ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [605583]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

PROIECT DE CERCETARE

Absolvent: [anonimizat]
2020

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

RELAȚIA DINTRE STILURILE DE ATAȘAMENT ȘI SATISFACȚIA ÎN RELAȚIA DE
CUPLU

Absolvent: [anonimizat]
2020

INTRODUCERE

În lucrarea de față îmi propun să cercetez relația dintre stilurile de atașament și satisfacția
în relația de cuplu. Mi -am propus să aflu care este rolul stilului de atașament în satisfacția relației
de cuplu, totodată doresc să aflu care stil de atașament es te cel mai frecvent în tâlnit în rândul
partenerilor, dacă ambii partene ri au același stil de atașament și rolul pe care atașamentul îl are în
relația de cuplu.
Am ales această temă î ntrucât consider acest construct psihologic: astașamentul, important
în viața omului și descopernind stilul de atașament poți înțelege de ce oamenii se comport ă într-
un anumit fel în relația de cuplu.
Teoria atașamentului este axată pe relațiile și legăturile dintre oameni, în special relațiile pe
terme n lung, inclusiv cele dintre părinte și copil și cele di ntre partenerii romantici. Psihologul
britanic John Bowlby a fost primul teoretician al atașamentului, descriind atașamentul ca o
„legătură psihologică durabilă între ființele umane” (Bowlby, 1982, p. 665). În cercetările din anii
‘70, psihologul Mary Ainsworth s -a extins foarte mult asupra lucrărilor originale ale lui Bowlby.
Studiul ei inițial: „Situație ciudată” a dezvăluit efectele profunde ale atașamentului asupra
comportamentului. În cadrul stud iului, cercetătorii au observat copii cu vârste cuprin se între 12 și
18 luni, care au răspuns la o situație în care au fost lăsați singuri și apoi s -au reunit cu mamele lor
Pe baza răspunsurilor pe care cercetătorii le -au observat, Ainsworth a descris trei stiluri majore de
atașament: atașament securiza nt, atașament ambivalent -nesigur și atașament evitat -nesigur.
(Ainsworth & Bell, 1970). Mai târziu, cercetătorii Main și Solomon (1986) au adăugat un al

patrulea stil de atașament numit atașament dezorganizat -nesigur bazat pe propriile cercetări (Main
& Solomon, 1986).
Atașamentul sigur /secrurizant este marcat de primejdie atunci când copilul este separat de
cei care îngrijesc și de bucurie când îngrijitorul revine. Copiii cu un ata șament ambivalent devin,
de obicei, foarte îndurerați când părintele pleacă. Acest stil de atașament este considerat relativ
neobișnuit. Copiii cu atașament evitant tind să evite părinții sau îngrijitorii. Atunci când li se oferă
o alegere, acești copii nu vor arăta nicio preferință între un îngrijitor și un străin . Copiii cu un
atașament dezorganizat afișează adesea un amestec confuz de comportament și pot părea
dezorientați, amețiți sau confuzi (Lyons -Ruth, 1996).
“Satisfacția relației romantice corespunde judecăț ii unei persoane cu privire la pozitivitatea
relației sale” (Arriaga, 2001 , p. 758 ). Niveluri ridicate de satisfacție în relațiile romantice sunt
asociate cu rezultate importante, incluzând o stabilitate a relației mai mare și rate mai mici de
dizolvare a relațiilor (Gottman & Levenson, 1992) și niveluri mai mari de bunăstare și sănătate
mentală (Prigerson et al., 1999). Caracteristicile de personalitate ale partenerilor romantici pot
contribui la nivelul lor de satisfacție cu relația.

