Școala Națională de Studii Politice și Administrative [618522]

Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Administrație Publică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Crina Rădulescu Absolvent: [anonimizat], iulie 2020

2

3
Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Administrație Publică

RAPORTURILE CURȚII CONSTITUȚIONALE A
ROMÂNIEI CU PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Crina Rădulescu Absolvent: [anonimizat], iulie 2020

4

5
Introducere ………………………………………………………………………..…………….6
Capitolu l I. Statul
1.1. Apariția și evoluția statului …………………………………………………….……………8
1.2. Caracteristicile și funcțiile statului ……………………………………….…….…………….10
1.3. Separația ș i echilibrul puterilor în stat ……………………………………….………………13
1.4. Structura și modul de organizare a instituțiilor statului ……………………..………………15
1.4.1. Curții Constituționale a României …………………………………………………15
1.4.2. Parlamentului Român iei……………………………………………….…………..20
1.4.3. Guvernului României ………………………………………………..……………23
Capitolul II . Raporturile Curții Constituționale a României cu Parlamentul și Guvernul
2.1. Raportul Curții Constituționale a României cu Parlamentul …………………………………26
2.2. Raportul Curții Constituționale a României cu Guvernul …………………………………….32
Capitolul III . Analiza deciziei nr. 311/2019 privind obiecția de neconstituționalitate a
dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale
nr.215/2001
3.1. Metodologia cercetării științifice …………………………………………………………..35
3.2. Analiza deciziei Curții Constituționale ……………………………………..……………..35
Concluzii ……………………………………………………………………….………………..46
Bibliografie ………………………………………………………………………………………47

6
Introducere

În cadrul lucrării de lice nță analizez modul în care Curtea Constituț ională și-a exprimat
decizia asupra unui proiect legislativ destinat administrației publice . În plus, voi anali za și cine a
întemeiat sesizarea e cu privire la proiectul de lege și care au fost principalele dispoziții aduse de
Curtea Constituționlă. Motivul pentru care am ales această temă c onsă în aducerea în evidență una
dintre deciziile oferite de Curtea Constituțională, pentru a putea observa întregul proces de
soluționare a sesizărilor, cine are dreptul să constate neconstituțioalitatea proiectelor legislative și
cine are dreptul să ofere o opine asupra argumentelor supuse.
Primul capitol oferă o viziunea de ansamblu asupra termenului de stat. În primul subcapitol
voi prezenta apariția și evoluția statului, din punct de vedere al teoriilor antropologice, cât, și din
punct de vedere al științelor administrative. Astfel, voi reaminti cei mai importanți antropologi
care au contribuit la definirea conceptului de stat, și reamintesc, Wilhelm Koppers, Ted Lewellen,
Robert Lowie, Georges Balandier și Ralph Linton. În plus, voi prezenta și viziunea sociologică
asupra termenului de stat oferită de M ax Weber. În continuare voi analiza evoluția separației
puterii în statul român pentru a observa care au fost pașii incipieți și cum s -a manifestat atât în
perioada comunistă, cât și în perioada post -comunistă. În cadrul celui de -al patrulea subcapitol mă
voi axa asupra structurii și modului de organizare a instituțiilor statului.
Astfel, voi prezenta rolul, structura și competențele Curții Constituționale a României, care
sunt incompatibilitățile judecătorilor. A doua instituție vizată este Parlamentul Rom âniei, unde voi
analiza mai întâi sistemul semi -prezidențial în viziunea cercetătorilor Maurice Duverger, Robert
Elgie, apoi voi caracteriza din punct de vedere al Constituției României rolul, structura și
competențele Parlamentului României dar și statutu l deputaților și senatorilor. Iar ultima entitate
este Guvernul României, unde am descris în primă fază principalele funcții guvernamentale, apoi
am expus care este rolul, structura, competențele și incompatibilitățile puterii executive .

7
În al doilea capi tol am avut în vedere raporturile Curții Constituționale a României cu
Parlamentul și Guvernul. Astfel, în primul subcapitol am analizat raportul Curții Constituționale a
României cu Parlamentul din punct de vedere al dreptului constituțional. Am prezentat care sunt
pașii principali în sesizarea unor neînreguli privind deciziile legislative și cine are dreptul să
constate neconstituționalitatea legilor. În continuare am urmărit atribuțiile Curții Constituționale
în raport cu Parlamentul României. Iar în al doilea subcapitol am expus atribuțiile Curții
Consti tuționale în raport cu Guvernul.
În al treilea capitol al ales să prezint decizia nr. 311/2019 privind obiecția de
neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației
publice locale nr.215/2001 . Astfel, mă voi axa pe principalele argumente aduse de autorul sesizării
proiectului de lege, poziția președintelui Camerei Deputaților, voi pune în evidență textul original
al legii modificate și în fina l voi prezenta principalele observații ale Curții Constituționale cu
privire la criticile aduse proiectului legislativ. În final voi putea observa dacă sesizarea efectuată a
fost sau nu constituțională.

8
Capitolul I. Statul

1.1. Apariția și evoluția statului
Încă din cele mai vechi timpuri noțiunea de “stat” a căpătat diferite în țelesuri în funcție de
momentele și împrejurările sale istorice. Originea conceptul de “stat” provine din limba latină
“statius”, ce semnifică “o stare de repaus”. De exemplu, romanii erau obișnuiți să folosească
expresia “res publica”, adică “stat”, “ceta te”. În mod similar grecii foloseau termenul de polis.
General vorbind, termenul de stat a fost larg răspândit și tradus în toate limbile începând cu secolul
al XVII -lea1.
Unii dintre cei mai importanți antropologi germani, Wilhelm Koppers, afirmă că: ,, statul
corect înțeles datează din vremurile cele mai îndepărtate ale omenirii ”2. De altfel, istoricul Michael
Sakellariou consideră în cartea sa The Polis -State definition and origin , că primele „polis -state”
au luat naștere în Attica și Eubeea, situate în P eninsula Balcanică, în jurul anului 1.000 î.Hr.3. Pe
de altă parte, antropologul Ted Lewellen menționează că de fapt în zona Orientului Mijlociu au
apărut primele societăți. Astfel, în această zonă acum 5.500 milioane de ani s -au dezvoltat în mod
constant, atât indivizii, cât și spațiile unde locuiau aceștia. Prin urmare, satele agricole au evoluat
ca orașe și apoi în final au căpătat o formă de organizare politică. Anterior, societatea a fost
organizată în funcție de gradul de rudenie, unde șefii dintr -un anumit teritoriu trebuiau să renunțe
la o parte din autoritatea acestora, pentru a putea conduce o clasă de indivizi care aveau capacități
de gestionare a resurselor din cadrul teritoriului4.
Antropologul Ralph Linton sugerează că principalul element al fo rmării puterii statale
constă în cucerirea unui teritoriu. Mai mult decât atât, el notează în cartea sa The Study of Man , că
există două posibilități de formare a statelor. În primul rând, avem asocierea voluntară, iar în al
doilea rând, avem dominația imp usă printr -o putere superioară. În viziune antropologului Ralph

1 Vâslan, Călin, Politologie, Politologie , București, Editura Economica, 1994, p.7 1.
2 Balandier, Georges, Antropologie politică , trad.Doina Lică, Timișoara, Editura Amarcord, 1998, p.176.
3 Sakellariou, Michael, The polis -state definition and origin , Athens, Editura National Hellenic Research, 1989, p.148.
4 Lewellen, Ted, Political An thropology: An Introduction – Third Edition , London, Editura Praeger Publisher, 2003,
p.43.

9
Linton, a doua cale este cel mai des întâlnită în istorie: „Statele se pot naște fie prin reuniunea
voluntară a două sau mai multe triburi, fie prin subjugarea grupurilor slabe de către grupur ile mai
puternice, ceea ce duce la pierderea autonomiei lor politice […] Statele cucerite sunt mult mai
numeroase decât confederațiile ”5.
Prin urmare, teritoriul este un spațiul unde sunt puse în aplicare funcțiile statului, iar
dominația asupra teritoriul ui este exercitată de către o autoritate6.
În mod similiar, istoricul austriac Fritz Gschnitzer a secționat în două conceptul de ,, polis –
state”: pe de o parte, avem ideea de comunitate, iar pe de altă parte, avem ideea de dominație. Din
perspectiva acestu ia comunitatea și dominația sunt forme fundamentale ale nașterii unui stat7.
Istoricul german Helmut Berve critică faptul că statul nu s -a bazat doar pe teritoriu, ci mai degrabă
pe familii care fac parte din clanuri importante. El susține că statul din Pe ninsula Balcanică a
menținut conceptul de comunitate, bazată pe aceeași cultură comună și același grad de rudenie8.
Conform antropologului Robert Lowie, criteriile centrale care conduc la crearea statului sunt:
crearea de noi relațiile exterioare și crear ea de grupuri numite ,, asociații ”9. Pe l ângă cele
prezentate anterior, se mai adaugă criterii constituționale, pentru ca statul să devină pe deplin o
formă de guvernare10.
Un exemplu în acest caz sunt primele reforme ce au loc în antichitate, mai exact în Atena,
în anul 594 î.Hr., unde Solon și Clistene marchează instituționalizarea statului atenian. Populația
ateniană a fost împărțită în patru clase, în funcție de veniturile si terenurile deținute de aceștia. S –
a creat o adunare populară, unde puteau part icipa toți oamenii indiferent din ce clasă socială
proveneau. În perioada antică cea mai joasă clasă socială era compusă din atenieni săraci. În acest
context, se aduc noi concepte, cel de ,,cetățenie ” și cel de ,,vot”, unde doar bărbații aflați la vârsta
maturității aveau statut de cetățean și drept de vot; iar femeile și sclavii nu beneficiau de aceste
drepturi. Ordinea de zi a Adunării Populare era aprobată de Consiuliul celor 400, ce reprezentau
în mod egal cele patru triburi ateniere. Scopul lui Solon în instituționalizarea statului a fost să
creeze un echilibru de putere între cei săraci și cei bogați. Aceste reforme au condus la schimbarea

5 Linton, Ralph, The study of Man , New York, Editura Appleton -century, 1936, pp.240 -243.
6 Sakellariou, Michael, The polis -state definition and origin , Athens, Edit ura National Hellenic Research, 1989, p.69.
7 Idem, pp.27 -29.
8 Idem, p.38.
9 Lowie, Robert, Primitive Society , New York, Editura Bonie and Liveright, 1920, p.380.
10 Sakellariou, Michael, The polis -state definition and origin , Athens, Editura National Hell enic Research, 1989, p.30.

10
viziunii atenielor asupra instituțiilor politice. Clistene a dorit mai departe să reorganizeze baza
statului, pri n desființarea celor patru triburi iar Consiliul să fie compus din 500 de indivizi aleși
prin tragere la sorți11.
Prin urmare, instituționalizarea statului atenian s -a datorat înființării și dezvoltării
instituțiilor centrale. Iar reformele din cadrul comun ității grecești au arătat că elitele nu au putut
domina în mare măsură societatea, iar participarea populară reprezenta un grad major pentru
guvernul atenian privind deciziile statului. Cu alte cuvinte, societatea civilă a avut și are în
continuare un rol cheie, nu numai în privința revendicării puterii, dar, de asemenea, de a ajuta statul
să se formeze și să evolueze 12.

1.2. Caracteristicile și funcțiile statului

Din punct de vedere al științelor politice Pacea din Westphalia, din 1648, a reprezentat
sfârșit ul a două războaie ce au avut loc pe continentul european, și totodată, a reprezentat
recunoașterea integrității teritoriale și suveranității statelor13. Majoritatea cercetătorilor din
domeniul științelor politice sunt de părere că trăsătura centrală a sta tului modern o reprezintă
suveranitatea sa. În teoriile relațiilor internaționale, conceptul de suveranitate are rolul de referent
al statalității, însă, în cadrul dezbaterilor acest termen nu este încă clar definit. Întrucât, conceptul
de suveranitate rep rezintă autoritatea absolută a statului asupra teritoriului geografic pe care îl
deține și asupra cetățenilor. Mai mult decât atât, este recunoscut si de către alte state suverane ca
fiind un stat independent14. Tradițiile normative privind noțiunea de suve ranitate presupun că
statele sunt cele care își protejează cetățenii, asigură bunăstarea și totodată, apără valorile
acestora15.

