ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [604672]

1
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
ACHIZIȚII PUBLICE

MECANISME DE EVITARE A CONFLICTULUI
DE INTERESE IN DERULAREA PROCEDURILOR
DE ACHIZIȚII PUBLICE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr DUMITRICĂ CĂTĂLIN

ABSOLVENTĂ:
RĂDUȚ GEORGIANA -ALEXANDRA

BUCUREȘTI
2017

2
Cuprins

Cap. 1 . Domeniul achizițiilor publice
1.1.Principiile achizițiilor publice
1.2.Reguli de atribuire a contractelor de achiziție publică
1.3.Proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică
1.4.Conflictul de interese în procedura achizițiilor publice
Cap. 2 . Conflictul de int erese
2.1.Definiție și principii
2.2.Tipologia conflictelor de interese
2.3.Reglementarea conflictului de i nterese (la nivel european; la nivel național)
2.4.Diferențe între conflictul de interese și incompatibilitate
2.5.Criterii de incompatibilitate pentru funcționarii publici
Cap. 3. Organisme și instrumente administrative care acționează în scopul prevenir ii
conflictelor de interese și a corupției
3.1.Legea nr. 184/2016 privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de
interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică
3.2.Strategii pentru prevenirea și sancționarea conflictelor de interese
3.3.Instrumente pentru prevenirea și sancționarea conflictelor de interese
3.4.Agenția Națională de Integritate (ANI) și rolul său în prevenirea conflictelor de interese
3.4.1. Declarația de avere
3.4.2. Declarația de interese
3.5. Rapoartele MCV ale Comisiei Europene
Studiu de caz – Anchete și arestări pentru conflict de interese, în România

3
INTRODUCERE

Conflictele de interese, îndeosebi în sectorul public, dar și în cel privat au generat în
ultima perioadă motive de preocupare atât pe plan intern cât și pe plan internațional, formând
obiectul unor strategii specifice. Reglementările penale și administrat ive au urmărit susținerea
integrității funcționarilor publici și luarea deciziilor în mod dezinteresat în instituțiile
guvernamentale și publice. Deși cei mai mulți dintre noi nu știu ce înseamnă conflict de interese,
este suficient să deschidem televizoru l sau să citim presa și aflăm că încă un primar a fost
anchetat, eventual arestat pentru această infracțiune.
În ultima vreme, și în sectorul privat există preocupări legate de integritatea în afaceri și
în mod special de protejarea intereselor acționaril or și a marelui public. Recentele scandaluri au
atras atenția asupra importanței evitării conflictelor de interese care pot deveni o problemă atunci
când, de exemplu, un funcționar public pleacă din serviciul public pentru a se angaja în sectorul
privat sa u la un ONG sau când o firmă de contabilitate oferă atât servicii de auditare cât și
servicii de consultanță aceluiași client sau o agenție de reglementare se aliniază prea mult la
interesele societăților comerciale pe care are datoria să le supravegheze.
Acestea sunt doar două dintre motivele pentru care am abordat aceast subiect care a
căpătat amploare din ce în ce mai mare în spațiul public. Pe de altă parte, au apărut forme noi de
relații între sectorul public și sectoarele comerciale sau non -profit. Ac este forme de colaborare,
uneori dau naștere unor parteneriate publice -private ceea ce poate duce la un potențial în creștere
de forme de conflict de interese care implică atât interesele personale cât și obligațiile publice ale
persoanei oficiale implicat e. Totodată preocuparea publicului pentru aceste acțiuni a crescut și a
exercitat presiune asupra guvernelor ca acestea să ia măsuri pentru a nu fi compromisă
corectitudinea procesului de luare a deciziilor oficiale.
Dacă în primele trei capitole am abord at, conceptul, în ansamblul său, din perspectivă
teoretică, în studiul de caz am încercat să urmăresc cum se manifestă acesta la modul concret,
care sunt urmările și mai ales ce se poate face pentru evitarea situațiilor de acest fel.

4
Structura lucrării:
Pentru că tema acestui studiu se referă la conflictul de interese în derularea procedurilor
de achiziții publice, în primul capitol am abordat domeniul achizițiilor publice. Astfel am stabilit
care sunt principiile, regulile și procedurile de atribuire a c ontractelor exemplificând cu posibile
situații de conflict de interese în procedura de achiziții publice.
Al doilea capitol al lucrarii definește conflictul de interese, așa cum apare în Codul Penal
și în legislația românească precum și tipologia conflictu lui de interese cu toate reglementările din
legislația românească, ținând cont de alinierea la legislația europeană. Totodată am stabilit care
sunt diferențele între conflictul de interese și incompatibilitate dar și criteriile de
incompatibilitate pen tru funcționarii publici .
Deși un conflict de interese nu înseamnă implicit corupție, există o recunoaștere din ce în
ce mai largă a faptului că apariția unor conflicte între interesele personale și obligațiile publice
ale funcționarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupție. Acesta este
motivul pentru care, în c apitolul al III -lea, am abordat și tema corupției, urmărind toate
strategiile și instrumentele create pentru prevenirea și sancționarea conflictelor de interese și a
corup ției.
Ultimul punct din partea teoretică se referă la MCV ( Mecanism de Cooperare și
Verificare instituit de către Comisia Europeană, în 2007, pentru România și Bulgaria) și care
sunt efectele sale, făcând o comparație a rapoartelor emise în ultimii ani .
În cea de -a doua parte a lucrării am efectuat un studiu, urmărind 10 persoane publice,
anchetate, eventual arestate pentru că se aflau în conflict de interese.
Obiectivele acestei lucrurări sunt de a demonstra că o serie de persoane publice se află în
conflict de interese cu bună știință dar există și o categorie de funcționari care nu știu că se află
în conflict de interese, fie pentru că nu cunosc legile, fie pentru că legile sunt neclare sau greu de
aplicat.
Ca și metode de cercetare, pentru prezentul studiu am folosit: abordarea empirică , pentru
că cercetarea în cauză este puternic orientată spre colectarea de date și fapte direct observabile
dar și abordarea interpretativă deoarece explicația finală are la b ază interpretarea faptelor
cercetate. Astfel în prima parte a lucrării am aprofundat cunoașterea legislației și a practicilor
care definesc contextul realității sociale observate iar cercetarea din partea a doua este centrată
în mod fundamental pe subiec t, la nivel micro social.

