Școala Națională de Studii Politice și Administrative [609083]

Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Științe Politice

Disertație

Coordonator științific ,
Lect. univ. dr. Delia Grigore

Masterand: [anonimizat]
2019

Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Științe Politice

Identitatea romilor invizibili

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Delia Grigore

Masterand: [anonimizat]
2019

CUPRINS

Introducere ……………………………..……………………………………………………… ………4
Capitolul I
Metodologie de lucru……………………………………………………..…… ….……………..6
Capitolul II
Noțiuni despre identitate și imagine de sine …………………….……… ….…………………. 9
2.1 Ce este identitatea? Definiții. ……… ……………………………… ………………………9
2.2 Tipuri de identitate ………………………… …………… ………………………………17
2.3 Identitatea etnică ……………………………………………………… …… …………..23
2.4 Imaginea de sine …………………………………… ….………………………………..26
2.5 Romul invizibil …………………………… ……… ……………………………………..29
Capitolul III
Romii în societatea românească ……………………………………………………………… 31
3.1.Istoria tragică a romilor și consecințele acesteia asupra imaginii de sine etnice a romilor … 31
3.2.Prejudecăți și stereotipuri despre romi și consecințele acestora asupra stimei de sine etnice a
romilor ……………………………………………………………………………………… 40
3.3.Mari personalități de etnie romă și relația acestora cu propria identitate etnică ……………44
3.4 Rasismul anti -rom contem poran și consecințele acestuia asupra stimei de sine etnice a
romilor ……………………………………………………………………………………….50
Capitolul IV
Romii invizibili – studii de caz…………………………………….… …………………… ……52
Capitolul V
Concluzii și recomandări ……………………………………………… …..…………………..57
Bibliografie ………………………………………………………………… ….……………….60
Anexa 1 ………………………………………………………………………… …..……………64

Introducere

„Romii invizibili”, un concept creat și utilizat preponderent de sociologul rom Gelu
Duminică și de fundația coordonată de acesta – Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”,
este relevant pentru un grup social persecutat în permanență, pentru un individ supus întotdeauna
judecății alterității. Indiscutabil, societatea actuală a înregistrat progrese în toate sferele de
activitate, au fost revoluționate concepte și concepții, însă a rămas de neclintit în fața acceptării
necondiționate a egalității rasiale și etnice. Folosim termenul de romi invizibili pentru acei romi
care, în ciuda atitudinii discriminatorii, a prejudecăților și preconceptelor sociale, au reușit să -și
demonstreze capacitatea , să ofere societății din care fac parte mai mult decât au primit, dar care,
paradoxal, plătesc toată viața prețul unei false identități prin neasumarea publică a apartenenței
etnice.
Orfani de limbă, port, tradiții, valori culturale, romii care vor fac e obiectul studiului de
față nu vor aparține niciodată cu adevărat niciunui grup social sau etnic pentru că nu vor reuși să
se contopească pe de -a-ntregul cu acesta.
Romii invizibili se tem de societate în întregul ei, se tem de etichete și de stigmatul care
le-ar umbri munca, dorințele, visele, se tem de cum le -ar privi cei de lângă ei realizările, se tem
dacă le vor fi acceptate competențele, realizările, dacă vor conta în economia socială ca romi.
Lucrarea de față își propune să abordeze problema neas umării identității etnice de către
romii pe care societatea nu îi percepe ca romi doar pentru că, după ce dobândesc educație și o
poziție socială mai bună, nu mai pot fi încadrați în aceleași bareme sociale ca romii standard așa
cum îi percepe societatea m ajoritară prin intermediul stereotipurilor și prejudecăților în raport cu
aceștia.
De obicei, atunci când se vorbește despre romi, modelul prejudiciat de gândire merge
către persoane nespălate, tuciurii, maneliști, persoane care fură, persoane care cerșesc , și, în
niciun caz către romi care pot face altceva și pot fi altfel în afară de aceste stereotipuri negative.
Romii invizibili sunt cei despre care nu se vorbește foarte des la televizor, nu se scriu articole,
decât rareori, nu sunt arătați nici măcar cu degetul, și toate acestea pentru că identitatea lor este
sub semnul incertitudinii, iar neasumarea identității etnice de către elitele care ar fi putut fi ale
romilor este una dintre principalele cauze ale menținerii stereotipurilor și prejudecăților lega te de
această etnie.

Prin lucrarea de dizertație mi -am propus să înțeleg motivele care stau la baza neasumării
identității etnice a elitelor rome, să studiez care sunt elementele cele mai importante în
identificare identității etniei rome în societatea mod ernă pentru a găsi răspunsuri la câteva dintre
problemele neasumării.
Eforturile făcute de societatea civilă romă după anul 1990 în lupta cu rasismul anti -rom
se pare că nu au dat rezultatele scontate și, în continuare, prejudecățile și sterotipurile despr e
etnia romă se regăsesc în discursurile publice, în mass -media, în mentalul colectiv românesc,
ceea ce oferă un argument solid elitelor rome pentru a nu își asuma etnia, dar și societății
românești de a nu îi accepta ca romi.

Capitolul I
Metodologie de lucru
Lucrarea de față își propune să abordeze problema neasumării identității etnice de către
romii pe care societatea nu îi percepe ca romi doar pentru că, după ce dobândesc educație și o
poziție socială mai bună, nu mai pot fi încadrați în aceleași bareme sociale ca romii standard așa
cum îi percepe societatea majoritară prin intermediul stereotipurilor și prejudecăților în raport cu
aceștia.
Obiective
Obiectivul principal al acestei lucrări este de a arăta motivele care stau la baza neasumării
identității etnice a elitelor rome și care sunt elementele cele mai importante în identificare
identității etniei rome în societatea modernă pentru a găsi răspunsuri la câte va dintre problemele
neasumării.
Grupul -țintă care face obiectul lucrării este constituit din populație activă de etnie romă
care nu iși asumă public identitatea etnică romă.
Pentru a avea o perspectivă mai clară, am realizat interviuri în mai multe județe din țară
(Argeș, București, Buzău, Teleorman).
Metode de cercetare utilizate
▪ Analiză documentară a datelor statistice și de cercetare , provenite din rapoarte oficiale
și alte studii relevante cu privire la minoritatea romă și concepte și definiții de spre identitate
etnică;
▪ Cercetare calitativă de teren , cu participanți din rândul comunităților de romi.
Am ales metoda interviurilor structurate (prezentate în anexele lucrării de față), pentru că
scopul cercetării mele a fost să aflu care sunt motivel e care stau la baza neasumării identității
etnice a elitelor rome și care sunt elementele cele mai importante în identificare identității etniei
rome în societatea modernă pentru a găsi răspunsuri la câteva dintre problemele neasumării .
Identificarea perso anelor intervievate a fost realizată cu sprijinul cunoștințelor din țară,
din comunitățile de romi, care mi -au furnizat informații cu privire la aceștia. Am realizat 14
interviuri cu persoane de etnie rome, bărbați și femei cu vârsta între 18 și 50 de ani
Întrebările de cercetare
1. Care este etnia dvs.?
2. Soțul/soția cunoaște etnia dvs.?

3. Copiii dvs. cunosc etnia dvs. și a soțului/soției dvs.?
4. Vorbiți limba romani? Copiii dvs. vorbesc limba romani?
5. Vecinii dvs. știu care este etnia dvs.? De unde știu? Le -ați spus dvs.?
6. Ce părere au vecinii dvs. despre romi?
7. La locul de muncă ați spus care este etnia dvs.? Dacă nu, de ce ați ales să nu spuneți?
8. Colegii dvs. de muncă știu care este etnia dvs.? De unde știu? Le-ați spus dvs.? Dacă vă
știu etnia, ce părere au despre faptul că aveți această etnie?
9. Dvs. ce părere aveți despre romi?
10. Ce părere credeți că au romii, în general, despre ei înșiși? De ce credeți că au această
părere?
11. Considerați că există rasism anti -rom în România? Dacă da, dați câteva exemple!
12. Ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru prevenirea și combaterea rasismului anti –
rom?
13. Cunoașteți persoane publice romi care nu -și asumă identitatea etnică? De ce credeți că nu
spun public că sunt romi? Considerați că ar trebui să spună public că sunt romi? De ce ar
trebui să facă acest lucru?
14. Ce credeți că ar trebui să se întâmple ca toți romii sau măcar cei mai mulți dintre romi să –
și asume identitatea etnică/să nu mai ascundă faptul că sunt romi?
15. Ați f i de acord ca fiul/fiica dvs. să învețe limba romani la școală? Ați fi de acord ca
aceștia să învețe istoria și cultura romilor la școală? Le -ar folosi la ceva? Dacă da, la ce?
16. Ce părere aveți despre ideea ca toți elevii, indiferent de etnia lor, să înveț e istoria și
cultura minorităților naționale, inclusiv istoria și cultura romilor la școală? Le -ar folosi la
ceva? Dacă da, la ce?
17. V-ar plăcea să vedeți emisiuni în limba romani la televizor? Ce părere aveți despre o
televiziune în limba romani? Ar folosi la ceva? Dacă da, la ce?
18. Ce părere aveți despre înființarea unui teatru al romilor? Ar folosi la ceva? Dacă da, la
ce?
19. Ce părere aveți despre înființarea unui muzeu al romilor? Ar folosi la ceva? Dacă da, la
ce?

Limitele studiului
Numărul de interviuri este relativ redus, însă perspectiva – chiar dacă limitată asupra
felului în care romii își arăta motivele care stau la baza neasumării identității etnice a elitelor
rome – oferă suficiente argumente pentru o mai atentă și, probabil, mai extinsă și mai si stematică
investigare a subiectului, în vederea fundamentării unor politici publice flexibile, cu caracter
holistic (integrat), care să țină seama atât de nevoile specifice ale comunităților, cât și de
condițiile particulare, de natură socio -culturală, ale acestora.
Perspective viitoare
Cred că acest studiu evidențiază un potențial de cercetare viitoare, care să poată oferi
informații mai complete și mai nuanțate cu privire la identitatea etnică a romilor, ceea ce va
putea contribui la elaborarea și promov area unor politici publice prin care să se găsească soluții
la o problematică mereu actuală și aflată în continuă evoluție: asumarea identității etnice a
romilor.

Capitolul II
Noțiuni despre identitate și imagine de sine
2.1. Ce este identitatea? Definiții.
Termenul de ”identitate” se regăsește în domenii diferite, de la psihologie, sociologie,
antropologie, filosofie, științe politice la arhitectură sau urbanism, și îi sunt atribuit e sensuri
pentru fiecare domeniu în parte. Originea de bază a cuvântului din rădăcina latinească idem (la
fel) – identitas care presupune asemănare și continuitate. Prin înțelesul lui, termenul are o natură
comparativă și subliniează ideea de împărtășire a unor caracteristici, prin identificarea unui
subiect cu altul, relație care poate fi benignă – atunci când un individ își dorește caracteristicile,
valorile și credințele altora (identitate -idealizare) sau malignă, atunci când individul dorește să se
disocieze de caracteristicile celorlalți (contra identificare).1
În limbaj comun, obișnuit, prin identitate se înțelege „similar cu”, „același”, „aparținând
la” (vezi Iluț, 1999).
În Dicționarul de sociologie Gadrey (1998) definește identitatea ca ” ansamblu de
circumstanțe care fac ca o persoană să fie tocmai acea persoană”2.
Dicționarul de sociologie Oxford (Marshall, 2003) definește identitatea ca și ”conștiința
de sine a cuiva sau ca ideile și sentimentele cuiva legate de propria persoană.” Această definiție
completează lista elementelor ce fac din identitatea ființelor umane un fenomen specific:
presupune conștiință de sine (dacă facem distincția conștiință / co nștiință de sine așa cum o face
Mead (1967, pag. 169): „ Conștiința răspunde la anumite experiențe cum ar fi cele ale durerii
sau plăcerii; conștiința de sine se referă la o recunoaștere sau apariție a sinelui ca obiect”). Cea
mai importantă caracteristică a identității ca fenomen general este faptul că are două
dimensiuni: asemănarea sau similaritatea și deosebirea sau diferența. De exemplu dacă cineva
poartă identitatea de student aceasta înseamnă că persoana în cauză este asemenea celorlalți
studenți și d iferită de ceilalți tineri de vârsta sa care nu sunt studenți. Sau dacă cineva poartă
identitatea de student la sociologie înseamnă că este asemeni colegilor săi de la sociologie și
diferit de studenții de la alte specializări ș.a.m.d. Ca urmare, Jenkins ( 1996) susține că noțiunea
de identitate stabilește simultan două posibile relații de comparare între persoane sau lucruri: în

1 Weinreich & Saunderson , Analiza identității,2003, Capitolul 1, pg. 54 –61
2 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
9

ce fel sunt similare cu celelalte și cu ce se deosebesc de celelalte. Cea mai importantă
caracteristică a identității ca fenomen g eneral este faptul că are două dimensiuni: asemănarea
sau similaritatea și deosebirea sau diferența ”3.
Gale Encyclopedia of Psychology (Strickland, 2001), subliniază faptul că în
componentele identității sunt incluse un sens al continuității personale și unul al unicității față de
alte persoane, ceea ce se poate traduce prin faptul că oamenii achiziționează o identitatea socială
bazată pe caracterul de membri ai unor grupuri: familial, etnic, ocupațional etc, ceea ce satisface
atât nevoia de afiliere cât și pe cea a unicității4.
Aceeași publicație definește identitatea ca ”reprezentarea mentală a unei persoane
despre cine este ea” i ar The Penguin Dictionary of Sociology (Abercrombie et al., 2006) drept
„sensul sinelui, al persoanei, al felului de persoană care este cineva” (pag. 190). „ Identitățile
sunt fluide și schimbătoare” , mai susțin autorii și există permanent posibilitatea achiziționării de
noi identități5.
Conform teoriei lui Dubar (2003), filosoful grec presocratic Parmenide ar fi primul care
a enunțat termenul de identitate (în sec. al V -lea î.Hr.) și formulând „ ființa este, neființa nu este ”
a fost înțeleasă ca afirmația că „ identitatea ființelor empirice ”, oricare ar fi ele, este „ceea ce
rămâne identic în ciuda schimbărilor ”. Descartes (apud H olstein și Gubrium, 2000, pag. 18)
localizează sinele la originea aparentă a gândirii: „Gândesc, deci exist ”. Hegel (apud Gadrey,
1998) susține că „ identitatea rezultă din cunoașterea reciprocă a eului și a celuilalt; ea este
produsul unui proces conflictu al în care se construiesc interacțiuni individuale, practici sociale
obiective și reprezentări subiective ” iar Sartre și Heidegge r (apud Schechtman, 1996) consideră
că persoanele sunt autocreate.6
În literatura de specialitate, există două abordări definit orii ale identității în psihologie și
psihanaliză: identitatea privită ca armonia și alta ca disonanța. Din această perspectivă Erikson

3 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Univer sității Transilvania din Brașov, 2009,,
pg. 12
4 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg4
Weinreich & Saunderson , Analiza identității,2003, Capitolul 1, pg. 54 –61
4 Florentina Scâr neci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
9
4 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,,
pg. 12
4 Florentina Scârneci, ”INTRODUCE RE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov. 14
5 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
16
6 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚ II”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,,
pg. 17

(apud Gadrey, 1998) subliniază că identitatea este sentimentul unității personale și al
continuității temporale. Când di spare această armonie, când se pierde sentimentul unității și al
continuității apare criza identitară. La celălalt pol, Freud (apud Gadrey, 1998) susține că
disonanța este predominantă în construirea identității și aceasta este caracterizată de divizare și
discontinuitate datorită conflictului dintre Sine, Eu și Supraeu, dintre identitatea pentru sine și
identitatea pentru celălalt. Lacan (apud Marshall, 2003) susține că prima conștientizare de către
copil a sinelui propriu (prima sa autoidentificare) este prilejuită de observarea propriei sale
imagini în oglindă, „ un moment de identificare narcisistă primară care va reprezenta baza și
prototipul tuturor identificărilor viitoare” (pag. 278). James (apud Chelcea, 2006) diferențează
„sinele material (dat de se ntimentele referitoare la noi înșine și imaginea a ceea ce suntem:
studenți, profesori, șomeri, patroni etc .), sinele social (dat de imaginile și sentimentele derivate
din raporturile cu alte persoane: prieten, iubit, părinte, lider etc.) și sinele spiritu al (dat de
imaginea despre propria personalitate în ansamblul ei)” (pag. 278). De asemenea James (apud
Jensen et al., 1991) include în dimensiunea Me caracteristici materiale ale sinelui (suma a ceea
ce o persoană poate numi „a lui” – sinele ca obiect), ia r dimensiunea I este cea care face sinele
cunoscător. Piaget (apud Gadrey, 1998) subliniază rolul socializării în construirea identității –
prin transmiterea conduitelor sociale și prin organizarea reprezentărilor mintale. „Prin
intermediul limbajului individul asimilează și își însușește sistemele de reguli, de valori, de
semne care îi permit să comunice cu semenii, să se identifice sau să se diferențieze, să își
marcheze apartenența la unele grupuri sau să le respingă pe altele” (pag. 85)7.
Sociologic, conceptul de identitatea este atribuit unor variabile care depind de contextul
istoric, social, economic etc., context în care Dubar (2003) susține că există două moduri d e a te
identifica: prin identificările atribuite de alții, identitatea pentru celălalt – ca identitate obiectivă
atribuită prin etichete și statusuri, conformă sau nu cu realitatea, și prin identificările revendicate
de sine însuși, identitate pentru sine – ca identitate subiectivă, atribuită sentimentului apartenenței
la categorii. În concepția lui Iluț (1999), cele două procese ale identificării sunt considerate drept
heteroidentificare (cum sunt identificați indivizii din exterior) și autoidentificare (cee a ce cred
indivizii despre ei că sunt, cu cine și cu ce se identifică). Heteroidentificarea se realizează adesea
și când nu există informații suficiente sau certe despre persoana în cauză prin intermediul

7 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
19-20

atribuirilor, cum ar fi „caracteristici identitare nesesizabile cu ochiul liber în funcție de semne
direct observabile” (pag. 41) (vestimentație, accesorii, aspect fizic, limbaj etc.). În Dicționarul
de sociologie, Gadrey (1998) susține în aceeași idee că „ discontinuitatea, tensiunea și conflictul
între a ceste două moduri ale identității marchează etapele socializării primare, din timpul
primei perioade a copilăriei. În interacțiunile sociale, identitatea subiectivă și cea obiectivă,
sentimentele de apartenență și regulile de atribuire se confruntă” (pag. 87). În socializarea
secundară apar „rupturi biografice” (vezi Goffman, 1961) care pot reactiva neconcordanțele între
„identitatea socială reală” (caracteristici posedate) și „identitatea socială virtuală” (cum apari
celorlalți în interacțiune), care produ c în timp permanente structurări, destructurări și
restructurări ale identității8.
De-a lungul timpului identitatea a fost studiată sub aspect subiectiv, obiectiv și
constructiv, atât teoretic cât și sub aspectul cercetării socioumane. Orientările obiect ive descriu
identitatea după origine, limbă, cultură, religie, toate aceste elemente exterioare actorului aratând
cine este el și tratează identitatea ca pe ceva dobândit odată pentru totdeauna. ” În cadrul acesteia
s-au dezvoltat: abordarea genetică (care susține că individul și grupul nu influențează
identitatea, că aceasta este dată fiecăruia la naștere), abordarea culturală (care susține că
individul interiorizează modele culturale și că acestea îi determină identitatea), abordarea
primordialistă (care s usține că identitatea este transmisă în cadrul și de către grup) și
abordarea structuralistă ”9.
”Similar cu”, ”identic”, ”aparținând la” sunt probleme cu care sinele se confruntă zilnic și
este constrâns să se întrebe: Cine sunt eu? Cum mă pot manifesta? C e aprecieri dau cei din jur
conduitelor mele? Cum să mă prezint pentru a fi evaluat pozitiv și acceptat de cei din jur?
Identitatea socială apare astfel ca o parte componentă definitorie a EU -lui, determinată de
apartenența socioculturală și definită de G. H.Mead (1934) ca eu social, ansamblu organizat de
atitudini ale celorlați pe care ni le asumăm10 și subliniază atitudinile în organizarea relațiilor cu
cei din jur, în autoapreciere și asumarea responsabilității în context social. Asumarea
apartenenței indu ce percepția stimulilor sociali, simplifică lumea după conținuturi semnificative
ale particularităților etnice, regilioase, de gen sau vârstă și stabilizează locul fiecăruia în tabloul