11 Jari, Eloranta, Golson, Eric, Markevich, Andre, Wolf, Nikolaus, Economic History of Warfare and State Formation ,
New York, Editura Springer, 2016, p.9.
12 Idem, pp.11 -13.
13 Fischer, Raoul, The Peace of Westphalia and the World S tate: A case for causal pluralism in International Relations ,
Hungary, Editura Central European University, 2012, p.30.
14 Weber, Cynthia, Simulating Sovereignty: Intervention,the state, and symbolic exchange , New York, Editura Press
Syndicate of the Univer sity of Cambridge, 1995, p.2.
15 Macfarlane, Neil, Human Security and the Law os States , Chapter III Security as a Right: The Resolution?, London,
Editura British Library, 2007, p.350.

11
În urma independenței, suveranitatea a susținut în primul rând, recunoașterea
internațională a statului și în al doilea rând, a susținut regimuri de protecție împotriva intervenției
străine. În plus, în zonele defavorizate, guvernele coloniale s -au bazat pe conducerea indirectă a
unor lideri16. Prin urmare, există concepții greșite asupra elementelor specifice în Pacea din
Westpha lia și asupra celor două acorduri. De fapt, Tratatele de la Munster și Osnabruck au dus în
eroare percepțiile istorice contemporane asupra statelor și suveranității. Acest lucru este important,
deoarece, în literatura de specialitate, statalitatea modernă este considerată ca fiind sinonim cu
suveranitatea și Westphalia. Elitele și cetățenii din Westphalia nu erau pe deplin conștienți asupra
conceptului de suveranitate 17.
În altă ordine de idei, antropologul Georges Balandier ne prezintă caracteristicile ca re ne
ajută să recunoaștem un stat: caracterul său totalizant, autonomia și puterea sa de dominație. Statul
are două laturi: cea laxistă și cea restrictivă. Cele două se raportează la trei elemente esențiale:
„existența unui teritoriu, consimțământul popul ației ce își desfășoară activitățile în interiorul
granițelor și existența de structuri organice mai mult sau mai puțin complexe care constituie baza
unității politice. ” Astfel, aceste elemente sunt utilizate în diverse societăți politice18.
În plus, antro pologul american Robert Lowie afirmă că ,,statul cuprinde locuitorii unei zone
determinate care recunosc legitimitatea forței, atunci când ea este utilizată de indivizii pe care îi
acceptă ca șefi sau guvernanți ”. Astfel, putem vorbi de un stat primitiv at unci când există un spațiu
bine delimitat de granițe iar indivizii cad de comun acord asupra utilizării coerciției de către cei
ce conduc societatea. Un astfel de stat este aplicat de către sistemele politice ce nu au ca
componentă aparatul statal 19.
Pe de o parte, cercetătorul George Balandier îl aduce în discuție pe filosoful Friedrich
Engels, care spunea că: „ Societatea își creează un organism în vederea apărării intereselor sale
comune împotriva atacurilor interne și externe. Acest organism este pute rea de stat. Abia născut,

16 Andersen, Louise, Stepputat, Finn, Fragile States and Insecure People – Violence, Security and statehood in the
twenty -first century , New York, Editura Palgrave Macmillan, 2007, pp.8 -10.
17 Fischer, Raoul, The Peace of Westphalia and the World State: A case for causal pluralism in International Relations ,
Hungary, Editura Cen tral European University, 2012, p.35 -39.
18 Balandier, Georges, Antropologie politică , trad.Doina Lică, Timișoara, Editura Amarcord, 1998, pp.146 -147.
19 Lowie, Robert, Primitive Society , New York, Editura Bonie and Liveright, 1920, pp. 380 -381.

12
devine independent de societatea și aceasta cu atât mai mult, cu cât devine organismul unei anumite
clase și face să prevaleze direct dominația acestei clase” 20.
Pe de altă parte, sociologul Max Weber aduce o definiție a statului , spunând că este un
intrument de dominție cu ajutorul căruia posedă monopolul constrângerii fizice legitime. În
consecință, statul poate să intervină în toate sectoarele atunci când este nevoie, datorită legitimității
dobândite de către populație21. Contro lul asupra utilizării violenței aduce împreună trei procese.
Primul proces face referire la stabilirea unui monopol asupra mijloacelor de distrugere și de
utilizare a forței. Al doilea proces face referice la stabilirea legitimității în subordonarea luării
deciziilor de către stat. A treilea proces îl reprezintă folosirea forței, în conformitatea cu legea,
împotriva anumitor cetățeni care contestă legitimitatea statului. Statul absolutist din Europa l -a
ajutat pe Max Weber să construiască definiția statului . Prin urmare, pentru a distruge feudalismul,
statul a monopolizat violența creând armate permanente ce primeau ordine doar din partea
conducătorilor. Cu alte cuvinte, armata a reușit să -și dobândească un statut juridic, iar folosirea
forței este definită prin reguli și reglementări22
Istoricul german Victor Ehrenberg este de părere că există patru caracteristici atribuite unui
stat, și anume: 1. teritoriu, populație; 2. cetățenie, constituție; 3. structură politică: adunarea
cetățenilor, consiliu, funcțion ari, instanță de judecată; 4. religie, cultură, forțe armate și venit23. Pe
lângă acestea, autorul Barry Buzan aduce în completare alte patru elemente specifice statului și
anume: are caracter fizic (teritorii și populație), este funcțional (autoguvernarea) , există instituții
(structura guvernului) și are statut de enitate suvernă24. Un teritoriu poate fi expus unor amenințări
ce pot ține de capturarea acestuia, de ordin extern, sau pot fi amenințări de ordin intern. Spre
exemplu, un stat poate declara că un anumit teritoriu îi aparține, însă această declarație poate să
fie recunoscută de către alte state sau nu. În teorie, nu există o legătură clară și necesară între un
anumit teritoriu și un anumit stat, Barry Buzan notează că granițele statului sunt determi nate doar

20 Balandier, Georges, Antropologie politică , trad.Doina Lică, Timișoara, Editura Amarcord, 1998, p.150.
21 Weber, Max, O vocație și o profesie, București, Editura Anima, 1992, p.12.
22 Ghani, Ashraf, Lockhart, Clare, Fixing Failed States, A Framework for Rebuilding a F ractured World , USA,
Editura Oxford University Press, 2008, pp.126 -128.
23 Sakellariou, Michael, The polis -state definition and origin , Athens, Editura National Hellenic Research, 1989, p.48.
24 Buzan, Barry, People , States, and Fear The National Security Pr oblem in International Relations , Great Britain,
Editura University of Warwick, 1983, p.42.

13
de capacitatea altui stat de a -și păstra teritoriul. Cu alte cuvinte, alte state pot amenința un stat cu
confiscarea unui anumit teritoriu al acestuia25.
Complexitatea sarcinilor pe care un stat trebuie să le îndeplinească necesită mecanisme
interne de monitorizare a fiecărei ramuri a guvernului. De asemenea, manifestă controale și balanțe
sistematice între executiv, legislativ și justiție, care încurajează și susțin încrederea în sistemul de
guvernare. Cetățenii oferă sursa ultimă de legitimitate pentru a beneficia de o ordine socială26.
Astfel, statul este cel care reprezintă instituția politică, care are un grad de organizare și structurare,
datorită separării puterilor în stat și avem: puterea legislativă, puterea executivă și puterea
judecătore ască 27. Barry Buzan notează că componentele centrale ale unui stat sunt: teritoriul și
instituțiile acesteia. Mai mult decât atât, aceste instituții sunt create pentru a putea guverna statul28
(Buzan, 1983, 44).
Cea mai importantă funcție a unui stat este aceea de a elabora legi. Proiectele de legi sunt
cele care definesc atât puterile, cât și limitele statului și al cetățenilor. Ca urmare a supremației
legii, indivizii percep un set dinstict de drepturi și îndatoriri pe care îi ajută să aibă un
comportamen t față de ceilalți cetățeni ai statului, și față de o comunitate mai mare prezentă în
stat29.
1.3.Separația și echilibrul puterilor în stat
De-a lungul istoriei românești, putem observa că principiul echilibrului și al separării
puterilor în stat a fost pentru prima dată introdus în Regulamentul Organic în 1831 și 1832. Tot
acest concept a existat și în cadrul constituțiilor adoptate din anii 1866, 1923 și 1938, însă, o dată
cu instalarea regimului comunist în 1945, acest concept este substanțial limitat, fiind înlocuit cu
unicitatea principiului puterii, care a fost exprimat atât în Constituția din 1952, cât și cea din 1965.
Astfel, de la formarea statului român până în anul 1948, organizarea constituțională a României a
fost realizată conform principiului separ ației puterilor în stat. În perioada socialistă dreptul

25 Idem, pp.62 -63.
26 Ghani, Ashraf, Lockhart, Clare, Fixing Failed States, A Framework for Rebuilding a Fractured World , USA,
Editura Oxford University Press, 2008, pp.129.
27 Vâslan, Călin, Politologie , București, Editura Economica, 1994, p.77.
28 Buzan, Barry, People, States, and Fear The National Security Problem in International Relations , Great Britain,
Editura University of Warwick, 1983, p.44.
29 Ghani, Ashraf, L ockhart, Clare, Fixing Failed States, A Framework for Rebuilding a Fractured World , USA,
Editura Oxford University Press, 2008, pp.124.

14
constituțional a permis exercitarea puterii în mod barbar, fapt ce a șters în totalitatea conceptul de
separare a puterilor în stat. Însă, după căderea regimului comunist, în 1989, un prim efect a fos t
înlocuirea principiului unicității puterii cu principiul separării puterilor în stat. Acest lucru a fost
posibil datorită Decretului nr. 2/1989. În final, prin adoptarea constituției din 1991, avem
distribuirea puterii în stat, instituirea unui sistem de relații între autoritățile publice pentru a putea
asigura eficacitatea, transparența și esența democratică al procesului de guvernare30.
Pentru a putea putea păstra o ordine constituțională trebuie să avem o separare a puterilor
în stat. Fie că vorbim de c ontinente americane, fie europene, separarea puterilor în stat reprezintă
un prim pas important către o nouă eră democratică31.
Constituția în esența sa este definită conform autorului Andras Sajo, ca fiind ”limitarea
puterii executive ”32. În ceea ce priveșt e statul român, constituția este definită drept un “act politic –
judiciar (…) adoptat pentru a stabili modul în care puterile statului sunt organizate și exercitate ”33.
Un alt cercetător, Genoveva Vrabie, notează că constituția este cea care “stabile ște modu l în care
autoritățile publice funcționează și modul în care sunt organizate ” 34.
În plus, statul este cel care îndeplinește trei funcții fundamentale, acestea sunt: funcția
legislativă (cea care proclamă legi generale), funcția executivă (cea care pune în aplicare legile) și
funcția jurisdicțională (cea care soluționează litigiile care apar în urma aplicării legii). Fiecare
funcție menționată anterior are o putere corespondentă, anume: legislativă, executivă și
judecătorească. Iar fiecare putere coresponden tă este alocată către unui organism fundamental,
anume: puterea executivă este alocată președintelui și guvernului, puterea legislativă este alocată
Parlamentului iar puterea judecătorească este alocată instituțiilor judecătorești35.

30 Tomescu, Camelia, Mihaela, Levai, “The Principle of equilibrium and separation of powers under the Romanian
constitut ion”, The USV Annals of economic and public administration , 2012, 1 (15), p.288.
31 Idem, p.282.
32 Sojo, Andras, Limiting Government – An Introduction to Constitutionalism , Budapest, Editura CEU Press, 1999,
p.14.
33 Ionescu, Cristian, Tratat de drept consti tuțional contemporan , București, Editura C.H. Beck, 2008, p.21.
34 Vrabie, George, Drept constituțional și instituții politice , Iași, Editura Cugetarea, 1999, p.26.
35 Tomescu, Camelia, Mihaela, Levai, “The Principle of equilibrium and separation of powers u nder the Romanian
constitution”, The USV Annals of economic and public administration , 2012, 1 (15), p.287.