5
Cap. 1 . Domeniul achizițiilor publice

1.1.Principiile achizițiilor publice
În efectuarea achizițiilor publice, funcționarii din compartimentele de achiziții din cadrul
autorităților contractante trebuie să respecte o serie de principii valabile, nu doar în țara noastră
ci în întreaga Uniune Europeană. Primul dintre acestea este nediscriminarea . Acest principiu se
referă la asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale pentru ca orice operator
economic, ind iferent de naționalitate, să poată participa la procedura de atribuire și să aibă șansa
de a deveni contractant1. Principiul presupune egalitate de acces pentru toți operatorii economici
din toate statele membre. Pe cale de consecință, autoritățile contrac tante nu ar trebui să impună
condiții ce cauzează discriminare directă sau indirectă față de potențialii ofertanți în alte state
membre.2 În aplicarea acestui principiu, trebuie respectate o serie de reguli. Prima dintre acestea
se referă la faptul că auto ritățile contractante nu trebuie să discrimineze potențialii ofertanți pe
baza unor motive nejustificate cum ar fi, de exemplu, naționalitatea și nu trebuie să includă
specificații tehnice care ar putea favoriza întreprinderile naționale3. Pe de altă parte autoritățile
contractante trebuie să evite stabilirea de cerințe de calificare care să favorizeze anumiți
participanți la procedura de achiziție publică și trebuie să evite practicile de favorizare a unui
ofertant prin stabilirea de condiții discriminator ii în caietele de sarcini4. Efectele și scopul
nediscriminării sunt deschiderea și dezvoltarea pieței de achiziții publice, crearea unui cadru
competitiv pentru obținerea celui mai bun raport calitate -preț în ceea ce privește fondurile
publice, întotdeauna considerate ca fiind insuficiente în raport cu necesitățile.
Tratamentul egal , este un alt principiu ce trebuie respectat în efectuarea achizițiilor
publice. Acesta presupune ca, pe parcursul procedurii de atribuire, să se stabilească și să se aplice
cerințe, reguli și criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încâ t aceștia să
beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți. Acest principiu implică furnizarea,

1 Legea parteneriatului public -privat nr. 178/2010. Text publicat în M. Of. al României, în vigoare de la 04.11.2010
2 http://www.revista -achizitii.ro/index.php/transp arenta -in-achizitiile -publice -vs-confidentialitatea -ofertelor (accesat
la 6 martie, 2017)
3 Ordonanță de Urgență nr 114, privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice, M. Of. 932 din 29
decembrie, 2011
4 Ghid de bune practici în domeniul achizițiilor publice aferente proiectelor finanțate din instrumente sructurale,
București, în: http://www.adrmuntenia.ro/documente/ghid -anrmap -draft.pd f (accesat la 6 martie, 2017)

6
concomitentă, către toți operatorii economici implicați într -o procedură de achiziție, a
informațiilor aferente procedurii. Prin aplicarea acestui princip iu, toți participanții vor dispune de
șanse egale în pregătirea documentelor asociate procedurii în cauză, de instituirea unui cadru
bazat pe încredere, cinste, corectitudine și imparțialitate pe tot parcursul derulării procedurii dar
și de favorizarea dez voltării unei concurențe corecte și efective între operatorii economici
participanți la o procedură de achiziție publică.
Transparența5, este un alt principiu de care trebuie să se țină cont în efectuarea
achizițiilor publice, deoarece presupune informarea adecvată a tuturor participanților la
procedura de atribuire a achizițiilor publice. Principiul transparenței presupune, printre altele,
aducerea la cunoștința publicului a tuturor informaților referitoare la aplicarea procedurii de
atribuire în scopul ga rantării eliminării riscului de favoritism și de comportament arbitrar din
partea autorității contractante.6 Aplicarea acestui principiu presupune formularea tuturor
informațiilor cu privire la procedura de achiziție în mod clar, precis, univoc în anunțul/ invitația
de participare și în documentația de atribuire, oferind operatorilor economici o poziție de
egalitate atât în momentul în care își pregătesc ofertele, cât și în momentul în care acestea sunt
evaluate de către autoritatea contractantă. Respectând acest principiu, este asigurată vizibilitatea
oportunităților, regulilor, proceselor, înregistrărilor și rezultatelor aferente procedurii de achiziție
publică. Prin respectarea transparenței, se obține claritatea documentelor elaborate pe parcursul
procesu lui de achiziție iar accesul publicului la informații privind contractele publice, facilitează
controlul democratic asupra activității administrative.
Proporționalitatea7, este de asemenea un principiu ce trebuie respectat. Prin aceasta,
înțelegem că măsu rile luate de instituții nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este adecvat și
necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite; în cazul în care este posibilă o alegere între mai
multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constr ângătoare, iar
inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite; când se

5 Ibidem
6 PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007 -2013.
PROCEDURA pentru atribuirea contractelor de achiziții de produse, servicii sau lucrări finanțate din FSE prin
POSDRU 2007 -2013, efectuate de către beneficiari sau partenerii acestuia, care nu sunt autorități contractante în
conformitate cu art.8 din OUG nr.34/2006, cu modificările și completările ulterioare, sau nu îndeplinesc cumulativ
condițiile prevăzute la art.9 lit.c1 din aceeași ordona nță
7 Ibidem. Cap. V -Reguli de bază pentru atribuirea contractelor de achiziție finanțate prin POSDRU

