ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [604334]
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
Master
DREPT ȘI GUVERNARE EUROPEANĂ
APĂRAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR OMULUI – CURTEA
EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
Coordonator științific:
Рrof. Unіv. Dr. ΙRІNA ΜOROІANU ZLĂTЕSCU
Masterand: [anonimizat]ІCĂ Ι. ΑLЕХANDRA -VALЕNTІNA
Buϲurеștі
2019
CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
Capitolul 1: Aspecte introductive privind drepturile omului ………………………….. ……………………. 8
1.2 Clasificarea dr epturilor și libertăților omului…………………………………………… .11
1.3 Drepturile și libertățile fundamentale ale omului ……………………………………………………… 14
1.3.1 Drepturile omului – dreptul la viață……………………… ………………………………….. 14
1.3.1.1 Dreptul la muncă………………………………………………………………………………… ….17
1.3.1.2 Dreptul la azil……………………………………………………………………………………… …19
1.3.1.3 Dreptul la o cale de atac e ficientă și la un proces echitabil……………………. ……..22
1.3.2 Libertățile fundamentale ale omului – Libertatea de exprimare………………….. ……… 23
1.3.2.1 Libertatea de găndire, de conștiință și de religie………………………………… ……….26
1.3.2.2 Libertatea de întrunire și de asociere………………………………………………… ………26
Capitolul 2: Mecanisme de protecție a drepturilor omului la nivel european – Curtea Europeană a
Drepturilor Omului……………………………………………………………………………… …………………………28
2.1 Competența Curții Europene a Drepturilor Omului ………………………….. …………………………. 29
2.2 Procedura în fața Curții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 30
2.3 Recursul individual ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 31
2.4 Efectele juri dice ale hotărârilor Curții………………………………………………………………. ………35
2.5 Analiză comparativă asupra cererilor depuse la CEDO……… ………………………………. ………37
Capitolul 3: Studiu de caz – Drepturile și libertățile fundamentale ale omului……………. ………..49
3.1 Obiectivele și ipotezele de cercetare….. ……………………….. ………………………….. ………….. ….49
3.2 Eșantionul de subiecți………….. ………………………………………………………………………….. …..50
3.3 Metodologia cercetării……………………………………………………………………………………… ……50
3.4 Analiza și inter pretarea rezultatelor sondajului…………………………………………………. ………51
Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. …………….. …67
Biblio grafie……………………………………………………………………………………………………….. ………. …69
Anexe
Listă de abrevieri
Alin. – alineat (ul);
Art. – articol (ul);
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
Convenția – Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
ONG – Organizație Neguvernamentală;
ONU – Organizația Națiunilor Uite;
Parag. – paragraf(ul);
UE – Uniunea Europeană.
CECO – Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului.
Listă grafice
Grafic 2.5 .0: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2007
Grafic 2.5 .1: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2009
Grafic 2.5 .2: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2012
Grafic 2.5 .3: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2013
Grafic 2.5 .4: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2014
Grafic 2.5 .5: Reclamații împo triva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2015
Grafic 2.5 .6: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2016
Grafic 2.5 .7: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2017
Grafic 2.5 .8: Reclamații împotriv a statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2018
Grafic 2.5.9 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2007
Grafic 2.5.10 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Eu ropei înregistrate la
CEDO -2009
Grafic 2.5.11 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2012
Grafic 2.5.12 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2013
Grafic 2.5.13 : Reclamații împotriva statelor membr e ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2014
Grafic 2.5.14 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2015
Grafic 2.5.15 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2016
Grafic 2.5.16 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2017
Grafic 2.5.17 : Reclamații împotriva statelor membre ale Consiliului Europei înregistrate la
CEDO -2018
Grafic 3.4.0 : Ați auzit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ?
Grafic 3.4.1 : Câtă încredere aveți în Curtea Europeană a Drepturilor Omului?
Grafic 3.4.2 : Ați auzit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului?
Grafic 3.4.3 : Cunoașteți trei dintre drepturile omului (exemplificați) prevăzute în Convenția
Europeană a Drepturilor Omului?
Grafic 3.4.4 : În ce măsură credeți că drepturile omului sunt protejate în Uniunea Europeană?
Grafic 3.4.5 : Credeți că drepturile omului au fost puse în pericol în ultimii ani în Uniunea
Europeană?
Grafic 3.4.6 : Car e dintre drepturile omului credeți că sunt cele mai încălcate la nivelul Uniunii
Europene?
Grafic 3.4.7 : Dumneavoastră personal, ați simțit vreodată că ați fost discriminat pe teritoriul
statelor membre ale Uniunii Europene?
Grafic 3.4.8 : În situația în ca re vă simțiți discriminat, cunoașteți instituția competentă la care să
vă puteți adresa?
Grafic 3.4.9 : Care dintre următoarele categorii de persoane considerați că sunt cele mai frecvent
discriminate în Uniunea Europeană?
Grafic 3.4.10 : Ce alte categorii d e persoane considerați că sunt frecvent discriminate în Uniunea
Europeană?
Grafic 3.4.11 : În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin statelor
membre ale Uniunii Europene încalcă cel mai frecvent drepturile omului?
Grafic 3.4.12 : În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin statelor
membre ale Uniunii Europene respectă și garantează drepturile omului?
Grafic 3.4.13 : Căreia dintre următoarele persoane v -ați adresa, în primul rând, în situația în care
v-ați confrunta cu un abuz asupra drepturilor dumneavoastă?
Grafic 3.4.14 : În care din următoarele situații, credeți că ați putea apela la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului?
Grafic 3.4.15 : Câtă încredere aveți în organizațiile neguvernamentale care protejea ză drepturile
omului?
Grafic 3.4.16 : Cunoașteți vreo organizație neguvernamentală care asigură respectarea drepturilor
omului la nivel european?
Grafic 3.4.17 : Atunci când un stat încalcă drepturile omului, acesta este condamnat de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului la plata de despăgubiri părții vătămate. Considerați că
astfel de decizii sunt corecte?
Grafic 3.4.18 : Sunteți interesat de problemele legate de drepturile omului?
Grafic 3.4.19 : În ce măsură, credeți că în următorii ani, drepturile omu lui vor fi mai respectate?
6
Introducere
Lucrarea de față este structurată pe trei capitole. În primul capitol sunt prezentate
prinicipalele instrumente ce apără drepturile omului, clasificarea drepturilor și libertăților
fundametale și sunt analizate câteva dintre drepturile și libertățile funda mentale ce le -am
considerat a fi mai importante (dreptul la viață; dreptul la muncă; dreptul la azil; d reptul la o cale
de atac eficientă și la un proces echitabil ; libertatea de exprimare ; libertat ea de gâ ndire; de
conștiință și de religie și libertatea d e întrunire și de asociere ). Pentru a pute înțelege mai bine
cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului apără drepturile enumerate mai s us, pe parcursul
capitolului întâi sunt analizate câteva hotărâri CEDO. Consider că, drepturile omului reprezintă
nucleul activi tăților Consiliului Europei, și influențează considerabil viața oamenilor din Europa.
Principalele instrumente pregătite de Consiliul Europei, în acest scop, sunt: Convenția Europeană
a Drepturilor Omului și Carta Socială Europeană. Convenția Europe ană a Drepturilor Omului
este considerată cea mai importantă formă de exprimare a statelor membre ale Consiliului
Europei față de valorile democrației, păcii și justiției, iar prin intermediul lor față de respectarea
drepturilor și libertăților fundamental e ale indivizilor aflați sub jurisdicția lor. Uniunea
Europeană respectă drepturile omului astfel cum acest ea sunt garantate de Convenția Europeană
a Drepturilor Omului și Libertăților F undamentale și astfel cum rezultă din tradițiile
constituționale comun e ale statelor membre, ca și principii generale ale dreptului comunitar.
Printre principalele oportunități ce ne sunt oferite de Uniunea Europeană, se numără cetățenia
europeană. Prin intermediul acestei cetățenii ne sunt oferite multe libertăți și oportu nități, cum ar
fi dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană și dreptul de a vota și de a candida la
alegerile municipale și pentru Parlamentul European, indiferent de țara membră a Uniunii
Europene în care locuim . Comi sia Europeană are ca prioritat e, garantarea și apărarea drepturile
conferite de cetățenia U niunii Europene și că acestea sunt aplicate corespunzător . În anul 2014,
214 milioane de europeni au efectuat călătorii transfrontaliere pe teritoriul U niunii Europene .
Circa 15 milioane de euro peni locuiesc într -o altă țară din U niunea Europeană , în special pentru
a duce un trai mai bun, față de țara de origine, sau pentru a studia acolo. Libera circulație oferă
cetățenilor europeni posibilitatea de a călători, de a studia, de a face afaceri, de a munci, de a
face cumpărături și de a trăi în alte țări din U nuiunea Europeană . Sondajele arată că cetățenii
europeni, în special tinerii, consideră că libera circulație este cea mai mare realizare a U niunii
Europene .
În cel de -al doilea capitol am f ăcut o prezentare succintă a Curții Europene a Drepturilor
Omului, cuprinzând competența Curții, procedura în fața Curții, posibilitatea recursului
individual și efectele juridice ale hotărârilor. Un punct important pe care l -am atins în acest
7
capitol este în strânsă legătură cu competența Curții, aici făcând și un studiu asupra numărului
de cereri prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată de -a lungul anilor
(2007, 2009, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018), de persoane fizice, o rganizații
neguvernamentale sau de orice grup de particulari ce s -au simțit victime a unei încălcări de către
una dintre înaltele părți contractante , a drepturilor recunoscute de Convenția Europea nă a
Drepturilor Omului sau de P rotocoalele sale. Pentru a a vea o analiză mai concretă, am ales
câteva din statele ce sunt parte la Convenție ( Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Ma rea
Britanie, Olanda, România, Ungaria , Armenia, Bosnia și Herțegovina, Rusia, Macedonia, Turcia
și Ucraina ), state asupra că rora s -au înregistrat sesizări de încălcare a drepturilor omului. În ceea
ce privește recursul individual , sunt câteva criterii de admisibilitate ce trebuie îndeplinte. În
primul rând, trebuie să fi epuizat în statul în cauză toat e căile de recurs la care putem face apel
pentru a remedia situația de care ne plângem (cel mai des este vorba de un proces la tribunalul
competent, urmat, dacă e cazul, de un apel și chiar de un recurs în fața unei instanțe superioare,
cum ar fi curtea supremă, în cazul în care a ceasta există). Un alt criteriu de admisibilitate este
considerat că simpla exercitare a căilor de atac prevăzute la nivel național nu este suficientă:
trebuie, de asemenea, ca pe parcursul exercitării acestora să fi prezentat în fapt, în fața instanțelor
naționale, încălcările drepturilor din Convenție pe care c onsiderăm că le -am suferit. Un ultim
criteriu de admisibilitate ce trebuie respectat este ca în termen de șase luni de la data deciziei
definitive în statul în cauză (în general judecata instanței s upreme) , trebuie să depunem cererea,
pentru ca plângerea să poată fi introdusă la Curte. După expira rea acestui termen, Curtea nu mai
poate accepta plângerea.
În capitolul trei am prezentat obiectivele, ipotezele și metodologia de cercetare utilizată î n
realizarea studiului de caz, dar și interpretarea și analiza datelor obținute în urma sondajului
online . Prin intermediul sondajului, am urmărit să aflu dacă cetățenii își cunosc drepturile și
libertățile fundamentale. Cetățenii europen i sunt mai conști enți ca niciodată de statu tul lor de
cetățeni ai Uniunii , iar cei mai mulți dintre ei consideră în prezent că își cunos c drepturile de
cetățeni ai Uniunii Europene . De asemenea, ei se consideră mai bine informați cu privire la
aceste drepturi, deși n u neapărat cu privire la toate, spre exemplu din răspunsurile respondenților
reiese că dreptul la viață; dreptul la libertatea de exprimare; dreptul la libertate și siguranță;
dreptul la un proces echitabil și dreptul la viață privată, sunt cele mai cunosc ute drepturi. La
polul opus, se găsesc dreptul la interzicerea torturii și tratamentelor inumane ori degradante;
dreptul la demnitate umană; interzicerea sclaviei și a muncii forțate și dreptul la liberă întrunire,
aceste drepturi fiind enunțate o singură dată în sondajul de opinie.
8
Capitolul 1 : Aspecte introductive privind drepturile omului
Putem spune că d repturile omului constituie una dintre cele mai importante valori pentru
dezvoltarea societății umane iar respectarea lor constituie esența unei societăți democratice. La
apărarea drepturilor omului trebuie să contribuie toate componentele societății în cadrul unui
stat: organele statului; partidele politice; sindicatele și societatea civilă .
„Istoria emancipării omului cuprinde un proces lung, dramatic, ce a privit toate popoarele
și a avut ca motor câteva principii fundamentale, de drept și de libertate, care sunt patrimoniul
moral al umanității. Este vorba de principii care s -au maturizat în mintea unor reformatori
savanți, principii care pe p arcurs s -au ordonat în sisteme coerente din care s -a născut dreptul
modern si astfel s -au stabilit privilegiile omului în cadrul îndatoririlor lui, printr -o trecere lentă,
greoaie dar progresivă, spre ceea ce avea să însemne un adevăr at triumf al drepturil or omului ”1.
Un document important ce face trimi tere la drepturile omului este „Petiția drepturilor –
din 7 iunie 1628, adresată regelui de către Parlament, în cele patru puncte ale sale dispunea că
omul liber nu poate fi obligat să plătească impozit fără consimțământul Parlamentului; omul liber
nu poate fi citat împotriva legii; soldații și marinarii nu pot pătrunde în case particulare; în timp
de pace soldații ș i marinarii nu pot fi pedepsiți ”2.
„Consacrarea pro priu-zisă a drepturilor omului ca valori -cadru ale raportului individ –
societate, în toate statele lumii, repectiv ca imperativ al comunității, s -a produs după cel de -al
Doilea Război Mondial, odată cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului
(adoptată la 10 decembrie 1948) ”3.
Declarația Universală a Drepturilor Omului, face referire în textul său, la o serie de
principii importante, ace stea fiind:
„Toate ființele umane se nasc libere și egale în deminitae și drepturi;
Fiecare om se poate prevala de drepturile și libertățile fundamentale, fără niciun fel de
deosebire de rasă, culoare, sex, limbă sau religie;
Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale;
Nimeni nu va putea fi ținut în sclavie, nici în servitute;
Toți oamenii sunt egali în fața legii;
Nimeni nu va putea fi supus torturii sau tratamentelor inumane;
1 Moroianu Zlătescu, I., Drepturile omului – un sistem în evoluție , Ediția a 2 -a revizuită, Editura I.R.D.O,
București, 2008, p. 9.
2 Purdă, N., Diaconu, N., Protecția juridică a drepturilor omului , Ediția a III-a, Editura Universul Juridic,
București, 2016, p. 21.
3 Ibidem , p. 18.
9
Nicio persoană nu poate fi arestată, dețin ută sau exilată în mod arbitrar ”4.
Alte documente importante ce protejează drepturile omului sunt Pactele internaționale cu
privire l a drepturile omului , dintre care amintim : Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În cuprinsul Pactului internațional cu privire la drepturile civi le și politice, sunt
menționate următoarele drepturi: dreptul la viață , interzicerea torturii și a tratamentelor inumane
ori degradante, interzicerea sclaviei, dreptul la libertate și la securitatea persoane i, și dreptul la
libertatea gândirii5.
În cuprinsul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,
sunt menționate următoarele drepturi: dreptul la muncă, dreptul la securitate socială, dreptul de a
se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală, drept ul la educație, și dreptul de a participa
la viața culturală6.
Pe parcursul timpului, Adunarea Generală ONU a elaborat și a adoptat documente
interna ționale prin care au fost reglementate drepturile și libertățile fundamentale ale omului,
dintre acestea m enționăm:
Convenția internațională pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid7;
Convenția asupra eliminării discriminării față de femei8;
Convenț ia internațională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială9;
Convenția cu privire la d repturile copilului10;
Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante11;
Convenția internațională privind eliminarea și reprimarea crimei de aparthenia12;
Convenția Națiunilor Unite împotriva cr iminalității t ransnaționale organizate13;
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției14.
În continuare vom face referire la reglementări ce au fost adoptate la nivel european în
ceea ce privește drepturile și libertățile fund amentale ale omului, astfel amintim :
4 Ibidem , p. 129.
5 Conform Părții a treia, art. 6 -9 și 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
6 Conform Părții a treia, art.6, 9, 12, 13 și 15 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și
culturale.
7 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1948.
8 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1979.
9 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 21 decem brie 1965.
10 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989.
11 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984.
12 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 30 noiembrie 1973.
13 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 15 noiembrie 2000.
14 Adoptată de Adunarea Generală a ONU la 31 octombrie 2003.
10
Tratatele constitutive ale Comunităților Europene – Primele negocieri asupra Tratatului
CECO „au avut loc la Paris în perioada 10 iunie 1950 – 18 aprilie 1951, Tratatul intrând în
vigoare la 25 iulie 1952”15. Prin intermediul acestor tratate au luat nașter e un număr de
patru libertăți fundamentale: libera circulație a persoanelor, libera circulație a mărfurilor,
libera circulație a serviciilor, libera circulație a capitalurilor;
Actul Unic European – obiectiul principal al Actului Unic European a fost realizarea unui
spațiu fără frontiere. „ Libera circulație a persoanelor este considerată una dintre cele patru
libertăți fundamentale ale Pieței Interne, acest aspect a fost definit d e Actul Unic European
(1987)”16;
Tratatul de la Maastricht – prin intermed iul acestui tratat s -a instituit o cetățenie a Uniunii
Europene, și anume cetățenia europeană; dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile
Parlamentare Europene și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European17. În Trat atul
de la Maastricht, se pr evăd măsuri pentru transformarea Uniunii Europene în „brațul armat
al Uniunii Europene ”18;
Tratatul de la Nisa – prin intermediul acestui tratat s -a adoptat Carta privind Drepturile
Fundamentale a Uniunii Europene;
Tratatul de la Lisabona – prin intermediul acestui tratat s -a dorit întărirea fo rței juridice a
Cartei privind Drepturile F undamentale a Uniunii Europene .
Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a L ibertăților F undamentale (Convenția
Europeană a Drepturilor O mului)19, această convenție face referire la drepturile civile și
politice . Pe parcursul anilor, Convenția a fost completată prin adoptarea de către statele
membre ale Consil iului Europei a unui număr de 16 Protocoale adiționale ;
Carta Socială Europeană20, aceasta completează Convenția din 1950, stabilind un sistem de
protecție pentru drepturile economice, sociale și culturale;
Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor și tratamentelor inumane sau
degradante21;
Convenția -cadru pe ntru protecția minorităților naț ionale22;
15 Mazilu, D., Integrarea europeană – drept comunitar și instituții europene – curs, Editura Lumina Lex, București,
2001, pp. 42 -43
16 Crăcană, M., Căpățână, M., Libera circulație a persoanelor, bun urilor, serviciilor și capitalurilor , Editura
Tritonic, București, 2007, p. 22
17 Niță, I., Integrarea României în Uniunea Europeană , Editura Lumina Lex, București, 2007, p. 27
18 Senior, S. N., The European Union, economics, policies and history , Editura McGraw Hill, Berkshire, 2005, p.
51.