15
Autorul Deleanu mențio nează ideea că condiția armoniei sociale și a garanției libertății
umane este de a echilibra aceste trei puteri printr -o împărțire judicioasă a responsabilităților și de
a ne oferi reciproc metode eficiente de control, oprind astfel tendința imanentă a omu lui de a
acapara și de a abuza de putere. Conform principiului separării celor trei puteri în stat, acestea sunt
exercitate de autorități independente cu puteri aproximativ egale. Fiecare putere / autoritate publică
deține și exercită o serie de responsabi lități proprii, prin care îndeplinesc sarcini specifice și
contrabalansează relația reciprocă dintre acestea36.
Toate aceste trei puteri ating echilibrul corect, niciuna nu domină pe cealaltă, ci cooperează
și interferează. Separarea netă a puterilor statu lui ar conduce la un blocaj instituțional, în timp ce
echilibrul puterilor statului s -ar realiza prin stabilirea anumitor măsuri și metode de control
reciproc care ar împiedica autoritățile publice să -și abuzeze responsabilitățile 37.
1.4.Structura și modul de organizare a instituțiilor statului

1.4.1. Curtea Constituțională a României

Revoluția din 1989 din România a marcat un moment zero pentru tradiția constituțională,
prin adoptarea unei noi constituții. Aceasta a fost promulgată în 1991, unde oficial este const ituită
jurisdicția Curții Constituționale38.
Curtea Constituțională reprezintă o jurisdicție relativ tânără, atât în cadrul tradiției juridice
naționale, cât și în cadrul familiei constituționale a Uniunii Europene. Încă de la crearea Curții
Constituțional e, a existat o luptă continuă pentru consolidarea statutului în sfera spectrului judiciar
național. În ceea ce privește arhitectura instituțională, Curtea Constituțională a României a fost
mult inspirată de omologul său francez, împrumutând caracteristici substanțiale de componență și
competență. Astfel, în Franța regăsim Consiliul Constituțional, unde judecătorii sunt aleți direct

36 Deleanu, Ion, Instituții și proceduri constituționale – în dreptul român și dreptul comparat, București, Editura C.
H. Beck, 2006, p.35.
37 Tomesc u, Camelia, Mihaela, Levai, “The Principle of equilibrium and separation of powers under the Romanian
constitution”, The USV Annals of economic and public administration , 2012, 1 (15), p.290.
38 Constituția României 1991, revizuită în 2003, Publicată în Mon itorul Oficial, Partea I.

16
de către președinte și de către cei aflați la putere, aspect regăsit și în cadrul organizării Curții
Constituționale din Români a39.
Curtea Constituțională a României reprezintă un instrument eficient de important pentru
protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului. Trebuie subliniat faptul că
drepturile și libertățile constituie fundamentul regimului democr atic, unde statele au
”obligativitatea de a promova și respecta drepturile și libertățile universale ale omului”40. Din
cauza faptului că omul este o ființă vulnerabilă, a trebuit ca fiecare stat să întreprindă un set de
mecansime și instrumente legale pent ru a putea proteja cetățeanul, în calitate de persoană fizică,
atunci când este neîndreptățit. Pe de altă parte, conform articolului 20 din Constituția României,
observăm o prevedere cu privire la tratatele internaționale ale drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului. Astfel, prevederile constituționale cu privire la acestea vor fi interpretate
și aplicate în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte acorduri la care
face parte România. Cu alte cuvinte, Curtea Constituțio nală a României ia în considerare tratatele
internaționale pentru a putea apăra drepturile și libertățile cetățeanului român41.
Conform Constituției României, avem titlul V special destinat Curții Constituționale, unde
sunt prezente 6 articole (art. 142 -147) privind: structura, condițiile de numire, incompatibilități,
independența și inamovibilitatea, atribuții și deciziile Curții Constituționale42. În plus, organizarea
și funcționarea Curții Constituționlae este reglementată atât de art.142 din cadrul Const ituției
României, cât și de Legea nr.47/199243. Curtea Constițională este compusă din nouă judecători,
având un mandat de 9 ani, mandat ce nu poate fi înnoit sau chiar prelungit. Mai mult decât atât,
conform art.142 din Constituția României, trei judecători sunt numiți de către Camera Deputaților,
trei de către Senat și în final trei de către Președintele României. Iar privind președintele Curții
Constituționale, acesta este ales pe o perioadă de trei ani, prin vot secret. În plus, potrivit art.143,
pentru a putea fi judecător la Curtea Constituțională, trebuie o pregătire juridică superioară, cu o
vechime de cel puțin 18 ani în domeniul juridic superior. Mai trebuie de subliniat faptul că calitatea

39 Viță, Viorica, ”The Romanian Constitutional Court and the Principles of Primacy: to refer or not to refer?”, German
Law Journal, Volum 16, Nr.06, 2017, pp.1623 – 1625.
40 Muraru, Ioan, Constantinescu, Mihai, Rolul Curții Constitu ționale în asigurarea echilibrului puterilor , București,
Editura Albatros, 1996, pp.3 -10.
41 Valea, Daniela, Cristina, “The role of the romanian constitutional court in protecting and promoting human
fundamental rights and freedoms”, Procedia – Social and B ehavioral Science , Volum 46, 2012, p. 5548.
42 Conform Constituției României, Titlul V – Curtea Constituțională.
43 Conform Legii nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Capitolul I.

17
de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă c u funcțiile publice, chiar și private,
exceptând funcția de profesor universitar din domeniul juridic44.
Curtea Constituțională a obținut prin Constituție dreptul de a decide legalitatea oricărei legi
adoptate de Parlament. Forul decizional este format din 9 judecători care pot rămâne în funcție
timp de 9 ani. Mandatele a 3 dintre ei expiră la fiecare 3 ani, așa că, iată, componența Curții se
înnoiește permanent, dând posibilitatea completului de judecată să fie unul dinamic. Senatul,
Camera Deputaților și p reședintele țării au dreptul de a desemna câte 3 judecători în forul suprem,
iar aceștia își aleg președintele prin vot secret. Dar cum poți ajunge membru al Curții? În primul
rând, trebuie să ai cel puțin 18 ani de experiență în activitatea juridică sau î n învățământul de
specialitate. De asemenea, trebuie să dovedești o pregătire juridică de înaltă ținută și să fii
recunoscut pentru competența profesională45.
Pe parcursul mandatului, un judecător al Curții nu poate fi schimbat sau înlăturat din
funcție, i ar deciziile nu -i pot fi influențate. În egală măsură, judecătorii constituționali nu pot fi
trași la răspundere pentru verdictele stabilite și nu pot fi reținuți, arestați sau cercetați decât la
cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înal ta Curte de Casație și Justiție și cu
aprobarea celor care i -au numit în funcție, respectiv președintele României, sau membrii Biroului
Permanent al Senatului și Camerei Deputaților46.
Conform legii numărul 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curți i Constituționale
la articolul 61 și 62, funcția de judecător este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau
privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul juridic superior. Numirea judecătorilor,
în condițiile prezentei legi, se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al
candidatului. În cazul în care candidatul ocupă o funcție incompatibilă cu aceea de judecător al
Curții Constituționale sau face parte dintr -un partid politic, acordul trebuie să cuprindă
angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcție sau din partidul politic
al cărui membru este47.

44 Conform Constituției României, Titlul V – Curtea Constituțională, art. 142 – 144.
45 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.260.
46 Idem, p.261 .
47 Conform Legii Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Art. 61 – 62.

18
Iar potrivit legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, la art.101 -104 funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice
altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior48
Potrivit art. 146 din Constit uție, Curtea Constituțională are ca principale atribuții: “se
pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel
puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției; se
pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor ac orduri internaționale, la sesizarea unuia
dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25
de senatori; hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele;
soluționează conf lictele juridice de natură constituțională; veghează la respectarea procedurii
pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia etc.49”.
Competențele Curții Constituționale sunt atât jurisdicționale, cât și consultative. C ele
jurisdicționae fac referire la: revizuirea constituționalității actelor normative, monitorizarea și
confirmarea rezultatului controlului electoral și referendumurilor, precum și soluționarea
conflictelor constituționale interinstituționale. De asemenea , Curtea decide cu privire la condițiile
care justifică exercitarea interimară a funcției de președinte, constituționalitatea partidelor politice
și verifică condițiile de exercitare a inițiativei legislative a cetățenilor. Cu un titlu consultativ,
trebuie solicitată recomandarea Curții cu privire la propunerea de suspendare a președintelui50.
Iar conform Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la
art.2 vedem că Curtea Constituțională este cea care oferă un control asupr a constituționalității
legilor, tratatelor internaționale, regulamentele Parlamentului și ordonanțele Guvernului, înainte
ca acestea să fie promulgate. Acestea pot fi sesizate conform art.15 din Legea nr.47/1992, de către
Președintele României, unuia dintr e cei doi președinti ai Parlamentului României, a Guvernului, a

48 Conform Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,
a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
49 Idem, art.146.
50 Constituția României, Art. 146.

19
Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului sau a unui număr de cul puțin 50 de
deputați sau 25 de senatori51.
Curtea poate, de asemenea, să revizuiască a priori constituțion alitatea tratatelor și
acordurilor internaționale înainte de ratificarea acestora, la cererea președinților celor două Camere
ale Parlamentului sau a unui număr de cel puțin cincizeci de deputați sau douăzeci și cinci de
senatori52. În plus, CCR poate reviz ui din oficiu inițiativele legislative privind amendamentele
constituționale, ca o garanție suplimentară a supremației Constituției și a limitelor revizuirii
acesteia53.
Curtea Constituțională este autonomă privind stabilirea bugetului anual. Prin urmare,
Curtea Constituțională are propriul buget, alocat din bugetul statului. Proiectul de buget este
aprobat de plenul Curții Constituționale și este transmis Guvernului pentru a fi inclus în bugetul
de stat pentru a fi legiferat54.
Dacă analizăm complexitatea a ctivităților desfășurate de curte, putem concluziona că
discutăm despre o autoritate publică politico -jurisdicțională. Caracterul politic rezidă din
procedura în care sunt aleși cei 9 membri: de către politicieni. Inamovibilitatea și independența în
luarea deciziilor, adică modul de organizare și acțiune, dau caracterului jurisdicțional55.
Atunci când discutăm despre Curtea Constituțională a României vorbim, de fapt, despre
instituția care garantează supremația Constituției și despre unica autoritate a țării ce nu poate fi
trasă la răspundere de nici o altă autoritate publică56.

51 Conform Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art.2 – art.15.
52 Constituția României, art. 146 b). Odată ce constituționalitatea tratatului internațional a fost stabilită a priori, acea sta
nu poate face obiectul unei pretenții de constituționalitate a posteriori. Tratatul internațional declarat neconstituțional
nu poate fi ratificat de Parlament sau de Guvern.
53 Idem, Art. 146, a).
54 Conform Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcți onarea Curții Constituționale, art. 75
55 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.263
56 Idem, p.264

20
1.4.2. Parlamentul României

Maurice Duverger este primul autor care folosește conceptul de semi -prezidențial. Autorul
sugerează în cartea sa că noul sistem politic, și anume sistemul semi -prezidențial, se caracterizează
prin 3 elemente de bază: ” (1) Președintele Republicii este ales prin sufragiu universal, (2) deține
puteri esențiale, (3) există un prim -ministru și un cabinet de miniștri care dețin puterea executivă
și puterea guvernamen tală și totodată pot rămâne în post doar în cazul în care Parlamentul nu își
exprimă neîncrederea.”57
Autorul Robert Elgie în cartea sa despre What is a semi -presidentialism? ne prezintă o altă
definiție asupra sistemul semi -presidențialism din perspectiva lui Giovanni Sartori, care în
viziunea lui un stat are un sistem semi -presidențial dacă îndeplinește cele 5 caracteristici: “șeful
statului este ales prin vot popular direct sau indirect pentru un mandat fix de birou; șeful statului,
împarte puterea execu tivă cu un prim -ministru; președintele este independent de Parlament, dar nu
are dreptul de a guverna singur sau în mod direct însă voința sa trebuie să fie prelucrată și transmisă
prin intermediul guvernului său; prim -ministrul și cabinetul său sunt depen dente de Parlament și
structura autorității duale a semi -prezidențialismului permite schimbarea echilibrului și a balanței
de putere în cadrul executivului, sub condiția ca ”pontențialul autonom”, al componentelor
individuale ale excutivului să continue.”58 Astfel, în comparație cu Maurice Duverger, Sartori pune
accent pe un echilibru de bază a puterii între prim -ministru și șeful statului.
Din perspectiva lui Sartori această balanță a puterii se poate transfera fie în favoarea
președintelui, fie în favoar ea primului ministru. Autorul Elgie, notează în articolul său ideea
conform căreia pentru a clasifica o anumită țară ca fiind semi -prezidențială trebuie să existe un
sistem dublu de autoritate59.

