ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [613783]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
MASTER – Puterea executivă și administrația publică

Optimizarea procesului decizional în
administrația publică
(Proiect – Practici decizionale în administrația pu blică)

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Dragoș Dincă

Student: [anonimizat]
2017

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
CAPITOLUL 1. Decizia administrativă, element cheie în mecanismul de funcționarea al administrației
publice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
1.1 Defini ția deciziei administrative ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.2 Cerințe ale deciziei administrative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.3 Tipuri de decizii administrative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.4 Decizia administrativă ca act juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 11
1.5 Executarea deciziei administrative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 12
CAPIT OLUL 2. Aspecte introductive privind procesul decizional ………………………….. ………………………. 14
2.1 Considerații generale cu privire la procesul decisional ………………………….. ………………………….. …….. 14
2.2 Structura procesului decizional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
2.3 Etapele procesului decizional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
CAPITOLUL 3. Optimizarea procesului decizional în admi nistrația publică ………………………….. ……….. 22
3.1 Cerințe asupra deciziilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
3.2 Îmbunătățirea procesului decizional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 23
3.3 Implicarea cetățenilor în deciziile privind politicile publice ………………………….. ………………………….. 24
3.4 Informatizarea procesului decizional ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
CAPITOLUL 4 Studiu de caz. Eficientizarea procesului decizional în cadrul unei institutii publice …….. 29
4.1 Prezentarea instituției publice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
4.2 Proiect strategic de dezvoltare a infrastructurii în ceea ce privește starea drumurilor, a străzilor, a
căilor ferate, a tramvaielor, a aeroportului în Iași. Eficientizarea procesului decizional a acestui proiect. 31
4.3 Concluzii privind studiul de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 35
Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 37

3
INTRODUCERE

Procesul decizional în administrația publică reprezintă acea înșiruire de acțiuni
elementare ce se realizează la nivelul administrației publice, cu scopul de a determina
modalitățile de utilizare a resurselor publice în vederea satisfacerii calitative și complete a
interesului g eneral al cetățenilor.
Înainte de a continua cu procesul decizional, ne vom oprii puțin asupra termenului de
”administrație publică”. Antonie Iorgovan este unul din tre autorii români care a conturat o
definiție a acestuia, înțelegând astfel acea activita te care constă, în principal, în organizarea și
asigurarea executării, dar și în executarea nemijlocită a prevederilor Constituției, ale tuturor
actelor normative și ale celorlalte acte juridice emise de autoritățile statului de drept în
conformitate cu le gea, activitate realizată de către autoritățile administrației publice, desprindem
pe de o parte poziția administrației publice în cadrul diferitelor activități ale autorităților statale
sau ale colectivităților locale, iar, pe de altă parte, descifrăm cel e două elemente componente
esențiale și indispensabile ale administrației publice, și anume elementul structural -organic și
elementul funcțional1.
De asemenea, au fost formulate definiții și în rândul autorilor americani, iar prin
intermediul lui Richard S tillman și a lucrării sale “Public administration – concept and cases2”
prezită următoarele definiții ale administrației publice:
1. John J.Corson și J.P.Harris definesc concis administrația publică drept “activitatea prin
care se realizează scopurile și obie ctivele guvernului”;
2. John Pfiffner și Robert Presthus relevă că “administrația publică, ca domeniu de
activitate, este în principal, preocupată de mijloacele pentru implementarea valorilor
politice;
3. Nicolas Henry arată că administrația publică diferă “de t endințele politice, atât prin
accentuarea comportamentului birocratic, dar, mai ales, prin sistemul structurilor proprii
și metodologiilor aplicate pentru realizarea scopurilor guvernamentale.
4. Felix și Loyd Nigro dezvoltă definiția administrației publice î n cinci puncte: a) este un
effort al unui grup care cooperează într -un cadru public; b) acoperă cele trei ramuri –

1 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrative, v ol.I, Ed. Nemira, București, 1996, p.62.
2 Richard Stillman, Public Administration: concepts and cases, Boston, Houghlon Wifflin, 1978 citat de I.
Alexandru și colectivul, op. Cit. (1999), p.25

4
executivă, legislativă și juridică și relațiile dintre ele; c) are un rol important în
formularea politicii publice și este de aceea o parte a procesului politic; d) este diferită de
administrația privată prin trăsături semnificative și e) este asociată de aproape cu
numeroase grupuri private și de indivizi.
Ca și o concluzie la cele scrise mai sus, specialiștii au considerat că administrația p ublică este
o categorie atat de abstractă și variată, încât poate fi descrisă în termini diferiți. Astfel ea
reprezintă folosirea teoriilor și proceselor managerial, politice și juridice în vederea realizării
obiectivelor guvernării, anume asigurarea regle mentărilor și serviciilor atât pentru societate, în
ansamblul ei, cât și pentru segmentele acesteia3.
Revenind la procesul deciz ional în administrația publică, am menționat mai sus că scopul
acestuia îl reprezintă satisfacerea interesului general al cetățe nilor. Astfel, nivelul de satisfacție a
cetățenilor, precum și gradul de dezvoltare și progrese al fiecărui stat, depind cu precădere de
calitatea procesului decizional desfășurat. Tocmai de aceea, potrivit managementului public, știm
că actul de conducere se asociază cu procesul de luare și implementare a deciziilor. Prin urmare
subliniem faptul ce ține de calitatea procesului decisional deoarece, cu cât este realizat din punct
de vedere calitativ, mai bine, cu atât rezultatul scontat pentru actul de guver nare va fi mai bun,
determinând nivelul de performață al statului, și nu în ultimul rând al cetățenilor.
Un proces decizional nu poate fi considerat de succes, daca nu se finalizează cu
implementarea exactă și completă a deciziilor adoptate4. Tocmai de ace ea, lucrarea de față
urmărește cu primordialitate înțelegerea noțiunii de “proces decizional”, ce înseamnă decizia
administrativă ca element cheie în mecanismul de funcționare al administrației publice, precum
și ce soluții pot fi gasite în vederea optimiz ării procesului decizional în administrația publică.

3 Ioan Alexandru, Ion Popescu -Slăniceanu, Drept administrativ, Editura Economică, București, 2003, pg.25
4 Solomon Oleg, Eficientizarea procesului decizional în contextul modernizării administrației publice din Republica
Moldova (Teză de doctor în științe administrative), Chișinău, 2016, pg.9

5
CAPITOLUL 1. Decizia administrativă, element cheie în mecanismul de
funcționarea al administrației publice

1.1 Defini ția deciziei administrative

În general, prin conceptul de decizie se înțelege „t erminarea normală a deliberării într -un act
voluntar”, iar obiectul său este „să opereze alegeri de scopuri și mijloace”5.
Decizia administrativeă reprezintă o categorie a deciziilor de stat sau publice. În sensul
cel mai larg al noțiunii ea este echivale ntă cu faptul administrativ sau cu cele patru forme
concrete ale activității executive (actul juridic, actul politic, operațiunea tehnico -materială și
faptul material -juridic) întrucât toate reprezintă manifestări voliționale. În sens juridic larg,
decizia administrativă este orice act volițional producător de efecte juridice care îmbracă atât
forma unui act juridic, cât și forma unui fapt material -juridic. În sens juridic restrâns decizia
administrativă reprezintă actul juridic, indiferent de ramura de dre pt aparținătoare ori de
caracterul uni – sau bilateral al voinței pe care îl cuprinde, cu condiția ca actul să emane de la
administrație.
În mod curent însă prin decizie administrativă se desemnează numai actele
administrative emise/adoptate de administra ția de stat, ca fiind cea mai importantă categorie a
deciziei administrative . În acest caz decizia administrativă nu se confundă cu acele acte
administrative numite decizii (cum sunt deciziile primului minstru), actul administrativ putând
avea diverse denu miri (hotărâre, ordin, dispoziție etc.).
După obiectul său decizia administrativă se poate referi la domeniul economic , financiar,
sanitar, militar etc., deși nu toate deciziile economice, financiare etc. provin exclusiv de la
administrație. După sfera subiectelor cărora le sunt adresate deciziile administrative, acestea pot
fi interne , destinate autorității ori instituției publice emitente sau sistemului administrativ, și
decizii externe , care produc efecte în exteriorul autorității ori instituției publice emitente sau a
sistemului administrativ6.

5 Corneliu Manda, Științ a adminstrației , Editura Lumina Lex, București, 2004, pag. 98.
6 Vasile Tab ără, Știința administrației , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București , 2013, pp.
177-178

6
Administrația publică se fundamentează pe procesul decizional la baza căruia se află
decizia administrativă care îmbracă diferite forme. Decizia administrativă reprezintă un act de
voință a funcționarilor sau a o rganelor administrației publice, act ce precede acțiunile de a
întreprinde și de a a lege soluția cea mai bună pentru îndeplinirea obiectivului final.
Decizia administrativă presupune activitatea mai multor persoane, astfel ca fiecare
persoana are un rol pr edefinit în adoptarea propriu -zisă sau prin colaborarea diferitelor
compartimente ori între organe diferite ale administratiei publice sau între organele
administratiei publice și alte organe de stat/nestatale sau cetățeni. Totodată, există și posibiltatea
ca decizia să fie adoptată de către o singură persoană, însă aceste situații sunt excepționale pentru
ca apar în anumite circumstanțe care țin de situațiile neprevăzute/urgente, care nu suportă
amânare.
Decizia administrativă – specie a genului deciziei m anageriale se caracterizează printr -o
serie de particularități determinate de faptul că decizia și procesul decizional îmbracă aspecte și
forme diferite; în funcție de subiectul (autorul) de la care emană, domeniul sau obiectul la care se
referă, sfera de întindere, conținutul și natura prevederilor pe care le statornicește.
În adoptarea unei decizii administrative există participanți la decizie, iar acestia se împart
în două mari categorii:
 personalul din cadrul aparatului administrativ ;
 cetățenii și orga nizațiile neguvernamentale.