RELAȚIA DINTRE STILURILE DE ATAȘAMENT ȘI SATISFACȚIA ÎN RELAȚIA DE
CUPLU

Relația dintre cele constructe a fost investigată de numeroși cercetători în domeniu.
Kirkpatrick și Davis au realizat un studiu în 1994 prin care au demonstrat legătura dintre stilul de
atașament și satisfacția relației de cuplu. Rezultatele lor au arătat faptul că relația de cuplu nu va
funcționa dacă partenerii au același stil de atașament (Kirkpatrick & Davis, 1994). Feeney a
demonstrat într-un studiu faptul că atașamentul sigur a fost puternic asociat cu calitatea relațiilor
(Feeney, 1999). S-a demonstrat că modalitățile în care adulții gâ ndesc, se simt și interacționează
în contextul relațiilor lor romantice variază în funcție de stilurile lor de atașament. Hazan și Shaver
(1987) au argumentat pentru prima dată că stilurile de atașament reflectă distincții fundamentale
în reprezentările me ntale ale adulților despre iubirea romantică. “Adulți că sătoriți, co -habitați, cei
aflați în stadiul de întâlnire, divorțați sau văduvi cu un stil de atașament securizant au evaluat
experiențele lor de dragoste ca fiind fericite și de încredere și au subli niat faptul că își susțin și își
acceptă partenerii. În schimb, adulții cu un stil de atașament evitant și -au descris experiențele de
dragoste ca fiind caracterizate de frici de intimitate. Mai mult, adulții cu un stil de atașament
ambivalent și -au caracte rizat experiențele de dragoste ca fiind obsesive, implicând gelozie și
atracție sexuală extremă față de parteneri ” (Hazan & Shaver, 1987).
În rândul persoanelor aflate în relații de întâlnire, stilul de atașament este un predictor
semnifica tiv al satisfacției relație i (Collins & Read, 1990). Alte studii au demonstrat faptul că în
primii ani de căsătorie, atașamentul produce satisfacție nouă luni mai târziu (Feeney et al., 1994).

METODOLOGIE

1. OBIECTIVE
1.1. Evidențierea relației dintre stilurile de atașament în satisfacerea relației de cuplu .
1.2. Stilul de atașament influențează percepția paretnerilor asupra relației de cuplu .

2. IPOTEZE
2.1. Stilurile de atașament evitant și anxios conduc la insatisfacerea relației de cuplu .
2.2. Atașamentul securizant conduce la o bună funcționare a relației de cuplu .
2.3. Femeile tind să manifeste un nivel de atașament anxios mai amre decât bărbații .

3. LOT DE RESPONDENȚI
Studiul se va efectua pe un lot de 150 de respondenți , din București, aleși aleatoriu, prin
acord volunatar. Aceștia vor avea vârste între 20 și 40 de ani, iar singura condiție obligatorie de
participare este să fie într -o relație de cuplu .

4. INSTRUMENTE
Instrumentele folosite vor fi:
4.1. Scala de atașament pen tru adulți (Hozumi, Kasukabe & Honma, 1982). Scala are două părți :
de atașament general și specific. Scala conține 18 itemi de tipul : “Mi se pare destul de ușor să mă

apropii de ceilalți ”, cu răspunsuri de la 1 la 5, pe o scală Likert, 1 reprezentând varianta “ nu mă
caracterizează deloc” , iar 5 “mă caracterizează întocmai”. Subscalele acestui chestionar sunt: scala
pentru atașamentul anxios (6 itemi), subscala pentru atașamentul evitant (6 itemi) și subscala
pentru atașamentul sigu r (6 itemi). Scala nu este validată pe populația din România, iar traducerea
acest eia s-a realiz at prin procesul de retroversiune .
4.2. Scala de evaluare a calității relațiilor romantice ( Butzer & Campbell, 2008 ). Scala conține 7
itemi, de exemplu: „în general, cât de satisfăcut/ă sunteți de realația aceasta?” , cu scorare de la
1 la 5 pe s cală Likert, unde 1= „foarte puț in” și 5= „foarte mult”. Scala nu este validată pe populația
din România, iar traducerea aces teia s-a realizat p rin procesul de retroversiune .