7
confruntă cu o ofertă ambiguă, iar o cerere de precizări cu privire la conținutul ofertei menționate
ar putea asigura securitatea juridică în același mod precum respingerea imediată a ofertei în
cauză, autoritatea contractantă să solicite mai degrabă precizări candidatului vizat decât să opteze
pur și simplu pentru respingerea ofertei acestuia. Efectul acestui principiu constă în faptul că se
asigură definirea și derularea unei proceduri corecte de atribuire în raport cu ofertanții.
Asumarea răspunderii . Principiul asumării răspunderii presupune determinarea clară a
sarcinilor și responsabilităților persoanelor implicate în procesul de achiziție publică, asigurându –
se profesionalismul, imparțialitatea și independența deciziilor adoptate pe parcursul acestui
proces.8 De asemenea, acest principiu implică faptul că răspunderea aparține exclusiv comisiei
de evaluare și factorilor decizionali din auto ritatea contractantă, indiferent de opiniile exprimate
de organismele de control în domeniul achizițiilor publice sau de recomandările autorităților cu
competențe în domeniu. Prin aplicarea acestui principiu se obține delegarea în calitate de membri
ai com isiei de evaluare a persoanelor care dețin competențe în obiectul procedurii de achiziție și
precizarea în documentația de atribuire a numelor persoanelor cu funcții de decizie în cadrul
autorității contractante sau al furnizorului de servicii de achiziție implicat în procedura de
atribuire. Solicitarea membrilor comisiei de evaluare și experților cooptați de completare a
declarațiilor pe proprie răspundere privind confidențialitatea, imparțialitatea și din care să rezulte
neîncadrarea în situațiile de conflict de interese.
1.2.Reguli de atribuire a contractelor de achiziție publică
Procedura privind atribuirea contractelor de achiziție publică presupune un ansamblu de
reguli și formalități ce trebuie îndeplinite de către organizatorul licitației având ca obiect
atribuirea unui contract de achiziție publică9. Principala regulă în atribuirea contractelor de
licitație este aceea că autoritatea contractantă are obligația de a atribui contractele prin aplicarea
procedurilor de licitație deschisă sau licitație restrâ nsă, restul procedurilor putându -se aplica doar
în anumite cazuri speciale. De asemenea, autoritatea contractantă are obligația de a asigura

8 Guvernul României, Norme procedurale interne privind achiziția publică de servicii din categoria celor cuprinse în
Anexa 2 la Legea achizițiilor publ ice nr. 98/2016, p. 16 http://www.anr.gov.ro (accesat la 18 martie, 2017)
9 Ordonanța de Urgență Nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor
de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii

8
garantarea protejării acelor informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind
confidențial e.
O altă re gulă importantă este cea referitoare la faptul că autoritatea contractantă are
obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării
tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv10. Valoarea estimată a
contractului trebuie să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire și aceasta
trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare sau la
momentul transmiterii invitației de participare.
În ceea ce privește regulile de elaborare a documentației de atribuire, autoritatea
contract antă are obligația de a preciza toate informațiile necesare pentru a asigura
ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de
aplicare a procedurii. Documentația trebuie să cuprindă informații generale privind autoritatea
contractantă, în special cu privire la adresă – inclusiv telefon, fax, e -mail, persoane de contact,
mijloace de comunicare, instrucțiuni privind date limită care trebuie respectate precum și
formalitățile ce trebuie a fi îndeplinite în legătură cu participarea la procedură. Sunt de
asemenea, necesare, cerințe minime de calificare, precum și documentele care urmează să fie
prezentate de ofertanți/candidați pen tru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție,
caietul de sarcini sau documentația descriptivă, instrucțiuni privind modul de elaborare și de
prezentare a propunerii tehnice și financiare precum și informații detaliate privind criteriul de
atribuire aplicat pentru stabilirea ofertei câștigătoare.
Autoritatea contractantă are obligația să precizeze în documentație regulile obligatorii
referitoare la condițiile de muncă și de protecție a muncii, care sunt în vigoare la nivel național și
care trebuie respectate pe parcursul îndeplinirii contractului de lucrări ori de servicii, sau să
indice instituțiile competente de la care operatorii economici pot obține informații detaliate
privind reglementările respective11. Caietul de sarcini conține, î n mod obligatoriu, specificații
tehnice.

10 http://www.apsap.ro/suportcurs/Suport%20curs%20Achizitii%20Publice%20site%20APSAP.pdf (accesat la 12
martie, 2017)
11 Ibidem

9
În ceea ce privește participarea la procedura de atribuire, facem precizarea că, la
procedura de atribuire are dreptul de a participa, orice operator economic, individual sau într -un
grup de operatori. Legea preved e și faptul că operatorii economici au dreptul de a se asocia cu
scopul de a depune o candidatură sau ofertă comună, fără a fi obligați să își legalizeze, din punct
de vedere formal, asocierea dar în cazul câștigării licitației, autoritatea contractantă ar e dreptul de
a solicita ca asocierea să fie legalizată numai dacă o astfel de măsură reprezintă o condiție
necesară pentru buna îndeplinire a contractului.
O regulă extrem de importantă se referă la publicarea anunțurilor12. În acest sens
autoritatea contractantă are obligația de a asigura transparența atribuirii contractelor și a
încheierii acordurilor -cadru prin publicarea anunțurilor de intenție, de participare și de
atribuire13. Anunțurile se publică, de obicei, în Monitorul Oficial dar există și situații în care
legea impune, pentru anumite proceduri, obligația publicării anunțului în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
Modalitățile de comunicare impuse de autoritatea cont ractantă trebuie să nu restricționeze
accesul operatorilor economici la procedura de atribuire de aceea instrumentele utilizate pentru
comunicarea electronică, precum și caracteristicile lor tehnice trebuie să fie nediscriminatorii,
disponibile în mod faci l oricărui operator economic și trebuie să asigure interoperabilitatea cu
tehnologiile uzuale de informare și comunicare, în cazul în care documentele se transmit prin
mijloace electronice, acestora le sunt aplicabile prevederile legale referitoare la semn ătura
electronică.
Deloc de neglijat sunt regulile de evitare a conflictului de interese. Pe parcursul aplicării
procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a lua toate măsurile necesare
pentru a evita situațiile de natură să determ ine apariția unui conflict de interese și/sau
manifestarea concurenței neloiale. De aceea, contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul
îndeplinirii contractului de achiziție publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în
procesul d e verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri
de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la încheierea contractului, sub

12 Ordonanța de Urgență Nr. 34 din 19 apr. 2006, actualizată
13 http://www.revista -achizitii.ro/index. php/transparenta -in-achizitiile -publice -vs-confidentialitatea -ofertelor
(accesat la 19 martie , 2017 )

10
sancțiunea nulității contractului respectiv pentru cauză imorală. Pr ocedura este reglementată de
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată, cu modificări,
prin Legea nr. 337/2006.
1.3.Proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică

Contractele de achiziții publice pot fi atribuite prin patru proceduri competitive
principale14.
Procedura de licitație deschisă, este procesul prin care o autoritate contractantă anunță
posibilitatea de atribuire a contractului și apoi emite documentele complete referitoare la
licitație, inclusiv caietul de sarcini și contractul, pentru toți operatorii economici care cer să
partic ipe15. În anunțul de participare, operatorii economici trebuie să prezinte atât informații
privind selecția cât și ofertele, ca răspuns la cerințele prezentate de autoritatea contractantă.
Autoritatea contractantă poate primi un număr mare de oferte dar ace st lucru nu înseamnă că
toate aceste oferte vor fi luate în considerare, ci doar acele oferte făcute de către operatorii
economici care îndeplinesc criteriile de selecție. Ofertele pot fi evaluate în funcție de cel mai
mic preț, sau în funcție de oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Menționăm faptul că nu sunt permise negocieri cu operatorii economici.
Procedură de licitație restrânsă este un proces care permite autorității contractante să
limiteze numărul de oferte pe care le primeș te și cuprinde două etape16. Astfel, autoritatea
contractantă anunță oportunitatea de contract iar operatorii economici depun cereri de participare
și apoi oferă informații pentru etapa de selecție, utilizată de către autoritatea contractantă pentru
a stabi li dacă operatorii economici sunt calificați să execute contractul și pentru a selecta
operatorii economici care urmează să fie invitați la ofertare. Ca și în cazul procedurii deschise,
nu toți operatorii economici trebuie să fie invitați la ofertare. Auto ritatea contractantă trimite
invitația cu documentele complete de licitație, inclusiv caietul de sarcini și contractul, doar
operatorilor economici care au fost selectați. Ofertele pot fi evaluate fie în funcție de cel mai mic
preț, fie în funcție de ofert a cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

14 Uniunea Europeană, Ghidului pentru practicieni în domeniul achizițiilor publice, Ediția a II -a, e-book, p.19
15 Idem, p.3
16 http://legeaz.net/dictionar -juridic/licitatie -restransa (accesat la 19 martie, 2017)

11
Procedura dialogului competițional, este un proces care constă în două etape17.
Autoritatea contractantă anunță oportunitatea de contract iar operatorii economici prezintă mai
întâi informațiile de la eta pa de pre -calificare și selecție, care sunt utilizate de către autoritatea
contractantă pentru a stabili dacă operatorii economici se califică pentru a executa contractul și
pentru a selecta operatorii economici care urmează să fie invitați la ofertare. Au toritatea
contractantă este autorizată să întocmească o listă restrânsă de operatori economici și trimite
invitația de a participa doar acelor operatori economici incluși în această lista restrânsă după
care începe o fază de dialog competitiv cu acei op eratori economici. Pe parcursul etapei de
dialog competitiv, toate aspectele proiectului pot fi discutate cu operatorii economici și numărul
de soluții pot fi reduse. Atunci când autoritatea contractantă este mulțumită de propunerile
făcute, aceasta poate declara faza de dialog competitiv închisă și invită la depunerea ofertelor.
Ofertele sunt evaluate și se alege cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic.
Procedura negociată cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare, este un proc es
ce să desfășoară, de asemenea, în două etape18. Autoritatea contractantă anunț ă oportunitatea de
contract și după depunerea cererilor de participare, operatorii economici prezintă în prima fază
informațiile de la etapa de pre -calificare și selecție, care sunt utilizate de către autoritatea
contractantă pentru a stabili dacă operatorii economici se califică pent ru a executa contractul și
pentru a selecta operatorii economici care urmează să fie invitați la ofertare. Autoritatea
contractantă poate limita numărul de operatori economici care sunt invitați la ofertare și poate
întocmi o listă restrânsă de operatori e conomici. Ulterior, autoritatea contractantă trimite invitația
de participare, numai operatorilor economici incluși în lista respectivă după care începe
negocierea cu ofertanții. Ofertele pot fi evaluate fie în funcție de cel mai mic preț, fie în funcție
de oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Trebuie să amintim faptul că în afară de procedurile enumerate anterior, mai există și o
serie de proceduri specializate. Un exemplu este procedura privind contractele de locuințe
publice subvenț ionate. Aceasta este o procedură competitivă care poate fi folosită numai pentru
anumite tipuri de contracte referitoare la achiziționarea de sisteme subvenționate de locuințe
publice. În acest caz, autoritatea contractantă are mai multă flexibilitate decâ t în conformitate cu

17http://www.avocat -achizitii.com/wp -content/uploads/2013/09/Articol -procedura -de-negociere -achizitii -publice.pdf
(accesat la 19 martie, 2017 )
18 http://europa.eu/youreurope/business/public -tenders/rules -procedures/index_ro.htm (accesat la 18 martie, 2017)

12
procedurile standard pentru a derula un proces de selectare a unui operator economic cu care
apoi lucrează în strânsă colaborare pentru a dezvolta și a livra sistemul de locuințe publice.
Fig. 1. Principalele tipuri de proceduri comp etitive disponibile pentru autoritățile contractante

Procedura deschisă Procedura restrânsă Procedura dialogului
competitiv Procedura negociată
cu anunț prealabil
Cererea de participare Cererea de participare Cererea de participare Cererea de participare
– Pre calificarea Pre calificarea Pre calificarea
– Selectarea Selectarea Selectarea
Emiterea documentelor
privind oferta Emiterea documentelor
privind oferta Emiterea documentelor
privind oferta Emiterea documentelor
privind oferta
– – Dialogul competitiv Faza de negociere
Returnarea ofertelor Returnarea ofertelor Returnarea ofertelor Returnarea ofertelor
Evaluarea ofertelor Evaluarea ofertelor Evaluarea ofertelor Evaluarea ofertelor
Atribuirea contractului Atribuirea contractului Atribuirea contractului Atribuirea contractului

O altă procedură specializată este procedura de concesionare a lucrărilor19 care poate fi
folosită numai pentru contractele de concesiune a lucrărilor. Ea are cerințe specifice detaliate
referitoare la numirea sub -contractorilor.
1.4.Conflictul de interese în procedura achizițiilor publice
Cu scopul asigurării transparenței și corectitudinii cheltuirii banului public dar și a
îmbunătățirii actului de guvernare, în ultima vreme constatăm o intensificare a preocupării
organizațiilor internaționale pentru identificarea unor modalități de evitare a conflictului de
interese în exerc itarea funcțiilor publice sau de interes public. Astfel o serie de organizații
internaționale, publică în mod constant, rapoarte privind situații de posibile conflicte de interes
dar și alte fapte de corupție, oferind uneori și soluții pentru evitarea unor astfel de situații.

