții înseamnă impedimente în rezolvarea unor probleme, aducând atin geri moralității prin
faptul că în aproape toate etapele vieții cetățeanul se confruntă cu situații în care are sentimentul
discriminării, inegalității și nedreptății.

21
Capitolul 2. Cooperare la nivel internațional privind
procesul de combaterea a corup ției

2.1. Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)

În continuare vom prezenta cel mai important tratat la niv el internațional privind
combate rea corupției și anume Convenția Organizației Unite împotriva corupției. Vom avea în
vedere mai întăi cooperarea la nivel internațional , iar apoi în capitolul următor vom reduce scara
la nivel european pentru a putea evidenția principalele convenții care au dat naștere unor
instrumente importante și mai ales eficiente în combaterea corupți ei. Astfel, vom analiza
obiectivele principale prevăzute în Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, și totodată
mecanismul de implementare al acestui document de către țările semnatare. Tot în cadrul acestui
capitol vom identifica limitele convenți ei împotriva corupției.
Având în vedere că fenomenul corupției reprezintă o problemă la nivel global s -a dorit o
soluție majoră pentru a ajuta statele să aibă un control riguros asupra acestui fenomen. Această
remarcă a fost evidențiată chiar de către se cretarul General al Națiunilor Unite Kofi A. Annan,
care ne spune că fenomenul corupției a luat serios amploare asupra societă ților, și astfel, se dorește
un instrument eficient pentru a combate acest flagel la nivel mondial. Prin urmare, în octombrie
2003 Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva
corupției (UNCAC). Cu alte cuvinte, s -a dorit un tratat la nivel internațional privind anti -corupția
pentru a putea trage un semnal de alarmă. Acestă convenție a fost rati ficată de către 181 de țări.
Mai mult decât atât, este cunoscut faptul că acest tratat este unic, nu datorită acoperirii sale la nivel
mondial, ci datoriă faptului că abordează natura transfrontalieră a corupției având dispoziții pr ivind
cooperarea interna țională26. Pentru a se ajunge la un comun acord privind principalele prevederi
din Convenție, au avut loc eforturi sistematice atât la nivel tehnic, cât și la nivel politic, pentru a

26 Hecler Hannes, “UNCAC in a nutshell”, Anti -Corruption Resource Centre, Mai 2017, https://www.u4.no , accesat
la data de 10.02.2019;

22
pune lupta împotriva corupției pe agenda globală. Iar acest tratat reprezi ntă un pas mic și doar un
început p entru lupta împotriva corupției27.
Potrivit tratatului statele semnatare potrivit tratatului sunt obligate să se ajute reciproc
pentru prevenierea și combaterea co rupției prin asistență tehnică . Convenția solicită, de a semenea,
importanța accesului cetățenilor la informație. Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru Droguri
și Criminalitate (UNODC) din Viena servește drept secretariat pentru UNCAC28.
Trebuie subliniat faptul că această convenție împotriva corupției are pe de o parte prevederi
obligatorii, iar pe de alta parte prevederi opționale. Aceste prevederi introduce un cadru de
cooperare strânsă între state pentru pevenirea și detectarea corupției. Oficialii corupți vor găsi cu
greu pe viitor căi de a -și ascunde câștigurile ilicite29.
În continuare vom lua părți importante din cadrul UNCAC pentru a evidenția principalele
caracteristici și modul în care sunt efi ciente.
Spre exemplu în capitolul II: Măsuri de prevenire , statele părți sunt obligate să adopte
politici coordonate care să prevină corupția și să desemneze un "organism sau organisme" care să
coordoneze și să supravegheze punerea lor în apl icare. Politicile de prevenire a corupției cuprind
măsuri atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Printre acestea se numără, achizițiile
transparente și buna gestionare financiară, acces efectiv la informații publice, audit și alte
standarde pentru companiile private, o justiție independentă etc. Iar în cadrul capitolul IV:
Cooperarea internațională , statele părți sunt obligate să se sprijine reciproc în materie penală
transfrontalieră30. Mai exact la Articolul 43. Cooperarea internațională din cadrul Conv enției
UNCAC prevede faptul că ”statele părți își asistă reciproc în desfășurarea de investigații și
proceduri în materie civilă și administrativă referitoare la corupție ”, iar “în materie de cooperare
internațională, atunci când dubla cri minalitate este considerată o cerință, aceasta se consideră
îndeplinită indiferent dacă legislația părții de stat solicitată plasează infracțiunea în cadrul aceleiași

27 United Nation Convention against corruption, UN Office on Drugs and Crime, 2003, p.15, www.unodc.org , accesat
la data de 05.04.2019;
28 Hecler Hannes, “UNCAC in a nutshell”, Anti -Corruption Resource Centre, Mai 2017, https://www.u4.no , accesat
la data de 10.02.2019;
29 United Nation Convention against corruption, UN Office on Drugs and Crime, 2003, p.16, www.unodc.org , accesat
la data de 05.04.2019;
30 U4 Issue, “Maximising the potential of UN¬CAC implementation: Makin g use of the self -assessment checklist”,
http://www.u4.no , accesat la data de 05.04.2019;

23
categorii de infracțiuni sau se confesează infracțiune prin aceeași terminologie ca parte a statului
solicitant, în cazul în care comportamentul care stă la baza infracțiunii pentru care se solicită
asistență este o infracțiune în temeiul le gislațiilor ambelor state părți ”31. Astfel, cooperarea în
materie penală este obligatorie conform tratatul ui. Iar potrivit articolului 45 statele părți au
posibilitatea de a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale privind transferul pe teritoriul lor
persoane condamnate la închisoare pentru infracț iunile stabilite de convenție32. Iar în ceea ce
privește i nvestigațiile comune la A rticolul 49 găsim faptul că “statele părți iau în considerare
încheierea de acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale prin care, în ceea ce privește
chestiuni care fac obiectul unor investigații, urmăriri penale sau proc eduri judiciare în state sau în
mai multe state, autoritățile competente implicate pot înființa organisme investigative comune . În
absența unor astfel de acorduri sau aranjamente , investigațiile comune pot fi întreprinse printr -un
acord bazat pe caz în p arte. Statele părți implicate se asigură că suveranitatea părții statale pe
teritoriul căreia are loc această investigație este pe deplin respectat ă”33.
Un alt capitol important din cadrul tratatului îl reprezintă recuperarea activelor publice
furate. Aces t principiu fundamental simbolizează una dintre principalele inovații, și totodată,
motivul pentru care multe țări în curs de dezvoltare au ratificat -o. Dispozițiile UNCAC prevăd un
cadru pentru ca țările să aibă posibilitatea de a -și adapta atât dreptul c ivil, cât și cel penal, pentru
a facilita identificarea, înghețarea, confiscarea și returnarea fondurilor obținute prin intermediul
activităților corupte. Statul solicitant va primi, în majoritatea cazurilor, fondurile recuperate atâta
timp cât poate doved i proprietatea. În unele cazuri, fondurile pot fi returnat e direct victimelor
individuale34.
În ciuda complexității Convenției, există câteva puncte slabe. De exemplu, Convenția nu
rezolvă în mod forțat corupția politică, una dintre preocupările majore ale cetățenilor din întreaga
lume (a se vedea, de exemplu, Barometrul Global al Corupției al Transparency International). De
fapt, transparența finanțării politice este o simplă recomandare. De asemenea, Convenția se abține

31 United Nation Convention against corruption, UN Office on Drugs and Crime, 2003, p. 17 -18, www .unodc.org ,
accesat la data de 05.04.2019;

32 United Nation Convention against corruption, UN Office on Drugs and Crime, 2003, p. 35 -40, www.unodc.org ,
accesat la data de 05.04.2019;
33 Ibidem, pp.45 -47;
34 U4 Issue, “Ma ximising the potential of UN¬CAC implementation: Making use of the self -assessment checklist”,
http://www.u4.no , accesat la data de 05.04.2019;

24
de la a se referi la orice sistem po litic specific și, prin aceasta, omite rolul important pe care îl pot
juca parlamentele în asumarea responsabilității guvernelor.
UNCAC nu reprezintă un model pentru reforma anticorupție, ci are un set de măsuri
importante, ce pot fi aplicate în mod obliga toriu sau opțional de către statele semnatare. Reforma
trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze formele, manifestările și dinamica corupției
specifice țării și să se integreze în aranjamentele și proce durile instituționale ale țării35.
Accentul pus pe asistența tehnică în cadrul UNCAC poate duce la presupunerea că
problemele de corupție pot fi soluționate prin simpla conectare a unui set standard de lacune
juridice, procedurale sau de capacitate.
UNCAC nu este un scop în sine: evaluările UNCAC și e forturile de implementare pot fi
percepute ca un exercițiu independent, prin care se caută respectarea legală a unui acord
internațional. Cu toate acestea, pentru reformatorii locali, precum și pentru actorii din domeniul
dezvoltării, este cel mai bine uti lizat ca instrument politic și tehnic, un mijloc de a realiza și de a
sprijini o mai bună guvernare prin protejarea resurselor destinate reducerii sărăciei, un atu v aloros
în urmărirea dezvoltării36.
Prin urmare, convenția UNCAC semnată de către cele 181 de țări la nivel global în 2003
prevede doar recomandări în domeniul materiei penale transfrontalieră, politici c e au scopul de a
preveni corupția din sectorul public și privat, șansa de a încheia acorduri atât bilaterale cât ți
multilaterale în ceea ce priv ește transferul persoanelor condamnate la închisoare. UNCAC dispune
de norme privind cooperarea internațională, însă nu poate rezolva corupția sistemul politic. Cu
toate acestea, UNCAC reprezintă un instrument eficient la nivel global.