19 Semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.
20 Semnată la Torino la 18 octombrie 1961, intrată în vigoare la 26 februarie 1965.
21 Adoptată la Strasbourg la 26 noiembrie 1987.
22 Adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995.
11
Convenția relativă la protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane cu privire la
aplicarea medicinei și bilologiei23;
Convenția penală privind corupția24.
În sistemul de drept românesc, o importantă declarație în ceea ce privește respectarea
dreptului omului este „Proclamația de la Izlaz”25, în care se făcea referire la respectarea
drepturilor civile și politice ale cetățeanului.
„Drepturile și libertățile fundamentale ale omului constituie unul dintre palierii esențiali
ai societăților democratice. Drepturile și libertățile fundamentale reprezintă patrimoniul juridic
comun al umanității, pentru că ele se referă la valori universal recunosc ute în relațiile
internaționale ”26.
1.2 Clasificarea drepturilor și libertățil or omului
Lucrările de drept internațional din ultimele decenii, pornind de la existența celor două
Pacte adoptate de O.N.U., se referă în mod corespunător la drepturi civile și politice și drepturi
economice, sociale și culturale . Drepturile civile vizează, în principiu, garantarea libertăților
individuale, iar cele politice asigură participarea activă sau pasivă a beneficiarilor lor la viața
politică27. Drepturile economice vizează garantarea unui minim de bunuri materiale, drepturile
sociale sunt cele care trebuie asigura te unui angajat în muncă, în mod individual sau colectiv, iar
drepturile culturale sunt necesare asigurării demnității umane ca o cerință a vieții sociale – parte
a celei culturale28.
Ion Deleanu clasifică drepturile și libertățile fundamentale după modul lor de exercitare,
după cum urmează:
„Drepturi și libertăți care ocrotesc ființa umană ca entitate biologică – dreptul la viață,
la integritate fizică și psihică, dreptul la protecția vieții intime, familiale și private;
Drepturi și libertăți ale persoane i în raporturile ei cu societatea sau cu statul,
exercitate de regulă individual – libertatea individuală și siguanța persoanei, dreptul la
apărare, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenței, libertatea conștiinței,
libertatea de exprimare, d reptul la educație;
23 Adoptată la Oveido la 4 aprilie 1997.
24 Adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999.
25 Maziliu, D., Drepturile omului, Concept, Exigențe și Realități contemporane, Ediția a IV a, Editura Lumina Lex,
București, 2008, p. 69.
26 Corlățean, T., Protecția europeană și internațională a Drepturilor Omului , Curs universitar, Ediția a II -a,
revizuită, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 7.
27 Fierens, J., Droit et pauvrete. Droits de l’homme, securite sociale, aide sociale , Editura Bruylant, Bruxelles, 1992,
p.69.
28 Vrabie, G., Etudes de droit constitutionnel , Editura Institutul European, Iași, 2003, p.75.
12
Drepturi și libertăți care proteguiesc persoana, ca relație socială, în considerarea
apartenenței acesteia la statul român – dreptul la protecție diplomatică, dreptul de a nu
fi extrădat sau expulzat, dreptul la liberă circulație, drept ul la cetățenie;
Drepturi ale colectivităților de persoane – dreptul de asociere, dreptul întrunirilor ”29.
Un al autor, Tudor Drăganu, susține că „o clasificare nu poate avea pretenția de a fi
științifică dacă, în cadrul ei, distincția între grupele de fen omene analizate se face pentru unele
din ele pornindu -se de la un anumit aspect al lor, iar pentru altele, pe o bază diferită ”30. În urma
acestei afrimații, autorul clas ifică drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români,
după cum urmează:
„Libertăți individuale – dreptul la viață, precum și la integritatea fizică și psihică, dreptul
de a locui pe teritoriul statului, dreptul la liberă circulație, atât în țară cât și în străinătate,
inviolabilitatea domiciliului și a reședinței, secretul corespondenței, libertate a religioasă
și dreptul la informație;
Drepturi social -economice – dreptul la muncă, dreptul la ocotirea sănătății, dreptul la
grevă, dreptul la proprietate privată, dreptul la moștenire, dreptul la educație și liberul
acces la justiție;
Drepturi politice – dreptul de a alege reprezentanți în Parlament, dreptul de a alege
Președinte le României, dreptul de a vota î n cadrul referendumurilor, dreptul de a fi ales
deputat sau senator;
Drepturi social -politice – libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor, libertatea
cultelor, dreptul de petițonare;
Egalitatea drepturi – înglobează toate drepturile garantate de Constituție și legi ”31.
Autorul, Victor Duculescu, a încerc at să clasifice multitudine de drepturi și libertăți
fundamentale ale omului în două categ orii importante , după cum urmează :
„Drepturi civile și politice – dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică , libertatea
individuală, dreptul la apărare, dreptul la liberă circulație, dreptul la viață intimă, dreptul
la vot, libertatea conștiinț ei, interzicerea muncii forțate;
Drepturi economice și sociale – dreptul la muncă și protecție socială, dreptul la grevă,
dreptul la moștenire, protecția copiilor și a tinerilor, protecția persoanelor cu handicap ”32.
O clasificare mai amplă a drepturilor și libertăților omului, o face autorul Ion Buruiană,
acesta specificând că în funcție de criteriile utilizate, putem avea mai multe categorii de drepturi.
29 Deleanu, I., Drept constituțional și instituții politice , Volumul II, Editura Chemarea, Iași, 1996, pp. 90-101.
30 Draganu, T., Drept constituțional și instituții politice , Editura Lumina Lex, București, 2000, p. 154.
31 Ibidem, pp. 157 -158.
32 Duculescu, V., Protecția juridică a drepturilor omului; mijloace interne și internaționale , Editura Lumina Lex,
București, 1998, pp 158 -159.
13
O primă ca tegorie de drepturi este clasificată după criteriul clasificării lor în timp, după cum
urmează:
a) „drepturi din prima generație , care sunt, de regulă, drepturi civile și politice (dreptul la
libertatea de expresie, dreptul la protecția vieții private, intime și familiare, dreptul la un
proces echitabil etc.);
b) drepturi din a doua generație , care privesc, în general, drepturi economice, sociale și
culturale (libertățile sindicale, dreptul la educ ație, dreptul la muncă etc.);
c) drepturi din a treia generație , reprezentate de drepturile de solidaritate (dreptul la un
mediu sănătos, drepturile decur gând din aplicațiile bio -medicinei )”33.
În baza criteriului naturii drepturilor și libertăților vizate, în literatura de specialitate, cea
mai mare parte a autorilor împărtășesc clasificarea drepturilor omului în drepturi civile și
politice și drepturi e conomice, sociale și culturale . Astfel, autorul Ion Buruiană clasifică aceste
drepturi după cum urmează:
Din categoria drepturilor civile și politice , autorul clasifică ca făcând parte următoarele
drepturi:
„drepturile intangibile (dreptul la viață; dreptul de a nu fi supus torturii și pedepselor sau
tratamentelo r inumane ori degra dante; dreptul de a nu fi supus sclaviei, servituții și muncii
forțate; dreptul la neretroactivitatea legii și dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori
pentru ac eeași faptă – non bis in idem );
drepturile și libertățile condiționale judiciare (libertățile persoanei fizice; drepturile și
libertățile procesuale);
drepturile și libertățile condiționale extrajudiciare (dreptul la respectarea vieții private, a
domiciliului și a corespondenței; dreptul la libertatea de gâ ndire, de conștiință și de religie;
libertatea de expresie și informare; libertatea de r euniune și asociere etc.);
drepturile indirecte sau complementare (dreptul la un recurs efectiv; dreptul la
nediscriminare )”34.
Din categoria drepturilor economice, sociale și culturale , autorul Ion Buruiană, clasifică
ca făcând parte următoarele drepturi:
drepturile economice (dreptul la respectarea proprietății bunurilor);
drepturile sociale (dreptul la asociere);
drepturile culturale (dreptul la educație) ”35.
33 Buruiană, I., Protecția europeană a drepturilor omului , Editura Print -Caro, Chișinău, 2013, p. 25.
34 Ibidem, p. 25.
35 Ibidem, p. 25.
14
1.3 Drepturile și libertățile fundamentale ale omului
„Dreptul constituie posibilitatea recunoscută de societate, sau comportamentul impus de
aceasta în a satisface necesitățile sociale ale subiectului activ și pasiv, în spiritul echității, de a
face, a nu face, de a da sau a nu da, ori de a primi ceva, asigurate prin forța de constrângere a
statului. Prin drept societatea recunoaște, ocrotește și garantează bunurile, interesele legitime și
alte valori ale individului, colectivității și soc ietății, asigurând respectarea obligațiilor necesare
înfăptuirii acestora ”36.
„Drepturile omului în Europa s -au afirmat progresiv, dar de o manieră atât de viguroasă,
încât importanța lor este de acum consid erabilă, iar influența lor, dincolo chiar de hotarele
europene, incontestabilă ”37. „Deși sistemele din Europa în ceea ce privește drepturile omului
sunt destul de evaluate, schimbările actuale, mai ales în contextul exodului imigranților, aduc în
prim plan mecanismele de protecție a dreturilor fundamentale ”38.
„La 5 aprilie 1977 Parlamentul European, Consiliul și Comisia au adoptat o declarație
comună cu privire la drepturile fundamentale în care se sublinia importanța mare pe care
Comunitatea o acordă resp ectării drepturilor omului așa cum a cestea reies din constituțiile
statelor membre precum și din Convenția Europeană a Drepturilor Omul ui și Libertăților
Fundamentale ”39.
1.3.1 Drepturile omului – dreptul la viață
În acest subcapitol, vom analiza câteva dintre drepturile garantate și apărate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului. Drepturi ce sunt garantate prin intermediul Cartei Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, Declarației Universale a Drepturilor Om ului, Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, prin Tratatele constitutive ale Uniunii Europene dar și prin
intermediul pactelor internaționale la care Uniunea este parte. Pe parcursul acestui subcapitol
vom analiza câteva din drepturile cele mai importa nte, dar și cel mai des încălcate, precum:
dreptul la viață, dreptul la muncă, dreptul la azil , dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces
echitabil ; iar ca libertăți fundamentale ale omului vom avea în vedere libertatea de exprimare;
36 Dabu, V., Drept constituțional și instituții politice , Editura SNSPA – Facultatea de Co municare și Relații Publice,
București, 2001, p. 171.
37 Renucci, J., F., Tratat de drept european al drepturilor omului , Editura Hamangiu, 2009, p.4.
38 Bucur, A., Imigrația și integrarea imigranților în contextul internațional , Revista Drepturile Omulu i, Nr. 3,
Editată de I.R.D.O, București, 2015, p. 46.
39 Moroianu Zlătescu, I., Demetrescu, R. C., Prolegomene la un drept instituțional european , Editura Economică,
București, 2003, p.156.
15
libertatea de gândi re, de conștiință și de religie; libertatea de întrunire și de asociere. Pentru a
putea înțelege mai bine legislația în domeniul acestor drepturi și libertăți și cum aceasta este pusă
în practică, vom face trimiteri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Autorul Louis Lenkin, precizează că „drepturile omului sunt acele libertăți, imunități și
beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane, pe care orice ființă umană este
îndreptățită să le pretindă de la societatea în care trăiește ”40.
Un prim drept pe care îl vom analiza în profunzime, este dreptul la v iață, acesta făcând
parte din categoria drepturilor civile și politice . „Doctrina menționează că acest drept este
enunțat prin intermediul unei norme imperative și că este considerat drept primul dintre
drepturile omului, valoarea supremă pe scara drepturi lor omului în plan internațional.”41 În art. 3
din Declarația Universală a Drepturilor O mului se stipulează că „ orice fi ință umana are dreptul
la via ță…”, iar art. 6 din Pactul internațional privind drepturile civ ile și politice precizează că
„dreptul la viață este inerent persoanei unmane ”.
În art. 2, alin (1) al Convenție i Europene a Drepturilor Omului se precizează că „ Dreptul
la viață al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod
intenționat, decât în executare a unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal când
infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin lege” . Tot în art. 2 la alin. (2), se prevăd
alte trei ipoteze când moartea survine ca urmare a recursului la forță, în unele din următoarele
cazuri:
„Pentru a se asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale;
Pentru efectuarea unei arestări legale sau împiedicarea evadării unei persoane legal
deținute;
Pentru reprimarea, conform legii, a unei tulburări violente sau a unei insurecții”42.
Cu toate că există aceste limitări asupra dreptului la viață, putem spune că aceste nu îi
afectează caracterul intangibil, deoarece aceste limitări se referă la cazurile în care atingerea
dreptului la viață are loc în mod neintenționat și în tr-o modalitate lipistă de arbitrar, fără a se dori
determinare morții persoanei în cauză.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează respectarea dreptului la viată și dacă
prevederile art. 2 al Convenției sunt respectat e, vom face trimitere la jurispru dența Curții
Europene a Dreptu rilor Omului, astfel vom prezenta o cauză: Cauza Vo contra Franței – Lipsa
unei represiuni penale a atingerii involuntare aduse vieții copilului care urmează să se
nască. Se cere constatarea încălcării art. 2 din Convenție.
40 Lenkin, L., The Age of Rights , New York, Columbia University Press, 1990, p. 38.
41 Corlățean, T., op. cit ., p.59.
42 Conform Titlului I, art. 2, alin (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
16
În această speță, se identifică situația : Cauza se referă la o cerere introdusă de un
resortisant francez, doamna Thi -Nho Vo, care s -a născut în 1967 și locuiește în Bourg -en-Bresse
(Franța). La 27 noiembrie 1991, ea s -a pre zentat la spitalul general Lyon pentru un examen
medical programat, pentru monitorizarea celor șase luni de sarcină. În aceeași zi, o altă femeie,
doamn a Thi Thanh Van Vo, urma să i se extragă steriletul în același spital. În urma unei confuzii
rezultate de omonimia dintre cele două pac iente, medicul procedează la examinarea pacientei în
mod eronat și îi provoacă leziuni în jurul sacului cu lichid amniotic, această din urmă intervenție
cauzând un avort terapeutic.
Din punct de vedere al reglementărilor legale, constatăm : În urma unei pl ângeri
depuse de doamna Vo și de soțul acesteia, în 1991, medicul este cercetat pentru răniri
involuntare, iar la urmărirea sa se adaugă acuzația de ucidere involuntară. În urma sentinței, din
3 iunie 1996, Tribunalului din Lyon a constata că medicul este considerat nevinovat. Tribunal ul
a motivat în felul următor : Problema tribunalului este de a ști dacă este vorba de infracțiune de
ucidere din culpă atunci când atingerea privește viața fătului, și dacă fătul de 20 sau 21 de
săptă mâni constituie persoană fizică .
Petiționara introduce apel, iar la 13 martie 1997, Curtea de Apel din Lyon infirmă
sentința tribunalului. Astfel, Curtea îl declară pe medic vinovat de ucidere involuntară și îl
condamnă la șase luni de închisoare cu suspendare, precum și la pla ta sumei de 10.000 FRF.
Curtea de Casație casează hotărârea Curții de Apel, pe motivul că faptele litigioase nu se înscriu
în prevederile referitoare la uciderea involuntară, refuzând astfel să considere fătul ca pe o
persoană umană protejată penal.
Recla manta, la 20 decembrie 1999, adresează o petiție Curții, aceasta invocând art. 2 al
Convenției. Ea denunță refuzul autorităților de a califica drept ucidere involuntară atingerea
adusă vieții copilului ce urma să se nască, cu care ea era însărcinată. Recla manta susține că
Franța are obligația să introducă o legislație peală care să urmărească reprimarea și sancționarea
unei astfel de atingeri.
Având în vedere situația prezentată mai sus : Curtea a considerat că nu este necesar să
se examineze dacă încet area bruscă a sarcinii reclamantei a intrant în domeniul de aplicare al art.
2 al Convenției, considerând că că nu au existat erori din partea Franței în ceea ce privește
respectarea cerințelor privind conservarea vieții în sfera sănătății publice. În cauz a de față,
Curtea consideră că pe lângă procedurile penale pe care reclamanta le -a instituit împotriva
medicului pentru cauzarea accidentală a prejudiciului, ea ar fi putut să introducă o acțiune în
despăgubire în instanțele administrative putând obține de spăgubi și daune interese. O astfel de
acțiune ar fi permis reclamantei să dovedească neglijența medicală a medicului și să obțină
17
despăgubiri complete pentru prejudiciul rezultat. Prin urmare, nu a fost necesar să se instituie
proceduri penale.
Curtea a statuat că art. 2 al Convenției – dreptul la viață – nu a fost violat. Hotărârea a
fost pronunțată cu 14 voturi pro și 3 împotrivă . Prin textul acestei cauze, se constată că nu s -a
adus atingere asupra vieții unei persoane, deoarece fătul nu este consider at un individ, Curtea
lăsând la latitudinea statelor să decidă de la ce stadiul al sarcinii este fatul coniderat ca ființă sau
dacă art. 2 al Convenției se aplică numai după ce o persoană se naște 43.
1.3.1.1 Dreptul la muncă
În continuare vom analiza, dreptul la muncă, drept ce face parte din categoria drepturile
economice, sociale și culturale . Conform art. 23, alin (1) din Declarația Universală a Drepturilor
Omului se precizează că „ orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale,
la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului ”.
Conform Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ,
„statele părți la prezentul Pact recunos c dreptul p e care îl are orice persoană de a se bucura de
condi ții de muncă juste și prielnice ”44.
Și Carta Socială Europeană garantează dreptul la muncă dar și dreptul lucrătorilor, astfel:
„Orice persoană trebuie să aibă posibi litatea de a -și câștiga exi stenț a printr -o muncă liber
întreprinsă;
Toți lucrătorii au dreptul la condiț ii de muncă echitabile;
Toți lucrătorii au dreptul la securitate și igienă în muncă;
Toți lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă, care să le asigure lor, precum și
familiilor lor, un nivel de trai satisfăcător;
Toți lucrătorii și patronii au dreptul d e a se asocia liber în organizații naț ionale sau
interna ționale pentru protecț ia intereselor lor economice și sociale;
Toți lucrătorii și patronii au dreptul la negocier e colectivă ”45.
În ajutorul celor trei documente, prezentate mai sus, vine și Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, care la art. 4 stipulează că „ Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în condiții
de aservire. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie”46.
„În Subcapitolul Muncitori al Capitolului I din Tratatul Uniunii Europene, se subliniează
dreptul lucrătorilor de a lucra în orice stat membru beneficiind de un tratament egal în privința
43 https://hudoc.echr.coe.int/ , accesat la data 26.03.2019, ora 13:14.
44 Conform Părții a III -a, art.7 din Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale .
45 Moroianu Zlătescu, I., Mocanu, M., Drepturi sociale. Tratate europene , Editura I.R.D.O, Bu curești, 2009, pp. 9 –
11.
46 Conform Titlului I, art. 4, alin. (1 -2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
18
salarizării, condițiilor de muncă sau angajării și la eliminarea oricăror forme care ar putea
împiedica libera c irculație a muncitorilor din UE ”47.
Toate statele care sunt parte atât la Convenția Europeană a Drepturilor Omului , la
Declarația Universală a Drepturilor Omului, la Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale , cât și la Carta Socială Europeană au obligația să elimine toate
formele de discrimnare la angajare și la locul de muncă, precum și interzicerea muncii forțate.
