Școala Națională de Studii Politice și Administrative [610636]

Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană
Masteratul Diplomație și Negocieri Internaționale

Disertație

Coordonator,
Prof.univ.dr. Cezar BÎRZEA Masterand.
Corneliu INJE

București
2018

Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană
Masteratul Diplomație și Negocieri Internaționale

Disertație
Fenomenul migrației în Republica Moldova: Quo Vadis?

Coordonator,
Prof.univ.dr. Cezar B ÎRZEA Masterand.
Corneliu INJE

București
2018

Cuprins
Introducere ……………………………………………………………………………. ……………………. .1
Capitolul I . Scurt istoric privind evoluția fenomenului migrației în Europa
contemporană …………………………………………………………………………………………….. …..3
Capitolul II . Abordări teoretice privind migrația internațională ……………………………. ..7
2.1. Macro -teorii ……………………. ……………………………………………… ……………………… .7
2.1.1. Modelul push -pull. Legile lui Ravenstein……………………….. ………………………… 9
2.1.2. Teoria neoclasică a migrației ………………………………………….. …………………….. .11
2.2. Mezo -teorii……………………………………………………………………………………….. …….15
2.2.1. Teoria sistemelor mondiale……………. ………………………….. ……………………. …….15
2.2.2. Teoria pieței muncii duale…………………………………………… …………………….. …. 17
2.2.1 Teoria Rețelelor și Sistemelor…………………………………………. ……………………. .. 18
2.3. Micro -teorii …………………………………………………………………….. …………………… …20
2.3.1. Micro -teoria neoclasică a migraț iei………………………………….. ……………………… 20
2.3.2. T eoria noii economii a migrației……………………………………… ……… ………………. 22
Capitolul IV. Studiu de caz. Analiza fenomenului migrației în Republica
Moldova ………………………………………………………………………………………………………… 24
4.1. Migrația elitelor ………………………………………………………………. ………………… …….29
4.2. Migrația de tip „au pair”………………………………………………………………. ………….. 30
4.3.. Migrația circulară …………………………………………………………….. ……………………… 31
4.4. Migrația forțată ……………………………………………………………….. ………………………. 32
4.5. Migrația ilegală ……………………………………………………………….. ………………………. 35
4.6. Profilul socio -economic al migranților moldoveni……………………………………… ..37
Concluzii ……………………………………………………………………………… ……………………. …41
Bibliografie…………………………………………………………………………….. ………………….. ..43

1
Introducere
Migrația este unul dintre feno menele care continuă să definească societatea umană. Este
practic imposibil să identificăm o perioadă istorică a societăților umane fără ca să
constatăm mobilitatea indivizilor. Cu toate acestea, studiul migrației, datorită
interdisciplinarității și comple xității acestui fenomen , rămâne a fi un domeniu de studiu
subdezvoltat. Numeroasele întrebări precum: „ce este migrația? ” „ De ce migrăm ? ” sau
„ de ce unii indivizi nu migrează ? ” dau naștere unor de zbateri pe mai multe niveluri
de analiză. În cadrul acestei lucrări mi -am propus să analizez acest fenomen, cu o
atenție deosebită acordată cazului Republicii Moldova.
Nevoia de mișcare râmâne a fi o latură intrinsecă a naturii umane, care rezidă
din do rința omului pe parcursul istoriei de a identifica noi surse de hrană, adăpost, sau
din dorința de a descoperi și călători, de a cuceri și de deține. Potrivit datelor din 2010
publicate de către Divizia Națiunilor Unite pentru populație, în lume există apr oximativ
210 milioane de migranți, în aces t caz referindu -ne la per soanele care se află în altă țară
decât cea în care aceștia s -au născut. Totuși, dacă ar fi să ne raportăm la numărul
populației, populația migratoare reprezintă aproximativ 3 % din totalul populației de pe
glob, în ciuda titulaturii acordate de către cercetători drept o „eră a migrației ”. ( King:
2014). Aceste estimări desigur, pot prezenta o marjă de eroare destul de largă din
moment ce aceste date nu iau în calcul persoanele care obțin , prin naturalizare,
cetățenia statului în care rezidă sau a celor care ajung prin mijloace ilegale în alte țări,
respectiv migranții ilegali. Prin urmare, aceste cifre determină cititorul să își pună
întrebarea: De ce ceilalți indivizi nu migrează? Din pun ct de vedere teoretic,
raportându -ne la modelul push & pull privind diferențele de salarizare și șomaj,
predicția teoretică înclină în favoarea faptului că populația din țările subdezvoltate ar
trebui să migreze . Care sunt factorii care influențează aceste decizii? Aceste întrebări
rămân a fi o preocupare continuă a cercetătorilor din domeniul migrației.(Ibidem)
Scopul redactării acestei lucrări este de a expune din perspectivă istorică și teoretică
evoluția fenomenului migrației în Europa contemporană, precum și factorii care
influențează apariția acestui fenomen.

2
Obiectivul specific al lucrării este de a analiza fenomenul migrației e xistent în
Republica Moldova din perspectiva factorilor de impulsionare și atracție (push and
pull factors) conform mai m ultor tipuri de migrație.
În capitolul I am realizat o scurtă trecere în revistă din punct de vedere istori c a
principalelor mișcări migratorii care au av ut loc în sud estul -Europei în e poca
contemoporană. Alegerea de a contextualiza din punc t istoric și g eografic, anume în
concentrarea analizei asupra acestei perioade și respectiv a acestei regiuni a Europei se
datorează specificității și multiplelor schim bări sociale, economice și politice care au
avut loc, cauzate de efectele celui de -al Doilea Război Mo ndial și a reconfigurări i
granițelor existente după de strămarea blocului sovietic.
În cel de -al doilea capitol am realizat o expunere a principalelor abordări
teoretice legate de migrație, acestea fiind categorizate în funcție de dimensiunea
cadrului de analiză pe care îl oferă, respectiv nivleurile macro -, mezo – și micro – .
Capitolul III cuprinde un sti udiu de caz privind profilul migrațional al Republic ii
Moldova, dezvoltat în baza principalelor tipologii ale migrației, precum migrația
circulară, migrația forțată, migrația ilegală, etc. Din punct de vedere teoretic, am utilizat
modelul teoretic de clas ificare al factorilor de tip push și pull cu ajutorul cărora am
analiza t princi palii factori care determină migrația în țările de origine, în acest caz
Republica Moldova, precum ș i factorii care atrag migrația.
Concluziile cuprind remarci de final și viziu nea mea personal ă cu privire la
rolul migrației și și influența acestui fenomen asupra evoluțiilor soci ale, economice și
politice ale Republicii Moldova.

3
Capitolul I. Scurt istoric privind evoluția fenomenului migrației în
Europa contemporană

Subiectul migrației se confrunt ă în prezent cu un val continuu de reacții
negative în Europa. Acest lucru are legătură cu problemele globale ale migrației și
temerile europene crescând e legate de "presiunea migrației". Interesele actuale pun și
întrebă ri cu privire la istoria migrației din moment ce , dinspre și în interiorul Europei
procesele de migrație din secolul XXI pot fi mai bine evaluate dacă sunt analizate în
perspectivă multidimensională – adică, trecute printr -un filtru teoretic în care proces ele
sunt înțelese și liniile de dezvoltare care conduc la probleme le actuale sunt cunoscute1.
În cercetarea istoriei europe ne, istoricii migrației se confruntă cu o realitate
istorică extraor dinar de complexă. Nu doar din considerentul faptului că oamenii se
deplasează peste gran ițe, dar și din cauza faptului „frontierele s -au mutat peste
oameni ”. În plus, chiar încercarea de a "ordona" procesele istorice ale migrației sunt
exerciții foarte abstracte și ar tificiale, de vreme ce migrația poate repezenta va lențe
sociale, economice și politice nenumărate2.
În ceea ce privește comportamentul migrației, se presupune că există multe
forme diferite limitele s -au suprapus sau au fost în mod constant schimbate și neclară.
În termeni geografici, în ciuda unei supra puneri considerabile, este posibil să distingem,
de exemplu, emigrația , imigrația și migrația internă .(Ibidem ) De asemenea, este util
să ne întrebăm ca re au fost cauzele, motivațiile și obiectivele acestor migrații.
Considerații le economice și socio -ocupaționale, de exemplu, pot fi redus e în
continuare, făcând distincție între migrația ocupării forței de muncă ca migrare sau
îmbunătățire a migrației de subzistență , și migrațiile de carieră , în scopu l de a se realiza
în continuare calificări sau formare profesională sau migrație în cadrul sucursalelor
unei singure companii . Migrația de supraviețuire , care implică persoane cărora la
sfârșitul secolului al XX -lea le-a fost atribuit conceptului colectiv de "refugiații de
mediu" din c auza pierderii sau distrugerii mijloacelor economice de subzistență și care
au fost a stfel, în cele din urmă forțați să migreze3.

1 BADE, Klaus J., Migration in European History , Blackwell Publishing, Oxford, 2003, p.10.
2 Ibidem.
3 Ibidem ., p.12.

4
Motivele migrației pentru astfel de persoane pot fi, la rândul lor, considera te
separate de migrația din motive religioase, ideologice , politice , etnonaționaliste sau
motive rasiste . Acestea includ expulzările și relocările forțate din s ecolul al XX -lea, în
care migrația de persoan e peste frontiere au fost adesea rezultatul modificării
frontie relor naționale . Modelele migratoa re pot fi, de asemenea, distinse din nou având
în vedere numeroase tranziții și forme intermediare, prin diferențierea între locală și
circulară , și între temporare (de exemplu, migrația pentru muncă sau formare) și
permanente (de exemplu, emigrare și imig rare). Tranziții le care au avut loc de la forme
temporare la cele permanente au fost de obicei marcate prin tr-un lanț de migrații.
Fluxurile migrației ca re s-au dezvoltat permanent , împreună cu transferul de informații
între locurile de origine și desti nația prin intermediul rețelelor de migrație, însoțite și,
în același timp, au stabilizat sistemele de migrație circulară, emigrarea și mișcările de
imigrare. În locurile de origin e, rețelele au ajutat la determinarea destinației și adesea
au condus imigr anții în noile lor regiuni în comunități bazate pe originea comună, fapt
care a facilitat foarte mult imigrația și integrarea. "
Această diversitate de forme de mobilitate suprapuse, modele de comportament
și motivațiile colective au fost și mai mari în r ealitatea i storică. Acest fapt devine tot
mai dificil de înțeles dacă și schimbările istorice în perspecti ve culturale și
contemporane se iau în considerare. "Emigrare a", spre exemplu, a fost un lai tmotiv
central în E uropa secolului al XIX -lea – cu excepț ia Franței – dar nu și în secolele
precedente. Chiar și pe parcursul secolul ui al XIX-lea, după cum vom vedea, în
viziunea unei persoane obișnuite "emigrarea" aduce a fericire a în „Lumea Nouă” . În
plus, cercetătorii epocii abia încep să ia în considerare diferențele specifice în
comportamentul de emigrare și strategii le pentru migrație. Diferențe culturale, militare
și de gen, precum și diversi tatea regională și granițelele în permanentă schimbare până
la sfârșitul celui de -al Doilea război Mondial ridică o problema specială de
periodizare.4
Europa, la vest de Cortina de Fier, s -a transformat, în general, la sfârșitul anilor
1980 într -un continent de imigrare; imigrația devenise a problemă politică centrală în
toate țările europene afectate de aceasta. Din 1950 până în 1990, populația totală de
rezidenți străini din țările UE și Elveția, Norvegia și Liechten stein au crescut mai mult

4 Ibidem, p.13.

5
de patru ori, de la 3.7million (1.3% din totalul populației) în 1950 la peste 10.7 milioane
(3,2%) în 1970 și 16 milioane (4,5%) în 1990 cele mai mari cifre absolute în 1995 au
fost în Germania cu 7,7 milioane (8,8%), Franța cu 3, 6 milioane (6,3%) și Marea
Britanie cu 2 milioane (3,4%). Cea mai mare rată a cetățenilor s trăini față de populația
totală în 1995 au fost în Liechtenstein (38,1%), Luxemburg (33,4%) și Elveția ( 18,9%).
Alte țări din Europa cu procentul mare de cetățeni s trăini au fost Belgia (9%), Suedia
(5,2%) și Țările de Jos (5%).5
Când granița fortificată a Războiului Rece a căzut în 1989, a devenit evident că
a fost, de asemenea, o barieră împotriva migrației dinspr e est spre vest . Deschiderea
frontierelor, criza și prăbușir ea Uniunii Sovietice precum și schimbări le revoluționare,
tensiuni le și co nflicte le în și între cele dintâi state membre, începând din 1991 -1992 , în
special explozia sângeroasă din republica m ultietnică iugoslavă și războaie le civile –
toate acestea a u cauzat, din 1989 până în 1992, cele m ai masive migrații din estul
Europei de la migrația forțată a refugiaților din timpul celui de -al doilea Razboi
Mondial. După terminarea stării de urgență permanentă și a stării de urgență id eologică,
politică, economică, precum și "diviziunea migratoare a Europei" lucrurile s -au
stabilizat, pentru trei decenii6;
Cifrele privind numărul străinilor și ratele populației to tale rezidente într -o
statistică internațională spun puțin e lucruri despre imigrația reală din cauza diferențelor
deja înregistrate în practicile de naturalizare și dobândirea cetățeniei bazate pe
principiul jus soli , pentru care nu există statistici separate în majoritatea cazurilor. Din
1986 până în 1994, de exemplu, numărul d e naturalizări în Marea Britanie a fost de
537.000; în Franța, 486.000; și în Republica Federală Germania, 253.000. În Olanda
au existat 247.000 și în Suedia 228.000. In orice caz, rata de naturalizare în perioada
1986 -94 față de populația străină totală în 1985 a fost cea mai mare în Suedia (58,7%)
și Țările de Jos (44,7% ), iar cea mai mică în Germania de Vest (5%), fără a ține seama
de naturalizarea "germanilor etnici" (Aussiedler) din estul Europei și Uniunea
Sovietică . Migranții trăiau aproape exclusiv în mediul urban, concentrați în anumite
districte urbane și în suburbiile de aglomerări7.