35United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, Mechanism for the Review of Implementation of the United
Nations Convention against Corruption – Basic Documents, New York, 2011, www.unodc.org , accesat la data de
05.05.2019;
36 Hecler Hannes, “UNCAC in a nutshell”, Anti -Corruption Resource Cent re, Mai 2017, https://www.u4.no , accesat
la data de 10.02.2019;

25
2.2. Procesul de monitorizare UNCAC
În ceea ce privește monitorizarea aplicării Convenției Organizației Națiunilor Unite
împotriva corupției, denumit în cotinuare "mecanismul" , există un proces de revizuire la baza
cărora există un set de principii și caracteristici pe care le vom enunța și analiza.
Cu alte cuvinte principalele principii și caracteristici ale mecanismului de monitorizare
sunt:
 “să fie transparent, eficient, non -intruziv, incluziv și imparțial;
 să nu producă nici o formă de clasificare;
 să ofere oportuni tăți de schimb de bune practici și provocări;
 să asiste statele părți la aplicarea efectivă a Convenției;
 să țină seama de o abordare geografică echilibrată;
 să nu fie controversate și nepunitive și să promoveze aderarea universală la Convenție;
 să își baz eze activitatea pe orientări clare și stabile pentru compilarea, producerea și
diseminarea informațiilor, inclusiv abordarea chestiunilor legate de confidențialitate și
transmiterea rezultatelor către Conferință, care este organismul competent pentru a lua
măsuri în acest sens;
 identificarea, în cel mai scurt timp posibil, a dificultăților întâmpinate de statele părți
în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul convenției și a bunelor practici
adoptate în eforturile statelor părți de a pune în apl icare Convenția;
 să fie de natură tehnică și să promoveze o colaborare constructivă, printre altele, în ceea
ce privește măsurile preventive, redresarea activelor și cooperarea internațională;
 să completeze mecanismele de revizuire existente la nivel inter național și regional
pentru ca Conferința să coopereze, după caz, cu aceste mecanisme ș i să evite dublarea
eforturilor ”37.

37 United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, Mechanism for the Review of Implementation of the United
Nations Convention against Corruption – Basic Doc uments , New York, 2011,pp.12 -14, www.unodc.org , accesat la
data de 05.05.2019;

26
În plus acest mecanism reprezintă un proces interguvernamental, iar în conformitate cu
articolul 4 al Convenției, mecanismul nu va s ervi ca instrument de intervenție în treburile interne
ale statelor părți, ci va respecta principiile egalității și suveranității statelor părți, iar procesul de
revizuire va fi realizat într -o non -politică și neselectivă. Mecanismul promovează punerea în
aplicare a convenției de către statele părți, precum și cooperarea între statele părți. Mecanismul
oferă oportunități de schimb de opinii, idei și bune practici, contribuind astfel la consolidarea
cooperării dintre statele părți în prevenirea și combaterea corupției. Ia în considerare nivelurile de
dezvoltare ale statelor părți, precum și diversitatea sistemelor judiciare, juridice, politice,
economice și sociale și diferențele dint re tradițiile juridice38.
Revizuirea punerii în aplicare a Convenției este u n proces continuu și gradual. În
consecință, mecanismul se va strădui să adopte o abordare progresivă și cuprinzătoare.
Mecanismul se aplică tuturor statelor părți. Acesta va acoperi treptat punerea în aplicare a întregii
Convenții. Revizuirea tuturor stat elor care sunt părți la începutul ciclului de revizuire ar trebui
încheiată înainte de începerea unui nou ciclu de revizuire. Cu toate acestea, în cazuri excepționale,
Conferința poate decide lansarea unui nou ciclu de revizuire înainte de finalizarea tutu ror
revizuirilor din ciclul precedent. Nici un stat parte nu va fi supus unei revizuiri de două ori în
același ciclu de revizuire, fără a aduce atingere dreptului unui stat parte d e a furniza noi
informații39.
Numărul de state părți din fiecare grup region al care participă la procesul de revizuire într –
un anumit an este proporțional cu dimensiunea grupului regional și cu numărul membrilor săi care
sunt state părți la convenție. Selectarea statelor părți care participă la procesul de revizuire într -un
an dat al unui ciclu de revizuire se realizează prin tragere la sorți la începutul fiecărui ciclu de
revizuire. O parte a statului selectată pentru revizuire într -un an dat poate, cu o justificare
rezonabilă, să amâne participarea la anul următor al ciclului de examinare. Fiecare stat parte trebuie
să furnizeze secretariatului informațiile solicitate de Conferință cu privire la respectarea și punerea
în aplicare a convenției, utilizând lista completă de verificare a autoevaluării ca prim pas în acest
scop. Statel e părți furnizează răspunsuri complete, actualizate, corecte și în timp util. Fiecare stat
parte desemnează un punct focal pentru a -și coordona participarea la revizuire. Fiecare stat parte

38 Idem, pp.15 -16
39 Idem, pp.17 -18

27
se străduiește să numească, în calitate de punct focal, o persoană sau persoane cu expertiză
substanțială cu privire la dispoziții le convenției supuse examinării40.
Iar în ceea ce privește desfășurarea revizuirii, avem următoarele etape:
 “Fiecare stat parte va fi revizuit de alte două state părți. Procesul de revizuire im plică în
mod activ statul parte în curs de revizuire.
 Unul dintre cele două părți care fac obiectul revizuirii trebuie să fie din aceeași regiune
geografică ca statul parte în curs de revizuire și, dacă este posibil, să fie un stat cu un sistem
juridic sim ilar cu cel al statului parte în curs de revizuire. Selecția statelor părți care
efectuează revizuirea se realizează prin tragere la sorți la începutul fiecărui an al ciclului,
cu înțelegerea că statele părți nu efectuează revizuiri reciproce. Statul parte în curs de
revizuire poate solicita, de cel mult două ori, să se repete tragerea la sorți. În circumstanțe
excepționale, tragerea la sorți poate fi repetată de mai mult de două ori.
 O parte parte aflată în curs de revizuire poate să amâne în calitate de s tat parte în cursul
aceluiași an. Același principiu, aplicabil mutatis mutandis, se aplică statelor părți care
efectuează revizuirea. Până la sfârșitul ciclului de revizuire, fiecare stat parte trebuie să fi
fost supus unei revizuiri proprii și a efectuat cel puțin o examinare și un maxim de trei
recenzii.
 Fiecare stat parte va numi până la 15 experți guvernamentali în scopul procesului de
revizuire. Secretariatul trebuie să compileze și să transmită o listă a experților
guvernamentali, înainte de tragerea la sorți pentru a selecta statele părți care efectuează
revizuirea, care să includă informații despre situația lor profesională, funcțiile actuale,
birourile relevante deținute și activitățile desfășurate și domeniile lor de expertiză, după
cum este necesa r pentru ciclul de revizuire respectiv. Statele părți se străduiesc să furnizeze
informațiile necesare pentru ca secretariatul să întocmească această listă și să o actualizeze.
 Secretariatul va elabora un set de linii directoare pentru experții guvernament ali și
secretariatul în efectuarea revizuirilor la nivel național (denumit e în continuare
"orientările") , în consultare cu statele părți. Orientările sunt aprobate de Grupul de
examinare a punerii în aplicare.

40 Idem, p.18

28
 Statele părți care efectuează evaluarea realiz ează, în conformitate cu liniile directoare, o
revizuire scrisă a răspunsului la lista de verificare cuprinzătoare de autoevaluare de către
statul parte în curs de examinare. O astfel de revizuire va presupune o analiză a răspunsului
axat pe măsurile luate pentru punerea în aplicare a Convenției și pe succesele și provocările
unei astfel de puneri în aplicare.
 statele părți care efectuează revizuirea, susținute de secretariat, pot solicita statului parte
aflat în revizuire să furnizeze clarificări sau infor mații suplimentare sau să adreseze
întrebări suplimentare legate de evaluarea.
 Revizuirea țării va conduce la elaborarea unui raport de revi zuire a țării bazat pe un plan
elaborat de secretariat în consultare cu statele părți și aprobat de Grupul de reviz uire a
punerii în apl icare pentru a asigura coerența ”41.
Revizuirea țării se efectuează după cum urmează:
 “Examinarea scrisă se bazează pe răspunsurile la lista completă de verificare a
autoevaluării și la orice informații suplimentare furnizate de statul par te în curs de
examinare;
 În contextul dialogului constructiv dintre experții guvernamentali, statul parte în curs de
examinare facilitează schimbul de informații relevante pentru punerea în aplicare a
convenției;
 În cazul în care statul parte în curs de re vizuire este membru al unei organizații
internaționale competente al cărei mandat se referă la aspecte anticorupție sau la un
mecanism regional sau internațional de combatere și prevenire a corupției, statele părți în
revizuire pot lua în considerare infor mații relevante pentru punerea în aplicare a convenției
produs de resp ectiva organizație sau mecanism;
 Rapoartele de revizuire a țării rămân confidențiale ;
 Grupul de revizuire a punerii în aplicare este un grup interguvernamental deschis al statelor
părți. Acesta funcționează sub autoritatea Con ferinței și raportează acestuia;

41 United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, Mechanism for the Review of Implementatio n of the United
Nations Convention against Corruption – Basic Documents , New York, 2011, p19, www.unodc.org , accesat la data
de 05.05.2019;