Pentru a putea înțele ge la ce se referă dispozițiile art. 4 al Convenției și dacă statele care
sunt parte la aceasta , respectă aceste dispoziții, vom face trimitere la jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, analizând o cauză: Cauza C.N. împotriva Regatului Unit – se
cere constatarea încălcării art. 4 al Convenției – interzicerea sclaviei și a muncii forțate.
În această speță, se identifică situația : Reclamanta, doamna C.N., resortisant ugandez
care s -a născut în 1979. A părăsit Uganda pentru a se stabili în Regatu l Unit, în septembrie 2002,
cu ajutorul vărului ei, S., care i -a procurat un pașaport fals și viză, pentru a putea intra pe
teritoriul Marii Britanii. Potrivit, reclamantei, scopul a fost de a scăpa de violența sexulaă și
fizică pe care ea a experimentat -o în Uganda.
La începtul anului 2003, doamna C.N. a început să lucreze ca îngrijitoare la domiciliu
pentru un cuplu irakian în vârstă (”domnul și doamna K”). Reclamanta a susținut că a lucrat
permnanent la domiciliul soților K, deoarece domnul K suferea de boala Parkinson. Potrivit
doamnei C.N., salariul ei a fost trimis agentului care a aranjat ca aceasta să lucreze la soții K.
Apoi agentul a trecut un procent din acei bani la vărul reclamantei, agentul specificând că acel
procent este pentru doamna C.N. , pentru munca prestată. Cu toate acestea, reclamanta a negat că
a primit o plată semnificativă pentru munca sa. În tot acest timp, actele i -au fost reținute.
În august 2006, reclamatei i s -a făcut rău în incinta unei bănci, ca urmare a acestui episod
ea a fost internată într -un spital timp de o lună, unde a fost diacnosticată cu HIV pozitiv și
suferind de psihoză. În urma descărcării de gestiune de la spital, dna C.N. a fost găzduită de
autoritatea locală, urmând ca aceasta să facă o cerere de azil, dar a fost refuzată.
Din punct de vedere al reglementărilor legale, constatăm : După ce avocatul
reclameantei a scris poliției, în aprile 2007, echipa metropolitană de trafic de ființe umane a
inițiat o investigație și a intrevievat -o pe dna C.N. Ei ai concl uzionat că nu există dovezi
substanțiale ale traficului de persoane în cazul său. Șeful serviciilor juridice din cadrul Centrului
pentru trafic de ființe unmane din Regatul Unit, a concluzionat că, în timp ce reclamanta a lucrat
cu famila K, ea a fost renu merată pentru prestația sa și că a avut parte de un tratament bun.
Aceștia consideră că nu s -a produs un litigiu în ceea ce privește lipsa renumerației, ci consideră
că vărul reclamantei a păstrat mai mult decât ar fi trebuit.
47 Frunzaru, V., Ocuparea forței de muncă. Politici europene , Editura Tritonic, București, 2012, p. 55.
19
După ce avocatul doamnei C. N., în ianuari e 2009, a cerut poliției să ia î n considerare
urmăriri penale pentru alte infracțiuni, inclusiv sclavia sau munca forțată, poliția a început să
desfășoare investigații suplimentare. În august 2009, poliția i -a răspuns avocatului doamnei C.N.
printr -o scrisoare, în care se specifica că se decide să se încheie ancheta, bazată în special pe
concluziile Centrului de trafic de ființe umane, și anume că circumsatanțele cazului doamnei C.N
nu par să constituie o infracțiun de trafic de persoane în sc opul exploatării.
La 24 ianuarie 2008, reclamanta a înaintat petiția sa la Curte, aceasta întemeindu -se pe
art. 4 (interz icerea slaviei și a muncii forțate), art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de
familie) și art. 13 (dreptul la o cale de a tac eficientă) din Convenție. Reclamanta a susținut că
tratamentul la care fusese supusă s -a ridicat la nivel național de servitute și că autoritățile nu au
putut să investigheze cazul său din cauza absenței legislației în Regatul Unit, la momentul
incrimi nării, în mod specfic a interzicerii servituții domestice și a muncii forțate.
Având în vedere situația prezentată mai sus : Curtea a concluzionat că ancheta privind
afirmațiile doamnei C.N. privind servitutea domestică fusese ineficientă din cauza absențe i unei
legislații specifice care incriminează un astfel de tratament în Regatul Unit la momentul relevant.
Astfel Curtea constată încălcarea art. 4 din Convenție, dar nu și a art. 8 și 13. Curtea a statuat că
Regatul Unit trebuia să plătească solicitantul ui 8.000 euro (EUR) cu privire la daunele
nepecuniare și 20.000 EUR în ceea ce pri vește costurile și cheltuielile48.
1.3.1.2 Dreptul la azil
Fenοmеnul mіgrațіοnіѕt a ехіѕtat dіntοtdеauna, сοnсrеtіzat рrіn іnvazіі, сοlοnіzărі șі
сruсіadе, рrοvοсate dе сеlе maі multе οrі, dе atraсțіa ехеrсіtată dе rеgіunіlе maі bοgatе aѕuрra
рοрulațііlοr maі ѕăraсе49.
Οdată сu trесеrеa tіmрuluі, fеnοmеnul a сăрătat nοі dіmеnѕіunі. Οamеnіі mіgrau реntru
a-șі ѕсhіmba lοсul d е munсă șі сοndіțііlе dе traі. „Istoria recentă a emigraț iei românești ne arată
că în ultimii 20 de ani aceasta a îmbrăcat diverse forme, în funcție de motivele care au stat la
baza deciziei de plecare din țară dar și în funcție de politicile și măsurile adoptate la nivelul
Uniunii Europene în ceea ce privește l ibera circulație a persoanelor”50.
Solicitanții de azil cer protecție internațională pe baza faptului că nu se pot întoarce în
țara de origine, deoarece viața lor este pusă în pericol și există riscul să fie supuși unor
tratamente inumane.
48 https://hudoc.echr.coe.int/ , accesat la data 26.03.2019, ora 15:24.
49 Anghеl, R.G., Hοrvath, I., Ѕοсiοlοgia migrațiеi. Τеοrii și ѕtudii dе сaz rοmânеști , Ϲοlесția Ϲοllеgium, 2009, p. 74.
50 Cămărășan, V. A., Migrație și politici europene , Editura P ublishing, Cluj -Napoca, 2013, p. 217.
20
„Noțiunea de azil reprezintă un termen care în limba greacă avea semnificația inițială de
inviolabil . Definiția solicitantului de azil are în vedere persoana fizică urmărită sau persecutată în
țara sa de origine pentru activități desfășurate în favoarea umanității, pro gresului, păcii, azilul
nefiind acordat celor urmăriți pentru fapte care intră sub incidența legii penale de drept comun.
Astfel, la dreptul de azil poate avea vocație persoana persecutată pentru activități politice,
democratice sau umanitare și care se re fugiază pe teritoriul unui alt s tat”51.
În conformitate cu dreptul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene garantează drept ul la azil. Astfel, la art. 18 se preci zează că, „dreptul de azil este
garantat cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de
Protocolul din 31 ianuarie 1967 privin d statutul refugiaților și în c onformitate cu Tratatul privind
Uniunea Europeană și cu Tratatul privind Funcți onarea Uniunii Europene ”52. Acquis -ul
comunitar relevant în domeniul azilului c uprinde „Convenția de la Dubin care definește țara
responsabilă pentru analizarea cererilor de azil înaintate într -un stat membru, regulamentul
Consiliului Europei privind crearea sistemului EURODAC pentru compararea amprente lor
digitale, etc ”53.
În Declaratia Universală a Drepturilor Omului , se stipulează că „în caz de persecuție,
orice persoană are dreptul de a cauta azil și de a beneficia de azil în alte ță ri”54.
„De asemenea foarte important pentru solicitanții de azil și pentru alți migranți este și
aspectul privind respecatarea drepturilor lor de bază de egalitate și libertate, fără discriminare pe
motive de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică, origine națională sau socială,
proprietate sau pentru orice al t statut diferit p e care o persoană îl poate avea ”55.
De cele mai multe ori, dreptul la azil este încălcat din pricina expulzărilor colective de
străini. Cu toate că la art. 4, Protocolul nr. 4 dinn Convenția Europeană a Drepturilor Omului,se
stipulează că expulzările colective sunt interzise, acest lucru bazându -se pe motive legate de
drepturile omului. Principalul drept de care se ține seamă, este dreptul la viața privată sau de
familie, care poate include luare în considerare a sănătății unei persoane, interesul superior al
copilului, necesitatea unității familiei sau nevoile speciale ale persoanelor vulnerabile. Există o
vastă jurisprudență în ceea ce privește circumstanțele în care drepturile calificate pot acționa ca o
barieră împotriva expulzării. Articolele 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor O mului
interzic, de asemenea, returnarea refugiaților. Deoarece articolele 2 și 3 fac referire la dreptul la
viață și la interzicerea torturii, iar dacă un refugiat este retrimis în țara de origine ex istă riscul ca
51 Vergatti, C., N ., Statutul juridic al refugiaților , Editura I.R.D.O, București, 2009, pp. 15 -16.
52 Moroianu Zlătescu, I., Instituții europene și drepturile omului, Editura I.R.D.O, 2008, p. 130.
53 Băluță, O., Balan , C., Justiție și Afaceri Interne , Editura Tritonic, pag. 18.
54 Conform art. 14, alin. (1) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului .
55 Bulgaru, A., Drepturi și obligații pentru solicitanții de azil și beneficiarii unei forme de protecție în România, în
revista Drepturilor Omului, Anul XXIII, Nr.3, Editura I.R.D.O, 2013, pp.29 -30
21
acesta să fie supus unor tratamente inumane ce îi pot pune viața în pericol. De asemenea,
expulzările mai pot fi condiționate și de articolele 8 -11 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului , drepturi ce fac referire la respectarea vieții private și de familie; libertatea de gândire, de
conștiință și de religie; libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere . O altă
barieră ce poate să stea în calea expulzării solicitanților de azil, poate rezulta din încălcarea
articolel or 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , de către țara de destinație.
Pentru a putea înțelege de ce consider că expulzările colective de străini sunt în strânsă
legătură cu încălcarea dreptului la azil, vom face trimitere la jurisprudența C urții Europene a
Drepturilor Omului, analizând o cauză: Cauza Sharifi și alții împotriva Italiei și Greciei – se
cere constatarea încălcării art. 4 din Protocolul nr.4 din Convenția Europeană a
Drepturilor O mului .
În această speță, se identifică următoar ea situație : Solicitanții sunt 32 de resortisanți
afgani, doi cetățeni sudanezi și un resortisant din Eritreea, care pretind că au sosit ilegal în Italia
din Grecia. Aceștia au afirmat că, în diferite date din 2007 și 2008, au intrat pe teritoriul Greciei
din țări care se confruntau cu conflicte armate care afectau civilii (în special Afganistan, Sudan
și Eritreea). După îmbarcarea ilegală a navelor pentru Italia din Patras (Grecia), au sosit între
ianuarie 2008 și februarie 2009 în porturile Bari, Ancona și Veneția, u nde poliția de frontieră le -a
interceptat și le -a deportat imediat în Grecia.
Din punct de vedere al reglementărilor legale, constatăm : Guvernul italian a afirmat
că, dintre reclamanți, numai Reza Karimi a ajuns pe teritoriul italian. Ascuns cu alți
șaptesprezece imigranți ilegali într -un camion care transporta legume, a fost descoperit de poliție
în portul Ancona la 14 ianuarie 2009 și trimis în Grecia în aceeași zi. El a sosit la Patras (Grecia)
a doua zi. Potrivit guvernului grec, numai zece dintre rec lamanți au intrat pe teritoriul Greciei.
Au fost emise ordine de deportare împotriva celor zece persoane, dintre care unele au fost plasate
în detenție administrativă și, în cea mai mare parte, eliberate ulterior, și li s -a dat 30 de zile să
plece din Gr ecia.
Accesul la procedura de azil : Curtea a examinat posibilitățile concrete de care
dispuneau reclamanții în vederea obținerii asistenței necesară pentru obținerea accesului la
procedura de azil. Curtea a menționat, în primul rând, că deficiențele în pr ocedura de azil din
Grecia, sunt datorate, în special, de lipsa de interpreți și lipsa asistenței juridice, ce a apărut din
dificultățile inerente gestionării fluxului de migranți și de solicitanți de azil pe care un stat situat
pe frontierele externe ale Uniunii Europene ar putea fi supus .
Având în vedere situația prezentată mai sus : Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a constatat că Italia a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 4 din Convenție , în legătură cu cei
patru reclamanți care au menținut conta cte regulate cu avocatul lor în cadrul procedurii în fața
22
Curții, având în vedere că măsurile la care au fost supuși în portul Ancona reprezentau expulzări
colective și nediferențiate. De asemenea, Curtea a hotărât, în ceea ce privește aceiași patru
reclam anți, că Italia a încălcat art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) coroborat cu art. 3
(interzicerea tratamentelor inumane ori degradante) din Convenție și art. 4 din Protocolul nr. 4
din cauza lipsei accesului la procedura de azil sau la oricare altă cale de atac în portul Ancona .
De asemenea, a considerat că Grecia a încălcat art. 13 (dreptul la o cale de atac eficientă)
coroborat cu art. 3 (interzicerea tratamentului inuman sau degradant) din cauza lipsei accesului
la procedura de azil pentru aceste perso ane și a riscului de returnare în Afganistan, unde aceștia
erau susceptibili să fie supuși unor rele tratamente, precum și că Italia a încălcat art. 3, întrucât
autoritățile italiene, prin returnarea acestor reclamanți în Grecia, îi expuseseră la riscurile care
decurg din deficiențele proceduri i de azil din țara respectivă. Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a stabilit, prin unanimitate, încălcarea art. 13 coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 4;
încălcarea art. 4 din Protocolul nr.4 și art. 34 (dreptu l la o petiție individuală). Drept urmare
constatări încălcării art. 13 și a art.4 din Protocolul nr. 4, Curtea a stabilit un prejudiciu moral în
valoare de 5 000 EUR pentru fiecare dintre reclamanți56.
1.3.1.3 Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil
Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil , face parte din categoria
drepturilor civile și politice, care conrform art.47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, „ orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt
încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în
conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol. Orice persoană are dreptul la un proces
echitabil, public și într -un term en rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și
imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată,
apărată și reprezentată. Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de re surse
suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a -i asigura accesul efectiv la justiție ”.
Conform art. 6, alin.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice individ care
este considerat vinovat are dreptul:
a. „să fie inform at, în termenul cel mai scurt, într -o limbă pe care o înțelege și în mod
amănunțit, despre natura și cau za acuzației aduse împotriva sa ;
b. să dispună de timpul și de înlesnirile ne cesare pregătirii apărării sale57;
56 https://hudoc.echr.coe.int/ , accesat la data 26.03.2019, ora 16:44.
57 A se vedea CEDO, decizia din 24 octombrie 1989, în cauza H. contra Franței
23
c. să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de
mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu,
atunci când interesele justiției o cer ;
d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea
martorilor apărării în aceleași c ondiții ca și martorii acuzării ;
e. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la
audiere. ”
„Curtea a d ecis, în repetate rânduri, că dispozițiil e art. 6 alin. 1 din Convenție obligă
statele contractante să -și organizeze sistemul judiciar în așa fel încât acest sistem să răspundă
tuturor exigențelor, deci inclusiv aceleia de a soluționa orice litig iu într-un termen rezonabil58,
avându -se în vedere, printre altele, și dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia
procedurile judiciare naționale”59.
1.3.2 Libertățile fundamentale ale omului – Libertatea de exprimare
În acest subcapitol, vom analiza câteva dintre libertățile ce le sunt garantate cetățenilor de
către Uniunea Europeană. Libertăți ce sunt garantate prin intermediul Cartei Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenția
European ă a Drepturilor Omului, prin Tratatele constitutive ale Uniunii Europene dar și prin
intermediul pactelor internaționale la care Uniunea este parte.
O primă libertate pe care o vom analiza în profunzime este libertatea de exprimare , ce
se încadrează în categoria drepturilor civile și politice , care a fost prima dată utilizată „î ncă de la
prima sa sesiune, Adunarea generală a Națiunilor Unite, lunând în discuție libertatea informației,
a definit -o prin Rezoluția 59 (I) din 14 decembrie 1946 ca drept funda mental al omului și piatra
de încercare a tuturor libertăților, apărat e de organizația mondială ”60.
În art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , se stipulează că „ orice om are
dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără
imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspandi informații și idei
prin orice mijloace și independent de frontierele de stat .”61
Pactul internațional cu privire la drepturile civil e și politice conține în art. 19
reglementări mai detaliate cu privire la libertatea exprimare , după cum urmează :
1. „Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
58 A se vedea: CEDO, decizia din 6 mai 1981, în cauza Buchholz contra Germaniei.
59 Pătulea, V., Proces echitabil – Jurisprudența comentată a Curții Europene a Drepturilor Omului , Editura
I.R.D.O, București, 2007, p. 109 .
60 Moroianu Zlătescu , I., Drepturile omului – un sistem în evoluție , Ediția a 2 -a revizuită, Editura I.R.D.O,
București, 2008, p. 90.
61 Conform art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului .
24
2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cupr inde libertatea de a
căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă
orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa ”62.
Conve nția Europeană a Drepturilor O mului regele ntează libertatea de exprimare în
dispozițiile art. 10, co nform cărora, orice persoană are dre ptul la libertatea de exprimare.
Carta Drepturilor F undamentale a Uniunii Eu ropene menționează la art. 11 l ibertatea de
exprimare și informare, articol ce curprinde: „ (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de
exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite
informații sau idei fără amestecul autorităților publice ș ifără a ține seama de frontiere. (2)
Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate ”63.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează respectarea libertății de exprimare, și dacă
prevederile art. 10 din Convenție sunt respectate, vom face trimitere la jurisprudența Cu rții
Europene a Drepturilor Omului, analizând o cauză: Saint -Paul Luxembourg S.A. împotriva
Luxembourgului – Un mandat de percheziție utilizat în mod necorespunzător a constituit o
încălcare a libertății de exprimare și a respectării vieții private. Se ce re constatarea
încălcării art. 8 și 10 din Convenție .
În această speță, se identifică următoarea situație : Reclamantul, Saint -Paul
Luxembourg S.A., este o societate cu sediul social în Luxemburg . La 17 decembrie 2008, ziarul
Contacto, la cererea companiei solicitantă, a tipărit un articol care descria situația familiilor care
și-au pierdut custodia copiilor. Articolul a prezentat cazul unui lucrător social ce avea în grijă cu
doi adolescenți și a dat numele persoanelor în cauză .
Din punct de vedere al re glementărilor legale, constatăm : Lucrătorul social a depus
plângere la Departamentul Central de Asistență Socială, care la rândul său a depus o plângere la
procurorul general, invocând defăimarea lucrătorului social, în cauză, și a sistemului de asistență
socială în Luxembourg, în general.