5 Ibidem , p.13.
6 Ibidem .
7 Ibidem, p.276.

6
Criza refugiaților din Europa izbucnită în ultimii ani au scos la iveală o serie de
deficiențe ale sistemelor de control, imigrație și azil. Conflictul din Siria precum și din
Irak au cauzat aparția celei mai grave crize umanitare de la sfârșitul celui de -al Doilea
Război Mondial. Potrivit datelor oficiale oferite de către Uniunea Europeană, peste
360.000 de oameni au fugit în UE începând cu anul 2015 dintre care p este 5000 de
persoane sunt raportate dispărute sau decedate în timpul fluxului de migrație.
Principalele țări de origine a acestor fluxuri rămân a fi Siria, Irak și Afghanistan, ț ări
în care conflictele au creat numeroase pagube și victime datorită ciocn irilor între
grupurile insurgente extremiste8.
Totodată, Uniunea Europeană menționează faptul că din cele 1,2 milioane de
cereri de azil înregistrate la nivelul anului 2016, peste un sfert provin din Siria, Irak și
Afganistan. Fluxurile nemaiîntîlnite de migranți au determinat statele europene să ia
msuri urgente pentru a controla situația și a oferi soluții de durată. În acest sens, în luna
martie 2016 Uniunea Europeană și Turcia – una dintre principalele țări de tranzit ale
refugiaților, au ajuns la un a cord menit să gestioneze fluxurile masive ale refugiaților.
Potrivit acestui acord, toți refugiații care traniztează Turcia și încearcă să ajungă către
insulele grecești, ar urma să fie returnați în Turcia. Aceste încercări de control ale
statelor nu au î mpiedicat însă refugieții să își modifice rutele de călătorie. Astfel,
autoritățile de frontieră ale Uniunii Europene au înregistrat începând cu luna mai 2016
o creșetere a fluxului de refugiați care tranzitează M area Mediteraneană dinspre Afri ca
pentru a ajunge către Italia9.
Aceste mișcări au determinat statele europene să regândească strategia și
acțiunile comune privind migrația și să își consolideze capabilitățile de gestionare a
situațiilor de criză, în special cele care privesc migrația. Totodată, mi grația a revenit în
atenția cercetătorilor care încearcă să ofere o explicație teoretică unor astfel de
fenomene10.

8 Criza migrației în Europa, Parlamentul European, 27.07.2017.
http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20170629STO78631/criza -migratiei -in-
europa , accesat în data de 16.06.2018.
9 Ibidem .
10 Ibidem.

7

Capitolul II. Abordări teoretice privind migrația internațională
2.1. Macro – teorii

Teoria Migrației este un domeniu de cercetare în continuă dezvoltare datorită
interesul ui crescând al cercetătorilor interesați de acest fenomen care a fos t și rămâne
un fenomen caracteristic societ ăților umane. Deși începând cu prima jumătate a
secolului al XIX-lea au existat multi ple încercări teoretic e de explica acest fenomen ,
complexitatea deosebită a nivelurilor de analiză ale acestui a fac ca studiile pri vind
migrația să fie încă un do meniu subdezvoltat, bazându -se pe relativ aceleași concepte
și teorii de la începutul activității de cercetare a acestui domeniu.11
Sfârșitul Războiului Rece a început în 1989 cu ruperea Cortinei de Fier .
Migrația a jucat mai mult decât un rol simbolic în evoluția evenimentelor: la 2 mai
1989, soldații maghiari au trecut prin sârmă ghimpată la granița cu Austria, des chizând
calea spre vest pentru ar opri emigranți din Germania de Est (RDG) care și -au făcut
drumul în Ungaria. O. Prăbușirea regimului est -german sub presiunea revoluția pașnice
a cetățenilor săi și deschiderea RDG către vest, fără intervenția URSS, a semn alat
sfârșitul Războiului R ece și a accelerat, în același timp, procesul, în multe feluri cu a
impulsul propriu, care se va sfârși cu desființarea " blocului estic ".
bloc“12.
În principal , motivele care cauzează mișcările migratoare sunt dificil de
categorizat , datorită complexității acestora și a multitudinii de factori sociali, culturali,
politici, psihologici, demografici sau de mediu precum și alții, care fundamentează
existența acestui fenomen. Potrivit lui De Haas, în încercarea de a oferi o explicație

11 DE HAAS, Hein , Migration Theory: Quo Vadis , Working paper 100, noiembrie 2014, University of
Oxford, p.4
https://heindehaas.files.wordpress.com/2015/05/de -haas -2014 -imi-wp100 -migration -theory -quo-
vadis.pdf
12 Ibidem., p.277.

8
teoretică sunt utilizate o serie de abordări care parțial oferă un cadru te oretic de
analiză.13
Potrivit lui Krieger14, principalele abordări teoretice pot fi clasificate în funcție de
următoarele componente teoretice:
1. Interdisciplinaritatea studiilor privind migrația. Cercetătorii implicați în
analiza acestui fenomen provin dintr -o multidudine de domenii de ce rcetare,
începând de la sociologie, demografie, economie, științe politice, ps ihologie
socială, geografie. În fond, clasificarea din acest punct de vedere poate fi
rezumată la delimitarea între teorii economice sau non -economice privind
migrația.
2. Nivelurile de analiză ale migrației. Din acest punct de ve dere, cercetătorii
clasifică teoriile existente în micro -, mezo – și macro -teorii.
3. De asemenea regăsim din perspectivă temporală teorii care analizează condițiile
și factorii care contribuie la inițierea migrației internaționale, teorii care
analizează cursul procesului de migrație, sau condițiile care sunt cruciale pentru
perpetuarea migrației internaționale.
4. În funcție de tipul migrației, pot fi clasificate teorii care oferă o explicație
migrației permanente, semi -permanente sau temporare.
5. O altă clasificare este cea din punc t de vedere a capacității teor iei de a îngloba
alte concepte din studiul migrației, de obicei cele care provin din alte domenii
științifice, și care sunt folosite pentru o teorie specifică. Krieger remarcă faptul
că nu există un cadru teroretic care să sintetiz eze toate teoriile, de aceea tendința
existesntă în rândul cercetătorilor este de a efectua analize comparative între
primele concepte teoretice din domeniul migrației cu abordările conceptuale
recente. Aici, Krieger aduce exmplu modelului gravitațional, c are este detul de
limitat în utilizarea altor concepte teorestice în domeniu.
6. Ultima clasificare elaborată de către Krieger este între contribuțiile teoretice
reale, care oferă explicații cauzale ale comoprtamentului migrației, și așa

13 Eva Olejarova, Labo r Migration as a Socio -Economic Phenomenon: Slovakia and the Czech
Republic in Comparative Perspective , Master Thesis, Central European University, Department of
international Relations and European studies, p.9
file:///C:/Users/Inje%20Brothers/Downloads/olejarova_eva.pdf
14 Kalter și Krieger, H, Migration Trens in an Enlarged Europe , European Foundation for The
Improvement of Living and Wor king Conditions, Dublin 2004, p .82.

9
numitele teorii care oferă explicații, tipologii, precum și alte explicații privind
procesul migrației. În această privință, Krieger menționează faptul că teoria
push-pull poate fi considerată mai degrabă o formă sugestivă de clasificare a
factorilor de influență ai migrației d ecât o abordare teoretică.
Conceptul de migrație internațională este definit în literatura de specialitate drept
un tip de mobilitate spațială a populației, a cărei esență constă în mobilitatea persoanelor
peste hotarele statelor de origine cu scopul de a petrece o anumită perioadă de timp în
statele de destinație15. Analiza din lucrarea de față este concentrată în special asupra
migrației forței de muncă. În acest sens, mobilitatea forței de muncă se referă la
schimbări care au loc în rândul forței de muncă atât la nivel spațial și geografic –
mobilitatea geografică , cât și la nivelul unui set de profesii – mobilitatea
ocupațională16.
Din punct de vedere al abordărilor teoretice, migrația forței de muncă alături de
mișcarea de capital este analizată strict din punct de vedere economic, luându -se în
considerare factor i precum eficiența economică și factori raționali de producție, legate
de modul cel mai bun în care acestea ar putea fi utilizate.Totuși, dezbaterile teroretice
asupra migrație cuprind o gamă mult mai complexă de aspecte care transced
componenta economică, din moment ce nivelurile de analiză asupra factorului uman
pot cuprinde domeniul social și politic.

2.2. Modelul push -pull. Legile lui Ravenstein

Una dintre cele mai influente modele teoretice din domeniul migrației rămâne a fi
modelul push -pull, potrivit căruia, migrația este condiționată de existența unor factori
de împingere ( push factors ) care forțează sau motivează indivizii să migreze și factorii
de atracție ( pull factors ) care atrag migranții. Totodată, acest model este deseori asociat
și cu contribuția teoretică efectuată de către Ravenstei n, geograf britanic cunoscut în
mediul academic pentru principiile migrației postulate de către acesta, cunoscute și sub
numele de „legile migrației”.

15Ibidem, p.12
16 Ibidem.

10
Legile lui Ravenstein (1885, 1889) privind migraț ia, pot fi rezumate în șase idei
principale, după cum urmează:17
1. Migranții se deplasează în principal pe distanțe scurte; cei care parcurg distanțe
mai lungi țintesc marile centre ale industriei și comerțului.
2. Cea mai mare parte a migrație are loc dinspre r egiuni agricole către regiuni
industriale.
3. Marile orașe cresc mai mult datorită migrației decât datorită sporului natural.
4. Migrația crește odată cu dezvoltarea comerțului, industriei și transportului.
5. Orice flux de migrație produce un contraflux.
6. Femeile sunt mai migratoare decât bărbații, cel puțin pe distanțe scurte;Bărbații
sunt o majoritate în migrația internațională;

Potrivit lui White și Woods, prima lege este e transpunere a modelului legii
gravitației lui Newton, potrivit căreia „volumul mișcării dintre două locuri este direct
proporțional cu produsul maselor lor și invers proporțională cu suprafața distanței
dintre acestea.18”
Legea doi și trei este legată de migrația urban – rural și este strâns legată de procesul
de urbanizare, proces care deter mină principalele modificări ale populației în țările
lumii19.
Legea patru leagă în mod direct proporțional fenomenul migrației de dezvoltare,
astfel încât variațiile fluxului migrațional variază în funcție de nivelul de dezvoltare din
diferite ramuri ale economiei20.
Legea cinci reprezintă o bază a dezvoltării studiilor din domeniul migrației privind
migrația netă și migrația de reîntoarcere, cea de a doua formă beneficiiind de o atenție
deosebită în perioada anilor 60 -80, dar care încă rămâne un su biect d estul de puțin
cercetat21.

17 KING, Russell, Theories and typologies of Migration:an overview and a primer , Malmo Institute for
Studies of Migration, Diversity and Welfare, Malmo, 2012, p.13.,
https://www.mah.se/upload/Forskningscentrum/MIM/WB/WB%203.12.pdf
18 Ibidem.
19 Ibidem.
20 Ibidem.
21 Ibidem.