57 Duverger, Maurice, A new political system model – semi – presidential G overnemnt , France, Editura European
Journal, 1980, pp. 165 – 166.
58 Elgie, Robert, What is semi -presidentialism and where is it found? , Londra, Editura Routledge, 2007, pp.2 -5.
59 Ibidem, p.3.

21
Funcționalitatea unui parlament diferă de la o țară la alt a, în funcție de sistemul politic
adoptat și în funcție de cum sunt distribuite puterile în stat. În sistemul semi -prezidențial, cum este
în România, Parlamentul are dreptul de a demite Guvernul. Iar în cadrul Guvernului, membrii
provin din Parlament, ceea ce denotă o relație inter -relațională între cele două puter (executiv –
legislativ)60.
Astfel, după căderea comunismului este adoptată constituția din 1991, unde declară
România ca republică semi -prezidențială, precum modelul francez, unde puterea executi vă este
exercitată atât președintele țării, cât și de primul ministru iar Parlamentul este cel care deține
competențe legislative61.
Iar conform Constituției României, în cadrul titlului III – Autorități publice, la capitolul I,
găsim structura și modul cu m funcționează Parlamentul României. Articolul 61 ne arată că
Parlamentul reprezintă singura autoritate legiuitoare a statului, și totodată principala instituție
publică delegată în folosul cetățenilor. În plus, Parlamentul este format din două camere: Cam era
Deputaților și Senatul, ambele sunt alese prin vot direct de către cetățenii români, o dată la patru
ani. Astfel, Parlamentul este de tip bicameral62
Potrivit articolului 63, pentru ambele camere durata mandatului este de patru ani. Atât
Camera Deputați lor, cât și Senatul au la dispoziție câte un regulament intern de organizare și
funcționare. Ședintele acestora se țin separat, cu excepția: “primirea mesajului Președintelui;
aprobarea bugetului de stat; aprobarea bugetului privind asigurările sociale; de clarare stare de
război; numirea în funcție a: directorilor SRI, Avocatul Poporului.” 63
În plus, conform Constituției art.146 lit.a Curtea Constituțională are dreptul de a -și exprima
opinia asupra constituționalității proiectelor legislative64. Prin urmare, Parlamentul va avea
obligativitatea de a revizui textele legislative, conform raportului emis de Comisia juridică de
imunități și disciplină65.

60 Leston -Bandeiras, Cristina, Parliamentary Institutions Basic C ocepts , Londra, 2017, pp. 3 -7, Disponibil la:
10.13140/RG.2.2.26240.74245.
61 Conform constituției din 1991, Art.1
62 Conform Constituției României, Art.61 -62.
63 Ibidem, Art. 63 -72.
64 Conform Constituției României, Art.146 lit.a.
65 Conform Regulamentului Cam erei Deputaților, Art.59, alin.11 Comisia juridică, de disciplină și imunități.

22
Sesiunile plenare a celor două camere au loc în februarie – iunie și în septembrie –
decembrie. Principala atrib uție a Parlamentului este de a adopta: legi constituționale, organice și
ordinare, hotărâri și moțiuni. Mai mult decât atât, Parlamentul are dreptul de a dezbate și adopta
proiectele de legi pentru ratificarea principalelor tratate internaționale la care R omânia este parte66.
Privind Statutul deputaților și senatorilor avem Legea nr.96/2006, unde la articolul 16 sunt
prezentate următoarele incompatibilități: funcția de președinte, vicepreședinte, director general,
director, administrator, membru al consiliul ui de administrație sau cenzor la societățile67
reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, funcția de președinte sau de secretar al adunărilor
generale ale acționarilor sau asociaților la societățile, funcția de manager sau membru al consiliilor
de adm inistrație ale regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, calitatea de
comerciant persoană fizică, calitatea de membru al unui grup de interes economic, o funcție publică
încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute î n acordurile și convențiile la
care România este parte, funcția de președinte, vicepreședinte, secretar și trezorier al federațiilor
și confederațiilor sindicale68.
Funcțiile pe care senatorii și deputații le pot exercita concomitent cu funcția de bază sunt
cele din domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar -artistice. Mai mult decât atât,
la articolul 19 este menționat faptul că atunci când deputatul sau senatorul încălca legislația în
materie privind conflictul de interese se const ituie abatere disciplinară și se sancționează cu
diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 3 luni. Sancțiunea se aplică de către
Biroul permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul 69.

66 Ibidem. Art. 73 -75.
67 Conform Legii nr.96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.
68 Coform Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale.
69 Conform Legii nr.96 /2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.

23
1.4.3. Guvernul României

În majorita tea statelor moderne, funcțiile guvernamentale s -au extins odată cu apariția
guvernului, fiind considerat o forță activă privind dezvoltarea socială și economică. În plus,
guvernul reprezintă o autoritate instituțională, având rolul de a menține și dezvolt a bunăstarea
cetățenilor70.
Mai mult decât atât, în drept administrativ găsim ideea conform căreia guvernul este cel
care are un rol politic, fiind responsabilă atât de politica internă, cât și de politica externă. Pe lângă
rolul politic avem și rolul admi nistrativ, având responsabilitatea de a conduce administrația
publică71.
Prin urmare, în statele unde este predominant regimul parlamentar, puterea executivă este
formată din două entități: președintele statului și Guvernul72 Însă, în România conform consti tuției
în cadrul Titlul III găsim ierarhizat principalele instituțiile publice astfel: la capitolul I avem
Parlamentul, capitolul II rolul și atribuțiile Președintelui și la capitolul III găsim rolul și structura
Guvernului, ceea ce înseamnă puterea execut ivă rămâne pe un plan secund73.
Potrivit Tilului III – capitolul III observăm faptul că Guvernul României, este o autoritate
publică ce are relații directe atât cu Președintele României, cât și cu Parlamentul și Curtea
Constituțională. Prin urmare, observă m că în cadrul statului român puterea executivă este deținută
de către două entități politice și anume Președintele României și Guvernul. Conform Constituției
României, la articolul 102 găsim ideea conform căreia Guvernul este format în primul rând de un
prim-ministru, miniștri și alți membrii. În al doilea rând, aceștia sunt stabiliți prin lege organică74.

70 Heslop, Alan, Encyclopedia Britannica – Political System, 2019, disponibil la:
https://www.britannica.com/topic/political -system .
71 Verginia, Verdes, Drept Constituțional, Ediția a VIII -a, revăzută și actualizată , București, editua Universul Juridic,
2012, p.359.
72 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică , 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, p.1 38.
73 Ibidem, p.139.
74 Conform Constituției României, Capitolul III, art. 102.

24
Autorul Ioan Vida este de părere că primul -ministrul este o autoritatea executiva de sine –
stătătoare, având prerogative proprii, cu ajutorul cărora are puterea de a influența atât politica de
stat, cât și deliberările în cadrul instituției pe care o conduce75.
În ceea ce privește investitura Guvernului, procesul îl regăsim la articolul 103, unde
Președintele României este cel care are puterea de a numi u n posibil candidat, numai după ce s -a
consultat cu partidul majoritar din cadrul Parlamentului României. Odată ce prim -ministrul este
desemnat, acesta trebuie să pregătească o listă de viitori membri ai Guvernului împreună cu
programul de guvernare, care a poi va fi supus votului de încredere al Parlamentului României.
Astfel, pentru desemnarea noului Guvern, acesta trebuie să primească un vot majoritar.76
În ceea ce privește durata mandatului al Guvernului, la articolul 110 este stipulat faptul că
membrii g uvernului împreună cu conducătorul instituției își pot exercita atribuțiile până la data
validării alegerilor noului parlament77. Cu toate acestea, autorul Ioan Vida menționează că
mandatul Guvernului nu este supus unei linii temporale exacte, ci poate să -și încheie activitățile
mai devreme sau mai târziu78. Spre exemplu conform articolului 113 din Constituție se poate
depune o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, unde Parlamentul își poate retrage votul de
încredere, doar dacă există un vot majoritar79.
Funcțiile de prim -ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat,
asimilații acestora, precum și consilieri de stat din aparatul de lucru al primului -ministru sunt
incompatibile, potrivit legii 161/2003 articolul 84, cu: “orice altă funcție publică de autoritate, cu
excepția celei de deputat sau de senator ori a altor situații prevăzute de Constituție, o funcție de
reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial, funcția de
președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de
administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituți de credit,
societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice, funcția d e președinte sau
de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale, funcția

75 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică, 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, p.139.
76 Conform Constituției României, Art.103 -104.
77 Conform Consituției României, Art.110.
78 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică , 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, p.147.
79 Conform Constituției art.113.

25
de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale, funcția de manager sau
membru al consiliilor de administr ație ale regiilor autonome, companiilor și societăților naționale,
calitatea de comerciant persoană fizică, calitatea de membru al unui grup de interes economic, o
funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acor durile și
convențiile la care România este parte80.”
Cu toate acestea, conform legii 161/2003 pot exercita funcții sau activități în domeniul
didactic, al cercetării științifice și al creației literar -artistice.81 Mai mult decât atât, conform legii
90/2001 p rivind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, constatarea
stării de incompatibilitate se face de primul -ministru, care va dispune măsurile necesare pentru
încetarea acesteia. La articolul 7 se preciează faptul că revocarea din f uncția de membru al
Guvernului se face de Președintele României, prin decret, la propunerea primului -ministru82. Iar
în cazul în care potrivit articolul 46 din Codul Administraiv, primul -ministru se află în stare de
incompatibilitate sau este în imposibilit ate de a -și exercita atribuțiile, Președintele României va
desemna un alt membru al Guvernului ca prim -ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile
primului -ministru, până la formarea noului Guvern83.

80 Conform Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru a sigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,
a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, articolul 84.
81 Ibidem.
82 Conform Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.
83 Conform Codului Administrativ, Capitolul IV Ecercitarea mandatului de membru al Guvernului, Art.46.

26
Capitolul II. Raporturile Curții Constit uționale
A României cu Parlamentul și Guvernul

2.1. Raportul Curții Constituționale a României cu Parlamentul

Un prim aspect important al Curții Constituționale, este că are ca și atribuție aceea de a fi
mediator între două autorități publice care au păreri diferite despre legalitatea unor decizii
legislative . Iar modalitatea în care se poate sesiza Curtea Constituțională este doar în scris și
motivat. Dacă sesizarea este acceptată, încep procedurile premergătoare ședințelor de judecată,
apoi Curtea ex aminează și deliberează, iar le final este obligată să comunice deciziile luate. Pentru
o ședință legal constituită, în complet trebuie să fie prezenți cel puțin două treimi dintre
componenți, iar actele se aprobă cu majoritate simplă (minim 5 voturi). În mod normal, toate
ședințele de judecată sunt publice, dar Curtea poate decide ca unele dintre ele să fie secrete. Părțile
proceselor au dreptul să participe la lucrările dosarului, iar pentru cererile adresate Curții nu se
plătește taxă de timbru84.
Având în vedere faptul că funcționarea și organizarea Curții Constituționale este
reglementată atât de legea nr.47/1992, cât și de Constituția României (Titlul V), aceasta nu poate
fi rectificată de către Parlamentul României. Astfel, în cazul în care se dorește amendarea
organizării și funcționării Curții Constituționale privind: numirea judecătorilor, durata mandatului,
eliminarea sau introducerea a noi atribuții trebuie să existe o lege constituțională de revizuire a
Constituției. În plus, acest proces de revi zuire a Constituției, este unul special, diferit față de
celelalte legi adoptate în Parlament. 85

84 Murarau, Ioan, Tănă sescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.271
85 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică , 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, p.162.