1.2 Cerințe ale deciziei administrative

De principiu, decizia administrativă se constituie pe un fundament clar/strict, un caracter
care să conveargă cu realitatea, o perioadă de timp determinată în care să poată interveni,
oportunitate și nu în ultimul rând pe ansamblul deciziilor administrative adopatate anterior. De
asemenea, în funcție de actul administrativ, dacă a fost sau nu adaptat la realitățile sociale,
depinde calitatea deciziilor.
Din cele prezentate anterior putem aprecia că orice decizie administrativă trebuie să
parcurgă următoarele etape:

7
Prima etapă în procesul de elaborare a deciziei constă în identificarea și formularea
problemei. Situația problematică apare ca o consecință a devierii de la normă a obiectului , ca
urmare a unor rezistențe interne și externe. Problema, în cele mai dese cazuri, este identificată în
urma analizei rezultate lor funcționării obiectului într -o perioadă precedentă sau este pusă de
autoritatea superioară.
Cea de -a doua etapă în proces ul de pregătire a deciziei presupune constituirea grupului de
lucru pentru pregătirea acesteia. Grupul de lucru este compus din specialiști calificați, capabili să
elaboreaze mai multe variante de soluționare a problemei. În funcție de situație, soluția po ate fi
propusă de însuși conducătorul autorității.
La etapa a treia , se purcede la acumularea și analiza informației cu privire la problemă.
Grupul de lucru constituit culege și prelucrează informația necesară pentru adoptarea deciziei.
Informția urmează să satisfacă următoarele cerințe: să fie autentică, precisă, exhaustivă, actuală,
de valoare și utilă. În baza informației acumulate este analizată problema și formulate
răspunsurile la întrebările ce urmează: Care sunt cauzele apariției situației identifi cate? Care sunt
resursele de care dispune autoritatea publică pentru soluționarea problemei? Care sunt măsurile
prioritare, care urmează să fie întreprinse?
În etapa a patra grupul de lucru va elabora și va fundamenta mai multe variante de soluții.
Fiecar e variantă va include: direcțiile principale pentru atingerea scopurilor, executanții concreți
ai deciziei, resursele necesare, termenele de realizare a scopurilor, efectele scontate în urma
realizării deciziei. Ca metode de elaborare a deciziilor sunt uti lizate: metoda analogiei și metoda
experimentală, metodelele economico -matematice, metodele de modelare imitațională, jocurile
profesionale și analiza sistemică.
Etapa a cincea constă în selectarea și adoptarea deciziei. Variantele deciziei
administrative , identificate cu ajutorul metodelor științifice, sunt prezentate managerului, căre va
efectua alegerea finală. În calitate de criterii principale pentru selectarea variantelor servesc:
gradul de soluționare a problemei, resuresele consumate, durata estima tă de realizare,
consecințele estimate ale realizării.
Penultima etapă este organizarea executării deciziei. La această etapă sunt realizate
premisele organizațional -psihologice, iar decizia este comunicată executorilor, care întocmesc un
plan de acțiuni și îl prezintă top -managerului.

8
Controlul și evaluarea rezultatelor constituie ultima etapă a procesului decizional. În acest
scop copia deciziei administrative este remisă serviciului de control, care le amintește
executorilor despre apropierea termenului de executare și evaluează rezultatele conform
criteriilor de timp și de calitate. Această procedură oferă conducătorului autorității posibilitatea
de a obține informația necesară privind situația din instituție. Evaluarea constă în compararea
rezultatelor obținute cu cele așteptate. În cazul în care acestea nu coincid, apare necesitatea de
adoptare a unei noi decizii. Cauze privind necesitatea corectării soluțiilor pot fi: organizarea
necuviincioasă a executării, schimbarea bruscă a factorilor externi sau lacunele în calitatea
deciziei propriu -zise7.
În spatele unei decizi regăsim întotdeauna o gamă variată de soluții posibile în cadrul
cărora există o deplină libertate in acceptarea (adoptarea) sau respingerea/modificarea solutiei
prezentate datorita fapt ului ca decizia este definita prin actul de vointa sub o forma sau alta.
De asemenea, unele decizii, cum ar fii cele de executie (stabilirea taxelor si impozitelor),
de obicei nu au posibiltatea alegerii intre doua sau mai multe variante de solutionare, ex istand in
anumite situatii obligativitatea dispunerii masurii prevazute de lege fara a lasa factorul decizional
sa procedeze altfel.

1.3 Tipuri de decizii administrative

Elementele care asigură substanța oricărei situații decizionale sunt factorul de luare a
deciziei sau decidentul și mediul ambiant decizional. Decidentul este întotdeauna un manager sau
un organism managerial care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, com petențelor și responsabilităților
circumscrise, adoptă decizia în vederea soluționării unei probleme identificate în situația respectivă.
Mediul ambiant decizional cuprinde ansamblul elementelor interne și externe firmei(instituției),
care alcătuiesc situa ția decizională, caracterizată prin manifestarea unor influențe directe și indirecte
semnificative asupra conținutului și rezultatelor deciziei manageriale. Consultarea cetățenilor în
problemele locale de interes deosebit este statuată de legea administra ției publice locale 215/2001.

7 Ion Dulschi, Procesul decizonal în administrația publică:repere pen tru studen ți, p. 19, DISPONIBIL PE :
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/17_21_Procesul%20 decizional%20in%20administratia%20publica_
repere%20pentru%20studenti.pdf [Accesat în data de : 19.11.2017].

9
Participarea cetățenilor la adoptarea deciziilor contribuie la creșterea oportunității acestora și la
satisfacerea la un nivel superior a cerințelor locale. De asemenea, prin consultarea populației se
asigură adeziunea cetățen ilor la deciziile administrative și simplificarea procesului de executare a
acestora. Concret, cetătenii și organizațiile neguvernamentale pot participa la adoptarea deciziilor
administrative prin prezența în organele de conducere colectivă ale administraț iei de stat, prin
sugestii sau propuneri pentru noi decizii și îmbunătațirea celor în curs de adoptare.
Deciziile administrative cunosc o clasificare complexă, după diferite criterii, după cum
urmează :
I. după natura / importanța situației reglementate:
 deciz ii normative generale, care se refer ă la organizarea, reglarea și conducerea relațiilor
sociale în ansamblu ;
 decizii par țiale sau particulare, care se referă la componente ale ansamblului ;
 deciziile individuale – care privesc situații concrete, obiective, indivizi.
II. din punct de vedere al obiectului lor:
 decizii referitoare la activitatea internă, organizarea administrației.
 decizii privind activitatea exterioară, funcționarea și sarcinile de îndeplinit ale
administrației.
III. după măsura cunoașterii probabilită ții efectelor:
 decizii în condiții de certitudine (când fiecare acțiune conduce în mod invariabil la un
anumit rezultat specific) ;
 decizii în condiții de risc (fiecare acțiune conduce în mod invariabil la un anumit rezultat
specific) ;
 decizii în condiții d e incertitudine (fiecare acțiune este de natură să producă un ansamblu
de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat nefiind cunoscută).
IV. după modul de abordare / operativitatea cu care sunt luate :
 decizii spontane – bate pe intuiție, inspirație d e moment, pregăirea profesională și
experiența celui care decide și sunt justificate în cazurile de urgență ca singura procedură
operativă.
 decizii programate, luate de pe baza experienței dobândite și care se înscriu într -o curbă
de frecvență constantă, f apt pentru care se instituționalizează în regulamente, instrucțiuni,
standarde, etc.

10
V. în funcție de gradul de programare a deciziilor ( măsură în care luarea acestora se face pe
baza unor procedee prestabilite) distingem :
 decizii unice
 decizii repetitive, care la r ândul lor pot fi :
 decizii periodice;
 decizii aleatorii;
VI. după orizontul și implicațiile măsurilor preconizate a fi realizate:
 decizii strategice ;
 decizii tactice ;
 decizii curente;
VII. în funcție de numărul d persoane decidente :
 decizii colective / de g rup și
 decizii individuale / unipersonale
VIII. după amploarea autorității decizionale a agentului:
 decizii indpendente care se iau din ini țiativa factorului de conducere respectiv, fără a fi
necesare aprobarea sau avizul organelor ierarhic superioare ;
 decizii i ntegrate, a căror definitivare și aplicare este condiționată de avizul sau aprobarea
organelor ierarhic superioare ;
IX. după nivelul eșalonului conducerii în :
 decizii de conducere superioară ce se adoptă de către directorul unității și ceilalți
componenți ai c onducerii de vârf a unității și care au adesea un caracter strategic și tactic ;
 decizii de cnducere medie, ce se adoptă la nivelul șefilor principalelor compartimente,
servicii și secții cel mai adesea și care au un caracter predominant și curent ;
 decizii curente, de conducere inferioară, ce se adoptă la nivelul conducătorilor de nivel
inferior – birouri, echipe, grupuri de lucru.
X. în funcție de numărul de criterii decizionale, distingem :
 decizii unicriteriale, fundamentate pe baza unui singur criteriu;

11
 decizii multicriteriale, fundamentate pe baza a cel puțin două criterii8;