11
Cadrul te oretic formulat de către Ravenstein poate fi regăsit în așa numita teorie
„push – pull”, potrivit căreia , după cum am menționat anterior, migrația este determinată
de o serie de factori care forțează migrația ( spre exemplu creșterea rapidă a populației,
sărăcia, șomajul, represiunile politice, statutul social scăzut) precum și factori care atrag
migrația (pull factors) precum venituri mai mari și perspective de angajare, libertăți
economice și politice, condiții bune de trai și de mediu )

2.3. Teoria economică neo -clasică

Acest model teoretic a dominat cercetarea în domeniul migrației începând cu
jumătatea secolului XX și termi nând cu a nii `60 și refelectă teori a economică
neoclasică, putând fi aplicate atâ t la nivel micro, cât și macro. Abordarea teoretică
neoclasică a fost dezvoltată de către John R .Haris și Michael Todaro în 1970. La n ivel
macro economic, migrația este determinată de distribuția inegală a muncii în raport cu
alți factori de producție.
Spre exemplu, în unele țări se bucură de forță de muncă din belșug, în ciuda
lipsei capitalului, fapt care detremină existența unor salarii mici. Din contră, țările care
dispun de capit al și deficit al forței de muncă atrag migranți, astfel încât acest fenomen
devine bidirecțional.
La nivel micro, migrația este rezultatul deciziilor luate de către actori raționali
care analizează avantajele și dezavantajele legate de a rămâne sau a plec a, bazate pe
informații legate de aceste opțiuni.
Critica adusă teori ei neoclasice a fost un a extensivă. Principalele aprec ieri
critice sunt legate de logica și simplicitatea teoriei. Pe de altă parte, această t eorie este
criticată pentru incapacitatea de a explicat anumite aspecte ale miigrației. Potrivit lui
Arango, principalele critici legate teoriei neoclasice sunt legate de eșecul acesteia de
explica, de ce , în fapt, atât de puțini oameni migrează, în ciuda numeroaselor motivații
de a o face, și în al doilea rând, de ce u nele țări au o rată de emigrare mai mare în timp
ce alte țări, cu aceleași condiții structurale ale economiei, au rate foarte mici ale

12
emigrației22. În acest sens, Arango consideră că prin cipalele eșecuri sunt legate de
accentul exclus iv pl asat asupra factorilor economici23. Cu alte cuvinte, potrivit teoriei
neoclasice, migranții sunt impulsionați doar de considerente economice, nefiind luate
în considerare alte aspecte precum rețelele sociale, apartenența etnică sau apartenența
la familii. Logica teoretică neclasică presupune, prin urmare , că un stat va conține
întotdeauna un flux d e migrație către un alt stat poz iționat la un nivel ierarhic mai înalt
în sistemul economic global, fapt care, teoretic ar tre bui să condiționeze apari ția unor
fluxuri masive ale migranților, ceea ce în realitate, nu se întâmplă. Totuși contribuț ia
aceste teorii a fost una su bstanțială, reprezentând o bază teoretică importantă pentru
cecetătorii migrației axați pe analiza componentei economice24.
Macro -teoriile din domeniul migrației se caracterizează prin concentrarea
analizei acestora asupra unor condiții structurale și obiective. Cercetători precum
Divinsky, spre exemplu, afirmă că diferitele condiții ale economiei, politicii,
demografiei sau ecologiei un ei țări de origine, precum și a țării de destinație funcționeză
drept factori de atracție (pull factors ) și de forțare (push factors) pentruj migrație25.
Spre deosebire de Divinsky, modelul teoretic oferit de către Lee se axează pe o
abordare individualistă , prin urmare este considerată a fi o abordare micro. Potrivit
acestui model, factorii care cauzează fenomenul migrației pot fi împărțiți în 4 mari
categorii, respectiv factorii din țara de origine , factori în țara de destinație , considerați
a fi factori obiectivi, barierele existente ( limba, distanța) și factorii individuali ( vârsta,
statutul familial etc)26 Factorii enumerați mai sus, deși au o importanță de o egală
măsură, nu au un sens universal , prin urmare cercetătorii uti lizează metode diferite în
analiza acestor factori. Modelul push -pull, prin umrare, nu poate fi con siderat decât o
formă sugestivă de clasificare a factorilor care determină migrație27.

22 Ibidem .
23 CHIRVAS, Cristina, Teorii clasice și moderne ale migrației internaționale.
http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/134/Chirvas -C_8-mai-2015.pdf –
15.pdf?sequence=1&isAllowed=y , accesat în data de 16.06.2018.
24 Ibidem.
25 DIVINSKY, Boris, Migration Trends in Selected Applicant Countries, Volume V, Slovakia, An
Acceleration of Challenges for Society, 2004.
http://www.pedz .uni-mannheim.de/daten/edz -k/gde/04/IOM_V_SK.pdf
26 Olejarova, Eva, apud LEE, E , Eine Theorie de Wanderung , în Szell, G.(edit), Regionale Mobilitaet,
Muenchen, Nymphenburger, Verlagsanstadt, 1972, p.17.
27 Ibidem.

13
Secțiune a următoare a prez entei lucrăr i expune principalele abordări teoretice
asupra migrației, fiind grupate în funcție de nivelul de analiză al acestora (micro -, meso –
, macro -)
Teoria macroeconomică neoclasică a migrației este o aborare teor etică bazată
pe teoria ne oclasică a pieței muncii și este considerată a fi, discuta bil, cea mai cunsocută
teorie a migrației internaționale. Printre exponenții care au contrib uit la dezvoltarea
acestei teor ii se numără Lewis(1954), Hicks(1963), Harris și Todaro(1970). Inițial,
această teorie a fost dezvoltată cu scopul de a oferi o explicație teoretică a migrației
forței de muncă în cadrul procesu lui de dezvoltare economică, bazându -se pe asumpția
că migrația internațională este bazată pe diferențele între resursele geografice și cererea
forței de muncă. Prin urmare, țările unde cere rea forței de muncă este mai mică raportată
la capital, salariile vor avea un nive l relativ mai ridicat din moment ce țările cu un
excedent al forței de muncă raportat la capital vor înregistra salarii mai joase. Astfel,
potrivit acestui model teoretic, ac este diferențe determină migrația28. Teoria neoclasică
presupune că migrația forței de muncă ar fi nonexistentă în condițiile lipsei diferențelor
de salarizare între țări, acest a fiind principalu l factor determinant al migrației. În acest
sens, modalitatea prin intermediul cărei guvernele naționale pot controla migrația este
prin controlul influenței pieței muncii în țările de origine și de destinație29.
În concluz ie, premiza care deriv ă din mac ro-teoria neoclasică este aceea că
„diferențele de salarizare, m ăsurate de obicie în termeni reali ai diferenței puterii de
cumpărare dintre regiuni sau țări declanșează migrația”30
Spre deosebire de teoria neoclasică, Wilbur Zelinsky31(1971) propune o abordare
teoretică fundamentată pe considerente istorice, legând schimbările existente în
comoprtamentul migrației și al mobilității de diferite etape ale procesului de
modernizare. Principarea presupun ere pe care se bazează acest model este ace ea
conform căreia „există regularități definite structurate a mobilității personale încadrate
în spațiu și timp pe parcursul istoriei recente, iar aceste regularități cuprind o
componentă esențială a procesului de modernizare. Zelinsky expune acest model a l

28 Ibidem , p. 17.
29 Ibidem .
30 Ibidem .
31 KING, Russell, op.cit ., p.15.

14
mobilității și migrației prin intermediul a cinci etape principale, bazate pe experiența
istorică a Europei, după cum urmează:
1. Societatea pre -modernă tradițională:migrație foarte limitată caracterizată prin
mobilitate doar în plan local, spre exemplu pe ntru producerea și comercializarea
produselor agricole.
2. Societatea de tranziție timpurie: migrație în masă dinspre mediul rural înspre
mediul urban; emigrarea către destinații străine atractive pentru stabilire sau
colonizare.
3. Societatea de tranziție tâ rzie:încetinirea procesului de migrație și a emigrației;
creșterea diferi telor tipuri de circulație precum naveta .
4. Societatea avansată: migrația rural-urbană înlocuită de migrația inter -urbană ;
imigrarea în masă a lucrătorilor slab calificați din țări mai pu țin dezvoltate;
circulația internațională a migranț ilor și profesioniștilor înalt calificați;
circulație internă instensă, efectuată atât în scopuri economice, cât și din plăcere.
5. Societatea super avansată a viitorului: Sistemele mai bune de comunicare și
livrare ar putea conduce la un declin a unor forme a le circulației umane; migrația
internă este inter sau intra – urbană; imigrarea continuă a forței de muncă slab
calificată ; posibilitatea efectuării unui control strict asupra imigrației;
Modelul lui Zelinsky este considerat un cadru te oretic vizionar pentru perioada în
care a fost elaborat deoarece anticipează dezbaterile teoretice existente după anii 2000
în ceea ce privește migrația și dezvoltarea, precum și rolul pe care tehnologiile de
comunicație avansate le au în substituire a anumitor forme de mobilitate, oferind un
cadru simplistic pentru a explica etapele istorice și factorii care determină migrația în
fiecare dintre acestea. Totuși, acest model a fost criticat pentru faptul că încardează din
punct de vedere teoretic doar experiența istorică a statelor avansate. Aceste lacune
teoretice au fost recunoscute, de altfel de însuși Zelinsky, care argumentează prin a
invoca teoria dependenței, afirmând faptul că tendințele de migrație în statele mai p uțin
dezvoltate sunt dependente de deciziile și politicile elab orate de către guvernele și
corporațiile mari din statele dezvoltate32.

32 Ibidem , p.15.

15
2.4. Mezo – teorii
Mezo – teoriile din domeniul migrației percep fluxurile migrației drept derivate din
sistemul de conexi uni dintre state. Spre deosebire de macro – teorii, condițiile care
generează mișcările migratoare sunt relațiile dintre două regiuni și nu condițiile
obiective. Potrivit conceptului de rețele și sisteme, fluxurile migraționiste capătă o
anumită măsură de stabilitate și structură în spațiu și timp, fapt care condiționează
apariția unor sisteme internaționale de migrație stabile33.
Aceste sisteme sunt caracterizate prin conexiuni intense în termeni de schimb al
bunurilor, capitalului și oamenilor, precum și a legăturilor politice și culturale între
statele gazdă și țările de origine ale migranților.
Modele le teoretice de nivel mezo – sunt o serie de inter pretări teoretice inspirate
de interpretarea marxi stă a capitalismului, dezvoltării , și structurarea e conomiei
mondiale. Potrivit acestora, cauzele migrației internaționale rezidă din domeniul
forțelor macro -structurale istorice și totodată accentuează natura dezechilibrată și
exploatativă a puterii economice care modelează capitalismul global. Teori tizarea
acestui model a fost influențată de alte trei modele toretice respectiv, teoria pi ețelor
muncii duale și segmentate, teoria dependenței, și teoria sistemelor mondiale.
Prin urmare, în cadrul acestei secțiunii vor fi trecute în revistă principalele
carac teristici ale teoriilor sus, men ționate, teorii care au contribuit la înțelegerea
teoretică a anumitor realități istorice legate de migrație, precum colonialismul,
structurarea sistemului economic global și modul în care elementele structurale ale
acestui sistem interacționează între ele, dând naștere, printre altele, fluxurilor de
migrație.
2.4.1. Teoria Sistemelor Mondiale

Teoria sistemelor monidale este un model apărut în anii `70 de cătr e Immanuel
Wallerstein34 prin care este construit un model sofisticat de analiză istorică a dezvoltării
și expasniunii sistemului capitalist global începând cu secolul al XVI -lea.( Wallerstein

33 Ibidem, p.21.
34 WALLERSTEIN, Immanuel, The Modern World System.Capitalist Agriculture and the origins of the
European World Economy in the sixteenth century .Academic Press, New York, 1974.

16
1974; 1979). Potrivit acestuia, forma colonială a sistemului capitalist global a atins
apogeul în anul 1900 iar odată cu începutul decolonizării a fost înlocuită de
neocolonialism și capitalism corporativ35. În tendința acestora de acumulare a
capitalului, statele capitaliste au fost forțate în a căuta noi materii prime, pământ și forță
de muncă ieftină, provenită în special din st atele non -capitaliste, numite teoretic și
periferie . Fluxul existent în centrul sitsemului capitalist global ca condiționat un contra –
flux dinspre periferie sub forma migrației forței de muncă36. Aceste fluxuri ale
populației continuă să existe datorită legăturilor economice, culturale și administrative
între fostele puteri coloniale și colonii37.
Wallerstein a elaborat o clasificare a statelor în baza poziției acestora în sistemul
economic mondial :puterile capitaliste dominante ( America de Nord, Europa, Japonia,
Australia și Noua Zeelandă constituie nucleul , față de care statele din periferii erau în
întregime dependente prin intermediul legăturilor comerciale, penetrării capitalului și a
migrație i. Semi -periferia era constituită d in țări cu un nivel intermediar din punct de
vedere al dezvoltării și caracterizate prin i nterdependență, constituind așa -numita noua
diviziune internațională a muncii38.
În perioada în care Wallerstein a elabor at teoria s istemelor mondiale, ț ările tipice
care se încadrau în semi -periferie erau Brazilia, Argentina, Mexic, Turcia, Coreea de
Sud și Taiwan.Unele dintre aceste state, precum Turcia și Mexic au fost exportatori
majori de forță de muncă.sau au devenit țări de tran zit,(Maroc, Turcia) sau devenit țări
care au atras imigrația (Coreea de Sud, Taiwan)39.
Această teorie, deși nu a fost elaborată pentru a oferi o explicație fenomenului
migrației internaționale, a adus o contribuție importantă înțelegerii cadrului sistemic și
istoric în care acest fenomen are loc, explicând o realitate de fapt și nefiind axată pe
explicarea factorilor care condiționează migrația.