5. DESIGN
Design -ul cercetării este non -experimental, empiric și transversal, fiind un studiu cantitativ.
Participanții sunt abordați intrasubiect, modalitatea de culegere a datelor fiind prin metoda
autoevaluării .
Chestionarele utilizate vor urmări evaluarea percepției fiecărui subiect asupra stilului de
atașament și asupra calității relației romantice pe c are o are. Respondenților li se va lua acordul
verbal pentru completarea chest ionarelor și pentru prelucrarea datelor obținute. Vor fi respectate
toate normele deontologice: respondenții vor fi rugați să completeze date cu caracter personal în
ceea ce privește vârsta, mediul de proveniență, nivelul de studii absolvit și durata relaț iei. Datele
vor fi culese prin mediul online.

6. PROCEDURA DE CERCETARE
Pentru aplicarea chestion arelor voi folosi mediul online în care voi distribui chestionarele
într-un formular google. Chestionarul va fi distribuit pe grupurile de socializare și va fi completat
în mod voluntar de persoane aflate într -o relație de cuplu, aceasta fiind singura condiție obligatorie
de participare la studiu.

7. ANALIZA DATELOR
Pentru testarea ipotezei 1: “Stilurile de atașament evitant și anxios conduc la insatisfacerea
relației de cuplu” voi folosi ca procedeu statistic testul de corelație Pearson, iar pe baza literaturii
de specialitate mă aștept ca ipoteza să se confirme. Feeney și Noller au demostrat în studiul realizat
în 1990 faptul că persoanele cu un stil de atașament evitant se declară nemulțumite de relația de
cuplu (Feeney & Nolle r, 1990). Fuller și Finchman (1995) au demo nstrat și ei faptul că un stil de
atașament anxios conduce la scăderea satisfacției în cuplu (-.24), la f el și un stil de atașament
evitant(-.10) (Fuller & Finchman, 1995). Ebrahimi și Kimiaei( 2014) au arătat faptul că un stil de
atașament evitant și anxios produce o scădere a satisfacției în cuplu la o corelație de -.40 (Ebrahimi
& Kimiaei, 2014).
Pentru testarea ipotezei 2: “Atașamentul securizant conduce la o bună funcționare a rel ației
de cuplu” voi folosi ca procedeu statistic testul de corelație Pearson, iar pe baza literaturii de
specialitate mă aștept ca ipoteza să se confirme. Teimourpour și colaboratorii au demo nstrat în
2012 prin cercetarea lor faptul că un stil de atașament securizant corelează pozitiv cu satisfacți a în
cuplu. „Acesta este rezulta tul faptului că simt mai multă sigurnață și intimitate în relație ”
(Teimourpour et al., 2012, p. 25). În cercetarea lor, Ebrahimi și Kimiaei (2014) au studiat și rolul

atașamentului securizant asupra sati sfacției în cuplu și au constat faptul că p artenerii ce au u n stil
de atașament securizant se decla ră mulțumiți de relația de cuplu (Ebrahimi & Kimiaei, 2014).
Aminpour și colaboratorii au reali zat un studiu în 2016 privind relația d intre tipul de atașament și
ajustarea conjugală în rândul cuplurilor tinere. “Rezultatele au demonstrat că există o relație între
stilurile de atașament și ajustările conjugale , astfel încât stilul de atașament sigur să aibă o relație
pozitivă, iar stilul de atașament de evitare să aibă o relație inversă cu ajustarea conjugală”
(Aminpour et al., 2016, p. 119).
Pentru testarea ipotezei 3: “Femeile tind să manifeste un nivel de atașament anxios mai mar e
decât bărbații” voi folo si ca proce deu statistic testul t pentru e șantioane independente, iar pe baza
literaturii de specialitate mă aștept ca ipoteza să se confirme. Feeney și Noller au realizat în
cercetarea lor din 1990 o comparație a stilurilor de atșament între bărbați și fe mei și au demonstrat
faptul că femeile au un nivel mai mare de atașament anxios (M= 31.14) decât bărbații (M=15.46)
(Feeney & Noller, 1990). Searle și Meara au realizat o compa rație de gen privind stilurile de
atașament în studiul lor din 1999. Rezultatele lor au arătat faptul că femeile (M=52.95) au un stil
de ata șament anxios m ai ma re decât bărbații(M=49.75) (Searle & Meara, 1999) . Karaırmak și
Duran (2008) au realiz at un studiu prin care au surprins diferențele de gen în privința stilurilor de
atașament. Astfel, rezultatele lor au arătat faptul că feme ile înregistrează un scor mai ma re în ceea
ce privește atașamentul anxios (M=3.61) decât bărbații (M=3.29) (Karairmak & Duran, 2008).