1.4 Decizia administrativă ca act juridic

Decizia administrativ ă ca act juridc se regăsește sub forma deciziilor care privesc
administrația publică internă (proprie) și deciziile care urmăresc acțiunile administrației publice
față de alte structuri.
Din punct de vedere juridic, decizia administrativă – ca act administrativ – este definită ca
acea formă a activității administrative a statului sau a colectivității locale, care constă în
manifestarea expresă de voință, ce emană de la o autoritate a administrației publice în realizarea
voinței puterii legislative și prin care se dă naștere, se modifică sau se sting drepturi și obligații9.
Independent de accepțiunea adoptată cu privire la act ul administrativ, respectiv decizia
administrativă ca act juridic, există anumite condiții care trebuie îndeplinite pentru ca aceasta să
poată opera, condiții care se impun a fi respectate de către autoritățile administrației publice în
elaborarea deciziil or lor.
Condiții de fond , a căror nerespectare poate atrage nulitatea absolută a deciziei
administrative, ar putea fi grupate astfel10:
 decizia trebuie să fie emisă pe baza și în vederea executării legii;
 decizia trebuie să fie emisă de organul autorizat și în limitele competenței sale (materiale,
teritoriale și temporale);
 decizia trebuie să fie corespunzătoare scopului și spiritului Constituției.
Condiții de formă – a căror nerespectare poate atrage anulabilitatea, se referă la prevederile
actelor normativ e privind procedura de emitere, forma, numerotarea, datarea și terminologia ce se
impune a fi utilizată. Acestea sunt:

8 Gheorghe Teodorof, Tehnici și metode de elaborare și adoptare a deciziei administrative, p. 17 -18, DISPONIBIL
PE: https://www.scribd.com/document/18936079/Tehnici -Si-Metode -de-Elaborare -Si-Adoptare -a-Deciziei –
Administrative [Accesat în data de: 19.11.2017].
9 Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ, vol .II, Editura Biblioteca Juridică, Nemira, București, 1996, pag. 99.
10 Antonie Iorgovan, Tratat elementar, vol.I, Editura Hercules, București, 1993, pp.1-3, 80-83.

12
 oportunitatea deciziei, care constă în actualitatea, corespondența permanentă a acesteia, cu
evoluția realităților administrative. Neresp ectarea condiției de oportunitate poate atrage
nulitatea;
Astfel, deciziile administrative ca acte juridice îmbracă diferite forme în funcție de
următoarele clasificării astfel:
a) în funcție de autoritatea decidentă , pot fi decizii administrative ale:
1. Guvernului;
2. ministerelor;
3. celorlalte organe centrale de specialitate ale administrației publice;
4. consiliilor locale;
6. serviciilor descentralizate ale administrației publice.
b) după efectele pe care le produc avem:
1. decizii care produc efecte asupra unor persoane din afara administrației publice
(acte administrative obișnuite) sau asupra unor persoane fizice sau juridice din
cadrul structurii proprii;
2. deciziile care se referă la o persoană sau un grup definit, determinat, de persoane
(actele individuale);
3. deciziile care se referă la o categorie nedefin ită, nedeterminată de persoane
(actele cu caracter normativ);
4. deciziile care constituie drepturi sau obligații (acte normative constitutive) ;
5. deciziile care recunosc anumite drepturi (a ctele administrative recognitive .
1.5 Executarea deciziei administrative

În baza celor menționate cu privire la decizie, este lesne de înțeles că decizia nu constituie
un scop în sine, acțiunea administrației publice nu se încheie odată cu adoptarea deci ziei. După ce a
fost adoptată, decizia administrativă trebuie executată, trebuie pusă în aplicare. Oricât de bună ar fi
o decizie, dacă ea nu este executată sau este defectuos executată, întreaga munca depusă anterior
pentru elaborarea deciziei se irosește .
De reținut faptul că, după adoptarea ei de către organul emitent, decizia administrativă
devine obligatorie. Astfel încât, în caz de neexecutare, pot fi aplicate sancțiunile prevăzute de
lege celor care se fac vinovați de neexecutare.

13
În vederea executăr ii, organele administrației publice adoptă o serie de măsuri
organizatorice, privind mobilizarea și utilizarea mijloacelor necesare executării. Cu cât mai bine
este organizată executarea, cu atât se înfăptuiește mai deplin scopul deciziei respective.
Un el ement deosebit de important al executării este oportunitatea acesteia, o întârziere în
executare putând avea uneori consecințe deosebit de grave, de natură să aibă ca rezultat chiar
imposibilitatea executării.
Decizia administrativă poate fi executată dire ct de către organul administrației publice, de
către o organizatie nestatală sau chiar de către cetățeni, în mod individual. În procesul de
executare, trebuie să se țină seama cu strictețe de competența fiecărui organ în parte, în așa fel
încât să se evite suprapunerile și paralelismele, care ar putea avea efecte negative.
Modul de executare a unei decizii administrative influențează efectele acesteia, deoarece
se ridică problema organizării raționale și eficiente a resurselor. Pentru executarea
corespunzăt oare a deciziilor, s -au formulat unele recomandări și anume:
 separarea îndeplinirii unei decizii, de celelalte acțiuni ale administrației; orice executare
urmează să se integreze în structura de ansamblu a administrației;
 buna executare depinde de experien ța și cunoștințele în materie ale funcționarilor publici;
 executarea operativă a deciziei, deoarece orice întârziere poate avea efecte dăunătoare,
după cum și graba aduce prejudicii;
 executarea este mai facilă, atunci când decizia se integrează în cadrul t radițional al
activităților administrative sau poate fi mai dificilă dacă impune inovații în materie. În
primul caz, ceea ce influențează execuția, este rutina funcționarilor, iar în cel de -al doilea
caz, lipsa lor de curaj.
Executarea unei decizii se împ letește cu activitatea de control, care verifică atât derularea
procesului decizional, cât mai ales, rezultatele obținute. Controlul furnizează informații necesare
în elaborarea deciziilor viitoare și, în fond, marchează dinamica deciziei administrative11.

11 Gheorghe Teodorof, Tehnici și metode de elaborare și ado ptare a deciziei administrative , p. 25 -26, DISPONIBIL
PE: https://www.scribd.com/document/18936079/Tehnici -Si-Metode -de-Elaborare -Si-Adoptare -a-Deciziei –
Administrative [Accesat în data de: 19.11.2017].

14
CAPITOLUL 2 . Aspecte introductive privind procesul deciz ional

2.1 Considerații generale cu privire la procesul decisional

Procesul decizional este văzut de către autori ca fiind o activitate de gândire logică ce se
realizează într-un cadru organizato ric și juridic stabilit, menită să se desfășoare în timp de
organele de conducere, cu atragerea unor compartimente și specialiști, în vederea pregătirii,
elaborării, realizarea și controlul unei decizii. Conținutul, numărul și ordinea etapelor de
elaborare a deciziilor depind de natura abordarii decizionale.
Procesul decizional este unul extrem de complex, iar pentru a vorbii despre acesta trebuie
să avem în vedere mai întâi noțiunea de decizie administrativă, denumire dobândită deoarece
activ itatea adminis trativă presupune existența unor decizii adoptate de organe ale
administrației publice .Aceste decizii administrative au fost definite ca o “manifestare de
voință a unui organ al administrației publice, constând într -o opțiune în vederea realizării
unui sco p”12.
Eficiența și valoarea socială a unei decizii administrative depind de modul în care este
înțeleasă problema ce trebuie rezolvată, de realismul soluției adoptate, precum și de
oportunitatea acțiunii, de îndeplinirea la timp a acțiunii ce trebuie între prinsă pe baza soluției
la care s -a ajuns.
Condițiile13 pe care trebuie să le îndeplinească o decizie administrativă în vederea
îndeplinirii interesului general al societății:
– temeiul științific să fie unul puternic și de maximă importanță;
– în urma evaluări i exacte a situației de fapt, decizia să aibă un caracter realist și să
conțină cea mai adecvată rezolvare a problemei în cauză;
– să fie luată într -un timp optim;
– să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior;
– să fie oportună.

12 Dumitru Brezoianu, Mariana Oprican, Administrația publică în România, Editura C.H.Beck, 2008, pg.100
13 Onofrei Mihaela, Administrație publică. Fundamente științifice și bune practici, Editura Universității „Al. I.
Cuza”, Iași, 2007. pag. 89