29
 Limbile de lucru ale mecanismului vor fi arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă,
sub rezerva d ispozițiilor prezentei secțiuni; ”42
În final finanțarea mecanismui și secretari atului acestuia sunt finanțate din bugetul obișnuit
al ONU. Secretariatul este responsabil de pregătirea unui buget propus pentru activitățile din cadrul
mecanismului. Bugetul asigură funcționarea eficientă, continuă și imparțială a mecanismului .
Secretariatul trebuie să dispună de resurse financiare și umane adecvate pentru a -și putea exercita
funcțiile care îi sun t atribuite în prezentul mandat 43.
Cu alte cuvinte, UNODC (Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate)
reprezintă un fel de tutore al UNCAC, fiind primul instrument anticorupție la nivel global din
punct de vedere juridic. UNCAC obligă statele care au ratificat sau au aderat la aceasta să prevină
și să incrimineze corupția, să promoveze aplicarea legii și cooperarea internațion ală, să coopereze
pentru recuperarea activelor furate și să consolideze asistență tehnică și schimb de informații. Până
în prezent, Convenția are 154 de state părți. Ultima țară care a aderat a fost Vanuatu la 12 iulie
201144.
Conferința statelor părți la UNCAC a fost înființată, în conformitate cu articolul 63 al
Convenției . Pentru a îmbunătăți capacitatea și cooperarea dintre statele părți pentru a atinge
obiectivele din Convenție și să promoveze și să revizuiască punerea în aplicare a
acesteia. Conferinț a se întrunește acum la fiecare două ani. Prima sesiune a avut loc la Amman,
Iordania în decembrie 2006; al doilea din Nusa Dua, Indonezia în ianuarie 2008; iar al treilea în
Doha, Qatar, în noiembrie 2009. A patra sesiune a avut loc în 2009 Marrakech, Mar oc de la 24
până la 28 octombrie 2011. Regulamentul de procedură prevede modul în care se va desfășura
Conferința (reprezentarea statelor părți, a secretariatului, a limbilor, a conduitei afaceri, luarea
deciziilor). UNODC este Secretariatul Conferinței al e cărui funcții sunt specificate în articolul 64
din Convenție45.

42 United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, Mechanism for the Review of Implementatio n of the United
Nations Convention against Corruption – Basic Documents , New York, 2011, p.20, www.unodc.org , accesat la data
de 05.05.2019;
43 Idem, pp.21
44 Vlassis Dimitri, „Issues concerning the implementation of the Unit ed Nations Convention Against Corruption”,
Resource Material Series, no.86, pp.123 -126, https://www.unafei.org , accesat la data de 15.05.2019;
45 Dell Gillian, Terracol Marie, „Using the UN Convention against corrup tion to advance anti -corruption efforts: a
guide, Transparency International”, pp.25 -30, https://uncaccoalition.org , accesat la data de 15.05.2019;

30

După cum se stipulează în t ermenii de referință al mecanismului de revizuire al UNCAC,
confidențialitatea tuturor a informațiilor primite este de o importanță capitală. Rezumatele
executive sunt disponibile la Grupul de revizuire a punerii în aplicare, numai în scop informativ,
și statele părți care fac obiectul reexaminării sunt încurajate să publice rapoartele de țară46.
Prin urmare, acest mecanism de monitorizare reprezintă un instrument i nterguvernamental
benefic la nivel global cu scopul de a întări cooperarea la nivel internațional privind combaterea
corupției. Toate țările semnatare trebuie să treacă prin acest mecanism de monitorizare pentru a
putea verifica buna aplicare a convenției UNCAC. Fără acest mecanism de monitorizare nu putem
verifica cu exact itate dacă statele semnatare au respectat convenția UNCAC.

46 Vlassis Dimitri, „Issues concerning the implementation of the United Nations Convention Against Corruption”,
Resource Material Series, no.86,pp.123 -126, https://www.unafei.org , accesat la data de 15.05.2019;

31
Capitolul 3. Cooperare la nivel european
privind procesul de combatere a corupției

3.1. Convețiile CoE
Uniunea Eu ropeană cooperează la nivel internațional cu principalele instrumente:
UNCAC, OCDE și GRECO. În ceea ce privește UNCAC, UE a aderat în anul 2008. Uniunea
Europeană susține rapoartele efectuate în cadrul mecanismului UNCAC, însă, existe posibile
limite care blochea ză abordarea unor probleme de corupție la nivel UE. Cu alte cuvinte, UNCAC
este un instrum ent interguvernamental al cărui sistem de revizuire nu aborde ază domenii de
politică relevante pentru UE47.
Convenția OCDE ( Organizația pentru Cooperare și Dez voltare Economică) are la bază
combaterea corupției privind funcționarii străini care emit tranzacții comerciale la nivel
internațional. Această convenție are ca drept obiectiv combaterea luării și dării de mită a
funcționarilor străini în tranzacțiile int ernaționale. Singura problemă din cadrul acestei convenții
este faptul că nu poate fi aplicată și în alte domenii importante. Conform Transparency
International doar patru din douăsprezece state membre UE au dorit să aplice această convenție,
ceea ce rezul tă că punerea în aplicarea a convenției OCDE rămâne în continuare una insuficientă48.
Aceste mecanisme prezentate anterior impun statelor să implementeze și să pună în
aplicare standarde de combatere a corupției. Totuși, fiecare dintre ele “prezintă caracte ristici de
natură să limiteze potențialul acestora de a aborda eficient problemele strâns legate de corupție la
nivelul UE. ” Cu toate acestea, “nu exist ă un mecanism bine întemeiat care să monitorizeze și să
evalueze eficiența politicilor de combatere a co rupției la nivelul statelor UE”49.

47 Comisia Europeană , Decizia Consiliului 2008/801/CE (JO L 287, 25.9. 2008, p. 1), https://eur -lex.europa.eu , accesat
la data de 02.06.2019;
48Transparecy International, http://www.transparency.org , accesat la data de 02.06.2019
49 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European
Combaterea corupției în UE, Bruxelles, 2011, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 01.06.2019;

32
La nivelul Uniunii Europene s -a dorit elaborarea convețiilor privind combaterea corupției ,
deoarece acest fenomen poate fi dăunător atât statelor membre UE, cât și Uniunii Europene. Mai
mult decât atât, corupția are puter ea de a scădea încrederea cetățenilor în principalele instituții
europene și totodată încrederea în liderii politici. În plus, Uniunea Europeanî în ultimul deceniu a
pus bazele cadrului juridic privind lupta împotriva corupției atât în sectorul privat, cât și în sectorul
public. Iar în cadrul tratatului de funcțion are a Uniunii Europene se preciz ează că statele membre
UE nu au capacitatea de a combate și controla corupția de unele singure. Astfel, s -au creat politici
ce au ca prim obiectiv acțiuni de combat ere a corupției. Cu toate acestea, mai multe țări din cadrul
UE nu au adoptat legislația în ceea ce privește lupta împotriva corupției și nu au ratificat
principalele instrumente de la nivel internațional privind combaterea corupției. Acest lucru denotă
ideea că liderii politici nu își asumă în totalitate răspunderea în fața cetățenilor privind controlul
corupției din principalele instituții de stat 50.
La nivel european avem următoarele conveții care stau la baza întocmirii raportului privind
comba terea cor upției la nivel UE : rezoluția comitetului de miniștri privind cele 20 de principii
directorare pentru lup ta împotriva corupției , convenția penală privind corupția Consiliului Europei,
Convenția civilă privind corupția . Acestea reprezint ă singurele instrume nte care ajut ă la întocmirea
raportului privind combaterea corupț iei la nivel UE de către Comisia Europeană. Astfel, vom lua
în vedere fiecare conve nție pentru a analiza eficiența acestora în cadrul UE.
Rezoluția comitetului de miniștri privind cele 20 de principii directorare pentru lup ta
împotriva corupției a fost adoptată la 6 noiembrie 1997. Această rezoluție a fost elaborată în cadrul
grupului multi disciplinar pentru corupție (GMC) ce prevede: “măsuri pentru prevenirea corupției
prin promovarea bunei conduite; măsuri potrivite pentru identificarea și confiscarea produselor
actelor de corupție .; vor asigura ca organizarea, funcționarea și procesul de luare a deciziilor în
administrația publică să țină cont de necesitatea stringentă a combaterii corupți ei, în special prin
stabilirea unei cât mai mari transparențe consistente cu nevoia de a asigura mai multă eficiență
instituțională ; vor asigura folosirea pe scară largă a procedurilor corespunzătoare de audit,
aplicabile tuturor activităților din domeniul administrației publice și al sectorului public ; vor
încuraja cercetarea fenomenului corupției ; vor dezvolta cât mai mult posibil cooperarea

50 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Decizia -cadru 2003/568/JAI a Consiliului privind combaterea corupției în
sectorul privat, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 05.06.2019;