8 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Un iversității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
20-21
9 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, pg.
38
10 Apud Doise W.Deschamps,JC, MUGNY,G, Psihologie socială experimentală, Ed. Polirom, Iași, 1996, p.37

creat, parte a procesului de identificare personală dar și socială, în tr-o succesiune clară în
conștiința individuală.
În psihologie, identificarea este „un mecanism psihologic inconștient prin care un individ
își modelează conduita pentru a semăna altei persoane” (Sillamy, 1996, pag. 152) iar în
sociologie, identificarea es te ”un proces de numire, de plasare a noastră înșine în categorii
construite social ”(Marshall, 2003). Ross (2003) consideră că „identitatea este combinația de
calități unice și identificare cu grupuri cu care individul percepe că are atribute și valori
comune”11 iar faptul că individul are o identitatea înseamnă că desfășoară un act de discriminare
prin faptul că se distinge de ceilalți, întrucât formarea identității care îl atașează pe individ de
grupuri particulare necesită identificarea celuilalt, a non -grupului. Identificările pot fi individuale
(când individul se identifică) sau colective (când grupul se identifică), ceea ce reprezintă liberul
arbitru al fiecăruia în parte12.
Profesorul Iluț (2001) consideră că spontan sau deliberat „individul va selecta din
potențialul relațiilor interpersonale pe acelea care îi confirmă și întrețin auto -identificarea și
stima de sine” 13.
”În socializarea primară și secundară indivizii sunt identificați de ei înșiși și de ceilalți
astfel încât se vor distinge de ceilalți .”14. Dubar (2003) subliniază că la sfârșitul socializării
primare individul se definește și/sau este definit fie prin grupul său cultural, comunitatea de
origine (prin trăsături fizice sau lingvistice), fie prin rolul său profesional, prin statut social. Iar
pornind de la aceste forme de identificare pentru celălalt (culturale sau statutare), indivizii
construiesc și dezvoltă identități pentru sine care pot fi sau nu în armonie cu precedentele.15
De asemenea, Goffman (1961) explică de ce îi putem anticipa a titudinile celorlați prin
faptul că societatea este cea care stabilește normele inclusiv cele de catalogare a persoanelor și
ceea ce îi caracterizează, cât și atributele membrilor fiecărei categorii. Anticipațiile sunt
transformate astfel în așteptări norm ative, în cereri justificate (iar ele devin conștiente numai
atunci când ajungem să ne întrebăm dacă vor fi sau nu îndeplinite).16 Totodată Goffman spune că

11 Ross, A., 2003, Dilemmas and Tasks in the Formation of Education -based Professionals in the Context of European
Citizenship and European Identity, în Gom ey-Chacon, I.M., [ed.], European Identity. Individual, Group and Society,
HumanitarianNet, Bilbao, p.157
12 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 53
13.Iluț, P., 2001, Sinele și cun oașterea lui: teme actuale de psihosociologie, Ed. Polirom, Iași, p.47
14 Idem 12
15 Dubar, C., 2003 [2000], Criza identităților: interpretarea unei mutații, Ed. Știința, Chișinău.
16 Goffman, E., 1961, Stigma, Pretince Hall, EngleWood Cliffs.

pot exista discrepanțe între identitatea socială virtuală (ce ar trebui să fie individul conform
categoriei din care am presupus că face parte) și identitatea socială reală, ceea ce ar afecta
negativ identitatea socială a individului deoarece percepția noastră asupra identității individului
studiat s -ar putea să nu fie reală și să ne facă să anticipăm gr eșit evoluția individului sau să îl
reclasificăm dintr -o categorie anticipată într -o altă categorie. ” Dacă se dovedește însă că un
individ posedă un atribut care -l face diferit de ceilalți din categoria lui și atributul este puțin
dezirabil, individul est e discreditat, stigmatizat. Nu toate atributele indezirabile devin obiectul
stigmatizării ci doar cele care sunt incongruente cu stereotipurile noastre asupra a ceea ce
trebuie să fie individul din categoria respectivă .”17.
Un exemplu relevant ar fi faptul că nu ar trebui să stigmatizăm un etnic rom pentru că are
o slujbă mai puțin dorită de marea majoritate a populației, gropar sau vidanjor dar „ stereotipurile
intervin în procesul de identificare proprie și în identificarea altora tocmai prin mecanismul de
economie a gândirii, ce are la bază existența similarităților și diferențelor între membrii
societății, suprageneralizarea și extrapolarea conținuturilor identitare de la nivelul clasei la
nivelul individului ”18. Efectele stigmatizării pot fi percepute doa r dacă indivizii care vor să facă
o impresie bună, vor să aibă succes în societate, cei care au credințe identitare solide vor percepe
stigmatizarea cu o intensitate minimă, percepția lor fiind aceea că ei întruchipează „normalul”.
Goffman (1961) abordeaz ă conceptul identității colective apreciind că aceasta poate fi
folosită ca sursă de informație în ce privește un individ anume deoarece se presupune că el este
ceea ce sunt ceilalți.19 Identificarea colectivă se distinge prin două componente: identificare a de
grup și categorizarea socială iar prin internalizare categorizarea de grup poate deveni
identificare de grup deoarece „grupurile ajung să se identifice ca atare datorită categorizării
lor inițiale de către alții”20. Astfel, ” identificarea colectivă presupune ca grupul să se auto –
identifice sau să fie identificat din exteriorul lui Identificarea colectivă (prin atribuire de
caracteristici comune unei categorii de indivizi) contribuie la creionarea identității individuale
”.21

17 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 56 -57
18 Jurcan, D., 2005, Identitate și societate: modele aspiraționale întranziție, Ed. Eikon, Cluj -Napoca, p.73
19 Ibidem 16
20 Jenkins, R., 1996, Social Identity, Routledge, Londra, p.88
21 Idem17

Față de identificarea colectivă, identificarea de grup presupune o strictă categorizare
socială, proces care nu este valabil și în sens invers, categorizarea socială creează doar
posibilitatea identificării de grup. ” Astfel, se poate face distincția între c ategorie în sine
(rezultată din categorizare) și categorie pentru sine (rezultată din identificare) după modelul
teoretic al lui Marx: clasa în sine (cu mod de viață comun, cu activități culturale specifice etc.),
recunoscută de un număr apreciabil de indi vizi care nu fac parte din categoria respectivă devine
clasă pentru sine când apare conștiința intereselor comune, aceasta conducând la acțiuni
comune (deci când există conștiință de clasă) ”22.
În cadrul interacțiunii dintre indivizi, prin acceptarea sau respingerea unor valori, norme
și/sau semnificații, se construiesc identitățile sociale. Erickson apreciază că procesul construirii
identității cuprinde mai multe etape: indivizii aflați în interac țiune îl compară pe individul țintă
cu ei înșiși, apoi informațiile legate de această evaluare sunt vehiculate în conversațiile dintre
părți, iar individul țintă ia acest feedback în considerare, comparându -se la rândul lui cu cei cu
care interacționează.23 La rândul lui, Jenkins (1996) spune că „dacă indivizii nu învață cine sunt
de la alții, ei nu vor ști niciodată”24. Aprecierea grupului se face întotdeauna în timpul
interacțiunii intergrupate printr -o comparare clară, obiectivă a atributelor sau caracteri sticilor de
valoare, care determină prestigiul și aprecierile pozitive sau va diferenția negativ individul. De
rezultatul aprecierilor ține satisfacția individului de a se identifica social cu un anumit grup,
atunci când este apreciat pozitiv sau va părăsi grupul când aprecierea este negativă sau va încerca
să-și sporească prestigiul.
Literatura de specialitate descrie strategiile și comportamentele orientate spre instituirea
unei identități sociale‚ pe care le pun în aplicare indivizii și grupurile cu stat ut social scăzut25:
1) mobilitate individuală – abandonarea grupului cu statut social scăzut și aderarea la
altul, act ce poate deveni posibil doar datorită eforturilor și capacităților personale;
2) creativitate socială – strategie constând din revizuirea criteriilor de comparare cu out –
group -ul sau alegerea altei categorii în calitate de entitate de comparare care‚ prezentând unele

22 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Univers ității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 58
23 Apud Hatch, M.J., Schultz, M., 2002, The Dynamics of Organizational Identity, în Human Relations, vol. 55, [on -line]:
http://hum.sagepub.com/cgi/content/abstract/55/8/989.
24 Ibidem 20, p.62
25 Tajfel, H.‚ Turne r, J.C. An Integrative Theory of Intergroup Conflict. The Social Psychology of Intergroup Relations.
Monterei(Cal), 1979, p.33 -47.

laturi ce pot fi evaluate mai jos sau negativ‚ oferă posibilitatea schimbării aprecierii negative cu
alta pozitivă;
3) concure nță socială – stabilirea unor diferențe pozitive în cadrul competiției cu
membrii outgroup -ului cu statut superior și dobîndirea unui loc mai avansat în ierarhia socială.26
Iluț (2001) apreciază că factorii determinanți ai identității noastre sunt experienț ele de
viață din copilărie; constatările și aprecierile părinților, prietenilor, colegilor; comparațiile sociale
privind capacitatea și performanțele; observarea propriilor comportamente și a efectelor acestora;
conștiința de sine (autoanaliza, reflexivit atea sinelui).27 Pe de altă parte, Jurcan (2005) subliniază
că identitatea se solidifică „ în jocul comunicării, percepției, și comparării imaginii de sine cu
imaginea și așteptările părinților, în perioada timpurie a vieții, pentru ca apoi procesul să se
extindă în interacțiunile cu ceilalți actori din universul social al individului”.28 (pag. 51).
Barresi (2006) apreciază că identitatea se construiește încă din adolescență și „materialele din
care un individ își formează identitatea personală sunt identită țile sociale pe care le -a
experimentat în trecut și pe care va continua să le experimenteze de -a lungul vieții. La un nivel
mai concret ne creăm o identitate personală din amintirile evenimentelor din viața noastră și a
celor ce ne înconjoară”29 iar „a te naște înseamnă a te naște într -o identitate socială; cel mai
des în mai mult decât una (cineva are o identitate – cel puțin – prin nașterea sa într -o familie și
într-o cultură)” 30.
În acest cadru general, exprimarea identității se realizează prin comunic area de preferințe
ideologice, estetice, filosofice, disciplinare, de valori și atitudini, prin dezvăluirea unor scopuri.
Ca orice expresie, și cea a identității se face prin simboluri, de prestigiu sau de stigmat și prin
limbaj, alegerea discursului ( de la exprimare până la inflexiunile vocii și limbajul trupului) fiind
edificator pentru stabilirea identității unui individ. ”Hess et al. (1991) susțin că prin limbaj și în
interacțiunile față în față apar mesaje despre sine. Felul în care individul interpre tează și
evaluează aceste informații este esențial pentru construirea socială a identității”31.

26https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Identitatea%20de%20gen%20si%20dificultatile%20de%20identificare%20deter
minate%20de%20schimbarea%20rolurilor%20sociale.pdf , accesat la data de 11.06.2019
27 Ibidem 13
28 Jurcan, D., 2005, Identitate și societate: modele aspiraționale întranziție, Ed. Eikon, Cluj -Napoca, p.51
29 Barresi, J., 2006, The Identities of Malcolm X, în McAdams, D.,Josselson, R., Lieblich [ed.], Identity and Story: Creating Self
inNarrative, American Psychological Association, Washington, p.204
30 Idem 29, p.205
31 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 63

În evaluarea impresiei Schlenker (1996) apreciază managementul impresiei drept un
mecanism prin care oamenii încearcă să canalizeze impresiile celor din jur cătr e o persoană,
obiect sau un eveniment și un instrument pentru achiziționarea unor rezultate sociale și materiale
inclusiv aprobare, respect, măriri de salariu și promovare.32 Schlenker mai subliniază că
managementul impresiei este un mecanism deja cunoscut și validat social ca un mijloc prin care
oamenii își exercită nevoile de putere și control asupra mediului, atribuit de cele mai multe ori
atingerii succesului și ascensiunii sociale. ” Oamenii angajați în managementul impresiei cu
scopul de a câștiga apr obarea, câștigă respect, își optimizează stima de sine, își validează social
imaginile idealizate ale sinelui, își verifică social credințele de sine existente și câștigă avantaje
materiale ”33.

2.2. Tipuri de identitate
Dezvoltată odată cu societate, iden titatea s -a schimbat pe parcursul istoriei și așa cum
apreciază Dubar (2003), pot fi recunoscute patru forme identitare și patru modalități de
identificare dezvoltate sub influența proceselor istorice, economice și sociale, după două criterii
de clasificar e: tranzacțiile relaționale (Noi) și tranzacțiile biografice (Eu)34:
– forma identitară culturală se caracterizează printr -un NOI comunitar și un EU pentru
celălalt, ceea ce presupune apartenența la un grup local și la cultura moștenită (limbă, credințe,
tradiții) și se întâlnește în comunitățile tradiționale. Această formă identitară aduce riscul
dominației sexului (a bărbaților asupra femeilor);
– forma identitară narativă caracterizată printr -un NOI societar și un EU pentru sine și
presupune apartenența la grupuri efemere și multiple în funcție de interes; cei care sunt dominați
de o astfel de formă identitară caută propria reușită economică și realizarea personală; aduce
riscul dominației de clasă (a patronilor asupra salariaților);
– forma identitară r eflexivă se caracterizează printr -un NOI comunitar și un EU pentru
sine, formă care presupune identificarea cu un grup de egali care împărtășesc aceleași interese,

32 Schlenker, B., 1996a, Impression management, în Manstead, A.,Hewstone, M. [eds.], The Blackwell Encyclopedia of
SocialPsychology, Blackwell Reference
Online:http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631202899_chunk_g978063120289911_ss1 -6.
33 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOC IOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 64
34 Ibidem 15

angajament moral și convingeri ferme; este supusă riscului dominației simbolice și a
intole ranței;
– forma identitară statutară, caracterizată printr -un NOI societar și un EU pentru celălalt și
presupune integrarea în instituțiile sociale și educative, identificarea cu categorii sociale.
Indivizii cu o astfel de formă identitară caută întotdeaun a îndeplinirea rolurilor. Această formă
aduce riscul dominației birocratice, sistemice și subordonare față de conducători și reguli35.
Jurcan (2005) apreciază că atributele identitare ale unui subiect pot fi nodale și
periferice, atributele nodale fiind m ai stabile și mai vizibile în percepția socială, regăsindu -se în
imaginea stereotipală, iar atributele periferice sunt conjuncturale, mai puțin vizibile și mai
susceptibile de schimbare.36
Dubar (2003) identifică identitățile simbolice, ca forme identitare din câmpul credințelor
politico -religioase37 dar ”cea mai des întâlnită tipologie a identității este cea care împarte
identitățile în individuale și colective. Identitățile individuale pot fi publice (vedete, oameni
politici etc.) sau private. Acestea sunt identități personale, ele subliniază diferența, distincția
individului în interiorul categoriei din care acesta face parte.
Referitor la identitatea personală, Turner (1996) subliniază că se referă la categoriile
sinelui care definesc individul ca persoană unică în termeni ai diferențelor lui individuale față de
celelalte persoane din grup iar indivizii tind să se definească și să se vadă mai puțin ca persoane
diferite și mai mult ca re prezentanți interșanjabili ai unei categorii sociale38.
Contextual, Holmes (2005) apreciază că indivizii sunt văzuți ca având un număr de
identități sociale care -i leagă de grupurile sociale și un număr de identități personale care sunt
baza relațiilor unu la unu cu alții39.
Pr. Dr. Iulia Boldea dă identității atribute dinamice , în continuă schimbare: ”Indentitatea
individuală, ca sumă de strategii și protocoale de reliefare a personalității proprii într -un
context sociocultural marcat de interculturalitate, se concretizează prin două dimensiuni, de o
vizibilitate diferită, unul alcătuit din valori culturale esențiale, având o rezistență și valabilitate

35 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 64
36 Jurcan, D., 2005, Identitate și societate: modele aspiraționale în tranziție, Ed. Eikon, Cluj -Napoca, p.73
37 Ibidem 15
38 Turner, J., 1996, Self -categorization theory, în Manstead, A.,Hewstone, M. [eds.], The Blackwell Encyclopedia of Social
Psychology,Blackwell Reference
Online:http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631202899_chunk_g978063120289921_ss1 -6.Idem
39 Holmes, J., 2005, Story -telling at work: a complex discursive resource for integrating personal, proffesional and social
identities, în Discou rse Studies, vol.7, [online]: http://dis.sagepub.com/cgi/content/abstract/7/6/671.

de ordin universal, reprezentând, oarecum, fundamentul identității individulae, în timp ce a doua
dimensiun e este alcătuită din experiența și orizontul de trăiri și reprezentări acumulat de subiect
prin intermediul dialogului intercultural, având o proporție importantă de deschidere,
contribuind la conturarea disponibilităților de adaptare ale individului și pr ovocările și stimului
contextului social și multicultural. Datorită gradului diferit de adaptabilitate la exigențele
alterității, se poate spune că identitatea nu are o condiție statică sau monadică, dimpotrivă,
orice structură identitară e flexibilă, rigu roasă, însă nu rigidă, manifestându -și o condiție
interactivă, pluralistă, dinamică.Fără îndoială însă, că modificarea structurii identitare este
parțială, fondul identitar rămânând același.”40
Ashforth (2007) a structurat identitatea pe trei niveluri :
1. identitatea personală (sau individuală ) cu atributele ce diferențiază pe cineva de
altcineva (trăsături, valori, credințe, cunoștințe, abilități, dexterități, scopuri, comportamente
caracteristice etc.) și care iese în evidență în contexte intragrup.
2. identitatea interpersonală (sau relațională ) care este dată de relațiile legate de rolul
cuiva (coleg – coleg, șef – subaltern etc.).
3. identitatea colectivă (socială ), dată de calitatea individului ca membru al unui grup și
se evidențiază în contexte intergrup (când se face o comparare între grupuri).
În acerst context, atributele demografice (gen, vârstă etc.) pot fi văzute fie ca identități
colective (când ajută l a stabilirea apartenenței cuiva la un grup), fie ca identități personale (când
ajută la distingerea cuiva de altcineva)41.
Identitățile colective pot fi ”comunitare (identitatea națională, identitatea culturală,
identitatea etnică sau identitatea de gen – acestea sunt identități date de atribuiri moștenite) sau
societare (identitatea profesională, identitatea politică sau identitatea religioasă – acestea sunt
identități date de opțiuni personale). Ele sunt identități sociale care descriu apartenența la grup uri
prin sublinierea similarităților, a opoziției între categorii”42.
Kantner (2006) imprimă ideea că identitatea colectivă e dată de convingerile imemoriale
ale membrilor – valori, tradiții, cultură, moralitate, credințe religioase etc. iar principalii

