ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [616456]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Integrarea imigranților români în țara de destinație

Coordonator,
Prof. univ. dr. Valeriu Frunzaru

Autor,
Jeler Adela Geor giana -Cosmina

București, iulie 201 7

1
CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………… ……………. …………….. 2

CAPITOLUL 1: Migra ția-un fenomen social complex

1.1. Conceptualizarea fenomenului de migrație. Implicații……………………………………… …………….. 3
1.2.Factori ce influențează migrația…………………………………………………………………………….. …………….. 5
1.3 Migrația internațională a forței de mu ncă. Oportunități și provocări……………………… …………….. .8

CAPITOLUL 2: Migrația forței de muncă și comunicarea interculturală

2.1. Diferențe culturale și integrarea imigranțiilor în țara de destinație. ………………………. …………….. 14
2.2. Integrarea culturală și generațiile de imigranți………………………………………………………… ………….
2.3. Dificultăți în integrarea cultural ăa imigranțiilor……………………………………………… ………. ………… .

CAPITOLUL 3: Integrarea imigranților în țara de destinație și păstrarea identității culturale și
sociale în noul mediu

3.1. Metodologia cercetării………………………………………………………………………………………………. ………
3.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării…………………………………………………… ……… .
3.3. Concluzii………………………………………………………………………………………………… ……………….. …….. .

Considerații finale…………………………………………………………………….. ……………………………………. ……..

Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. …………………. …….

Anexe…………………………………… …………………………………………………………………………………………. ……

2
Introducere

Tema lucrării de față abordează problematica integrării cetățenilor românilor în țara de
destinație. Scopul este acela de a vedea car e sunt efectele migrației asupra procesului de
integrare a românilor în țara de destinație. Am ales această temă datorită multiplelor posibilități
de abordare, cât și pentru faptul că migrarea este unul din procesele sociale care influențează
actuala socie tate românească.
Deoarece migrația nu reprezintă doar deplasarea unui individ de la un stat la altul, dorind
să se stabilească permanent sau temporar într -un loc, altul decât cel de origine, ci reprezintă în
același timp și o schimbare la nivel social si c ultural al individului: tradiții, obiceiuri, valori,
religie, limbă, și tot ceea ce definește lumea lor materială și simbolică, voi analiza modul în care
aceștia își păstrează aceste structuri în condiții de shimbare și evoluție.
Structura lucrării cuprind e două părți mari, una teoretică și alta aplicativă. Prima parte
este formată din două capitole ce stau la baza elaborării metodologiei de cercetare, fiecare dintre
ele fiind structurate în trei subcapitole. La partea specializată a problematicii migrațion ismului,
apreciez că volumul impresionant de literatură de specialitate pe această temă ilustrează
complexitatea efectelor migrației internaționale și diversitatea analizei subiectului. Astfel, prin
consultare rapoartelor, studiilor și a literaturii de spe cialitate, am tratat fenomenul migrației
externe din România, oportuni tățile, provocările și factorii care influențează apariția acestui
fenomen, consecințele pe care le are la nivelul comunității, dar și dificultățiile întâlnite la nivelul
comunicării int erculturale cu care se confruntă imigranții, odată ajunși în țara de destinație.
Ultimul capitol reprezintă partea aplicativă a lucrării și constă în prezentarea unei
cercetări calitative, realizată pe un număr de 12 subiecți, cetățeni români plecați din România
într-un mediu social nou, țara gazdă. Pentru a demonstra ipoteza conform căreia aceștia și -au
păstrat identitatea, cercetarea abordează aspectele vieții acestora și problemele cu care se
confruntă în noul mediu: problema adaptării la noile condiții de viață și de muncă; dificultatea
păstrării specificului cultural (religie, credințe, obiceiuri etc.) și lingvistic într -o țară străină, dar
și nu în ultimul rând, dorul, un factor greu de evaluat din punct de vedere statistic.

3
CAPITOLUL 1

Migrația – un fenomen social complex

1.1. Conceptualizarea fenomenului de migrație . Implicații.

Multe studii și dicționare de sociologie definesc migrația ca fiind un fenomen social.
Conform definiției date de Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, migrația este: ”fenomenul ce
constă în deplasarea unor mulțumiri de persoane dintr -o arie teritorială în alta, urmată de
schimbarea dimiciliului și/sau de încadrarea într -o formă de activitate în zona de sosire”.1
Migrația este un “fenome n social total” prin care pot fi “citite” oportunități și probleme,
istorie, prezent și viitor l a nivelul societății românești.2 Avem de -a face, prin urmare, cu un
fenomen foarte complex, cu implicații și urmări în tot cadrul societal. Întrucât migrația
românească în străinătate, este de dată recentă și puțin cunoascută, informa ția apare cronic
insuficientă.3
Multe din definiț iile fenomen ului de migrare sunt foarte strâ ns legate de factorii care
determina acest feno men. Dumitru Sandu , bazându -se pe una dintre condițiile date de sociologie,
cea epistemologică, care spune că obiectul științei îl reprezintă tocmai fenomenele reale dintr -un
domeniu de referință, a definit fenomenul de migraț ie ca fiind “ deplasarea unor persone sau
grupuri s ociale î n afar a comunităț ii lor de rez idență în vederea schimbării domiciliului stabil și/
sau locului de muncă principal” .4
Fiind unul dintre fenomenele cu implicații în multiple domenii, întrucât concentrează un
set foarte variat de fenomene sociale, cer cetătorii din aceste domenii au încercat definirea și
elaborarea unor teorii și scheme explicative ale acestui fenomen. Într-o analiză destul de
profundă a migrației, din 2009, “ migrația este văzută ca unul dintre procesele sociale care au
influențat și influențează profund societatea românească actuală, milioane de cetățeni români

1 Lazăr Vlăsceanu și Cătălin Zamfir (coord.) , Dicționar de sociologie , Editura Babei ,București, 1998
2 Dumitru Sandu, Lumile sociale ale migrației românești în străinătate, Editura Polirom, Iași, 2010, p.
35.
3Ibidem , p. 11.
4Dumitru Sandu, Fluxurile de migratie in Romania , Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania,
București, 1984, pag. 15.