33
internațională în toate domeniile care au tangență cu obiectivele de luptă împotriva corupției . ”
Astfel, Comitetul de Mini ștri invită autoritățile naționale să aplice aceste 20 de principii în cadrul
legislației interne, să comunice GMC un proiect de text în care să propună un mecanism eficient
sub auspiciile Consiliului Europei, pentru a putea supraveghea dacă aceste principii sunt
respectate51.
Convenția penală privind corupția Consiliului Europei a fost adop tată la data de 27 ianuarie
1999 la Strasbourg având ca scop principal “necesitatea de a urmări, în mod prioritar, o politică
penală comună care vizează protecția societății împotriva corupției, inclusiv adoptarea unei
legislații adecvate și măsuri preventive ”. Convenția penală privind corupția este un instrument
ambițios care vizează incriminarea coordonată a unui număr mare de practici corupte. De
asemenea, preve de măsuri complementare de drept penal și o cooperare internațională
îmbunătățită în urmărirea penală a infracțiunilor de corupție. Convenția este desc hisă aderării
statelor non membre52.
În capitolul I al convenției s -au puz bazele operaționale privind conc eptele de funcționar
public, judecător și persoană juridică. În capitolul II s -au discutat principalele măsuri privind
combaterea corupției la nivel național, unde avem: “ Fiecare parte adoptă măsurile legislative și de
altă natură necesare pentru a fi stab ilite ca infracțiuni penale în temeiul dreptului său intern, atunci
când sunt să vârșite în mod intenționat, oferirea sau oferirea de către orice persoană, direct sau
indirect, a oricăror avantaje necuvenite pentru oricare dintre ei funcționari publici, pentru ei înșiși
sau pentru oricine altcineva, pentru ca el sau ea să acționeze sau să se abțină de la ea acționând în
exercitarea funcțiilor sale ”. În plus s -a discutat si despre mita activă în sectorul privat, unde se
dorește ca fiecare stat în parte să ia măsurile necesare atunci cân d sunt comise fapte de corupție53.
Convenția are un d omeniu larg de aplicare și completează instrumentele juridice existente.
Acesta acoperă următoarele forme de comportament corupt, considerate în mod normal ca tipuri
specifice de corupție: mituirea funcționarilor publici străini, mituirea membrilor adunări lor publice
interne, mituirea funcționarilor publici din organzațiile internaționale, mituirea judecătorilor și

51 Consiliul Europei, Rezoluția (97) 24 a Comitetului de Miniștri privind cele 20 de principii directoare pentru lupta
împotriva corupției, http://www.procuratu ra.md , accesat la data de 16.06.2019;
52 Convenția penală privind corupția, https://www.coe , accesat la data de 16.04.2019;

53 idem

34
funcționarilor instanțelor de la nivel internațional. Acesta prevede o cooperare internațională
consolidată (asistență reciprocă, extrădare și f urnizare de informații) în investigarea și urmărirea
penală a infracțiunilor de corupție. Grupul de state împotriva corupției (GRECO) monitorizează
punerea în aplicare al acestei conveții. În plus statele semnatare desemnează o autoritate centrală
sau mai multe autorități centrale cu scopul de a răspunde și de a trimite cereri către autoritățile
competente54.
Convenția civilă privind corupția a fost semnată la data de 4 noiembrie 1999. În cadrul
acestei conveții au semnat atât state memebre UE, cât și state non-membre UE. Este prima
încercare de a defini reguli internaționale comune în domeniul dreptului civil și al corupției. Ea
cere părților contractante să prevadă în legea lor internă "căi de atac eficiente pentru persoanele
care au suferit prejudicii ca u rmare a actelor de corupție, pentru a le permite să -și apere drepturile
și interesele, inclusiv posibilitatea de a obține despăgubiri pentru daune" (art. 1). Convenția este
împărțită în trei capitole, acestea acoperă: măsurile care trebuie luate la nivel n ațional, cooperarea
internațională și monitorizarea implementării) și clauzele finale. În momentul ratificării
Convenției, statele se angajează să integreze principiile și normele sale în legislația lor internă,
ținând cont de circumstanțele lor specifice. Convenția se referă la: despăgubiri pentru daune;
răspundere (inclusiv răspunderea statului pentru acte de corupție comise de funcționari publici);
neglijență contributivă: reducerea sau neacordarea compensației, în funcție de circumstanțe;
valabilitatea contractelor; protecția angajaț ilor care raportează corupția; claritatea și exactitat ea
conturilor și a auditurilor; hotărâri judecătorești de a păstra bunurile necesare executării hotărârii
judecătorești definitive și pentru menținerea status quo -ului pân ă la soluționarea punctelor în
cauză; Grupul de state împotriva corupției (GRECO) va monitoriza angajamentele asumate în
temeiul co nvenției de către statele părți55.

54 Convenția penală privind corupția, https://www.coe , accesat la data de 16.04.2019;
55 Convenția privind dreptul civil asupra corupției, https://rm.coe , accesat la data de 16.06.2019;

35
Având toate aceste instrumente, redactarea raportului UE către UNCAC privind
combaterea corupției se va concentra asupra principalelor probleme la nivel UE și asupra
indicatorilor (percepția privind corupția, comportamentul respondenților cu privire la activitățile
de corupție și statisticile privind justiția penală, inclusiv cele privind pu nerea sub sechestru și
confiscarea veniturilor provenite din săvârșirea de infracțiuni aferente corupției )56.
În cadrul raportului vom avea următoarele capitole:
 “ O secțiune tematică, în care se vor lua în calcul aspectele specifice ale luptei împotriva
corupției în cadrul UE .
 Analize la nivel de țară, care vor include recomandări personalizate pentru fiecare stat
membru pe baza rezultatelor mecanismelor de monitorizare curente. Această secțiune poate
cuprinde recomandări privind măsurile corespunzătoare care pot fi luate la nivelul UE.
 Tendințele la nivelul UE, secțiune care va cuprinde rezultatele unui sondaj Eurobarometru
privind corupția, efectuat la interval de doi ani pentru a măsura modul în care cetățenii UE
percep corupția în diverse domenii, pre cum și alte surse pertinente de informații privind
experiențele legate de corupție la nivelul UE. ”
Pentru redactarea raportului Comisia are o gamă largă de surse de informare și reamintim:
GRECO, OCDE, UNAC, OLAF, Europol, Eurojust, experți, sondaje Euroba rometru. Pe baza
acestui raport Comisia va analiza dacă vor mai fi nevoie de alte inițiative politice la nivel UE,
inclusiv aproprierea dreptulu i penal în materie de corupție57.
Prin urmare, nu toate statele mem bre UE au ratificat și transpus în legislația internă
convențiile și instrumentele oferite de UE. Pentru a fi eficiente aceste instrumente și convenții
privind combaterea corupției ar trebui ca toate statele să finalizeze procesul de ratificare și
transpunere.

56 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European
Combaterea corupției în UE, Bruxelles, 2011, https://eur -lex.europa.e u , accesat la data de 01.06.2019;

57 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European
Combaterea corupției în UE, Bruxelles, 2011, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 01.06.2019;

36
3.2. Rolul GRECO
Consiliul Europei exi stă pentru a susține democrația pluralistă, drept urile omului și statul
de drept. Astfel, Consiliul Europei a preluat conducerea în lupta împotriva corupției, deoarece
reprezintă o amenințare pentru valorile fundamentale. După cum se subliniază în Convenți a
penală, corupția amenință statul de drept, de mocrația și drepturile omului, buna guvernare,
corectitudinea și justiția socială, distorsionează concurența, împiedică dezvoltarea economică și
pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și a fund amentelor morale ale societății .
Abordarea Consiliului Europei în lupta împotriva corupției a fost întotdeauna
multidisciplinară și constă în trei elemente interdependente: stabilirea normelor și standardelor
europene, monitorizarea respectării standardel or și a capacității oferite țărilor și regiunilor
individuale, prin cooperarea tehnică – programe de operare58.
Consiliul Europei a elaborat o serie de instrumente juridice multiple care se ocupă de
chestiuni precum incriminarea corupției în sectorul public și privat, răspunderea și despăgubirile
pentru daunele provocate de corupție, conduita funcționarilor publici și finanțarea partidelor
politice. Aceste instrumente vizează îmbunătățirea capacității statelor de a lupta împotriva
corupției atât pe plan inte rn, cât și pe plan internațional. Monitorizarea respectării acestor standarde
este încredințată Grupului de State împotriva Corupției, GRECO.
Grupul de state împotriva corupției (GRECO) a fost înființat în 1999 de către Consiliul
Europei pentru a monitoriz a concordanța statelor cu standardele anticorupție ale organizației.
Obiectivul GRECO este de a îmbunătăți capacitatea membrilor săi de a lupta împotriva
corupției prin monitorizarea respectării standardelor anti -corupție ale Consiliului Europei printr –
un proces dinamic de evaluare reciprocă și de presiune colegială. Ajută la identificarea
deficiențelor în politicile naționale anticorupție, determinând reformele legislative, instituționale
și practice necesare. GRECO oferă de asemenea o platformă pentru sch imbul de bune practici în
prevenirea și detectarea corupției59.

58 Group of States against Corruption, https://www.coe , accesat la data de 16.06.2019;
59Group of States against Corruption, https://www.coe.int/en /web/greco , accesat la data de 10.06.2019;

37
Componența în GRECO nu se limitează la statele membre ale Consiliului Europei. Orice
stat care a participat la elaborarea acordului parțial extins se poate alătura notificând secretarului
gene ral al Consiliului Europei. În plus, orice stat care devine parte la Convențiile penale sau civile
privind corupția aderă automat la GRECO și la procedurile sale de evaluare. În prezent, GRECO
cuprinde 49 de state membre (48 de state europene ș i Statele Un ite ale Americii).
Funcționarea GRECO este reglementată de Statutul și Regulamentul său de procedură.
Fiecare stat membru numește până la doi reprezentanți care participă la reuniunile plenare ale
GRECO cu drept de vot; fiecare membru oferă, de asemenea, G RECO o listă de experți disponibili
pentru a participa la evaluările GRECO. Alte organisme ale Consiliului Europei pot numi, de
asemenea, reprezentanți (de exemplu, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei). GRECO a
acordat statutul de observator Organi zației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și
Organizației Națiunilor Unite – reprezentată de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și
Criminalitate (UNODC). GRECO își alege președintele, vicepreședintele și membrii Biroului său
care joacă un rol important în proiectarea programului de lucru al GRECO și în supraveg herea
procedurilor de evaluare60.
Comitetul statutar al GRECO este format din reprezentanți ai Comitetului de Miniștri al
statelor membre care s -au alăturat GRECO și reprezentanți des emnați în mod special de alți
membri ai GRECO. De asemenea, este împuternicită să emită o declarație publică dacă consideră
că un membru nu ia o acțiune suficientă în ceea ce privește r ecomandările adresate acestuia.
Statutul GRECO definește o procedură de tip master, care poate fi adaptată la diferitele instrumente
juridice examinate. GRECO, care are sediul la Strasbourg, este asistată de un secretariat, condus
de un secretar executiv, asigurat de secretarul general al Consiliului Europei.
GRECO monitorize ază toți membrii săi pe o bază egală, printr -un proces dinamic de
evaluare reciprocă și presiune de la egal la egal. Mecanismul GRECO asigură respectarea cu
strictețe a principiului egalității de drepturi și obligații între membrii săi. Toți membrii partic ipă și
se supun fără restricții procedurilor de evalua re reciprocă și de conformitate61.