La 30 ianuarie 2009, autoritățile de urmărire penală au deschis o investigație judiciară
privind autorul articolului pentru încălcarea legislației privind protecția minorilor și pentru
defăimare. La 30 martie 2009, un ju decător de instrucție a emis un mandat de percheziție și
sechestru pentru sediul social al societății solicitante , în calitatea sa de editor al C ontacto. La 7
mai 2009 ofițerii de poliție au vizitat sediul ziarului. Jurnalistul care a scris articolul le -a dat o
copie a ziarului, un notebook și diverse documente folosite la pregătirea articolului. Potrivit
raportului poliției, jurnalistul și -a declarat dorința de a coopera cu poliția. Acesta din urmă i -a
înmânat o copie a mandatului emis de judecătorul de in strucție pentru a clarifica faptul că, dacă
62 Conform Părții a III a, art. 19 din Pactul internațional cu privire l a drepturile civile și politice.
63 Conform Titlului II, art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene .
25
refuză să coopereze, îl pot obliga să facă acest lucru. Ofițerii de poliție au menționat că toate
obiectele luate le -au fost predate voluntar.
La 10 mai 2009, societatea solicitantă și jurnalistul au solicitat Tribunalului districtual să
dispună anularea mandatului și operațiunea de căutare și sechestrare , declarată ca fiind nulă și
neavenită. Instanța a respins cererea, iar societatea și jurnalistul au formulat recurs. La 27
octombrie 2009, Curtea de apel a adm is mandatul.
Întemeindu -se pe articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie),
reclamanta a susținut că demersurile de a căuta ziarul pe care l -a deținut și publicat a încălcat
inviolabilitatea "casei" sale. Întemeindu -se pe articolul 10 (libertatea de exprimare), reclamanta
s-a plâns de o încălcare a libertății sale de exprimare, susținând că măsura în cauză consta în
încercarea de a identifica sursele jurnalistului și că avea un efect de intimidare. Cererea a fos t
depusă la Curtea Europ eană a Drepturilor O mului la 26 aprilie 2010.
Având în vedere situația prezentată mai sus , Curtea a statuat că ingerința intenționa să
stabilească identitatea efectivă a unui individ cu care se confruntă urmărirea penală în cadrul
unei anchete judiciare, în speță jurnalistul care a scris articolul. Eforturile de a elucida
circumstanțele unei eventuale infracțiuni au urmărit obiectivul legitim de prevenire a tulburărilor
și a criminalității. De asemenea, ingerința urmărea un alt obiectiv legitim, și anume protecția
drepturilor celorlalți, întrucât articolul în cauză divulga numele unui lucrător social și a unor
minori. Întrucât măsurile reproșate nu ar fi fost proporționale în mod rezonabil cu obiectivele
urmărite, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 8.
Curtea a considerat că mandatul în cauză a dat ofițerilor de poliție acces la informații pe
care jurnalistul nu le -a intenționat pentru publicare și care ar fi permis identificarea altor surse.
Scopu l mandatului a fost de a căuta și de a confisca orice documente sau articole, indiferent de
forma sau de mediu, legate de presupusele infracțiuni . Curtea a constatat că, întrucât mandatul
fusese formulat în termeni relativ generali, acesta conferea competențe destul de extinse
anchetatorilor . Curtea a statuat că operațiunea de căutare și de sechestru efectuată la sediul
societății fusese disproporționată în ceea ce privește scopul urmărit și că fost o încălcare a
articolului 10 . Curtea a statuat că Luxemburg trebuia să plătească solicitantului 5.635 euro
(EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile 64.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că libertatea de exprimare se prezintă
ca un drept democratic prin excelență, specificând că ea constituie unul din fundamentele
esențiale a le unei socetăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului acesteia și
ale împlinirii fiecărei persoane.
64 https://hudoc.echr.coe.int/ , accesat la data 27.03.2019, ora 11:14
26
1.3.2.1 Libertatea de găndire, de conștiință și de religie
În ceea ce privește libertatea de gândire, de conștiință și de religie, ce face parte din
categoria drepturilor civile și politice , Convenția dispune, în art. 9, că: „Orice persoană are
dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie ; acest drept include libertatea de a -și
schimba religia sau convingerile, precu m și libertatea de a -și manifesta religia sau convingerea
în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și
îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de a -și manifesta religia sau convingerile nu poate face
obiectu l altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într -o societate democratică,
constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei
publice, a drepturilor și a libertăților altora ”65.
În Declarația U niversală a Drepturilor Omului se stabiliște prin dispozițiile art. 18 că:
„orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea
de a -și schimba religia sau convin gerea, precum și libertatea de a -și manifesta religia sau
convingerea, sing ur sau împreună cu alții, atât î n mod public, cât și privat, prin învățătură,
practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor” .
De asemenea, libertatea de gândire, de conștiință și de religie este reglementată și de
Pactul internațional privind drepturile civile și politice , prin dispozițiile art. 18, după cum
urmează:
1. „Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conștiinței și religiei; acest drept
implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convi ngere la alegerea sa, precum și
libertatea de a -și manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât și
în particular prin cult și îndeplinirea riturilor, p rin practici și prin învățământ;
2. Nimeni nu va fi supus vreunei con strângeri putând aduce atingere libertății sale de a
avea sau de a adopta o religie sau o co nvingere la alegerea sa;
3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor
prevăzute de lege și necesare pentru ocrotire a securității, ordinii și sănătății publice ori a moralei
sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale altora ”66.
1.3.2.2 Libertatea de întrunire și de asociere
În ceea ce privește libertatea de întrunire și de asociere, drept ce face parte din categoria
drepturilor civile și politice , Convenția Europeană a Drepturilor Omului, stipulează: „ 1. Orice
persoană are dreptul la libertate de întrunire pașnică și la libertate de asociere, inclusiv a
constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentr u apărarea intereselor sale.
65 Conform Titlului I, art .9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
66 Conform Părții a II a, art. 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.
27
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de
lege care, într -o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională,
siguranța publică, apărarea ord inii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei
ori a drepturilor și a libertăților altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie
impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai
administrației de stat ”67.
Și Pactul internațional privind drepturile civile și politice, reglementează acest drept,
după cum urmează: „ Dreptul de întrunire pașnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu
poate fi supusă decât restricțiilor, conforme cu legea și necesare într -o societate democratică, în
interesul securității naționale, al securității publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea
sau moralitatea publică sau d repturile și libertățile altora ”68.
De asemenea, libertate a de întrunire și de asociere este reglementată și de Declarația
Universală a Drepturilor Omului, care consacră „ orice persoană are dreptul la libertatea de
întrunire asociere și de pașnică. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr -o asociație”69.
Un alt document important ce ne garantează libertatea de întrunire și de asociere este
Carta Drepturilor F undamentale a Uniunii Europene , ce conascră „ (1) Orice persoană are dreptul
la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere la toate nive lurile și în special în
domeniile politic, sindical și civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înființa
împreună cu alte persoane sindicate și de a se afilia la acestea pentr u apărarea intereselor sale ”70.
67 Conform Titlului I, art. 11 din Convenția europeană a drepturilor omului.
68 Conform Părții a III –a, art. 21 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.
69 Conform art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
70 Conform Titlului II, art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
28
Capitolul 2 : Mecanisme de protecție a drepturilor omului la nivel european – Curtea
Europeană a Drepturilor Omului
Protecția drepturilor omului a cunoscut pe parcursul timpului și, îndeosebi în ultima
perioadă, o dezvoltare deosebită, devenind astfel o instituție juri dică complexă, ce ține atâ t de
ordinea juridică internă, c ât și de cea internațională. Pe parcursul timpului, a fost instituit un
anumit standard care determină statele ș i comunitatea internațională să promoveze și să
respectă drepturile și libertățile f undamentale ale omului. Pe parcursul anilor, a u fost elaborate
mecanisme, interne și internaționale, de protecție a drepturilor omului, ceea ce denotă
preocuparea prioritară a statelor față de această problemă , dar în acest capitol ne vom axa pe
anlaiza Cu rții Europene a Drepturilor Omului.
„Încheierea tratatului int ernațional care este Convenția Europeană a Drepturilor O mului,
în anul 1950, a reprezentat un incontestabil progres în asigurarea protecției pe plan european a
drepturilor și libertăților pe c are acea sta le îns crie, cărora li s -au adăugat ulterior cele cuprinse în
protocoalele sale normative adiționale. Aceste drepturi și libertăți astfel instituie au drept titulari
indivizii, ca persoane fizice sau a sociați în persoane juridice ori alte entită ți fără caracter
guvernamental”71.
„În structura sa inițială, sistemul instituțional de protecție a drepturilor omului instituit de
Convenția E uropeană era complex, cuprinzând trei organe: Comisia, ca organ de examinare a
admisibilității cererilor și ca organ de conciliere, pentru că, după declararea unei cereri ca
admisibilă, încă din această fază părțile puteau soluționa litigiul pe cale amiabilă; Comitetul
Miniștrilor Consiliului Europei, ca organ politic, dar și de decizie cu privire la existența sau
inexistența unei încălcări de către un stat contractant a drepturoilor garantate de Convenție și
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca organ judiciar în materie, învestită însă a soluționa
numai fondul unei cereri individuale după declararea ei ca adm isibilă de Comisie și la sesizarea
nu a individului în cauză, ci a fostei Comisii și a unor state contractante, astfel cum dispunea
fostul art. 48 al Convenției”72.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului este o instanță internațională și independentă cu
sediul la Strasbourg care își desfășoară activitatea începând cu data de 21 ianuarie 1959, după
acceptarea jurisprudenței sale de către un număr de 8 state”73.
71 Bîrsan, C., Convenția europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole ,. Procedura în fața Curții.
Executarea hotărârilor , Volumul II, Editura C.H. Beck, București, 2006, p.122.
72 Ibidem , p. 22.
73 Radu, R. H., Convenția Europeană a Drepturilor Omului , Note de curs, Editura Universul Juridic, București,
2016, p.9.
29
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost instituită de Convenție în vederea
asigurării respec tării angajamentelor Statelor Părți. Este vorba de un organ jurisdicțional,
specializat în materia drepturilor omului, cu activitate nepermanentă și cu jurisdicție facultativă.
Ea are competență materială generală și competență teritorială limitată la niv el regional
european”74.
„Conform art. 20 din Convenție, Curtea este alcătuită dintr -un număr de 47 de judecători
egal cu cel al statelor semnatare ale Convenției și, în același timp, membre ale Consiliului
Europei. Aceștia trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputație morală și să întrunească
condițiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcții judiciare sau să fie juriști având o
competență recunoscută ”75.
2.1 Competența Curții Europene a Drepturilor Omului
„Competența Curții este stabilită de art. 32 din Convenție: „Competența Curții acoperă
toate problemele privind interpretrea și aplicarea convenției și a protocoaleleor sale, care îi sunt
supuse în condițiile prevăzute în art. 33, 34 și 47, adică atunci când instanța europeană este
sesizat ă cu o cerere interstatală, cu o cerere individuală sau cu o cerere de aviz consultativ”76.
„Curtea poate fi sesizată printr -o cerere de către orice persoană fizică, orice organizație
neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde vict imă a unei încălcări de
către una dintre înaltele părți contractante a drepturilor recunoscute de convenție sau de
protocoalelor sale. Înaltele părți contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură
exrcițiul eficace al acestui drept”77.
„În dis pozițiile art. 32 parag. 1 din Convenție se determină competența materială a
instanței europene; ea are a aplica dispozițiile Convenției și a ale protocoalelor sale adiționale
unor fapte concrete, invocate de reclamant în cererea sa înanintată instanței”78.
„Sub imperiul competenței facultative ce -i era dată de fostul art. 46 din Convenție, în
orice cauză cu care este sesizată, Curtea va trebui să stabilească, mai întâi, dacă cererea
reclamantului privește probleme referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor Convenției.
Pentru a ase putea determina asta, Curtea va determina dacă reclamantul este titularul drepturilor
garantate de Convenție sau/și de protocoalele sale adiționale pe care le invocă”79.
„Curtea poate, la cererea Comitetului Miniștri lor, să dea avize consultative asupra
problemelor juridice privind interpretarea convenției și a protocoalelor sale. Aceste avize nu se
74 Corlățean, T., op. cit. , p. 104.
75 Radu, R. H ., op.cit . p. 10.
76 Bîrsan, C., op.cit ., p. 121.
77 Purdă, N., Diaconu, N., op. cit., p. 95.
78 Bîrsan, C., op.cit ., p. 124.
79 Ibidem , p. 124.
30
pot referi la problemele legate de conținutul sau de întinderea drepturilor și a libert ăților definite
de titlul I al C onvenției și în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau
Comitetul Miniștrilor ar putea să ia cunoștință ca urmare a introd ucerii unui recurs prevăzut de
Convenție”80.
„Curtea a arătat că actele Comunității Europene nu pot fi atacate în fața ei, deoarece
aceasta nu este parte la Convenție, nu mai puțin, Convenția nu exclude transferul de competențe
unor organisme internaționale, cu condiția ca drepturile garantate de Co nvenție să continue a fi
recunoscute; un asemenea transfer nu este de natură să conducă la dispariția responsabilității
statelor contractante ”81.
„Sub imperiul fostului art. 45 al Convenției (actualul art. 32 din Convenție), instanța
europeană a decis în mod constant că fundamentarea competenței ei ratione materiae apare ca
stabilită atunci când cauza cu soluționare căreia ea este învestită privește o problemă de
interpretare sau de aplicare a Convenției; Curtea nu va putea să -și decline competența decât î n
situația în care cuprinsul cererii reclamantului este în mod evident străin dispozițiilor Convenției
sau ale protocoalelor sale adiționale”82.
2.2 Procedura în fața Curții
„În orice cauză aflată în fața unei camere sau a Marii Camere, o înaltă parte con tractantă,
al cărei cetățean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observații scrise și de a lua parte la
audieri. În interesul bunei administrări al justiției, președintele Curții poate invita orice înaltă
parte contractantă care nu este parte în ca uză sau orice persoană interesată, alta decât
reclamantul, să prezinte observații scrise sau să ia parte la audiere”83.
„Procedura în fața Curții ale cărei limbi oficiale sunt franceza și engleza, este publică,
ședințele de judecată sunt publice, cu exce pția situației în care Curtea decide altfel, în virtutea
unor circumstanțe excepționale ținând de necesitatea de a proteja moralitatea, ordinea publică,
siguranța națională sau interesele justiției, publicu l are acces la documentele depuse la Grefă și la
hotărâri odată ce acestea sunt pronunțate”84.
Procedura în fața Curții po ate să fie scrisă, cât și orală. „Procedura de examinare a
admisibilității cererii în fața Camerei este în principal scrisă, dar, înaninte de a lua decizia asupra
admisibilității, Ca mera poate să hotărască, fie la cererea părților, fie din oficiu, să procedeze la o
80 Purdă, N., Diaconu, N., op. cit., p. 95.
81 Bîrsan, C., op.cit ., p. 126.
82 Ibidem , p. 128.
83 Purdă, N., Diaconu, N., op. cit., p. 96.
84 Sudre,F., Drept European și Internațional al Drepturilor Omului , Prefață de Valentin Constantin, Traducere de
Raluca Bercea, Violeta – Irina, Magdalena Roibu, Flaminia -Nera -Flavia Stârc -Meclejan, Andreea Verteș -Olteanu,
Editura Polirom, București, 2006, p. 430.
31
audiere; în acest caz, și dacă este o vorba de o cauză individuală, părțile sunt invitate să se
pronunțe și a supra chestiunilor de fond, cu scopul de a nu prelungi inutil procedura”85.
„Procedura ulterioră examinării admisibilităț ii cererii este în special oral ă, însă Curtea nu
va mai proceda la o nouă audiere asupra fondului cauzei, dacă aceasta a avut deja loc în stadiul
examinării admisibilității, în cursul ședinței, p reședintele formațiunii jurisdicționale conduce
dezbaterile”86.
Conform art. 54 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura în
fața unei Camere, se va desfăsura în următoarele condiții:
1. „Camera poate să declare imediat cererea inad misibilă sau să o radieze de pe rolul
Curții.
2. În caz contrar, Camera sau președintele acesteia poate:
a) să ceară părților să prezinte orice informație privind faptele, orice document sau orice alt
element considerat pertinent de către Cameră sau de către președintele acesteia;
(b) să aducă cererea la cunoștința părții contractante pârâte și să o invite s ă-i prezinte observații
scrise privitoare la cerere și, la primirea acestora, să invite reclamantul să răspundă la acestea;
(c) să invite părțile să prezinte observații scrise complementare.
3. Înainte de a statua cu privire la admisibilitate, Camera po ate decide, fie la cererea unei
părți, fie din oficiu, să aibă loc o ședință publică, în cazul în care consideră că îndeplinirea
atribuțiilor sale conform Convenției o impune. În acest caz, părțile sunt invitate să se pronunțe
asupra problemelor de fond ri dicate prin cerere, afară de cazul în care Camera decide altfel în
mod excepțional ”87.
Curtea poate să hotărască scoatere de pe rol a unei cereri, dacă se constată că solicitantul
nu mai dorește să o mențină, litigiul a fost rezolvat sau pentru orice alt m otiv pe care Curtea îl
consideră plauzibli.
2.3 Recursul individual
Dreptul petiției individuale, care este una dintre trăsăturile esențiale ale sistemului de
astăzi , la început a fost recunoscut doar de trei dintre cele zece state contractane ale Conve nției.
Până în 1990, toate statele contractante (douăzeci și două la acel moment) au recunoscut acest
drept, ulterior fiind acceptat de toate statele central și est -europene ce au aderat la Consiliul
Europei și au ratificat Convenția după acea dată. După i ntrarea Protocolului 11 în vigoare,
recunoașterea dreptului de petiție individuală a devenit obligatorie.
85 Ibidem , p. 430.
86 Ibidem , p. 430.
87 Dragomir, D., E., op. cit., pp. 194 -195.
32
„Recursul individual reprezintă acea posibilitate juridică, recunoscută titularilor
drepturilor și libertăților fundamentale reglementate de Convenție, de a cere, în anumite condiții
pe care aceasta le precizează, unui organ jurisdicțional internațional – Curtea Europeană a
Drepturilor Omului – să constate încălcarea unui drept garantat de Convenție de către un stat
contractant, sub jurisdicția cărora ei se află, și să dispună încetarea acelei încălcări, eventual cu
obligarea la plata de despăgubiri”88.
Conform art. 34 din Convenție, „ Curtea poate fi sesizată printr -o cerere de către orice
persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sa u de orice grup de particulari care se
pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părți contractante a drepturilor
recunoscute de convenție sau de protocoalelor sale. Înaltele părți contractante se angajează să
nu împiedice prin nicio m ăsură exrcițiul eficace al acestui drept ”89.
Art. 34 din Convenție, „preia pincipalele dispoziții ale fostului art. 25 din Convenție care,
reflectând concepția inițială a sistemului european de protecție a drepturilor omului, astfel cum el
a fost instituit la 4 noiembrie 1950, era redactat după cum urmează:
Comisia poate fi sesizată printr -o cerere adresată Secretariatului general al Consiliului
Europei de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup
de particu lari, care se pretind victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părți
contractate a drepturilor recunoscute în prezenta Convenție, în cazul în care înalta parte
contractantă aflată în cauză recunoaște competența Comisiei în această materie;
Aceste declarații pot fi făcute pentru o durată determinată;
Ele sunt înmânate Secretariatului general al Consiliului Europei;
Comisia își va exercita competența, doar dacă cel puțin șase înalte părți contractante vor fi
legate prin declarație”90.