4
având rude ce au avut perioade mai lungi sau mai scurte de migrație. Migrația românească este
una di ntre principalele migrații dinspre estul și vestul continentului, o migrațiune foarte
dinamică, a cărei abordare necesită o viziune diferențiată și complexă".5
Sunt în asentimentul opiniei exprimate de R. G. Anghel conform căruia statul român a
fost și încă este un actor pasiv al migrației în masă a românilor, fiind nepăsător la instabilitatea
procesului de migrație. Ceea ce denotă acest lucru este negrijența instituțiile românești care nu au
făcut mai nimic pentru a sprijini românii din străinătate sau ale ajuta rudele din țară.
Efectul rezultat în urma acestei pasivități este că, deși România este membru al UE și, cel mai
probabil, va avea parte de un context pozitiv pe scurtă durată , cu toate acestea efectele migrației
vor fi aceleași ca în cazul unor ț ări aflate într -o situație structurală și geo -politic ă incomparabil
mai proastă. A cest gen de abordare la nivel de politici pentru migrație este unul riscant, mai ales
dacă se ia în considerare dimensiunea fenomenului migrației românești raportat la întrea ga
populație .6
Odată cu trecerea anilor, acest lucru s-a ampl ificat, numărul celor dispuși să plece
definitiv din România a crescut considerabil , dar mai ales după intrarea Romaniei în Uniunea
Europeană, când au dispărut barierele de frontieră , în condiț iile liberalizarii complete a circulaț iei
dintr -un stat în altul și a politicilor relativ deschise de acces î n diversele state de destinație
Ca atare, între 1990 și 1993, dintr -o populație de 22 de milioane, 190.687 de cetățeni români au
emigrat legal (CNS , 1995), iar 338.132 au depus cereri de azil în țările occidentale (UNHCR,
2001) . Pe măsură ce autoritățile acestor țări au devenit din ce în ce mai reticente față de
recunoașterea statusului de subiecți persecutați politic migranților români, cererile de azil au
început să fie refuzate. A stfel, un număr destul de mare de cetățeni români devin migranți ilegali.
În timpul anilor ` 90, marcați de colapsul economiei românești, numărul migranților ilegali a
crescut, cu toate că scopul lor primar nu mai era acela de a se stabili definitiv în altă țară, ci doar
de a munci.7

5 István Horváth, Remus Gabriel Anghel (coord.), Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești ,
Editura Polirom, Iași, 2009, p. 13
6 R. G. Anghel, Note despre consecințe ale migrației din România , „Critic Atac”, ed. Online din 29
noiembrie 2011 , http://www.criticatac.ro/11966/note -despre -consecinte -ale-migratiei -din-romania/
(accesat la12 decembrie 2016 )
7 Sandu Dumitru, Migrația circulatorie ca strategie de viață în Sociologie românească nr. 2 , Editura
Polirom, Iași, 2000

5
În ultima perioadă , valuri masive de muncitori român i și-au îndreptat atenția către țările
europene, mai dezvoltate pe plan economic .Acest lucru se datorează scăderii tot mai accentuate a
potențialului economic național. Astfel, situația pe termen lung nu pare a fi favorabilă,
consecințele asupra pieței muncii fiind extrem de neplăcut e din punct de vedere economic.
Ca stat, România pare să nu fie capa bilă să susțină și să satisfacă nici cele mai elementare nevoi
ale populației. Acest fapt provocă presiuni asupra oricărui individ , generând dorin ța acestuia de a
căuta un loc de via ță nou care s ă îi împlineasc ă aspira țiile. În aceste condiții, munca în străinătate
apare ca o variantă s alvatoare din limanul incertitudinilor în care ne aflăm.

1.2. Factori ce influențează migrația

Cauzele , intensitatea și natura cu care s -a manifestat fenomenul migraționist a constituit
obiectul analizei teoretice contemporane. Examinarea acestor fenomene a fost conjugată cu
realităț ile lumii contemporane, care îi conferă nuanțe, tendințe ș i aspecte noi legate de procese și
condiții complexe cum sunt: agravarea crizei econom iei mondiale, intensificarea dominației
monopolurilor, desfățurarea revoluției tehnico -științ ifice contemporane, ac centuarea inegalității
economice dintre țările capitaliste, precum ș i accentuarea decalajelor economice dintre țările
dezvoltate și cele î n curs de dezvolt are. Toate acestea fac ca migrația să aibă un caracter complex
cu efecte multiple asup ra relațiilor economice internaționale, asupra fiecărei economii naționale,
cât și asupra indivizilor.8
Fiindcă migrația a cunoscut o cre ștere f ără preceden t, iar piața muncii s -a modernizat, a
apărut astfel un complex de factori ce determin ă atât nevoia atragerii de capital uman din
exterior, cât și dorin ța de a emigra spre societ ăți care ofer ă posibilitatea de împlinire a aspira țiilor
indivizilor. În aceste condiții, “migrația forței de muncă apare ca raspuns la diferenț ele dintre
nivelurile medii de câș tig din diferite ari i. Prin intermediul acesteia, în condiții de competiție
perfectă se asigură un echilibru între cererea și oferta de forță de muncă ”.9

8Alexandru D . Albu, Ion -Rosu Hamzescu , Migrația internațională a forței de muncă , Editura Științifică
și Enciclopedică, Bucureș ti, 1987, p 19
9Dumitru Sandu, Fluxurile de migratie in Romania , Ed. Academiei Republici i Socialiste Romania,
Bucuresti, 1984, pag. 13.