15
Deoarece procesul decizional este unul complex, pentru ca o decizie administrativă să
atingă pe deplin scopul pentru care a fost emisă, este absolut necesar ca organul/ organele
emitente să cunoască îndeaproape situația care a permis adoptarea acelei decizii . Acest fapt arată
că organele abilitate în acest scop au o mare responsabilitate pentru a putea evita adoptarea unor
decizii eronate. În vederea realizării competenței de adoptare a unei decizii administrative, după
parerea specialiștilor, este recomanda t ca problemele să fie rezolvate de înseși organele
administrației publice de la nivelul unde problema se localizează. Rezolvarea acestora prin
decizii ale organelor ierarhic superioare pot conduce la apariția unor riscuri în ceea ce privește
adoptarea uno r soluții neadecvate, datorită cunoașterii insuficiente, de către acele organe.
De asemenea, de calitatea deciziilor depinde și calitatea actului administrativ. Trebuie să
se urmărească eficacitatea rezultatelor deciziilor (acces rapid la informațiile rel evante,
recunoașterea și identificarea mai rapidă a problemei, acces mai ușor la instrumentele de analiză)
și eficiența procesului decizional (reducerea costurilor de decizie, reducerea timpului de decizie
și reducerea efortului depus). Astfel, dacă se do vedește că un proces deciz ional este bun, acesta
poate reprezenta succesul pe termen lung al instituției.
Procesul decizional poate fi definit și ca fiind procesul prin care un sistem inteligent
stabilește oportunitatea și pertinența unei anumite modific ări a comportamentului său și
elaborează alternative posibile în acest sens, alegând pe una dintre acestea ca acțiune îndreptată
conștient către atingerea scopului propus. Cele mai multe procese decizionale implică un grad de
incertitudine. De exemplu, atunci când se utilizează termenul de proces de luare a deciziei, se
subînțelege și alternativa luării deciziei și nerezolvării problemei.
Problemele cu care se confruntă instituțiile publice sunt foarte diverse. Ele pot fi statice
sau dinamice, struct urate sau nestructurate, neprevăzute sau latente. Rezolvarea lor impune în
primul rând, existența unui set de informații pertinente și suficiente. Dacă după adoptarea
deciziei se observă o îmbunătățire a situației inițiale, înseamnă că etapele procesului decizional
au fost respectate și s -au derulat corespunzător, deci decizia luată este una bună. Succesul
deciziei este condiționat și de luarea în considerare a influenței factorilor de mediu, care
acționează din afara administrației și care se referă la s chimbări ale situației politice sau
economice, sau la rezultatele pe care le așteaptă cetățenii. O decizie poate suferi unele
transformări la aplicarea să în practică, pentru că mediul în care acționează este într -o continuă
transformare.

16
2.2 Structura p rocesului decizional

Una din obligațiile cele mai importante ale unui administrator public presupune ca el să ia
întotdeauna decizii care definesc în mod clar obiectivele strategiilor publice și să aleagă
mijloacele adecvate pentru realizarea lor. Astfel luarea și executarea deciziilor reprezintă unul
dintre scopurile fundamentale al oricărei organizații, al oricărui tip de manager. Orice organizație
depinde de natura deciziilor care sunt luate în interiorul său și de cei care decid, fie că aceste
decizii sunt luate individual, sau în grup14.
În ceea ce privește conținutul procesului decizional , acesta reprezintă selectarea de către
decident a unei alternative dintre cele ce se află la dispozitia lui. Astfel s -au stabilit următoarele
elemente proprii oricăru i proces decizional:
a. obiectivul/ obiectivele deciziei – face referire la nivelul propus a fi realizat pentru un
anumit criteriu;
b. decidentul (individual/ colectiv) – reprezintă persoana care selectează vari anta optimă
dintre cele propuse. În vederea elaboră rii unor decizii de calitate, decidentul este obligat
să îndeplinească un minim de condiții:
 să dispună de autoritate în domeniul în care urmează să ia decizii;
 capabil să lucreze cu oamenii;
 sa adopte un stil managerial adecvat situațiilor cu care se conf runtă organizația.

Tabel 1.1 Luarea deciziilor în grup
Avantaje Dezavantaje
1. o viziune mai largă asupra problemei și
analiză mai amănunțită ;
2. mai multe cunoștințe, facte și alternative ;
3. pe parcursul discuțiilor se concretizează
problema și se m inimizează incertitudinea
posibilelor alternative ; 1) ocupă mult timp, în cazul cînd deciziile
sunt programate este o irosire de resurse ;
2) deciziile de compromis pot să nu satisfacă
integral pe nimeni ;
3) mentalitatea de grup, normele de grup
împiedică la exprimarea părerilor și punctelor

14 Lucica Matei, Management public, Editura Economică, București, 2001, pg.211

17
4. participarea la adoptarea deciziilor contribuie
la creșterea satisfacției angajaților și o străduință
mai înaltă în realizarea deciziilor în practică . de veder e care diferă mult de celelalte;
4) lipsa responsabilu lui de decizia adoptată
Sursa: https://conspecte.com/Management/procesul -decizional.html , accesat la 7.12.2017, 17:22

c. mulțimea variantelor decizionale (alternative, strategii) . Ident ificarea, cât și stabilirea
acestora reprezintă etapa de maximă importanță în fundamentarea deciziei. Dacă sunt
omise sau sunt introduse variante nerealizabile pentru organizație, pot afecta calitatea
deciziei;
d. mulțimea crit eriilor decizionale – se referă la punctele de vedere ale decidentului. Luarea
în considerare într -o situație decizională a mai multor criterii trebuie să se facă ținând
cont de posibilitatea analizării și sintetizării criteriilor, precum și de interferența acestora.
e. consecințele criteri ilor de apreciere – obținerea unui anumit nivel al criteriului pentru
fiecare variantă, în urma unei analize ce se face asupra fiecărei variante posibile în raport
cu fiecare criteriu de aplicare;
f. starea naturii – aceasta redă ansamblul condițiilor atât in terne, cât și externe ale
organizației care sunt influențate sau urmează să influențeze decizia cadrului de
conducere.
g. timpul – în viziunea teoreticienilor ca și o componentă a procesului decizional, acesta
poate avea conotații diferite: trecerea timpului de la adoptarea până la aplicarea deciziei,
între momentul colectării informațiilor, al elaborării și executării deciziei, ș.a.m.d. .
Este foarte important de reținut că nu există proces de luare a deciziilor în absența
informațiilor, cu alte cuvinte dacă nu avem informații nu putem avea decizii.

18
2.3 Etapele procesului decizional

Orice proces decizional se realizează prin parcurgerea câ torva etape specifice, care la rândul
lor conțin o serie de faze ș i subfaze ce treb uie atinse pentru derularea sa în b une condiții . Pentru ca
un proces decizional să se desfășoare în bune condiții este necesară parcurgerea întotdeauna a
acestor etape și faze și luarea î n considerare a tuturor problemelor specifice ce apar. Conținutul,
numărul și ordinea etapelor depind de natura abordării decizionale.
Potrivit specialiști lor, etapele unui proces decizional sunt următoarele:
a. identificarea și definirea problemei
Decidentul identifică problema decizonală și face diferența între aceasta și o altă problemă
nedecizională:
 problema decizională poate fi una generală și cu un caracter repetitiv , rezolubilă astfel prin
folosirea unor reguli și principii cunoscute, aplicate anterior ;
 a treia situație problematică este cea a evenimentului de excepție, unic și foarte rar, care nu
poate fi rezolvat pe baza regulilor și principiilor existente;
 problema decizională poate fi o manifestare timpurie a unui nou gen de probleme generale.
b. stabilirea criterii lor și obiectivelor decizionale
Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale dec identului cu ajutorul cărora punctează
aspecte ale realității organizaționale. Acestea se caracterizează prin mai multe niveluri
corespunzătoare. Fiecare nivel corespunzător unui criteriu de decizie reprezintă tot atâtea obiective
posibile. Deci, obiectivu l unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este tocmai
nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu.
În această etapă, decidentul trebuie să țina seama de posibilitatea divizării, a grupării
criteriilor, precum și de dependența sau independența acestora.
c. stabilirea v ariantelor decizionale posibile
În această etapă se cercetează în amănunt variantele identificate în prima etapă, prin
înregistrarea alternativelor posibile.
În funcție de gradul de participare a decidentului, înregistrarea se poate face în mod:
 pasiv , cand decidentului i se prezintă variantele fară ca el să depună un efort în acest sens;
 activ, când însuși decidentul stabilește variantele posibile prin diferite metode între care
anologia joacă un rol important .

19
d. alegerea variantei optime
Etapa este cunoscut ă sub denumirea de „decizia propriu -zisă" deoarece, în cadrul ei
corespund anumite consecințe. Mulțimea consecințelor este reprezentată de ansamblul rezultatelor
potențiale ce s -ar obține potrivit fiecărui cr iteriu de decizie și fiecarei stări a condițiilor obiective
prin aplicarea variantelor decizionale. Numărul consecințelor corespunzătoare unei variante este dat
de numărul de criterii de decizie luate în considerare. Determinarea consecințelor este o activ itate de
prevedere, ea influențând în mare masură alegerea variantei optime.
e. aplicarea variantei optime
După ce s -a adoptat decizia, urmează redactarea, transmiterea și aplicarea acesteia. Aici
decidentul are un rol deosebit în ceea ce priveste motivarea și transmiterea deciziei luate. Cu cât
reușește să motiveze mai mult din punctul de vedere al eficacității decizia luată, cu atat realizarea
acesteia de către subordonați se desfășoară în condiții mai bune.
f. evaluarea rezultatelor
Procesul decizional se înc heie cu etapa de evaluare a rezultatelor obținute cu obiectivele
propuse în scopul depistării abaterilor. Etapa are un rol deosebit, retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, în sensul că pe baza ei se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al proc esului
managerial, ciclu care trebuie să se desfășoare la un nivel calitativ superior.
Informația culeasă, prelucrată și îincorporată în decizie trebuie să ofere posibilitatea
testării continue a gradului de apropiere între fenomenul asteptat și realitate.
În viziunea p rofesorul ui Ioan Alexandru , etapele procesului decisional sunt stabilite altfel .
Înainte de a aborda etapele deliberării propriu -zise ale procesului adoptării deciziei administrative,
trebuie să arătăm că decizia administrativă presupune:
 stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezintă problema și măsura în care se impune sau
nu o intervenție;
 gruparea problemelor asupra cărora este utilă intervenția;
 verificarea realității, a caracterului și opo rtunității problemei respective.
După această etapă prealabilă deliberării propriu -zise, etapă care de fapt înseamnă
determinarea obiectului deciziei ce urmează a fi luată, urmează etapele propriu -zise, și anume15:
a. adunarea datelor – datele vizează situația trecută, prezentă sau viitoare;
b. selecționarea (filtrarea) și ordonarea (sistematizarea) datelor. Se stabilește:

15 Alexandru Negoiță , Drept administrativ , Editura Sylvi, București, 1996, pag. 185

20
 ce probleme se reliefează;
 dacă sunt posiblități de tratare distinctă;
 care sunt circumstanțele problemei;
 în ce ordine de urgență trebuie acționat;
 dacă avem elemente restrictive ( disponibilități fixe, acte normative în vigoare etc.).
Etapele A și B pot fi considerate faze pregătitoare ale elaborării deciziei.
c. analiza datelor și faptelor (informațiilor) – decident ul răspunde în legătură cu problema , la
întrebările: pentru ce?, care? , când?, unde?, cine?, ce?). Cu acest prilej, se studiază toate
influen țele posibile asupra deciziei. Î n această etapă se elaborează variante.
d. luarea deciziei – este momentul manifestării voinței decidentului.
O etapă imediată, dar posterioară actului de decizie, este aplicarea (executarea) deciziei
administrative.
Tabel 1.2 Model proces de luare a deciziei
Etapele procesului
decizional Fazele procesului
decizional Elemente specifice ale fiecarei etape
I. Pregă tirea
deciziei A) Clarificarea
problemei ce face
obiectul deciziei – realitatea problemei
– categoria de probleme în care se î ncadreaza
– gradul de prioritate
B) Separarea problemei
de sarcina curent ă – reglementarea problemei
C) Determinarea
gradului de noutate al
problemei – problema nouă
– problema de metodă
– problema de rutin ă
D) Precizarea în timp și
spațiu ș i definirea
problemei – definirea completă a problemei

21

– redefinirea problemei (după caz)
II.
Alegerea soluției
optime ș i luarea
deciziei A) Anali za faptelor cu
ajutorul informațiilor ș i
elaborarea variantelor – culegerea și prelucrarea informaț iilor
– elaborarea variantelor
– analiza faptelo r pe baza principiului
argumentă rii selective
B) Alegerea soluției
optime ș i luarea deciziei – alegerea soluției optime având î n vedere
utilitatea alternativei, factorul timp, riscuri
III. Aplicarea ș i
controlul modului
de realizare a
deciziei A) Transmiterea deciziei – redactarea cl ară a deciziei
– stabilir ea sarcinilor și a responsabilităților, cu
îndeplinirea lor
– transmiterea deciziei
B) Transformarea
deciziei în acț iune – realizarea acț iunilor pentru atingerea
obiectivului deciziei
C) Controlul asupra
modului de realizare a
deciziei – urmărirea î ndeplinirii prevederilor deciziei
– conexiune inversă
– corectarea deciziei (dacă este necesar)
Sursa: http://www.rasfoiesc.com/business/m anagement/Procesul -decizional -si-etapele24.php , accesat la 7.12.2017,
20:16.

22
CAPITOLUL 3 . Optimizarea procesului decizional în administrația publică

3.1 Cerințe asupra deciziilor

Element esențial al procesului de conducere, decizia repr ezintă ac tul de trecere de la
gândire la acțiune . Prin aceasta se urmărește găsirea celor mai raționale căi de acțiune viitoare
menite să asigure eficiența maximă a acțiunilor conducerii.
Elaborarea unor decizii clare și corecte nu este posibil ă decât în condițiile în care
decidentul dispune de suficiente informații cu privire la problemele sau fenomenul în studiu.
Decizia trebuie fundamentată științific, respectiv trebuie luată în concordanță cu cerințele
legilor economice generale ca și teoriei și practicii știin țifice. Reprezintă un proces dinamic,
rațional în care, pe baza unor informații corespunzătoare se alege o linie de acțiune, dintre un
număr oarecare de posibilități (alternative), în scopul influențării activității executanților și de a
se obține un anumi t rezultat.
Sarcina conducătorului este aceea de a fi eficient, presupunând existen ța unor temeinice
cunoștințe de specialitate, îmbinarea cu cunoștințe din domeniul științei conducerii, înlăturarea
subiectivismului, improvizației, rutinei și întâmplării . Inteligen ța, imaginația și cunoștințele sunt
resurse esențiale, dar numai eficien ța le transform ă în rezultate.
Decizia trebuie să fie precisă, să nu permită interpretări diferite, ca atare să nu fie
contradictorie. Coordonarea deciziilor sau integrarea lor în ansamblul deciziilor adoptate trebuie
să se efectueze atât pe orizontal ă cât și pe vertical ă. Pe orizontal ă cu deciziile luate de organele
de conducere de la același nivel, iar pe vertical ă corelarea cu decizii luate la nivelurile
superioare. Sunt s ituații când decidentul uit ă să coreleze deciziile luate de el cu lanțul de decizii
luate anterior sau cu alte decizii luate în același timp, pe alte probleme, ceea ce duce la confuzii și
acțiuni contadictorii care au efecte negative asupra activității des fășurate.16
Timpul este factorul care impune limite oricărei activități. Luarea deciziilor în momentul
oportun duce la punerea în valoare a tuturor posibilităților economice ale unității, a inițiativelor
oamenilor, a rezolvării la timp a problemelor ce inte rvin.

16 Matei Lucica, Management public, Editura Economica, 2001, București, pag. 212

23
Formularea deciziilor trebuie să se facă în mod corespunzător. Aceasta cerința rezulta din faptul ca
deciziile se adresează diferitelor categorii socio -profesionale, și nu trebuie, șă creeze con fuzii, interpretări
eronate . În funcție de luarea decizi ilor, conducerea în ansamblu poate fi ordonată în trei faze:
1) faza predecizională;
2) faza decizională;
3) faza postdecizională.

3.2 Îmbunătățirea procesului decizional

Modalitatea de îmbunătățire a procesului decizional este reprezentată de o mai bun ă
colabor are între diferitele compartimente din cadrul unor instituții, între instituții sau autorități, în
același domeniu sau în domenii diferite ale administrației publice pentru că deși sunt semnate de
unul sau mai mulți manageri publici, deciziile de managemen t sunt, de regulă, rezultatul
activității mai multor persoane, fiecare având un rol bine determinat în procesul de culegere a
informațiilor, de analiză și de fundamentare a variantelor decizionale, de alegere și adoptare a
deciziei, dar și de implementare a acesteia.17
O decizie adoptată, în cele mai frecvente situații, declanșează adoptarea de noi decizii
determinate, în principal, de două cauze:
a) devin necesare decizii de corecție, ca urmare a apariției unor factori cu influență
negativă;
b) apariția unor noi rezerve ce nu au fost luate în considerare inițial, iar factorii de
conducere impun accelerarea realizării obiectivului propus prin valorificarea acestor resurse.
Subordonarea întregii activități decizionale experienței acumulate în activitatea de
conducer e, fără a recurge la creativitate și la unele metode adecvate, ca: simularea, scenariile,
modelarea economico -matematică în vederea identificării unor variante pentru cazurile
decizionale, poate avea consecințe negative, atât în ceea ce privește stimularea inițiativei
creatoare, cât și a rezultatelor obținute în urma materializării în practică a deciziilor.

17 Emil Bălan , Procedura administrativă, Editura Universitară, București 2005, pag. 22

24
După adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluată prin efectele provocate prin mărimea
abaterilor față de consecințele preconizate. Din cele preciz ate mai sus rezultă importanța
evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării lor, pentru că pe această cale se poate evita, în
mare măsură, risipa de resurse, energie umană, timp etc., impuse de adoptarea celor corecte.
În anumite împrejurări, nece sitatea soluționării urgente a unor probleme poate impune
adoptarea deciziei de către o singură persoană, fără consultări. Asemenea situații ar trebui să aibă
însă un caracter de excepție, întrucât prin conținutul ei decizia este un rezultat al colaborării mai
multor persoane.
Participarea mai multor persoane la procesul decizional constituie un factor de garanție a
viabilității manageriale a deciziei, simplificând în mod considerabil procesul de aplicare și de
urmărire a aplicării unei decizii de calitate.
Capacitatea decizională a conducătorilor instituțiilor depinde de calitatea deciziilor
adoptate, persoanele cu drept de decizie trebuie să posede o logică desăvârșită, un puternic spirit
de discernământ și responsabilitate, o deplină și exactă cunoaștere a realității sociale, a cerințelor
actuale și de perspectivă.
Îmbunătățirea procesului de luare a deciziei la nivel politico -administrativ poate avea loc
și prin creșterea capacității celor aflați la interfața între nivelul administrativ și cel politic, a șadar
a celor care se ocupă de fundamentarea deciziilor, prin îmbunătățirea pregătirii acestora în
domenii precum colectarea datelor, metode de cercetare și analiză, redactarea de politici publice
și capacitatea de a transpune politicile publice în acte no rmative.
Într-o bună măsură calitatea procesului decizional depinde de calitatea activităților
desfășurate de persoanele cu funcții publice de pe nivelurile medii și superioare ale aparatului
administrativ, dar și de calitatea pregătirii tuturor funcționar ilor publici antrenați în documentare,
analiză, elaborarea variantelor decizionale și pentru fundamentarea deciziilor de management
public sau a acelor administrative.