Conform art . 59 din Regulamentul Curții, cererile individuale trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
1. „Odată ce o cerere introdusă în temeiul art. 34 din Convenție a fost declarată admisibilă,
Camera sau președintele acesteia poate să invite părțile să dep ună probe sau observații scrise
complementare;
2. În afara unei decizii contrare, termenul stabilit pentru depunerea observațiilor scrise es te
același pentru fiecare parte;
3. Dacă se consideră necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite de Conve nție, Camera poate
decide, fie la cer erea unei părți, fie din oficiu ;
88 Bîrsan, C., op.cit ., p. 162.
89 Ibidem , p. 153.
90 Ibidem , pp. 155 -156.
33
4. Președintele Camerei stabilește, după caz, procedu ra scrisă și orală”91.
„Dreptul la recurs individual instituit de art. 25 al Convenției din 1950 (art. 34 din textul
revizuit) const ituie principala inovație CEDO, în măsura în care îi conferă particularului un drept
de acțiune directă în fața unui organ internațional de control”92.
„Conform art. 34 al Convenției, dreptul la recurs individual nu mai este subordonat unei
declarații de acceptare a competenței organului de control de către statul pârât. La fel cum
suprimă clauza facultativă referitoare la jurisdicția obligatorie a Curții (fostul art.46), Convenția
revizuită suprimă și clauza facultativă prevăzută de fostul art. 25, dreptu l la recurs individual era
subordonat unei declarații prealabile de acceptare a competenței Comisiei în materie, emanând
de la statul pârât și facută, pentru o durată determinată, în general de trei sau de cinci ani”93.
„Ca reclamant poate figura un part icular, iar ca pârât un stat -parte la Convenție. Ca
intervenie nt prezentând observații scrise și/sau luând parte la audieri, la proces poate participa
statul al cărui cetățean este reclamantul, dacă dorește (intervenție volunatară), precum și orice
stat-parte CEDO sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, în interesul bunei
administrări a justiției, la inițiativa președintelui Curții”94.
În ceea ce privește noțiune de victimă, „reclamantul particular trebuie să fi fost victima
unei violări a dr eturilor garantate pentru a fi abilitat să -și exercite dreptul de recurs individual.
Spre deosebire de reclamantul statal, reclamantul particular trebuie să aibă un interes personal de
a acționa”95.
„Noțiunea de victimă potențială sau eventuală desemnează acea persoană care nu se poate
plânge de o atingere directă a unui drept, dar a cărei situație este de așa natură încât încălcarea
poate interveni în orice moment”96.
În ceea ce privește pierderea calității de victimă, jurisprudența Curții acoperă o sferă
largă de situații, în aceste situații putem avea:
„Achitarea unei persoane;
Autoritățile naț ionale au recunoscut explicit sau în substanță, și apoi au reparat încălcarea
produsă;
Anularea acestui statut prin renunțare”97.
Pentru a fi examinate pe fond de către Curte, cererile individuale trebuie să îndeplinească
o serie de condiții de admisibilitate, după cum urmează:
91 Dragomir, D., E., op. cit., pp. 197 -198.
92 Sudre, F., op.cit ., p. 436.
93 Ibidem , p. 437.
94 Selejan -Guțan, B., Protecția europeană a drepturilor omului , Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2006, p. 50.
95 Sudre, F., op.cit ., p. 442.
96 Selejan -Guțan, B., op.cit., p. 52.
97 Ibidem , p. 54.
34
„Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de recurs interne;
Introducerea cererii într -un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive;
Cererea să nu fie anonimă;
Cererea să nu fie esențial aceeași cu o cerere anterior examinată de Curte;
Cererea să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanțe int ernaționale, dacă nu
conține fapte noi;
Cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, manifest nefondată sau
abuzivă;
Cererea trebuie să prezinte un prejudiciu real suferit de către reclamant98.
În soluționarea cererilor individuale Marea Cam eră poate să pronunțe urmatoarele soluții:
„Radierea de pe rol în cazul rezolvării cauzei pe cale amiabilă;
Respingerea cererii ca inadmisibilă;
Scoaterea cererii de pe rol;
Declararea dacă a avut sau nu loc o încălcare a Convenției , iar în caz afirmativ, i se
acordă părții lezate o reparație echitabilă”99.
Pentru a soluționa o cerere individuală, Curtea adoptă decizii sau hotărâri, după cum
urmează:
„Decizie a unui comitet, prin care declară inadmisibilă sau radiază de pe rol o cerere;
Decizie a unei camere sau a Marii Camere privind radierea de pe rol a unei cereri;
Decizie a unei camere privind declararea ca inadmisibilă a unei cereri;
Decizie a unei camere privind declararea ca admisibilă a unei cereri;
Hotărâre a unei camere sau a Marii Camere priv ind repunerea pe rol a unei cereri;
Decizie a unei camere privind desesizarea în favoarea Marii Camere;
Hotărâre a unui comitet privind fondul cauzei, în cazul în care există o jurisprudență bine
stabilită a Curții;
Hotărâre a unei camere sau a Marii Camer e prin care se declară dacă a avut loc sau nu o
încălcare a Convenției ;
Hotărâre unei camere privind soluționarea cererii de interpretare a unei hotărâri;
Hotărâre a Marii Camere prin care aceasta se pronunță asupra cererii de retrimitere a
cauzei soluționate printr -o hotărâre pronunțată de cameră și se pronunță asupra
cauzei”100.
98 Conform Titlului II, art. 35 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
99 Selejan -Guțan, B., op.cit., pp. 61 -62.
100 Ibidem, pp. 62 -63.
35
2.4 Efectele juridice ale hotărârilor Curții
Conform art. 44 din Convenție, hotărârile Curții sunt definitive și obligatorii în
următoarele situații: .
a) „când părțile decl ară că ele nu vor solicita retrimiterea cauzei în fața Marii Camere ;
b) la trei luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în fața Marii Camere nu a fost
cerută;
c) când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit articolu lui
43”101.
În art. 46 din Convenție se stipulează f orța obligatorie și executarea hotărârilor , după cum
urmează:
1. „Înaltele Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții
în litigiile în care ele sunt părți;
2. Hotărârea d efinitivă a Curții este transmisă Comitetului de Miniștri ca re supraveghează
executarea ei;
3. În cazul în care Comitetul de Miniștri consideră că interpretarea unei hotărâri definitive
cauzează dificultăți de supraveghere a executării hotărârii, el poate ses iza Curtea să se
pronunțe asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de a sesiza Curtea este luată
prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanților cu drept de a participa la
lucrările Comitetului de Miniștri;
4. În cazul în care Comitetul d e Miniștri consideră că o Înalta Parte Contractantă refuză să
se conformeze unei hotărâri definitive într -o cauză în care aceasta este parte, și după ce
va fi pus în întârziere Înalta Parte Contractantă printr -o decizie luată prin vot cu o
majoritate de do uă treimi a reprezentanților cu drept de a participa la lucrările
Comitetului de Miniștri, el poate sesiza Curtea asupra problemei respectării de Înalta
Parte Contractantă respectivă a obligațiilo r ei ce decurg din paragraful 1;
5. În cazul în care Curtea constată o încălcare a dispozițiilor paragrafului 1, ea retrimite
cauza Comitetului de Miniștri pentru ca acesta să examineze măsurile ce se impun. În
cazul în care Curtea constată că nu a avut loc încălcare a dispozițiilor paragra fului 1, ea
retrimite cauza Comitelului de Miniștri, care decide să închidă supravegherea
executării ”102. Prin intermediul art. 46, „Convenția încredințează Comitetului de Miniști
sarcina de a supraveghea executarea hotărărilor Curții, indifernt dacă acest ea se referă la
existența violării, la acordarea satisfacției echitabile sau la radierea de pe rol”103.
101 Conform Titlului II, art. 44 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
102 Conform Titlului II, art. 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
103 Sudre, F., op.cit ., p. 480.
36
„Hotărârile, precum și deciziilor care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt
motivate. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte o pinia unanimă a judecătorilor,
oricare judecător are dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate”104.
„Efectul obligatori u al hotărârilor presupune, de ce le mai multe ori, pe lângă obligația de
a adopta măsuri în favoarea reclamantului, în ve derea restabilirii drepturilor încălcate, și
obligația de a adopta măsuri cu caracter general, mergând până la schimbarea leislației într -un
anumit domeniu”105.
„Dacă în hotărâre Curtea Europeană declară că a fost violată Convenț ia sau protocoalele
sale și acordă părții vătămate o despăgubire, Comitetul Miniștrilor invită statul interesat să îl
informeze asupra măsurilor luate în urma acestei hotărâri, având în vedere obligația
convențională de a se conforma acesteia. Decizia prin care Comitetul Miniștrilor constată că și -a
îndeplinit funcțiile prevăzute de Convenție de a supraveghea executarea hotărărilor Curții
Europene îmbracă forma unei rezoluții finale”106.
Constatările Comitetului Miniș trilor sunt cuprinse în două ti puri de rezoluții, după cum
urmează:
„Rezoluții interimare, în care Comitetul constată stadiul în care se află, pe plan intern,
procesul de executare a obligațiilor;
Rezoluții finale, prin care, după ce a constatat că statul în cauză a luat toate măsurile
necesare spre a se conforma hotărârii Curții”107.
„Executarea completă a unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană implică de cele
mai multe ori implementarea unei palete complexe de obligații ce incumbă statelor, care decurg
fie explicit, fie implicit (pe cale de interpretare, prin decod ificarea textului hotărârii) din deciziile
de condamnare pronunțate de Curtea Europeană și care se pot clasifica în:
Măsuri cu caracter individual, care vizează înlăturarea rapidă a efectelor cu privire la
persoana reclamantului, generate de încălcarea de către stat a Convenției;
Măsuri cu caracter general, cum ar fi amendamente legisaltive, schimbări ale
jurisprudenței sau ale practicilor administrative interne, pentru a se preveni producerea
unor încălcări continue ale Convenției”108.
„O conduită corespun zătoare din partea statului condamnat nu poate avea decât
consecințe pozitive, atât pe fond (executarea hotărârii, inclusiv prin implementarea eventualelor
104 Selejan -Guțan, B., op.cit., p. 63.
105 Ibidem, p. 65.
106 Corlățean, T., op. cit. , p. 136.
107 Bîrsan, C., op.cit ., p. 601.
108 Corlățean, T., op. cit. , pp. 136 -137.
37
reforme legislative interne necesare; închiderea definitivă a cazului), cât și de ordin politic”109. În
cazul în care statul pârât nu se supune hotărârii Curții, acesta va atrage o serie de riscuri juridice
și de ordin politic.
2.5 Analiză comparativă asupra cererilor depuse la CEDO
În acest subcapitol, am ales să fac o scurtă analiză despre numărul d e cereri prin care
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată de -a lungul anilor (2007, 2009, 2012,
2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018), de persoane fizice, organizații neguvernamentale sau de
orice grup de particulari ce s -au simțit victime a unei încălcări de către una dintre înaltele părți
contractante a drepturilor recunoscute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau de
protocoalele sale. Pentru a avea o analiză mai concretă, am ales câteva din statele ce sunt parte la
Convenție și f ac parte din Uniunea Europeană (Belgia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Marea
Britanie, Olanda, România și Ungaria), dar și state ce fac parte din Consiliul Europei și nu sunt
membre ale Uniunii Europene (Armenia, Bosnia și Herțegovina, Rusia, Macesoni a, Turcia și
Ucraina), state asupra cărora s -au înregistrat sesizări de încălcare a drepturilor omului.
Rezultatele analizei vor fi prezentate în greficele ce urmează.
După cum se poate observa, în graficul 2.5 .0, sunt prezentate datele ce au fost
înreg istrate în 2007. Astfel, se poate observa că principalul stat care a avut cele mai multe
plângeri la CEDO a fost România, înregistrându -se 8.275 de cereri. Și statele Franța, Germania
și Italia au avut un număr seminificativ de sesizări, acestea statuând î n jurul a 2.300 -2.900 de
cereri. Statul care a înregistrat cele mai puține sesizări, în anul 2007, a fost Belgia, aceasta
înregistrând un număr de doar 162 de plângeri.
Grafic 2.5 .0: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2007
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții110, 2019
109 Ibidem , p. 139. 162 1.835 2.346 2.495 2.907
1.363
296 8.275
1.169
Belgia Bulgaria Franța Germania Italia Marea Britanie Olanda România Ungaria
38
În graficul 2.5.1, se poate observa analiza cererilor înregistrate la CEDO în anul 2009.
După cum se poate observa, și în acest an România se clasează pe primul loc, având 9.812
plângeri. Dacă în anul 2007, Italia înregistrase doar 2.907 plângeri, în acest an se poate observa o
creștere majoră a încălcării drepturilor omului. Astefel, persoanele ce s -au simțit lezate din
pricina încălcării drepturilor, au fost în număr de 7.158 în Italia. De asemenea, se poate observa
că fiecare stat studiat a înregistrat o creștere a încălcării drepturilor omului, în anul 2009 față de
anul 2007.
Grafic 2.5 .1: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2009
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții111, 2019
Grafic 2.5 .2: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2012
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții112, 2019
În graficul 2.5 .2, se pot observa petițiile adresate la CEDO în anul 2012. Dacă în anii
anteriori ce au fost analizați, 2007 și 2009, România înregistrase cel mai mare număr de plângeri,
110 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 25. 03. 2019, ora 15:05.
111 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 25. 03. 2019, ora 17:31.
112 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 11:12.
348 2.728 2.346 2.495 7.158
1.620
296 9.812
1.406
359 3.828
1.539 2.013 14.188
3.308
568 8.712
1.849
39
se pare că în ancest an Italia s -a confruntat cu o încălcare mult mai mare a dreptur ilor omului,
astfel s -au înregistrat 14.188 de plângeri. Ceea ce este de remarcat, este faptul că în anul 2012,
România a înregistrat o ușoară scădere de încălcare a drepturilor omului, înregistrând în acest an
cu 1.100 cereri mai puțin. Un alt stat în ca re s -a simțit o diminuare a încălcării drepturilor
omului, a fost Franța, cu un minus de 807 cereri, în anul 2012 față de anul 2009.
După cum este reprezentat în graficul 2.5 .3, se poate observa că exceptând două state
(Italia și Belgia) ce au înregistra t o creștere a numărului de plângeri la CEDO, față de anul
precedent, celelalte state au înregistrat scăderi semnificative de încălcări ale drepturilor omului.
În Germania s -a resimțit cel mai bine această scădere, dacă în anul 2012 înregistrase 2.013
sesizări, în anul 2013, a avut doar 502 sezizări de încălcare a drepturilor omului.
Grafic 2.5 .3: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2013
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții113, 2019
Grafic 2.5 .4: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2014
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții114, 2019
Se poate observa, că în anul 2014, sesizările la CEDO sunt în scădere față de anul
precedent, pentru câteva dintre statele membre ale Uni unii Europene. Astfel, vom constata o
diminuare a cererilor în Bulgaria, Franța, Italia, Marea Britanie, Olanda și România. Se pare că
113 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 12:41.
114 https:// www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 13:38.
364 2.443 645 502 14.379
2.519 453 6.173
1.739
0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000
Belgia Bulgaria Franța Germania Italia Marea
Britanie Olanda România Ungaria 2013
Belgia Bulgari
a Franța German
ia Italia Marea
Britanie Olanda Români
a Ungaria
2014 367 969 490 2276 10087 1243 329 3.385 1.830
40
în celelalte state (Belgia, Germania și Ungaria), în anul 2014 față de anul 2013, s -a înregistrat o
ușoară creștere a cererilor depuse la CEDO pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților
omului.
Grafic 2.5 .5: Reclamații împotriva statelor membre ale UE înregistrate la CEDO -2015
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții115, 2019
În graficul 2.5 .5, se pot observa progresele înregistrate de statele membre ale Uniunii
Europene, în anul 2015, în ceea ce privește constatarea încălcării de către acestea, a drepturilor
omului ce sunt garantate prin intermediul Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar ș i prin
alte pacte și declarații la care Uniunea Europeană este parte. Se pare că și în acest an, Italia a
înregistrat un număr mare de plâmgeri la CEDO – 7.567.
Grafic 2.5 .6: Reclamații împotriva statelor mem bre ale UE înregistrate la CEDO -2016
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții116, 2019
Din graficul 2.5 .6 se poate observa că în anul 2016, statele precum Belgia, Bulgaria,
Franța, Germania, Marea Britanie și Olanda au înregistrat un număr foarte mic de plângeri la
CEDO. Dacă până acum ne -am obișnuit ca România și Italia să înregistreze un număr mare de
115 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 14:15.
116 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 14:41. 348 794 388 212 7.567
256 273 3.636 4.617
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
Belgia Bulgaria Franța Germania Italia Marea
Britanie Olanda România Ungaria
2015
0 2000 4000 6000 8000 10000
361 723 403 213 6.180
231 256 7.402 8.962
41
plângeri, este de remarcat că în anul 2016, Ungaria are un număr seminificativ de sesizări la
CEDO. Putem constata că Ungaria are un număr dublu de sesizări, față de anul precedent.
Grafic 2.5 .7: Reclamații împotriva statelor mem bre ale UE înregistrate la C EDO -2017
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții117, 2019
Dacă până acum România făcea progrese în ceea ce privește diminuarea încălcării
drepturilor și libertăților omului, se pare că în anul 2017, a fost înregistrat un număr record de
plângeri la CEDO – 9.920. Ceea ce este de remarcat, în graficul 2.5 .7, este faptul că atât Italia cât
și Ungaria au înregistrat un număr mai mic de plângeri.
Grafic 2.5 .8: Reclamații împotriva statelor me mbre ale UE înregistrate la CEDO –
2018
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții118, 2019
În graficul 2.5 .8, se pot observa sesizările împotriva statelor membre ale Uniunii
Europene în anul 2018. Și în acest grafic se poate observa că România este principalul stat care
încalcă cel mai des drepturile omu lui, dintre statele studiate. Cu toate aceste, față de anul
117 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 15:25.
118 https://www.echr .coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 15:35.
0 2000 4000 6000 8000 10000
321 623 359 167 4.665
130 212 9.920
3.535
2017
309 514 434 154 4.051
124 179 8.503
965
0 2000 4000 6000 8000 10000
Belgia Bulgaria Franța Germania Italia Marea
Britanie Olanda România Ungaria
2018
42
precedent putem spune ca s -a înregistrat o diminuare a încălcării drepturilor omului. Chiar și cu
această diminuare, România are de parcurs un drum lung până să ajungă la performanța
celorlalte st ate. Cele mai multe progrese de diminuare a încălcării drepturilor omului, au fost
înregistrate de Marea Britanie și Germania.
Dacă în graficele mai sus reprezentate se pot vedea progresele înregistrate de cele nouă
state membre ale Uniunii Europene ce su nt parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
în cele ce urmează vom analiza alte șase state , ce nu sunt state membre ale Uniunii Europene, dar
sunt state membre ale Consilului Europei.