6
Motivele care stau la baza migrației persoanelor și modalităț ile de realizare a a cesteia
sunt extrem de variate. Astfel, analizând motivele care stau la baza emigră rii identi ficăm pe de o
parte cauzele care îi determină pe emigranți să părăsească țara de origine , iar pe de altă parte,
caracteristicile ce îi atrag pe aceștia la țările de destinație .
Prin urmare, remarcăm faptul că principalul factorul care stimulează plecarea oamenilor
din țările de origine este speranța la un viitor mai bun și gândul că o bținerea unui profit mai mare
le poate garanta acest viitor. De aceea, f iecare individ care alege să migreze are propriile sale
motivaț ii care stau la baza acestei decizii. De cele mai multe ori acesta este influenț at de factori
diverși care acț ioneaz ă dif erit sau concertat asupra sa, el însuși acționând, la rândul său, în
circumstanț e specifice . De aceea, studiul acestui fenomen necesită o abordare din două
perspective: perspectiva individuală și perspectiva structurală, care ia în considerație condițiil e
cărora trebuie să le facă față indivizii care aleg să migreze, și care le vor influența și determina
decizia și implicit viața.
Combinând cele două perspective rezultă două catregorii ce unesc factorii de natură
economică, politică, socială, demografică e tc., determinând astfel migrația: factorii care îi
„împing”, pe indivizi să emigreze și să își părasească țara de origine, și cei care îi „atrag” pe
indivizi spre anumite destinații. Interacțiunea celor două perspective sunt obiective întrucât
structurile nu pot fi constituite decât în indivizi, care, la randul lor, nu pot lua decizii decât î n
cadrul acestor structuri, decizii prin care indivizii creează, sau modifică efectiv, cadrul acestor
structuri, decizii prin care indivizii creeaza sau modifica efecti v cadrul economi c, politic, cultural
în care tră iesc.10
Conform unui studiu, realizat de Roman, Roman și Marin în anul 2008, principalele
motive care stau în sp atele alegerii de a emigra sunt : economia slabă din țara de proveniență, rata
șomajului, lipsurile din sistemele de educație și sănătate și corupția. Același studiu identifică
două perioade în migrația românilor : perioada de imediat după căderea comunismului și perioada
de după anul 2000. Acestea se diferențiază prin factorii care determină mo bilitatea populației.
Dacă în primul caz motivele erau de natură politică și economică, după 2000 a intervenit și
factorul social, cel politic fiind mult mai puțin prezent. Spre exemplu, în anii `90 migrația
românilor a fost cauzată de un mix între înlătur area barierelor de circulație în afara țării, creșterea

10Liliana Gheorghe, Piața muncii pe plan mondial – teorii, realități ș i perspective , Editura Lumina Lex,
București, 2000, p 145

7
așteptărilor în ceea ce privește o economie mai puternică și nivelul șomajului. În această
perioadă, cei mai mulți dintre cetățenii români care emigrau au ales drept țări -gazdă Turcia și
Israelul, iar un număr mai mic s -au îndreptat către Germania și Italia. Anii 2000 au fost
caracterizați de aceleași condiții economice și de o rată mare a șomajului, dar printre motivele
emigrării românilor au apărut cererea de forță de muncă pe piețele străine și dori nța de a reîntregi
familiile despărțite de primul val de emigrări. La toate acestea s -a adăugat și intrarea României în
Uniunea Europeană în anul 2007. Pentru perioada de după 2000, țările către care s -au îndreptat
preponderent emigranții români au fost It alia (40%) și Spania (30%). În ultimii ani s -a observat o
nouă tendință de migrare, mai exact un nou model. Mobilitatea economică nu mai este
principalul tip de mobilitate practicat de români, acestuia alăturându -i-se mobilitatea culturală
cauzată de condi țiile oferite de universitățile străine și de oportunitățile mai mari percepute de
tineri în afara granițelor României.11
În genera l, așa cum reiese din modul de manifestare a fenomenului migraț iei
contemporane, printre principalii factori care influentează și/sau determină emigrarea sunt:
sărăcia și o șansă minimă de a obține un loc de muncă în țara de origine, conflictele locale sau
regionale , crizele economice prelungite, creșterea rapidă a numărului populaț iei ca urmare a
sporului ridicat al natalităț ii, suprapopularea unor centre urbane ca urmare a migrației interne,
promovarea u nei politici care încurajează efectuarea contro alelor formale la plecarea din țara de
origine, existenț a discrepanțelor î ntre sistemele dem ocratice ale diferitelor state și opțiu nile
cetățenilor din țările de origine, posibilităț ile mari ale sistemelor de comunicații ș i, prin
intermediul acestora, real izarea unor contacte cu imigranții deja stabiliți în alte zone al e globului,
care îi influențează pe cei apropiați î n luarea deciziei de a emigra.
În ceea ce priveș te factor ii de atracț ie spre țările de destinație, principalul factor îl
constituie inegalitățile în standardele de viață existente între țările de origine ale emigranților și
țările de destinație. Sub acest aspect em igranții observă multiple posibilităț i „de mai bine” î n alte
state, posibilități care în general constau î n: existență unor măsuri de securitate socială atractive,
posibilită țile oferite de piața comercială „la negru” prin intermediul că reia imigranții văd
obținerea de câstiguri s ubstanțiale într -un timp scurt; situația economică , privită prin prisma

11 Roman, M. D., Roman, M., Dumitru, M., Migration Patterns in Central and Eastern Europe. Study
Case on Romania. Proceedings of the 5th WSEAS International Conference on Economy and
Management Transformation , vol. 2, 2008, p. 744 -749.

8
alimentării pieței cu bunuri de larg consum și a calității acestora, posibilitatea unei afirmă ri pe
plan profesional, posibilitate care în țara de origine este inexistentă sau limitată, acest asp ect
generând așa numitul exod al „creierelor”, și nu în ultimul rând, mediul existent î n țara de
destinație, care sporește confortul și conduce la creș terea nivelului de trai .
De aceea, în ultima perioadă , tot mai multe persoane au ales să migreze în țări europene,
mai dezvoltate pe plan economic . Principalul factor căruia i se se datorează acest fapt este
scăderea tot mai accentuată a potențialului economic național. Cauza reală a celor care și -au
părasit țara și au plecat în străinatate fiind căutarea unor condiții și slujbe acceptabile, a unor
mijloace mai bune de a obține un standard de viață superior, și de ce nu, posibilitatea de a
descoperi țări, culturi și locuri noi.