19SIGMA – Compendium achiziții publice 10. Support from Improvement in Governance and management.
http://www.sigmaweb.org/publications/PB10_PUPProcedures_Rom.pdf (accesat la 20 martie, 2017)

13
La nivelul întregii Uniuni Europene se acordă o atenție sporită conflictului de interese, iar
ultima variantă a directivei emise de către Parlamentul European, privind achizițiile publice, este
din 2014 și conține prevederi exprese p rivind astfel de situații.
În țara noastră, există mai multe acte normative ce reglementează problema conflictului
de interese, cu toate acestea s -a constatat existența unor deficiențe. De exemplu, în toate actele
normative este precizat faptul că în proc edura de atribuire a contractelor de achiziții publice,
există obligația de a se asigura evitarea situațiilor ce pot determina apariția unui conflict de
interese sau manifestarea concurenței neloiale dar există situații în care persoanele implicate nu
au cunoștință despre existența unei relații de rudenie cu persoane care fac parte din consiliul de
administrație. În acest caz, specialiștii în domeniu susțin că nimni nu poate fi responsabilizat
pentru că situația nu a putut fi evitată. Situația ar putea tot uși să fie evitată dacă în anunțul de
participare sau în invitație ar fi trecute numele persoanelor ce dețin funcții importante în cadrul
autorității contractante.
Deși conflictul de interese nu este același lucru și nu trebuie asimilat cu faptele de
corupție, totuși există din ce în ce mai mulți adepți care consideră că apariția unor conflicte între
interesele personale și obligațiile publice ale funcționarilor publici, poate duce la fapte de
corupție dar și la abuz în serviciu20. Acestea ar putea fi evitate doar dacă organismele publice au
la dispoziție și pun în practică standarde politice21 corespunzătoare în vederea promovării
corectitudinii, meode eficiente pentru identificarea riscurilor și soluționarea apariției unor
conflicte de interese, prcum și sancțiuni. Dar chiar și în această situație, încercarea de a controla
prea strict exercitarea intereselor personale poate intra în conflict cu alte drepturi sau poate fi o
practică contra -productivă ce va face ca unele persoane să nu -și mai dorească o f uncție publică.
Cu scopul de a combate situațiile de conflict de interese, Tranparency Internațional a propus
„avertizorii de integritate”(wistleblowers), adică persoane care sunt încurajate să semnaleze
existența situațiilor de acest gen.

20 http://www.revista -achizitii.ro/index.php/conflictul -de-interese -in-procedura -achizitiilor -publice -din-perspectiva –
noii-directive -privind -a-p-si-noului -cod-penal (accesat la 22 martie, 2017)
21 Ghidul OECD pentru rezolvarea conflictului de interese în administrația publică, OECD, iunie, 2013, p.9

14
Cap. 2 . Confl ictul de interese. Considerații introductive
2.1.Definiție și principii
În dreptul român, infracțiunea de conflict de interese a fost introdusă pentru prima dată în
Codul Penal din 1969, având următorul cuprins: „Fapta funcționarului public care, în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a
realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la
gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de
muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase
de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a
ocupa o funcție publică pe durată maximă”22.
Definiția a suferit unele modificări, mai ales după aderarea României la Uniunea
Europeană în vederea alinierii legislației penale române la standardele europene privind
protejarea integrității funcționarilor publici, a mediului concurențial, calității serviciilor,
prevenirea conflictelor de interese, garantarea independenței și imparțialității prestatorilor de
servicii adiționale. În ceea ce privește Codul Penal din 1969, s -a propus următoarea modificare:
la articolului 147 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: Sunt exceptați de la
dispozițiile art. 147 Președintele României, deputa ții și senatorii, precum și persoanele care își
desfășoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale și care nu sunt
finanțați de la bugetul de stat, aceștia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate
cu dispoz ițiile legilor speciale în baza cărora își desfășoară activitatea, precum și cu dispozițiile
dreptului comun, cu respectarea dispozițiilor prezentului alineat23.
După intrarea în vigoare a Noului Cod Penal24, la 1 februarie 2014, infracțiunea de
conflict de interese este incriminată în art. 301 din capitolul II, „Infracțiuni de serviciu”. În
prezent, î n legislația națională, conflictul de interese este introdus în Titlul VI (Infracțiuni care
aduc atingere unor activități de interes public sau altor activităț i reglementate de lege), Capitolul
I din Codul Penal Român – partea specială, fiind menit să completeze, alături de faptele de abuz

22 Augustin Lazăr, Conflictul de interese. Teorie si jurisprudența. Studii de drept comparat , Editura Universul
Juridic, București, 2016, p. 8
23 Idem, p. 9
24 Ilie Pascu, Traian Dima, ș.a., Noul Cod penal comentat. Partea generală și partea special, Editia a III -a, revazută
și adaugită, Editura Univers Juridic, București, 2016, p. 412