60 Group of States against Corruption, https://www.coe , accesat la data de 16.06.2019;
61 Group of States against Corruption, https://www.coe.int/en/web/greco , accesat la data de 10.06.2019;

38
Monitorizarea GRECO cuprinde:
 “procedură de evaluare "orizontală" (toți membrii sunt evaluați în cadrul unei runde de
evaluare) care să conducă la recomandări menite s ă promoveze reformele legislative,
instituționale și practice necesare;
 procedură de conformitate care are ca scop evaluarea măsurilor luate de membrii săi în
vederea punerii în aplicare a recom andărilor ”62.
GRECO lucrează în cicluri: runde de evaluare, fie care acoperind teme specifice. Primul
ciclu de evaluare al GRECO (2000 -2002) sa axat pe independența, specializarea și mijloacele
organismelor naționale implicate în prevenirea și combaterea corupției. De asemenea, a fost
abordată amploarea și amploarea im unităților funcționarilor publici din arest, urmărire penală etc.
Cea de -a doua rundă de evaluare (2003 -2006) sa axat pe identificarea, confiscarea produselor de
corupție, prevenirea și depistarea corupției în administrația publică și prevenirea ca persoan ele
juridice (corporații etc.) să fie folosite ca scuturi pentru corupție. A treia rundă de evaluare (lansată
în ianuarie 2007) abordează „(a) incriminările prevăzute de Convenția penală privind corupția și
(b) tra nsparența finanțării partidelor ”63.
Procesu l de evaluare urmează o procedură bine definită, în cadrul căreia o echipă de experți
este numită de GRECO pentru evaluarea unui anumit membru. Analiza situației din fiecare țară se
efectuează pe baza răspunsurilor scrise la un chestionar și a informațiilo r culese în cadrul
întâlnirilor cu funcționarii publici și cu reprezentanții societății civile în cadrul unei vizite la fața
locului în țară. În urma vizitei la fața locului, echipa de experți elaborează un raport care este
comunicat țării cu examinare pen tru comentarii înainte de a fi înaintat GRECO spre examinare și
adoptare. Concluziile rapoartelor de evaluare pot menționa că legislația și practica respectă – sau
nu respectă – dispozițiile examinate. Concluziile pot conduce la recomandări care necesită o
acțiune în termen de 18 luni sau la observațiile pe care membrii trebuie să le ia în considerare, dar
care nu sunt obligate în mod oficial să le raporteze în proc edura de conformare ulterioară64.

62 Idem
63 Group of States against Corruption, https://www.coe , accesat la data de 16.06.2019;
64 Group of States against Corruption, https://www.coe , accesat la data de 16.06.2019;

39
Unul dintre punctele forte ale monitorizării GRECO este că implementarea recomandărilor
este examinată în cadrul procedurii de conformitate. Evaluarea dacă o recomandare a fost pusă în
aplicare în mod satisfăcător, parțial sau nu a fost pusă în aplicare, se bazează pe un raport de
situație, însoțit de documente ju stificative prezentate de membru aflat sub control, la 18 luni de la
adoptarea raportului de evaluare. În cazurile în care nu toate recomandările au fost respectate,
GRECO va reexamina recomandările restante în următoarele 18 luni. Rapoartele de conformita te
și completările adoptate de GRECO conțin, de asemenea, o concluzie generală cu privire la
punerea în aplicare a tuturor recomandărilor, al căror scop este să decidă dacă va înceta procedura
de conformitate cu privire la un anumit membru. În cele din urm ă, Regulamentul de procedură al
GRECO prevede o procedură specială, bazată pe o abordare graduală, pentru a se ocupa de membri
ai căror răspuns la recomandările GRECO sa dovedit a fi nesatisfăcă tor la nivel global65.
Astfel, putem observa că datorită conven țiilor create de UE privind combatarea corupției
au dat naștere la noi autorități naționale și europene care să monitorizeze corupția. Cu alte cuvinte,
s-a pornit de la nivelul administrației publice, la o cooperare la nivel internațional de drept penal
și în final la revizuirea legislației interne privind combatarea corupției. Singura problemă la nivel
UE constă în faptul că nu toate statele membre au ratifica și transpus în legislația internă
convențiile și instrumentele create de UE.

65 Group of States against Corruption, https://www.coe.int/en/web/greco , accesat la data de 10.06.2019;

40
Capitolul 4. Cooperarea la nivelul UE
privind combaterea corupției

4.1. Convenția pentru protejarea intereselor financiare ale UE
Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele
financiare ale UE și de a combate frauda. Autor itățile statelor membre gestionează aprox imativ 74
% din cheltuielile UE. Comisia supraveghează ambele domenii, stabilește standarde și verifică
respectarea acestora. Pentru a proteja în mod eficace interesele financiare ale UE, Comisia și statele
membre t rebuie să coopereze îndeaproape66.
În data de 27 noiembrie 1995 a fost elaborată convenția privind protejarea intereselor
financi are ale Comunităților Europene, în temeiul articolului K.3 din Tratatul UE. În cadrul
convenției s -a dorit să se asigure ,,că legislațiile penale contribuie în mod eficient la protejarea
intereselor financiare ale Comunităților Europene. ” Mai mult decât atât, se dorește lupta împotriva
,,fraudei care aduce atingerea intereselor financiare ale Comunităților Europene prin asumarea de
angajamente în materie de competențe și cooperare reciprocă ” 67.
Articolul 1 din cadrul conve ției face apel la definirea fraudei, și avem: “constituie fraudă
care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene: (a) în materie de cheltuie li,
orice acțiune sau omisiun e intenționată cu privire la: folosirea sau prezentarea unor declarații sau
documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect perceperea sau reținerea pe nedrept a
unor fonduri care provin din bugetul general al Comunit ăților Europene sau din bugetele gestionate
de Comunitățile Eu ropene sau în numele acestora; necomunicarea unei informații prin încălcarea
unei obligații spe cifice, având același efect; deturnarea acestor fonduri în alte scopuri decât cele
pentru care au fost acordate inițial, având acelaș i efect; (b) în materie de venituri, orice acțiune sau
omisiun e intenționată cu privire la: folosirea sau prezentarea unor declarații sau documente false,
inexacte sau incomplete, care au ca efect diminuarea ilegală a res urselor bugetului general al

66 Comisia Europeană, Raport al Comisiei cătr e Parlamentul European și Consiliu, https://eur -lex.europa.eu , accesat
la data de 14.06.2019;
67 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Convenție privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților
Europene , nr.19, vol.12, http://eur -lex.europena.eu , accesat la data de 12.06.2019;

41
Comunităților Europene sau ale bugetelor gestionate de Comunitățile Europene sau în numele
acestora ”68.
Articolu l 4 face referire la faptul c ă “Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a -și
stabili competența cu privire l a infracțiunile pe care le -a instituit î n conformitate cu articolul 1 în
cazul în care: frauda, participarea la fraudă sau tentativa de fraudă care aduce atingere intereselor
financiare ale Com unităților Europene este săvârș ită, integral sau parțial, pe t eritoriul s ău, inclusiv
frauda în care câș tigurile au fost obținute pe acest teritoriu; o persoană aflată pe teritoriul său
participă sau incită cu bună știință la săvârș irea unei astfel de fraude pe teritoriul oricărui alt stat;
autorul infracțiunii este resortisant al statului membru în cauză, cu condiția ca legislația acestui
stat membru să prevadă că respectiv ul comportament este pedepsit ș i în țara în care acesta a avut
loc”69.
Statele membre aplică în dreptul lor penal național principiul ne bis in ide m în temeiul
căruia “o persoană care a fost judecată definitiv într -un stat membru, nu poate fi urmărită pentru
aceleaș i fapte într -un alt stat membru, cu condiția ca, în caz de condamnare, pedeapsa să fi fost
executată sau să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în conformitate cu
legislația statului în care a fost pronunțată condamnarea .” Statele semnatare au obligația de a
comunica Comisiei Comunităților Europene texte ce țin de dispozițiile convenției. Informațiile
trebuie comunica te sau schimbate î ntre statele membre și Comisie70.
Acum mai bine de zece ani, au fost aduse acuza ții grave de corupție ce au determinat
demitare în bloc a membrilor Comisiei. Prin urmare în anul 1999 a fost instituit OLAF Oficiul
European de Luptă Antifrau dă, fiind singurul organism UE cu rolul de a detecta, investiga și opri
fraudele cu fonduri UE. OLAF are misiunea de a: efectua investigații independente privind frauda
și corupția care implică fonduri UE, astfel încât să se asigure că toți banii contribua bililor europeni
ajung la proiecte care pot crea locuri de muncă și creștere economică în Europa; contribuie la
consolidarea încrederii cetățenilor în instituțiile UE prin investigarea abaterilor grave din partea
personalului UE și a membrilor instituțiilo r UE; elaborarea ză politici solide a UE în domeniul
luptei împotriva fraudei. OLAF poate investiga chestiuni legate de fraudă, corupție și alte