1.3. Migrația internațională a forței de muncă. Oportunități și provocări.

După cum am văzut în subcapitolele anterioare , migrația reprezintă o componentă
important ă a societății contemporane, un factor de stimulare a globalizării piețelor și un
instrument de reglare a dezechilibrelor de pe piețele muncii regionale/locale.12
Monica Ș erban și Melinda Stoica, sunt de părere că “migrația pentru muncă reprezintă un
tip particular de migrație. Migranții pentru muncă sunt străini admiși de către statul de destinație
în scopul de a exercita o activitate economică remunerată pe ter itoriul statului de destinaț ie.
Durata de ș edere este în mod obișnuit restricționată la durată angajării pe care străinii o deț in.
Această definiție are în vedere numai migrația realizata pe cale legală, da r ne ajută la întelegerea
migrației pentru muncă ca deplasa re al că rei sc op este prestarea unei activită ți remunerate pe
teritoriul unui stat diferit de cel de origine ”.13
Migrațiile contemporane s -au diversificat și ponderat de-a ungul timpului . Diferite studii
arată că migra ția are deopotriv ă efecte pozitive și negative atât în ceea ce prive ște mentalit ățile,
cât și în plan social. Un studiu al Funda ției Soros, Migra ție și dezvoltare , apreciaz ă în cadrul
efectelor pozitive dezvoltarea economic ă local ă, stimularea spiritului antreprenorial și toleran ța

12 Ramona Pîrvu, Circul ația internațională a forței de muncă și efectele femomenului de migrașie asupra
dezvoltării economice și midernizării structrale a economiei , Craiova: Editura Universitaria, 2013, p 7
13Monica Serban, Melinda Stoica, Politici și institutii in migrația internatională: migrația pentru munca
din Romania. 1996 – 2006 , Martie 2007, București, pag. 8

9
crescut ă în zonele cu indice ridicat demigra ție și asoc iază fenomenului migra ționist efecte
negative precum dependenta comunit ăților de veniturile provenite din migra ție, copii abandona ți,
trafic de persoane.14
Un fenomen aparte il reprezintă exodul inteligenței, al ”creierelor” cu calificare
superioară și al familiilor acestora, dinspre țări mai slab dezvoltate spre S.U.A., Canada, țările
din Europa Occidentală .15 Cel mai probabil, e xodul de inteligență constituie cel mai interesant
aspect al unui fenomen mai larg – migrarea capitalului uman și a forței de muncă în general.
Migrarea creierelor (așa -numitul " brain drain ") este considerată o problemă extrem de
importantă cu care se confruntă numeroase state în curs de dezvoltare, printre care și România .
Lowell et al. apreciaz ăcă riscul de ”migra ție a creierelor ” din țările în curs de dezvoltare
este unul real. Aproape unul din zece adulți cu studii superioare n ăscuți înțările în curs de
dezvoltare și între o treime și o jumatate din oamenii de știință și personalul tehnic (ingineri) din
țările în curs de dezvoltare tră iesc în prezent în țările dezvoltate.16
Comisia Globală pe Probleme de Migra ție Interna țional ă recomand ă că migra ția
interna țional ă ”ar trebui s ă devin ă o parte integrantă a strategiilor naționale, regionale și globale
de creștere economică , atât în țările dezvoltate cât și cele în curs de dezvoltare ” 17 Cel mai
frecvent discutat impact internațional al creșterii migrației se refer ă la situa ția în care emigrarea
oamenilor bine preg ătiți are efecte economice nefavorabile .18
Deși migrația, și în special, „migrația creierelor” are efecte pozitive asupra economiei
țărilor de destinație, ea devine constant un subiect predilect al campaniilor electorale și al celor
de presă. În condițiile crizei actuale, reducerea sau stoparea migrației nu ar face decât să
adânceasă deficitul economic al țărilor care se confruntă cu dezechilibre pe piața muncii. Așadar,

14 Fundația Soros România, studii: Migrație și dezvoltare; Politici și instituții în migrația internațională;
Efectele migrației: copiii rămași acasa; Locuirea te mporara în străinătate.
15 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „ International migrations, remittances and the brain drain ”,
BancaMondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006, p. 186
16 Beine, Michel; Docquier, Frédéric; Rapoport, Hillel, Measuri ng Internațional Skilled Migrațion: New
Estimates Controlling for Age of Entry, World Bank Research Report, 2006
17Global Commission on Internațional Migrațion, “Migrați on în an interconnected world: New
directions ”, 2005, www.gcim.org
18Lowell et al., Optimising highly skilled migrați on from developing countries, Journal of Occupational
Rehabilități on, Springer Publishers, 2004

10
migrația personalului cu o înaltă calificare reprezintă un factor de risc social atât pentru țările de
origine cât și pentru cele de destinație .
Consecințele migrației, de orice fel ar fi aceasta, sunt atât pozitive cât și negative și
vizează atât migranții, ca actori responsabili ai acestui proces, cât și țările (de origine, de tranzit
sau de destinație) implicate. Managementul eficient al fenomen ului, în beneficiul tuturor
porne ște de la monitorizareaatent ă a fluxurilor. Obiectivele politicilor de migra ție, valabile și în
prezent, ar trebui s ă fie, în viziunea Institutului European din Rom ânia, încurajarea migra ției
legale, prin informare și servi cii de asisten ță specifice pentru poten țialii migran ți, stimularea
migra ției circulare în beneficiul ambelor state implicate, încurajarea transferurilor b ănești prin
sistemul bancar și sprijin pentru activit ăți antreprenorial e.19 În acest context, migrația populație
contribuie la redistribuirea socială a populației prin intermediul mobilităț ii sociale. “Ca orice alt
fenomen social bazat pe comportament ul individual – familial, migrația își desfășoară influenț a
asupra diferitelor sfere ale vietii sociale prin intermediul caracteristicilor ei de volum, in tensitate,
ritm, selectivitate și tip .”20
Numeroase studii au des cris modalitățile de plecare în cazul migranților pentru muncă,
mai ales din mediul rural, acestea corespund premiselor noii economii a migrației , propusă și
dezvoltată de O. Stark .21 Ca „intermediari financiari” pentru gospodăriile de acasă, migranții
creează canale pentru trecerea la tehnologii moderne de producție agricolă sau a unor noi
activități antreprenoriale diferite de cele tradiționale.
Un prim efect al acestui fenomen este o „plasă de siguranță”22 pe care c el care a plecat o
oferă familiei sale, în fața riscurilor insecurității datorate unei singure surse de venit. În mediul
rural românesc, acest model explicativ apare valid, regăsindu -se în literatura de specialitate,
bazată pe cercetări empirice.23 De asemenea, migrația nu aduce independență individuală (mai