15
în serviciu și neglijență în serviciu, infracțiunile de corupție, cadrul normativ general de ocrotire
a relațiilor de servic iu ca valoare socială25. Incriminarea faptei a fost generată de apariția unor
noi forme de relații între sectorul public și sectoarele comerciale care dau naștere unor
parteneriate publice, existând un potențial de creștere de forme noi de conflict de interese care
implică interes ele personale și obligațiile publice ale persoanei care exercită o funcție publică.
În afară de Codul Penal, fapta de conflict de interese a fost stipulată în articolul 70 din
Legea 161 /200326. Cu această ocazie este reglementat conflictul de interese și r egimul
incompatibilităților ce pot interveni în exercitarea demnităților și funcțiilor publice. Conform
acestui articol, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o
demnitate publică sau o funcție publică are un interes p ersonal de natură patrimonială, care ar
putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și
altor acte normative . Aceeași lege, la art. 71 precizează faptul că principiile care stau la baza
prevenirii conflic tului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt:
imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Agenția
Națională de Integritate, apreciază această definiție specificând la un moment dat că este
suficient de clară și necondiționată de adoptarea altor reglementări și afirmă că „Regimul juridic
al conflictului de interese administrativ, pentru toate categoriile de persoane care ocupă
funcții/demnități publice este cel reglementat de disp ozițiile Legii nr. 161/2003, coroborat din
punct de vedere procedural cu dispozițiile Legii nr. 176/2010”27.
Definiția juridică a termenului, așa cum apare în Dicționarul de termeni juridici , este ușor
nuanțată. Astfel „Conflictul de interese este o infracțiune prevăzută de Codul Penal, la art. 2531
ce constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un
act ori participă la luarea unei decizii prin care s -a realizat, direct sau indirect, un folos materia l
pentru sine, soțul său, o ruda ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu
care s -a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a
beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natura”28. Incriminarea conflictului de
interese este un răspuns la „semnalele tot mai dese din partea societății civile, dar și a

25 http://dorin.ciuncan.com/jurisprudenta -diversa/conflictul -de-interese/ (accesat la 5 martie, 2017)
26 Ilie Pascu, Traia n Dima, ș.a., Ibidem
27 https://www.integritate.eu/ (accesat la 15 martie, 2017)
28 Cristina Daniela Muscalu și Emilia Vartic, Dicționar de termeni juridici, Editura Universitară, București, 2008, p.
38

16
organismelor și instituțiilor internaționale cu privire la impactul pe care faptele comise cu
încălcarea normelor deontologice cu acest specific îl produc ”29.
Articolul 13 din Codul model de conduită pentru funcționarii publici , anexat la
Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei30, precizează:
„conflictul de interese pentru funcționarul public se na ște atunci când acesta are un interes
personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu
imparțialitate și obiectivitate”. De asemenea este stipulat faptul că „interesul personal al
funcționarului public include u n beneficiu, un avantaj pentru sine sau în favoarea familiei sale, a
părinților, a prietenilor sau a rudelor apropiate, sau a persoanelor ori organizațiilor cu care
funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri”. Interesul personal se poate re feri și la
orice obligație financiară sau civilă pe care funcționarul public o are.
În ceea ce privește mediul privat, Curtea Constituțională a decis că „incriminarea
conflictului de interese nu poate fi justificată, întrucât valoarea socială ocrotită prin incriminarea
infracțiunii de conflict de interese o constituie asigurarea corectitudinii și integrității exercitării
atribuțiilor de către funcționarul public astfel cum acesta este definit la art.175 din Codul penal”.
Prin urmare, „incriminarea, prin dis pozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, a infracțiunii de
conflict de interese în mediul privat reprezintă o încălcare nejustificată a libertății economice și a
dreptului la muncă al persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o
remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, drepturi
fundamentale prevăzute la art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituția României”31.
2.2.Tipologia conflictelor de interese
Situațiile în care interesele personale și interesele profesionale ale funcționarilor se
întrepătrund, pot intra în conflict de interese și pun în pericol abilitatea de a atinge scopul comun.
Ca urmare a acestui fapt, prima prioritate este aceea de a preve ni apariția conflictelor de interese
în toate situațiile în care acestea pot fi prevenite. Astfel, tuturor funcționarilor li se solicită să
separe interesele personale de interesele instituției unde își desfășoară activitatea. Insă, dacă nu

29 Augustin Lazăr, op. cit., p.6
30 Disponibil la adresa www.cna.md/sites/default/files/recomandarea_coduri_decond_funct_publ_rom.pdf
(accesat la 17 martie, 2017)
31 Idem

17
se poate evita apariția unui conflict de interese, funcționarul, trebuie să acționeze conform
urmatoarelor principii:
• Să notifice superiorul ierarhic, cu privire la aparitia oricărui conflict de interese;
• Să documenteze în scris existența oricărui conflict de interese;
• Să acționeze în conformitate cu reglementarile legale.

Conflictul de interese poate fi de mai multe tipuri32. Astfel distingem:
• Conflictul de interese potențial. Acesta se produce în situația în care „un oficial” are
interese personale de natură să produ că un conflict de interese, dacă ar trebui luată o
decizie publică;
• Conflictul de interese actual, care apare în momentul în care oficialul este pus în situația
de a lua o decizie care l -ar avantaja sau care ar avantaja un apropiat de -al său sau un
partene r de afaceri;
• Conflictul de interese consumat, în care oficialul public participă la luarea deciziei cu
privire la care are un interes personal, încălcând prevederile legale. Conflictul de interese
consumat apare în cazul în care oficialul nu s -a abținut de la luarea unei decizii în ipoteza
unui conflict de interese actual.
Așteptările publicului privind conduita pe care oficialul public trebuie să o aibă, variază
în funcție de tipul concret de conflict de interese existent la un anumit moment33. Dacă, în c azul
conflictului de interese potențial, conduita cerută oficialului este mai degrabă pe exercitarea în
mod transparent și echidistant a atribuțiilor sale, în cazul conflictului de interese actual, oficialul
trebuie să se abțină de la luarea oricăror deciz ii, informându -și superiorul ierarhic despre situația
apărută.
În mediul privat tipologia conflictului de interese este diferită34. Astfel putem distinge:
• Conflictul de interese rezultat din activitati secundare. Acestea sunt acele activități în care
angaj ații lucrează în plus față de ocupația lor principală.