35 Russell, op. cit, p.16.
36 OLEJANOVA, Eva, op.cit., p.21.
37 Ibidem .
38 Ibidem.
39 Ibidem ..

17

2.4.2. Teoria p ieței muncii duale

Teoria pieței muncii duale cuprinde multe similitudini regăsite în mac ro-teoria
neoclasică a migrației . Acest model pu ne sub semnul întrebării modele alegerii
raționale și al luării deciziilor făcute de către indivizi, bazându -se de asemene a pe
cererea de muncă existentă în societățile industriale moderne. Cel mai cunoscut
exponent al aceste i teorii este considerat a fi M. J. Piore, potrivit căruia cererea de muncă
rezultată din imigrație este inerentă structurii economice a statelor dezvoltate40. Acest
model stipulează faptul că structura economiei este divizată între sectoare cu un nivel
înalt de s alarizare caracterizate de o me todă de producție intensivă din punct de vedere
al capitalului și sectoarele cu un nivel scăzut al salarizării caracterizat prin metode de
producție cu o utilizare largă a forței de muncă. În acest sens , sectorul cu un nivel de
salarizare mai scăzut este cel care necesită forța d e muncă provenită din imigrație .
Potrvit lui Piore, există trei explicații posibile ale acestui fenomen: lipsa generală a
forței de muncă, necesitatea de a acop eri pozițiile de jos ale ierarhiei în structurile de
muncă, și deficitul în segmentul secundar al nivelului scăzut de salarizare al pieței forței
de muncă41.
În acest context, ocuparea forței de muncă este condiționată de o serie de factori
motivaționali. Mai exact, este mult mai puțin probabil ca anumite locuri de muncă, în
special pozițiile de jos ale ierarhiei muncii să fie ocupate de către lucrători nativi,
deoarece veniturile economice nu reprezintă singurul factor motivațional al oamenilor
de a lucra, ci și necesitat ea de acumulare și păstrare a statutului social. În această
privință , necesitatea de acoperi pozițiile ierarhice inferioare este inescapabilă, din
moment ce nu poate fi eliminată din structura pieț eii forței de muncă. A cest deficit este
acoperit prin forța de muncă provenită din imigrație, a cărei factor motivațional
principal este obținerea de venituri, nefiind neapă rat luați în calcul factori prec um
statutul social sau prestigiul.42
2.4.3 . Teoria rețelelor și sistemelor

40 PIORE, M.J., Birds of passage , Cambridge : Cambridge University Press, 1979, p.123.
41 Ibidem , p.124.
42 OLEJANOVA, Eva, op.cit ., p.20.

18

Teoria rețelelor și si stemelor este o abordare apreciată pe larg în rândul
cercetătorilor din domeniul migrației, datorită cadrului cuprinzător pe care aceasta îl
oferă, și al analizei cu un accent plasat asupra structurii, conexiunii și procesului, motiv
pentru care este privit ă drept o abordare științifică , datorită rigorii derivate din teoria
sistemelor generale și totodată flexibilă în ceea ce privește scara analizei și ideologia,
începând cu sistemele de migrație din mediul rural , migrația inter -urbană (Poot 1986)
sau sistem ul european al migrației forței de muncă, sau sistemul global al migrației43.
Dezvoltarea unor factorii determinanți în apariția fenomenului migrației precum
formele clandestine de migrație, tendița de reîntregire a familiilor migranților precum
și dificultatea factorului politic de a controla fluxul migrație a condiționat necesitatea
elaborării în mediul academic la mijlocul anilo `70 a teoriei rețelelor, prin care se oferă
o explicație creării rețelelor de migranți. Pleacarea migranților peste hota re este asociată
totodată și cu costuri mari suportate, în special în cazul în care aceștia nu beneficiază
de sprijin inițial odată ajunși în țara de destinație.
Cu toate acestea, rețelele sociale ale migranților, fie că sunt formate din prieten i
sau rud e, contribuie la micșo rarea costurilor aferente migra ției. Astfel, noile fluxuri de
migranți beneficieză de suportul și sprijinul membrilor rețelelor soc iale din care aceștia
fac parte , parcurgând mai ușor etapa integrării în țara de destinație44.Acaeste re țele fac
posibilă evitarea sau depășirea unor interdicții și obstacole în ceea ce privește angajarea
în câmpul muncii, fie că este vorba de cerințe legale, dacă vorbim de migrația și munca
ilegală, sau de costurile aferente perioadei de căutare a unui loc de muncă.
Asemănător rețelelor, fluxurile de migrație co ndiționnaează apariția sistemel or,
care s unt consolidate în timp și oferă o structuralizare migrației. În acest sens , putem
remarca m odelul teoretic al lui Mabogunje realizat în analiza migrației rur al-urban din
Africa de Vest (1970) cuprinde 5 elemente principale 45:
1. Cadrul de mediu: politici guvernamentale, condiții economice, valori sociale și
ale comunității, dispo nibilitatea transportului și a comunicațiilor.

43 Ibidem , p.25.
44 http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/134/Chirvas -C_8-mai-2015.pdf –
15.pdf?sequence=1&isAllowed=y
45 KING, Russell, op.cit., p.20.

19
2. Migrantul: en ergia care călătorește p rin sistem.
3. Subsisteme de control: care determină, spre exemplu, cine pleacă și cine
rămâne.
4. Mecanismele de ajustare care reacționează la plecarea sau sosirea migranților,
atât în context rural cât și urban.
5. Mecanismele de feedback: precum vizitele de înto arcere, care calibrează
sistemul fie în sensul continuării și extinderii acestuia ( feedback pozitiv), fie în
sensul diminuării și închiderii acestuia (feedback negativ)

În analiza teoriei rețelelor, este necesară sublinierea a două idei importante:
1. Migra ția internațională este caracterizată printr -o tendință de dezvoltare în
sensul creării în timp a unor rețele care asigură condițiile necesare pentru
atingerea scopurilor mobilității și elimină barierele existente, pentru ca odată
ajuns la un nivel de sta bilitate, tendința să fie descrescătoare46.
2. Rețelele de migranți reprezintă pentru guvernele naționale provocări în ceea ce
privește fluxul migrației, deoarece, aceste rețele, odată create, nu pot fi
controlate de politicile guvernamentale, indiferent de regimul politic existent47.
Ar fi cu si guranță nerealist să avem așteptarea ca o teorie de o singură dimensiune
să explice migrați a pentru toate locurile și vremurile care vor apărea vreodată. Același
lucru s -ar putea spune, totuși, pentru aproape toate aspectele și procesele sociale. Să
presupunem că acest lucru ar fi într -adevăr să se aplice secolului al XIX -lea (comtian
și durkheimian) , atunci cândexistau așteptări ca științele sociale să imite științele
naturale. De fapt, formarea matematică teoretic ă formală în economia (migrației) se
bazează încă pe funcționalism , ipoteze de echilibru derivate din științele naturale și
ipoteza asociată cu piatra de temelie conform căreia comportamentul migrator (și altul)
al oamenilor se bazează pe maximizarea venit urilor. Poate ca reacție la o critică asupra
accentului pecuniar îngust al unei astfel de teorii, economiștii au încadrat adesea
comportamentul uman ca fiind unl bazat pe maximizarea utilității (în loc de venit). În
timp ce acest lucru extinde teoria pent ru a include o multitudine de motive, această
încercare de "catch -all" face ca teoria să fie vagă și deschisă spre o teoretizare ad -hoc,

46 Ibidem.
47 Ibidem .

20
deoarece orice motiv pe care oamenii îl apreciază poate fi ulterior definit drept
"utilitate"48.

2.6.Micro -teorii
2.6.1. Micro -teoria neoclasică a migrației

Procesul neo – clasic de elaborare la nivel macro poate fi tran spusă la un nivel micro de
alegere individuală, purtând și denumirea de teoria capitalului uman al migrației
(Todaro 1969).
Prezentat de Sjaadstad (1962), te oria capitalului uman îmbogățește teoria
neoclasic ă prin integrarea caracteristicilor socio -demografice ale individului ca factor
determinant al migrației la nivel micro (Zimmermann 1999). În centrul acestor analize
se află o p ersoană rațională care migrea ză cu scopul de a -și maximiza beneficiile și
câștigurile49.
Dotarea capitalului uman, competențele, vârsta, starea civilă, sexul, ocupația și
statutul pe piața forței de muncă, precum și preferințele și așteptările afectează puternic
cine migrează și cine nu. Eterogenitatea dintre indivizi este un factor important , din
moment ce diferite persoane din aceeași țară de origine demonstrează diferite tendințe
de mi grare și, de asemenea, au alegeri diferite în țări- gazdă. (Bonin et al., 2008).
S-a demonstrat că probabilitatea de mi grație scade odată cu vârsta și în mod
normal, crește odată cu nivelul de educație. Conform teoriei capitalului uman, prin
urmare, migranții tind să fie relativ (mai) calificați, deoarece acest lucru, ceteris
paribus , crește șansele de succes. Borjas (1987) a investigat această ipoteză cu priv ire
la imigranților pe piața muncii din SUA și a analizat în special relația dintre distribuirea
veniturilor și abilitățile migranților. El a descoperit că imigranții din țări cu o inegalitate
mai mare a veniturilor tind să fie mai puțin calificați (cu aut o-selecție negativă) decât
lucrăto r mediu în țările gazdă . El a susținut că diferențele de câștiguri ale imigranților

48 DE HAAS, op.cit ., p.7.
49 Ibidem., p.8.

21
cu aceleași competențe măsurabile, dar din țări diferite se datorează variațiilor
condițiilor politice și economice din țările din origine la momentul migrației50.
Teoria neoclasică a migrației a fost supusă unei critici conceptuale și unor teste
empirice bog ate. În timp ce reprezintă o teorie cu un nivel de analiză riguros , a fost
văzut ă ca o rezumare superficială a determinanților migra ției, fiind ignorate aspecte
importante precum imperfecțiunile pieței, omogenizar ea migranților iar societățile
migrante sunt văzute ca fiind ahistorice și statice. În general, sunt ignorate efectele
produse acasă și în cadrul statele lor gazdă și lasă în afara importanței politicilor
guvernamentale , care sunt considerate doar ca factori de distorsiune sau costuri
suplimentare de migrație51.
Teoria capitalului uman fost criticat pentru prezentarea unei viziuni extrem de
optimiste asupra mi grației, care nu este întotdeauna un proces voluntar pentru a
maximiza câștigurile. În revizuire a cercetării migrației în Europa prin abordări teoretice
diferite Massey et al. (1998) a constatat că există o relația pozitivă intre diferențele
salariale și f luxurile migratorii – în general, susținute – nu a fost în nici un caz cel mai
puternic predictor al nivelelor de migrație (p.132). Nemulțumirea răăspândită față de
explicațiile economice neoclasice și modelul push -pull a determinat apariția unor noi
perspective teoretice care încearcă să analizeze "o interacțiune a indivizi lor,
motivații lor și contextelor " mai bune decât cadrul ul neo-clasic (Massey et Al. 1998,
16).

50 Ibidem , p.36.
51 Kurekova, Lucia, Theories of migration: Conceptual review and empirical testing in the context of
the EU EastWest flows, Paper prepared for Interdisciplinary conference on
Migration. Economic Change, Social Challenge. April 6 -9, 2011 ,p.7
https://pdfs.semanticscholar.org/f6cd/407bb33dcee11d834a6dacb2d3ccdb99f972.pdf

22
2.6.2. Teoria noii economii a migrației

Noua teorie a economiei de migrație (NEM) a reușit să provoace o parte din
ipoteze le abordării neoclasice, oferind un nou nivel de analiză și o natură diferită a
determinanților de migrație, totodată reorientând atenția cercetării migrației către
independența individuală față de interdependenț a reciprocă (Stark 1991). Principalul
exponent al acestei teorii este Oded Stark, fost director al Programului Migrație și
Dezvoltare Locală din cadrul Universității Harvard. Argumentul teoretic principal al
aceste teorii este că deciziile privind migrația nu sunt luate de actori individuali izolați,
ci de obicei de către familii sau gospodării. Mai mult, deciziile migranților sunt
influențate de a un set complex de factori care sunt modelați de condițiile din țara de
origine. La fel , deciziile migranților nu se bazează exclusiv pe maximizarea utilităților
individuale , dar sunt mai degrabă un răspuns pentru riscul de venit al gospodăriei , cât
și pentru eșecurile lui la o varietate de piețe – piața forței de muncă, piața creditelor sau
piața asigurărilor (M assey et al. 1993).
Deși această torie presupune faptul că în momentul în care costurile asociate
migrației sunt ridicate, familiile aleg să trimită un membru al familiei la muncă în
străinătate până când aceste costuri cunosc o stabilizare. În aceeași ord ine de idei,
această teorie eșuează în a explica fenomenul reîntregirii familiilor la distanță, datorită,
probabil speciificului teoriei de a plasa accentul asupra aspectelor legate de locul de
origine, fără a lua în calcul factorii care intervin în țara de destinație52.
Lucia Kurekova, în una dintre analizele privind abordările teoretice privind
migrația prezintă două argumente în ceea ce privește distincțiile pe care se bazează
analiza teoretica din domeniul migrației53:
Principalele distincții în abordările de cercetare care se concentr ează pe factorii
determinanți ai migrației nu depind nepărat de diferențele în nivelul de analiză (acestea
sunt mai prezente atunci când se ține seama de particularitățile disciplinare), ci se referă
mai mult la î nțelegerea agenției și gradul de contextualizare. Aceste diferențe de

52CHIRVAS, Cristina, Teorii clasice și moderne ale migrației internaționale .
http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/134/Chirvas -C_8-mai-2015.pdf –
15.pdf?sequence=1&isAllowed=y , accesat în data de 16.06.2018.
53 KURE KOVA, Lucia, op.cit ., p.7.