68 Idem
69 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Conven ție privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților
Europene, nr.19, v ol.12, http://eur -lex.europena.eu , accesat la data de 12.06.2019
70 Idem

42
infracțiuni care afectează interesele financi are ale UE în ceea ce privește: toate cheltuielile UE:
principalele categorii de cheltuieli sunt fondurile structurale, politica agricolă și fondurile pentru
dezvoltare rurală, cheltuielile directe și ajutorul extern; anumite domenii ale venituri lor UE, în
special taxe vamale; suspiciuni de abatere gravă a personalului UE și a membrilor instituțiilor UE.
OLAF primește informații despre posibilele fraude și nereguli dintr -o gamă largă de surse. În cele
mai multe cazuri, aceste informații rezultă din controalele efectuate de cei responsabili cu
gestionarea fondurilor UE în c adrul instituțiilor europene sau în statele membre71.
Investigații interne: sunt investigații administrative în cadrul instituțiilor și organismelor
Uniunii Europene în scopul detectării fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care
afecte ază interesele financiare ale Comunităților Europene; inclusiv chestiuni grave legate de
îndeplinirea sarcinilor profesionale.
Investigații externe: sunt investigații administrative în afara instituțiilor și organismelor
Uniunii Europene în scopul detectăr ii fraudei sau a altor comportamente neregulamentare ale
persoanelor fizice sau juridice. Cazurile sunt clasificate ca investigații externe în care OLAF
furnizează majoritat ea contribuțiilor investigative72.
În anul 2017 în cadrul raportului comisiei emise către parlamentul euro pean și consiliul
european privind protejarea intereselor financiare ale UE s -au emis două acte legislative majore și
anume: crearea unei directive privind combaterea fraudelor împotriva intereselor financiare ale
UE prin mijloace de drept penal numit PIF și punerea în aplicare a regulamentului privind forme
de cooperare în ceea ce privește instituirea Parchetului European EPPO. Aceste două acte asigură
coordonarea între organisme și aut orități competente73. Directiva PIF are rolul de a :” armoniza
definițiile, sancțiunile și termenele de prescripție aplicabile infracțiunilor care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv frauda, corupția, spălarea banilor și delapida rea; se
aplică în cazurile de fraudă transfrontalieră î n materie de TVA care implică daune tot ale de cel
puțin 10 milioane de euro. Parchetul European EPPO: instituit prin intermediul cooperării
consolidate ( inițial, 20 de state membre); constituirea sa a fost una dintre prioritățile cheie ale

71 European Anti -Fraud Office, https://ec.europa.eu , accesat la data de 15.06.2019;
72 Idem
73 Comisia E uropeană, Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind
combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, JO L 198,
28.7.2017, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 02.06.2019;

43
Comisiei în dome niul justiției penale și o parte din strategia generală de combatere a fraudei
îndre ptate împotriva bugetului UE; are competența de a investiga, de a urmări penal și de a trimite
în judecată infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniun ii, astf el cum prevede
directiva PIF; se așteaptă să instituie o politică mai coerentă și mai eficace de urmărire penală a
infracțiunilor care aduc atingere bugetului UE: un număr mai mare de urmăriri penale, de
condamnări și un nivel mai ridicat de recupe rări”74.
La nivel UE statele mem bre au adoptat în jur de 73 de măsuri privind protejarea intereselor
financiare UE și combaterea fraudei. Aceste măsuri fac referire în special la detectarea și
prevenirea infracțiunilor ce țin de fonduri. Majoritatea măsuril or (77 %) au fost mai degrabă
sectoriale decât transversale (23 %). Dintre măsurile sectoriale, 15 măsuri au vizat veniturile în
domeniul fraudei fiscale și în domeniul vamal. Alte 41 de măsuri au vizat cheltuielile, cupri nzând
toate domeniile bugetare75.
Astfel, adoptarea acestor măsuri pot fi considerate pozitive, însă se pot aduce în continuare
îmbunătățiri. În 2017, un număr total de 15. 213 nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă au
fost raportate Comisiei, cu 20,8 % mai puține decât în 2016. Ace stea au implic at aproximativ 2,58
miliarde de euro , în scădere cu 8,6 % față de anul precedent. Cele 1. 146 de nereguli raportate ca
fiind frauduloase au implicat cheltuieli sau venituri de aproximativ 467 de milioane de euro .
Detectarea unei nereguli impli că faptul că au fost luate măsuri corective pentru a recupera sumele
afectate de nereguli implicate și că au fost inițiate proceduri penale în cazul în care au existat
suspiciuni de fraudă76.
În 2017, Parlamentul European și Consiliul au dezbătut propunere a Comisiei din
septembrie 2016 referitoare la o revizuire a Regulamentului financiar . Propunerea vizează
“modernizarea și simplificarea normelor financiare ale Uniunii și consolidarea sistemelor existente
pentru a proteja bugetul UE împotriva fraudei și ner egulilor financiare. Printre altele, propunerea
înăsprește normele privind evitarea obligațiilor fiscale pentru partenerii de punere în aplicare ai

74 Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare
consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European ( EPPO), http://data.europa.eu , accesat la data de
12.06.2019;
75 Comisia Europeană, Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, https://eur -lex.europa.eu , accesat
la data de 14.06.2019
76 idem

44
UE și clarifică faptul că obligația de a evita conflictele de interese se aplică tuturor modurilor de
execuț ie a fondurilor UE (inclus iv la nivelul statelor membre) ”77.
În anul 2017 doar zece state membre au adoptat o strategie națională antifraudă . Strategie
care apoi a fost transmisă Comisiei. Aceasta demonstrează importanței unei abordări strategice în
combate rea fraudei și a neregulilor de către statele membre UE.78 Spre exemplu Letonia a lansat o
campanie națională antifraudă (#FraudOff!) pentru a spori gradul de conștientizare la nivelul
cetîțenilor cu privire la fraude, completată de cursuri de formare speci fică pentru administrațiile
vizate. Italia a luat măsuri de “combinare a inițiativelor administrative și penale care fac posibilă
reconstituirea fluxurilor financiare ilicite și confiscarea activelor organizațiilor cri minale.” Iar
Slovenia a luat măsuri p entru a “crește rata de detectare a infracțiunilor care aduc atingere
bugetului UE, precum și rata de soluționare a cazurilor car e implică astfel de infracțiuni ”79.
Iar în cadrul raportului PIF din 2016, Comisia a dorit să aducă patru recomandări în ceea
ce privește:
 “revizuirea strategică de gestionare și control în privinț a determinării valorii în
vamă;
 Transpunerea în totalitate a directivelor revizuite privind achizițiile publice ;
 Îmbunătățirea calității datelor atunci când se raportează nereguli ;
 Să țin ă cont de constatările analizei de risc “80.
În 2017 OLAF a deschis 215 anchete și a finalizat 197, unde au fost recuperate bani în
valoare de 3,1 miliarde de euro , din care 2,7 miliarde de euro aferente veniturilor. Această cifră
rezultă din cazurile grave de fraudă prin subevaluare finalizate de OLAF în decursul anului. La
sfârșitul anului, erau în curs de desfășurare 362 de investigații81.

77 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012
privind normele financiare aplicabile bugetului general al Un iunii și de abrogare a Regulamentului,
http://data.europa.eu , accesat la data de 06.06.2019;
78 Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Malta și Slovacia. România a raportat
în trec ut o strategie națională antifraudă, însă aceasta nu mai este de actualitate.
79 Comisia Europeană, Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, https://eur -lex.europa.eu , accesat
la data de 14.06.2019
80 Idem
81 Oficiul European de Luptă Antifraudă, https://ec.europa.eu , accesat la data de 16.06.2019;

45
În 2018 Parlamentul European a adoptat o rezoluție cu privire la “Raportul anual al
Comisiei pentru anul 2016 privind p rotejarea intereselor financia re ale UE – combaterea fraudei ”.
Astfel, se vor putea lua măsuri cu privire la cooperarea strânsă dintre OLAF și EPPO. Măsurile
juridice și administrative de combatere a fraudei și a neregulilor și de protejare a intereselor
financiare ale UE trebuie să fie adaptate în mod regula t. Diferențele existente în cadrele juridice și
administrative naționale justifică măsuri adaptate, precum cele adoptate la nivel. Cu toate acestea,
pot fi formulate anumite concluzii și recomandări com une pentru a evidenția amenințările
predominante și pentru a valorifica cele mai bune practici care sau dovedit eficace în anumite țări
sau domenii bugetare . Multe dintre neregulile legate de panourile solare au fost detectate în urma
unei notificări de as istență reciprocă emise de OLAF. Acest lucru subliniază importanța
investigațiilor OLAF în detectarea neregulilor privind tranzacți ile cu anumite tipuri de bunuri.
“Cooperarea între autoritățile care desfășoară investigații judiciare și cele care desfășoar ă
investigații de natură administrativă s -a dovedit cu atât mai eficiente în combaterea fraudei. La
nivelul instituțiilor UE, Comisia se va asigura că un OLAF puternic și pe deplin operațional
completează abordarea bazată pe dreptul penal a EPPO prin desfă șurarea unor investigații de
natură administrativă. ” Astfel, utilizarea necorespunzătoare a fondurilor furnizate de bugetul UE
sau evaziunea impozitelor, taxelor și impozitelor, care finanțează bugetul UE, dăunează direct
cetățenilor europeni și prejudic iază întregul proiect european82.