32 Agenția Națională de Integritate, Ghid privind Compatibilitățile și conflictele de interese, București, 2016, p. 5
33 Dorin Ciuncan, Corupție și politică. Cronică de jurisprudență penală, Editura Univers Juridic, Bucurști, 2014, p.
179
34 Sergiu Bogdan, Conflictul de interese în mediul privat. Sau cum putem deveni cu toții infractori fără să știm.
https://www.juridice.ro (accesat la 27 martie, 2017)

18
• Conflictul de interese rezultat din activități secundare concurențiale. Activitățile
secundare concurențiale reprezintă activitățile personale ale unui angajat dintr -o
companie, care desfățoară aceeași activitate și în particular; în acest fel concurează cu
activitățile companiei; angajații nu au voie să participe sau să obțină orice fel de interese
dacă există suspiciunea că există un conflict de interese care ar putea dauna reputației și
intereselor c ompaniei35;
• Conflictul de interese rezultat din activități secundare neconcurențiale. Pot exista
activități secundare voluntare, neplatite, realizate de catre angajați in timpul lor liber;
acestea sunt permise, fără a exista obligația de a le raporta.
• Conflictul de interese rezultat din activitatea politică sau participarea în diverse consilii.
Dorința angajaților de participa la activități sociale sau politice trebuie să le fie respectată,
dar angajatul care participă la astfel de activități trebuie s ă o facă în afara orelor de
program și nu trebuie să asocieze sau să permită asocierea numelui companiei fără
acordul scris al companiei.

2.3.Reglementarea conflictului de interese
Atât în țara noastră cât și în alte state ale Uniunii Europene, se vorbește tot mai des
despre integritate sau despre protejarea intereselor iar desele scandaluri din presa de la noi și
chiar din presa internațională atrag atenția asupra evitării conflictului de interese. Cu scopul de a
se evita conflictul de interese, Comisia Europeană a emis în 2014, o directivă36 privind achizițiile
publice în vederea combaterii unor astfel de situații. Documentul prevede la art. 24 că “Statele
membre trebuie să se asigure că autoritățile contractante iau măsurile adecvate pentru a preveni,
identifica și remedia conflictele de interese apărute în desfășurarea procedurilor de achiziție,
astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței și să se asigure un tratament egal pentru toți

35 http://www.curentul.info/actualitate/12473 -ccr-conflictul -de-interese -in-mediul -privat -neconstitutional -ponta -si-
cazanciuc -au-refuzat -sa-modifice -codul-penal (accesat la 27 martie, 2017)

36 Directiva 2014/25/U E a Parlamentului European din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile
care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a
Directivei 2004/17/CΕ

19
operatorii economici”37. În opinia Comisiei Europene, „Conceptul de conflict de interese acoperă
cel puțin orice situație în care membrii personalului autorității contractante sau ai unui furnizor
de servicii de achiziție, care acționează în numele autorității contractante, care sunt implicați în
desfășurarea procedurii de achiziție sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct
sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput
ca element care compromite imparțialitat ea sau independența lor în contextul procedurii de
achiziție”38. Sancțiunea impusă, pentru cazurile de conflict de interese, identificate în cadrul
procedurilor de achiziții publice, este excluderea, din procedură, a operatorului economic care se
regăsește într-o astfel de situație, dacă aceasta nu poate fi remediată printr -o altă măsură
corectivă39.
Conform Transparency International Romania , la nivel european nu există un model
unitar de politică publică pentru controlul conflictelor de interese dar în lip sa unui model
predominat european orice opțiune de politică publică trebuie să pornească de la analiza de
nevoi. Cu toate acestea, reglementările referitoare la conflictul de interese, din țara noastră au
fost puse în acord cu legislația altor state membre ale Uniunii Europene cum ar fi Austria,
Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Lituania, Polonia, Spania și Ungaria după intrarea țării noastre în
Uniunea Europeană.
După cum aminteam mai sus, prima reglementare din țara noastră, în acest sens, a apărut
în C odul Penal din 1969 însă anterior momentului 2006, normele cu privire la conflictul de
interese, existente în legislația noastră creau confuzii între incompatibilități și conflictul de
interese. Odată cu introducerea art. 301 din Codul Penal al României se stabilește că funcționarii
publici nu pot lua parte la luarea unei decizii dacă aceasta aduce un folos patrimonial pentru:
propria persoană, soț sau soție, o rude sau afini până la gradul II inclusiv, sau o persoană cu care
s-a aflat în raporturi comerci ale ori de muncă în ultimii 5 ani ori din partea căreia a beneficiat ori
beneficiază de servicii sau foloase de orice natură. Cu alte cuvinte, un oficial public se află în
conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă, ia o decizie sau

37 Disponibil la adresa : http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014L0024 (accesat la 25
martie)
38 Ibidem
39 Principiile de bază pentru o politică publică anticorupție dedic ată Agenției Naționale de Integritate
https://www.transparency.org.ro/files/File/principii_lege.doc (accesat la 27 martie, 2017)

20
participă la luarea unei decizii cu privire la care are și un interes personal40.Așadar conflictul de
interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare
să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sal e oficiale cu imparțialitate și obiectivitate41.
Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru
familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care
funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri. Inte resul personal se poate referi și la
orice datorii pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus.
Se cuvine să facem o distincție clară între infracțiunile de luare de mită sau primirea de foloase
necuvenite care se comit de „funcționar”, și infracțiunea de conflict de interese care se comite de
către „funcționarul public”, deoarece comiterea acestor fapte de către persoane care nu au
aceste calități, nu poate atrage răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni. În acest sens
constatăm că în Codul Penal42se face distincția clară între „funcționar” și „funcționar public”.
Astfel art. 147, alin. 1 definește: „Prin funcționar public se înțelege orice persoană care
exercită permanent sau temporar, cu ori ce titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de
orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre c ele la care se referă art. 145”
(„termenul public se referă la tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instit uțiile
sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor
proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii,
sunt de interes public”). Așadar rezultă că est e „funcționar public” directorul unei instituții,
președintele unei autorități, profesorul sau doctorul, polițistul, judecătorul, procurorul, grefierul,
ministrul, deputatul, senatorul, chiar și paznicul, femeia de serviciu sau electricianul angajat la
Parlament, Guvern, instanța, parchet, școala, spital, etc. De asemenea, nu este de nicio
importanță dacă cel care comite fapta este personal contractual (încadrat potrivit Codului
Muncii), funcționar public (încadrat potrivit Legii nr.188/1999), funcționar pu blic cu statut
special (polițist), magistrat (judecător, procuror), demnitar (președintele țării, parlamentar,
ministru, membru CSM). La fel cum nu are importanță nici cum s -a făcut recrutarea pe acel post:
alegere (președintele țării, parlamentari, primar i), numire (miniștri), concurs (profesori,