23
asemenea a u fost încadrat e ca o diviziune teoretică și conecptuală între funcționaliști
și structuraliști (de Haas 2008). Primul, cadrul neoclasic se bazează pe procese
decizionale ind ividuale, în timp ce structuraliștii subliniază modul în care agenția este
afectată de nivelul macro social și procesele economice care îngrădesc sau permit
circulația i nternațională. Ca atare, primele abordări metodologice și conceptuale au fost
criticate pentru utilizarea seturilor de presupuneri nerealiste (de exemplu, ocuparea
integrală a forței de muncă). Accentul pe factorii structurali, pe în altă parte, a fost
criticat pentru postularea faptului că ind ivizii răspund în mod "automat " la stimuli
exter ni54.
În al doilea rând, în timp ce cercetarea în paradigma neoclasică tinde să se omogenizeze,
decontextualizează și este în mare măsură ahistorică , celelalte abo rdări subliniază
specificitatea de analiză a contextelor.
Migrația va continua să fie importa ntă în viitor, din cauza persistenței puternice
a presiunilor integrării globale , cererii capitalismului pentru anumite tipuri de muncă și
a dorinței oamenilor de a migra pentru a -și îmbunătăți condițiile de viață. Care sunt
provocările viitoare pentru construirea teoriei migrației care este tot mai specifică și
mai nuanțată ?
Arango (2004: 30 -34) ne oferă niște explicații teoretice în acest sens . În primul
rând, în explicarea motivului pentru c are oamen ii se mișcă, pornim de la întrebarea
crucială contrafactuală: de ce atât de mulți oameni nu migrează ? Prin urmare, la
perechea clasică de factori de împingere și tragere ar trebui să fie a adăugat ă o altă
pereche: "reține" și "respinge". Aceasta implică o concentrare redirecționată asupra
structurilor sociale, familiale și culturale ale (non) migrației la nivel micro și mediu , și
pe dimensiunile relațiilor (geo-politice) internaționale și controlul ui migrației la nivel
macro. Cu excepția economiei politice , politica și statul l ipsesc, de obicei, din teoriile
migrație i și este timpul să le aducem în fără a cădea în capcana "naționalismului
metodologic" și însc riind elementele teoretice ale migrație internaționale în cadrul
spațiului de analiză al statului -națiune55.

54 Ibidem.
55 Arango, op.cit ., p.32.

24
Capitolul III . Analiza fenomen ului migrației în Republica Moldova

Migrația nu este o problemă nouă în Republica Moldova, datorită numeroaselor
fluxuri migraționale care au existat în această țară, începând cu declararea
independenței acesteia în 1991. Cei mai mulți dintre emigranții moldoveni au la baza
plecării lor cons iderente economice. Republica Moldova este cea mai săracă țară din
Europa și se situează pe locul 99 din 169 țări din întreaga lume, potrivit Indicelui de
Dezvoltare Umană 2010. Prin comparație, România este clasată pe locul 50.
Nu există cifre exacte pentru numărul de emigranți moldoveni care trăiesc și
lucrează în alte țări. Unul dintre motivele posibile pentru această lipsă de informații este
absența unor date relevante pe termen lung cu privire la emigrare. Există, de asemenea,
o lipsă de gestionare eficientă controlului frontierei de est a țării. Aceasta lucru se
datorează ei conflict înghețat permanent cu Transnistria, care în mod activ încurajează
migranții să treacă granița de est și apoi falsifică numărul de migranți care efectiv trec.
De asemen ea, guvernul moldovean nu are nicio informație referitoare la migrația din
Transnistria, deoarece această regiune nu a fost sub controlul autorităților moldovenești
din 1992. Din acest motiv, datele utilizate, precum și lucrările legate de subiectul
migraț iei în Republica Moldova se referă numai la teritoriul de pe malul drept al
Nistrului și să exclud, din lipsă de informații reevante, regiunea Transnistriei56.
Cu o populație de aproximativ 3,5 milioane de locuitori, Republica Moldova are
unul dintre cele m ai mari niveluri de migrație din lume. O mișcare de emigrare în masă
a început la sfârșitul anilor '90 și a atins punctul său de maxim în 2005 cu aproximativ
400.000 de persoane care au părăsit țara țara.Aceste cifre se bazează pe efectuarea unor
sondaje, însă unele date ale Poliției de Frontieră moldovenești indică faptul că acest
număr ar putea ajunge la 750.000 de persoane57.
Cele mai relevante informații referitoare la acest subiect rămân a fi cele cuprinse
în cadrul studiilor elaborate periodic de către Organizația Internațională pentru Migrație
(OIM) estimează că numărul real de emigranți era aproximativ 600.000. OIM

56 STEMMER, Anna, The Republic of Moldova and the Migration: Migration and its risks and
opportunities for the European Union.
http://www.kas.de/wf/doc/kas_28724 -544-2-30.pdf?110908155530
57 Ibidem .

25
colaborează îndeaproape în prezent cu Republica Moldova pentru îmbunătățirea
surselor și procesarea a datelor relevante pentru a obține o imagine mult mai clară
utilizând Profilul extins de migrație al Republicii Moldova58.
Din 1999 au existat două fluxuri majore de migrație – în direcția țărilor CSI
(predominant Federația Rusă – aproximativ 60%) și spre Uniunea Europeană (în
special Italia , urmată de Portugalia, România, Spania și Franța). Studii sociologice
efectuate în perioada 2004 -2008 au confirmat că aproape unul din trei persoane apte
de muncă din Republica Moldova sunt implicate în procesul de migrare într -un fel sau
altul. Există multe motive diferite pentru care oamenii aleg să migreze59.
Două treimi dintre migranții moldoveni sunt bărbați și o treime femei, deși
procentul feminin crește. Vârsta medie a unui migrant moldovean este de 35 de ani și
majoritatea dintre ei au deja fam ilii. O consecință a acestui lucru este aceea că mulți
copii ai migranților devin neglijați ca rezultat al șederii lor îndelungate în străinătate
și multor familii le este dificil în a supraviețui presiunii, în ciuda faptului că un partener
este finan ciar sprijinită de către celălalt60.
„ Migrația forței de muncă" se referă la migrația în sau în afara unei țări pentru
a se angaja într -o altă țară care nu este țara de origine a migrantului. Există o tendință
puternică în această direcție penru ca cetățen ii moldoveni să se mute în orașe mari. Trei
sferturi din toți migranții moldoveni care s -au mutat în ultimii 10 ani pentru a găsi o
slujbă locuiesc acum în mari orașe europene (inclusiv Moscova, Roma, Sankt
Petersburg, Istanbul și Odessa) . Până în moment ul declarării independeței sale,
Republica Moldova a cunoscut un flux al migrației internaționale practic inexistent,
datorită restricțiilor de călătorie impuse pentru cetățenii Uniunii Sovietice, Republica
Moldova fiind, odată cu anexarea acesteia până î n momentul destrămării blocului
sovietic, parte componentă a acestui stat.
De la proclamarea independenței sale la 27 august 1991, Republica Moldova a
trecut prin mai multe perioade de migrație distinctă de dinamici cum ar fi factorii de

58 Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
raport analitic
http://www.mai.gov.md/sites/default/files/document/attachments/raportul_analitic_al_pme_2008 –
2013.pdf
59 Ibidem, p.15.
60 Ibidem.

26
împingere și de a tragere, nivelul de prevalență a migrației, direcția și compoziția
fluxurilor migratoare, durata și statutul juridic al șederii migranților în țările -gazdă.
Această perioadă este caracterizată de existența tensiunilor etnice și de izbucnirea
conflictului t ransnistrean în 1992. Sărăcia, instabilitatea politică, economică și socială
existentă au condiționat apariția unor fluxuri de migrație masive, în special înspre
Federația Rusă și Ucraina, care au scăzut în intensitate la jumătatea anilor `90 odată cu
introducerea regimului de vize în statele post – comuniste61.
Ultimul deceniu a reprezentat, din perspectiva migrației, valorificarea de către
cetățenii moldoveni a oportunităților reprezentate de accesul pe piața europeană a
muncii prin intermediul dobândirii relativ rapide a cetățeniei române, precum și a
regimului liberalizat de vize începând cu anul 201462.
În acest stadiu, Republica Moldova este în primul rând o țară de origine a
migrației și într -o măsură mult mai mică o țară de destinație sau tranzit pen tru migranți.
În privința celor din urmă, datele arată că doar un număr nesemnificativ de emigranți
ilegali spre UE folosesc Moldova ca țară de tranzit. Situația migrației este caracterizată
preponderent de emigrarea cetățenilor moldoveni, în timp ce imig rarea persoanelor care
nu sunt cetățeni sau a persoanelor străine poate fi considerată nesemnificativă din punct
de vedere statistic63. Prin urmare, Moldova este o țară -sursă a migranților. În jurul
anului 2000, migrația exterioară a crescut progresiv în proporții semnificative în
comparație cu populația64.
Diverse surse oficiale și independente oferă date despre tendințele migrației din
Moldova. Potrivit datelor Poliției de Frontieră, la 31 decembrie 2015, numărul
moldovenilor aflați în prezent în străinăt ate era de aproximativ 753.800, aproximativ
20.000 dintre aceștia fiind absenți pentru o perioadă de 12 luni și mai mult. Conform
studiului NEXUS realizat în anul 2013 "Ancheta gospodăriilor: profilul migrației țării
(2013)", 411.566 persoane au fost pleca te peste hotare, dintre care 30% provin din
mediul urban și 70% din mediul rural.

61 Ibidem .
62 Ibidem .
63 Moldova Migration profile, International Organisation of Migration, Mission to Moldova
https://www.iom.md/migration -profile -republic -moldova , accesat la data de 15.06.2018
64 Ibidem.

27
Migrația temporară a forței de muncă rămâne cea mai răspândită formă de
emigrare din Moldova. Astfel, datele Anchetei Forței de Muncă, realizate anual de
Biroul Național de S tatistică, indică o creștere de la 138.000 în 2000 la 341.900 în anul
2014 a lucrătorilor migranți, inclusiv a persoanelor cu vârsta de 15 ani și peste, care au
plecat în străinătate să lucreze sau să caute un loc de muncă în momentul efectuării
sondajului .
Începând cu sfârșitul anilor 1990, migrația din Moldova a fost îndreptată către
două regiuni: țările Comunității Statelor Independente (CSI), predominant Rusia (peste
55% din migranții moldoveni în 2014), precum și Europa de Vest, în special Italia 15%
din migranții moldoveni în 2014)65.Principalul factor de impulsionare a migranților din
Moldova este economic: sărăcia, lipsa de oportunități de angajare adecvate și salariile
scăzute, în timp ce nivelul de trai mai mare în străinătate este un factor de atra cție.
Principalul motiv pentru care oamenii emigrează este media scăzută a venitului
lunar în Republica Moldova, care în în prezent este de aproximativ 180 de euro. O
creștere medie a veniturilor de 8 procente ar sugera că veniturile cresc abrupt, dar
inflația ridicată din Republica Moldova demonstrează că în termeni reali, veniturile
au crescut doar cu 2,2% în comparație cu anul trecut. Cele mai bine plătite posturi sunt
în sectorul bancar și cel financiar, în timp ce cele mai scăzute sunt plătite în domenii
care nu necesită calificări speciale66.
Populația rurală a Moldovei în special se bazează activitatea de muncă pe
agricultura de subzistență . Numărul de persoane care trăiesc pe un dolar pe zi sau mai
puțin a crescut semnifica tiv d upă prăbușirea Un iunii Sovietice . Aproape jumătate din
veniturile famililor se duc pe mâncare. În ianuarie 2010, guvernul moldovean a adopta t
o lege prin intermediul căreia să fie stabilit un salariu minim , care în 2010 a fost de 66,5
Euro pe lună. Cu persoanele care lucr ează în medie de 169 ore pe lună, aceasta
funcționează la aproximativ 0,40 Euro per ora. Întreprinderile din sectorul agricol și
forestier sunt tratate ca o excepț ie iar aici salariul minim este chiar mai mic, ajungând
la aproximativ 50 de euro pe lună.67