19Institutul European din România, Studiul nr. 5, Fenomenul migraționist din perspectiva
aderării României la Uni unea Europeană , București, 2004.
20Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala , Publicat in Ion
Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste , Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989, pag. 9.
21O. Stark, Altruism and beyond. An economic analysis of transfers and exchanges withinfamilies and
groups , Cambridge: Cambridge University Press, 1999, apud D. Massey, op. cit .
22J. E. Taylor, Migration Models. În Demographical Processes , Macmillan Reference, The
Gale Group, Inc., 2003, p. 45.
23Dana Diminescu, Visibles mais peu nombreux. Les circulations migratoires roumaines
après 1989 , Paris, Editions de la Maison des Sciences de l’Homme, 2003

11
ales în mediul rural, unde legăturile de familie și comunitare sunt extrem de puternice), ci
întărește relația de dependență recipro că dintre migrant și familia sa. Pe de o parte, riscurile
legate de siguranța și creșterea substanțială a veniturilor predispun migrație i, dar, pe de altă
parte, cu cât familia este mai săracă, cu atât șansa ca vreun membru al acesteia să emigreze este
mai redusă. Strategiile de supraviețuire prin migrație din mediul rural românesc poartă amprenta
riscului de sărăcie a gospodăriei și a încercării disperate de a căuta soluții pentru o viață decentă.
Instaurarea strategiei de rețea provo acă o cultură a migrației ,24care își cooptează
majoritatea membrilor din localități mici (sate, comune, orașe medii, unde rețelele sunt mai
solidare, mai personale și mai active) decât din mediul urban. Încrederea, reciprocitatea și
solidaritatea funcționează din plin în a tingerea scopului comun: sporirea bunăstării familiilor și
comunităților de origine. Marele grad de informalitate în maniera actului migrator susține teoria
capitalului social, după cum indică și alte studii al ocate mediului social românesc .25
Rețelele de m igranți se c onstituie ca un set de legături care unesc migranții actuali de
foștii migranți și non -migranți în țara exportatoare și cea importatoare de migrație. Rețelele au la
bază rudenia, dar și prietenia, vecinătatea, originea comună. Ele perpetuează f enomenul migrației
internaționale, reducând costurile și riscurile asociate migrației, aducând beneficii nete,
preconizate, ale migrației. În ac est sens, studiile arată că satele românești sunt bine reprezentate
în migrație, urmând „logica re țelelor săteșt i sau regionale” .26Ca formă de capit al social,
legăturile de rețea, denumite și auspicii demigrație , lanțuri migratorii, efectul de familie și
prieteni , capital de migrație27constituie o oportunitate de câștig care are efecte și asupra
bunăstării comunității de origine.
În sistemul de rețea, între țara de destinație și țara de origine se stabilesc raporturi
complexe de ordin informal, unde amplasarea într -o rețea pe bază de capital social informal și pe

24I. Horváth, Aspecte ale culturii migrației în România , în: *** Sociologia migrației. Teorii și
studii de caz românești , R. Anghel, I. Horváth (coord.), Iași, Edit. Polirom, p. 156 –175.
25Laura Nistor, Cristina Tîrhaș, P. Iluț, Linkages between informal and formal social capital
and their relations with forms of trust. A focus on Romania , “Transylvanian Review of Administrative
Sciences”, nr. 34, 2011, p. 155 –174.
26Dana Diminescu, op. cit. , p. 52.
27D. Massey, J. Arango, G. Hugo, A. Kouaouci, A. Pellegrino, J. E. Taylor, Worlds in
motion. Understanding International Migra tion at the End of the Millenium , Oxford, Clarendon
Press, 1998, p. 48.

12
încredere joacă un rol important, mai ales în comunități le rurale .28 Așa cum indică literatura de
specialitate, angajatorii din țările de destinație sunt doritori de muncitori care să se cunoască și să
se recomande unii pe alții, încurajând împărțirea și continuitatea locurilor de muncă între rudele
și prietenii primilor angajați pe piața informală a muncii .29 Așadar, rețeaua devine un substitut
strategic al suportului instituțional formal.
Însă există și dezavantaje ale utilizării capitalului social sub formă de rețelede migrație ,
așa cum arată și Moisa : ace știa sunt mai greu de integrat în societatea gazdă, sunt mai rezistenți
la schimbare, pot crea asocieri legale pentru a maximiza câștigurile și aduc puține beneficii
statelor în care lucrează.30
Utilizarea capitalului social, a relațiilor existente la nivel de c omunitate este marcantă
mai ales în cazul migranților proveniți din comunitățile rurale din România: predilecția de a
acționa doar în cadrul rețelelor familiale, amicale sau comunitare, ca și slaba stăpânire a limbii
„îi conduce la un contact de suprafață cu celălalt” .31 În interiorul acestor rețele, tinerilor migranți
li se transmit valorile comunității de origine, astfel putând fi explicată propensiunea acestora spre
a-și construi o casă în sat pentru ei sau pentru copii.
La nivel de motivație , se pare că emigrarea devine în mare măsură un răspuns la criza
socială, o „strategie de supraviețuire” și, într -o mai mică măsură, o opțiune bazată pe dorința de
cunoaștere și aventură, dezvoltare personală, afirmare social (prestigiu), împlinire maritală /
relaționa lă, și cu atât mai puțin o manifestare aspiritului democratic sau o reacție la
inconvenientele și nedreptățile venite din partea statului român etc .32
Experiența migratorie anterioară este, de asemenea, un factor de diferențiere: la cei cu
experiență migrat orie apare percepția mai acută a lipsei de perspectivă din țară, ei manifestând
un grad mai mare de dezamăgire și respingere față de societatea noastră (statul român) și

28Laura Nistor et al., op. cit .
29J. Bijak, M. Kupizsewski, A. Kicinger, International Migration Scenarios for 27 European
Countries: 2002 -2052 . CEFMR Working Paper, 2004, www.cefmr.pan.pl/docs/cfmr_wp_2004_04
pdf (accesat la 2 decembrie 2016)
30Moisa, 2009, apud A. L. Larionescu, Locuințele migranților în țara de origine. Un studiu de caz despre
transformarea locuinței rurale sub
impactul migrației internaționale din comuna Măgura, jud. Suceava , Teză de doctorat/Thèse n°1938,
Universitatea București/Université Bordeaux -Segalen, 2012
31A. L. Larionescu, op. cit. , p. 6.
32V. Sîrca, Migrația externă a populației județului Cluj, după integrarea României în Uniunea
Europeană , Teză d e doctorat, Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, 2013 .