40 Agenția Națională de Integritate, Ghid privind Compatibilitățile și conflictele de interese, București, 2016, p. 1
41 Remus Juri -Tudoran, Infracțiunea de conflict de interese – teorie și practică judiciară, în: Revista Pro lege,
decembrie, 2016
42 Dan Lupa șcu, Noul Cod penal și legislație conexă, Editura Univers Juridic, București, 2016, p. 118 -119

21
magistrați, polițiști, grefieri). De asemenea, nu are importanță statutul persoanei respective;
aceasta poate să exercite o funcție ocupată în baza unei legi generale (Codul Muncii) sau a unei
legi speciale (demni tar, diplomat, magistrat, funcționar). Așadar, pentru a fi subiect activ al
infracțiunii de conflict de interese, nu are importanță statutul profesional al persoanei care comite
fapta, ci doar ca ea să se încadreze în categoriile la care face referire art. 147 alin. 1 din Codul
Penal iar fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act
ori participă la luarea unei decizii prin care s -a realizat, direct sau indirect, un folos patrimonial
pentru aceste categorii, s e pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea dreptului
de a ocupa o funcție publică43.
În țara noastră conflictul de interese este reglementat prin mai multe acte normative, dintre care
cea mai importantă este Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal, actualizată44;
✓ Codul Penal al României (pentru aspectele penale);
✓ Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale;
✓ Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigur area transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționare
a corupției45, actualizată prin legea nr.144/2007 – privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate)
✓ OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică , a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
✓ Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali;
✓ Legea nr. 176/2010 privin d integritat ea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice,
pentru modifica rea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea
și funcționarea Agenției Naționale de Integritate (ANI);
✓ Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Actele normative menționate, stabilesc o serie de restricții, în sarcina persoanelor fizice și
juridice implicate în procedura de achiziție. Sancțiunile prevăzute în cazul nerespectării acestor
obligații se rezumă la excluderea respectivilor din procedură , însă nu menționează nicio

43 Idem, p. 121
44 Legea 286/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009; a fost actualizată în 2014, 2015,
2017
45 Legea nr. 161/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 15 mai 2006

22
sancțiune aplicabilă în cazul în care existența conflictului de interese a fost descoperită după o
anumită perioadă de la finalizarea procedurii de atribuire sau chiar de la executarea, în întregime,
a contractului de achiziție publică, în situațiile în care nu ne aflăm în prezența unei fapte penale
sau a răspunderii administrative.
2.4.Diferențe între conflictul de interese și incompatibilitate
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a elaborat Ghidul pentru
rezolvarea conflictului de interese în administrația publică46 atrăgând atenția asupra riscului
major al conflictelor de interese atât din sectorul public, cât și din cel privat, dar și asupra
importanței evitării conflictelor de interese care pot deveni o problemă atunci când, de exemplu,
un funcționar public pleacă din serviciul public pentru a se angaja în sectorul privat sau la o
organizație nonguvernamentală sau când o firmă de contabilitate oferă atât servicii de auditare,
cât și servicii de consultanță aceluia și client.
Incompatibilitățile reflectă acele situații în care un oficial public ocupă mai multe funcții
în același timp, deși acest cumul este interzis de lege47. De exemplu pentru funcția de primar,
Legea 161/2003 la articolul 87, prevede că primarul nu poate ocupa următoarele funcții
sau calități de consilier local, consilier județean, prefect sau subprefect, funcționar public sau
angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata aces tuia. Acesta nu poate fi nici
președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociațiilor la o societate
comercială, reprezentant al unității administrativ -teritoriale în adunările generale ale societăților
comerciale de interes local , membru al unui grup de interes economic, cu atât mai mult nu poate
fi deputat, senator, ministru, secretar de stat, etc., orice alte funcții publice sau activități
remunerate, în țară sau în străinătate, cu două excepții și anume cea de cadru didactic sau cea a
unei funcții în cadrul unor asociații, funda ții sau a altor organizații neguvernamentale.
Conform articolului 91 din aceeași lege, starea de incompatibilitate intervine numai după
validarea mandatului. Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales
în funcția care atr age starea de incompatibilitate, sau în cel mult 15 zile de la numirea s au
alegerea în această funcție în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate și nu

46 https://www.oecd.org/gov/ethics/2957377.pdf (accesat la 14 martie, 2017)
47 Idem, p. 15

23
renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termen, prefectul tr ebuie să emită un
ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului
de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ -teritoriale.
Mai mult, este specificat faptul că orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ –
teritoriale. Ordinul emis de prefect poate fi atacat la instanța de contencios administrativ
competentă.
2.5. Criterii de incompatibilitate pentru funcționarii publici
Conform Articolului 94 din Le gea 161/2003, calitatea de funcționar public este
incompatibilă cu orice altă funcție publică, precum și cu funcțiile de demnitate publică.
Prin incompatibilitate se înțelege că funcționarul public nu poate să dețină alte funcții
și nu poate să desfășoare alte activități48 în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, în
cadrul cabinetului demnitarului, în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte
unități cu scop lucrativ din sectorul publi c dar nici în calitate de membru al unui gr up de interes
economic.
Totuși starea de incompatibilitate nu se aplică în anumite situații și anume: dacă
funcționarul este desemnat printr -un act administrativ, emis în condițiile legii, să reprezinte
interesele statului în legătură cu activitățile desfă șurate de operatorii economici cu capital ori
patrimoniu integral sau majoritar de stat, în condițiile rezultate din actele normative în vigoare;
dacă este desemnat printr -un act administrativ, să participe în calitate de reprezentant al
autorității ori in stituției publice în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere
constituite în temeiul actelor normative în vigoare; dacă exercită un mandat de reprezentare, pe
baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de
actele normative în vigoare; nu se află în situație de incompatibilitate, funcționarul public care
este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanțat din fonduri
europene. La încheierea mandatului demnitar ul sau funcționarul public este reîncadrat în funcția
publică deținută sau într -o funcție similară.

48 Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese https://www.romaniacurata.ro/wp –
content/uploads/extra/Ghid -Privind-Incompatibilitatile -Si-Conflictele -De-Interese.pdf (accesat la 22 martie, 2017)

24