65 Ibidem.
66 Ibidem.
67 Ibidem , p.44 .

28
"Factorii de împingere" pentru cei care părăsesc Moldova în căutarea unui loc
de muncă includ situația economică politică incert ă, factori care au condus la o rată
înaltă a șomajului în rândul tinerilor, precum și venituri și un nivel de trai scăzut.
Colapsul Uniunii Sovietice a fost unul din factorii care au determinat mulți oameni să
părăsească țara în căutarea unei vieți mai bune, pentru că economia Republicii
Moldova nu poate supraviețui fără suport extern. Populația rurală a Moldovei în special,
se bazează pe cooperarea pentru dezvoltare. In multe sate din sudul Moldovei există o
lipsă esențială cum ar fi alimente, apă potabilă și îmbrăcăminte. Numarul oamenilor
care trebuie să ajungă cu un dolar pe zi sau mai puțin au a crescut semnificativ de la
prăbușirea Uniunii Sovietice.
Potrivit analizei cuprinse în cadrul Profilului Migrațional Extins al Republicii
Moldova, pot fi enumerate trei direcții de analiză a migrației , după cum urmează:
1. „ Emigrarea autorizată, această formă include retragerea vizei de reședință și
declararea emigrării pe termen lung sau pentru totdeauna din țară, cunoscută în țară și
sub termenul de emigrare permanentă”68;
2. „Plecarea la muncă sau î n căutare de lucru peste hotare, dar cu intenția de a
reveni, cunoscută în țară ca fiind migrarea temporară/ circulară”69;
3. „Plecarea din țară, înregistrată la frontieră, aceasta de facto incluzând ambele:
emigrarea autorizată/permanentă și migrarea tempo rară/circulară”70.

68 Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, raport analitic
http://www.mai.gov.md/sites/default/files/document/attachments/raportul_analitic_al_pme_2008 –
2013.pdf
69 Ibidem .
70 Ibidem .

29
3.1. Migrația elitelor

Migrarea elitei țării este o problemă economică și politică pentru Republica
Moldova. Țara își pierde cei mai valoroși oameni de știință, ingineri și oameni de
afaceri. Acest tip de exod al creierelor ar pute a deveni, de asemenea o problemă pentru
Rusia ș i UE. Ambele părți au un vechi interes pentru elita educațională a vecinilor lor
țările unde se află, fiindcă ace asta este singura cale de a crea stabilitate în regiune.
Rusia, și într -o mai mică măsură UE, acționează în co ntinuare în calitate de mediatori
și garanți ai păcii în conflictul transnistrean. Astăzi există două tipuri de migrație a
muncitorilor de elită din Republica Moldova: primul grup constă din migranții care sunt
finanțați de fundații și între prinderi pe când cel de -al doilea grup cuprinde per soane cu
studii și calificări superioare care văd în migrație o oportunitate dea a -și dezvolta
capacitățile profesionale, având acces, la piața europeană a muncii71.

3.2. Migrația de tip „ au-pair”

În timp ce mulți oameni migrație de tip „au -pair” ca o oportunitate pentru tineri
de a se bucur a de un fel de schimb cultural sau să -și îmbunătățească abilitățile
lingvistice prin șederea alături de o familie -gazdă , pentru mulți tineri oferă, de
asemenea, posibilitatea de a crea un viitor mai bun. Aceast tip de mobilitate le oferă
posibillitatea de a li se acorda o extensie vize lor dacă studiază sau se căsătoresc de
intrare legală în UE timp de un an, care altfel ar avea puține șanse sau nici o șansă de a
se stabili legal , datorită politicilor restrictive de imigrare pentru cei care trăiesc în
Moldova țări din afara UE. Din d iverse motive, mulți migranți de tip au-pair speră că
vor putea să îș i extindă șederea. Uni i studiază sau fac stagiu de instruire , în timp ce

71 Consolidarea legăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova, elab orat pentru
Banca Mondială în cadrul Rețelei de învățare a specialiștilor din domeniul migrației și remitențelor
(MIRPAL), 2010,p.15.
http://siteresources.worldbank.org/INTMOLDOVA/Resources/ConsolidareaLegaturiiDintreMigratieDe
zvoltare.pdf

30
alții speră pentru a se desprinde de rolurile tradiționale de gen sau de ocuparea forței de
muncă din țara lor de origine
Mulți tineri moldoveni cu perspective limitate se consideră migrația au-pair ca
singura modalitate de a intra legal într -o țară a UE, cu scopul de a încerca apoi să -și
mărească valoarea lor financiară sau cultural, pentru a -și îmbunătăți perspectivele.

3.3. Migrația circulară

Migrația circulară este un tip de migrare unde imigranții își păstrează locuințele
în propriile lor țara de origine, dar se mută în mod regulat o altă țară pentru diferite
perioade de timp să facă afaceri sau să lucreze. P osibilitățile pentru acest tip de migrație
au crescut pentru populația din Moldova când Bulg aria și România au devenit membre
ale UE.
Migrația circulară este posibilă fie cu viza relevantă sau permis de muncă sau
se poate face ilegal. In ultimul caz majoritatea migranților circulari sosesc pe o viză de
turist, ceea ce permite ei să viziteze, dar nu și să lucreze. Ce reprezintă de fapt migrația
circulară nu este într -adevăr clar definită. Include persoanele care stau într -o altă țară
timp de mai multe luni, dar include și pe cei care merg acolo doar câteva zile, cum ar fi
o săptămână de lucru, dar care fac acest lucru în mod regulat. Este vorba de oameni
care merg doar în țările vecine dar și pe cei care călătoresc mai departe și pe activitățile
lor72.
Mulți moldoveni cărora le este permis să intre în UE fără o viză, cum ar fi cei
care dețin pașapoa rte rom ânești, de multe ori călătoresc în mod regulat în ță ri precum
Germania sau Olanda pentru a cumpăra mașini uzate pentru a le vinde înapoi acasă în
Moldova. Ei combină de multe ori aceste călătorii cu plata transportul ui pasagerilor.
Indiferent dacă au nevoie de viză sau nu, mulți moldoveni din mediul rural pleacă în
străinătate pentru a lucra în ferme (adesea în Anglia, Germania, Italia sau România).
Majoritatea femeilor moldovence peste 40 de ani caută locuri de muncă sau locuri de
muncă pe piața i nternă ca îngrijitori în Italia. În 2010, de exemplu, 80 000 de persoane

72 Ibidem .

31
cetățeni din afara UE li s-au acordat permise de muncă în Italia. După cum numărul
total al lucrătorilor migranți (format din migranți actuali și returnați) este estimat la
429.000, reprezentând 16,5% din populația în vârstă de muncă (WAP, adică populația
persoanelor în vârstă 15 -64). Lucrătorii migranți actuali cuprind aproximativ 260.000
de persoane, sau 60% din totalul migranților muncitorii. Din cei aproximativ 170.000
de persoane returnate, 104.000 (61.2%) au intenționat să migreze din nou la locul de
muncă sau să privească pentru muncă în termen de șase luni de la anchetă. În plus, o
estimare de 42.000 de persoane care nu au avut a fost plecat în străinătate pentru muncă
în cele 24 de luni anterioare sondajului – 1,6% din WAP – destinat să migreze în
străinătate să lucreze sau să caute muncă în termen de șase luni. Astfel, numărul total
al potențialilor lucrători migranți este estimat la 146.000, sau 5.6% din WAP73.

3.4. Migrația Forțată

Între 1989 și 1996 în cadrul CSI au existat 870.000 de refugiați și oameni care
s-au simțit forțați să migreze. Aceștia erau oameni care au fugit din conflictele armate
și care au solicitat azil în principal în Federația Rusă, Ucraina sau țări d in UE. În 1992,
mai mult de 60.000 de persoane au fugit în Ucraina din Republica Moldova ca rezultat
a conflictului d intre Transnistria și Moldova. Se sugerează adesea că mulți oa meni au
fost forțați să revină acasă împotriva voinței lor. Imediat după înființarea noului stat
moldovenesc a u fost intensificate tensiunile dintre Moldova și zona situată la est de
Nistru, unde majo ritatea oamenilor erau ruși și vorbitori de limbă ucraineană . Acest
lucru a dus la probleme în politică internă și migrații forțat e. Rezultatul final a constat
în faptul că atunci când Uniunea Sovietică s -a prăbușit, Transnistria s -a separat de
teritoriul Moldovei de la vest de Nistru, care a avut legături mult mai strânse cu
România di n punct de vedere istoric și lingvistic . Aceasta a d us la formarea
autoproclamatei "Republici Moldovenești Nistrene ", care nu este recunoscută oficial în
lume. Mulți moldoveni cu cetățenia rusă au fost obligați să se întoarcă în Rusia

73 Migrant Workers, Case of Moldova, International Labour Office, Geneva, 2017, p.21.
http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/ –ed_protect/ –protrav/ –
migrant/documents/publication/wcms_613508.pdf

32
împotriva voinței lor ca urmare a conflictului transnistrean. Un grup relativ mic de
persoane considerate refugiați și solicitanții de azil provin din Republica Moldova.
Acești refugiați nu fac parte din migrația forțată în cel m ai strict sens, deoarece aceștia
pot fi consider ați migranți economici. Ei folosesc țările vecine ca țările de tranzit și, în
general, se găsesc în țări la vest, cum ar fi Polonia, România, Belarus și Ucraina. Rutele
de migrare ale acestora sunt foarte similare cu cele ale migranților ilegali.

3.5. Traficul de persoane

Presiunile imense de migrație din Moldova se datorează și faptului că această
țară are acum o problemă semnificativă traficul de ființe umane, o problemă care a
devenit tot mai importantă în ultimii zece ani. Sărăcia forțează multe femei să meargă
pe ruta migrație i ilegale și, ca rezultat, mii de victime ale traficu lui de ființe umane se
sunt constatate anual în întreaga lume, chiar dacă datele obținute de pe teren sau nu
privind criminalitatea organizată poate enunța o cifră exa ctă asupra numărul ui real de
victime. Republica Moldova este un bun exemplu de referință asupra modului cum
migrația și traficul de ființe umane sunt adesea legate indisociabil . În analiza traficul ui
de femei în ceea ce privește țările furnizoare, de tra nzit și țintă, Republica M oldova,
România iar Ucraina se situează în topul țărilor din E uropa de Est. Sărăcia și condițiile
scăzute de trai sunt trăsături comune în țările furnizoare. În multe privințe, femeile din
Moldova care au devenit victimele traf icului de ființe umane devin victime ale
traficului de ființe umane datorită condiții lor dificile care există în țara lor. In
conformitate cu informațiile publicate de către Ministerul Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, femeile și fetele moldovence d e obicei, ajung să fie exploatate în
una dintre următoarele cinci regiuni74 :
1. Turcia, Cipru, Grecia, Liban, Siria, Israel, United Emiratele Arabe Unite
2. România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Republica Cehă, Polonia
3. Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Albania, Kosovo, Muntenegru, Serbia
4. Italia, Franța, Portugalia, Germania

74 Ibidem .

33
5. Rusia .
În ultimii ani, majoritatea victimelor traficului de ființe umane identificate în
Europa au venit din România, Bulgaria, Ucraina, Federația Rusă și Republica Moldova
și, în special, din fosta Uniune Sovietică. Victime de la cel puț in una dintre aceste cinci
țări au fost de asemenea sunt identificate în permanență în toate țările Europei. Dar
dominația aceste grupuri par să se schimbe din moment sursă noi țări sursă apar pe
scena e uropeană. La sfârșitul anilor `90, de exem plu, Albania a fost "punct fierbinte
"pentru traficul de persoane. În 1996, aproximativ 40% din victimele traficului de
exploatare sexuală în Italia erau albanezi și români . Aceasta a scăzut la 20% în 2000 –
2003 și 10% după anul 2003. O tendi nță similară a fost înregistrată pentru victimele
Ucraina și din Moldova75.
Migrația și persoane le în vârstă rămase în urmă în R epublica Moldova se
caracterizează prin procese migratorii care sunt foarte asemănătoar e în unele moduri și
sunt puternic legate de regimurile de îngrijire din țările de origine și de destinație.
Aceste fluxuri migratorii s -au dezvoltat simultan după căderea rep ublicilor socialiste,
având o incidență ridicată a femeilor, și migranții s -au în dreptat în primul rând spre
anumite țări din sudul Europei care împărtășesc așa -numitul model migratorial
mediteranean și o cerere puternică lucrătorilor din sectorul intern și de îngrijire (Bettio,
Simonazzi, & Villa, 2006).76
Potrivit Organizației Intern aționale pentru Migrație (OIM), numărul de cetățenii
moldoveni care au emigrat se ridică la 720 000 (OIM Moldova, 2012) Fluxurile de
migrație din Moldova mer g în două direcții principale – față de Federația Rusă și
Uniunea Europeană, în special Italia.
Migranții moldoveni sunt orientați spre Europa de Sud , Italia și Spania. Potrivit
Institutului Național de Statistică italian (Istat, 2011), 147.519 de moldoveni locuiesc
în această țară, dintre care 67,1% su nt femei, iar cel mai numeroas grup de vârstă est e
de 25 -39 de ani. Spre comparație, n umărul cetățenilor români care trăiesc în Italia este

75 Traficking in persons to Europe for Sexual exploitation, Public report 2013, United Nations Office on
Drugs and Crime
https://www.unodc.org/documents/publications/TiP_Europ e_EN_LORES.pdf
76VIANELLO, Francesca Alice , International migrations and care provisions for elderly people left
behind. The cases of the Republic of Moldova and Romania, European Journal of Social 3Work,
Septembrie 2015 , p.3.