8. CONCLUZII AȘTEPTATE
În lucrarea de față mi -am propus să cercetez relația dintre stilurile de atașament și
satisfacția în cuplu la respondenț i din România, București, cu vârste între 20 și 40 de ani. Înain te

de toate au fost propuse trei ipoteze d e cercetare ce vor fi analizat e ulterior, cu ajutorul programului
de statistică SPSS, folosind indicele de corelație Pearson, deoarece datele sunt dist ribuite
parametric și testul t Student pentru eșantioane independente, pentru a compara diferențele dintre
bărbați și femei în ceea ce privește stilurile de atșament. S-a dorit observarea corelației dintre stilul
de atașament anxios și satisfacția în relația de cuplu, corelația dintre stilul de atașament evitant și
satisfacția în relația de cuplu și corelația dintre atașamentul securizant și satisfacția în relația de
cuplu. Conofrm analizei sta tistice, pentru testarea primelor două ipoteze, folosind te stul de
corelație Pearson mă aștept să reiasă ceea ce mulți cercetători susțin, și anume, faptul că stilurile
de atașament anxios și evitant scad satisfacția în relația de cuplu (Feeney & Noller, 1990, Fuller
& Finchman, 1995, Ebrahimi & Kimiaei, 2014) și că stilul de atașament securiz ant crește
satisfacția în cuplu (Teimourpour, Bidokht, & Pourshanbaz, 2012, Ebrahimi & Kimiaei, 2014,
Aminpour, Mamsharifi, & Bayazidi, 2016), iar pentru compararea mediilor pe gen, se va folosi
testul t pentru eșantioane independente de unde mă aștept să reiasă ceea ce numeroși cercetători
au demonstrat, și anume faptul că femeile au un stil de atașament anxios mai mare decât barbații
(Feeney & Noller, 1990, (Searle & Meara, 1999, Karaırmak & Duran, 2008) .

9. LIMITE
Una dintre primele limite ale studiului de față este reprezentată de numărul relativ mic al
lotului de respondenți. Din cauza acestui aspect limitativ, rezultatele cercetăr ii nu pot fi extrapolate
la nivelul populației. O altă limită principală a studiului de față este reprezentată de culegerea
datelor. Toate acestea au fost culese cu ajutorul unor scale de autoevaluare, unde pot interveni
două tipuri de probleme. Pe de -o parte este subiectivismul participanților, ce poate influența oricare

dintre variabile folosite în studiul respectiv. Pe de altă parte, fiind scale sub forma autoevaluării,
poate interveni instinctul acestora de a oferi răspunsuri dezirabile din punct de ved ere social.

10. DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
O nouă direcție de cercetare este creșterea numărului de respondenți. O altă direcție de
cercetare este compararea mediilor dintre respondenții din mediul rural și respondenții din mediul
urban, în ceea ce privește stilurile de at așament pentru a descoperi dacă există vreo diferență
semnifi cativă, și care este explicația pentru această diferență.
O nouă direcție de cercetare ar putea fi introducerea unui chestionar ce măsoară nivelul stimei
de sine pentru a vedea dacă există o legătură între nivelul stimei de sine și stilul de atașament.