27
Însă, atunci când se dorește doar modificarea dispozițiilor din legea nr.47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Parlamentul poa te adopta o lege organică, fără
a fie constrâns de Curtea Constituțională. Spre exemplu, atunci când instituțiile publice se
confruntă cu noi provocări, Parlamentul poate aloca o serie de atribuții Curții Constituționale în
legea nr.47/2002, fără să interv ină în reglementările constituționale86 Acest lucru este clarificat de
Constituția României, din 2003, unde la art.146 lit.l “Curtea Constituțională îndeplinește si alte
atribuții prevăzute de legea organică.”87
În plus, Curtea Constituțională are atribuția de a-și exercita procedura juridiscțională cu
privire la promulgarea proiectelor legislative, doar dacă există sesizări din partea a unuia dintre
președinții ai celor două camere, președintelui, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatului
Poporului sa u a unui număr de 50 de deputați sau 25 de senatori. Astfel, atunci când există o
sesizare din partea parlamentarilor asupra unei legi, secretatul general al camerei deputaților sau
senatului, trebuie să o trimită Curții Constituționale, precum si avocatul ui poporului. În plus,
președinții celor două camere au dreptul de a -și exprima propria opinie asupra proiectului legislativ
sesizat, până la data la care va fi dezbaterea, conform art.17 din legea 47/1992. Mai mult decât
atât, dezbaterile vor avea loc în plenul Curții Constituționale, având principalele documente și
rapoarte asupra legii sesizate. Iar atunci când un proiect legislativ este declarat neconstituțional,
pe baza votului majoritar, Parlamentul va trebui să modifice textul legii conform raportulu i Curții
Constituționale88.
Curtea Constituțională poate să fie sesizată de un grup de parlamentari format din cel puțin
50 de oameni, de unul dintre cei doi președinți ai Camerelor Parlamentului sau de un grup alcătuit
din cel puțin 25 de senatori. Dacă se sizarea este făcută de unul din cele două grupuri răspunsul
este dat în 24 de ore de către Curtea Constituțională președinților celor două Camere. Se comunică
data la care se va face dezbaterea, dar până la aceasta cei doi președinți își pot spune și ei p ărerea
în scris, părere pe care o trimit de asemenea la Curte. Rezolvarea optimă se ia în funcție de voturile
majoritare ale plenului. Soluția se afișează în Monitorul Oficial, dar înainte de asta se aduce și la

86 Muraru , Ioan, Constituția României – Comentariu pe articole , 2008, op. cit., p 1418.
87 Conform Constituției României, în temeiul art. 146 lit. l.
88 Conform legii nr.47/1992, secțiunea 2 privind procedura jurisdicțională, art.15 -18

28
cunoștiința Camerei. La fel cum regulamentel e parlamentare sunt verificate de Curtea
Constituțională aceasta mai trebuie să decidă și dacă hotărârile parlamentare sunt constituționale89.
Pe parcursul a 10 zile Curtea Constituțională este obligată să admită dacă un proiect de
lege este sau nu constitu țional. Acest lucru se decide înainte ca Parlamentul să fie înștiințat. După
ce legea prin care este prevăzută modificarea Constituției, a fost adoptată, Curtea are la dispoziție
5 zile să comunice dacă este sau nu de acord cu schimbările propuse. Atât pro punerea de lege cât
și proiectul ajung în Parlament însoțite de hotărârea pe care a luat -o Curtea. În caz de nerespectare
a dispozițiilor constituționale legea ajunge la Camere, iar acestea sunt nevoite să reevalueze legea
până se ajunge la o decizie de co mun acord cu cea prevăzută de Curte90.
Dacă discutăm despre verificarea legilor nepromulgate care necesită medierea celor 9
judecători, este obligatoriu să existe sesizare din partea autorităților abilitate, pe care le -am
menționat anterior. Și tot cum spun eam anterior, sesizarea trebuie să fie scrisă și motivată.
Guvernul, președinții celor două camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului, președintele
Înaltei Curți de Casație și Justiție vor primi spre analiză legile ce urmează a fi trimise spre
promulgar e cu 5 zile înainte. Dacă ele sunt adoptate în regim de urgență, sunt necesare doar două
zile până la promulgare. Totul pentru ca cei menționați mai sus să aibă timp să sesizeze Curtea
dacă ei consideră că sunt motive de neconstituționalitate. În cazul în care este sesizată, instituția
despre care vorbim are obligația să anunțe despre sesizare instituțiile care sunt vizate de subiect și
care pot trimite puncte de vedere referitoare la caz, deși ele nu sunt obligate să formuleze puncte
de vedere91.
Sesizarea se rezolvă prin ședință în plen în care nu se pot dezbate subiecte conexe cauzei,
ci doar prevederi care în mod evident și necesar nu pot fi separate de cauză. După ce se ia decizia
cu majoritate de voturi, ea îi este adusă la cunoștință președintelui Româ niei, apoi președinților
celor două camere92.

89 Murarau, Ioan, Tănă sescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.272
90 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.120
91 Murarau, Ioan, Tănă sescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.273
92 Murarau, Ioan, Tănă sescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.B eck, p.274

29

Orice sesizare acceptată întră în grija unui judecător raportor, care va trebui să aibă grijă să
se administreze probele în ziua când se va judeca această cauză. Tot raportorul are obligația de a
comunica înche ierea prin care a fost sesizată Curtea tuturor autorităților publice amintite anterior:
presedintele țării, președinții celor două camere parlamentare etc. Președintele Curții este cel care
stabilește data la care se va soluționa cauza. Ședința de judecare a cauzei se desfășoară după același
principiu al unui proces penal sau civil, doar că judecătorul -raportor va întocmi un raport înainte
de data dezbaterii. Decizia se publică în Monitorul Oficial și devine obligatorie, având putere doar
pentru viitor (adică nu se aplică retroactiv)93.
Legile date de Parlament, tratatele internaționale, regulamentele Parlamentului,
ordonanțele Guver nului, iată doar câteva dintre actele normative care intră în sfera de control
constituțional al Curții94.
În plus, a tunci când o lege este adusă în fața celor 9 judecători, aceștia își pot exprima
părerea, sub formă de verdict, sub două forme: un control prealabil și un control posterior. Prima
situație, denumită și a priori, apare atunci când o lege adoptată de Parlament are nevoie de aviz
constituțional, înainte de a fi promulgată de președintele țării. Sunt diverse autorități care pot sesiza
Curtea pent ru aviz, niciodată autosesizare, iar acestea sunt, într -o ordine aleatorie și incompletă:
președintele României, președintele Senatului sau al Camerei Deputaților, un grup de 50 de
deputați, sau Avocatul Poporului95.
Curtea Constituțională poate analiza o l ege și ulterior intrării ei în vigoare ( a posteriori ),
iar magistrații pot invoca excepția de neconstituționalitate, un mecanism juridic prin care cetățenii
pot cere ajutorul și intervenția Curții într -o problemă juridică96.
Începând cu anul 2003, Curtea Co nstituțională poate verifica respectarea de
constituționalitate a tratatelor internaționale, tot la sesizarea unei autorități publice amintite
anterior. Judecătorii trebuie să se asigure că aceste acorduri internaționale respectă legile

93 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.122
94 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești , Editura
C.H.Beck, p.275
95 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.123
96 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.276

30
fundamentale ale ță rii care îl semnează, în speță România, iar dacă tratatul nu îndeplinește
condițiile necesare, înainte de a fi ratificat, este necesară o revizuire a Constituției, în cazul în care
se dorește neapărat semnarea lui97.
Curtea se poate autosesiza într -o singur ă situație: atunci când analizează legalitatea celor
156 de articole din Constituția României. Această situație, paradoxală în aparență, deoarece chiar
în Constituție scrie că nu există control al Curții prin autosesizare, trebuie coroborată cu alte texte
tot din legea fundamentală care au în vedere revizuirea Constituției. O analiză a articolelor 150 și
152 și o dezbatere sistematică a dispozițiilor legale pot să ne arate o imagine a atribuțiilor instituției
despre care vorbim și să înțelegem de ce Curtea are atribuții și vizavi de revizuirea Constituției98.
Dacă se dorește r evizuirea Constituției, Curtea are din nou obligații și atribuții. Proiectul
de lege este prezentat acestui for care în 10 zile va trebui să se pronunțe asupra constituționalității
documentului. Pentru o decizie validă este nevoie de votul a două treimi di n numărul membrilor.
După adoptarea modificărilor aduse Constituției de plenul Parlamentului, Curtea are obligația, din
nou, de a se pronunța vizavi de legalitatea adoptării99.
La sesizarea unui președinte de cameră, a 25 de senatori sau a 50 de deputați, Curtea poate
analiza regulamentele parlamentare , situație a posteriori. Tot în atribuțiile sale intră și verificarea
hotărâr ilor camerelor Parlamentului, sau a ordonațelor de Guvern. Situația este mai delicată în
cazul ordonanțelor, deoarece acestea nu au fost dezbătute public, ci au fost decise de Guvern, care
s-a substituit Parlamentului. Tocmai de aceea este necesar, în unel e cazuri, ca o autoritate a statului
să verifice dacă se întrunesc condițiile de legalitate ale ordonațelor100.
Ne amintim despre o intenție de acum doi ani a unui partid politic, transformată în inițiativă
legislativă populară, care dorea să interzică celor condamnați penal să mai candideze la o funcție
publică. Atunci, peste 100.000 de cetățeni români cu drept de vot au semnat această inițiativă

97 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.276
98 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.124
99 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.277
100 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.125

31
legislativă pe care Curtea a trebuit să o analizeze, intrând în sfera de competență de a verifica și
inițiativele de legiferare ale populației101.
În plus, l egea de funcționare a partidelor politice stipulează foarte clar scopul pentru care
acestea se înființează, dar reglementează și cine nu are voie să facă parte dintr -un partid sau ce
formațiuni politice nu au voie să ființeze. Este tot datoria Curții să constate dacă se întrunesc
condițiile de neconstituționalitate în acest caz102.
Radierea unui partid politic nu se poate face fără acordul Curții Constituționale. Sesizarea
se poate face de către unul dintre cei doi președinți ai camerelor parlamentare printr -o contestație.
Această acțiune poate fi formulată doar după ce Camera sau Gu vernul decid că un partid trebuie
să dispară de pe scena politică în urma unor abateri grave. Urmează, ca procedură, motivarea și
depunerea dovezilor. Reintră în scenă judecătorul -raportor care va comunica partidului dovezile și
conținutul contestației, st abilind o dată până la care se pot depune actele apărării. Urmează judecata
cauzei, iar decizia se ia cu majoritatea componenților Curții. Aceasta nu va putea fi contestată, iar
după ce se publică în Monitorul Oficial, Tribunalul București va radia partidu l politic din registrul
partidelor103.
Pe de altă parte, privind regulamentele de organizare și funcționare a celor două camere
(Camera Deputaților, Senat), acestea nu pot fi mo dificate de către Curtea Constituțională, deoarece
nu se încadrează ca fiind legi organice, constituționale, ordinare etc. Cu toate acestea, regulamentul
comun al amebelor poate fi examinat de către Curtea Constituțională doar dacă există sesizări din
partea a unui număr de 50 de deputați sau 25 de senatori. Mai mult decât atât, regulamentele pot
fi dezbătute sau rectificate de către membrii Camerei Deputaților, respectiv Senat, prin vot
majoritar, potrivit art.76 alin.1 din Constituția României104. Mai trebu ie de subliniat faptul că
Curtea Constituțională a clarificat prin decizia nr.1009/2009 că: Camera Deputaților și Senatul au
dreptul “să-și stabilească [… ] regulile de organizare și funcționare prin regulamente proprii.105”

101 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.278
102 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.279
103 Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher, p.126
104 Conform Constituției României, art.76 alin.1.
105 Decizia nr. 1009/2009 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 89 alin. (1), (3) și (8), precum și ale art. 114 și
115 din Reg ulamentul Senatului.