34
aproximativ 968000. Femeile, de asemenea, depășesc bărbații în acest caz (54,64%), cu
cele mai numeroase grupa de vârstă fiind de 25 -39 ani. Barbatii sunt in princi pal
angajati in construcții, agricultură și sectoarele industriale, în timp ce femeile sunt în
general angajate în sectorul intern și sectorul de îngrijire medicală, în spec ial ca
îngrijitori vârstnici și în i ndustria prelucrătoare77.
Nu există date dispon ibile pentru niciuna dintre cele două țări în cauză
referitoare la persoanele în vârstă care au rămas fără sprijinu l unuia sau mai multor
urmași din cauza emigrării. Cu toate acestea, având în vedere amploarea fenomenului
migrației din aceste țări și vârsta medie a cetățenilor moldoveni și români care trăiesc
în Italia, putem în mod rezonabil presupune că persoanele în vârstă cu cel puțin un copil
migrant sunt numeroase. Unele statistici generale privind persoanele în vârstă din
Republica Moldova și Români a ne -ar putea ajuta să contextualizăm fenomenele
specifice discutate în această lucrare. Ambele țări se caracterizează printr -o îmbătrânire
a populației, generată de o reducere în fertilitate, o creștere a speranței de viață, în
special pentru femei, și o migrație masivă. În Republica Moldova, între 1989 și 2012,
procentul de persoane peste 60 ani a crescut de la 12,6% la 14,82%78 În mod similar, în
România, procentul din populația peste 60 de ani a crescut de la 15,48% la 21,52% între
1990 și 2014 (Institut ul Național de Statistică, 2014).
În plus, în cele două țări sus -menționate, persoanele în vârstă se numără printre
grupurile sociale cele mai vul nerabile din cauza pensiilor scăzute și deoarece, în
practică, li se refuză frecvent dreptul la asistență medicală . În ambele țări, principala
preocupare economică și socială în ceea c e privește problema îmbătrânirii populației
este creșterea cererii de servicii de sănătate și protecție socială pentru persoanele în
vârstă. Această provocare este și mai import antă dacă luăm în considerare cont de
transformările care afectează principalul furnizor de îngrijire pentru vârstnici oameni,
și anume, familia: difuzarea familiilor multi -locale din cauza internelor, reducerea
dimensiunilor gospodăriilo r și modificările aduse acestor relații intergeneraționale . În
ultimii ani interesul public asupra implicațiilor emigrării din Moldova și România în
ceea ce privește persoanele în vârstă a crescut. Aceste studii sublin iază mai multe
probleme. În primul rând, se accentuează faptul că emigrația pentru copii adulți merge
mână în mână cu pierderea emoțională, izolarea și lipsa de îngrijire fizică a părinții lor

77 Ibidem .
78 Ibidem .

35
lor). În al doilea rând, ele demonstrează că atunci când ambii părinți sunt emigra nți,
bunicii își asumă rolul fundame ntal al îngrijirii copilului. Cu toate acestea, pentru mulți
oameni în vârstă angajamentul economic și uman implicat este nesustenabil, deo arece
sunt adesea săraci. . În cele din urmă, copiii sunt mai înclinați să emigreze când există
un frate mai mare care trăiește lângă părinți . Dimpotrivă, atunci când copiii care trăiesc
în străinătate nu au nici frați în țara de origine, ei se întorc în România sau Republica
Moldova din când în când, pen tru a -și ajuta părinții. Acest lucru demonstrează faptul
că furniz area de sprijin pentru un părinte mai în vârstă face par te dintr -o strategie
complexă a gospodărie i destinată respectării obligația morale șia solidarității între
generații).79

3.6. Migrația ilegală

Abordarea migrației ilegale a devenit o chestiune centr ală de dezbatere atât
pentru politicieni cât și m ass-media din Republica Moldova . Se estimează că până la
95% din toți moldovenii care trăiesc în străinătate au stabilit ilegal în țara gazdă pentru
a lucra.. Majoritatea din tre migranții care nu au în prezent statut de rezidență legală au
călătorit inițial în țara de destinație în mod legal și a u pierdut acest statut juridic după
ce a început să muncească sau să rămână dincolo de t ermenul legal specificat în viză .
Țările UE se c onfruntă c u cea mai mare pondere ilegală a m uncitorii moldoveni80.
Pentru mulți moldoveni, încălcarea legii este prețul pe care trebuie să -l plătească
dacă doresc să lucreze in strainatate. Deseori aceștia nu au nici o șansă legală care
călătoresc în țara lor de alegere, stabilindu -se acolo și începerea muncii. Se estimează
că până la 95% din toți moldovenii care trăiesc în străinătate s -au stabilit în țara lor
gazdă ilegal pentru a lucra. În medie, migrant moldovean trebuie să plătească în jur de
500 de e uro pentru a obține permisul de muncă, viza și toate documentele necesare în
țara gazdă. Migrarea către Rusia costă numai în jur 80 de euro în medie (în mare parte
costurile de transport, deoarece nu sunt vize necesar e), Portugalia 1.400 Euro, Italia
1.500 Euro și Spania la 1,700 de euro. Viza în sine este de obicei cea mai mică parte a

79 Ibidem , p.8 .
80 Ibidem , p.10

36
costurilor. O viză turistică pentru țările UE costă cât mai puțin de 35 Euro la Centrul
de vize din cadrul Ambasadei Ungariei, unde vize pentru 15 state membre UE țări ș i
pentru Elveția sunt au fost eliberate la nivel central. C osturile de trai și riscurile
implicate în munca ilegală în Rusia sunt mult mai mici decât în țările UE, dar câștigurile
potențiale în UE sunt semnificativ mai mari. Există numeroase rute de tra nsport diferite
pentru migrația ilegală și se schimbă în mod constant, în funcție de cele mai recente
situație în Moldova81.
Există diverși factori ca re influențează alegerea rutei, variind de la factori i
geografic i, prezența anchetatorilor vamali, încercă ri să minimizeze controlul
pașapoartelor, procedurile de acordare a vizelor și existența rețelelor sociale și de
migrație. Unul dintre principalele rute de migrație ilegală implică tranzitarea.. Moldova
are una dintre cele mai înalte proporții a transferur ilor de bani din străinătate față de
PIB-ul său. Aceste transferuri sunt utilizate în principal pentru con sumul intern privat ..
În conformitate la estimările experților, între 60 și 70% din totalul tranzitului ilegal
rutele trec prin Ucraina. O alternativ ă pentru cetățenii moldoveni care doresc să lucreze
în Uniunea Europeană este de a intra în România cu obținerea unei vize turistice și
apoi să lucreze ilegal. Unii chiar încearcă să o ia direcția de ieșire din Moldova și
trecerea ilegală a frontierei. Se sugerează analizele efectuate de trecerile de frontieră
românești că mulți imigranți ilegali moldoveni se ascund printre bunuri î n camioane de
livrare, utilizând documente false sau încercând să mituiască funcționarii vamali.
Rețele sociale extinse în afara Republicii Moldova să se asigure că moldovenii
care părăsesc țara pentru a -și găsi locul de muncă pot găsi sprijinul membrilor de
familie, rudelor, prietenilor și cunoștințele atunci când sosesc pentru prima oară într -un
anumit domeniu țară. Cu toate acestea, dificultăți le în găsirea de muncă, probleme le cu
autoritățile locale și lipsa de cunoaștere a limbii locale poate totuși să f acă viața foarte
dificilă pentr u migranții moldoveni care pleacă într-o țară străină. În timp, remitențele
au devenit o sursă importantă de venit a familiilor emigranților și a factorul relevant al
dezvoltării economiei naționale. Potrivit datelor Băncii M ondiale, acestea s -au ridicat
la 1561,7 milioane USD în 2011, depășind considerabil fluxurile ISD și ODA pe care
le – a constituit, respectiv și numărul total de 274 milioane USD și 470,4 milioane USD
(2010). Remitențele reprezintă aproape 51% din ISD din economie și 72,5% din

81 Ibidem .

37
câștigurile obținute din exporturi. O ușoară încetinire a remitențelor creșterea de la a
doua jumătate a ultimului deceniu a determinat o reducere a ponderii lor în PIB, de la
34,7% în 2008 până la 22,3% în 2011, dar Republica M oldova ocupă poziția a treia din
regiunea Europei și Europei Asia Centrală în ceea ce privește ponderea remitențelor în
PIB și valoarea lor pe cap de locuitor Peste 30% din exporturile Moldovei sunt legate
de finanțarea pe bază de remitențe. Remitențele, prin ur mare, joacă un rol din ce în ce
mai important în econ omia Republicii Moldova și pot semnifica o creștere a emigrației
în viitorul apropiat82.
3.7. Profilul socio -economic al migranților .
Lucrători i migranții moldoveni au , în medie, 35,3 ani, vârstă ușor m ai mică
decât media globală , care este de 37,6 ani . Lucrătorii migranți pe termen lung, la vârsta
de 36.8 ani, sunt încă mai tineri decît media globală , dar sunt mai în vârstă decât
populația totală a lucrătorilor migranți.
Lucrătorii migranți, în genera l, și lucrătorii migranți pe termen lung, în special,
sunt în mari proporții reprezentați d e persoane mai tinere, în special cele cu vârsta
cuprinsă între 20 și 29 de an i. O comparație între situația actuală și întoarcerea
muncitorilor migranți arată că vârsta medie a ambelor grupuri este simil ară, de 35-36
de ani; cu toate acestea, statisticile arată că lucrător ii migranți actuali sunt fac parte
dintr-o proporție mai mare de persoane tinere în vârstă 20 -29 a ni și o proporție mai
mică a persoanelor cu vârste mai mici în vârstă de 30 -3983.
Per ansamblu, durata medi e de ședere a muncitorilor migranți moldoveni în țara
gazdă este estimată la 2,8 ani. D urata estimată este mai mică pen tru lucrătorii migranți
întorși (2,4 ani) decât pentru lucrătorii migranți actuali (3,1 ani). În plus, deoarece
durata de timp într -o țară gazdă este subestimată pentru migranții actuali (a căror ședere
în străinătate este în curs), diferența în durata medie a timpului actual și lucrătorii
migranți înto și într-o țară gazdă este probabil să fie și mai mare. Distribuția cum ulativă
din durata migrației arată clar că durata de timp petrecută c a migrant de muncă este mai
mare pentru lucrătorii migranți actuali decât pentru cei reveniți . Această discrepanță

82 Moldova, Migration Profile, The Demographic -Economic Framework of Migration
The Legal Framework of Migration , The Socio -Political Framework of Migration, European Migration
Policy Centre, iulie 2013, p.4
http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Moldova.pdf
83 Ibidem .