Grafic 2.5 .9: Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consil iului Europei înregistrate la
CEDO -2007
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții119, 2019
După cum se poate observa din graficul 2.5.9, țara care a încălcat cel mai des drepturle
omului, în anul 2007, a fost Rusia. Aceasta înregistrând în acest an un număr total de 20.296 de
cereri, dintre care 9.497 de cereri au fost alocate unui organism de decizie , 4.364 de cereri au
fost declarate ca inadmisibile și 181 de cereri au fost declarate admisibile. Un alt stat care a
înregistrat un număr mare de plângeri, în 2007, a fost Turcia, înregistrând un total de 9.173 de
cereri dintre care 2.830 de cereri au fost alocate unui organism de de decizie, 1.573 au fost
declarate inadmisibile și 387 au fost declarate ca fiind cereri admisibile.
În 2009 (graficul 2.5.10) , cel mai mare număr de hotărâri s -au referit la Turcia (356 de
hotărâri definitive ), Rusia (219 de hotărâri definitive ), România (168 de hotărâri definitive ) și
Polonia (133 de hotărâri definitive ). Aceste patru state au reprezentat mai mult de jumătate
(52%) din total de hotărâri declarate definitiv . Pe de altă parte, jumătate dintre statele
contractante au avut mai puțin de 10 hotărâri judecătorești împotriva lor în cursul anului.
119 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 15:45. 737 838 20.296
980 9.173
5.811
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina
43
Este evident că numărul de cereri adresate Curții depășește capacitatea instituției, ducând la
întârzieri excesive pentru mulți solicitanți. Din acest motiv statele contractante au redactat
Protocolul nr. 14, care a fost deschis spre semnare în mai 2004 .
Grafic 2.5.10 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2009
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții120, 2019
Grafic 2.5.1 1: Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Eu ropei înregistrate
la CEDO -2012
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții121, 2019
La sfârșitul anului 2012 (grafic 2.5.11) , erau înregistrate 1 28.100 de cereri în curs de
examinare în fața Curții. Patru state au reprezentat mai mult de jumătate (53,9%) din volumul de
muncă al C urții, după cum urmează: Rusia – 22,3%, Turcia – 12,3%, Italia 11,1% și Ucraina –
8,2%. După cum se poate observa, dintre primele state cu cele mai m ulte plângeri face parte și
120 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 16:15.
121 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 16:23.
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina 814 2.071 33.568
1.077 13.115
9.975
950 1.443 28.593 736 16.879 10.447
Armenia Bosnia și Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina
44
un stat membru al Uniunii Europene, și anume Italia (pentru mai multe detalii vedeți graficul
2.5.2). Din totalul de 128.100 de aplicații doar 846 au fost declarate admisibile (0,7%).
Grafic 2.5.12 : Reclamații împotriva stat elor me mbre ale Consiliului Eu ropei înregistrate
la CEDO -2013
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții122, 2019
În ansamblu, numărul de cereri înaintate Cu rții a scăzut cu aproximativ 28. 000, ceea ce
a dus la scăderea totală la sfârșitul anului 2013, la puțin sub 100. 000 de cereri . Îmbunătățirea este
cu atât mai surprinzătoare , dacă luăm în considerare situația din 2011, când numărul cererilor în
așteptare a atins un maxim de peste 160.000. După cum se poate observa în graficul 2.5.12,
Rusia a a vut cele mai multe reclamații, având un procent de 16,8%, iar Macedonia a fost țara cu
cele mai puține reclamații – 345 de cereri.
Grafic 2.5.13 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2014
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții123, 2019
122 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=cou..rt/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 16:33.
123 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c =, accesat la data 26. 03. 2019, ora 16:53.
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina 943 1.272
16.813
345 10.931 13.284
0 5.000 10.000 15.000 Armenia Bosnia și Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina
2014 1.040 728 9.990 238 9.488 13.635
45
Dacă an alizăm cele reprezentate în graficul 2.5.13, putem observa că țara cu cele mai
mult plângeri a fost Ucraina – 13.636. Dacă facem o scurtă analiză a primelor patru țări , fie doar
membre UE, fie din afara Uniunii, care au înregistrat cel mai mare număr de plângeri, vom
obține: Ucraina – 19,5%, Italia – 14,4%, Rusia – 14,3% și Turcia – 13,6%. Ceea ce este de
remarcat este faptul că în anul 2014, cazurile pe rol ale Curții au scăzut semnificativ, aces tea
statuând în jurul a 69.900.
Grafic 2.5.14 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2015
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții124, 2019
După cum se poate observa în gra ficul 2.5.14, Ucraina a înregistrat cele mai multe
reclamații, acestea fiind 13.832 la număr. Dacă ne raportăm la statele care sunt ș i membre ale
Uniunii Europene, Italia a fost statul ce cele mai multe plângeri – 11,6%. Dacă analizăm
graficele mai sus reprezentate, putem observa că pe parcursul anilor Armenia, cât și Macedonia
au avut un număr constant de plăngeri.
În 2016, Curtea și -a continuat eforturile de reducere a numărului de dosare restante. Deși
cazurile cu un singur judecător au fos t practic eliminate și aceasta a fost o evoluție binevenită,
adevărat a provocare cu care se confrunta Curtea erau cazurile Camerei, care erau aproape
28.500, inclusiv 6.000 de cazuri prioritare. La sfârșitul anului 2016 numărul de cauze aflate pe
rolul Curții a fost de aproximativ 80.000. Acest lucru fiind departe de cele 160.000 de cazuri care
au fost în curs de desfășurare în 2011, dar nu există nicio îndoială că trebuie să -și continue
eforturile și că situația rămâne foarte fragilă. După cum se poate observa în gr aficul 2.5.15,
Ucraina a atins o cotă îngrijorătoare a reclamațiilor depuse la CEDO.
124 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 17:13.
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina 978 840 9.207
264 8.446 13.832
46
Grafic 2.5.15 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2016
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții125, 2019
Grafic 2.5.16 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2017
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții126, 2019
Și anul 2017 a fost un an dificil pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acest an
fiind marca t de o serie de cereri legate de măsurile luat e în urma încercării loviturii de stat din
Turcia. Majoritatea acestor cereri au fost depuse de persoane care au fost luate în custodie, în
special jurnaliști și judecători. De la declanșarea acestei crize, Curtea a considerat că principiul
subsidiarității trebuie respectat pe deplin și că solicita nții trebuie să epuizeze căile de atac interne
125 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 17:31.
126 https: //www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 26. 03. 2019, ora 17:44.
1.588 1.272 7.821
265 12.575 18.171
Armenia Bosnia și
Herțegovina Rusia Macedonia Turcia Ucraina
1.819
677
7.747
313 7.518 7.112
Armenia
Bosnia și Herțegovina
Rusia
Macedonia
Turcia
Ucraina
47
înainte de a -și prezenta cererea. În consecință, mai mult de 27. 000 de cereri depuse în acest
context au fost declarate inadmisibile fie pentru că nu au fost epuizate căile de atac interne, fie
pentru că nu au existat recu rsuri la Curtea Constituțională.
Grafic 2.5.17 : Reclamații împotriva statelor me mbre ale Consiliului Europei înregistrate
la CEDO -2018
Ѕurѕa: рrеluсrarе рrοрrіе, сοnfοrm datеlοr Curții127, 2019
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a continuat să lucreze din greu și în 2018. Au
fost evoluții pozitive majore în funcționarea mecanismului de la Strasbourg. Numarul cererile
pendinte în fața Curții au rămas destul de stabile la aproximativ 56.000. Trebuie subliniat faptul
că aproape 72% din cazurile în curs se referă la șase țări: în primul rând, Rusia, urmată de
România, Ucraina, Turcia, Italia și Azerbaidjan . Numărul imens de cereri împotriva Rusiei
(peste 11.700) ar trebui să fie subliniat în contextul actual al Consiliului Europei. Acest influx
masiv mărturisește încrederea cetățenilor ruși în mecanismul european de protecție a drepturilor
omului și importanța pe care o acordă acestuia.
În urma acestei analize, am încercat să arăt progresele înregistrate de cele cinsp rezece
state analiza te pe parcursul celor nouă ani în ceea ce privește diminuarea violării drepturilor și
libertăților omului. Din graficele, mai sus prezentate, reiese ca statele au înregistrat în mare parte
progrese seminificative. Pe lângă stabilirea unui catalog al dreptu rilor și libertăților civile și
politice, Convenția a instituit un mecanism de apli care a obligațiilor asumate de s tatele
contractante. Trei instituții au fost încredințate cu această responsabilitate: cea europeană ,
Comisia pentru Drepturile Omului (înființată în 1954), Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(înființată în 1959) și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, acesta din urmă fiind compus
din miniștrii afacerilor externe ai statelor membre sau a i reprezentanților acestora . Statele
127 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , acces at la data 26. 03. 2019, ora 18:14.
1.901 848
11.745
339 7.107 7.267
Armenia
Bosnia și Herțegovina
Rusia
Macedonia
Turcia
Ucraina
48
membre ale Consiliului Europei sunt obligate de către Convenția Europeană a Dreturilor Omului
să garanteze drepturile omului tuturor cetățenilor. Prin Convenție s -a creat un mecanism de
control european la care se adăuga meca nismelor naționale, toate statele membre acceptând
competența organului acestei convenții: Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Convenția
fixează un standard minim în materie de drepturi și libertăți pe care statel e trebuie să -l asigure,
armonizâ nd astfe l ordinile juridice naționale în funcție de acest standard minim. Putem spune că
respectarea și punerea în aplicare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului sunt strâns
legate de legile și instituțiile naționale. Pentru a nu mai exista o încă lcare atât de mare a
drepturilor și libertăților fudamentale ale omului, statele trebuie să adopte măsuri și să acționeze
pentru respectarea și asigurarea acestora prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin modificarea
legislației naționale, armonizând -o cu legislația Uniunii Europene în domeniul în cauză.
49
Capitolul 3: Studiu de caz – Drepturile și libertățile fundamentale ale omului
3.1 Obiective le și ipotez ele de cercetare
Prin realizarea sondajului de față am urmărit să aflu dacă oamenii știu de existența Curții
Europene a Drepturilor Omului, și dacă aceștia cunosc drepturile și libertățile fundamentale ce le
sunt conferite prin intermediul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Am încercat să
identific dacă cetățe nii au simțit că le sunt încălcate drepturile și libertățile fudamentale de către
inștituții naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene. Iar în cazul în care aceștia și -au
simțit violate drepturile, am încercat să identific dacă au apelat la Curtea Europeană a D repturilor
Omului. În situația î n care aceștia nu au constatat încălcări ale drepturilor și libertăților
fundamentale, am încercat să aflu dacă cetățenii ar apela cu încrederea la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului sau la oricare altă inst ituție competentă să -i ajute.
Acest studiu de caz se concentrează pe întrebarea de cercetare „ Cât de mult își cunosc
oamenii drepturile și libertățile fundamentale ce le sunt conferite prin intermediul Convenți ei
Europene a Drepturilor Omului”? În baza ac estei întrebări de cercetare ne vom axa pe
orientările și concluziile ce au fost realizate în domeniul drepturilor omului, incluzând dreptul de
ședere, dreptul de a muncă, dreptul de intrare, dreptul la securitate, dreptul de a -și întemeia o
familie, drept ul la viață, dreptul la non -discriminare, dreptul la vot, și altele, ce înglobează toți
cetățenii Uniunii Europene.
Pentru a putea verifica întrebarea de cercetare, vom avea în vedere două ipoteze, prima
ipoteză fiind predictivă, iar a două ipoteză fiind cauzală, și anume :
Cu cât cetățenii Uniunii Europene își cunosc mai mult drepturile și libertățile, cu atât mai
puțin aceștia vor avea de suferit .
Un grad înalt de cunoaștere a drepturilor omului de către cetățeni , va avea ca efect
garantarea și respect area acestora de către toate instituțiile Uniunii Europene. Relațiile
viitoare dintre statele membre ale Uniunii Europene și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, trebuie să garanteze un cadru viabil de comunicare și de parteneriat, pentru
garantarea drep turilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor europeni.
În guvernanța pe mai multe niveluri trebuie să se asigure protecția maximă a drepturilor
fundamentale ale cetățenilor. Politicile naționale sunt coordonate sau standardizate prin acorduri
la nivel european, dar guvernele naționale continuă să dețină controlul deplin asupra procesuli de
luare a deciziilor, niciunul dintre state nu poate fi obligat, iar transpunerea acordurilor în
legislația națională și punerea în aplicare a acestora este pe dep lin la latitudinea statelor. Din
perspectiva interguvernamentală a relațiilor internaționale, care stă la baza tuturor actorilor
relvanți, Uniunea Europeană apare ca un specimen instituționalizat al genului organizație
50
internațională. Astfel de organizații sunt create pentru a servi scopurilor statelor membre, și în
măsura în care o fac, acțiunile lor sunt legitime prin acordul guvernelor membre, aceste acțiuni
fiind pe deplin explicate prin interesele, puterile de negociere și strategiile de negociere a ac estor
guverne.
3.2 Eșantionul de subiecți
Lotul de subiecți pentru realizea studiu lui de caz, a fost format din 100 de respondenți,
dintre care 18 de bărbați și 82 de femei. Respondenții au avut vărste cuprinse între 15 -54 de ani,
vârsta medie fiind de 25,6 ani. În ceea ce privește nivelul de educație al respondenților, avem 76
ce au studii de superioritate ( licență, master, doctorat) , 17 respondenți ce provin din
învâțământ ul secundar superior (învățământ liceal) , 5 respondenți ce sunt absolvenți de
învățământ postliceal și 2 respondenți ce au finalizat î nvățământ ul profesional și de ucenici .
În ceea ce privește ocupația respondenților avem: 44 de repondenți ce sunt
elevi/studenți, 32 de respondenți ce sunt muncitori calificați, 8 respondenți ce sun t muncitori
necalificați, 7 respondenți ce au afaceri pe cont propriu, 3 repondenți ce sunt casnici, 6
repondenți ce sunt liber profeșioniști.
3.3 Metodologia cercetării
În realizarea studiului de caz am folosit metoda cantitativă, prin intermediul
chestionarului on -line. Che stionarul a fost alcătuit din 20 de întrebări închise și deschise . Cel
mai important instrument utilizat de realizatorii anchetelor, pentru punerea întrebărilor și
înregistrarea răspunsurilor la acestea îl reprezintă chestionarul. În esență chestionarul poate să fie
prezentat sub forma unui șir de întrebări adresate (în scris sau oral), unui anumit număr de
respondenți. Construncția oricărui chestionarului trebuie să înceapă cu specificarea foarte clară și
detaliată a problemei cer cetate. În realizarea chestionarului trebuie să folosim un limbaj care să
fie înțeles de toată lumea, ca aceștia să poată răspunde cu ușurință. Cuvintele, expresiile și
frazele trebuie înțelese în același sens de către toți interlocutorii, indiferent de vâ rstă sau sex, de
nivelul cultural, de zona geografică sau de alți factori care ar putea influența procesul de
comunicare.
51
3.4 Analiza și interpretarea rezultatelor sondajului
Sondajul de opinie a început cu întrebarea ”Ați auzit de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului?” , la care am primit 98 de răspunsuri afirmative, din totalul de 100. În sistemul ce a
fucționat până la 31 octombrie 1998, trei instituții au fost responsabile de punerea în aplicare a
angajamentelor asumate de statele contractante: Co misia Europeană a Drepturilor Omului,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei (articolul
19 al Convenției). Începând cu data de 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr.
11, primele două in stituții au fost înlocuite cu o singură instituție – Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Grafic 3.4.0: Ați auzit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ?
Grafic 3.4.1: Câtă încredere aveți în Curtea Europeană a Drepturilor Omului?
Din graficul 3.4.1, reiese că 43 dintre respondenți au răspuns că au ” multă ” încredre în
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și 18 respondenți au o încredere sporită. De asemenea,
se poate observa că 24 dintre repundenți sunt retricenți în ceea ce privește încredrea în CED O,
iar 14 dintre aceștia nu și -au exprimat cu exactitate ncrederea pe care o au în CEDO. Sunt de
părere că CEDO își duce la bun sfărșit îndatoririle, acest lucru fiind demonstrat și de faptul că, în 98
2
0 20 40 60 80 100 120
Da Nu
Foarte multă Multă Puțină Deloc Nu știu 18 43
24
1 14 Foarte multă Multă Puțină Deloc Nu știu
52
anul 2018, numărul de cazuri înregistrate a fost închis î n ceea ce privește cele trei țări cu cel mai
mare număr de cauze aflate pe rol, după cum urmează: 385 de cazuri împotriva Federației Ruse
au fost închise , în ceea ce privește Ucraina, C EDO a fost, de asemenea, capabil ă să închidă un
record de 318 de cazuri , în cele din urmă, un număr total de 372 de cazuri împotriva Turciei au
fost închise .
Grafic 3.4.2: Ați auzit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului?
La întrebarea ”Ați auzit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului?” , rezultă că 38
dintre resp ondenți sunt bine informați în ceea ce privește Convenția, 18 dintre respondenți sunt
foarte bine informați . Dar se pare că 37 dintre repondenți au declarat că sunt slab informați în
ceea ce privește textul Convenției, acest lucru poate să fie puțin îngrij orător deoarece oamenii
riscă să nu -și cunoască drepturile și libertățile fundamentale ce le revin din textul Convenției.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un tratat
internațional elaborat în cadrul Consiliului Europei, a fost deschis spre semnare la Roma în
noiembrie 1950 și a intrat în vigoare în septembrie 1953. Scopul fondantoril or urmărea garanteze
și să asigure drepturile enunțate în Declarați a Universal ă a Drepturilor Omului .
În graficul 3.4.3, sunt reprezentate răspunsurile la întrebarea ” Cunoașteți trei dintre
drepturile omului (exemplificați) prevăzute în Convenția European ă a Drepturilor Omului? ”,
respondenții au avut posibilitatea să specifice trei dintre drepturile omului ce sunt prevăzute în
Convenție, și pe care aceștia le consideră cele mai relevante și importante. Dacă analizăm
graficul (3.4.3), putem observa că cel m ai utilizat răspuns a fost dreptul la viață (52 răspunsuri),
un drept ce se regăsește la articolul 2 din Convenție. Un alt drept considerat de respondenți ca
fiind important, a fost dreptul la libertatea de exprimare ( 37 răspunsuri), de asemenea și acest
drept se regăsește în textul Convenției la articolul 10. Au fost enunțate și alte drepturi cu un
0 10 20 30 40
Foarte bine informat
Bine informat
Slab informat
Deloc informat 18 38 37
7
53
proncentaj mare (dreptul la siguranță și libertate, dreptul la viață privată, dreptul la un proces
echitabil, dreptul la căsătorie) ce se regăsesc în textul C onvenției
Grafic 3.4.3: Cunoașteți trei dintre drepturile omului (exemplificați) prevăzute în
Convenția Europeană a Drepturilor O mului?
.
Grafic 3.4.4: În ce măsură credeți că drepturile omului sunt protejate în Uniunea
Europeană?