40 http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A22469/pdf
41 Ashforth, B., 2007, Identity, personal, în Cooper, C. [ed.], The Blackwell Encyclopedia of Management, Blackwell R eference
Online: http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631 233176_chunk_g978063123536113_ss2 -2.
42 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg. 67 -68

indicatori ai identității colective sunt locuirea într -un anumit teritoriu, originea etnică, cultura,
religia, limbajul, istoria și stilul de viață43.
La rândul său,Turner (1996) susține că identitatea socială se referă la categorizări sociale
ale sinelui și ale altora care îl definesc pe individ în termenii similarităților pe care le
împărtășește cu membrii unei categorii sociale în contrast cu alte categorii sociale44 concepție la
care i se alătură și Tajfel care apreciază că „identitatea socială este parte a conceptului de sine a
individului ce derivă din calitatea lui de membru al unui grup social (sau grupuri) împreună cu
valoarea și semnificația emoțională atașată acestei calități” 45.
Dubar (2003) are o abordare diferită în ceea ce privește identitatea col ectivă și consideră
că acestea pot fi considerate asociații voluntare de persoane care presupun apărarea intereselor
comune (raționalitate economică) și/sau împărtășirea unor valori comune (raționalitate
axiologică) însă legătura societară este fragilă, t emporară și nu implică împărtășirea unor
credințe colective sau a unor rădăcini comune (legături de sânge, pământ sau cultură) ci
participarea la activități cu alții care sunt parteneri46.
Boldea( 2012) apreciază că identitatea socială este ”identitatea pe care i -o atribuie
individului mediul în care acesta se regăsește.Fiecare actant al unei comunicări interculturale
este caracterizat de o aspirație de a -și căuta o identitate socială pozitivă, care să -i confere un
confort existențial și o legitimitate ontic ă și gnoseologică. Identitatea socială este cea care are o
influență apreciabilă asupra nivelului de interacțiune al unui individ cu grupul social din care
face parte, însă, la fel de limpede este și faptul că, dacă este corelată cu un statut etnic dinamic ,
de un rol activ, identitatea socială poate să declanșeze o amplificare a stării de angoasă în fața
noutății, a insolitului.”47
În literatura de specialitate, toate aceste tipuri au fost definite și interpretate ca atare:
Identitatea etnică poate fi defin ită ca „sentimentul de sine care pretinde o obârșie comună și
împărtășește unul sau mai multe din următoarele elemente: cultură, religie, limbă, rudenie sau
loc natal”48 iar Bjurstrom (1997) apreciază că identitatea etnică este identitatea colectivă a

43 Kantner, C., 2006, Collective Identity as Shared Ethical Self -Understanding: The Case of the Emerging European Identity, în
European Journal of Social Theory, vol. 9, [online]: http://est.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/4/501
44 Ibidem 38
45 Ibidem 13, p.93, (apud Iluț, 2001)
46 Ibidem 15
47 Ibidem 40
48 Chiru, C., 2003, Identitate etnică, în Chelcea, S., Iluț, P. [coord.],Enciclopedie de psihosociologie, Ed. Economică, București,
p.171

membr ilor unui grup care se vede distinct cultural de alte grupuri și are drept elemente comune
distincte: limbajul, religia, strămoșii, tradiția, rasa, hainele etc. Pentru indivizii lumii moderne
etnicitatea se prezintă ca tradiții specifice unui grup de care aparțin, înrădăcinate în noțiuni ale
originii și strămoșilor comuni (reali sau imaginați). Identitatea etnică este mai proeminentă în
rândul grupurilor etnice minoritare; cei cu o identitate etnică accentuată au o stima de sine mai
ridicată. De asemenea, Bjurstrom consideră că există două accepțiuni ale etnicității:
(1) etnicitatea, atașată unei persoane de la naștere până la moarte
și
(2) etnicitatea , creată constant și recreată în viața socială; apartenența la grupul etnic se
poate schimba în timp, în funcție de context.49
Roth (apud Jurcan, 2005, pag. 68) precizează că „ limba maternă, cultura comunității
etnice și valorile ei, transmise nu pe cale genetică, ci însușite în procesul complex al socializării,
constituie elementele fundamentale ale ident ificării individului cu etnia sa, marcându -i pentru
toată viața, mentalitatea și comportamentul” .50
În ceea ce privește identitatea națională , ca formă de manifestare trebuie corelată cu
limba, istoria, religia unei națiuni și trebuie înțeleasă ca un proc es continuu de aderare la valori
istorice, religioase și lingvistice.
Bădescu ( 2005) apreciază că atât definirea națiunii cât și a identității naționale
presupune trei niveluri de relevanță:
– nivelul etnospiritual, reprezentat de mituri, simboluri, memo rie comună;
– nivelul etnosocial, reprezentat de cultura publică de masă, unitatea economică, patria
mamă;
– nivelul etnopolitic, reprezentat de drepturi și datorii egale pentru toți membrii.
La acestea se mai adaugă, în concepția autorului, tradițiile pre zente într -un substrat
etnoreligios format din învățături și rânduieli, date lumii de către Dumnezeu, în chip direct și
tainic. De asemenea, Bădescu face referire și la națiunea imemorială, întâlnită atât în antichitate,
evul mediu, epoca modernă dar și în această eră, a globalizării, care indică latențe sufletești,

49 Bjurstrom, E., 1997, The Struggle for Ethnicity – Swedish Youth Styles and the Construction of Ethnic Identities, în Young,
vol. 5, [online]: http://you.sagepub.com.
50 Apud Jurcan, D., 2005, Identitate și societate: modele aspiraționale în tranziție, Ed. Eikon, Cluj -Napoca,p.68

energii, prototipare și direcții care se vor afișa prin actualizări spirituale legate de unitatea de
neam, în epoci diferite și sub regimuri diferite.51
Vlăsceanu (2007) apreciază că legitimitate a identității naționale este bazată pe criterii
naturale, rasă sau etnie, pe criterii spirituale, lingvistice, teritoriale sau istorice iar identitatea
națională domină istoria modernității atât în analize cât și în relațiile internaționale.52
Legat de identitate de gen , Dubar (2003) arată că identitatea feminină este o identitatea
de împuternicire (fiică a lui, soție a lui, mamă a lui); ea accede doar la forme private de
recunoaștere. Este vorba despre o dependență identitară a femeii (numele său este ori al tatălui,
ori al soțului). Identitatea masculină se construiește, mai susține autorul, în jurul muncii
producătoare și a luptelor pentru recunoașterea sa publică53.
Identitatea de gen se referă la modul în care individul se percepe pe sine, ca bărbat sau ca
femeie și este în principal o stare psihologică. Stoller (1968), apreciază că identitatea de gen este
amestecul de masculinitate și feminitate din fiecare individ, sub forme și grade diferite, sexul și
genul nu sunt neapărat legate, în sensul că masculinitatea și feminitatea, care au o conotație
biologică, diferă în comportamentul lor psihosocial. Acesta le definește ca sumă de credințe
rezultate din dispoziția biol ogică, atitudinile parentale și influențele sociale, ce motivează
credința subiectului că este masculin sau feminin. Aspectele biologice, atitudinale parentale și
influențele sociale sunt elementele esențiale ale identității de gen: biologicul trimite la o auto-
informare, modele parentale au rolul de a ajuta copilul să se identifice cu persoana de același sex,
iar componenta socială impune normele de conduită, considerate a fi dizerabile pentru individ.
Însă credințele subiectului, mai spune Stoller, depind în același timp și de dorințele lui
inconștiente, de multiplele sale rețele de identificări.54
Individul manifestă în societate o serie de roluri cu caracter dobândit deoarece societatea
impune ca socializaeea să se realizeze conform normelor, valorilor și modelelor de
comportament. În acest context, caracteristicile socializării se regăsesc în mod direct în modul de
manifestare a rolurilor sociale. Astfel, rolurile de gen sunt diferite de cele așteptate atât din cauza
problemelor de socializare cât și din cauza evoluției și dinamicii societății și se schimbă cu viteză

51 Bădescu, I., 2005, Noopolitica, Editura Ziua, București, p.440 -444.
52 Vlăsceanu, L., 2007, Sociologie și modernitate, Polirom, Iași,p.122.
53 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN S OCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009,
pg.80 -81
54 Stoller, Robert; Sex and Gender: On the Development of Masculinity and Femininity, Science House, New York City (1968)

foarte mare și nu printr -un proces unitar, astfel încât întreaga populație, dar și instituțiile, sunt
marcate.
Tudose (2012) apreciază că atât identitatea psihosexuală cât și conștiința ei se formează
în urma unui proces amplu de socializare, se construiește în timp, cu imaginea de sine, având
drept fundament influența mediului, a anturajului, a numelui și a experiențelor pe care fiecare
subiect le integrează în contextul cultural și educațion al specific. Spre deosebire de
conștientizarea identității sexuale, a Eului sexual corporal, care apare în jurul vârstei de 2 ani,
când copilul își conștientizează sexul (băiat/fată), identitatea psihosexuală se realizează la
adolescență. În această perioa dă, factorii educaționali, psihosociali, culturali au un rol major,
modelând -o și clarificând -o. Definirea identității de gen ca fiind un rezultat al impactului social,
al contextului social și istoric devine astfel relativ acceptată, nu s -a mai aderat la teoria existenței
unui singur tip de masculinitate sau feminitate, ci se acceptă faptul că există mai multe forme ale
acestora. Modelele de masculinitate și feminitate acceptate social sunt construite în manieră
dihotomică, contestată ulterior, prin accept area mai multor forme de masculinitate și feminitate.55

2.3 Identitatea etnică
”Identitatea etnică reprezintă sentimentul de apartenență la o anumită comunitate etnică
după anumiți parametri ai etnogenezei: biologici, de rasă (rădăcinile de neam), teritorial –
climaterici (teritoriul istoric) și socioculturali (istoria poporului său, simbolurile etnice ale
culturii și religiei etc.) care s -au constituit pe parcursul dezvoltării istorico -culturale a comunității
în cauză.”56
Referindu -se la identitatea etnică, Max Weber a definit, mai întâi, grupurile etnice ca
fiind „acele grupuri umane care mențin o credință într -un descendent comun datorită
similitudinilor fizice, cutumiare sau al amândurora, în fine datorită memoriei colective privind
colonizarea sau migrația”57, subliniind astfel trei aspecte importante :
(1) descendența comună care generează solidaritatea etnică se bazează pe o credință
reală sau pe o prezumție;

55 Tudose, C., (2005), Gen și personalitate, Editura T ritonic, București;
56https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Identitatea%2 0etnica%20si%20constiinta%20etnica%20in%20conditiile%20con
olidarii%20societatii%20civile.pdf , accesat la data de 15.06.2019
57 Max Weber, Economy and Society, vol. 1, Berkeley, University of California Press, 1978, p.389.

(2) subiectivitatea etnicității prin aceea că descendența comună este mai puțin importantă
decât credința într -un descendent comun;
Și
(3) bazele multiple ale acestor credințe care variază de la asemenări fizice la practici
cultural e comune sau o istorie comună58.
Credința într -un descendent comun și într -o istorie comună, așa cum a subliniat W eber, a
fost acceptată și preluată de toți teoreticienii în literatura de specialitate, așa cum arată și Cornell
& Hartmann: „ un grup etnic a devenit un grup de persoane care se distinge prin cultura comună,
în mod tipic incluzând limba, religia sau alte pattern -uri de comportament sau credință ”59
Combinând abordarea lui Weber a etnicității cu cea culturală, Anthony Smith definește,
la rândul s ău, grupul etnic ca fiind un „tip de colectivitate culturală, unul care subliniază rolul
miturilor descendenței și al memoriei istorice și care este recunoscut prin una sau mai multe
diferențe culturale ca religia, obiceiurile, limba sau instituțiile ”60.
Practicienii completează astfel componența etnicității cu aspecte care diferențiază
grupurile cum ar fi culoarea, limba, religia, acoperind „triburi, rase, naționalități și castă.61
Potrivit lui Brubaker, la modul general, conceptul de identitate poate fi c aracterizat drept
ambiguu, generator de confuzii când este folosit ca un termen analitic dar subsumarea lui unor
perechi de termeni care să acopere diversele înțelesuri ale termenului: identificare și categorizare
ca termen procesual, auto -înțelegere și lo calizare socială ca termeni care consideră
subiectivitatea și dispoziția de a acționa, și asemănări, conectivitate și grupare, fixează termenul
mai aproape de realitățile sociale. Asemănările se referă la atribute împărtășite, conectivitatea la
relațiile care leagă oamenii și gruparea se referă la sentimentul de apartenență la un grup distinct,
delimitat și solidar62.

58 Identitatea Romani: Discurs, Orga nizare si Proiect Politic, Iuliu Rostaș, extras din ”ROM SAU ȚIGAN Dilemele unui etnonim
în spațiul românesc”, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj -Napoca, 2012, pg. 200
(https://www.researchgate.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )
59 Stephen Ellicott Cornell, Douglas Hartmann, Ethnicity and Race (making identities in a changhing world), London, New
Delhi, Pine Forge Press, 1998, p.17.
(https://www.researchgate.net/publication /321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )
60 Anthony D. Smith, National Identity , London, Penguin Books, 1991, p.20.
(https://www.researchgate.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )
61 Donald L. Horowitz, Ethnic groups in conflict, Berkeley, University of California Press,
1985, p.53. ( https://www.researchgate.net/publicat ion/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )
62 William Roger Brubaker, Ethnicity without groups, London, Harvard University Press, 2004, p.28 -50.
(https://www.researchgate.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )

Identității etnice i se atribuie două mari perspecive, identificate și extrase din literatura de
specialitate de Iuliu Rostaș: ”Perspectiva p rimordialistă percepe identitatea etnică ca fiind
dobândită prin naștere. Ea încorporează originea comună (sângele comun), limba și vorbirea,
tradițiile și obiceiurile care sunt percepute ca fiind fixe, imutabile. Din acest punct de vedere,
individul are n iște limite fixe între care se poate defini. Perspectiva constructivistă percepe
identitatea etnică ca un construct social, urmare a interacțiunii sociale. Identitatea etnică devine
relevantă atunci când există o contrapondere sau un reper care să diferenț ieze indivizii și
grupurile. Ea se formează și este exprimată în contextul interacțiunii între grupuri și indivizi
care aparțin unor grupuri diferite pentru a accentua specificitatea lor. În acest sens, identitatea
etnică este flexibilă și adaptabilă conte xtului social. Afilierea individului la un grup minoritar
este văzută de către adepții teoriilor constructiviste ca un drept al acestuia, în timp ce adepții
teoriilor primordialiste văd această afiliere ca o caracteristică a statutului său social dobândit
la naștere ”63.
Tot literatura de specialitate îi atribuie individului un rol activ, deosebit de important, în
construcția identității etnice, activarea sa în grupul propriu etnic fiind un indicator al identității
sale etnice.
Maria Cobianu -Băcanu apreciaz ă că păstrarea identității, în vâltoarea evoluției
evenimentelor, înseamnă păstrarea unității de sine, a integrității personalității pe fondul celor mai
profunde schimbări, având ca ax central valorile general umane ce au asigurat și asigură
perpetuarea sp eciei umane în toate împrejurările istorice. Autoarea mai spune că identitatea
etnică, ca proces, nu se încheie niciodată, ci are un caracter deschis, ce continuă cu fiecrae
individ și fiecare generație în parte.64
”Construcția etnicității se referă la circ umstanțele în care oamenii se identifică, modul
cum îi percep pe ceilalți, experința de zi cu zi, modul cum interpretează problemele cu care se
confruntă și termenii – etnici sau de altă natură – folosiți în descrierea cauzalității problemelor.
Bineînțeles , această construcție are relevanță doar în contextul în care există un «altul» ca
punct de reper. ”65

63 Identitatea Romani: Discurs, Organizare si Proiect Politic, Iuliu Rostaș, extras din ”ROM SAU ȚIGAN Di lemele unui etnonim
în spațiul românesc”, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj -Napoca, 2012, pg. 201
(https://www.researchgate.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )
64 Cobianu -Băcanu Maria. Românii minoritari din Covasna și Harghita. Despre o posibilă strategie a păstrării propriei lor
identități na ționale. În: Revistă Română de sociologie. București, №3 -4, 1999, p.313 -314
65 W.R. Brubaker, Op. cit. , p.17.
(https://www.researchga te.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )

Castells afirmă că, în contextul contemporan, se regăsesc trei mari tipuri de construcție
identitară bazate pe originea lor:
– identitate de legitimare (legitimating identity ), ce rezultă din atitudinea instituțiilor
dominante ale societății pentru a -și extinde și raționaliza dominația lor față de alți actori;
– identitate de rezistență (resistance identity ), generată de către acei actori care sunt în
poziții sau condiții subordonate și/sau stigmatizate de logica dominației și care prin urmare
construiesc modalități de rezistență și supraviețuire bazate pe principii care sunt total diferite sau
chiar contrare acelora cu care sunt impregnate instituțiile societății;
și
– identitate de proiect (project identity ), atunci când actorii sociali, pe baza oricăror
materiale culturale avute la dispoziție, construiesc o nouă identitate care redefinește poziția lor în
societate și prin aceasta, caută transformarea structurii sociale în ansamblul ei 66.

2.4 Imaginea de sine
Imaginea de sine este modul prin care un individ devine conștient, în mod subiectiv, de
propria persoană, se reprezintă pe sine din punct de vedere al sentimentelor, trăsăturilor,
capacităților, gând urilor, atitudinilor, concepțiilor și convingerilor. Imaginea de sine capătă
contur în urma acțiunii reflexive, având la bază sentimentul de identitate și persistență a propriei
persoane. Imaginea de sine se referă la părerea pe care o persoană o are față de sine din punct de
vedere cognitiv, iar stima de sine constituie o indicele de evaluare a sinelui sub aspect cognitive
și afectiv.
De calitatea imaginii de sine depinde adaptarea social a fiecărui indivi d iar părerea bună
despre sine facilitează și condiționează procesul adaptării sociale. Prezentarea și aprecierea
propriei persoane în termeni pozitivi, aprecierea propriilor abilități, dar și a propriei persoane în
relațiile cu ceilalți facilitează adapta rea socială.
SINE -le este prezent în 5 feluri distincte în teoria științelor sociale și comportamentale iar
Leary și Tangney (2003) le nominalizează, astfel: sinele ca persoană, sinele ca personalitate,
sinele ca subiect cu experiențe, sinele ca și credinț e despre tine însuți și sinele ca agent executiv,

66 Identitatea Romani: Discurs, Organizare si Proiect Politic, Iuliu Rostaș, extras din ”ROM SAU ȚIGAN Dilemele unui etnonim
în spațiul românesc”, Editura Institutului pe ntru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj -Napoca, 2012, pg. 202
(https://www.researchgate.net/publication/321775135_I dentitatea_Romani_Discurs_Organizare_si_Proiect_Politic )

cu specificația că primele două forme ar trebui evitate, sinele fiind, de fapt, fiecare dintre
celelalte trei variante67.
Leary și Tangney (2003)mai spun că sinele presupune : „experiențele oamenilor,
percepț iile, gândurile și sentimentele despre ei și eforturile deliberate de a -și controla propriul
comportament” și este „aparatul psihologic care permite organismelor să gândească în mod
conștient despre ele însele” 68.
”Sinele este un sistem interactiv, autoorg anizat de gânduri, sentimente și motivații ce
caracterizează un individ. Profesorul Iluț (2001) definește sinele ca imagine pe care o avem
despre propria persoană (dar nu este o percepție superficială și schimbătoare, concepția de sine
este partea profundă și subtilă a personalității care înseamnă reflexivitate)”69.
Totodată, Jenkins (1996) apreciază că sinele este „înțelesul reflexiv al fiecărui individ
asupra propriei identități particulare, constituit în comparație cu alții în termeni de similaritate
și diferență fără de care n -am ști cine suntem și în consecință n -am putea acționa” 70.
Pentru Goffman (1961) conceptul de SINE este caracterizat prin: imag inea de sine ( care
este portretul de sine factual, incluzând informații despre corp – înălțime, greutate, statură,
preferințe personale, experiențe trecute) și stima de sine (care este componenta evaluativă, adică
judecățile sociale internalizate și ideile despre cât de valoroasă este o trăsătură sau o calitate
personală posedată).71 Iar Argyle (1998, pag. 83) definește portretul factual, ca „ansamblu al
ideilor pe care un individ le are despre el însuși, inclusiv despre rolul său” (despre trăsăturile
de caracter, despre corp, meserie, clasa socială de care aparține etc.) .72 ”Profesorul Chelcea
(2006) definește stima de sine ca apreciere sau respect de sine, ea include ansamblul
autoevaluărilor pozitive și negative ale oamenilor despre ei înșiși”73.
În litera tura de specialitate, se mai consideră, de asemenea, că stima de sine înglobează
încrederea în sine și acceptarea de sine care înglobează sentimentul de a fi iubit și acceptat de
alții și simțul competenței în realizarea sarcinilor și în rezolvarea indepe ndentă a problemelor74.