BIBLIOGRAFIE

1. Ainsworth, M. D., & Bell, S. M. (1970). Attachment, exploration, and separation:
Illustrated by th e behavior of one -year-olds in a strange situation. Child development,
4(1), 49 -67.
2. Aminpour, M., Mamsharifi, M., & Bayazidi, S. (2016). Relation of attachment styles
and marital adjustem ent among young couples. World Scientific News, 29 , 111 -123.
3. Arriaga, X. B. (2001). The ups and downs of dating: Fluctuations in satisfaction in
newly formed romantic relationships. Journal of Persoanlity and Social Psychology,
80(5), 754 -765.
4. Bowlby, J. ( 1982). Attachment and loss: Retrospect and prospect. American Journal
of Ortopsychiatry, 52 (4), 664 -678.
5. Collins, N. L., & Read, S. J. (1990). Adult attachment, working models, and
relationship quality in dating. Journal of Personality and Social Psycholog y, 58 (4),
644-663.
6. Ebrahimi, E., & Kimiaei, S. A. (2014). The study of the relationship among marital
satisfaction, attachment styles, and communication patterns in divorcing couples.
Journal of Divorce & Remarriage, 55 (6), 451 -463.
7. Feeny, J. (1999). Adult romantic attachment and couple relationship. In J. Cassidy, &
P. Shaver (Eds.), The handbook of attachment: theory, research and clinical
applications (pp. 355 -377). Guilford.
8. Feeney, J., & Noller, P. (1990). Attachment style as a predictor of adult roman tic
relationship. Journal of Persoanlity and Social Psychology, 58 (2), 281 -291.

9. Feeney, J., Noller, P., & Callan, V. J. ( 1994). Attachment style, communication and
satisfaction in the early years of marriage. Jessica Kingsley.
10. Fuller, T., & Finchman, F. (1995). Attachment style in married couples: Relation to
current marital functioning, stability over time and method of assessment. Personal
Relationships, 2 , 17-34.
11. Gottman, J. M. & Levenson, R. W. (1992). Marital processes predictive of later
dissolution: behavior, psychology and health. Journal of Personality and Social
Psychology, 63 , 221 -233.
12. Hazan, C., & Shaver, P. (1987). Romantic love conceptualized as an attac hment
process. Journal of Personality and Social Psychology, 52, 511-524.
13. Karaimak, O., & Duran, N. O. (2008). Gender differences in attachment styles
regarding conflict handling behaviors among Turkish late adolescents. International
Journal of the Advanc ement of Counselling, 30, 220-234.
14. Kirpatrick, L., & Davis, K. E. (1994). Attachment style, gender and relationship
stability: A longitudinal analysis. Journal of Personality and Social Psychology, 66,
502-512.
15. Lyons -Ruth, K. (1996). Attachment relationshi p among children with aggressive
behavior problems: The role of disorganized early attachment patterns. Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 64 (1), 64 -73.
16. Main, M., & Solomon, J. (1986). Discovery of a new, insecure –
disorganized/disoriented attac hment pattern, in T. B. Brazelton, & M. Yogman (Eds.),
Affective development in infancy (pp. 95 -124). Ablex.

17. Progerson, H. G., Maciejewski, P. K., & Rosenheck, R. A. (1999). The effects of
marital dissolution and marital quality on health and health servic e use among
women. Medical care, 37, 853-873.
18. Searle, B., & Meara, N. (1999). Affective dimensions of attachment styles: exploring
self-reported attachment style, gender, and emotional experience among college
student. Journal of Counseling Psychology, 46 (2), 147 -158.
19. Teimourpour, N., Bidokht, N. M., & Pourshanbaz, A. (2012). The relationship
between attachment style, ,arital satisfaction and sex guilt with sexual desire in
Iranian women. Iranian Journal of Clinical Psychology, 1 (1), 18 -28.