13
prețuind mai mult avantajele financiare, încomparație cu cei car e nu au experiență de migrație.33
Odată ajunși în țara de destinație, emigranți încep să compare societățile și stilurile de viață,
simultan cresc aspirațiile, dar și frustrările, se învață cu strategia de v iață migratorie, care cu alte
cuvinte înseamnă , a face bani în țări occi dentale, astfel îmbunătățindu -și nivelul de tr ai.
Așadar , fenomenul migra ționist din Rom ânia s -a întreținut singur, în principal prin
aportul re țelelor dezvoltate și organizate cu scopul de a atrage noii migranți , respectiv ca
elemente de leg ătură între țara de destina ție și Rom ânia. Spre deosebire de migranții primilor ani
postdecembri ști, dup ă anul 1996, mai ales, migran ții din Rom ânia au luat decizii ra ționale,
mizând pe sprijinul membrilor de familie și a cunoscu ților deja pleca ți și adăugând astfel
prosperitate familiilor rămase acas ă. Dup ă 2002, suntem martorii unei adev ărate „culturi a
migra ției”, orientat ă întâi spre Italia, Germania și Israel, iar în ultimii ani spre Italia și Spania. Cu
alte cuvinte, migra ția nu doar c ă se instaureaz ă ca ceva dezirabil din punct de vedere social, dar
dă naștere și unui comportament social orientat către migra ție. Cultura migra ției se produce ca
efect mediat de cre ștere a veniturilor familiilor migran ților fa ță de familiile nemigran ților,
respectiv de cre șterea numărului de emigran ți. Se produce deprivare relativ ă și cre șterea
aspira țiilor financiare și de consum a familiilor f ără experien țăde migra ție. În acest context,
subscriem concluziei lui R.G. Anghel conform c ăreia deprivarea relativ ă produce motiva ție
pentru migra ție și perpetueaz ă migra ția într-o manier ă cumulativ ă.34

33 Ibidem
34 R. G. Anghel, Schimbare socială sau dezvoltare? , în: *** Sociologia migrației. Teorii și studii de caz
românești , R. G. Anghel și I. Horváth (coord.), Iași, Edit. Polirom, 2009, p. 249–267;

14
CAPITOLUL 2

Migrația forței de muncă și comunicarea interculturală

2.1. Diferențe culturale și integrarea imigranților în țara de destinație

La contactul cu o nouă cultură, indivizii s unt nevoiți să se manifeste într -un mediu social
sau cultural necunoscut, trăind astfel experiențe emoționale n oi, provenite din propriile eforturi
de adaptare la noul sistem de semne , ceea ce specialiștii numesc șoc cultural.
Prin interac țiunile la care particip ă, membrii unei comunit ăți costruiesc un sistem de norme,
reguli și valori, prin care se raporteaz ă unii la al ții, la context și la sensul ac țiunilor sociale.35 De
aceea, atunci când reprezentanți ai unor culturi diferite vin în contact, ei aduc cu sine și scot în
evidență, inconștient, elementele specifice culturii lor, fie perceptuale sau socio -culturale.
Confruntați cu șocul cultural, cu inevitabile sentimente negative de nemulțumire, frustrare și
confuzie, indivizii pot aj unge, după părerea A. Șerbănescu, „ la 2 tipuri de efecte: aculturarea și
alienarea culturală”.36
Conform mai multor autori americani „aculturarea este procesul prin care
indivizii/grupurile de indivizi care intră în contact direct sunt atrași treptat de sistemul de valori
și practici ale unuia sau altuia dintre indivizi/grupuri” .37 Atragerea la noua cultură, ca punct al
Convenției Culturale Europene, presupune conform acesteia, „ aplanarea vechilor neînțelegeri,
prevenirea noilor conflicte și consolidarea democrației” [BICE]. De aceea, c omportamentul
indivizilor este rezultatul interacțiunii dintre diferiți factori, inclusiv cel cultural. Așadar, cel de –
al doilea tip de efect numit mai sus, alienarea culturală, este, de fapt, „ atitudinea inițială de
suspici une, teamă neîncredere, intoleranță” .38
Atunci când ne raportăm la cultura proprie sau a al tora presupunem o serie de operații de
întelegere și cuprindere a experienț elor culturale. În acest sens, șocul cultural este perceput ca o

35 Grigore Georgiu, Filosofia culturii: cultur ă și comunicare , format electronic, Ed. Comunicare.ro,
Bucures ti, 2004, p. 104 .
36 Șerbănescu Andra. Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor. Polirom, Iași, 2007,
p. 276.
37 Redfield, Linton și Herskovits 1936, p. 149 apud Șerbănescu , Andra. Cum gîndesc și cum vorbesc
ceilalți. Prin labirintul culturilor. Polirom, Iași, 2007 , p. 276
38 Șerbănescu Andra. Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor. Polirom , Iași, 2007,
p. 279