67 Leary, M., Tangney, J.P., 2003, The Self as an Organizing Construct in the Behavioral and Social Sciences, în Leary, M.,
Tangney, J.P. [eds.], Handbook of Self and Identity, The Guilford Press, New York. p.6
68 Idem 67, p.8
69 Ibidem 53, p.87
70 Jenkins, R., 1996, Social Identity, Routledge, Londra, p.29.
71 Goffman, E., 1961, Stigma , Pretince Hall, EngleWood Cliffs.
72 Argyle, M., 1998, Competențele sociale, în Moscovici, S., [coord.],Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom,
Iași,p.83
73 Ibidem 53, p.90
74 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009 ,
pg.90

Apreciend stima de sine la nivel macro, Heatherton și Vohs (2000) consideră că „stima
de sine globală este un construct ierarhic cu trei componente majore stima de sine performanță,
stima de sine socială și stima de sine fizică. Fiec are componentă poate fi spartă în alte
subcomponente. Stima de sine performanță se referă la simțul competenței generale și include
abilitatea intelectuală, performanța școlară, capacitățile autoreglatoare, încrederea în sine,
eficacitatea. Stima de sine s ocială se referă la felul in care oamenii cred că sunt percepuți de
ceilalți. Stima de sine fizică se referă la felul în care este văzut corpul fizic și include abilitățile
atletice, atractivitatea fizică, dar și stigme fizice legate de rasă sau etnie” 75.
Coopersmith subliniază că „ nivelul ridicat al stimei de sine a fost găsit la indivizi activi,
expresivi, cu succes, stima de sine scăzută e corelată cu ambiție scăzută, fizic puțin robust ” și
„stilurile parentale influențează nivelul stimei de sine: nivel ul ridicat e dat de părinți stricți care
au impus limite clare, interesați de copii, care au așteptat ca aceștia să atingă standarde înalte;
nivelul scăzut e dat de părinți mai puțin implicați, cel mai adesea nu cunosc nici numele
prietenilor copiilor lor, au așteptări scăzute de la ei” 76.
În toată această căutare a sinelui, indivizii tind să se compare cu ceilalți pentru a -și face o
imagine cât mai clară despre ei înșiși iar Jodelet (1998) susține că acest sistem de autoevaluare
împarte indivizii în :” per soane care manifestă un puternic grad de dependență față de celălalt,
deoarece țin cont de părerea lui și se compară cu acesta (35%); persoane (38%) cu o
dependență scăzută pentru că răspund în mod negativ la unul din cele două elemente
(importanța părerii celorlalți fără comparație 24%; comparație, dar fără a ține cont de opinia
celorlalți 14%); persoane care manifestă independență declarându -se nemarcate de părerea
celorlalți și necomparându -se cu ei (27%)”77.
În același context, concluzia profesorului Ilu ț (2001) este că „atunci când indivizii se
găsesc departe de noi din punct de vedere psihologic (nu îi cunoaștem personal, au un alt statut
social, altă etnie etc.), succesele lor nu contează, nu afectează evaluarea de sine. Când o
persoană apropiată are o prestație superioară față de realizările noastre într -o dimensiune
relevantă a sinelui nostru, cu cât gradul de proximitate psihologică (de la aceeași religie sau
etnie până la prieten foarte bun sau rudă apropiată) este mai mare și cu cât prestația est e mai

75 Heatherton, T., Vohs, K., 2000, Self -Esteem, în Borgatta, E.,Montgomery, R., [eds.], Encyclopedia of Sociology, Macmillan
Reference, New York, p. 2511
76Apud Hayes, N., 2000, Foundations of Psychology, Thomson Learning, Londra, p. 434
77 Jodelet, D., 1998, Corpul, persoana și celălalt, în Moscovici, S.,[coord.], Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom,
Iași, p.49

ridicată, cu atât amenințarea la adresa evaluării de sine va fi și ea mai mare. Ne vom simți
invidioși, frustrați și mânioși. Dacă o persoană apropiată are succes pe o dimensiune irelevantă
în definirea sinelui nostru, cu cât persoana este mai legată de noi psihologic și cu cât succesul
este mai mare, cu atât mai mult vom câștiga în evaluarea și stima de sine”78.
”De-a lungul vieții sinele stabil este amenințat. Fie că este vorba despre mutații majore
de viață (armata, războiul, închisoarea, boala seve ră), fie că este vorba despre jucarea de roluri
timp îndelungat, acestea pot schimba uneori radical, definirea de sine. Astfel, sinele de lucru
poate deveni o componentă a sinelui stabil (conform lui Iluț, 2001)”79.
Imaginea de sine devine astfel, reprezent area unică a EU -lui care înglobează totalitatea
rezultatelor autocunoașterii, a socializării cu ceiallți, a trăirii evenimentelor autobiografice
reprezentative, care au evidențiat calitățile și defectele fizice, spirituale și sociale pe care le are
fiecare dintre noi.

2.5 Romul invizibil
Definind această sintagmă relativ nouă, Daniel Caraivan, activist de drepturile omului,
scrie despre ” romul invizibil” că este acel concept de neasumare identitară etnică bazat pe două
componente:
”1. Atunci când o pers oană de etnie romă nu mai dorește să se identifice cu etnia din
care face parte, nedorind să fie percepută de societate ca rom datorită imagini negative pe care
etnia o are, el reușind să ajungă la un nivel de educație înalt, apreciat profesional de cei di n jur .
Unul din motive po ate fi trauma permanentă din perioada de formare școlară, în care acesta
era supus discriminării, segregării și ironiilor legate de etnia romă din partea colegilor.
Devenind o persoană activă în societate, cu o stare bună material ă ”romul invizibil” consideră
că recunoașterea lui ca etnic rom îi aduce un prejudiciu de imagine în societate, mai ales în
mediul professional. El consideră că asumarea etnică ar pune la îndoială încrederea colegilor,
partenerilor de muncă .
Un alt aspect al neasumării etnice ar fi acela de a -și proteja copiii de ceea ce a trăit el
în copilărie. Cu toate că, trebuie menționat că în mare parte, ”romii invizibili” nu sunt
păstrători de tradiții iar dacă în cazul unora putem observa că sunt vorbitori nativi de limba

78 Ibidem 13, p.80
79 Florentina Scârneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed. Universității Transilvania din Bra șov, 2009,
pg.102

romani, aceștia evită comunicarea în această limbă și nici nu își îndrumă copiii să învețe
această limbă, dorind să șteargă orice urmă a identității sale etnice.
2. În a doua componentă principalul rol îl are societatea în care trăim, profilul e tnicului
rom fiind creat pe bază de stereotipuri și prejudecăți (romii fură, nu se spală, nu merg la școală,
etc). Atunci când o persoană de etnie romă progresează în societate, merge la școală, învață
bine, ajunge un profesionist într -un anumit domeniu so cietatea refuză să creadă că acesta este
de etnie romă, nemaifăcând parte din profilul standard creat de majoritari. Aceste două
componente stau la baza neasumării identității etnice rome , formându -se ”romul invizibil ”.
Efectele acestui fenomen sunt dramat ice pentru identitatea romă, prin
”acoperirea/ascunderea” acestei categorii de populație romă nu putem demonstra societății
progresul pe care etnia romă îl înregistrează. Identitatea etnică romă suferind prejudicii de
imagine severe.
Gelu Duminică, sociol og și directorul Agenției de Dezvoltare Comunitară” Împreună”
acordă o atenție deosebită acestei categorii de romi, încercând să îi convingă să își asume
identitatea etnică în societate încât să poată demonta acel profil etnic creat de majoritari.
Există u n progres masiv în educație al romilor, anual avem zeci de absolvenți de studii
superioare în diferite domenii (educație, drept, medicină, etc), aceștia trebuie să se regăsească
ca romi indiferent unde lucrează. Este datoria noastră, datoria lor să se iden tifice ca romi,
atunci când îți este rușine cu etnia ta, îți este rușine și cu familia ta, îți renegi baza identitară.
Ce ar trebui să înțeleagă romii invizibili este că societatea românească care este o”
bună” creatoare de profile bazate pe prejudecăți (v ezi: femeile la volan sau în politică, blondele,
etichetarea regională/zonală, etc.), are nevoie de exemple pozitive, aceste profile pot fi
demontate în timp prin argumente concrete în care romii sunt elite în domeniile în care
activează. Societatea române ască nu poate fi schimbată într -o zi, perioada comunistă încă își
mai spune cuvântul asupra mentalului românesc. Naționalismul impus și creat pe baze istorice
false s -a transformat în ultra -naționalism care poate ajunge foarte repede la extremism. Acest
sindrom al superiorității etnice care a fost transmis din perioada comunistă nu a dispărut foarte
mult, găsim o schimbare de mentalitate la cei plecați de ani mulți din România, dar în rest acest
ultra -naționalism îl regăsim la toate clasele sociale indifere nt de studii.
Este dreptul fiecăruia de a se identifica sau nu unei etnii, cred că prin asumare etnică pot
fi demontate prejudecățile și stereotipurile despre romi, poate crește stima se sine, generația

tânără de romi este cea care poate stopa rasismul în școli, spitale, primării toate aceste se pot
face prin propriul exemplu de reușită”80.

Capitolul III
Romii în societatea românească
3.1 Istoria tragică a romilor și consecințele acesteia asupra imaginii de sine etnice a
romilor
În acest capitol voi prezenta pe scurt cele mai importante episoade tragice din istoria
romilor. Sunt aspecte care au destabilizat parțial etnia romă fie prin exclu ziune, fie prin absorbție
forțată.
Cel mai important aspect este însă recunoașterea problemei sclaviei populației rome care
rămâne un subiect controversat cu tente de tabu istoric.
Urmărind traseul istoric al acestei etnii, Centrul de Documentare și Inf ormare despre
Minoritățile din Europa de Sud -Est subliniază că ” Jirechek, Potra și Chelcea (citați de
Hancock, 1999) au sugerat nu numai faptul că sclavia era o condiție inerentă acestei populații,
care își are originea în statusul lor de paria în cadrul castei Sudra din India, dar și că au fost
sclavi de când au fost aduși în Europa de Sud -Est, de tătarii care i -au cucerit. O altă posibilitate
ar fi faptul că ei au fost obligați să se vândă ca sclavi pentru a -și plăti datoriile, Soulins și
Gheorghe (cita ți de Hancock, 1999) au lansat această ipoteză. După cum menționează
Gheorghe (citat de Hancock, 1999), primii romi care au ajuns în principatele române au fost
liberi, acolo au găsit o nișă economică favorabilă deprinderilor pe care le aduseseră din India
sau pe care le învățaseră în Imperiul Bizantin: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului și
divertisment. Datorită efectelor devastatoare ale cruciadelor ce avuseseră loc în secolele
precedente, societatea valahă pe care au găsit -o romii la venirea lor era înapoiată din punct de
vedere tehnologic, fiind centrată pe agricultură. În momentul în care economia a început să se
transforme treptat dintr -una centrată pe agricultură într -una de piață, a devenit dependentă de
deprinderile artizanale ale romilor ( Hancock care citează din Gheorghe, Sclavia Romilor,
2000) ”81.

80 „Romul invizibil” http://www.asociatiadanrom.com/442331780
81 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.google.co m/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWA

Mărturiile prezentate de cercetările centrului de informare mai sus citat privind sclavia
romilor, sunt cutremurătoare:
”Nicolae Gheorghe, un specialist în problema romilor, susține că sclavia a fost rezultatul
creșterii măsurilor stringente luate de proprietarii de pământuri, de curțile domnești și de
mănăstiri pentru a preveni ca forța de muncă, pe care o constituia populație roma, să
părăsească principatele. Ei începuseră să plece din princip atele românești pentru a scăpa de
pretențiile, mai apăsătoare ca niciodată și de “dependența fiscală limitată de domnitorii
români” căutând o “dependență personală nelimitată de marii latifundiari ai țării, de mănăstiri
și de boieri” (Hancock care citează din Gheorghe, Sclavia romilor, 2000). Tratamentul aplicat
romilor în perioada sclaviei era unul extrem de dur. Aveau mai puține drepturi decât un iobag
din naștere – latifundiarii având chiar și dreptul de a -i vinde sau de a -i oferi ca dar (Kenrick,
1998:1 38). Codul civil stipula ca romii veniți din afara granițelor să fie proprietatea statului; în
plus, fiecare copil rom născut între granițele principatelor devenea implicit sclav (Liegeois,
1968:110). Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, conține re ferințe cu privire la
tratamentele și pedepsele la care erau supuși sclavii”82.
sau
„ procesul înrobirii romilor de către latifundiari nu avea nici o bază legală ( susține
Nicolae Gheorghe, n.r.). Datorită statusului “de marginalizați” pe care -l aveau romii la acea
vreme nu puteau opune rezistență. În același mod erau tratați și de otomanii cotropitori, ca fiind
“buni numai pentru a fi sclavi” (calificativ pe care -l primeau toate populațiile non -musulmane
aflate sub dominație) (Sugar, 1964, citat de Hancock, Sclavia romilor, 2000)”83.
Îndelungata perioadă de sclavie a romilor reprezintă pentru istoricii și specialiștii în
domeniu, un teren propice speculațiilor și al adevărului absolut și sugerează noi și permanente
perspective privind înrobirea.
”În Evul Mediu , schimbările sociale survenite au influențat tratamentul aplicat romilor și
celorlalte popoare din regiune. În 1503 Valahia și Moldova au cedat în cele din urmă în fața
turcilor, acest lucru însemnând dări către Imperiul Otoman, deși ambele provincii și -au
menținut controlul asupra afacerilor interne. Viața socială și economică s -a schimbat sub

xAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=AO
vVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )
82 Ibidem 81
83 Idem

influența turcilor, societatea orășenească s -a divizat în bresle meșteșugărești, numărul sclavilor
de etnie roma a crescut prin transformarea țăranilor în iobagi. P rezența romilor era importantă
în regiune datorită deprinderilor lor de a prelucra lemnul. Ei au început să fie împărțiți pe
categorii atât în funcție de stăpânul pe care -l aveau, dar și după tipul de muncă pe care -l
prestau. De aceea, se făceau diferențe între cei care lucrau în casă (țigani de casă) și cei care
lucrau în agricultură (țigani de ogor). În mod similar, sclavii care erau sub patronajul coroanei
sau al statului erau împărțiți în funcție de stăpâni: dacă aceștia erau nobili (sclavi domnești),
dacă erau în stăpânirea curții (sclavi de curte) sau latifundiari din zona rurală (sclavi
gospodărești). Biserica Ortodoxă Română deținea sclavi mănăstirești care erau împărțiți în
vătrași (gospodari) sau lăieși (artizani). Cei deținuți de curte erau, la râ ndul lor, împărțiți în
funcție de ocupația lor specifică. De exemplu, dresorii de urși erau cunoscuți ca ursari iar
făuritorii de linguri ca lingurari (Crowe, 1991:63). Această ultimă categorizare se păstrează
până în zilele noastre, aplicându -se celor pat ruzeci de triburi de romi prezenți în România. Atât
poziția romilor cât și cea a țăranilor a decăzut în timpul decadelor următoare, încât “este
imposibil să se vorbească despre înrobirea țiganilor, fără a o menționa în același timp și pe ce a
țărănimii” (C rowe, 1995:109)”84.
Îmbrăcând diverse forme sclavia romilor a fost menținută din considerente politice,
sociale și economice dar care, în timp s -au transformat în prejudecăți etnice și rasiale.
”Legile votate în acea perioadă făceau sclavia și mai neînduple cată; pedeapsa cu
moartea era tot mai des întâlnită. La sfârșitul sec. al XV -lea, orice individ de altă etnie decât
roma care a lăsat însărcinată o femeie de etnie roma și s -a căsătorit cu ea, era obligat să devină
el însuși sclav. Furtul era crunt pedepsi t și, conform unei legi din 1652 “un sclav care viola o
femeie trebuia condamnat să fie ars de viu” (Crowe, 1995:109 -110). Legislația era astfel
concepută încât să prevină comerțul ilegal cu sclavi, cei de etnie roma fiind valoroși datorită
faptului că stă pâneau meșteșugul prelucrării lemnului. Cei care încercau să fugă erau aspru
pedepsiți (Crowe, 1991:63)”85.

84 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro %2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )
85 Idem

”Până în sec. XVI, termenii de “rob” și “țigan” erau sinonimi cu “sclav”, deși ultimul a
fost la origine un etnonim neutru aplicat de europeni primilor indivizi de etnie roma. Populația
roma n -a dus -o mai bine nici sub dominația maghiară din Transilvania. În timpul Imperiului
Austro -Ungar s -a inițiat o politică de asimilare forțată, continuată ulterior de regimul comunist.
Romilor li s -a interzis să mai vorbească limba romani și să practice meșteșugurile lor
tradiționale (Helsinki Watch, 1991:10); cei care erau prinși vorbind limba romani primeau ca
pede apsă 25 de lovituri de bici. De asemenea li se interzicea să poarte costumele lor tradiționale
și să practice nomadismul (Liegeois, 1986:106); li se interzicea chiar și să se numească romi.
Termenul pe care trebuiau să -l folosească atunci când se refereau la etnia lor era Uj Magyar
(maghiar nou). Cuvinte de dezaprobare la adresa romilor au fost larg răspândite, ei devenind
curând țapii ispășitori pentru tot felul de acte delincvente: de la jafuri minore, până la acte de
canibalism și vampirism. Pedepsele pe ntru acestea din urmă erau deosebit de brutale. La un
moment dat, în 1782, 40 de romi au fost puși pe o roată de tortură și tăiați în bucăți. Ei au fost
acuzați că ar fi mâncat niște țărani maghiari. Ulterior această acuzație s -a dovedit a fi falsă
(Hancoc k, 1987:51)”86.
Schimbările istorice, culturale, economice, sociale de la începutul secolului XIX a impus
și o schimbare de atitudine colectivă de emancipare națională, la modul general, și emancipare de
gen, rasială, în mod specific, sclavia, indiferent de modul de manifestare fiind considerată un act
de barbarism.
”Pe la mijlocul secolului, în 1842, câțiva proprietari de sclavi din Moldova au dat un
exemplu, eliberându -i pe aceștia (Helsinki Watch, 1991:10). În 1844 și 1847, bisericile din
Moldova și re spectiv Valahia au făcut același lucru; cu toate acestea, legile au rămas
neschimbate. Schimbarea legilor părea imanentă în 1848, când o alianță provizorie a reușit să
formeze guvernul central de la București și a ridicat problema deplorabilă a sclaviei,
proclamând imediata eliberare a tuturor țiganilor. Această declarație a supraviețuit prea puțin,
deoarece în decembrie 1848 cele două principate au fost invadate de ruși și de turci care au
reinstaurat multe din legile abolite, nobilii intrând din nou în po sesia sclavilor lor. Invadatorii
și-au ales doi noi supuși – Alexandru Ghica și Barbu Știrbei. Ei au servit aceste puteri până în

86 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www .google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )

1855, când Grigore Ghica, vărul lui Alexandru, și Știrbei au preluat controlul Moldovei,
respectiv al Valahiei. Grigore, în ti mp ce denunța sclavia, înainta destul de încet procedurile de
abolire a acesteia, în cele din urmă însă a capitulat în fața presiunilor exercitate de consilierul
său și de fiica sa cea mai mare. În 23 decembrie 1855, Adunarea Moldovei a votat în
unanimitat e abolirea sclaviei în principat, Adunarea Valahiei procedând la fel în 8 februarie,
anul următor (Hancock, 1987:34 -35). Eliberarea complet legală a avut loc în 1864, când
domnitorul Ioan Cuza, conducătorul celor două principate unite, i -a eliberat pe romi , ceea ce le
dădea dreptul să locuiască în zonele în care lucraseră până atunci. Se estimează că la vremea
respectivă existau aproximativ 600.000 de sclavi (Istoria și Cultura Romilor, 2000)”87.
Ca orice luptă pentru emancipare, ieșirea din sclavie nu a avut și rezultatele așteptate, așa
cum au fost ele definite de scopul și obiectivele mișcării de emancipare.
”O dată ce sclavia a fost abolită, mulți romi au părăsit România pentru a se îndrepta
spre vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au rămas și -au dat seama curând că
situația lor nu se îmbunătățise în mod simțitor – fuseseră eliberați într -adevăr, dar nu li se
dăduse nici o bucată de pământ. Această situație i -a determinat să se îndrep te spre ocupații care
au dus la menținerea condiției lor de sărăcie și discriminare. Au contribuit la dezvoltarea unor
meserii cum ar fi prelucrarea metalelor și a lemnului, iar pentru a supraviețui au început să
folosească resurse modeste (cu un potențial economic scăzut) cum ar fi procurarea și vinderea
sticlelor goale sau exploatarea marginală a colectivității (ghicitul, cerșitul) (Zamfir, Zamfir,
1993:29). Fiind dependenți de “stăpânii” lor pentru o perioadă îndelungată, ei nu aveau nici o
modalitate de a se întreține și din această cauză, mulți dintre ei s -au întors la locurile unde
fuseseră sclavi, oferindu -se, de data aceasta singuri spre vânzare. Se consideră că această
situație a afectat comportamentul demografic al romilor din România până la cel d e-al II-lea
război mondial (Hancock, 1987:37)”88.
Eliberarea din sclavie a determinat romii să înceapă construcția unei identități pozitive
care să anuleze imaginea stereotipală care le fusese atribuită.