În graficul 3.4.4, sunt reprezentate variantele de răspuns la întrebarea ” În ce măsură
credeți că drepturile omului sunt protejate în Uniunea Europeană? ” Cel mai mare procetaj la
această întrebare a obținut varianta în mare măsur ă –67%. De asemenea, 25 de respondenți
consideră că drepturile omului sunt protejate în mică măsură în Uniunea Europeană. Pentru o
bună apărare a drepturilor omului, este important ca toate statele membre ale Consiliului Europei
( 47, dintre care 28 sunt me mbre ale Uniunii Europene), să aibă acces la consultările și
activitățile de cooperare ale experților din cadrul Consiliului Europei și la programele de
susținere a proceselor necesare pentru executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor
Omului.
52 37 14 8 5 6 13 11 6 6 28 9 8
0 10 20 30 40 50 60 Dreptul la viață Dreptul la un proces echitabil Dreptul la liberă circulație Dreptul la viață privată Dreptul la sănătate Dreptul la siguranță și libertate Dreptul la proprietate
5%
67% 25% 2% 1%
În totalitate
În mare măsură
În mică măsură
Deloc
Nu știu
54
Grafic 3.4.5: Credeți că drepturile omului au fost puse în pericol în ultimii ani în Uniunea
Europeană?
La întrebarea ” Credeți că drepturile omului au fost puse în pericol în ultimii ani în
Uniunea Europeană? ” (grafic 3.4.5), varinta de răspuns preferată de respondenți a fost da (53
%) . Aceștia considerând că drepturile omului au avut de suferit în ultimii ani în Uniunea
Europeană. La această întrebare putem aduce în discuție schimbările survenite asupra drepturilor
omului, ce se vor resimți după ce Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană, de exemplu: În
domeniul lucrătorilor frontalieri , Uniunea Europeană împreună cu Marea Britanie au ajuns la un
consens, specificând că lucrătorii intră în domeniul de aplicare al acordului de retragere atâta
timp cât își păstrează statutul de lucrători frontalieri . Acești lucrători vor beneficia de drept ul de
a intra și de a lucra în țara gazdă, de asemenea, drepturile lor în țara lor de reședință fiind
protejate în mod similar. Dacă în privința reuniunii familiei și viitorilor membri ai familiei, dupa
ieșire, Uniunea Europeană dorește să se păstreze dr epturile în conformitate cu legislația UE
(membrii de familie, astfel cum sunt definiți în Directiva 38/2004/CE , care însoțesc sau se
alătură cetățeanului UE după data retragerii, pot continua să beneficieze de drepturi de ședere în
aceleași condiții ca și membrii familiei actuale. Copiii născuți după retragerea Marii Britanii din
UE ar putea să se alăture părinților lor ca membri ai familiei ), Marea Britanie nu este de acord cu
acest lucru, aceasta susținând că doar c opiii născuți dintr -un părinte cetățean UE cu statut stabilit
în Regatul Unit după data retragerii vor fi eligibili . În ceea ce privește acordarea reședinței
temporare, Marea Britanie și UE au juns la un consens, r eședința temporară va fi acordată pe o
perioadă mai mică de 5 ani, dar care a înd eplinit condițiile prevăzute la articolele 6 și 7 din
Directiva 38/2004/CE. În ceea ce privește pierderea reședinței permanente, Marea Britanie și UE
au ajuns la un acord parțial. Uniunea Europeană susține că statutul de rezident permanent poate
să fie pie rdut în urma unei absențe pe o p erioadă de doi ani consecutivi. În conformitate cu
legislația actuală a UE, beneficiarii se pot întoarce după o absență mai mare de doi ani în calitate 53%
19% 28%
Da
Nu
Nu știu
55
de membri ai familiei și să -și recâștige dreptul de ședere în conformita te cu art. 7 alin (1) lidera
(d) și art. 7 alin (2) din Directiva 38/2004/CE ( a se vedea mai sus) . Regatul Unit consideră că
aplicarea pierderii reședinței după o abesnță de doi ani consecutivi va fi inadecvantă în anumite
circumstanțe. Regatul Unit susți ne că este pregătit să ofere aranjamente mai generoase.
Grafic 3.4.6: Care dintre drepturile omului credeți că sunt cele mai încălcate la nivelul
Uniunii Europene?
În graficul 3.4.6, sunt reprezentate răspunsurile la întrebarea ”Care dintre drepturile
omului credeți că sunt cele mai încălcate la nivelul Uniunii Europene?” Respondenții au
considerat că cel mai încălcat drept la nivelul Uniunii Europene este dreptul de a nu fi
discriminat pe bază de sex, rasă, culoare, religie, limbă obținând 69 de răspun suri. De
asemenea, și dreptul la libertatea de exprimare și informare și dreptul la muncă au obținut un
procentaj mare. Spre exemplu, în anul 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut pe
rol cazuri ce făceau în mare parte trimitere la articolele 1 8, 19, 37, 41 și 46 din Convenție.
În graficul 3.4.7, se pot oberva variantele de răspuns la întrebarea ”Dumneavoastră
personal, ați simțit vreodată că ați fost discriminat pe teritoriul statelor membre ale Uniunii
Europene?” . Dintre cele trei variante p restabilite de răspuns, varianta care a obținut un procentaj
foarte mare a fost nu – 55%. Cu toate că respondenții au susținut că nu s -au simțit lezați,
statisticile Curții, arată că în anul 2010, cel mai mare număr de hotărâri s -au referit la Turcia
(278), Rusia (217), România (143) și Ucraina (109). Aceste patru state au reprezentat aproape
jumătate (49,8%) din toate hotărârile judecătorești. Adăugând Polonia (107) și Italia (98), Dreptul la
muncă Dreptul de
protecție al
proprietății Dreptul la
un proces
echitabil Dreptul la
respectarea
vieții
private Dretul la
libertatea de
exprimarea
și informare Dreptul de
a nu fi
discriminat
pe bază de
sex, rasă,
culoare,
religie,
limbă etc. Altele
Legendă 28 12 23 19 32 69 2 0 10 20 30 40 50 60 70 80
56
aproape două treimi (63,4%) din hotărârile pronunțate în cursul anului se refereau la aceste șase
state.128
Grafic 3.4.7: Dumneavoastră personal, ați simțit vreodată că ați fost discriminat pe
teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene?
Grafic 3.4.8: În situația în care vă simțiți discriminat, cunoașteți instituția competentă la
care să vă puteți adresa?
În graficul mai sus reprezentat (graficul 3.4.8), avem răspunsurile la întrebarea ”În
situația în care vă simțiți discriminat, cunoașteți instituția competentă la care să vă puteți
adresa? ”. Dintre cele trei varia nte de răspuns prestabilite, cel mai des utilizată a fost varianta da,
obținând un procent de 55%. Din acest răspuns putem concluziona că cetățenii își cunosc
drepturile, și de asemnea, cunosc instituția competentă căruia se pot adresa în cazul în care
aceștia se simt lezați.
128 https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c= , accesat la data 18.05.2019, ora 14:20.
31%
55% 14%
Da
Nu
Nu răspund
55% 37% 8%
Da
Nu
Nu răspund
57
Grafic 3.4.9: Care dintre următoarele categorii de persoane considerați că sunt cele mai
frecvent discriminate în Uniunea Europeană?
La întrebarea ”Care dintre următoarele categorii de persoane considerați că sunt cele
mai frecvent discriminate în Uniunea Europeană?” (grafic 3.4.9), dintre cele patru variante de
răspuns prestabilite, repondenții au considerat că cea mai defavorizată categorie de persoane este
cea a persoanelor cu dizabilități, având un procent de 65%. În mai 2015, Comisia a prezentat un
raport referitor la aplicarea Direct ivei privind egalitatea de gen în ceea ce privește accesul la
bunuri și servicii. Raportul a concluzionat că toate statele membre au luat măsuri pentru a
transpune directiva și pentru a crea procedu ri și organisme pentru punerea în aplicare a acesteia,
precum și că principala provocare a fost aceea de a determina modul în care statele membre se
asigură că autoritățile lor administrative și judiciare, precum și organismele lor de promovare a
egalități i furnizează în mod sistematic victimelor protecție deplină la fața locului.
În graficul 3.4.10, sunt reprezentate răspunsurile la întrebarea ”Ce alte categorii de
persoane considerați că sunt frecvent discriminate în Uniunea Europeană?” , întrebare ce e ste
strâns legată de întrebarea anterioară. La această întrebare cele mai frecvent utilzate variante de
răspuns au fost refugiații (36 răspunsuri) și persoanel e cu o altă orientare sexuală ( 34 răspunsuri).
În multe state membre ale U niunii Europene , persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale,
transsexuale și intersexuale (LGBTI) prezintă riscul de discriminare și hărțuire zilnic.
Prejudecările și concepțiile greșite despre homosexualitate și persoanele transgender sporește
atitudinile și comportament ele intolerante față de această comunitate . Orientarea sexuală și
identitatea de gen au fost din ce în ce mai recunoscute drept motive de discriminare în dreptul
internațional. Conform legislației U niunii Europene , persoanele lesbiene, bisexuale și
homosex uali sunt în prezent protejate împotriva discriminării pe motive de orientare sexuală
numai în domeniul ocupării forței de muncă. Între timp, persoanele transgender sunt protejate
Minorii Persoanele cu dizabilități Vârsticii Femeile
4 65 6 25
58
legal de discriminarea în temeiul legislației U niunii Europene pe motiv de s ex, în măsura în care
discriminarea rezultă din schimbarea de gen.
Grafic 3.4.10: Ce alte categorii de persoane considerați că sunt frecvent discriminate în
Uniunea Europeană?
Grafic 3.4.11: În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin
statelor membre ale Uniunii Europene încalcă cel mai frecvent drepturile omului?
În graficul 3.4.11, se pot observa variantele de răspuns la întrebarea ”În opinia
dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin statelor membre ale Uniunii
Europene încalcă cel mai frecvent drepturile omului?” . Dintre cei 100 de repondenți, 46
consideră că cel mai des încalcă drepturile omului guvernele naționale ale statelor membre.
Următoarele instituții care sunt considerate că încalcă dreptur ile omului sunt Parlamentele
naționale (37 voturi) și organele de apărare (35 voturi).
0 5 10 15 20 25 30 35 40 Persoanele cu o altă orientare sexuală Refugiații Persoanele din mediul rural Copiii orfani Altele
34 36 10 18 2
0 10 20 30 40 50 35
16 46
37
12 26 28
1
59
Grafic 3.4.12: În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin
statelor membre ale Uniunii Europene respectă și garantează drepturile omului?
Dacă la într ebarea anterioară erau reprezentate instituțile naționale ce sunt considerate că
încală cel mai des drepturile omului, la această întrebare avem instituțiile naționale ce sunt
considerate că apără drepturile și libertățile fundamentale ale om ului. În graficul 3.4.12, se poate
observa că la întrebarea ”În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce
aparțin statelor membre ale Uniunii Europene respectă și garantează drepturile omului?” ,
răspunsul cel mai utilizat de către respondenți a fost instanțele de judecată , obținând un procent
de 57%.
Grafic 3.4.13: Căreia dintre următoarele persoane v -ați adresa, în primul rând, în situația
în care v -ați confrunta cu un abuz asupra drepturilor d umneavoastă?
22 57
8 9 9 35
3
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60 Polițist Avocat Jurnalist Procuror Politician Judecător Nu știu Nimănui Altele
20 56 6 2 0 5 6 3 2
60
În graficul 3.4.13, sunt reprezentate variantele de răspuns la întrebarea ”Căreia dintre
următoarele persoane v -ați adresa, în primul rând, în situația în care v -ați confrunta cu un
abuz asupra drepturilor dumneavoastă?” . Dintre cele nouă variante prestabilite de răspuns,
varianta care a obținut cel mai mare procentaj a fost avocat (56%). Respondenții consideră că
dacă drepturile lor sunt încălcate, pot apela la un avocat, acet lucur poate fi datorat și faptului că
este mult mai accesibil dar și faptului că un avoct îi poate îndruma pe drumul cel bun și le poate
spune care sunt măsurile ce pot fi luate în situația în care aceștia conideră că le -au fost încălcate
drepturile și libertățile fundamentale.
Grafic 3.4.14: În care din următoarele situații, credeți că ați putea apela la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului?
În graficul 3.4.14, putem observa că la întrebarea ”În care din următoarele situații,
credeți că ați putea apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului?” , cel mai utilizat
răspuns a fost numai după epuizarea căilor de atac în instanțele naționale . Pentru a putea fi
luată în cosiderare o cerere depusă la CEDO trebuie să îndeplinească câteva condiții de
admisibilitate, după cum urmează:
Plângerea trebuie să facă referire la atingerile aduse unuia sau mai multor drepturi prevăzute
de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Protocoalelor sale;
Plângerea trebuie să fie îndreptată împotriva unui stat care a ratificat Convenția și, dacă este
cazul, Protocol ul care garantează dreptul a cărui încălcare este invocată;
Plângerile trebuie să facă referire la aspecte care angajează responsabilitatea unei autorități
publice (legislativă, administrativă , judecătorească, etc.). Curtea nu este în măsură să
examineze plângeri împotriva particularilor sau organismelor private; Numai după
epuizarea căilor
de atac în
instanțele
naționale În timpul
proceselor
derulate în
instanțele
naționale Înainte de a
începe procesul
în instanțele
naționale Nu aș apela Nu știu
Legendă 72 6 4 2 16 0 10 20 30 40 50 60 70 80
61
Sunteți afectat personal și direct de încălcarea unui drept f undamental (aveți calitatea de
victimă );
Plângerile se referă la acte sau fapte survenite după dat a ratificării Convenției sau a
Protocolului respectiv de către statul pârât .
În sistemul original, toate cererile depuse în temeiul Convenției de către solicitanți
individuali și de către statele contractante, erau supuse unei examinări preliminare de către
Comisia Europeană a Drepturilor Omului care decidea dacă acestea erau admisibile ( Articolul
27 din Convenție) . În cazul în care o plângere era declarată admisibilă și în lipsa unei soluționări
amiabile, Comisia întocmea un raport în care stabilea faptele și formula un aviz neobligatoriu
privind fondul cauzei (articolul 31 din Convenție). Comisia și / sa u guvernul unui stat în cauză
puteau apoi să solicite Curții Europene a Drepturilor Omului o hotărâre definitiv ă și obligatorie.
Dacă cazul nu era trimis Curții, Comitetul de Miniștri putea să se pronunțe . Înainte de intrarea în
vigoare a Protocolului nr. 9 la 1 octombrie 1994, solicitanții individuali nu puteau să introducă ei
înșiși cauza în fața Curții. În temei ul prezentului protocol, atunci când era vorba despre un stat
care a făcut obiectul ratificării , aceștia au avut dreptul să sesizeze Curtea cu privire la plângerile
lor declarate admisibile de către Comisie .
Grafic 3.4.15: Câtă încredere aveți în organiza țiile neguvernamentale care protejează
drepturile omului?
În garficul 3.4.15, sunt reprezentate cele cinci variante de răspuns la întrebarea ”Câtă
încredere aveți în organizațiile neguvernamentale care protejează drepturile omului?” . Din
grafic reiese că respondenții au puțină încredre în organizațiile neguvernamentale ce apără
drepturile omului, acest lucru poate fi datorat și faptului că aceste organizații sunt mai puțin
cunoscute de către cetățeni, dar și mai puțin accesibile.
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Foarte multă Multă Puțin Deloc Nu răspund 6 34 40
10 10
62
Grafic 3.4.16: Cunoaște ți vreo organizație neguvernamentală care asigură respectarea
drepturilor omului la nivel european?
În graficul 3.4.16, sunt reprezentate variantele de răspuns la întrebarea ”Cunoașteți vreo
organizație neguvernamentală care asigură respectarea drepturilor omului la nivel
european?” . La această întrebare cei mai mulți dintre respondenți (68), au specificat că nu
cunosc organizații neguvernamentale ce se ocupă cu apărarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului. Definiția apărătorilor drepturilor omului se bazează pe d ispozițiile
alineatului (1) al Declarației privind dreptul și responsabilitatea indivizilor, grupurilor și
organelor societății de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale
universal recunoscute, care prevede că „ Fiecare are dreptul, individual sau în asociere cu alții,
de a promova protecția și realizarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la nivel
național și internațional”.
Apărătorii drepturilor omului sunt indivizi, grupuri s au organe ale societății care
promovează și protejează drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute.
Rolul important al organizatiilor neguvernamentale (ONG -uri): aproximativ 350 ONG -uri
internationale, ce reprezinta societatea civil a, au statut consultativ pe lânga Consiliul Europei,
ofera sfaturi valoroase comitetelor interguvernamentale si ale Adunarii, si se afla în legatura
directa cu Secretariatul. ONG -urile intervin în plan național, local, regional și internațional în
domenii vitale ale drepturilor omului, educației, culturii, socialului, mediului, muncii, științei și
ajutorului umanitar .
32%
68% Da
Nu
63
Grafic 3.4.17: Atunci când un stat încalcă drepturile omului, acesta este condamnat de
către Curtea Europeană a Drepturilor Omului la plata de despăgubiri părții vătămate.
Considerați că astfel de decizii sunt corecte?
În graficul 3.4.17, sunt reprezentate variantele de răspuns la întrebarea ”Atunci când un
stat încalcă drepturile omului, acesta este condamnat de către Curtea Europeană a
Drepturilor Omului la plata de despăgubiri părții vătămate. Considerați că astfel de decizii
sunt corecte?” . La această întrebare cei mai mulți dintre repondenți ( 82 %), au considerat că că
aceste măsuri luate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omul ui, la constatarea unei încălcări
a drepturilor omului, sunt corecte . În tabelul de mai jos, sunt reprezentate variantele de răspun și
procentul acestora.
Variante Nr.
respondenți Procent
Foarte multă 6 6,0%
Multă 34 34,0%
Puțină 40 40,0%
Deloc 10 10,0%
Nu răspund 10 10,0%
În graficul 3.4.18, se pot observa variantele si procentele de răspuns la întrebarea
”Sunteți interesat de problemele legate de drepturile omului?” . Dintre cei 100 de repondenți,
25 s-au arătat ca fiind interesați în foarte mare măsură , 56 s -au arătat ca fiind interesați în mare
măsură , 16 s -au arătat ca fiind interesați în mică măsură , și 3 dintre aceștia au specificat că nu
sunt interesați .
0 20 40 60 80 100
Da, sunt corecte Nu Nu răspund 82
4 3
64
Grafic 3.4.18: Sunteți interesat de problemele legate de drepturile omului?
Grafic 3.4.19: În ce măsură, credeți că în următorii ani, drepturile omului vor fi mai
respectate?
În graficul 3.4.19, se pot abserva variantele de răspuns la întrebarea ”În ce măsură,
credeți că în următorii ani, drepturile omului vor fi mai respectate?” . Dintre cei 100 de
respondenți, 45 consideră că drepturile omului vor fi respectate în mică măsură , în următorii ani.