15
amenințare identitară, ce pătrunde î n cazul unei necon cordanțe între reprezentarea venită din
interior, de la sine, și cea venită din exterior, de la ceilalț i. Reacț ia po ate fi de destramare a
identităț ii, de frustrare sau de respingere, de revoltă ș i anxi etate sau, de mirare și fascinaț ie în
fața noului. Socul cultural poat e fi însă atenuat prin încercarea de a ne îndepă rta de propriile
referințe culturale sau, cel puț in, de a nu le lua ca puncte absolute de reper. Însă, trecerea de la o
cultură la alta, e resimțită de cele mai m ulte ori de către indivizi ca o experiență negativă.
Cercetările științifice contemporane demonstrează faptul că în procesul comunicării
interculturale, „ adaptarea poate avea loc la unele persoane mai repede decît la altele ”39, aceasta
datorâ ndu-se faptului că factorii psihologici, sociali și culturali pot fi cunoscuți de majoritate,
astfel se face posibilă ușurarea comunicării și acordului. Aculturarea joacând un rol progresiv în
societatea mondială, ea „ presupune recepționarea normelor altei culturi, cunoașterea tezaurului
istoric, prin care putem găsi limbă comună ”. Din punct de vedere lingvistic, aculturarea include
și asimilarea de neologisme, fenomen ce prezintă interes și e practicat de tinerii contemporani.
Ceea ce determină pe unii să menționeze că „această influență e în stare să reînvie unele cuvinte
de altă proviniență care deja ieșiseră din uz”.40
Dimensiunea socială a identității noastre este susținută de sentimentul apartenenț ei la un
grup sau la mai multe grupuri sociale mai ma ri sau mai mici. Aceste grupuri din care facem parte
sunt variabil e din punct de vedere cultural și nu numai: clase sociale, națiuni, regiuni, oraș e,
cartiere, strazi, comunitati reli gioase, comunitati etnice etc. Din pu nct de vedere social,
apartenenț a unui individ la ce l puț in o parte din grupu rile sociale este predestinata și deseori se
întâmplă ca cel în cauză să răstoarne tiparele pentru a -și contura o nouă identitate. Astfel,
identitatea se schimb ă permanent, este d inamică, pluralistă și interactivă.41

În termeni generali , pentru imigrant, integrarea constă în cunoașterea limbii tării gazdă,
accesul la sistemul de educație și piaț a muncii din țara respectivă, posibilitățile de creștere a
mobilității profesionale prin ridicarea nivelului de educație și a calificării profesionale, egalitatea
în fața legii, libertatea culturală și religioasă, respectul față de legile și tradițiile țării în care

39 Chataway C.; Berry J.W. Acculturation experiences, appraisal, coping and adaptation . // Canadian
Journal of Behavioural Sciences, 21, p. 295 -309, 1989, p . 295
40 Isac Ștefania. Dezvoltarea competențelor comunicative vs. anglicismele recente în limba română.
Monografie. CEP USM, Chișinău, 2004, p. 58
41 Stanton, N. Comunicarea. Ed. Știință și Tehnică, București , 1995, p. 94

16
traiesc. În acelasi timp, pentru societatea gază integrarea migranților presupune toleranță și
deschidere, ac ordul de a primi imigranți, întelegerea avantajelor și provocărilor societăților
multiculturale, oferirea unui acces neîngradit la informațiile privind avantajele integării,
toleranței și dialogului intercultural, respectarea și întelegerea condiției, trad ițiilor și culturii
imigranților, respectul față de drepturile imigranțilo r.42

2.2. Integrarea culturală și generațiile de imigranți

2.3. Dificultăți în integrarea culturală a imigranțiilor

Mulțimi de imigranț i se deplasează continuu, îndreptîndu -se spre diferite regiuni. Acest
lucru se datorează fie din încercarea de a evita conflicte, fie din cauza sărăciei, și dorința de a
căutarea o viață mai bună în altă parte . Ajunga nd în țara în care își doresc să se dezvolte , aceștia
descoperă că nu sunt accep tați cu totul în această comunitate . Pentru a reși să comunice eficient
cu membrii acelei culturi, individul trebui e, în primul rând să -și dezvolte propria competență de
comunicare interculturală .
Prin comunicare interculturală se înțelege acel ”schimb sau tranzacție valorică însoțit de
întelegerea semnificațiilor adiacente, î ntre persoane sau grupuri care fac parte din culturi
diferite. Schimburile se pot realiza la nivel ideatic, verbal, nonverbal, comportamental, f izic,
obiectual, organizațional . Tipu l acesta de competență reprezintă capacitatea individului de a se
adapta stilului comunicativ specific altei culturi, de a gest iona eficient, cu succes, situaț iile de
comunicare intercu lturală”. 43
Comunicare între diferite culturi este destul de dificilă, de aceea, î n pro cesul de integrare,
individul păstrează o parte din specificitatea sa culturală, făcâ nd parte din unele structuri ale
societăț ii dominan te. Identitatea culturală a fiecărui individ rezultă de cele mai multe ori din
interacț iunea identităț ii personale cu identitatea d e grup a acestuia. Grupul social relevant îl
reprezintă grupul relativ larg format din membrii aceleiași culturi, adică din i ndivizi care
împărtasesc aceleași credinț e, obiceiuri, valori, sisteme de simbolizare. Atunci cand vor bim de

42 IOM , World Migration , 2005
43 Constantin Cucoș . Educația. Dimensiuni culturale și interculturale . Polirom, București , 2000, p. 136

17
identitate culturală ne gândim îndeosebi la limbă, cultură , patrimoniul cultural, la tradiții ș i la
religie. De aceea, în general migranții români se grupează în comunități omogene, ceea ce
permite păstrarea identității culturale și contribuția la d iversificarea med iului socio -cultural
din țara gazdă. Însă traiul în grupuri omogene poate creea și obstacole în integrare, generate
atât de comunicarea insuficientă a românilor cu membrii so cietații țării gazdă.
Există mai multe teorii referitoare la pro cesul de adaptare al imigra ntilor. Una dintre ele
consideră că imigranț ii sunt asi milați de că tre noua societate, pe o perioadă de două sau chiar trei
generații, iar la sfarș itul acestui proces de asimila re nu mai sunt vizibile diferenț ele dintre noii
veniți și copiii lor, p e de o parte si societatea gazdă, pe de alta parte, poate doar în privinț a
numelui și a înfățișării (culoarea pielii etc.). Astfel, putem considera că procesul de asimil are
conduce la abandonarea de către toate părț ile implicate a anumitor elemente ale propriei culturi și
identități ș i la preluarea alt ora din alte culturi, în așa fel încât rezultă un amalgam de elemente
provenind atâ t din culturile imigr antilor cât și din cultura gazdă, în acest mod, ar lua naștere o
nouă cultură.
Atunci când un individ se situează între două culturi, iar criteriile de valoriza re ale
persoanei nu mai concordă cu cele ale mediului , intervine astfel riscul apariț iei unui dezec hilibru
transcultural, din cauză că apare o tensiune î ntre valorile specific e celor doua sisteme culturale,
în acest fel, individul riscă să se ,,rătacească ”, deoarece valorile ,,vechi” nu sunt validate și
confirmate în noua cultură. Astfel ia naștere efectul de alienarea cultural care se manifestă
printr -un proces de devalorizare a culturii gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine,
individul avînd sentimente de marginalizare socială, frustrare, furie ”.44 Acest sentiment
al dezrădăcinării produce teamă, neîncredere și incapacitatea de a se adapta la noua cultură. Se
pare că este necesară o anumita perioadă de timp, de acomodare, pentru discernerea sau
descoperirea noilor valorilo r ale ,,noii culturi” î n vederea stabilirii unui noul spaț iu cultural.
Unii autori privesc procesul de asimilare dintr -un punct de vedere unilate ral, ca re
pretinde conformarea imigranț ilor la cultura dom inanta, procesul realizandu -se în etape, iar la
sfârșit se șterg diferențele dintre noii veniț i, copiii lor și societatea -gazdă, atât privind situația
socială cât și orientarea culturală a primilor.45