87 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.p df&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )
88 Idem

”În momentul în care romii au început să se organizez e în colectivități, s -a produs o
schimbare (Helsinki Watch, 1991:11). În 1933 a fost fondată Asociația Generală, în București,
urmând ca în același an să ia naștere un ziar, Glasul Romilor, ce avea să apară timp de șase
ani. Ulterior au apărut și alte ziar e, precum și organizații. Prima a luat ființă în Calbor, în
1926. În 1934 s -a ținut o conferință pentru a înființa Uniunea Generală a Romilor din România.
Între 1934 și 1939 aceasta a încercat să promoveze drepturi egale pentru romii de naționalitate
român ă, dar amploarea fascismului și rezultatul războiului au pus capăt acestei lupte (Kenrick,
1998:139)”89.
Dacă India este locul de naștere al etniei rome, Europa de Est poate fi locul, cu grad de
simbol, în care romii au fost cel mai mult persecutați, dar r eprezintă și locul în care romii sunt
garanții supraviețuirii națiunii romilor.
”Părerea lui Adolf Hitler despre romi este binecunoscută. În România, guvernul pro –
nazist al mareșalului Ion Antonescu s -a manifestat vehement împotriva minorităților și mai al es
împotriva romilor. A început deportarea în masă a acestora din urmă, mai ales a romilor nomazi
despre care se credea în primul rând că sunt criminali. În acest context, în 1942, 25.000 de romi
au fost trimiși în Transnistria, teritoriu capturat de la Un iunea Sovietică; aici au murit
aproximativ 19.000 (Kenrick, 1998:140). Pentru a evalua consecințele războiului, Tribunalul
Poporului a stabilit o Comisie a Crimelor de Război. Conform rezultatelor publicate de aceasta,
în România, în timpul războiului au m urit 36.000 de romi, fiind cel mai mare număr înregistrat
într-un stat european (deși ca procentaj în populația roma numărul a fost cu mult mai mic decât
în Polonia sau Germania) (Helsinki Watch, 1991:13)”90.
Cel de -al doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă tragică pentru romii din
România dar care rămâne aproape inexistentă sub aspectul discuțiilor publice pe tema destinului
romilor.
”Chiar înainte de deportarea romilor nomazi, după cum susține Iuliu Rostaș,
Jandarmeria Română a făcut un recensămân t pentru a înregistra infractorii de etnie roma.
Oamenii luați cu forța din casele lor nu au fost neapărat infractori, așa cum pretindea Guvernul

89 Idem
90 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )

României din acea vreme; printre ei erau și oameni obișnuiți care nu erau nicidecum infractori
(Rostaș, 2000)”91.
Epoca comunistă chiar dacă a exclus romii de pe lista ”naționalităților conlocuitoare”, le –
a negat etnicitatea și problemele lor au fost neglijate, cooperativele de producție sau fermele de
stat au creat oportunități de muncă pentru romii meșteșugari.
”Romii erau considerați elemente străine ce trebuiau să devină românești, cultura lor
fiind considerată ca o cultură a subdezvoltării și a sărăciei (Pons, 1999:29). Din această cauză
trebuia să se facă ceva pentru a distruge cultura specifică a romilor, pr ecum și modelul lor de
viață distinct – cel mai important element care i -a caracterizat de -a lungul secolelor. Eliminând
din discursurile sale orice referire la comunitățile roma din România, statul nega de fapt
specificul acesteia. Conform principiilor re gimului comunist, ocupațiile “private” trebuiau să
dispară. Ca urmare, toate fabricile particulare ce aveau proprietari privați au fost confiscate de
stat, același tratament fiind aplicat tuturor materialelor și uneltelor folosite de romi în ocupațiile
lor tradiționale (prelucrarea metalelor, a lemnului, confecționarea bijuteriilor), mai ales aurul
folosit pentru bijuterii. Simultan, aceștia erau integrați în activitățile agricole efectuate în cadrul
cooperativelor agricole de producție. Cei care erau price puți la prelucrarea metalelor, erau
recrutați de cooperativele metalurgice. Până la căderea comunismului, 48 -50% dintre romii apți
de muncă lucrau în agricultură (nu aveau voie să facă comerț). Cei care au continuat să
practice meșteșugurile tradiționale n u erau considerați ca muncitori autentici. Legea i -a
proscris, considerându -i “paraziți sociali”, fapt pentru care ei erau expuși unui risc ridicat de a
fi pedepsiți (închiși sau duși cu forța la muncă) (Pons, 1999:34)”92.
În același context, după 1965, cam pania de ”angajare completă” a tuturor cetățenilor
României cu vârsta de muncă, s -a răsfrânt și asupra etnicilor romi.
”La începutul anilor ’60, regimul comunist, pentru a asimila populația roma, a abordat
o serie de politici și măsuri cu privire la acești a – cum ar fi stabilirea forțată urmată de
ignorarea existenței lor. Spre deosebire de maghiari și de germani, ei nu aveau dreptul de a fi
reprezentați ca și minoritate etnică, nu erau liberi să -și promoveze tradițiile culturale.
Socialismul sau comunismul a distrus multe din ocupațiile lor tradiționale și din elementele
specifice modului lor de viață, iar romii au început să se integreze în stilul de viață care le -a fost

91 Idem
92 Idem

impus. În timpul comunismului, romii, ca și ceilalți români, primeau locuri de muncă î n fermele
de stat și în fabrici. Chiar dacă multe din rezultate au fost obținute ca urmare a unui tratament
coercitiv, totuși, multe familii au beneficiat de o oarecare securitate economică și socială ca
urmare a acestor politici de sedentarizare și de mun că forțată. În acest mod, ei aveau
posibilitatea de a -și întreține familiile (fiind obligați să lucreze), având în același timp asigurată
o locuință (Pons, 1999:34)”93.
Criza economică, tot mai profundă, care a cuprins România în anii ´70 a determinat stat ul
român să adopte versiunea naționalistă a stalinismului.
”În 1977, când cultul personalității lui Ceaușescu se afla în dezvoltare, s -a inițiat un nou
program de asimilare, dar care nu a fost făcut public. Romii care au continuat să practice
ocupațiile lo r tradiționale, au fost forțați să se întoarcă la locurile de muncă din fabrici sau de
pe șantiere. Unii au continuat să practice meșteșugurile tradiționale, mai ales pe cele discrete
care erau mai greu de verificat de către regimul comunist, cum erau cele de comercianți,
spoitori, căldărari. Romii erau de asemenea “beneficiarii” politicilor de sistematizare forțată a
teritoriului, cartierele în care locuiau fiind distruse. Astfel ei erau nevoiți să se mute în clădiri
noi, care nu erau neapărat mai bune, da r unde trebuiau să se acomodeze cu anumite condiții de
trai diferite de ale lor. De asemenea “au beneficiat” și de pactul dintre România și fosta
Republică Federală Germană. Începând cu anii ’80, germanii puteau emigra în Republică
Federală Germană dacă st atul german plătea o taxă pentru fiecare bărbat, femeie sau copil
emigrat, înțelegere cunoscută sub numele de “vânzarea sașilor”. Statul a confiscat casele
sașilor și i -a forțat pe romi să se mute în ele (Pons, 1999:36; Zamfir, Zamfir, 1993:157)”94.
Determi nați de marea industrializare comunistă să accepte munca necalificată din fabrici
romii au rezistat în aceste posturi doar până în 1989, ei fiind primii care s -au ”bucurat” de
beneficiile democrației postdecembriste.
”Execuția lui Ceaușescu în 1989 a adus speranță pentru cetățenii României, dar, ca și în
cazul abolirii sclaviei, romii și -au dat seama că situația lor nu s -a îmbunătățit prea mult sau
chiar deloc și că, în multe cazuri, chiar s -a înrăutățit. Ei au fost cei mai afectați de tranziția la o

93 Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.googl e.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )
94 Idem

econom ie de piață și aceasta din lipsa forței de muncă calificate ce a dus la o rată ridicată a
șomajului în rândul populației (vezi 1.2). Cei care lucraseră în gospodăriile agricole de stat nu
mai aveau locuri de muncă, deoarece aceste pământuri fuseseră restit uite proprietarilor lor.
Majoritatea romilor din agricultură nu au nici o bucată de pământ, deși legea (Legea fondului
funciar, nr.18, februarie 1991) stipulează dreptul fiecărei familii de a primi o anumită suprafață
cultivabilă (Pons, 1999:50)”95.
Căderea comunismului a indus o inflamare a conflictului social, a discriminării și
segregării etniei rome.
”În decursul acestor zece ani, de la revoluție până acum, gradul discriminării populației
roma s -a accentuat tot mai mult, în numeroase ocazii ajungându -se până la violență fizică din
partea comunității. Li s -au ars casele până la temelii, după care au fost forțați să părăsească
satele în care locuiau, unele atacuri soldându -se chiar și cu morți în rândurile romilor (Szente,
1996:9). Centrul European pentru D repturile Romilor a făcut în 1996 o cercetare menită să
identifice faptele ce au avut loc în România, descoperind că acest model se afla într -un proces
de schimbare și că raidurile poliției în comunitățile de romi înlocuiau, în mod treptat, actele de
viole nță comise de comunități împotriva romilor. Scăderea numărului actelor de violență
îndreptate împotriva maselor a lăsat multe cazuri nerezolvate în care făptașii de altă etnie decât
roma încă nu au fost aduși în fața Justiției. Din păcate, cei care au comi s acte incriminatorii
împotriva romilor sunt foarte rar trași la răspundere (în cazul în care sunt trași la răspundere
vreodată)”96.
Toate aceste episoade tragice ale romilor cu rol de excluziune sau asimilare forțată fac
din etnici romi e etnie puternică, care a reușit să reziste identitar până astăzi. Decalajul
economic/educațional/social dintre romi și majoritari îi încadrează pe romi în categoria
grupurilor vulnerabile și mai puțin într -o minoritate națională. Istoria romilor este foarte puțin
cunoscută și de către neromi, dar și de către romi, în școli nu se studiază aceste momente istorice,
iar statul Român nu recunoaște oficial sclavia romilor. Discriminarea, rasismul, atitudinea anti –
romă sunt foarte evidente în țara noastră, chiar dacă vorbim de un p rogres educațional al romilor.

95 Raport ”Romii din România”, Centru l de Documentare și Informare
despre Minoritățile din Europa de Sud -Est
(https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWO
AxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.p df&usg=A
OvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIkdH )
96 Idem

Cei care au ieșit din statutul de grup vulnerabil și devine activ pe piața muncii / profesionist în
domeniu nu mai este perceput ca rom de către neromi.

3.2 Prejudecăți și stereotipuri despre romi și consecințele acestora as upra stimei de sine
etnice a romilor
”Persoanele care aparțin națiunii romilor cer reprezentarea națiunii lor,
care nu dorește să devină un stat. Cerem să fim recunoscuți ca națiune,
pentru binele romilor și al ne -romilor care au o nevoie comună, cea de a
înfrunta problemele zilei de astăzi. Noi, națiunea din rândul căreia mai
mult de jumătate de milion de persoane au fost exterminate în Holocaustul
uitat, o națiune a persoanelor prea des discriminate, marginalizate,
victime ale intoleranței și ale persecuț iilor, noi avem un vis și ne angajăm
să-l îndeplinim. Suntem o Națiune, cu aceleași tradiții, aceeași cultură,
aceeași origine, aceeași limbă, noi suntem o națiune. Nu am urmărit
niciodată crearea statului Rom. Nu dorim să avem un stat astăzi, când
noua so cietate și noua economie, în mod constant si concret, trec peste
importanța și suficiența statului ca formă de auto -organizare a
persoanelor. Dorința de a egaliza conceptele de națiune și de stat au
condus și încă duc la tragedii și războaie, dezastre și m asacre. Istoria
națiunii romilor este înșiruirea unor asemenea evenimente și acest lucru,
în mod evident, nu mai este adecvat nevoilor persoanelor. Noi, națiunea
romilor, oferim persoanelor care aparțin altor națiuni o viață adecvată
pentru noua lume. Avem un vis, visul concret politic al respectării legilor,
legi pentru fiecare, în cadrul și datorită unui sistem juridic care poate
asigura democrație, libertate pentru toți, adecvat pentru lumea care este
în schimbare, pentru societatea în schimbare, pentru economia în
schimbare. Avem un vis, acel al respectării legilor, ca metodă și nu ca
„valoare”. Un mod concret, pragmatic de a înțelege regulile, instituțiile,
normele juridice, adecvat nevoilor noi. O națiune transnațională, precum
romii, are nevoie de res pect transnațional pentru lege: este evident,
credem, că o asemenea nevoie este aceeași pentru toate persoanele,

indiferent de națiunea de care aparțin. Știm că o dezbatere timidă despre
răspunsul statului la nevoile în schimbare ale societății globale – societate
care nu ar trebui organizată în exclusivitate de sus – include personalități
prominente din Europa și din întreaga comunitate ONU. De asemenea,
suntem convinși că cerința de a reprezenta națiunea romilor este de mare
ajutor pentru a primi răspuns la întrebarea crucială privind reformele
necesare ale instituțiilor și regulilor internaționale existente. De aceea,
visul nostru este de o mare actualitate și foarte concret. Este ceea ce
oferim întregii comunități a lumii. Națiunea romilor, toate persoan ele
care îi aparțin, își doresc și au nevoie de o lume în care cartele
internaționale despre drepturile omului sunt legi și reguli de necontestat,
oferind drepturi exigibile. O asemenea dorință este nevoia romilor; este
oare doar nevoia lor? Suntem conștie nți că principala caracteristică a
națiunii romilor, aceea de a fi o națiune fără să încerce să întemeieze un
stat, este o resursă uriașă și potrivită pentru libertatea și legalitatea
fiecărui individ și pentru funcționarea comunității mondiale. Avem un vi s
și suntem angajați să îl implementăm: trimitem umanității o cerere, aceea
de a fi reprezentați ca națiune, națiunea care suntem. Dacă ni se acceptă
această rugăminte, acest lucru ar însemna un mare pas înainte pentru
întreaga umanitate. Știm că democrați a și libertatea sunt egale cu
respectarea legii, care poate fi asigurată doar prin crearea unor instituții
și reguli juridice corespunzătoare și adaptate constant la nevoile în
schimbare ale indivizilor. Oferim cultura noastră, tradițiile noastre,
resursa care constă în refuzul nostru istoric de a întemeia un stat:
resursele cele mai pertinente de conștiință ale lumii de astăzi. De aceea,
vrem reprezentare și noi modele de a reprezenta individul, în afara
apartenenței la o națiune. Politica de astăzi nu cor espunde nevoilor
individului de astăzi în lumea aflată în transfor – mare, nici nevoilor
persoanelor care încă suferă de foame și de violarea drepturilor lor
fundamentale. Oferim și propunem o întrebare, în timp ce propunem și un
drum, o direcție concretă, posibilă și necesară, pe care putem păși

împreună. Noi, națiunea romilor avem ceva de împărtășit, este dreptul
nostru să cerem să fim reprezentați, să cerem respect și implementarea
Cartei Internaționale a Drepturilor Omului, astfel încât fiecare individ s ă
le poată considera ca garanții existente, concrete pentru prezentul și
viitorul său.”
DECLARAȚIA NAȚIUNII ROMILOR (IRU – Uniunea
Internațională a Romilor) NOI, NAȚIUNEA ROMILOR97

Așa cum am subliniat în capitolele anterioare, identitatea romă a rezistat vicisitudinilor
istorice și sociale la care a fost supusă iar această experiența a dat sens aparteneței etnice,
indiferent de dimensiunile spațiale în care trăiesc și a impus divizarea social în ”gadjo” și romi.
Această divizare îi obligă pe romii zilelor noastre la o atitudine de izolare social.
”Într -o societate în care pierderea identității este din ce în ce mai încurajată, identitatea
de rrom pare a fi tot mai puțin căutată. Asumarea fapt ului că faci parte dintr -o etnie asupra
căreia au existat și continuă să existe o seamă de prejudecăți și stereotipuri negative, devine din
ce în ce mai mult un fapt de vitejie, de curaj! Inexistența dorinței de a învăța propria -ți limbă,
indicator al afir mării identității culturale entice”98.
Conform teoriei sistemice, un element în drumul său către adaptare și integrare în cadrul
respectivului sistem își definește clar scopul, care uneori trebuie să fie comun cu al întregului
sistem, în funcție de caracteristicile culturale și ale sistemului și ale elementului99.
”Stereotipurile, reprezentările negative create în jurul rromilor au a fectat în același mod
și mentalul colectiv rrom, creând o distanță socială chiar între membrii etniei. O altă
interpretare este aceea că asumarea identității etnice și afirmarea ei, prezintă pericolul de a fi
izolat de ceilați”.
Reacțiile europenilor împot riva romilor au rădăcini solide în toată cultura continentală
drept ”coduri culturale” ale majorității care influențează în mod ireversibil stima de sine a
etnicilor romi.