82 Comisia Europeană , Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, https://eur -lex.europa.eu , accesat
la data de 14.06.2019

46
4.2. Convenția Uniunii Europene privind lupta împotriva corupției ce implică oficiali
europeni

La nivelul UE s-a creat o convenție cu privire la lupta împotriva corupției ce implică oficiali
ai comunităților europen e sau ai statelor membre, deoarece statele membre consideră că
îmbunătățirea cooperării judiciare în lupta împotriva corupției este o chestiune de interes comun .
Această convenție a fost realizată în data de 26 mai 1997. În scopul îmbunătățirii cooperării
judiciare în materie penală între statele membre, este necesar să se elaboreze o convenție privind
actele de corupție care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor
membre în general . Această conve nție trebuie aplicat ă în în treaga Uniune Europeană 83
La articolul 2 din convenție este specificat definiția corupției pasive la nivelul
funcționarului oficial și anume: “acțiunea deliberată a unui funcționar care, direct sau prin
intermediul unui intermediar, solicită sau primește a vantaje de orice fel, indiferent de el sau de un
terț, sau acceptă o promisiune a unui astfel de avantaj, să acționeze sau să se abțină de la a acționa
în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercitarea funcțiilor sale cu încălcarea atribuțiilor sale
oficiale constituie corupție pasivă. ” Pe lângă definiția corupției pasive, este menționată și corupția
activă unde: “ În sensul prezentei convenții, acțiunea deliberată a oricui promite sau dă, direct sau
printr -un intermediar, un avantaj de orice natură un ui funcționar pentru sine sau pentru o terță parte
pentru a acționa sau a se abține de la a acționa în conformitate cu datoria sau în exercitarea
funcțiilor sale, cu încălcarea atribuțiilor sale oficiale, constituie corupție activă ”. Prin urmare,
fiecare s tat membru trebuie s ă ia măsurile necesare pentru a combate un astf el de comportament
infracțional84.

83 Convenția Uniunii Europene privind lupt a împotriva corupției ce implică oficiali europeni, https://eur –
lex.europa.eu , accesat la data de 16.05.2019;
84 idem

47
Cu alte cuvinte, statele membre trebuie să se asigure că un comportament care constituie
un act de corupție de tip pasiv sau activ realizat de repreze ntatul acesta , trebuie să existe sancțiuni
penale. În anumite cazuri extraordinare , acestea ar putea să includă pedepse privative de libertate
care pot conduce la extrădare. Astfel , statele membre trebuie să ia dispozițiile necesare pentru a
permite manage rilor de companii să fie trași la răspundere penală în cazurile de corupție activă ce
implică o persoană aflată sub autoritatea lor și care acționează în numele companiei. Dreptul penal
național trebuie să aplice principiul conform căruia “o persoană care a fost deja judecată într -un
stat membru nu poate fi urmărită penal într -un alt stat membru pentru aceleași fapte, cu condiția
ca în cazul în care o sancțiune a fost aplicată, aceasta a fost executată, este de fapt în curs de
executare sau nu mai poate fi executată în conformitate cu legislația din statul de condamnare.
Sunt totuși posibile excepții de la această regulă. ” În cazul unui litigiu între statele membre privind
interpretarea sau aplicarea Convenției, și în absența unei rezoluții bilaterale, “cazul trebuie să fie
examinat de către Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută în Tratatul UE. În cazul în care
Consiliul nu găsește o soluție în termen de șase luni, una dintre părțile aflate în litigiu poate sesiza
Curtea de Justiție a Comunitățilo r Europene. Această instanță are, de asemenea, competență în
litigiile dintre un stat membru și Comisia Europene ”.85

85 Transparency International, https://www.transparency.org.ro , accesat la data de 15.06.2 019;

48
Concluzii
Fenomenul corupției, sub diferitele sale grade și forme de manifestare, nu ocolește nici un
stat de pe glob, influențând negativ toate aspectele societății, prin subminarea democrației, a
statului de drept, creând frustrări, nemulțumiri și discriminări între cetățeni. La nivel internațional
am putut analiza Convenția UNCAC și mecanismul său de monitorizare. Convenție ce a f ost
semnată de către cele 181 de țări la nivel global în 2003 , ce prevede doar recomandări în domeniul
materiei penale transfrontaliere , politici ce au scopul de a preveni corupția din sectorul public și
privat, șansa de a încheia acorduri atât bilaterale cât ți multilaterale în ceea ce privește transferul
persoanelor condamnate la închisoare. Cu toate acestea, UNCAC dispune de norme privind
cooperarea internațională, însă nu poate rezolva corupția sistemul politic.
Mecanismul de monitorizare UNCAC are la bază principii cu privire la buna aplicare a
convenției UNCAC. Acest tip de mecanism nu va încălca suveranitatea statelor semnatare ci va
reprezenta un proces interguvernamental pentru a putea întări cooperarea la nivel internațional
privind combaterea cor upției. Fiecare țară are obligația de a redacta fișa de autoevaluare cu privire
la punerea în aplicare a conve nției, care apoi să fie transmisă secretariatului general pentru a putea
redacta raportul de revizuire, raport ce rămâne confidențial. Prin urmare, acest mecanism de
monitorizare reprezintă un instrument interguvernamental benefic la nivel global cu scopul de a
întări cooperarea la nivel internațional privind combaterea corupției. Toate țările semnatare trebuie
să treacă prin acest mecanism de monito rizare pentru a putea verifica buna aplicare a convenției
UNCAC. Fără acest mecanism de monitorizare nu putem verifica cu exactitate dacă statele
semnatare au respectat convenția UNCAC.
În ceea ce privește la nivel european avem următoarele instrumente pri vind procesul de
combatare a corupției: UNCAC, OCDE și GRECO. Aderarea UE la UNCAC în 2008 a reprezentat
un pas important în susținerea rapoartelor din cadrul mecanismului, însă acest tip de instrument
interguvernamental nu poate aborda politici relevante pentru UE. În ceea ce privește aplicare
OCDE, rămâne în continuare una insuficientă deoarece doar 4 din 12 state membre au dorit să
aplice și la fel și UNCAC nu poate fi aplicată și în alte domenii de interes. Baza OCDE se referă
doar la combatarea luării și dării de mită a funcționarilor străini în tranzacțiile internaționale. În
momentul de față nu există un mecanism care să evalueze eficiența politicilor de combatare a
corupției la nivelul statelor UE.

49
Se poate afirma ca la nivel Uniunii Europene avem 3 dintre cele mai importante convenții
de combatere a corupției și reamintesc: rezoluția comitetului de miniștri privind cele 20 de principii
directorare pentru lupta împotriva corupției, convenția penală privind corupția Consiliului Europei,
Convenția civil ă privind corupția. Acestea reprezintă singurele instrumente care ajută la întocmirea
raportului privind combaterea corupției la nivel UE de către Comisia Europeană și care sunt
eficiente în cadrul Uniunii Europene. Prima convenție ajută nivelul administra ției publice să fie
mai transparentă privind deciziile și să asigure o mai multă eficiență, se vor folosi proceduri de
audit pe o scară mai largă și o promovare a unei bune conduite. Prin această conveție statele
membre trebuie să aplice cele 20 de princip ii enunțate în convenție care apoi vor crea mecanisme
de monitorizare pentru a verifica dacă convenția este respectată în totalitate.
Dacă prim a convenție face referire la combaterea corupției la nivelul administrației
publice, a doua convenție face refer ie la crearea unei politici penale comune privind combaterea
corupției. Aici se dorește o cooperare atât a nivel UE , cât și la nivel internațonal la nivel de drept
penal ce completează instrumente juridice deja existente. Cu alte cuvinte , face referire la mituirea
funcționarilor publici străini sau din organizații internaționale, judecători sau alți funcționari de
nivel înalt. Mai mult decât atât, se dorește o cooperare privind extrădarea sau schimbul de
informații. Cea care monitorizeaza aplicarea corectă al acestei conveții este GRECO iar statele
semnatare au obligația de a desemna o autoritate centrală care să trimită cereri și să răspundă în
fața autorităților competente. Iar ultima convenție are rolul de a crea un panou general acceptat
privind domeniul dreptului civil la nivel internațional. Această convenție are rolul ca statele
semnatare să prevadă în legile interne crearea de noi căi de atac pentru cetățenii care au suferit
prejudicii ca urmare a actelor de corupție, despăgubiri pentru daune, protecț ia angajaților care
raportează corupția, claritatea și exactitatea conturilor și a auditurilor etc. Tot aici GRECO va avea
rolul să monitorizeze aplicarea convenției.
Astfel, putem observa că datorită convențiilor create de UE privind combatarea corupției
au dat naștere la noi autorități naționale și europene care să monitorizeze corupția. Cu alte cuvinte,
s-a pornit de la nivelul administrației publice, la o cooperare la nivel internațional de drept penal
și în final la revizuirea legislației interne privi nd combatarea corupției. Singura problemă la nivel
UE constă în faptul că nu toate statele membre au ratifica și transpus în legislația internă
convențiile și instrumentele create de UE.