38
poate fi explicată prin diferențele dintre caracteristicile celor două grupe, dar poate, de
asemenea, să rezulte, cel puțin parțial, din modul în care o singur flux de migrație este
măsurat. Data la care un lucrător migrant se întoarc e în Moldova este luată pentru a
marca sfârșitul migr ării episod pentr întoarcere , deși o proporție semnificativă de
migranți (60%) int enționează să migreze din nou în țările în care aceștia au lucrat84.
Per ansamblu, lucrătorii migranți pe termen lung repr ezintă 54,7% din totalul
lucrătorilor migranți, adică cei care au petrecut cel puțin un an în străinătate și, după
cum indică statisticile , 62,8% din lucrătorii migranți actuali în comparație la 42,2% din
persoanele returnate pot fi clasificate drept lucrători migranț i pe termen lung. De
asemenea, a cest lucru este valabil și pentru proporțiile similare ale potențialilor lucrători
migranți care s -au întors în Moldova (40,9%) și cei care nu au fost plecați la muncă în
străinătate în perioada de referință de 24 de luni (43,1%). Printre lucrătorii potențiali
migranți cu așteptări clare cu privire la durata șederii lor în străinătate, 34,2% ar trebui
să se afle în țara gazdă mai mult de un an, iar această proporție era numai ușor mai mare
pentru persoanele revenite printre lucrătorii potențiali migranți (34,2%) decât pentru cei
care nu au avut au fost plecați peste hotare în ultimele 24 de luni (30,7%)85.
În ceea ce privește profilul migranților originari din Republica86, o serie de
remarci pot fi făcute, după cum urmează:
Profilul migranților moldoveni arată că aceștia sunt predominant:
– tineri – migrația moldovenească este compusă din populația cu vârsta aptă
de muncă, cea mai mare parte a migranților (79%) având vârsta între 18 și
44 ani;
– căsătoriți – în depe ndență de starea civilă a migranților moldoveni, un
contingent mare este căsătorit (71%), deși ratele de reunificare a familiei în
locurile de migrație rămân relativ mici (21%);
– mai educați – o trăsătură deosebită a migrației din Moldova constă în faptul
că o parte semnificativă a celor care pleacă au un nivel relativ bun de
educație; 28% din numărul total al migranților au absolvit instituții de

84 Ibidem , p.40.
85 Ibidem.
86 Profilul migrațional extins al Republicii Moldova.

39
învățământ universitar, iar 63% au absolvit liceul sau o instituție de
învățământ profesional;
– bărbați și femei în măsură egală – muncitorii migranți bărbați, care cuprind
63% din forța de muncă, tind să migreze spre localități în CSI și se angajează
în primul rând în sectorul de construcții și reparații, transport, industrie și
agricultură. Femeile tind să migreze în țările UE și să lucreze în sectorul de
prestare a serviciilor, lucru casnic, comerț, îngrijirea bătrânilor și copiilor
migranții moldoveni de lungă durată vin din diferite pături sociale și provin
atât din zonele urbane (25%), cât și din cele rurale (7 5%). Migrația
moldovenească este îndreptată în principal spre două regiuni, Uniunea
Europeană (în primul rând Italia și Portugalia) și Comunitatea Statelor
Independente (în primul rând Moscova și St. Petersburg în Federația Rusă
și o parte în Ucraina)

Guvernul Republicii Moldova , prin politica sa națională în materie de migrație,
acordă acum mai multă atenție migrației (atât emigrației, cât și imigrației), în special
datorită faptului că are un impact considerabil asupra dezvoltării asupra tuturor
sectoarelor societății și că țara a stabilit o s erie de obiective de armonizare cu legislația
UE. Gestionarea fluxurilor de migrație ale Republicii Moldova, dintre care multe nu
sunt regulate, reprezintă o provocare majoră pentru guvernul moldovean și part enerii
săi din comunitatea internațională, inclusiv OIM87.
Potrivit OIM, este imposibil să se dea un număr total precis, deoarece multe
cazuri nu sunt raportate la aplicarea legii și / sau la instituțiile de asistență socială. Scara
completă a traficului din / în Moldova rămâne necunoscută, deoarece multe victime nu
sunt identificate în țările de destinație sau în Moldova. Acest lucru se datorează
tendințelor schimbătoare în trafic, teama de stigmatizare, nivel scăzut de
autoidentificare, cunoștințe limita te privind problemele drepturilor omului și traficului
de ființe umane, precum și incapacitatea sau nechibzuința unor victime de a raporta
autorităților experiențele lor privind traficul.

87 Strate gia Diaspora 2025, Guvernul Republicii Moldova, 2016.
http://particip.gov.md/public/documente/143/ro_2585_Strategia -Diaspora -2025consultare -publica.pdf

40
Cu toate acestea, un semn al amplorii fenomenului traficului de fiin țe umane în
Moldova este numărul total al celor asistați ca victime ale traficului de către OIM
Chișinău. Din 2000 până în 2013, acest număr este de 3 194 de persoane.
Tendințele menționate mai sus reprezintă o serie de provocări diferite față de
gestionar ea modernă și eficientă a migrației.
Creșterea gradului de conștientizare a migrației ca fenomen care ar putea
produce nu numai costuri sociale negative, dar și rezultate pozitive ale dezvoltării
pentru țară și angajamentul față de gestionarea proactivă a provocărilor și
oportunităților migrației a condus la intensificarea activităților legislative și de
elaborare a politicilor guvernului moldovean88.
În conformitate cu standardele internaționale și având în vedere aspirațiile de
integrare europeană ale țări i, OIM a sprijinit adoptarea și implementarea unui șir de
practici, documente conceptuale și legi care determină politica migrației în domeniile –
cheie ale managementului migrației. Guvernul Republicii Moldova a recunoscut în
acest sens necesitatea unei abo rdări coordonate și integrate a gestionării migrației, de
exemplu prin intermediul implementării Strategiei Naționale de Dezvoltare pentru
perioada 2012 -2020, care include un accent pe valorificarea remitențelor și emigrarea
tinerilor, precum și pe Strate gia națională privind migrația și azilul 2011 – 202089.
Așadar, aspectele sus -menționate, în ceea ce privește amploarea fenomenului
migrației în Republica Moldova vin în susținerea ideii că migrația ar trebui să devină
o prioritate guvernamentală pentru fac torii politici decizionali, din moment ce influența
segmentului populației reprezentat de migranți este una covârșitoare asupra situației
economice, sociale și politice a acestei țări.

88 Ibidem.
89 Ibidem .

41
Concluzii
Migrația rămâne a fi un domeniu de interes deosebit pentru cercetătorii din
științele sociale. Modelele teoretice existente care își propun să ofere o explicație
acestui fenomen nu reușesc să acopere complexitatea migrației, deși fiecare dintre
abordările teoretice menționate în cadrul prezentei lucrări au contribuit, la diferite
niveluri de analiză, la înțelegerea evoluției, factorilor determinanți precum și a
tendințelor migraționale existente . Criza recentă din ultimii ani a refugiaților din Europa
a readus aceste abordări în centrul dezbaterilor academi ce, fiind un context prielnic
pentru ca acestea să fie dezvoltate și îmbunătățite.
Perioada care a urmat celui de -al Doilea Război Mondial a cunoscut cîtev a
valuri importante de migrație , în contextul prăbușirii blocului sovietic și a deschiderii
piței mun cii pentru statele ex -comuniste din centrul și estul continentului european.
Republica Moldova se regăsește în această situație fiind una dintre țările în care
migrația are o influență covârșitoare asupra economiei precum și a societății, fiind una
dntre ț ările cu cele mai mari rate din emigrare din lume.Factorii determinanți în ceea ce
privește opțiunea cetățenilor de a migra rămân, la fel ca în cazul majorității migranților
la nivel global sunt legați în primul rând de considerente economice. Nivelul de
salarizare foarte scăzut, precum și lipsa oportunităților de angajare rămân a fi principalii
factori determinanți d e împingere (pull factors) care condiționează migrarea din
Repu blica Moldova.
Pe de altă parte, factorii de atracție pentru migranții mo ldoveni sunt reprezentați
în primul rând de nivelul de salarizare mult mai înalt din țările de destinație , avân d în
vedere faptul că Republica Moldova are unul dintre cele mai joase salarii medii din
Europa. Deși migrația poate prezenta și aspecte pozitive pen tru Republica Moldova ,
precum remitențele care susțin economia națională și ameliorarea tensiunilor sociale,
emigrația masivă a populației are finalmente efecte distructive din punc de vedere
social, în special dacă ne referim la tendința forței de munc ă tinere de a emigra.
Cu referire la aspectele sus – menționate, consider că provocările legate de migrației ale
Republicii Moldova pot fi gestionate pe termen mediu și lung prin implementarea unor
politici guvernamentale care să sporească investițiile str ăine cât și cele cu capital
autohton

42
În al doilea rând, migrația poate reprezenta un factor de dezvoltare al țărilor de
origine. Un exemplu concret în acest sens îl reprezintă programul Migrație și
Dezvoltare Locală implementat de către Programul Națiunilo r Unite pentru Dezvoltare,
misunea din Moldova, prin intermediul 40.000 de migranți din Republica devin
parteneri ai autorităților locale și organizațiilor internaționale de profil în dezvoltarea
localităților de origine afectate de migrație. Acest program este un exemplu de bună
practică care poate fi preluat cu succes și implementat la nivel național, cu o participare
mai largă a atutorităților publice centrale90.
Finalmente, consider că există o necesitate stringentă în ceea ce privește
adaptarea c adrului normativ care se înscriu activitățile autorităților publice din
Moldova. Comunitățile de migranți pot reprezenta nu doar o sursă de dezvoltare
economică, ci și o veritabilă sursă de transfer de know -how acumulat în străinătate, care
poate fi utili zat cu succes în proiectarea și implementarea unor politici eficiente în
domeniul migrației care să fundamenteze o implicare mai activă a migranților în direcția
efectuării schimbărilor stării de fapt existente în Republica Moldova .

90 Proiectul „Migrație și Dezvoltare Locală” al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/projects/MIDL_Project.html

43
Bibliografie

1. ARANGO , Joachim. “Explaining migration: a critical view.” în International
Social Science Journal 52 (165): 283 -296, 2000.
2. BADE, Klaus J., Migration in European History, Blackwell Publishing, Oxford,
2003.
3. DE HAAS , Hein. “Migration and development. A theoretical perspective,” în
International Migration Institute Working Paper no.9, University of Oxford,
2008.
4. KRIEGER, H, Migration Trends in an Enlarged Europe, European Foundation
for The Improvement of Living and Working Conditions, Dublin 2004,
5. PIORE, M.J., Birds of passage, Cambridge : Cambridge University Press, 1979.
6. SJAADSTAD , Larry.. “The costs and returns of human m igration,” Journal of
Political Economy 70: 80 -93. 1962.
7. VIANELLO, Francesca Alice, Internat ional migrations and care provisions for
elderly people left behind The cases of the Republic of Moldova and Romania,
European Journal of Social Work, Septembrie 2015.
8. WALLERSTEIN , Emmanuel.. The Modern World System. Capitalist
Agriculture and the Origins of the European World Economy in the 16 -th
Century. New York.: Academic Press 1974.
9. ZELINSKY, Wilbur, “The hypothesis of the mobility transition”, în
Geographical Review 61 (2): 1971 219-249.
Surse electronice

1. STEMMER, Anna, The Republic of Moldova and the Migration: Migration and
its risks and opportunities for the European Union, KAS INTERNATIONAL
REPORTS 9/10|2011
http://www.kas.de/wf/doc/kas_28724 -544-2-30.pdf?110908155530
2. Profilul Migrațional Extins al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, raport analitic
http://www.mai.go v.md/sites/default/files/document/attachments/raportul_anal
itic_al_pme_2008 -2013.pdf

44
3. Migrant Workers, Case of Moldova, International Labour Office, Geneva, 2017
4. Traficking in persons to Europe for Sexual exploitation, Public report 2013,
United Nations Off ice on Drugs and Crime
https://www.unodc.org/documents/publications/TiP_Europe_EN_LORES.pdf
5. Moldova, Migration Profile, The Demographic -Economic Framework of
Migration
6. The Legal Framework of Migration , The Socio -Political Framework of
Migration, European Migration Policy Centre, iulie 2013, p.4
http://www.migrationpolicycentre.eu/do cs/migration_profiles/Moldova.pdf
7. DE HAAS, Hein , Migration Theory: Quo Vadis, Working paper 100,
noiembrie, University of Oxford, International Migration Institute 2014
https://heindehaas.files.wordpress.com/2015/05/de -haas-2014 -imi-wp100 -migration –
theory -quo-vadis.pdf

8. Moldova Migration profile, International Organisation of Migration, Mission to
Moldova
https://www.iom.md/migration -profile -republic -moldova

9. CHIRVAS, Cristina, Teorii clasice și moderne ale migrației internaționale .
http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/134/Chirvas -C_8-mai-
2015.pdf -15.pdf?sequence=1&isAllowed=y ,
10. Kurekova, Lucia, Theories of migration: Conceptual review and empirical
testing in the context of the EU EastWest flows , Paper prepared for
Interdisciplinary conference on Migration. Economic Change, Social
Challenge. April 6 -9, 201.
https://pdfs.semanticscholar.org/f6cd/407bb33dcee11d834a6dacb2d3ccdb99f9
72.pdf
11. Olejarova, Eva, apud LEE, E, Eine Theorie de Wanderung, în Szell, G.(edit),
Regionale Mobilitaet, Muenchen, Nymphenburger, Verlagsanstadt, 1972.
12. Consolidarea legăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova, elaborat pentru
Banca Mondială în cadrul Rețelei de învățare a specialiștilor din domeniul
migrației și remitențelor (MIRPAL), 2010.
http://siteresources.worldbank.org/INTMOLDOVA/Resources/ConsolidareaL
egaturiiDintreMigratieDezvoltare.pdf
13. Strategia Diaspora 2025, Guvernul Republicii Moldova, 2016.
http://particip.gov.md/public/documente/143/ro_2585_Strategia -Diaspora –
2025consultare -publica.pdf