97https://www.researchgate.net/profile/Laszlo_Foszto/publication/262486065_Colectie_de_studii_despre_romii_din_Romania/lin
ks/00b7d537ce8dde29d4000000/Colectie -de-studii -despre -romii -din-Romania.pdf , accesat la data de 15.06.2019
98 Studiu Rromii in cautarea stimei de sine, D. Grigore, M. Neacșu, A. N. Furtună, Ed. VANEMONDE, 2007, pg. 14
99 Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Cătălin Zamfir, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 53

”Am definit“ stima etnică de sine” ca raportul (N. Branden, 1969), dintre asumarea
identității etnice și nivelul, gradul în care cineva își asumă și își afirmă etnicitatea. Ipoteza de
lucru de la care plecăm este aceea că un nivel ridicat al acestui raport conduce la o serie de
performanțe și reușite individuale în plan social (de exemplu , o mai bună integrare la locul de
muncă sau la școală), pe când un nivel scăzut al stimei etnice de sine poate atrage după sine o
serie de eșecuri în plan social (de exemplu, abandonul școlar sau renunțarea la locul de
muncă)”100.
Stereotipurile negative în să pot avea valorizări pozitive asupra dezvoltării unei identități
entice normale care să determine, prin comparație, sentimente de mândrie și atașament față de
modelul său identitar.
”Stima etnică de sine implică în mod necesar fenomenul comparării socia le, ideea unui
grup de referință, în cazul nostru populația majoritară, care este perceput de către majoritatea
rromilor intervievați ca aflându -se “din firea lucrurilor” pe un nivel mai ridicat. În abordarea
acestui subiect, foarte importantă este percepț ia persoanelor intervievate asupra grupului lor de
referință, în condițiile în care percepția conduce la reprezentare, iar reprezentarea dictează o
anumită atitudine și un anumit comportament față de grupul de referință”101.
Romii sau rromii (termenul din gr ecescul "rhomaios", fiind denumiți astfel locuitorii
Imperiului Roman de Răsărit, iar după creștinare, pâna la prăbușirea Imperiului, creștinii
Bizanțului), alături de "sinti" (rromii din spațiul germanic) și "kale" (rromii din spațiul hispanic,
gitanii) r eprezintă o comunitate etnica transfrontaliera, având limbă si cultură comună.
”Istoria reprezentărilor sociale negative referitoare la rromi începe cu falsul nume dat
rromilor: „ țigan ”. În limba rromani, cuvântul " țigan " nu există. Termenul, care se refer ea, la
prima sa atestare, în Imperiul Bizantin, la o grupare considerată eretică de către sistemul
religios oficial ortodox, provine din greaca medie, din " athinganos " sau " athinganoy ", înțelesul
fiind acela de "păgân", "de neatins" sau "impur". “Cea dintâ i referire privind prezența rromilor
în Constantinopol vine, cel mai probabil, din textul hagiografic georgian: Viața Sfântului
Gheorghe Ancoritul , scris la Mănăstirea Iberon de pe Muntele Athos, în jurul anului 1068”.
Opera relatează cum împăratul Constan tin Monomachus, în anul 1050, bolnav fiind de ciumă,
“a invocat ajutorul poporului samaritean, descendenți ai lui Simon Magicianul, numiți

100 Studiu Rromii in cautarea stimei de sine, D. Grigore, M. Ne acșu, A. N. Furtună, Ed. VANEMONDE, 2007, pg. 15
101 Studiu Rromii in cautarea stimei de sine, D. Grigore, M. Neacșu, A. N. Furtună, Ed. VANEMONDE, 2007,pg. 16

athingani , notorii pentru preziceri și vrăjitorii”, cu rugămintea de a distruge, prin vrăjitorie,
animalele sălbatice din Parcul Philopation, bănuite a fi vinovate de îmbolnăvirea sa27. În țările
române, încă de la prima atestare din secolul al XIVlea, semnalată în documentele mânăstirești,
termenul „ ațigan ”, care a devenit mai târziu „ țigan ”, desemna o stare socială, ac eea de rob,
nicidecum etnia: în anul 1385, domnitorul Dan Vodă, fratele mai mare al domnitorului Mircea
cel Bătrân și fiul lui Radu Vodă, întărește dania28 “de 40 sălașe de ațigani” făcută către
Mănăstirea Vodița (Țara Românească) de către unchiul său, Vla dislav Voievod – cuscrul lui
Ștefan Dușan al Serbiei. Se conturează astfel două sensuri ale cuvântului „ țigan ”: mai întâi
erezie și apoi statut social aflat în afara sistemului ierarhic al societății. Robul / țiganul nu făcea
parte din structura socială, e ra în afara acesteia, era un simplu obiect de schimb. Mai târziu,
cuvântul " țigan " a rămas, în mentalul colectiv românesc și în limba română, cu un sens profund
peiorativ”102.

3.3 Mari personalități de etnie romă și relația acestora cu propria identitate etnică
Spririt, sine, societate , cei trei mari S care ne fixează locul social, care ne dau atitudinea
specifică evoluției noastre sociale.
EU și MINE reprezentați în oglindă, hotârăsc fără echivoc Cine sunt eu? și unde mă
regăsesc în societate, ce ”față” pun în lumină și cu ce umbre îmi conturez SINELE.
Liberul nostru arbitru în asumarea sau neasumarea identitară este clar influențat de
conotația pozitivă sau negativă a apartenenței la un grup, de simpla nevoie de evaluare în raport
cu ceilalți.
Odată cu emancip area romilor, a apărut și nevoia de a dovedi societății că romii pot fi și
educați și cinstiți și loiali și muncitori și cu frică de Dumnezeu, lucruri care au făcut ca elita
etniei să se facă remarcată, să se străduiască să -și aducă un aport considerabil l a zestrea socio –
culturală a României, evidențiindu -se astfel o serie de personalități ale vieții istorice, sociale,
științifice, culturale și artistice din rândul rromilor: ” domnitorul Ștefan Răzvan, cărturarii Ion
Budai Deleanu, Petru Maior , Anton Pann , dr. Victor Babeș , scriitorul Gheorghe Lăzurică –
Lăzureanu , actorul Ștefan Bănică , violoniștii Grigoraș Dinicu , Ion Voicu, ȘtefanRuha , Costache
Constantin, vestiți lăutari și instrumentiști, ca Barbu Lăutaru (Vasile Barbu), PetreCrețul Solcan,
Cristache Ciolac, George Boulanger (Vasile Pantazi), Sava Pădureanu, Angheluș Dinicu,Fănică

102 Studiu Rromii in cautarea stimei de sine, D. Grigore, M. Neacșu, A. N. Furtună, Ed. VANEMONDE, 2 007, pg.18

Luca , Damian Luca, Florea Cioacă, Toni Iordache, Fărămiță Lambru, Ilie Udilă, Marcel
Budală,Ion Onoriu, Ionel Budișteanu, Ion Drăgoi, Nicușor și Victor Predescu, Nicu Stănescu,
Alexandru Țitruș,Ion Albeșteanu, Frații Gore ș.a., s trăluciți soliști vocali precum Zavaidoc
(Marin Teodorescu) , CristianVasile, Dona Dumitru Siminică, Florică Roșioru, Măriuca
Matache, Romica Puceanu, GheorgheLambru ș.a. Dintre liderii și milit anții rromilor din
perioada interbelică îi cităm pe Gheorghe Niculescu, Marin I. Simion, Naftanailă Lazăr ,
Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu ș.a., iar dintre cei care s -au remarcat în perioada comunistă
îi menționăm pe Ion Cioabă, cercetătorul sociolog Gheorghe Nicolae, prof. Petre Rădiță ,
scriitorul Valerică Stănescu, sociologul și economistul Vasile Burtea , profesoara Ina Radu , Ion
Mirescu , Mihai Ilie , sociologul și economistul Vasile Burtea , Aurel Buceanu – ultimii fiind
arestați cu prilejul demonstrați ei de la Brașov din 15 nov. 1987, iar Buceanu strămutat cu
domiciliul forțat în Ialomița).”103
”Există dovezi referitoare la etnicitatea rromă și în privința altor personalități istorice
sau contemporane, dar le menționăm doar pe acelea care și -au asumat pub lic și își susțin
apartenența la identitatea rromă, căci, din păcate, unele personalități contemporane rrome
(paradoxal, cu părinți care, în mod public, au făcut referire la apartența lor rromă), se recunosc
doar confidențial ca rromi, privând generațiile actuale și viitoare de copii și tineri rromi de
modelele de care au atâta nevoie.”104
Mulți dintre rromi au înțeles că pot fi definiți de relațiile interpersonale și de
caracteristicile lor indivuale și nu pot fi afectați de diversele grupuri, categorii de a partenență sau
pot fi definiți în totalitate prin apartenența lor la grupul etnic și pot rămâne neafectați de relațiile
inter-individuale.
Conștient de necesitatea multiplicării numărului de identități asumate, profesorul
Gheorghe Sarău evidențiază numele tuturor personalităților rrome contemporane care și-au
continuat activitatea ori s -au remarcat în diferite domenii:
”Scriitori: Valerică Stănescu, Gheorghe Păun -Ialomițeanu, Irina Gabor -Zrinyi,
Alexandru Ruja Gribussy, Ștefan Fuli, Luminița Mihai Cioabă, Gelu Măgureanu.
Actori și regizori: Rudi Moca, Mihai Răducu, Vera Lingurar, Zita Moldovan, Sorin
Sandu Aurel, Mădălin Mandin, Valentin Rupiță (regizor).

103 Personalități rrome din spațiul geografic românesc, Gheorghe Sarău
(http://www.asociatiaproroma.ro/site/index.php/domeniu/cultura/personalitati )
104 Idem

Artiști plastici: Eugen Raportoru (pictor, al cărui unchi a fost literatul Mircea Ciobanu),
Ion Micuță (grafician, dar și poet, saxofonist), Petre Marian (sculptor), artiștii – fotografi Rupa
Marconi și Mihaela Cîmpeanu (și sculptor), Octavian Bonculescu (grafician).
Muzicieni și soliști –instrumentiști: Ion Onoriu, Johnny Răducanu, Florin Niculescu
(violonist), Mădălin Voicu, Marin Petrache Pechea, Marius Mihalache, Damian Drăghici,
Constantin Angheluță, George Udilă, Ion Miu și fiul său George, Mieluță Bibescu, Leonard
Iordache, Ionică Minune, Constantin Fulgerica, Marian Mexicanu, Marin Alexandru.
Interpreți de muzică lăutărească: Gabi Luncă, Valentina Mocanu, Mioara și Paula
Lincan, Cornelia Catanga -Pădureanu, Panseluța Fieraru, Elena Pascu, Nelu Ploieșteanu, Dan
Armeanca, Nicolae Guță, Sandu Ciorbă, Ioniță și Viorica de la Clejani.
Cercetători: sociolog Nicolae Gheorghe, sociolog și economist conf. univ. dr. Vasile
Burtea, sociolog Mihai Surdu, antropolog lect. univ. dr. Delia Grigore, folclorist prof. Costică
Bățălan, istoric Ion Sandu, istoric Mariana Sandu, specialist în construcții prof. univ. dr. Florea
Chiriac, lingvist clasicist lect. univ. drd. Letiția Mark.
Publiciști, ziariști, editori: Vasile Ionescu, George Lăcătuș; în audio -vizual : Carmen
State, Carmen Marcu, Loredana Ciuraru, Cristinela Ionescu, Ciprian Necul a, Zoltan Petru.
Lideri și activiști: Ivan Gheorghe, Nicolae Păun, Ion Cioabă, Rudi Varga, Nicolae
Bologa, Viorel Bumbu, Octavian Stoica, av. Nicolae Bobu, Florin Cioabă, Constantin
Pădureanu, Dumitru Ion Bidia, Ioni Geza, Florin Motoi, Emilian Niculae, Va sile Ionescu,
Mihaela Zătreanu, drd. Salomeea Romanescu, av. Daniel Vasile, av. Cătălin Muti, dr. Delia
Grigore, Costel Bercuș, drd. Mariana Buceanu, Nicoleta Bițu, drd. Letiția Mark, Valentin
Pepenel, Dan Doghi, Gelu Duminică, Ötvös Geza, Robert Vazsi, Ma gda Matache, Marian
Mandache, Adi Vasile, Mihai Neacșu, Iulian Stoian.
Deputați : Gheorghe Răducanu, Nicolae Păun, Mădălin Voicu, Daniel Vasile, Florin
Manole.
Demnitari: Ivan Gheorghe, Ilie Dincă, drd. Mariea Ionescu, Gruia Bumbu, Daniel
Rădulescu.
Funcțio nari în structuri internaționale și naționale: Gheorghe Nicolae, Valeriu
Nicolae, Julius Rostas, Dan Doghi, Isabela Mihalache, Cristi Mihalache, Cerasela Bănică,
Marius Tabă, Florin Nasture, Costel Bercuș, David Mark, Lavinia Olmazu, Dezideriu Gergely,

Daniel Vasile, drd. Salomeea Romanescu, Claudia Bercuș, Mihai Grigore, Maria Ursu, Viorica
Gotu, Grosu Săndel, drd. Mariana Buceanu, Dana Rozalia Varga.
Cadre didactice: Ina Radu, Ilie Pipoi, Dan Mihoc, Anghel Năstase, Nicolae Iorga, Ștefan
Roman, Costică Băț ălan, Paulina Mihai, Costică Alexe, Ștefana Feraru, Gheorghe Fieraru, Ghiță
Tudorița, Olga Markus, Ion Ionel, Sandu Ion, Angela Tică, Alexandru Graur, Elena Motaș,
Nadia Gazsi, Gelu Neagu, Gabriel Stoica, Anca Negrea, Silviu Dulceanu, Florin Fleican, Petre
Rădiță, Ion Rădulescu, Mirena Iovan –Cionca, Ionel Cordovan, Nicolae Pandelică, Rodica
Bătrâna, Loredana Mihaly, Gina Anton, Jupiter Borcoi, Petronia Scripcariu, Elisabeta Danciu,
Marin Crețu, Victor Gheorghe (și primar la Cojasca – județul Dâmbovița).
Medici: Aurel Stanciu, Virginia Pastacă, Gheorghe Bumbu, Doina Popărescu.
Sportivi : boxerii Ilie Dragomir, Gheorghe Ștefan, Gheorghe Simion și fii, Marian
Negoescu (lupte Greco – romane, Pitești), fotbaliștii Nicolae Dobrin, Bănel Nicoliță, Ilie
Dumitrescu, a ntrenorul de fotbal Bănică Oprea (Mangalia).
Revoluționari: Dumitru Dincă, Nucu Serafim, Martir Janos Paris, Gheorghe Nicolae,
Emilian Niculae, Vasile Burtea, Stelian Bârnescu și Lache Cercel (Constanța), Costică Eftimie
(Brașov).”105
Recunoscuți ca minorita te națională în 1990, romii au beneficiat doar de o recunoștere
legală care nu le -a adus însă și mari schimbări în viața de zi cu zi, iar presa și -a adus cu
prisosință aportul la întreținerea unei imagini entice stereotipală negativă și a recunoscut de
foarte puține ori contribuția social a acestora.
În 2013, Ziarul Libertatea.ro realizează și prezintă un top 5 al celor mai celebri romi care
au reușit să câștige un ban cinstit, să facă performanță în domeniul în care au activat și să -și
adune mii de fani, fără să facă alte comentarii în afara celor cuprinse în titlu.
” Bănel Nicoliță este cel mai celebru rom de peste hotare. Fostul fotbalist al Stelei nu și -a
negat niciodată originile. „Sunt rom și mă mândresc. Joc pentru etnia mea și pentru imaginea
Români ei. Totuși, mă simt mai mult român decât rom”, spunea mijlocașul în urmă cu doi ani.
Connect -R, artistul care a rupt topurile cu hitul „Vara nu dorm”, și -a recunoscut și el
originile într -un concert. „Sunt țigan și mă mândesc cu asta!”, spunea cântărețul. Cu toate
acestea, Connect -R a dezvăluit că a avut ceva probleme din această cauză cu un coleg de breaslă:

105 Personalități rrome din spațiul geografic românesc, Gheorghe Sarău
(http://www.asociatiaproroma.ro/site/index.php/domeniu/cultura/personalitati )

„Ombladon de la Paraziții are o problemă cu mine, făcând mișto de mine că sunt țigan. Eu sunt
un gentleman și nu vreau să îi răspund, ba chiar îi dor esc tot binele din lume. Totuși, aș vrea să
ajungă mai aproape de Dumnezeu și să nu mai aibă o problemă cu oamenii din jurul lui”.
Cântărețul Adrian Copilul Minune face și el parte din etnia romilor. „Eu trebuie să mă
mândresc că sunt țigan și trebuie să le dau o educație bună copiilor mei”, mărturisea manelistul.
Mădălin Voicu este unul dintre cei mai cunoscuți politicieni de etnie romă din România.
De profesie violonist și dirijor, fiul lui Ion Voicu a luat apărarea etniei romilor de multe ori și
este vă zut ca un apărător public al acestora. „Românii sunt lași și trădători. Ceea ce țiganii nu
sunt”, declara Mădălin Voicu .
Dorel și Marian Simion, doi dintre cei mai cunoscuți pugiliști din România, sunt romi.
Aceștia și -au recunoscut apartenența, lucru ca re nu i -a împiedicat să devină cei mai buni. Dorel a
cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000, în timp ce Marian a
câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Atalanta în 1996 și argint la Jocurile
Olimpice de la Sydney în 2000”106.
În timp, presa românească a abordat subiectul identității entice pentru multe personalități
”bănuite” de a face parte din etnia romă dar, mai mult, din considerente de can -can mediatic și
mai puțin din dorința jurnalistului profesionalis t de a ”da cezarului ce -i al cezarului”, de a spune
adevăruri sau de a atinge standardul unei societăți inclusive, bazate pe unitate și diversitate.
”Jean Constantin s -a născut în anul 1927, într -o familie multietnică, mama sa fiind de
etnie grecească, iar tatăl său român. Deși era considerat a fi de etnie romă, actorul trata cu umor
subiectul: „Eu mi -am jucat foarte bine rolurile de rom și am convins etnia și nu numai, că sunt
de-al lor“107.
”Charlie Chaplin este cel mai mare comediant de film mut al secolu lui XX. Numele lui
nu are nevoie de prea mare descriere, așa că vom aminti doar că Charlie Chaplin este câștigatorul
a doua Oscaruri onorifice. Viața lui de lucru în lumea divertismentului a durat peste 75 de ani.
Printre filmele sale celebre, se enumera: The Great Dictator , Modern Times , The Gold Rush și

106 Libertatea.ro îți prezintă un top 5 al celor mai celebri romi care au reușit să câștige un ban cinstit, să facă performanță î n
domeniul în care au activat și să -și adune mii de fani.
Citește întreaga știre: Top 5 cei mai faimoși romi din România! Care crezi că este cel mai cunoscut?
107 https://www.ziarulmetropolis.ro/toma -caragiu -si-jean-constantin -21-august/

City Lights . In 1999, Institutul American de Film l -a clasat pe Chaplin între cele 10 cele mai mari
legende de pe marele ecran din toate timpurile”108.
”Rona Hartner este de origine germana și etnie rromă, i ar mai presus de aceste detalii,
Rona eclipseaza prin talent, energie și performanță. S -a nascut în București în anul 1973, iar la
23 de ani obține rol principal și interpret al melodiilor în filmul Gadjo dilo – Strainul nebun ,
regizat de francezul Tony Ga tlif. Prestația extraordinară i -a adus premii precum cel pentru cea
mai buna actriță, Leopardul de bronz, la Festivalul Internațional de Film Locarno. A evoluat cu
succes și în alte producții, multe la număr, realizate în special în Franța. Rona Hartner es te
cunoscută și pe scena de teatru din Paris. In ceea ce privește cariera muzicală, Rona a editat
primul album muzical, Seule ŕ Paris , în 1999. A susținut concerte cu taraful său de muzicanți
Serioja Orchestra și a mai editat Boum Ba Clash , un album cu mel odii țiganesti transpuse în ritm
modern. Cel mai recent album muzical se numește Natura, lansat în 2011, Paris. Și de parcă nu
ar fi fost suficient, Rona Hartner este vorbitoare de 7 limbi: română, germană, engleză, franceză,
spaniolă, italiană si rromani”109.
”Vedete de etnie romă – vedete care se ascund de etnia lor sau despre care se
zvonește că sunt romi. Despre Andra Măruță și Ștefan Bănică Junior se zvonește că au origini
de etnie romă. De altfel, unele vedete de etnie romă au declarat despre Bănică Jr. că este “de -al
lor”. Și despre Viorel Lis sau Mihaela Rădulescu se știe că sunt de etnie romă, deși aceasta din
urmă a fost implicată într -un scandal cu un admirator al său de pe rețelele de socializare online,
pe care l -a jignit spunând că este rom.”110
Este evident faptul că supramediatizare a ”romului” periculos în goana după subiecte
incendiare a aruncat pe un loc periferic în agenda mass mediei identitatea culturală a etnicilor
romi, a minimalizat și lezat imaginea de sine a celor care promovează aceste valori sau sunt
reprezentanții etniei, descurajând de foarte multe ori decizia de asumare a identității în fața
întregii societăți românești a multura dintre persoanele cu realizări exemplare.