50
O altă conveție face referire la protejarea intereselor financiare a le Comunităților
Europene, fapt ce a dat naștere mai târziu la Oficiul European de Luptă Antifraudă, fiind singurul
organism UE cu rolul de a detecta, investiga și opri fraudele cu fonduri UE. Invetigațiile interne
ajut la eventualele fraude de corupție di n cadrul Comunității Europene. Astfel, acest organism
monitorizează atât activitatea externă, cât și activitatea internă din cadrul instituțiilor UE. Pe lângă
OLAF, avem PIF având rolul de a da sancțiuni și termeni de prescripție aplicabile infracțiunilor
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv frauda, corupția și EPPO care are
rolul de a investiga, de a urmări penal și de a trimite în judecată infracțiunile care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii. Iar în 2018 în cadrul unei rezoluții adoptate de Parlamentul
European, se vor lua măsuri privind o cooperare mai strânsă între OLAF și EPPO.
În concluzie putem afirma că cooperarea autorităților internaționale și europene privind
combaterea corupției contribuie la o mai bună g estionare a fenomenului numit corupție. Acest
lucru este posibil datorită convențiilor, care au dat naștere unor instrumente cu ajutorul cărora se
pot realiza rapoarte atât la nivel internațional, cât și la nivel european. Rapoarte care conduc la
numeroase recomandări eficiente pentru combaterea corupției. Fără aceste instrumente corupția
poate deveni un adevărat virus nociv pentru sănătatea morală a statului de drept.

51
Bibliografie
Cărți academice:
 Heidenheimer Arnodl, Perspectives on the Percept ion of Corruption , Cambridge University Press,
New York, 2002 ;
 Uslaner Eric , Corruption, Inequality and the Rule of Law , Cambridge University Press, New York,
2008 .

Articole academice:
 Becker Gary, „Crime and Punishment: An Economic Approach”, 1968 , Journal of Political
Economy , vol. 76, în Rishika Chauhan, „ Coruption: a structural effect” , Corruption study , vol.1,
2012, http://www.jstor.org , accesat la data de 10.02 .2019 ;
 Dell Gillian, Terracol Marie, „Using t he UN Convention against corruption to advance anti –
corruption efforts: a guide, Transparency International”, https://uncaccoalition.org , accesat la data
de 15.05.2019;
 Direc ția Națională Anticorupție, http://www.pna.ro , accesat la data de 03.03.2019 ;
 Ewing K. D., Issacharoff Samuel, Introduction to Party Funding and Campaign Finance în
International Perspective , vol. 5, 2006 în Timothy K. Kuhner, ,,Human Rights and The Problem
of Money in Politics” , Harvard Human Rights Journal , Vol. 26, 2013, http://www.jstor.org ,
accesat la data de 03.06 .2019 ;
 Hecler Hannes, “UNCAC in a nutshell”, Anti -Corruption Resource Centre, Mai 2017,
https://www.u4.no , accesat la data de 10.02.2019 ;
 Kaufmann Daniel, ,,Corruption: The Facts”, 1997, în Paul F. Lagunes, ,, Corruption’s Challenge
to Democracy: A Review of the Issues” , Politics & Policy , Vol. 40, Nr. 5, 2012,
http://www.jstor.org , accesat la data de 05.05.2019 ;
 Lagunes F. Paul, „Corruption’s Challenge to Democracy: A Review of the Issues”, Politics &
Policy , Vol. 40, Nr. 5, 2012 , http://www.jstor.org , accesat la data de 03.05.2019 ;
 Lupulescu Nicolae, subsecțiunea Drept Penal, ,,Spălarea banilor”, http://www.euroavocatura.r o ,
accesat la data de 15.03.2019 ;

52
 Nadler Judy, Miriam Schulman, „Favoritism, Cronyism and Nepotism”, disponibil la
http://www.scu.edu , accesat la data de 15.03.2019 ;
 Nye S. Joseph , „Corruption and Political Development : A Cost -Benefit Analysis”, The American
Political Science Review, vol. 61, în Paul F. Lagunes ,„Corruption’s Challenge to Democracy: A
Review of the Issues” , Politics & Policy , Vol. 40, Nr. 5, 2012, http://www.jstor.or g , accesat la
data de 14.02 .2019 ;
 Parlamentul României, Codul Penal, Articolul 246 ,,Abuzul în serviciu contra intereselor
persoanelor”, disponibil la http://legeaz.net , accesat la data de 20.03.2019 ;
 Parlamentul Români ei, Codul Penal, Articolul 295 “Delapidarea”, disponibil la http://legeaz.net ,
accesat la data de 04.03.2019 ;
 Roniger Luis, „Political Clientelism Democracy and the Market Economy”,
http://www.rochelleterman.com , accesat la data de 17.02.2019 ;
 Rousseau Jean -Jacques, On the Social Contract , 1987, în Paul F.Lagunes, ,,Corruption’s
Chall enge to Democracy: A review of the issues ”, Politics and Policy, Vol. 40, nr.5, 2012 ,
http://www.jstor.org , accesat la data de 15 .05.2019 ;
 Transparency International, http://w ww.transparency.org , accesat la data de 20.02.2019 ;
 Treisman Daniel , ,,The causes of corruption: a cross -national study”, Journal of Public Economics ,
vol. 76, 2000 în Michael T. Rock, ,, Corruption and Democracy” , Journal of Development Studies ,
Vol. 45 , Nr. 1, 2009, http://www.jstor.org , accesat la data de 1 5.05.2019 ;
 U4 Anti -Corruption Resourse Centre, http://www.u4.no/themes/un -convention -against –
corruption/ , accesat la data de 05.04.2019 ;
 U4 Issue, “Maximising the potential of UN CAC implementation: Making use of the self –
assessment checklist”, http://www.u4.no/ accesat la data de 05.04.2019 ;
 UNDP Practic e Note: Anti -Corruption 2004 în Rishika Chauhan, ,, Corruption: A structural
defect” , Studies of Changing Societies: Corruption Study , Vol. 1, 2012, http://www.jstor.org ,
accesat la data de 05.05 .2019 ;
 Vito Tanzi, ,,Cor ruption Around the World: Causes, Consequences, Scope, and Cures”, 1998,
International Monetary Fund , vol. 4, în Rishika Chauhan, ,,Corruption: a structural defect” ,

53
Studies of Changing Societies: Corruption Study , Vol. 1, 2012, http://www.jstor.org , accesat la
data de 07 .04.2019 ;
 Vlassis Dimitri, „Issues concerning the implementation of the United Nations Convention Against
Corruption”, Resource Material Series, no.86, https://www. unafei.org , accesat la data de
15.05.2019 ;
 Warren E. Mark , ,,What does corruption mean in a democracy?” , American Journal of Political
Science , Vol. 48, Nr. 2, 2004, http://www.jstor.org , accesat la data de 05.04.2 019.

Documente oficiale:
 Comisia Europeană , Decizia Consiliului 2008/801/CE (JO L 287, 25.9.2008, p. 1), https://eur –
lex.europa.eu , accesat la data de 02.06.2 019;
 Comisia Europeană , Decizia -cadru 2003/568/JAI a Consiliului privind combaterea corupției în
sectorul privat (JO L 192, 2003, p. 54), https://eur -lex.europa. eu, accesat la data de 02.06.2019 ;
 Comisia Europeană , Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5
iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin
mijloace de drept penal, JO L 198, 28.7.2017, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de
02.06.2019 ;
 Comisia Europeană, Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, https://eur –
lex.europa.eu , accesat la data de 14.06.2019 ;
 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social
European Combat erea corupției în UE, Bruxelles, 2011, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data
de 01.06.2019;
 Consiliul Europei, Rezoluția (97) 24 a Comitetului de Miniștri privind cele 20 de principii
directoare pentru lupta împotriva corupției, http://www.procuratura.md , accesat la data de
16.06.2019 ;
 Convenția penală privind corupția, https://www .coe , accesat la data de 16.04.2019 ;

54
 Convenția privind dreptul civil asupra corupției, https://rm.coe , accesat la data de 16.06.2019 ;
 Conven ția Uniunii Europene privind lupta împotriva corupției ce implică oficiali europeni,
https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 16.05.2019 ;
 European Anti-Fraud Office, https://ec.europa.eu , accesat la data de 15.06.2019 ;
 Group of States against Corruption, https://www.coe , accesat la data de 16.06.20 19;
 Group of States against Corruption, https://www.coe.int/en/web/greco , accesat la data de
10.06.2019 ;
 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Conven ție privind protejarea intereselor financiare ale
Comunit ăților Europene, nr.19, vol.12, http://eur -lex.europena.eu , accesat la data de 12.06.2019 ;
 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Decizia -cadru 2003/568/JAI a Consiliului privind
combaterea corupției în sectorul p rivat, https://eur -lex.europa.eu , accesat la data de 05.06.2019;
 Oficiul European de Luptă Antifraudă, https://ec.europa.eu , accesat la data de 16.06.2019 ;
 Prevenirea corupției cu privire la membrii Parlamentului, judecători și procurori https://rm.coe ,
accesat la data d e 15.06.2019 ;
 Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei
forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO),
http://data.europa. eu , accesat la data de 12.06.2019 ;
 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare
a Regulamentului, http://data.europa.eu , accesat la data de 06.06.2019 ;
 Transparency International, http://www.transparency.org , accesat la data de 02.06.2019 ;
 Transparency International, https://www.transparency.org.ro , accesat la data de
15.06.2019 ;

55
 United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, Mechanism for the Review of Implementation
of the United Nations Co nvention against Corruption – Basic Documents , New York, 2011,
www.unodc.org , accesat la data de 05.05.2019;
 United Nations Office on Drugs and Crime UNCAC, www.unodc.org , accesat la data de
05.04.2019;
 UNODC's Action against Corruption and Economic Crime, disponibil la http://www.unodc.org ,
accesat la data de 10.02.2019 .