32

Cu toate acestea, a existat o dec izie din partea Curții Constituționale privind articolul 87
din Regulamentul ședințelor comune ale ambelor camere, unde este speculat că "Camera
Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni în prezența majorității membrilor". Astfel,
un număr d e 27 de senatori au depus o sesizare cu privire la neconstituționalitatea articolului
precedent. Aceștia au declarat faptul că un proiect de lege “a fost adoptat având în vedere că nu s –
a întrunit cvorumul necesar pentru a trece. Mai precis în plen erau pr ezenți 230 de membri, cu 14
membri mai puțini pentru a întruni cvorumul constituțional.” Prin decizia nr. 95/1998, Curtea
Constituțională decide că “art. 87 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și
Senatului este neconstituțional”106.

2.2. Raportul Curții Constituționale a României cu Guvernul
Putere executivă, și anume Guvernul are relații directe cu Curtea Constituțională. Astfel,
atunci când există o sesizare emisă de către Președintele României, unul dintre președinții celor
două Ca mere, Înalta Curte de Casație și Justiție, Avocatul Poporului sau a unui număr de cel puțin
50 de deputați și 25 de senatori asupra unei ordonanțe emise de către Guvern, Curtea
Constituțională poate să -și exercite dreptul de a controla constituționalitatea acesteia înainte de
promulgare 107.
Un rol deosebit pe care Curtea Constituțională îl are este acela de a veghea alegerile
prezidențiale, de a valida candidaturile, de a valida rezultatele scrutinului și a anunța, în Monitorul
Oficial și în mass -media, rezu ltatele alegerilor. Atribuțiile Curții sunt mai complexe decât am
amintit mai sus, deoarece judecătorii trebuie să rezolve contestațiile unui candidat care consideră
că nu a fost lăsat să -și desfășoare campania electorală, contestație pe care o înaintează Biroului

106 Decizia nr. 95/1998 referitoare la constituționalitatea art. 87 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei
Deputaților și Senatului.
107 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică , 2012, Cluj -Napo ca, Editura Cordial
Lex, p.163 -164.

33
Electoral de Circumscripție și care îi este respinsă, dar poate și anula alegerile prezidențiale. Aceste
atribuții ale Curții sunt stipulate în Legea privind alegerea președintelui României108.
Tot Curtea trebuie să constate și dacă, la un moment da t, președintele țării nu mai poate să –
și exercite funcția și este nevoie de un interimat. În țara noastră au fost două situații de suspendare
a președintelui Traian Băsescu, moment în care la conducerea țării au venit președinții Senatului
de la acea vreme , Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu. Referendumurile organizate ulterior
au infirmat deciziile Parlamentului de suspendare a președintelui, iar Băsescu a revenit în
funcție109.
Este, de asemenea, obligativitatea Curții să constate ce anume a determin at apariția
interimatului, dar și să dea avizul consultativ atunci când parlamentarii decid că președintele țării
trebuie suspendat din funcție. Aceiași judecători constituționali sunt avizați să fie giranții
respectării procedurilor în cazul unui referend um cerut de către președintele țării110.
Potrivit articolului 108 alin.1 din Constituție, regăsim faptul că Guvernul are atribuția de
emite: hotărâri și ordonanțe111. Astfel, actele emise de Gurven (doar ordonanțe) intră în competența
Curții Constituționale de a le verifica constituționalitatea acestora, atunci când există
sesizări112.Trebuie de subliniat faptul că hotărârile Guvernului sunt supuse unei examinări de
legalitate de către instanțele judecătorești de contencios administrativ113.
În ceea ce privește ordonanțele de urgență date de Guvern, Curtea nu poate să se pronunțe
decât ulterior emiterii lor. Dar atunci când se pune în discuție vacantarea postului de președinte și
justificarea interimatului, situația are mai multe nuanțe. Sunt 3 situații în care se poate ajunge ca
șara să nu aibă un președinte: prin suspendare, prin vacantarea funcției sau dacă președintele în
funcție nu mai poate să -și exercite mandatul, cauzele fiind diverse. Atunci când se vacantează
postul, cel care ține loc ul președintelui, unul dintre președinții Camerei sau Senatului (de obicei,
cel al Senatului), face o cerere prin care solicită declanșarea procedurii. Dacă șeful statului a fost

108 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.280
109 Idem, p.282
110 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituțional și instituții politce , Vol. II, Bu curești, Editura
C.H.Beck, p.281
111 Conform Constituției României, Art.108 alin.1.
112 În conformitatae cu dispozițiile art.115 alin.1 din Constituția României.
113 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publi că, 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, p.166.

34
suspendat de către Parlament, cererea către Curte va fi făcută de președintel e ședinței de
suspendare și va avea ca temei hotărârea adoptată de cele două camere. Doar în cea de -a treia
situație președintele poate cere Curții să constate constituționalitatea interimatului. Dacă acesta nu
poate să o facă, cererea poate fi formulată d e președintele Senatului sau al Camerei Deputaților114.
Mai mult decât atât, Gu vernul poate să -și exprime opiniile față de proiectele legislative
emise către Curtea Constituțională. Mai mult decât atât, Curtea Constituțională are dreptul ”să
soluționeze un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice”. În plu s Guvernul
are dreptul să raporteze neconstituționalitatea unui partid politic Curții Constituționale. Autorul
Ioan Vaida mai menționează faptul că “Primul -ministrul poate aduce la cunoștință Curții
Constituționale neconstituționalitatea unui eventual conf ilict juridic.” 115.
Prin urmare deciziile Curții Constituționale conform articolului 147 alin.4 din Constituție,
sunt publicate în Monitorul Oficial al României, având un caracter definitoriu și obligatoriu, unde
atât Guvernul, cât și Parlamentul ai obligat ivitatea de a modifica textele legislative conform
dispozițiilor Curții Constituționale116.

114 Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II, 2013, București, Editura
C.H.Beck, p.28 2
115 Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina, Puterea executivă și administrația publică , 2012, Cluj -Napoca, Editura Cordial
Lex, pp.163 -164.
116În conformitate cu dispozițiile art.147 alin.4. din Constituției Român iei.

35
Capitolul III. Analiza deciziei nr. 311/2019 privind obiecția de
neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea
Legii administrației publice locale nr.215/2001

3.1. Metodologia cercetării științifice
Având în vedere că abordarea studiului licenței este de tip calitativ , m-am concentrat asupra
principalelor documente cu caracter normativ emise de către autoritățile oficiale ale statului117
precum: Constituția României, legi emise de către Parlamentul României și deciziile Curții
Constituționale publicate în M onitorul Ofi cial.
Pentru a analiza deciziile Curții Constituționale cu privire la sesizările asupra legilor din
administrația publică voi aplica metoda analizei documentelor oficiale. Astfel, pentru a putea
analiza deciziile Curții Constituționale , am avu t în vedere un set cuprinzător de tehnici de cercetare
(căutarea informațiilor și sintetizarea acestora), care sunt legate de (analiza documentelor oficiale,
utilizarea motoarelor de căutare online) precum și principalele intrumente de investigare (reviste
de specializare, baze de date).
3.1. Analiza deciziei nr. 311/2019 privind obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001
Decizia Curții Constituționale face refe rire la contestarea dispozițiilor Legii pentru
modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și publicată în
Monitorul Oficial cu nr.561/2019. Principalii judecători au fost: Marian Enache, Petre Lăzăroiu,
Mircea Ștefan Minea, Daniel Marius Morar, Mona -Maria Pivniceru, Livia Doina Stanciu, Simona
Maya Teodoriu și Varga Atiila. Președinele fiind Valer Dorneanu iar magistrat asistent Andreea
Costin118.

117 Șandor, Sorin, Dan, Metode și tehnici de cercetare în științele sociale , Cluj -Napoca, Universitatea Babeș -Bolyai,
p.147.
118 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pent ru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download /decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

36

Obiecțiile au fost ridicate de către Președintele României privind neconstit uționalitatea
modificărilor și completării legii administrației publice locale cu nr.215/2001 . Sesizarea a fost
efectuată în data de 20 martie 2019 de către Preș edintele României . Textul conține argumente de
neconstituționalitate intrinsecă și extrinsexă119.
În ceea ce privește criticile extrinseci, textul prezintă faptul că au fost încălcate prevederile
articolului 61, alin. 2 și arti colul 75 alin.1 din Constituție și anume: “Parlamentul este alcătuit din
Camera Deputaților și Senat ” și “Se supun spre dezb atere și adoptare Camerei Deputaților, ca
prima Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative […] pentru r atificarea
proiectelor organice. Celelalte proiecte delegi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și
adoptării, ca prima Camer ă sesizată, Senatul”. Astfel, legea a fost adoptată fără a mai dezbate
conținutul textului adoptat de către camera decizională, și anume Senatul. În plus, a fost încălcat
principiul constituțional, care prevede că proiectele de legi nu pot fi adoptate doar de o singură
cameră . Se mai poate menționa faptul că principiul bicameralismului nu aprobă eliminarea
niciuneia dintre camere privind procesul de adoptare a proiectelor de legi. În acest caz, ambele
principii au fost încălcate. Tot în cadrul obiecților ex trinseci, se menționează faptul că cuprinsul
legii diferă de la o cameră la alta120.
Pe de altă parte, cel care a inițiat proiectul de lege a supravegheat “reglementarea
momentului de la care se calculează termenele prevăzute pentru dizolvarea de drept a c onsiliului
local/județean, instituirea unei excepții privind inaplicabilitatea sancțiunii dizolvării de drept a
acestora în lipsa convocării în termenul legal ori fără respectarea dispozițiilor privind modul de
convocare al ședințelor ”. Astfel, Senatul avâ nd statutul de Cameră D ecizională a inclus noi
amedamente ce se abat de la intențiile inițiatorului iar în cea mai mare parte a textului adoptat de

119 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației pub lice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.
120 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficia l nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

37
Camera De putaților au existat modificări drastice , ceea ce a determinat schimbarea întregii idei
inițiale. Acest proiect legislativ avea să aibă efecte asupra “semnificației duratei mandatului
consiliului local/județean și a situațiilor în care va mai putea fi posibilă dizolvarea de drept a
acestora ”121.
Prin urmare, argumentele extrinseci fac referire și asupra diferențel or majore asupra
textului proiectului de lege. În primul text adoptat de Senat există un articol cu trei puncte, iar în
doilea text adoptat de Camera Deputaților există un articol cu două puncte. În plus, Senatul s -a
abătut de la procesul legifer ării, și anume dezbatarea proiectului de lege privind modificările
acesteia. Având aceste argumente, s -a solicitat controlul Curții Constituționale pentru a verifica
procesul de constituționalitatea proiectului de lege și dacă s -a respectat principiul
bicameralismului122.
Prinvind argumentele intrinseci, se menționează faptul că articolul 1, punctul 1 din “Legea
pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001 cu referire la
introducerea unui nou alineat, alin.(3), la art.34 d in Legea nr.215/2001 contravine cu art.1 alin.(3)
privind valorile supreme ale statului de drept și alin.(5) privind obligativitatea respectării
Constituției, a supremației sale și a legilor, în componenta referitoare la calitatea legilor, din
Constituție și prin raportare la Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pent ru
elaborarea actelor normative ”123.
Modificarea Articolul 1, pct.1 sugerează prelungire a mandatului consiliului local “până la
alegerile locale generale, fiind astfel în contr adicție cu art.38 alin.(1) din Leg ea nr.215/2001
potrivit căruia Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin
lege organică, în c az de război sau de catastrofă ”. Mai este stipulat ideea c ă ”potrivit

121 În conformitatea cu Decizia nr.3 11 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.
122 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconsti tuționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.
123 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relev ante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