3.3 Implicarea cetățenilor în deciziile privind politicile publice

O altă modalitate de îmbunătățire a procesulului decizional în administrația publică este
participarea cetățenească. Eficiența unei decizii de management public, dar și a celor

25
administrative depinde, în primul rând, de cunoașterea cât mai completă și mai exactă a
cerințel or sociale, a nevoilor populației, a interesului public general.
În vederea realizării obiectivului fundamental al mangementului public, se impune ca, la
adoptarea deciziilor să participe și cetățenii. Cetățenii pot participa chiar la adoptarea deciziilor ,
atât prin prezența lor în structurile de conducere colective ale adminstrației de stat, cât și prin
sugestiile și propunerile pe care le înaintează instituțiilor și autorităților administrative în vederea
adoptării unor decizii sau pentru îmbunătățirea c elor în curs de adoptare sau executate deja.
Dovada reală a dezvoltării continue a unui stat democratic, orientat spre cunoașterea și
rezolvarea problemelor de stat și sociale, politice și economice ale societății constă în
participarea cetățenilor la adop tarea deciziilor. Implicarea cetățenilor nu este un lucru ușor de
realizat. Furnizarea de informații cetățenilor și ascultarea ideilor acestora necesită timp și resurse.
Schimbul de idei nu înseamnă că totul va merge bine în mod automat. Dar numai în așa f el poate
fi consolidat un parteneriat viabil între comunitate și autoritatea locală și eficientizat procesul
decizional.18
Participarea cetățenească conferă mai multe avantaje dezvoltării comunitare, cele mai
importante fiind următoarele: promovarea democra ției, promovarea unei guvernări transparente
și integrate și promovarea educației sociale .
Măsuri pentru sporire a nivelului de participare a populației la procesul decizional:
 asigurarea unei conlucrări mai bune între administrația publică lo cală și populație,
 sporirea atenției autorităților publice față de inițiativele cetățenilor,
 elaborarea și aplicarea unui regulament care să stabilească modul de examinare și
implementare a propunerilor făcute de populație, asigură monitorizarea și realiza rea
acestor propuneri, cât și informarea publicului despre rezultatele acestui proces;
 îndreptarea cetățenilor către implicarea în procesul decizional, prin utilizarea largă a
fișelor de participare a cetățenilor;
 testarea opiniei publice referitor la posi bilitățile de soluționare a problemelor locale,
identificarea direcțiilor prioritare și modului de realizare a acestora.

Indivizii și grupurile care iau parte la influențarea procesului de luare a deciziilor sunt
definiți ca factori interesați. Aceștia su nt reprezentanți de indivizii/grupurile de indivizi care sunt

18 I. G. Bărbulescu, Procesul decizional în Uniunea Europeana, Editura Polirom, Iași 2008, pag. 437

26
interesați de o anumită politică (sau lipsa acesteia) și vor să își spună cuvântul în legătură cu acea
politică: aceștia suntem noi.
Trebuie să ne implicăm în procesul de luare a deciziei la ni vel local sau central nu doar
pentru că mai devreme sau mai târziu efectul politicilor gândite de guvern se vor răsfrânge și
asupra noastră, ci pentru că implicarea ne face să devenim agenții schimbărilor, nu doar obiectele
asupra cărora reflect ă schimbări le.

3.4 Informatizarea procesului decizional

În cadrul unor proceduri de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea
administra ției publice are obliga ția să publice un anun ț referitor la aceast ă acțiune în site -ul
propriu, s ă-l afișeze la sed iul propriu, într-un spa țiu accesibil publicului și să-l transmit ă către
mass -media central ă sau local ă, dup ă caz. Autoritatea administra ției publice transmite proiectele
de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor
informa ții.19
Conduc ătorul autorit ății publice desemneaz ă o persoan ă din cadrul institu ției,
responsabil ă pentru rela ția cu societatea civil ă, care s ă primeasca propunerile, sugestiile sau
opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act norm ativ propus.20
Pentru îmbunătățirea procesului decizional este necesară, dar și importantă informatizarea
acestuia prin utilizarea pe scară largă a computerelor în toate fazele acestora, apelând la
programe specializate pentru a mării viteza și eficacitatea decizională.
Informatizarea decizională este probabil tendința cea mai vizibilă, managerii profesioniști
actuali având pe biroul lor un computer pe care -l utilizează cotidian pentru a obține informațiile
necesare fundamentării anumitor decizii, pentru a c ontura și compara variante decizionale, ca și
în controlul și evaluarea deciziilor precendente.

19 Articolul 7, alin. 1, Legea nr. Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata
2013
20 Articolul 7, alin. 3, Legea nr. Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata
2013

27
Variabile care determină informatizarea decizională sunt:21
 dotarea instituțiilor publice cu calculatoare performante,
 relizarea mai multor programe informatice de uz general sau profilate decizional,
 demonstrarea de către practică și performanțele instituțiilor publice a aportului
major pe care informatizarea îl aduce în planul modernizării proceselor decizionale.
Participarea persoanelor interesate la lucr ările ședințelor publice se face în urm ătoarele
condi ții22:
 anun țul privind ședința public ă se afi șează la sediul autorit ății publice, inserat în
site-ul propriu și se transmite c ătre mass -media, cu cel pu țin 3 zile înainte de desf ășurare;
 trebuie adus la cuno ștința cet ățenilor și a asocia țiilor legal constituite care au
prezentat sugestii și propuneri în scris, cu valoare de recomandare, referitoare la unul dintre
domeniile de interes public care urmeaz ă să fie abordat în ședința public ă;
 anun țul conține data, ora și locul de desf ășurare a ședinței publice, precum și
ordinea de zi.
Difuzarea anun țului și invitarea special ă a unor persoane la ședința public ă sunt în sarcina
responsabilului desemnat pentru rela ția cu societatea civil ă.
Participarea persoanelor i nteresate la ședințele publice se face în limita locurilor
disponibile în sala de ședințe, în ordinea de prec ădere dat ă de interesul asocia țiilor legal
constituite în raport cu subiectul ședinței publice, stabilit ă de persoana care prezideaz ă ședința
publi că.
Deciziile sunt evaluate pe baza a cinci criterii importante: 23
Relevanță Se raportează soluțiile identificate la nevoile grupurilor țintă, logica
internă a intervenției.
Eficacitate Dacă instrumentele de intervenție sunt cele potrivite.
Efici ență Atingerea rezultatelor intervenției în condiții rezonabile de cost.
Impact Efectele intervenției asupra grupului țintă, asupra mediului în care se
desfășoară.

21 Ovidiu Nicolescu , Sistemul decizion al al organizației , Editura Economică, București, 1998, pag. 148.
22 Articolul 8, Legea nr. Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata 2013
23 sursa: www.ce -re.ro/Studiul_final.pdf, accesat în data de 07.12.2017

28
Durabilitate Evaluarea măsurii în care beneficiile produse vor continua să se
manifeste. Elemente cheie în acest proces sunt responsabilitățile
instituționale asumate, sprijinul politicilor publice, alocările financiare,
dotările și echipamentele, capacitățile umane.

Ministerele au început să ia din ce în ce mai în serios Legea 52/2003 priv ind transparen ța
decizional ă în administra ția public ă, republicat ă 2013, să ofere online spre consultare diversele
proiecte de acte normative sau să organizeze dezbateri publice. La nivelul discursului public,
auzim din ce în ce mai des „Ministerul x a pus azi în dezbatere proiectul y”; „după consultări,
Ministrul x a decis….”.
Autorit ățile și institu țiile publice au obliga ția să răspund ă în scris la solicitarea
informa țiilor de interes public în termen de 10 zile sau, dupa caz, în cel mult 30 de zile de la
înregistrarea solicit ării, în func ție de dificultatea, complexitatea, volumul lucr ărilor documentare
și de urgen ța solicit ării.
În cazul în care durata necesar ă pentru identificarea și difuzarea informa ției solicitate
depășește 10 zile, r ăspunsul este comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condi ția
înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Refuzul comunic ării
informa țiilor solicitate se motiveaz ă și se comunic ă în termen de 5 zile de la primirea
petițiilor. Solic itarea și obținerea informa țiilor de interes public se pot realiza, dac ă sunt întrunite
condi țiile tehnice necesare, și în format electronic.24
Autorit ățile publice au obliga ția să organizeze periodic, de regul ă o dat ă pe lun ă,
conferin țe de pres ă pentru a ducerea la cuno ștință a informa țiilor de interes public. În cadrul
conferin țelor de pres ă autorit ățile publice sunt obligate s ă raspund ă cu privire la orice informa ții
de interes public.25

24 Articolul 8, alin. 1,2,3 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata
2009
25 Articolul 17, alin. 1 si 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata
2009

29
CAPITOLUL 4 Studiu de caz. Eficientizarea procesului decizional în
cadrul unei institutii publice

4.1 Prezentarea instituției publice

Municipiul Iași a fost, de -a lungul timpului, un centru polarizator din punct de vedere economic,
social și cultural pentru comunitățile din vecinătatea sa. În consecință, în anul 2004 a fos t înființată
prima Asociație de Dezvoltare Intercomunitară din țară – Zona Metropolitană Iași, din dorința
autorităților locale de a aborda în parteneriat dezvoltarea municipiului și a localităților adiacente26.
Totodată, conform Eurostat, cu o populație de 474.035 locuitori (în 2015), zona metropolitană Iași este
a doua ca mărime din România, după București.
Primăria Municipiului Iași este o instituție publică cu activitate permanentă, care execută
hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, so luționând problemele curente ale
colectivităților locale.
Atribuțiile Primăriei Municipiului Iași se concretizează în activități executive cu caracter de
dispoziție și activități cu caracter de prestație27. Prin activități executive cu caracter de dispoziț ie se
realizează procesul de organizare și executare a legilor, hotărârilor Consiliului Local și oricăror acte
normative, stabilindu -se conduita concretă pe care trebuie să o urmeze diferite persoane fizice și
juridice din municipiul Iași. Actele juridice emise în exercitarea acestor activități sunt dispozițiile,
avizele, acordurile și autorizațiile.
Activitățile executive cu caracter de prestație se realizează din oficiu sau la cererea cetățenilor și
a persoanelor juridice din municipiu, urmărind în princ ipal:
 asigurarea calității vieții în cadrul colectivităților locale (salubritate, ocrotirea mediului
ambiant, asigurarea utilităților publice, întreținerea căilor publice);
 satisfacerea unor cerințe, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridic e (eliberarea
de certificate, nomenclatura stradală, recenzia imobilelor, realizarea cadastrului imobiliar –
edilitar, soluționarea petițiilor și sesizărilor, analiza și promovarea către autoritatea