108 Personalitati de etnie rroma: valoare contra prejudecata (https://www.romaniapozitiva.ro/romania -pozitiva/personalitati -de-
etnie -rroma -valoare -contra -prejudecata/)
109 Personalitati de etnie rroma: valoare contra prejudecata (https://www.romaniapozitiva.ro/ro mania -pozitiva/personalitati -de-
etnie -rroma -valoare -contra -prejudecata/)
110 Vedete de etnie romă ( https://okmagazine.ro/vedete -etnie -roma/a18262620 )

3.4 Rasismul anti -rom contemporan și consecințele acestuia asupra stimei de sine etnice
a romilor
Ne-am fi așteptat ca după abolirea sclaviei, emanciparea etnică și recunoașterea ca
minoritate națională, romii să aibă, în sfârșit, parte de manifestări tolerante, de acceptare din
partea populației majoritare, ca sentimentul anti -rom să se mai fi diminuat. Aceste așteptări vin
din partea unei comunități persecutate istoric și social față de o societate dezvoltată, educată,
modernă. Însă aceste caracteristici nu sunt valide , din păcate, când se vorbește de etnicii romi.
Astfel, un studiu al unor oameni de știință suedezi plasează România printre cele mai
rasiste țări din Europa, fiind întrecută doar de Albania, Bulgaria și Franța.
Studiul a fost întreprins de economiștii suedezi, care voiau să stabilească dacă gradul de
dezvoltare economică al unei țări are legături cu niv elul de rasism al cetățenilor. Premisa de la
care au pornit cercetătorii a fost că cetățenii țărilor dezvoltate economic tind să fie mai toleranți
față de persoanele de altă rasă: ”Studiul a arătat că gradul de dezvoltare economică poate fi
corelat doar cu atitudinile favorabile față de homosexuali (cu cât țara este mai dezvoltată
economic, cu atât este mai mare gradul de toleranță) însă nu există o legătură directă între
statutul economic al unei țări și nivelul mai mare sau mai mic de rasism al cetățenilo r ei.
Washington Post, însă, a accesat datele studiului pentru a construi o "hartă a rasismului" de la
stat la stat. Nivelul rasismului a fost măsurat de cercetători după răspunsurile la întrebarea: "ați fi
de acord să aveți un vecin de altă rasă"? Astfel, în România, între 20% și 29,9% dintre cetățeni
spun că nu ar dori să aibă drept vecini oameni de altă rasă (datele au fost culese în perioada 1998
-2005).
Potrivit studiului, mai rasiști ca românii în Europa sunt doar bulgarii și francezii (unde
între 30% și 39,9% dintre cetățeni nu -și doresc vecini de altă rasă) și albanezii, care sunt cei mai
rasiști europeni. Norvegia, Suedia, Marea Britanie, Letonia și Andorra sunt țările cele mai
tolerante din Europa. La nivel mondial, cele mai tolerante țări ale lumi i față de persoane de altă
rasă sunt Australia, Canada, Noua Zeelandă, SUA și țările din America de Sud (sub 5%), de aici
excepție făcând Venezuela, unde nivelul rasismului este similar cu cel din țara noastră. Cele mai
rasiste țări ale lumii sunt Hong Kon g (71.8% dintre cetățeni nu vor un vecin de altă rasă) și
Bangladesh (71,7%), fiind urmate de Iordania (51,4%) și India (43,5%).”111

111 România, printre cele mai rasiste țări din Europa. Cine conduce topul mondial
(https://jurnalul.ant ena3.ro/stiri/observator/romania -rasism -europa -studiu -643195.html )

Magda (Margareta) Matache explică că ” dacă unii dintre romi sunt săraci sau nu au mers
la școală, nu are legătură cu tradiți ile și cultura etniei sale, ci cu faptul că romii au fost
victimele unei exploatări îndelungate. Romii au fost sclavi timp de sute de ani, ori consecințele
acestui fenomen se văd și astăzi în disparitățile socio -economice dintre romi și neromi.
Combaterea rasismului… mai ales în România, pare un deziderat. Sigur că superficialitatea și
dezinteresul în implementare constituie cauze principale. Mai mult decât atât, multe dintre
aceste texte de politică publică includ multe activități creionate, nu pe baza nevoilor romilor, ci
prin prisma prejudecăților și rasismului celor care le -au scris și a unei societăți construite din
prisma canoanelor majorității. Ideea asta a integrării romilor în societate este oarecum
ambiguă. Asta pentru că problema nu este că rom ii nu sunt „civilizați” îndeajuns încât să se
modernizeze (cum sugerează ideea de integrare), ci faptul că rasismul și acțiunile
discriminatorii curente, pe fondul neasumării naționale a politicilor trecutului, a unei istorii a
urii împotriva romilor, nu s unt luate în considere în crearea politicilor publice. În mod logic, nu
putem combate rasismul țintând numai victimele, în cazul nostru romii, ci schimbând societatea,
legile și politicile publice opresive. Faptul că mult mai mulți romi, procentual vorbind , nu își
permit un acoperiș deasupra capului, electricitate, hrană și nu au părinți educați, nu este un
rezultat al culturii și tradițiilor rome, ci al exploatării romilor de -a lungul istoriei. Societatea
românească este rasistă în profunzimea ei, de la mo dul în care sunt tratați romii și alte grupuri
minoritare în societate, reprezentarea dezumanizantă a romilor în literatură, în media și în
general în spațiile publice și până la formele de rasism structural, inclusiv segregarea copiilor
romi în școli, seg regarea în maternități, violența poliției etc. În plus, așteptarea ca elitele, marii
intelectuali ai României, să aibă o înțelegere mai profundă asupra rasismului îndreptat
împotriva romilor de sute de ani este o iluzie. Spre surprinderea sau mai degrabă n eînțelegerea
mea, nu este nici rușinos (spre deosebire de alte țări), ba e chiar acceptabil și fără repercursiuni
negative (cu excepția unor amenzi nesemnificative impuse de CNCD) să demonizezi, abrutizezi,
distanțezi, abuzezi romii și alte grupuri minorit are. Nu numai că nu e rușinos să ai păreri
negative despre romi, dar cei care au păreri genuin pozitive sau neutre sunt priviți cu
suspiciune, părând că afișează doar un discurs al corectitudinii politice. Nu există o sancțiune
morală, o dezbatere național ă informată și matură despre rasismul îndreptat împotriva romilor.
Societatea românească este rasistă în profunzimea ei. Am început să fac analiză critică a
literaturii academice despre romi și articolele din România sunt printre cele mai rasiste. Adică

nu vorbim așa de prejudecăți implicite, ci de argumente, mai bine zis afirmații, dezonorante și
fără nicio bază științifică. De multe ori mă întreb cum de ajung să fie publicate. Dar se poate și
probabil că vom vedea o schimbare pozitivă, în spiritul dreptăț ii și diversității, la nivelul
societății românești la un moment dat. Totuși, este fascinant și de învățat cum au reușit romii de
la o generație la altă să rămână umani, neostili și, din păcate, chiar și obedienți și subordonați
față de opresor. Este extra ordinar cum și -au sacrificat viețile în războaie, au bucurat românii cu
meșteșugurile, muzica și arta lor și continuă să iubească România, chiar și prin simplul tremur
la meciurile României de fotbal, cu toate că au conștiința injustițiilor la care au fost și vor
continua să fie supuși mult prea des în ciuda dovezile lor repetate de umanitate .”112

Capitolul IV
Romii invizibili – studii de caz
Conceptul de ”rom invizibil”, nu este un concept ușor de cercetat deoarece atunci când
definim ”romul invizibil” ca a ceea persoană de etnie romă care nu dorește să își asume etnia în
public sau/și privat datorită unor concepte motivate de el, este clar că abordarea devine dificilă în
cazul acestor cetățeni români pe care noi presupunem că sunt de etnie romă sau unul din părinții
săi a fost sau este un rom care și -a asumat identitatea etnică.
În interviurile pe care le -am realizat am avut ca bază un set de întrebări a căror răspunsuri
pot clarifica mai multe aspecte despre ”romii invizibili”, și anume:
1. Ce îi determină pe ”romii invizibili” să nu își asume identitatea etnică?
2. Cât de mult cred ei că le poate afecta viața personală/profesională dacă își asumă
identitatea etnică?
3. Ce ar fi necesar să se întâmple ca ”romii invizibili” să fie motivați să își asume
identitatea et nică în public?
4. De ce au nevoie urmașii ”romilor invizibili” pentru a nu se mai repeta această
neasumare etnică identitară?
Plecând de la aceste patru mari întrebări care au dezvoltat alte întrebări punctuale, am
reușit să obțin următoarele răspunsuri:

112 Magda Matache, o romă la Harvard: „Societatea românească este profund rasistă. Sărăcia în rândul romilor este efectul unei
exploatări de sute de ani“ ( https://adevarul.ro/educatie/scoala/magda -matache -roma -harvard -societatea -romaneasca -profund –
rasista -saracia -randul -romilor -efectul -exploatari -sute-ani-1_5a6b24d6df52022f75e11ecc/index.html )

1. Ce îi determină pe ”romii invizibili” să nu îsi asume identitatea etnică?
Mare parte a persoanelor intervievate susțin că nu își asumă identitatea etnică datoriră
percepției negative a majoritarilor despre etnia romă, ”Vecinii mei au o părere foarte proastă
despre romi”113. Profilul etnic creat de neromi, dar nefundamentat, bazat pe prejudecăți,
stereotiprui și necunoașterea istoriei romilor, determină o mare parte a romilor să nu își asume
identitatea etnică. Această presiune continuă a atitudinii antirome cree ază o stare de incertitudine
atunci când romii doresc să își asume identitatea etnică.
O altă parte din persoanele care au răspuns la întrebările din interviu scot în evidență
teama de excluziune pe criteriu etnic ”asumarea etnică mi -ar fi afectat relați a la locul de muncă
cu șefii, colegii, clienții”114. Acest tip de excluziune continuă, care începe din școală și se
propagă în toate etapele vieții, are efecte dure asupra stimei de sine, provocând auto –
stigmatizarea, generând lipsa voinței, puterii de a dev eni o personaă activă și un viitor
profesionist la locul de muncă. Totodată, accesul la locul de muncă, este un alt motiv din
multiplele motivații a neasumării identității rome exprimat de către persoanele intervievate, chiar
dacă într -un anunț public de angajare nu se regăsesc condiții specifice care ar limita accesul
romilor la angajare, la interviu romii pot fi excluși datorită etniei. ”Nu mi -am asumat etnia
pentru că nu aș fi putut fi angajat/găsi un loc de muncă”115 . E. T. medic stagiar din localitatea
Buzău, lucrează într -un spital din Spania și apreciază că societatea spaniolă este mai tolerantă:
”În Spania nu am avut probleme datorită etniei, spaniolii au o părere bună despre romi și se
bucură dacă progresezi, dar în România am avut probleme datorită etniei, mai ales în
facultate”.
Un alt motiv de neasumarea identității etnice a romilor, este teama de faptul că și copiii
lor vor putea fi victimile rasismului. Acest lucru se întâmplă datorită lipsei de progres a societății
românești în privința romilo r, a lipsei educației din școli, a faptului că nici astăzi nu sunt
cunoscute tragediile istorice prin care romii au trecut.
În mare parte a persoanelor intervievate nu își doresc ca vreunul din copiii lor să studieze
limba romanii sau istoria romilor, cons iderând că nu îi va ajuta pentru viitor, deoarece societatea
românească nu va evolua, nu va fi mai tolerantă cu romii.

113 Interviu P .N. bărbat, 47 de ani, etnie romă, Buzău, de profesie șofer.
114 Interviu P .N. bărbat, 47 de ani, etnie romă, Buzău, de profesie șofer.
115 Interviu C. C. Alexandru, bărbat, 47 de ani, etnie romă, Alexandria, de profesie șofer

2. Cât de mult cred ei că le poate afecta viața personală/profesională dacă își
asumă identitatea etnică?
Acest ”bagaj” negativ etnic forma t din prejudecăți și stereotipuri care apasă ca o greutate
asupra accesului pe piața munci, atitudinea discriminatorie la locul de muncă, ironiile colegilor
despre etnia romă, dar și pierderea locului de muncă datorită faptului că ești de etnie romă, sunt
ceea ce le afectează viața romilor și reprezintă o temere de a -și asuma identitatea etnică.
O mare parte a persoanelor intervievate au o părere foarte proastă despre romi, chiar dacă
și ei sunt de etnie romă și sesizăm o stimă de sine etnică foarte scăzută, la întrebarea ” Ce părere
aveți despre romi?”: V. E. 45 de ani, din Pitești, de profesie învățătoare, de etnie romă,
răspunde: ”Am o părere foarte proastă despre romi, est e suficient să ne uităm în jurul nostru
pentru a ne face o părere”. Putem sesiza faptul că V. E. nu doar că nu mai dorește să își asume
identitatea etnică, ci și faptul că devine critică cu etnia romă. Nedorind să ia în calcul că și ea
aparține acestei et nii, își analizează propria etnie din exterior, fâcând chiar o critică extrem de
dură, generalizând, ca și neromii, pe bază de prejudecăți și stereotipuri.
Ca o concluzie, putem spune că, chiar dacă romii sunt recunoscuți ca o minoritate, în
continuare su nt tratați de stat și de societate ca un grup vulnerabil, sunt priviți ca cetățeni care nu
fac cinste acestei țări și aduc o imagine negativă României în spațiul european. De multe ori sunt
considerați țapi ispășitori a ceea ce se întâmplă rău în țară (ra ta infracționalității sau rezultatele
electorale care favorizează partidele de stânga care promovează măsuri sociale).
3. De ce au nevoie urmașii ”romilor invizibili” pentru a nu se mai repeta această
neasumare etnică identitară?
O mare parte din persoanel or intervievate susțin că pentru asumarea identității etnice și
diminuarea temerei de excluziune din toate etapele vieți în care sunt supuși romii, ar trebui ca
actuala legislație privind anti -discriminarea să fie mult mai clară, exactă și, mai ales, să prevadă
sancțiuni mari116. În acest context, se poate considera că societatea românească a trecut de faza
de informare a efectelor discriminării rasiale, am trecut de faza campaniilor de prevenire, acum
este momentul de a trece la sancțiuni drastice.
Un a lt aspect important menționat de persoanele intervievate, ar fi necesitatea cunoașterii
istoriei romilor,117 mare parte a atitudini antirome fiind cauzată de necunoașterea tragediilor

116 Interviu cu V. E. 45 de ani, din Pitești, de etnie romă, de profesie învățătoare.
117 Interviu cu V.M. 32 de ani, din Pitești, de etnie romă, de profesie asistent medical

istorice prin care au trecut romii de către majoritari. Includerea amănunț ită în manualele de
istorie a acestor momente istorice importante ale romilor, ar putea diminua atitudinea rasistă a
generaților viitoare. Binențeles că nu trebuie neglijată nici menționarea contribuției romilor la
dezvoltarea României, două măsuri pe term en lung, dar cu efect pozitiv.
De asemenea, accesul romilor la sistemul de educație este foarte important atunci când
vorbim de dezvoltare intelectuală, de schimbarea mentalității și este foarte important ca toți romii
să meargă la școală118, iar cadrele did actice trebuie să fie pregătite pentru a lucra la mentalitatea
romilor și a -i motiva să devină activi pe piața muncii.
Asumarea identității etnice a romilor este legată foarte strâns și de conceptul stimei de
sine a individului, în contextul în care, în c azul unei minorități naționale recunoscute și foarte
importantă din punct de vedere numeric, statul nu oferă tot cadrul identitar (muzeu al identității
etnice, monumente, recunoaștere istorică, etc.). Nu putem avea pretenția de la un cetățean de
etnie romă să aibă auto -convingeri generale de a -și asuma identitatea etnică, mai ales când este
supus și unor presiuni discriminatorii iar o măsură foarte importantă este promovarea culturii
rome119 de către statul român, aspect deosebit de important care ar întări c adrul identitar al
romilor.
Persoanele publice au rol important în formarea unei imagini pozitive a romilor în
societate.120 Actorii, muzicienii, politicienii, jurnaliștii, avocații, profesorii sunt primii care
trebuie să își asume identitatea etnică pentru că societatea românească are nevoie de cât mai
multe exemple pozitive de romi activi în societate, care contribuie la dezvo ltarea statului.
Numărul limitat al acestor exemple oferă prilejul majorității să spună că romii activi sunt rari sau
sunt excepții.
4. De ce au nevoie urmașii ”romilor invizibili” pentru a nu se mai repeta această
neasumare etnică identitară?
Societatea es te în plină schimbare, evident că vorbim și de o continuă schimbare a
identităților unui individ. Atunci când vorbim de definirea identității etnice a romilor sau despre
schimbările elementelor ce construiesc identitatea romă, putem observa din interviuri le aplicate
că sunt creionate două profile: unul extern (construit de majoritari pe baza prejudecăților,
stereotipurilor și a lipsei educației majoritarilor cu privire la istoria romilor) și unul format din

118 Interviu cu C. I. 40 de ani, din Mălureni, de etnie romă. Lucrează ca zilier
119 Interviu cu E. T. 41 de ani, Buzău, de etnie romă, de profesie medic
120 Interviu cu Ghe. M. 49 de ani, Curtea de Argeș, de etnie romă, de profesie professor.

elemente culturale, tradiționale care este slab definit datorită lipsei promovării, informării,
recunoașterii de către stat a tragediilor istorice a romilor, dar și a diversității de neamuri de romi.
Pentru a nu se mai repeta această neasumare etnică identitară, sunt necesare următoarele
măsuri:
a. Recunoa șterea de către stat și asigurarea tuturor elementelor definitorii pentru a crea un
spațiu identitar etnic definitoriu, așa cum sunt oferite celorlalte minorităși naționale121.
b. Romii să își asume identitatea etincă indiferent de consecințe, doar ei prin prop riul
exemplu pot demonta prejudecățile și stereotipurile122.
c. Recunoașterea și asumarea de către statul român a sclaviei și holocaustului romilor.
Menționarea acestor episoade istorice în manualele de istorie123.
d. Inființarea unui muzeu al identității rome, al u nui teatru rom de către statul român și a
unui număr de monumente istorice în mai multe localități pentru a evidenția și promova
aportul romilor la dezvoltarea României124.
e. Accesul la școală al tuturor romilor indiferent de situația economică125.
f. Asumarea iden tității etnice a persoanelor publice pentru a îmbunătăți imganiea
romilor126.
g. Mass media joacă un rol foarte important în formarea imaginei etniei romilor, de acea
trebuie conștientizată că menționarea etniei unui infractor audce un prejudiciu de imagine
întregii etnii, această menționare neaducând nici o îmbunătățire imaginii romilor127.
h. Implicarea tinerilor care au absolvit liceul și facultatea pe locurile alocate etniei romilor
în campanii de promovarea a identității etnice.
Iată că vorbim de un cerc de resp onsabili atunci când aducem în discuției identitatea
etnică romă. Toate aceste elemenete importante vor putea schimba pentru următoarele generații
cadru identitar și cu siguranță romii își vor asuma identitatea etnică cu mândrie.