38
jurisprudenței Curți i Constituționale, prelungirea mandatului aleșilor locali datorată stabilirii datei
alegerilor locale în aceeași zi cu alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat nu se
încadrează în niciuna dintre situațiile menționate de Legea nr.215/2001, cauze care justifică,
potrivit Constituției, prelungirea mandatelor aleșilor, încălcând, prin urmare, principiul
periodicității alegerilor și dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție, care consacră obligația
respectării Constituție i”124.
Tot în cadrul argument elor intrins eci, este specificat că articolul 1 pct.1 este un paragraf
atât general, cât și previzibil , unde este sugerată ide ea că chiar dacă după finalizarea alegerilor
locale a fost înf iințat consiliul local/județean, aceasta va funcționa în continuarea în ciuda
organizării alegerilor locale parțiale în condițiile prevăzute la articolul 33 din Legea
nr.215/2001125.
Articolul 1 punctul 2 din Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației
publice locale nr.215/2001 este obiectat pe motiv că nu este suficient de clar, este previzibil și nu
specifică durabilitatea atributului “consecutiv” din cadrul frazei. Dac ă se referă la o durată de două
luni sau dacă se referă la două mandate în cadrul consiliului local/județean. În esență se “se golește
de conținut sancțiunea dizolv ării consiliului local/județean ”126.
În plus, un alt argument intrinsec face referie la ” definiția dată lunii de mandat a consiliului
local este inaplicabilă cazului de dizolvare prevăzut de art.55 alin.(1) lit.b) din Legea nr.215/ 2001,
deoarece acesta are în vedere situația în care consiliul local/județean nu a adoptat în 3 ședințe
ordinare consecutive nicio hotărâre, fără a face referi re la un termen socotit pe luni ”127.
Prin urmare, a vând acest argumente intrinseci și extrinseci, sesizarea a fost trimisă Curții
Constituționale pentru a verifica constituționalitatea acesteia. În plus, aceste argumente au fost
trimise Guvernului dar și către celor doi președinți ai Parlamentului, președintele Camerei

124 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr .215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06. 2020.
125 Idem
126 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.56 1 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.
127 Idem

39
Deputaților, respectiv președint ele Senatului pentru a avea oportunitatea de a -și prezenta punctele
de vedere.
Cu toate acestea, președintele Camerei Deputaților a respins în totalitate argumentele aduse
de către Președintele Român iei privind sesizarea efectuată, precizând că argumente le
neconstituțional e extrinseci arată:
 “obiectivul urmărit de inițiator este același cu cel statuat de legea supusă controlului de
constituționalitate, modificările și completările aduse prin legea criticată vizând momentul
constituirii consiliului local p entru a fi posibilă producerea de efecte ale prevederilor art.55
alin.(1), respectiv ale art.99 alin.(1) din Legea nr.215/2001, în speță realizându -se
corelarea tehnico -legislativă a prevederilor respective. ”
 “potrivit art.61 din Constituție, cele două Cam ere ale Parlamentului sunt implicate în
activitatea de legiferare, prin dezbaterea proiectului de act normativ și adoptarea acestuia
atât în prima Cameră sesizată (Camera de reflecție), cât și în Camera decizională. Având
în vedere dispozițiile art.75 alin .(3) din Legea fundamentală, doar una dintre Camere este
cea chemată să decidă definitiv. Cu alte cuvinte, ulterior analizării proiectului de lege în
cadrul primei Camere sesizate sau după aprobarea/respingerea proiectului, forma finală a
normei este cea s tabilită în Camera decizională. O interpretare conform căreia textul
adoptat în prima Cameră sesizată ar trebui să fie oarecum similar cu forma adoptată în
Camera decizională lipsește de conținut textul articolului din Constituție menționat
anterior sau ch iar limitează dreptul parlamentarilor din Camera decizională de a -și exercita
dreptul la inițiativă legislativă și/sau de a propune amendamente. ”
 “Decizia nr.1093 din 15 octombrie 2008, prin care Curtea a arătat că nu poate reține critica
referitoare la în călcarea principiului bicameralismului prin aceea că modificările de fond
aduse proiectului de lege nu au fost supuse dezbaterii Senatului. În dezbaterea unei
inițiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, atât timp cât
ambele Camere ale Parlamentului au dezbătut și s -au exprimat cu privire la același
conținut și la aceeași formă ale inițiativei legislative ”128.

128 În conformitatea cu Decizia nr.3 11 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

40

Iar în privința argumentelor intrinseci, Președintele Camerei Deputaților specifică:
 “Articolul 1 pct.1 nu creează un paralelism legislativ cu art.38 alin.(2) din Legea
nr.215/2001, întrucât cele două dispoziții sunt diferite atât sub aspectul formei, cât și al
conținutului, având un obiect de reglementare distinct. ”
 “art.38 alin.(2) din Legea nr.215/2001 are ca obiect de reglementare perioada exercitării
mandatului, exercitarea începând din momentul constituirii sale și momentul constituirii
consiliului nouales. În schimb, art.I pct.1 din legea criticată [cu referire la introducerea unui
nou alineat, alin.(3), la art.3 4 din Legea nr.215/2001] are ca obiect de reglementare data
constituirii, respectiv data adoptării hotărârii respective, și data încetării mandatului .”
 “art.1 pct.2 din proiectul obiectat ( cu referire la art.55 alin.( 1) lit.a) din Legea nr.215/2001),
arată că scopul acestuia este clarificarea determinării situației de fapt care atrage
dizolvarea. În vechea reglementare (cea aflată în vigoare) se prevede că se dizolvă consiliul
dacă acesta nu se întrunește timp de două luni consecutive. Însă problema se pun e atunci
când de facto în luna iunie și iulie nu se întrunește consiliul, în speță luna iunie fiind ultima
lună a mandatului consiliului, iar lunile iulie fiind prima lună a mandatului consiliului nou –
ales. În scopul clarificării acestei situații a interve nit legiuitorul, statuând că dizolvarea se
produce atunci când – în cadrul aceluiași mandat – timp de două luni consecutive consiliul
nu se întrunește. De altfel, acesta este și sensul pe care îl atribuie Curtea Constituțională
prin Decizia nr.708 din 27 o ctombrie 2015, notând condiția existenței inactivității timp de
două luni în mod consecutiv, referindu -se la o perioadă de inactivi tate în cadrul aceluiași
mandat ”129.

129 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconsti tuționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

41
Pe de altă parte, atât Președintele, cât și Guvernul nu au dorit să -și exprime opinia c u privire
la sesizarea efectuată.
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, are
următorul cuprins:
„Art.I. – Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată în Monitorul Oficial
al României, Parte a I, nr.123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare, se
modifică și se completează după cum urmează:
La articolul 34, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin.(3), cu următorul
cuprins:
(3) Exercitarea mandatului con siliului local debutează la data adoptării hotărârii
prevăzută la alin.(2). Durata mandatului consiliului local reprezintă durata între data de
constituire a consiliului local, în urma desfășurării alegerilor locale generale și ziua anterioară
datei de con stituire a noului consiliu local, ca urmare a desfășurării unor noi alegeri locale
generale.
La articolul 55 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni de mandat consec utiv, deși a
fost convocat conform prevederilor legale;
La articolul 55, după alineatul (1) se in troduce un nou alineat, alin.(1’ ), cu următorul
cuprins:
(1’) Luna de mandat a consiliului local avută în vedere pentru îndeplinirea condițiilor
prevăzute la alin.(1) lit.a) și b), este, de regulă, diferită de luna calendaristică.
Art.II. – Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulter ioare,
precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României,
Partea I, dându -se textelor o nouă numerotare.”130.

130 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relev ante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

42
Curtea Constituțională a verificat sesizarea efectuată de către președintele României
privind: articolul 1 alin.(3) cu privire la principiile statului de drept, alineatul 5 cu privire la
respectarea Constituției și legilor, articolul 61 alineatul (2) și articolul 75 aleantul (1) cu privire la
principiul bicameralismului, articolul 120 alineatul (1) cu privir e la principiile administrației
publice locale, articolul 121 alineatul (2) cu privire la consiliile locale și articolul 147 a lineatul (4)
cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale. O prim efect al Curții Constituționale este
constatarea ses izării, în ideea că, autorul, în cazul nostru Președinele României, are dreptul de a
înainta obiecții cu privire la neconstituționalitatea proiectelor de legi adoptate dar nu promulgate ,
conform articolului 146 lit.a) din Constituția României. Tot aici, Cu rtea Constituțională specifică
că sesizarea este admisibilă, cu alte cuvinte, aceasta a fost trimisă în cadrul termenului de 20 de
zile131, conform articolului 77 alineatul (1) din Constituția României , unde se precizează că “legea
se trimite, spre promulg are, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel
mult 20 de zile de la primire ”132.
Astfel, Curtea Constituțională admite că sesizarea întreprinde condițiile specificate la
articolul 146 lit a) din Constituția României , unde este specific at că “se pronunță asupra
constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României
[…]”133. Curtea Constituțională va avea în vedere care a fost obiectivul principal al proiectului
legislativ, care sunt diferențele jurdice dintre cele două texte legislative adoptate de către Camera
Deputaților, respectiv, Senat și dacă formele proiectelor legislative sunt sau nu distincte134.
Curtea Constituțională în urma sesizării, observă inițiatorul proiectului legislativ a fost un
senator. Acesta a depus proiectul în data de 2 martie 2018 la Biroul Permanent al Senatului. Iar
Senatul a desesizat p ropunerea legislativ ă în data de 23 aprilie 2018 și a acceptat trimiterea acesteia
către Camera Deputaților, ca fiiind prima Cameră sesiz ată. Astfel, având în vedere că propunerea

131 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr .215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06. 2020.
131 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
132 În conformitate cu dispozițiile articolului 77 alineatul (1) din Constituția României
133 În conformitate cu dispozițiile articolul 146 lit a) din Constituția României
134 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dis pozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https: //www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.

43
legislativă a fost în ordinea de zi a Camerei Deputaților în data de 24 septembrie 2019 , aceasta a
fost a doptată tacit în forma inițială, deoarece a depășit termenul de 45 de zile, conform articolului
75 alineatu l (3) din Constituția României135 “După adoptarea sau respingerea de către prima
Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide
definitiv”136.
Astfel, proiectul legislativ a fost trimis înapoi Senatului , ca ș i cameră decizională, unde la
data de 18 februarie 2019 a fost adoptat ca și lege organică. Luând în calcul procesul legiferării,
Curtea menționează că Camera Deputaților a adoptat tacit proiectul legislativ în forma inițială,
ceea ce denotă faptul că Came ra Deputaților și-a asumat întregul text legislativ în forma sa inițială
având titlul Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.215/2001 a administrației publice
locale – Republicare . Aici, legea conținea două articole astfel “ art.I, prin care se mod ifică și se
completează Legea nr.215/2001, era structurat pe două puncte, pct.1 [referitor la introducerea la
art.55 din Legea nr.215/2001 a două alineate noi, alin.(1 ’) și (1’ )] și pct.2 [referitor la modificarea
alin.(1) al art.99 din Legea nr.215/2001], și art.II, care reprezintă dispoziția de republicare a Legii
nr.215/2001 ”137 Curtea Constituțională observă aici că “art.I pct.1 s -a reglementat ca dată de la
care se calculează termenele de dizolvare a consiliului local – data constituirii acestuia, precum și
faptul că, în caz de nerespectare a termenelor și condițiilor legale de convocare, sancțiunea
dizolvării consiliului local nu se aplică, iar prin pct.2 a fost instituită o normă de trimitere la
consiliul județean căruia i se aplică, în mod corespunzăto r, dispozițiile de dizolvare de drept ale
consiliului local ”138.
Iar în cazul proiectului legislativ adoptat de Senat, acesta suferit modifică ri prin aducerea
de amendamente. Prin urmare, se poate observa că Senatul a inclus următorul titlu Lege pentru
modi ficarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001 , fapt ce denotă
respectarea normelor tehnico -legislative. Privind articolul 1 punctul .1 Senatul a precizat atât data

135 În conformitate cu dispozițiile articolului 75 alineatul (3)) din Constituția României
136 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obie cția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020.
137 Ibidem,
138 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilo r
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.202 0