26 Strategi a Integrată de Dezvoltare Urbană 2015 -2030, Iași – Zona Metropolitană, coordonator proiect: urb. Ioana
Ivanov
27 Regulamentul de Organizare și Funcționare al Primăriei Municipiului Iași

30
deliberativă a propunerilor de soluționare a problemelor ce intră în competența materială de
soluționare a acesteia și respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenolor).
Primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al
consiliului local pe care îl c onduce și controlează. Exercită atribuțiile stipulate în Legea
adminstrației publice locale, alte atribuții prevăzute de legi sau alte acte normative, precum și
însărcinările date de Consiliul Local. Primarul este autoritatea executivă a colectivităților l ocale.
Fiecare viceprimar coordonează direcțiile din cadrul aparatului propriu și serviciile publice
locale potrivit competențelor delegate de primar. De asemenea exercită atribuții delegate de
primarul municipiului Iași prin dispoziție, cu respectarea pre vederilor legale.
Secretarul municipiului Iași coordonează Direcția Administrație Publică Locală -Juridic,
serviciile publice stabilite de primar, precum și Aparatul permanent al Consiliului Local.
Consiliul Local aprobă, la propunerea primarului organigram a, statul de funcții, numărul de
personal și regulamentul de organizare și funcționare al aparatului propriu de specialitate.
Aparatul propriu de specialitate este constituit din compartimente funcționale structurate în
direcții, servicii și birouri a căro r conducere este asigurată de primar, doi viceprimari și secretarul
municipiului.
Conducerea direcțiilor, serviciilor, birourilor și legătura acestora cu autoritățile în subordinea
cărora lucrează, se realizează prin director general, director economic, re spectiv șefii de servicii și
de birouri. Directorii, șefii de birouri și de servicii reprezintă instituția în raport cu terții, numai pe
baza împuternicirilor de reprezentare acordate de primar, prin fișa postului. În îndeplinirea
atribuțiilor ce le revin, compartimentele, sub îndrumarea directorului general, întocmesc rapoarte,
studii, referate, informări, programe de prognoză, pe care le supun aprobării executivului
Primăriei28. Directorii și șefii de compartimente asigură conducerea operativă și funcționa rea în
condiții de eficiență, calitate și răspund de sarcinile, cât și de instrucțiunile pe care le trasmit
personalului din subordine.

28 Gheorghe M. Voinea, Finanțe locale , Editura Junimea, Iași, 2002 , pag . 196.

31
4.2 Proiect strategic de dezvoltare a infrastructurii în ceea ce privește starea drumurilor, a
străzilor, a căilor fer ate, a tramvaielor, a aeroportului în Iași. Eficientizarea procesului
decizional a acestui proiect.

Cu toate că este un important centru cultural -artistic, o zonă economică și industrială de o
mare însemnătate pentru întrega Românie , în municipiul Iași există numeroase prob leme cu care se
confruntă autorități le locale în ceea ce privește diverse domenii , în cazul de față vom accentua
partea de infrastructur ă a oraș ului.
Proiectul p rimăriei Iași legat de dezvoltarea stării drumurilor, a străzilor, a căilor ferate, a
tramvaielor, cât și a aeroportului trece prin toate etapele procesului decizional: s -au stabilite
obiective administrative clare, s -au cules , prelucrat și analizat informațiile administrative, s -au
discutat variante alternative în ceea ce privește obiectivele propuse.
Pentru a se lua decizi i asupra acestui proiect este foarte important să se ia la cunoștință buget ul
care e ste prevăzut pentru realizarea acestor activități în anii următori. Prin urmare, prioritățile s-au
fixat într-o manieră sistematică și transparent ă, prin evaluarea ideilor de proiect în corelare cu
planul de dezvoltare urbană, rezultând următoarea ordine:
 autostrăzi și centura din jurul municipiului Iași;
 tuneluri și poduri;
 zona stațiilor de cale ferată;
 pasaje subterane și supraterane;
 noi complexe de construcții și centre;
 dezvoltarea zonelor industriale;
 ariile pietonale;
 zone de agreme nt/ joacă și parcuri.
Pentru eficientiz area obi ectivelor propuse s-a urmărit stabilirea unei priorități a necesităților
pentru perioada prezentă, prin sondaje de opinie a cetățenilor, dar și prin dezbateri publice pe
anumite problem e de interes general. Totodată se va ține cont și de costuri , care pot fi mari, dar și
de perioada de timp prevăzută pentru realizarea lor . În urma realizării acestor obiective se urmărește
ca municipiul Iași să fie un oraș ușor accesibil . Astfel, proiecte le vitale pentru accesibilitate a
viitoare a Iașului sunt în pregătire:
1. planificarea și construirea șoselei de centură din jurul Iașilor;

32
2. realizarea autostrăzii Ploiești -Buzău -Bacău -Iași sau Ploiești -Brașov -Bacău -Iași, via
Pașcani pentru îmbunătațirea vitezelor de circulație pe coridorul București -Nord Est , dar și
îmbunătățirea vitezelor de circulație pe coridorul Nord Est – Centru – Vest (Iași – Brașov /
Cluj – Graniță HU) prin realizarea unei autostrăzi pe traseul Iași – Mureș -Turda – Nădășelu –
Borș, sau Iași – Bacău – Brașov – Sibiu .
3. modernizarea aeroportului;
Alte proiecte importante de infrastructură sunt de asemenea în curs de construcție:
4. reabilitarea și modernizarea sistemului de străzi a orașului;
5. reabilitarea și moderniz area sistemului de tramvaie în I ași;
6. modernizarea sustenabi lă a flotei și sistemelor de transport în comun.
Aceste proiecte reprezintă o agendă ambițioasă privind infrastructura orașului . Șoseaua de
centură și aeroportul vor avea consecințe economice foarte mari în anii ce vor urma. Pentru a
implementa cu succes a ceste proiecte în anii ce vor urma, vor fi absorbite majoritatea resurselor
disponibile (buget, forță de muncă, suport) și de aceea vor solicita mult timp și atenție deosebită din
partea directorilor de proiect și a liderilor politici.
Pentru eficentizarea proiectului cu privire la construirea autostrăzilor, modernizarea străzilor
ar fi indicate anchete ș i dezbateri publice cu șoferii ieșeni, unde ace știa și-ar putea exprima propriile
opinii și idei referitoare la dorințele și așteptările lor. Cetățenii trebuie să aibă în vedere faptul că
sectorul transporturilor va contribuii la economia națională, dar trebuie urmărit ca beneficiile
economice pe care le generează să depășească costurile. Acest lucru n u numai că ar fi mai efic ient
din punct de vedere ar realizării proiectului, ci ar aduce administrația publică mai aproape de
cetățean. Pentru o îmbunătățire a circulației rutiere în orașul Iași ar trebui gândite pentru fiecare
stradă semne de circulație ș i semafoare, precum interzicerea/permiterea în diferite locuri a viratului
la dreapta/stânga, mai multe se nsuri unice, în locurile aglomer ate de trafic rutier mai puține
semafoare, prin acest fel pietonii fiind nevoiți să traverseze numai pe acele treceri și ar ușura
aglomerarea mașinilor la mai multe semafoare.
Puncte slabe care contribuie la degradarea infrastructurii și care cer luarea de decizii în
vederea eficientizării procesului deciz ional:
 Infrastructura străzilor
 orașul are conexiuni rezonabile al e străzilor cu partea de sud a României și cu Republica
Moldova, dar nu există o autostradă de legătură între Iași și București sau către alte orașe