121 Interviu C. A. 45 de ani, București, de etnie romă, de profesie Instructor auto.
122 Interviu R. S. 31 de ani, Pitești, de etnie romă, de profesie inginer.
123 Interviu N. E. 29 de ani, București, de etnie romă, de profesie economist.
124 Interviu C. V. 23 de ani, Bucureș ti, de etnie romă, de profesie de constructor.
125 Interviu N. E. 29 de ani, București, de etnie romă, de profesie economist.
126 Interviu N. E. 29 de ani, București, de etnie romă, de profesie economist.
127 Interviu R. S. 31 de ani, Pitești, de etnie romă, de profesie inginer.

Capitolul V
Concluzii și recomandări

Principala concluzie a acestui studiu este că neasumarea etnică romilor ”invizibili” are la
bază atitudinea antiromă a majoritarilor, lipsită de argumente solide și bazată pe prejudecăți și
stereotipuri. Fiecare rom care nu a dori t sau nu dorește să își asume etnia romă are la bază o
motivație clară fie că vorbim de un conflict, de discriminare, de acces sau chiar de teama celor
menționate, această teamă este transmisă și către urmași săi, motivând că societatea românească
nu a pro gresat prea mult în privința atitudinii față de romi.
Discriminarea romilor este cauzată de needucația majoritarilor. Este una din frazele care
poate concluziona pe scurt care este motivul atitudini antirome în România și faptul că în
sistemul educațional nu sunt studiate aspectele importante din punct de vedere istoric ale romilor
de către majoritari, iată că o mare parte a celor care discriminează o fac din neștiință și bazat pe
prejudecăți și stereotipuri.
Există două tipuri de romi ”invizibili”, și anum e:
1. Atunci când persoan a de etnie romă nu mai dorește să se identifice cu etnia din care
face parte, nedorind să fie perceput de societate ca rom datorită imagini negative pe care etnia o
are, el reușind să ajungă la un nivel de educație înalt, apreciat profesional de cei din jur . Unul din
motive po at fi și traumele din perioada de formare școlară în care acesta era supus discriminării,
segregării și ironiilor legate de etnia romă din partea colegilor. Devenind o persoană activă în
societate, cu o stare b ună materială ”romul invizibil” consideră că recunoașterea lui ca etnic rom
îi aduce un prejudiciu de imagine în societate, mai ales în mediul profesional, el consideră că
asumarea etnică ar pune la îndoială încrederea colegilor, partenerilor de muncă . Un alt aspect al
neasumării etnice ar fi de a proteja pe copiii săi de ceea ce a trăit el în copilărie; mai trebuie
menționat că în mare parte ”romii invizibili” nu sunt păstrători de tradiții, dacă în cazul unora
putem observa că sunt vorbitori nativi de lim ba romani, aceștia evitând comunicarea în această
limbă și nici nu -și îndrumă copiii săi să învețe această limbă, dorind să șteargă orice urmă a
identității sale etnice.
2. În al doilea tip de rom ”invizibil”, principalul rol îl are societatea în care tr ăim,
profilul etnicului rom fiind creat pe bază de stereotipuri și prejudecăți (romii fură, nu se spală, nu
merg la școală, etc). Atunci când o persoană de etnie romă progresează în societate, merge la

școală, învață bine, ajunge un profesionist într -un an umit domeniu, societatea refuză să creadă că
acesta este de etnie romă, nemaifăcând parte din profilul standard creat de majoritari. Aceste
două componente stau la baza neasumării identității etnice rome , formându -se ”romul invizibil”.
Este nevoie ca statu l să creeze spațiu identitar minoritar pentru romi, bazat pe cultură,
recunoaștere istorică, principii solide ale tradiților romilor, dar și prin evidențierea aportului adus
de etnia romă pentru dezvoltarea României. Romii nu trebuie să fie purtători de im agine negativă
în spațiul european, așa cum se promovează astăzi, romii sunt o resursă umană foarte eficientă
necesară României și întregii uniuni europene, doar că trebuie investit în formarea sau
reformarea lor profesională.
Este nevoie de timp, de trece rea mai multor generații care să privească romii fără
prejudecăți și stereotipuri, dar ca viitorul să fie mai bun, trebuie investit acum, astfel riscăm să
pierdem romii din punct de vedere identitar.
Recunoașterea realității, a unicității, stabilității și eficacității identității etnice este
transpusă în identificarea prin trăiri, percepție, reprezentare și acțiune socială care evidențiază
unicitatea fiecărui actor social în parte. Iar problema recunoașterii, asumării identității etnice
devine o prioritate pentru orice stat responsabil, determinat să -și mențină integritatea națională,
pregătit să facă față tuturor provocărilor determinate de multiculturalitate.
Educația de ambele părți reprezintă principalul vector al schimbării mentalității. Un copil
discr iminat în școală pe criterii etnice, va fi un adult cu stima de sine scăzută pentru tot restul
vieții.
Tradițiile, valorile spirituale și culturale trebuie să fie cel mai solid fundament al păstrării
și /sau asumării identității etnice.
Societatea actuală este într -o continuă tranformare, flexibilitatea ei în ceea ce privește
multiculturalitatea, tendința spre globalizare, ar trebui să claseze fiecare etnie, grup etnic sau
social pe același diapozitiv oriontal cu orice națiune considerată majoritară într -un spațiu bine
stabilit, oferindu -le posibilitatea de a se dezvolta într -un mediu convergent și pentru a ne asigura
de faptul că multiculturalismul propovăduit nu are ca revers aculturația globală.
Romii, mai mult ca niciodată, au nevoie de valorizarea pozi tivă a zestre culturale pe care
o dețin, au nevoie de actualizarea și adaptarea meseriilor tradiționale la cerințele actuale, au
nevoie de reprezentativitate, de cât mai multe voci care, prin asumarea identității, să capete
personalitate și față umană.

Romii invizibili pot deveni vizibili doar dacă ei înșiși scapă de prejudecăți și de
preconcepția judecății colective, dacă își răspund cu sinceritate la întrebarea ” Cine sunt EU?”

BIBLIOGRAFIE

1. Anthony D. Smith, National Identity , London, Penguin Books, 1991.
2. Argyle, M., 1998, Competențele sociale, în Moscovici, S., [coord.],Psihologia socială a
relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom, Iași,
3. Ashforth, B., 2007, Identity, personal, în Cooper, C. [ed.], The Blackwell Encyclopedia
of Management, Blackwell Reference Online:
http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631
233176_chunk_g978063123536113_ss2 -2.
4. Bădescu, I., 2005, Noopolitica, Editura Ziua, București.
5. Barresi, J., 2006, The Identities of Malcolm X, în McAdams, D.,Josselson, R., Lieblich
[ed.], Identity and Story: Creating Self inNarrative, American Psychologic al Association,
Washington
6. Chiru, C., 2003, Identitate etnică, în Chelcea, S., Iluț, P. [coord.],Enciclopedie de
psihosociologie, Ed. Economică, București, Bjurstrom, E., 1997, The Struggle for Ethnicity –
Swedish Youth Styles and the Construction of Ethni c Identities, în Young, vol. 5, [online]:
http://you.sagepub.com .
7. Cobianu -Băcanu Maria. Românii minoritari din Covasna și Harghita. Despre o posibilă
strategie a păstrării propriei lor identități naționale. În: Revist ă Română de sociologie. București,
№3-4, 1999
8. Doise W.Deschamps,JC, MUGNY,G, Psihologie socială experimentală, Ed. Polirom,
Iași, 1996
9. Donald L. Horowitz, Ethnic groups in conflict, Berkeley, University of California
Press,1985
10. Dubar, C., 2003 [2000], Cri za identităților: interpretarea unei mutații, Ed. Știința,
Chișinău.
11. European Journal of Social Theory, vol. 9, [online]:
http://est.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/4/501
12. Florentina Scâ rneci, ”INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA IDENTITĂȚII”, Ed.
Universității Transilvania din Brașov, 2009
13. Goffman, E., 1961, Stigma, Pretince Hall, EngleWood Cliffs.

14. Hatch, M.J., Schultz, M., 2002, The Dynamics of Organizational Identity, în Human
Relations, vol. 55 , [on-line]: http://hum.sagepub.com/cgi/content/abstract/55/8/989 .
15. Hayes, N., 2000, Foundations of Psychology, Thomson Learning, Londra
16. Heatherton, T., Vohs, K., 2000, Self -Esteem, în Bo rgatta, E.,Montgomery, R., [eds.],
Encyclopedia of Sociology, Macmillan
17. Holmes, J., 2005, Story -telling at work: a complex discursive resource for integrating
personal, proffesional and social identities, în Discourse Studies, vol.7, [online]:
http://dis.s agepub.com/cgi/content/abstract/7/6/671.
18. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A22469/pdf
19. Iluț, P., 2001, Sinele și cunoașterea lui: teme actuale de psihosociologie, Ed. Polirom, Iași
20. Stephen Ellicott Cornell, Douglas Hartmann, Ethnicity and Race (making identities in a
changhing world), London, New Delhi, Pine Forge Press, 1998
21. Jenkins, R., 1996, Social Identity, Routledge, Londra.
22. Jodelet, D., 1998, Corpul, persoana și celălalt , în Moscovici, S.,[coord.], Psihologia
socială a relațiilor cu celălalt, Ed. Polirom, Iași
23. Jurcan, D., 2005, Identitate și societate: modele aspiraționale întranziție, Ed. Eikon, Cluj –
Napoca
24. Kantner, C., 2006, Collective Identity as Shared Ethical Self -Understanding: The Case of
the Emerging European Identity, în
25. Leary, M
26. Tangney, J.P., 2003, The Self as an Organizing Construct in the Behavioral and Social
Sciences, în Leary, M., Tangney, J.P. [eds.], Handbook of Self and Identity, The Guilford Press,
New York.
27. Max Weber, Economy and Society, vol. 1, Berkeley, University of California Press,
1978,Psychology,Blackwell Reference
Online:http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631202899_chunk_g97
8063120289921_ss1 -6.Idem
28. Reference, New York , 1
29. Ross, A., 2003, Dilemmas and Tasks in the Formation of Education -based Professionals
in the Context of European Citizenship and European Identity, în Gomey -Chacon, I.M., [ed.],
European Identity. Individual, Group and Society, HumanitarianNet, Bilbao

30. Schlenker, B., 1996a, Impression management, în Manstead, A.,Hewstone, M. [eds.], The
Blackwell Encyclopedia of SocialPsychology, Blackwell Re ference
Online:http://www.blackwellreference.com/subscriber/tocnode?id=g9780631202899_chunk_g97
8063120289911_ss1 -6.
31. Turner, J., 1996, Self -categorization theory, în Manstead, A.,Hewstone, M. [eds.], The
Blackwell Encyclopedia of Social
32. Stoller, Robert; Sex and Gender: On the Development of Masculinity and Femininity,
Science House, New York City (1968)
33. Tajfel, H.‚ Turner, J.C. An Integrative Theory of Intergroup Conflict. The Social
Psychology of Intergroup Relations. Monterei(Cal), 1979
34. Tudose, C., (2005), Gen și personalitate, Editura Tritonic, București;
35. Vlăsceanu, L., 2007, Sociologie și modernitate, Polirom, Iași.
36. Weinreich & Saunderson , Analiza identității,2003
37. William Roger Brubaker, Ethnicity without groups, London, Harvard University Press,
2004.
********
38. „Romul invizibil” http://www.asociatiadanrom.com/442331780
39. Raport ”Romii din România”, Centrul de Documentare și Informare despre Minoritățile
din Europa de Sud -Est
(https://www.google.com/url?sa=t&rc t=j&q=&esrc=s&source=web&cd=12&cad=rja&uact=8&
ved=2ahUKEwjDiIrysPhAhWOAxAIHbiICGQQFjALegQICBAC&url=http%3A%2F%2Fwww
.edrc.ro%2Fdocs%2Fdocs%2FRomii_din_Romania.pdf&usg=AOvVaw07j15upI4_hKnaDmgsIk
dH)
40. https://www.researchgate.net/profile/Laszlo_Foszto/publication/262486065_Colectie_de
_studii_despre_romii _din_Romania/links/00b7d537ce8dde29d4000000/Colectie -de-studii –
despre -romii -din-Romania.pdf ,
41. Studiu Rromii in cautarea stimei de sine, D. Grigore, M. Neacșu, A. N. Furtună, Ed.
VANEMONDE, 2007
42. Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Cătălin Zamfir, Editur a Polirom, Iași, 2005
43. Personalități rrome din spațiul geografic românesc, Gheorghe Sarău
(http://www.asociatiaproroma.ro/site/index.php/domeniu/cultura/personalitat i)

44. Libertatea.ro îți prezintă un top 5 al celor mai celebri romi care au reușit să câștige un ban
cinstit, să facă performanță în domeniul în care au activat și să -și adune mii de fani. Citește
întreaga știre: Top 5 cei mai faimoși romi din România! Care crezi că este cel mai cunoscut?
45. https://www. ziarulmetropolis.ro/toma -caragiu -si-jean-constantin -21-august/
46. Personalitati de etnie rroma: valoare contra prejudecata
(https://www.r omaniapozitiva.ro/romania -pozitiva/personalitati -de-etnie -rroma -valoare -contra –
prejudecata/ )
47. Vedete de etnie romă ( https://okmagazine.ro/vedete -etnie -roma/a18262620 )
48. România, printre cele mai rasiste țări din Europa. Cine conduce topul mondial
(https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/romania -rasism -europa -studiu -643195.html )
49. Magda Mat ache, o romă la Harvard: „Societatea românească este profund rasistă. Sărăcia
în rândul romilor este efectul unei exploatări de sute de ani“
(https://adevarul.ro/educatie/scoala/magda -matache -roma -harvard -societatea -romaneasca –
profund -rasista -saracia -randul -romilor -efectul -exploatari -sute-ani-
1_5a6b24d6df 52022f75e11ecc/index.html )
50. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/i mag_file/Identitatea%20de%20gen%20si%20dificul
tatile%20de%20identificare%20determinate%20de%20schimbarea%20rolurilor%20sociale.pdf
51. (https://www.researchgate.net/publication/321775135_Identitatea_Romani_Discurs_Orga
nizare_si_Proiect_Politic )
52. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Identitatea%20etnica%20si%20constiinta
%20etnica%20in%20conditiile%20consolidarii%20societatii%20civile.pdf
53. Identitatea Romani: Discurs, Organizare si Proiect Politic, Iuliu Rostaș, extras din ”ROM
SAU ȚIGAN Dilemele unui etnonim în spațiul românesc”, Editura Institutului pentru Studierea
Problemelor Minorităților Naționale, Cluj -Napoca, 2012

Anexa 1
INTERVIU
Date personale:
1. Cum vă numiți? __________________________________________________________
2. Ce vârstă aveți? __________________________________________________________
3. Unde locuiți? ___________________ Rural/Urban
4. Ce profesie aveți? _____________________________________________ ____________
5. Unde lucrați? ____________________________________________________________
6. Care este etnia dvs.? _______________________________________________________
7. Sunteți căsătorit/ă? ________ De cât timp? _______ Soțul/soția ce etnie are? _________
8. Soțul/soția cunoaște etnia dvs.? ______________________________________________
9. Aveți copii? _____ Câți? ______ Fete sau/și băieți? _____________________________
10. Copiii dvs. cunosc etnia dvs. și a soțului/soției dvs.? _____________________________
11. Vorbiți l imba rromani? ___________ Copiii dvs. vorbesc limba rromani? ____________
12. Vecinii dvs. știu care este etnia dvs.? ____ De unde știu? ______ Le -ați spus dvs.? Dacă
nu, totuși de unde știu? _____________________________________________________
13. Dacă vă știu etnia, ce părere au despre faptul că aveți această etnie?_________________
________________________________________________________________________
14. Ce părere au vecinii dvs. despre rr omi? ________________________________________
________________________________________________________________________
15. La locul de muncă ați spus care este etnia dvs.? _______ Dacă nu, de ce ați ales să nu
spuneți? _________________________________________ _______________________
________________________________________________________________________
16. Colegii dvs. de muncă știu care este etnia dvs.? ______ De unde știu? _____________
Le-ați spus dvs.?_________________________ Dacă nu, totuși de unde știu?
________________________________________________________________________
17. Dacă vă știu etnia, ce părere au despre faptul că aveți această etnie?_________________
________________________________________________________________________
18. Dvs. ce părere aveți des pre rromi? ____________________________________________
________________________________________________________________________
19. Ce părere credeți că au rromii, în general, despre ei înșiși? ________________________
________________________________________ ________________________________
De ce credeți că au această părere?___________________________________________
________________________________________________________________________
20. Considerați că există rasism anti -rrom în România? ____ Dacă da, dați c âteva exemple!
________________________________________________________________________
21. Ce credeți că ar trebui să se întâmple pentru prevenirea și combaterea rasismului anti –
rrom? __________________________________________________________________

Ce-ar trebui să facă rromii înșiși?_____________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă personalitățile publice ale rromilor?___________________________
_______________________ _________________________________________________
Ce-ar trebui să facă românii?________________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă statul român?____________________ _________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă politicienii?______________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă mass -media?_____________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă mișcarea rromilor?________________________________________
____________________________ ____________________________________________
Cine și ce ar trebui să mai facă?______________________________________________
________________________________________________________________________
22. Cunoașteți persoane publice rromi care nu -și asumă identit atea etnică?_______________
________________________________________________________________________
De ce credeți că nu spun public că sunt rromi?__________________________________
________________________________________________________________________
Considerați că ar trebui să spună public că sunt rromi? ____________________________
De ce ar trebui să facă acest lucru?____________________________________________
________________________________________________________________________
23. Ce credeți că ar trebui să se întâmple ca toți rromii sau măcar cei mai mulți dintre rromi
să-și asume identitatea etnică/să nu mai ascundă faptul că sunt rromi?________________
________________________________________________________________________
______ __________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă rromii înșiși? ____________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă personalitățil e publice ale rromilor?___________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă românii?________________________________________________
______________________________________________________ __________________
Ce-ar trebui să facă statul român?_____________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă politicienii?______________________________________________
________________________________________________________________________
Ce-ar trebui să facă mass -media?_____________________________________________
________________________________________________________________________

Ce-ar trebui să facă mișcarea rromi lor?________________________________________
________________________________________________________________________
Cine și ce ar trebui să mai facă?______________________________________________
__________________________________________________________ ______________
24. Ați fi de acord ca fiul/fiica dvs. să învețe limba rromani la școală? __________________
Ați fi de acord ca aceștia să învețe istoria și cultura rromilor la școală? _______________
Le-ar folosi la ceva? ______________________________________ _________________
Dacă da, la ce? ___________________________________________________________
25. Ce părere aveți despre ideea ca toți elevii, indiferent de etnia lor, să învețe istoria și
cultura minorităților naționale, inclusiv istoria și cultura rromilor l a școală?___________
________________________________________________________________________
Le-ar folosi la ceva? _____________ Dacă da, la ce? _____________________________
26. V-ar plăcea să vedeți emisiuni în limba rromani la televizor? __________________ ____
Ce părere aveți despre o televiziune în limba rromani?____________________________
________________________________________________________________________
Ar folosi la ceva? _________________________________________________________
Dacă da, la ce? __ _________________________________________________________
27. Ce părere aveți despre înființarea unui teatru al rromilor? _________________________
________________________________________________________________________
Ar folosi la ceva? ____________________ _____________________________________
Dacă da, la ce? ___________________________________________________________
28. Ce părere aveți despre înființarea unui muzeu al rromilor? _________________________
_______________________________________________________ _________________
Ar folosi la ceva? _________________________________________________________
Dacă da, la ce? ___________________________________________________________