44 Șerbănescu Andra. Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor. Polirom, Iași , 2007,
p. 279
45 C. Paisant si M.L. Poletti, Construction et dynamique de l’identité culturelle , Ed. CIEP, Paris,
1987, p. 56.

18
Bibliografie

Albu, Alexandru D., Ion Roșu – Hamzescu (1987). Migrația internațională a forței de
muncă. Alexandru D. Albu, Ion Roșu -Hamzescu, București: Editura Științifică și Enciclopedică
Anghel, R.G., Horváth, I. (coord.) (2009). Sociologia migrației. Teorii și studii de caz
românești. Iași: Editura Polirom.
Anghel, R.G. (2011). Note despre consecințe ale migrației din România, Critic Atac, ed.
online din 29 noimebrie 2011. http://www.criticatac.ro/11966/note -despre -consecinte –
alem igratiei -din-romania/. Accesat la 13 decembrie 2016
Bijak, J. (2006). Forecasting International Migration: Selected Theories, Models, and
Methods . CEFMR Working Paper. Lazăr Vlăsceanu și Cătălin Zamfir (coord.) (1998). Dicționar
de sociologie , București: Editura Babei, https://www.scribd.com/doc/223514702/Dictionar -de-
Sociologie -Catalin -Zamfir -Lazar -Vlasceanu -1998 -376p . Accesat la 20 decembrie 2016
Chataway C.; Berry J.W. (1989). Acculturation experiences, appraisal, coping and
adaptation . // Canadian Journal of Behavioural Sciences, 21
Constantin, Cucoș.(2000) Educația. Dimensiuni culturale și interculturale . București:
Polirom
Diminescu, D. (2003). Visibles mais peu nombreux. Les circulations migratoir es
roumaines après 1989 , Paris, Editions de la Maison des Sciences de l’Homme
Grigore Georgiu, (2004). Filosofia culturii: cultur ă și comunicare , format electronic,
Bucure ști: Ed. Comunicare.ro
Horváth, I., Anghel, R.G. (2009). Introducere. În R.G. Anghel și I. Horváth (coord.).
Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești (pp. 13 -44). Iași: Editura Polirom
IOM, World Migration, 2005
Isac, Ștefania.(2004). Dezvoltarea competențelor comunicative vs. anglicismele recente
în limba română. Monografie. Chișinău: CEP USM
Larionescu, A.L. (2012). Locuințele migranților în țara de origine. Un studiu de caz
despre transformarea locuinței rurale sub impactul migrației internaționale din comuna
Măgura, jud. Suceava , Teză de doctorat/Thèse n°1938, Universitatea București/Université
Bordeaux -Segalen
Massey, D. (2004). Theories of International Migration: A Review and Appraisal.

19
http://media.library.ku.edu.tr/reserve/resfall12_13/intl551_AIcduygu/week2.PDF . accesat la 20
decembrie 2016
Nistor Laura, Tirhas, Cristina., Ilut, Petru (2011). Linkages between informal and formal
social capital and their relation s with forms of trust. A focus on Romania . Transylvanian Review
of Administrative Sciences , 34E: 155 -174.
Ozden , Caglar, S chiff , Maurice (ed.), (2006). International migrations, remittances and
thebrain drain , Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC
Paisant, C.; Poletti, M.L.(1987). Construction et dynamique de l’identité culturelle ,
Paris :Ed. CIEP Perț S., Vasile V., Negrut R., Mazilescu P. (2003). Procese, fenomene
caracteristice si tendinte ale circulatiei fortei de munca in Romania , Bucuresti: Colecția
Biblioteca Economică, Seria Studii Economice, vol.6 -7, CIDE
Pîrvu Ramona. (2013). Circulația internațională a forței de muncă și efectele
femomenului de migrașie asupra dezvoltării economice și midernizării structrale a economiei ,
Craiova: Editura Universitaria
Roman, M. D., Roman, M., Dumitru, M. (2008). Migration Patterns in Central and
Eastern Europe. Study Case on Romania. Proceedings of the 5th WSEAS International
Conference on Economy and Management Transformation , vol. 2, p. 744 -749.
Sandu Dumitru. (1984) .Fluxurile de migratie in Romania , Ed. Academiei Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti
Sandu Dumitru, (1989). Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate
sociala , Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste , Ed.
Stiintifica, București
Sandu Dumitru, (2000). Migrația circulatorie ca strategie de viață în Sociologie
românească n r. 2, Iași: Editura Polirom
Sîrca, V. (2009). Migrația externă a populației județului Cluj, după integrarea României
în Uniunea Europeană , Teză de doctorat, Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca
Stanton, N.(1995). Comunicarea. București: Ed. Știință și Tehnică
Șerban Monica, Stoica Melinda, (2007). Politici și instituții în migrația internatională:
migrația pentru munca din Romania. 1996 – 2006 , București
Șerban, M., Toth, A. (2007). Piața forței de muncă în România și imigrați a. București:
Migrație și dezvoltare – Fundația SOROS România.

20
Șerbănescu Andra. (2007). Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul
culturilor. Iași: Polirom
Taylor, J. E. (2003). Migration Models. În Demographical Processes , Macmillan
Reference, The Gale Group, Inc.