33
mari ale țării. Potrivit planului național de dezvoltare, Iașul va fi situat și conectat la două
dintre cel e 5 coridoare cheie, respective coridorul 3 (București-Regiunea NE/Moldova ) și 5
(Regiunea NE/Moldova-Granița de Vest a României, care să asigure legătura între regiunile
de dezvoltare ale României, între polii de creștere și principalele centre industrial.
 statisticile arată că în ultimii 5 ani, în regiune, totalul străzilor publice și tro nsoanele
modernizate au rămas la fel. Un aspect pozitiv este acela că se accentuează pavarea străzilor;
 traficul de tranzit trece prin oraș, deoarece nu există o șosea de centură în jurul orașului și
multe străzi sunt în condiții proaste. Numărul str ăzilor din oraș modernizate s -au aflat într -o
ușoară creștere.
SOLUȚII:
o administraț ia publică locală trebuie să analizeze și să se documenteze mai bine în ceea ce
privește starea drumurilor orașului. E necesar să se ia în considerare faptul că nu numai
fondurile insuficente împiedică realizarea procesului ci și felul în care românii emigrează
peste hotare, bărbații și femeile de vârstă medie, țara rămânând fără forță de muncă.
o primăria să angajeze mucitori plătiți pentr u metru de stradă reparată sau de trot uar pavat,
astfel lucrările de modernizare ar avea o finalitate și o soluție sigură.
 Infrastructura aeroportului
 aeroportul, situat în partea de nord a orașului, este accesibil doar pentru aeronavele mici.
Există zboruri zilnice către București, Viena și T imișoara.
 aeroportul nu are terminal pentru marfă și nici facilități. În 2006 s -a înregistrat o creștere a
numărului pasagerilor, începând de la un număr mic de aproximativ 5 000 de pasageri pană
la peste 70000. În ciuda acestei creșteri substanțiale, este important de menționat că în alte
țări, aeroporturile din vecinătatea orașelor cu mărime și funcții regionale comparabile, arată
cifre de cel puțin 10 sau 20 de ori mai mari.
SOLUȚII:
o efectuarea de către administrația locală a unei documentări precum și recurgerea la un
împrumut de la administrația publică centrală. Prin preluarea împrumutului, aeroportul ar
putea fi modernizat și ar satisface cerințele cetățenilor și al turiștilor. Astfel dacă vor crește
costurile pentru serviciile aeroportului, biletelor ar fi mai scumpe , ar însemna un venit mai
mare la bugetele locale și posibilitatea de a returna împrumutul.
 Infrastructura tramvaielor

34
 infrastructura pentru tramvaie este di sponibilă pentru tramvaiele noi, iar tramvaiele foarte
vechi mai sunt totuși în uz ;
 îmbunătățirea infrastructurii tramvaie lor este în curs de desfășurare; liniile de tramvai sunt
amestecate cu traficul rutier.
SOLUȚII:
o în cazul liniilor de tramvai afectate , reparațiile se vor efectua pe un singur sector cu un
randament mai mare și nu în toate cartierele orașu lui, aglomerând traficul rutier .
o întotdeauna trebuie să se ia în calcul și ceilalți factor care pot fi afectați în timpul acestor
intervenții, astfel cu mai mulți muncitori și forță de muncă mai mare, proiectul de înnoire a l
liniil or de tramvai ar da roade ș i ar fi mai eficient;
o plata lucră torilor pentru porțiun ea de linie de tramvai reparată excluzându -se astfel plata
lunară sau plata pentru ora de muncă.
 Infrastructura transportului în comun
 transportul cu autobuze este lim itat pâ nă la marginile orașului; pentru a merge către ariile
metropolitane este necesar ă o companie care realizează transport ul în mediul rural.
Transportul în comun a fost modernizat prin achiziționarea de autobuze noi.
 în legătură cu locurile de parcare și cu s tarea străzilor opinia publică este relativ clară: marea
majoritate a locuitorilor consideră calitatea acestui tip de infrastructură ca fiind de la slabă
pană la foarte slabă.
SOLUȚII:
o renunța rea la garaje, care ocupă o suprafața însemnată de pe langă bloc uri. În locul acestora
s-ar putea face parcări care ar avea capacitate mai mare de locuri de parcare decât cea a
garajelor. S -ar putea renunța și la unele spații verzi utilizate in diverse scopuri, care au fost
ocupate de locatarii apartamentelor de la pa rterele blocurilor. Dacă administrația publică
locală ar lua măsuri în această privință, renunțându -se la aceste gradinițe în favoarea
locurilor de parcare, problem a ar fi pe jumătatea rezolvată;
o îngustarea trotuarelor cu darea spre concesionare a locurilo r amenajate pe acele spații ar
aduce venituri la bugetele locale.

35
4.3 Concluzii privind studiul de caz

În concluzie, cu obiective bine definite , luând în considerare toate domeniile care necesit ă
îmbunătățire sau perfecționare , procesul deciz ional la care lucrează Primăria Iași decurg e în condiții
normale . Fazele elaborării deciziei administrative sunt respectate, administrația publică locală
analizând situații clare și documentându -se suficient în tot ceea ce privește necesitățile de ordin
general.
În de rularea procesului strategic de dezvoltare sunt urmărite criteriile de fez abilitate,
acceptabilitate, cost, calitate, respectându -se pricipiile de lucru. Ideile sunt analizate și perfecționate
în sedințe de grupuri de lucru, fiecare grup având responsabili atea sa în cadrul procesului, prin acest
mod ușurând munca administrației prin faptul că sarcinile sunt împărț ire în mod egal, neî ngreunând
numai un singur aparat al administrației publice locale.
O mare parte a obiectivelor propuse se referă în special la starea drumurilor și a străzilor, a
locurilor de parcare, a tramvaielor și a aeropoartelor, dorindu -se o evoluție în materia tehnicilor
folosite, o dezvoltaere economică durabilă, o modernizare a orașului, ceea ce ar satisface cerințele și
standardele eur opene.
Totuși, pentru o mai bună derulare a pr oceselor decizionale, pe viitor se recomandă ca
administrația publică locală să colaboreze cu celelalte instituții publice pentru eventuale proiecte de
viitor; să organizeze dezbateri publice la care să partici pe cetățenii ieșeni, acolo unde fiecare
persoana ar fi liberă să -și exprime părerile și ideile în legătură cu o problemă discutată sau în
vederea unui proiect de persectivă viitoare.
Sunt binevenite de asemenea sondajele de opinie, anchetele și interviuri le cu diferite
categorii de persoane în vederea îmbunătățirii unor s ervicii la nivelul spitalelor, ș colilor , etc. În
același mers al ideilor, ar putea fi adăugate acțiuni de promovare a anumitor mesaje cu privire la
păstrarea curățeniei, sau la colectarea și selecționarea deșeurilor etc., prin reclame în mijloacele
mass -media sau prin afișarea în locuri publice special amenajate de pliante și afișe cu astfel de
mesaje.

36
Concluzii finale

Orice activitate umană, ca totalitate a manifestărilor de condui tă, pe plan concret
sau mental, se realizează pe baza intenției și a deciziei subiectelor de a efectua acea activitate.
Decizia constituie forma sintetică a actului de conducere. Orice decizie presupune
o sele cție conștientă din mai multe variante de acț iune și în același timp o orientare că tre unul
sau mai multe scopuri.
Pornind de la ideea că esența activității autorităților administrației publice constă în
activitatea de executare și organizare a executării în concret a deciziilor politice cuprinse în
normele juridice adoptate de puterea legiuitoare, rezultă că și esența deciziei administrative a
autorităților administrației publice o constituie voința națiunii, exprimată în diversele decizii
politice cuprinse în actele normative adoptate de puterea legis lativă. Această voință este
realizată bineînțeles atât prin executarea deciziilor adoptate de autoritățile publice chemate să
exercite puterea legislativă, precum și a deciziilor autorităților publice chemate să exercite
puterea executivă, emise în scopul realizării celor dintâi.
În acest sens, conținutul deciziilor administrative reflectă voința puterii legislative,
fenomen ce rezultă din distribuirea competențelor în statul de drept, conform căreia puterea
executivă, prin administrația publică, are misiu nea de a implementa decizia politică, ceea ce
face ca, în mod firesc, și decizia administrativă să poată reflecta o oarecare autonomie, în
procesele de execuție, dar niciodată independență.

37
Bibliografie

1. Alexandru Negoiță , Drept administrativ , Editura Sy lvi, București, 1996
2. Antonie Iorgovan , Tratat de drept administrativ , vol.II, Editura Biblioteca Juridică,
Nemira, București, 1996
3. Corneliu Manda , Știința adminstrației, Editura Lumina Lex, București, 2004
4. Dumitru Brezoianu, Mariana Oprican, Administrația publică în România, Editura
C.H.Beck, 2008
5. Emil Bălan , Procedura administrativă, Editura Universitară, București 2005
6. Gheorghe M. Voinea, Finanțe locale, Editura Junimea, Iași, 2002
7. Gheorghe Teodorof, Tehnici și metode de elaborare și adoptare a deciziei
administrative disponibil pe: https://www.scribd.com/document/18936079/Tehnici -Si-Metode –
de-Elaborare -Si-Adoptare -a-Deciziei -Administ rative
8. Ioan Alexandru, Ion Popescu -Slăniceanu, Drept administrativ, Editura
Economică, București, 2003
9. Ion Dulschi, Procesul decizonal în admi nistrația publică:repere pentru studen ți,
disponibil :https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/ 17_21_Procesul%20decizional%20in%
20administratia%20publica_repere%20pentru%20studenti.pdf
10. Lucica Matei, Management public, Editura Economică, București, 2001
11. Onofrei Mihaela, Administrație publică. Fundamente științifice și bune practici,
Editura Unive rsității „Al. I. Cuza”, Iași, 2007
12. Ovidiu Nicolescu, Sistemul decizional al organizației, Editura Economică,
București, 1998
13. Richard Stillman, Public Administration: concepts and cases, Boston, Houghlon
Wifflin, 1978 citat de I. Alexandru și colectivul (19 99)
14. Solomon Oleg, Eficientizarea procesului decizional în contextul modernizării
administrației publice din Republica Moldova (Teză de doctor în științe administrative),
Chișinău, 2016
15. Vasile Ta bără, Știința administrației , Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, București , 201 3
16. www.ce -re.ro/Studiul_final.pdf

38
17. www.primaria -iasi.ro
18. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiil e de interes public,
consolidat ă 2009
19. Legea nr. Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in ad ministratia
publica, republicată 2013
20. Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană 2015 -2030, Iași – Zona Metropolitană
21. Regulamentul de Organizare și Funcționare al Primăriei Municipiului Iași