44
constituirii consiliului local, cât și durata mandatului . În plus, a mai fost specificat “că exercitarea
mandatului debutează la data adoptării, cu votul majorității consilierilor locali validați, a hotărârii
de constatare a constituirii și încetează în ziua anterioară datei de constituire a noului consiliu local
ales în u rma alegerilor locale generale ”. Iar în ceea ce privește p unctul 2 este specificat “că
termenul de dizolvare se calculează pe luni de mandat consecutiv și nu pe luni calendaristice ”. În
final punctul 3 specifică “că luna de mandat este, de regulă, diferită de luna calendaristică ”139.
Prin urmare, Curtea Constituțională constată că nu au existat modificări majore în cadrul
celor do uă proiecte legislative, care să schimbe atât structura, cât și conținutul acesteia. Singura
observație este că forma adoptată taci t de Camera Deputaților articolul I conține 2 puncte iar forma
adoptată de Senta are 3 puncte la articolul 1140.
În ceea ce privește principiul bicameralismului, Curtea Constituțională precizează că cele
două proiecte legislative, în urma amendamentelor și m odificărilor supuse, aceasta nu și -a pierdut
din ideea inițiatorului, și astfel, acest principiu nu este încălcat, deoarece sunt conform articolului
61 alin.(1) și articolul 75 din Constituție141.
Privind argumentele de neconstituționalitate intrinsecă, Curt ea Constituțională specifică că
“Legea nr.215/2001 reglementează o serie de norme care privesc regulile ce trebuie respectate în
etapa de constituire a consiliilor locale, precum și durata mandatului acestei autorități. Iar în ceea
ce privește debutul exe rcițiului mandatului consiliului local, din coroborarea dispozițiilor art.38
alin.(2) cu cele ale art.30 alin.(1) și art.34 alin.(2) din Legea nr.215/2001, rezultă că autoritatea
deliberativă se constituie legal în 20 de zile de la data desfășurării aleger ilor, dacă majoritatea
consilierilor au depus jurământul, fapt constatat prin hotărâre, și își intră în exercițiul mandatului
de la data constituirii. Referitor la durata mandatului consiliului local, potrivit dispozițiilor art.38
din Legea nr.215/2001, ac esta este de 4 ani și se exercită până la data declarării ca legal constituit
a consiliului nou -ales. Mandatul consiliului local nu poate fi prelungit decât în două situații expres

139 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020
140 Ibidem.
141 În conformitatea cu Decizia nr .311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020

45
prevăzute de textul art.38 alin.(1) din Legea nr.215/2001, respectiv în caz de război sau catastrofă,
și numa i prin lege organică ”142.
Prin urmare, se poate afirma că modificările aduse de către Senat specifică “ limitele
temporale ale exercitării mandatului consiliului, având în vedere, pe de o parte, importanța
activității acestei autorități”. Iar în ceea ce privește “atributul „consecutiv” are în vedere perioada
de 2 luni din cadrul aceluiași mandat al consiliului local și nicidecum două mandate
consecutive/succesive ale acestuia ”143.
Iar în ceea ce privește argumentul adus la “art.55 alin.(1) lit.b) din Legea nr.215/2001 nu
are legătură cu textul criticat, întrucât cazul de dizolvare reglementat de această dispoziție legală
are în vedere situația în care consiliul nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre
fără a face referire la un termen socotit pe luni, Curtea reține că, potrivit art.39 a lin.(1) din Legea
nr.215/2001, Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului ,
iar, potrivit art.55 alin.(1) lit.b) din același act normativ, dizolvarea de drept a consiliului local are
loc atunci când acesta nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre. În plus ,
modalitatea prin care funcționează consiliul local este ședința ordinară, astfel, Senatul a specificat
caracterul lu nar al acesteia la luna de mandat din aceleași considerente pentru care a făcut
precizarea în cazul de dizolvare de drept pentru neîntrunirea consiliului local timp de două luni de
mandat consecutiv ”144.
În concluzie, Curtea Constituțională respinge sesiza rea efe ctuată de Președintele României,
și menționeză că “dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legi i administrației publice
locale nr.215/2001 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Astfel, decizia Curții
Constituționale est e definitivă și obligatorie. Decizia a fost comunicată Președintelui României și
publicată în Monitorul Oficial în data de 20 mai 2019 ”145.

142 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de n econstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020
143 Ibidem.
144 În conformitatea cu Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, Publicată în Monitroul
Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la https://www.ccr.ro/d ownload/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf ,
accesat la data de 12.06.2020
145 Ibidem

46
Concl uzii
Pe parcu rsul întregii lucrare de licență am dorit să pornesc de la o viziune de ansa mblu și
anume definirea conceptului de stat din punct de vedere al celor mai importanți antropologi, istorici
sau sociologi , ca apoi să observ care sunt principalele caracteristici și funcții ale statului . În plus,
am adus în evidență separația put erilor în stat și cum s -a manifestat aceasta în perioada comunistă
și în perioada de după aceasta . În continuare, am putut observa modul de organizare a instituțiilor
statului, dar și structura acestora.
În al doilea capit ol am remarcat rolul, structura și competențele Curții Constituționale a
României , dar și care sunt incompatibilitățile judecătorilor . Tot aici am prezentat sistemul semi –
prezidențial în viziunea cercetătorilor Maurice Duverger, Robert Elgie pentru a putea identifica
sistemul politic al României. În continuare am putut caracteriza rolul, structura și competențele
Parlamentului României din punct de vedere al Const ituției României, dar și care sunt
incompatibilitățile senatorilor și deputaților. Iar privind ultima entitate, și anume Guvernul, am
descris în primă fază principalele funcții guvernamentale, apoi am expus care este rolul, structura,
competențele și incom patibilitățile puterii executive .
Astfel, am putut analiza din punct de vedere al dreptului constituțional atât raportul Curții
Constituți onale a României cu Parlamentul, cât și raportul Curții Constituționale a României cu
Guvernul. În plus, am avut în vedere atribuțiile Curții Consti tuționale în raport cu cele două entități
politice.
În final am prezentat decizia nr. 311/2019 privind obiecția de neconstituționalitate a
dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale
nr.215/2001 . Astfel, am expus principalele argumente aduse de autorul sesizării proiectului de lege
și anume Pre ședintele României asupra proiectulu i legislativ. Totodată, am avut și poziția
președintelui Camerei Deputaților cu privire la criticile aduse de Președintele României. Pentru a
putea avea o imagine exactă asupra sesizării, am axat și textul original, care a fost suspus
controlului de constituțio nalitate de către Curtea Constituțională. Astfel, am putut observa
principalele observații ale Curții Constituționale cu privire la criticile aduse pr oiectului legislativ.
Prin urmare, în final am putut descoperi că sesizarea a fost respinsă de către Curtea Constituțională.

47
Bibliografie
1. Andersen, Louise, Stepputat, Finn (2007), Fragile States and Insecure People – Violence ,
Security and statehood in the twenty -first century , New York: Palgrave Macmillan;
2. Balandier, Georges (1998), Antropologie politic ă. trad. Doina Lică, Timișoara: Amarcord;
3. Buzan, Barry (1983), People, States, and Fear The National Security Problem in
International Relations , Great Britain: University of Warwick;
4. Coform Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale;
5. Conform Codului Administrativ (2019), Capitolul IV Exercitarea mandatului de membru
al Guvernului, disponibil la: https://lege5.ro/Gratuit/gm2dcnrygm3q/codul -administrativ –
din-03072019 ;
6. Conform Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, articolul 84;
7. Conform Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, pr evenirea și
sancționarea corupției;
8. Conform Legii nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
Capitolul I;
9. Conform Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a
ministerelor;
10. Conform Legii nr.96/2 006 privind statutul deputaților și al senatorilor;
11. Conform Regulamentului Camerei Deputaților;
12. Constituția României 1991, revizuită în 2003, Publicată în Monitorul Oficial;
13. Decizia nr. 1009/2009 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 89 alin. (1) , (3) și (8),
precum și ale art. 114 și 115 din Regulamentul Senatului;
14. Decizia nr. 95/1998 referitoare la constituționalitatea art. 87 din Regulamentul ședințelor
comune ale Camerei Deputaților și Senatului;
15. Deleanu, Ion (2006), Instituții și proceduri co nstituționale – în dreptul român și dreptul
comparat , București: C. H. Beck;
16. Duverger, Maurice (1980), A new political system model – semi – presidential Governemnt ,
France:Editura European Journal;

48
17. Elgie, Robert (2007), What is semi -presidentialism and wh ere is it found?, Londra:Editura
Routledge;
18. Fischer, Raoul (2012), The Peace of Westphalia and the World State: A case for causal
pluralism in International Relations , Hungary: Central European Univeristy;
19. Ghani, Ashraf, Lockhart, Clare (2008), Lockhart Cl are, Fixing Failed States, A Framework
for Rebuilding a Fractured World .United States of America: Oxford University Press;
20. Heslop, Alan (2019), ”Encyclopedia Britannica – Political System”, disponibil la:
https://www.britannica.com/topic/political -system ;
21. Ionescu, Cristian (2008), Tratat de drept constituțional contemporan , Bucuresti: C.H. Beck
22. Jari, Eloranta, Golson, Eric, Markevich, Andre, Wolf, Nikolaus (2016), Economic History
of Warf are and State Formation , New York:Springer Singapore;
23. Leston -Bandeiras, Cristina (2017), Parliamentary Institutions Basic Cocepts, disponibil la:
10.13140/RG.2.2.26240.74245;
24. Lewellen, Ted (2003), Political Anthropology: An Introduction, Third Edition , Lon don:
Praeger Publisher;
25. Linton, Ralph (1936), The Study of Man , New York: Appleton -Century – Crofts;
26. Lowie, Robert (1920), Primitive Society , New York: Bonie and Liveright;
27. Macfarlane, Neil (2007), Human Security and the Law os States, Chapter III Security as a
Right: The Resolution? , London: British Library;
28. Muraru, Ioan (2008), Constituția României – Comentariu pe articole , București: Editura
C.H.Becker;
29. Muraru, Ioan, Constantinescu, Mihai (1996), Rolul Curții Constituționale în asigurarea
echilibrului put erilor, București: Editura Albatros;
30. Sajo, Andras (1999), Limiting Government – An Introduction to Constitutionalism ,
Budapest:CEU Press;
31. Sakellariou, Michael (1989), The Polis -State definition and origin, Athens: National
Hellenic Research Foundation;
32. Tom escu, Camelia, Mihaela, Levai (2012). ”The Principle of equilibrium and separation
of powers under the Romanian constitution”. The USV Annals of economic and public
administration : 1 (15): pp. 282 – 292;

49
33. Valea, Daniela, Cristina (2012). “The role of the ro manian constitutional court in protecting
and promoting human fundamental rights and freedoms”, Procedia – Social and Behavioral
Science: 46: p. 5548;
34. Văslan, Călin (1994), Politologie , București: Editura Economica;
35. Verginia, Verdes (2012), Drept Constituț ional, Ediția a VIII -a, revăzută și actualizată,
București: Editura Universul Juridic;
36. Vida, Ioan, Vida, Ioana, Cristina (2012), Puterea executivă și administrația publică , Cluj –
Napoca: Editura Cordial Lex;
37. Viță, Viorica (2017). ”The Romanian Constitution al Court and the Principles of Primacy:
to refer or not to refer?”. German Law Journal: 16 (06): pp.1623 – 1625;
38. Vrabie, George (1999), Drept constituțional și instituții politice, Iași: Editura Cugetarea
39. Weber, Max (1992), O vocație și o profesie , Bucureș ti: Editura Anima;
40. Weber,Cynthia (1995), Simulating Sovereignty: Intervention,the state, and symbolic
exchange , New York: Press Syndicate of the University of Cambridge.
41. Decizia nr.311 din 20 mai 2019 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a
dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației pub lice locale
nr.215/2001, Publicată în Monitroul Oficial nr.561 din 09.07.2019, disponibil la
https://www.ccr.ro/download/decizii_relevante/Decizie_311_2019.pdf , accesat la data de
12.06.2020.
42. Șandor, Sorin, Dan, Metode și tehnici de cercetare în științele sociale , Cluj -Napoca,
Universitatea Babeș -Bolyai .
43. Murarau, Ioan, Tănăsescu,Elena, Simina, Drept constituț ional și instituții politce , Vol. II,
2013, București, Editura C.H.Beck .
44. Curpăn, Vasile,Sorin, Tratat de drept constituțional român , 2011 , Bacău: Rovimed Publisher