Cu toate acestea, consider că Uniunea E uropeana respectă drepturile omului astfel cum acest ea
sunt garantate de Con venția Eur opeană a Drepturilor Omului și Libertăților F undamentale și
astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, ca și principii
generale ale dreptului comunitar. Europa se confruntă cu amenințări la adresa securității. Marea
major itate a europenilor sunt de părere că, pentru a le face față, Uniunea Europeană ar trebuie să
întreprindă mai multe acțiuni comune. Libera circulație în interiorul U niunii Europene necesită,
de asemenea, măsuri menite să asigure securitatea frontierelor ex terne și să combată și să prevină
criminalitatea. Cetățenii U niunii Europene și membrii familiilor acestora care locuiesc sau
0 10 20 30 40 50 60
25 56
16
3
În foarte mare măsură În mare măsură În mică măsură Deloc
7%
36%
45% 6% 6%
În foarte mare măsură
În mare măsură
În mică măsură
Deloc
Nu știu
65
călătoresc în Uniune încă întâmpină dificultăți atunci când își folosesc cartea de identitate
națională și/sau documentul de ședer e, mai ales dacă acestea nu sunt prevăzute cu suficiente
elemente de securitate . Pentru o bună comunicare în ceea ce privește drepturile omului, î n 2018,
planurile de acțiune majore dintre Consiliul Europei și statele membre au fost puse în aplicare în
Armenia (2019 -2022 , pe baza Planului de acțiune 2015 -2018 ), în A zerbaidjan (2018 -2020, pe
baza P lanului de acțiune 201 4- 2016, prelungit până în 2017), în Bosnia și Herțegovi na (2018 –
2021, pe baza Planului de acșiune 2015 -2017), în Georgia (2016 -2019, continuarea Planului de
acțiune 2013 -2015), în Republica Moldova (2017 -2020, pe baza Planului de acțiune 2013 -2016)
și în Ucraina (2018 -2021, pe baza Planul ui de acțiune 2 015-2017). Toate includ acțiuni care
susțin execu tarea hotărârilor judecătorești care dezvăluie probleme structurale și necesitatea
continuării eforturilor pe termen lung pentru restabilirea acestora .129
Bazându -ne pe ceea ce am analizat pe parcursul studiului, putem spune că ipotezele de
cercetare și întrebarea de cercetare sunt verificate . Pe baza răspunsurilor la sondajul de opinie,
am constata că majoritaea cetățenilor chestionați iși cunosc drepturile și libertățile fundamentale
ce le sunt conferite de Convenție și de Protocoalele acesteia, iar în c azul în care acesția își simt
lezate drepturile sunt capabili să -și facă dreptate, cunoscând instituțiile la care să apeleze.
Articolul 6 alineatul (2) din Tratatul U niunii Europene stipulează, fără îndoială, că Uniunea
respectă drepturile fundamentale ga rantate de Convenția Europeană pentru respectarea
drepturilor omului și de „tradițiile constituționale comune ale statelor membre”, ca principii
generale ale dreptului comunitar. În 1993, Tratatul de la Maastricht a stabilit cetățenia Uniunii
Europene și a stabilit a un set clar de drepturi de care dispun resortisanții tuturor statelor membre
ale U niunii Europene . Cetățenia U niunii Europene este suplimentară și nu înlocuiește cetățenia
națională a unui stat membru. Principalele drepturi suplimentare cetățeniei U niunii Europene,
include: dreptul de a circula și de a locui în mod liber în cadrul U niunii Europene ; dreptul de a fi
protejat de autoritățile diplomatice și consulare din orice altă țară a U niunii Europene ; dreptul de
a adresa petițiii Parlam entului European și dreptul de a face plângeri către Ombudsmanul
European; și dreptul de a vota și de a fi drept candidat la alegerile Parlamentului European.
Tratatul interzice, de asemenea, discriminarea pe baza naționalității. În plus, Tratatul de la
Lisabona a introdus o nouă formă de participare la inițiativa legislativă a cetățenilor europeni,
inițiativa cetățenească europeană. Acest lucru permite unui milion de cetățeni ai U niunii
Europene care sunt resortisanți ai cel puțin șapte state membre să solicite direct Comisiei
Europene să propună un act juridic în cadrul competențelor sale. Statele membre sunt cele mai în
măsură să îi ajute pe cetățeni să își exercite drepturile care decurg din cetățenia U niunii .
Autorităț ile sau organismele naționale , inclusiv judecătorii, autoritățile regionale și locale,
129 https://www.coe.int/en/web/execution/annual -reports , accesat la data 18.05.2019, ora 15:30.
66
îndeplinesc un rol esențial în informarea cetățenilor și în sensibilizarea acestora cu privire la
drepturile pe care le au în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene , precum și în asigurarea
respectăr ii acestor drepturi .
S-au înregistrat progrese concrete în soluționarea unor probleme importante și, adesea, de
lungă durată, în ceea ce privește controlul inadecvat al acțiunilor poliției, condițiile de detenție
sărace, sistemele judiciare ineficiente, asigurarea compensațiilor sau restituțiilor pentru
proprietățile naționalizate în fostele regimuri comuniste și restricțiile excesive ale libertății de
întrunire și asociere . De asemenea, s-au înregistrat numeroase progrese specifice, cum ar f i
îmbunătățirea incriminării torturii și a infracțiunilor motivate pe ură, îmbunătățirea protecției
împotriva detenției ilegale, îmbunătățirea evaluării riscurilor în procedurile de azil și extinderea
dreptului la reîntregirea familiei pentru cuplurile de același sex. Sunt de părere că există motive
întemeiate de a fi optimist cu privire la capacitatea sistemului Convenției de a face față
provocărilor actuale și viitoare .
67
Concluzii
Toți indivizii au un drept inerent la demnitatea umană, care este inviolabilă și trebuie
protejată și respectată. Drepturile fundamentale, civile, politice sau sociale și economice,
consacrate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și toate celelalte drepturi ale
omului, nu au o dată de exp irare. Drepturile nu se schimbă pe mă sură ce îmbătrânim, și respectul
în condiții egale este o condiție prealabilă esențială pentru viața demnă, de finită prin alegere și
control, autonomie și p articipare, indiferent de vârstă.
Mecanismul de punere în aplicare a Curții Europene a Drepturilor Omului s -a dezvoltat
considerabil de -a lungul anilor. Sistemul de bază înființat în 1950 s -a bazat pe plângerile
interstatale făcute în fața Comitetului de Miniștri, al cărei sarcină era să decidă în temeiul
fostul ui articol 32 al Convenției, indiferent dacă articolul a fost sau nu a fost încălcat. În
îndeplinirea acestei sarcini, Comitetul de Miniștri a fost asistat de Comisia Europeană pentru
Drepturile Omului . Tratatul de la Lisabona și Carta Drepturilor F undamen tale a Uniunii
Europene au consolidat drepturile, libertățile, oportunitățile și garanțiile conferite de cetățenia
Uniunii Europene . Printre acestea se numără libertatea de mișcare, de studia și de a munci în alte
țări ale U niunii Europene , de a participa la viața politică europeană și de a beneficia de protecție
împotriva discriminării pe motiv de cetățenie . Principala provocare pentru Consiliul Europei,
după schimbările majore de la începutul anilor 1990, a fost aceea de a asigura unitatea europeană
de ba ză, bazată pe respectarea drepturilor omului, statul de d rept și securitatea democratică .
Această provocare a fost îndeplinită cu succes, iar astăzi 47 de state au acceptat Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și obligația de a respecta hotărârile Curț ii Europene.
Principalele noastre valori , în principal libertatea, statul de drept și democrația, reprezintă
piatra de temelie a vieții . Un prim elemente important, îl reprezintă cetățenia Uniunii , prin
intermediul căreia putem benefici a de egalitate de tratament și putem împărtăși un sistem de
valori comune susținute de către Uniune, printre care se regăsesc respectarea demnității umane,
egalitatea și drepturile omului, precum și incluziunea, toleranța și respectarea diversității . Cu
toate că aderarea ță rilor la Uniunea Europeană a avut numeroase beneficii, putem spune că libera
circulație a dus la o migrație majoră. Lа nі ᴠеl іntеrnаțіοnаl, mі ɡrаțіа ехtеrnӑ șі -а рuѕ аmрrеntа
аѕuрrа ѕtruсturіі ріеțеі fοrțеі ԁе munсӑ рrіn іmі ɡrаnțі șі еmіɡrаnțі. Dасӑ ԁіѕсut ӑm ԁеѕрrе
іmрасtul еmі ɡrаnțіlοr аѕuрrа ріеțеі fοrțеі ԁе munсӑ ехіѕtӑ țӑrі рrесum Ѕtatele Unite ale Аmericii,
Аuѕtrаlіа, Саnа ԁа, саrе ѕаu ƅа ᴢаt întοt ԁеаunа ре аѕtfеl ԁе rеѕurѕе, іmрοrt рrасtіс ԁе саріtаl
umаn. În ɡеnеrаl, țаrа ԁіn саrе ѕ -а еmі ɡrаt а а ᴠut ԁе сâștіɡаt ԁе ре urmа асеѕtοr еmі ɡrӑrі
іntеrnаțіοnаlе, întruсât ѕіtuаțіа есοnοmісӑ ѕ -а îmƅunӑtӑțіt ԁаtοrіtӑ ᴠеnіturіlοr trіmіѕе ԁіn
ѕtrӑіnӑtаtе șі іn ᴠеѕtіtе în țаrӑ. Fеnοmеnul mіgrațіеі іntеrnațіοnalе іmрlі ϲă tοatе ѕtatеlе lumіі, fіе
68
ϲă ѕunt ѕtatе dе οrіgі nе, dе tranzіt ѕau dеѕtіnațіе, ѕau în anumіtе ϲazurі, tοatе trеі ѕіtuațіі
ѕіmultan. Uniunea Europeană se confruntă cu criza migrației din Mediterană, criză ce a adus în
centru atenției implementarea unui sistem optim în cazul politicii privind migrația pri n
implementarea a patru piloni privind o mai bună gestionare a migrației, piloni ce pot fi susținuți
în mod colectiv de către toate statele membre din Uniunea Europeană. După cum a subliniat
președintele Claude Juncker în Orientările sale politice, combate rea migrației neregulamentare, a
persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de migranți, precum și securizarea
frontierelor externe ale Europei trebuie combinate cu o politică comună în materie de azil
robustă, precum și cu o nouă politic ă europeană privind migrația legală. În mod clar, pentru
aceasta este nevoie de mai multă coerență între diversele sectoare de politică, cum ar fi
cooperarea pentru dezvoltare, comerțul, ocuparea forței de muncă, afacerile externe și afacerile
interne.
Un prim pilon privind o mai bună gestionare a migrației face referire la reducerea
stimulentelor pentru migrația neregulamentară, astfel Uniunea Europeană încearcă se remedieze
această migrație neregulamentară prin intermediul unei alocări bugetare în valo are de 96,8
mliarde EUR pentru perioada 2014 -2020. Această asistență a Uniunii Europene pentru cooperare
externă, în special cooperare pentru dezvoltare, joacă un rol important în abordarea unor
probleme globale cum ar fi sărăcia, insecuritatea, inegalitat ea și șomajul, care se numără printre
cauzele principale ale migrației neregulamentare și forțate ( principalele țări vizate fiind Africa,
Asia și Europa de Est).
Al doilea pilon – gestionarea frontierelor – salvarea de vieți omenești și securizarea
frontierelor externe, are în prim – plan să consolideze rolul și capacitatea Frontex, să elaboreze un
standard al Uniunii Europene în materie de gestionare a frontierelor, să consolideze coordonarea
la nivel Uniunii Europene a atribuțiilor pazei de coastă, să consolideze capacitatea țărilor terțe de
gestionare a propriilor frontiere și prezentarea unei propuneri revizuite prinvind frontierele
inteligente.
Pilonu trei privind o mai bună gestionare a migrației face referire la faptul că Europa
trebuie să -și conzolideze o politică comună puternică în materie de azil, acest lucru putând fi
implementat prin instuirea unui nou sistem de monitorizare și evaluare aferente sistemului
european comun de azil și prin elaborarea de orientări pentru a îmbunătăți standar dele privind
condițiile de primire și procedurile de azil.
Ultimul pilon face referire la o nouă politică în domeniul migrației legale, acest ultim
pilon putând fi realizat prin inițierea unei platforme de dialog cu partenerii sociali cu privire la
migr ația economică și prin modernizarea și revizuirea Cărții Albastre.
69
Bibliografie
1. Anghel Rеmuѕ Gabriel, Horvath Iѕtv ɑn, Ѕοсiοlοgi ɑ migrɑțiеi. Τеοrii și ѕtudii dе сɑz
rοmânеști , Ϲοlесți ɑ Ϲοllеgium, 2009.
2. Aurescu Bogdan, Sistemul jurisdicțiilor internaționale, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită,
Editura C.H. Beck, București, 2013.
3. Băluță Oana, Balan Cătălin , Justiție și Afaceri Interne , Editura Tritonic.
4. Berger Vincent, Jurispridența Curții Europene a Drepturilor Omului , Ediția a 6 -a, rev. și
adăug, trad: Ionel Olteanu, Coriolan Atanasiu, Irina Patrulius, ed. îngrij. de: Irina Moroianu
Zlătescu, Emil Marinache, Rodica Șerbănescu, Editura I.R.D.O, București, 2008.
5. Bîrsan Corneliu, Convenția europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole ,
Volumul II. Procedura în fața Curții. Executarea hotărârilor, Editura C. H. Beck, București,
2006.
6. Bucur Alexandra, Imigrația și integrarea imigranților în contextul actual , Revista
Drepturile Omului, Nr.3, Editată de I.R.D.O, București, 2015.
7. Bulgaru Adrian, Drepturi și obligații pentru solicitanții de azil și beneficiarii unei forme de
protecție în România în revista Drepturilor Omului, Anul XXIII, Nr.3, Editura I.R.D.O,
2013.
8. Buruiană Ion, Protecția europeană a drepturilor omului , Editura Print -Caro , Chișinău,
2013 .
9. Cămărășan Vasile Adrian, Migrație și politici europene , Editura Publishing, Cluj Napoca,
2013.
10. Cărăușan Victorița Mihaela, Structuri, mecanisme, și instituții administrative în Uniunea
Europeană , Editura Tritonic, București, 2012.
11. Corlăț ean Titus, Protecția europeană și internațională a Drepturilor Omului , Curs
universitar, Ediția a II -a, revizuită, Editura Universul Juridic, București, 2015.
12. Crăcană Mihaela, Căpățână Marcel, Libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor
și cap italurilor , Editura Tritonic, București, 2007.
13. Dabu Valerică, Drept constituțional și instituții politice , Editura SNSPA – Facultatea de
Comunicare și Relații Publice, București, 2001 .
14. Deleanu Ion, Drept constituțional și instituții politice , Volumul II, Editura Chemarea, Iași,
1996 .
15. Draganu Tudor, Drept constituțional și instituții politice , Editura Lumina Lex, București,
2000 .
16. Dragomir Diana -Elena, Curtea Europeană a Drepturilor Omului după 1 iunie 2010 , Ghid
legislativ, Editura Nemir a, București, 2010.
70
17. Duculescu Victor, Protecția juridică a drepturilor omului; mijloace interne și
internaționale , Editura Lumina Lex, București, 1998 ..
18. Fierens Jacques, Droit et pauvrete. Droits de l’homme, securite sociale, aide sociale,
Editura Bruylant, Bruxelles, 1992 .
19. Frunzaru Valeriu, Ocuparea forței de muncă. Politici europene , Editura Tritonic, București,
2012.
20. Lenkin Louis, The Age of Rights , New York, Columbia University Press, 1990 .
21. Maziliu Dumitru, Dreptu rile omului, Concept, Exigențe și Realități contemporane , Ediția a
IV a, Editura Lum ina Lex, București, 2008.
22. Mazilu Dumitru , Integrarea europeană – drept comunitar și instituții europene – curs,
Editura Lum ina Lex, București, 2001 .
23. Moroianu Zlătescu Irina , Demetrescu C., Radu, Prolegomene la un drept instituțional
comunitar , Editura Economică, București, 2003 .
24. Moroianu Zlătescu Irina , Drepturile omului – un sistem în evoluție , Ediția a 2 -a revizuită,
Editura I.R.D.O, București, 2008 .
25. Moroianu Zlătescu Irina , Instituții europene și drepturile omului , Editura I.R.D.O, 20 08.
26. Moroianu Zlătescu Irina, Mainică Elena, Dreptul Uniunii Europene , Editura Universitară,
București, 2017.
27. Moroianu Zlătescu Irina, Mocanu Marius, Drepturi sociale. Tratate europene , Editura
I.R.D.O, București, 2009 .
28. Muraru Ion, Tănăsescu Elena Simina , Drept constituțional și instituții politice . Volumul I,
Ediția a XII -a, Editura All Beck, 2005 .
29. Niță Ion, Integrarea României în Uniunea Europeană , Editura Lumina Lex, București,
2007.
30. Pătulea Vasile , Proces echitabil – Jurisprudența comentată a Curții Europene a Drepturilor
Omului , Editura I.R.D.O, București, 2007.
31. Popescu Andrei, Diaconu Ion, Organizații europene și euroatlantice , Editura Universul
Juridic, București 2009 .
32. Purdă Nicolae, Diaconu Nicoleta, Protecția juri dică a drepturilor omului , Ediția a III -a,
Editura Universul Juridic, București, 2016 .
33. Rădulescu Ramona Crina, Bazele constituționale ale administrației publice , Note de curs,
Editura Economică, București, 2012 .
34. Răzvan Horațiu Radu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului , Note de curs, Editura
Universul Juridic, București, 2016 .
71
35. Renucci Jean Francois, Tratat de drept european al drepturilor omului , Editura Hamangiu,
2009 .
36. Scharpf Fritz., Notes Toward a Theory of Multilevel Governing in Europe , Scandina vian
Political Stud ies, Vol. 24, No.1, 2001.
37. Sean Van Raepenbusch, Drept instituțional al Uniunii Europene , trad: Anca Măgureanu,
Irina Dobrinescu, Georgiana Olaru, ed. îngrij. de: Gabriela Florescu, Adriana Mihaela
Oprescu, Editura Rosetti International, București, 2014.
38. Selejan -Guțan Bianca, Protecția europeană a drepturilor omului , Ediția 2, Editura C. H.
Beck, București, 2006.
39. Senior Nello Susan, The European Union, economics, policies and history , Editura McGraw
Hill, Berkshire, 2005.
40. Sudre Frederic, Drept European și Internațional al Drepturilor Omului , Prefață de Valentin
Constantin, Traducere de Raluca Bercea, Violeta – Irina, Magdalena Roibu, Flaminia -Nera –
Flavia Stârc -Meclejan, Andreea Verteș -Olteanu, Editura Polirom, București, 2006 .
41. Vergatti Cristina Narcisa, Statutul juridic al refugiaților , Editura I.R.D.O, București, 2009 .
42. Voicu Marian, Protecția europeană a drepturilor omului , Teorie și jurisprudență , Prima
ediție, Editura Lumina Lex, 2001.
43. Vrabie Genoveva, Etudes de droit constitutionnel , Editura: Institutul European, Iași, 2003 .
Legislație:
1. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene , proclamată de către Comisia
Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la data de 7 decembrie
2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa .
2. Carta Socială Europeană , semnată la Torino la 18 octombrie 1961 .
3. Convenția Europeană a Dreptur ilor Omului , elaborat ă de Consiliul Europei, semnat ă pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrat ă în vigoare pe 3 septembrie 1953 .
4. Declaratia Universala a Drepturilor Omului , proclamată de Adunarea generală a
Națiuni lor Unite la 10 decembrie 1948.
5. Pactul interna țional cu privire la drepturile civile și politice , adoptat și deschis spre
semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Intrat în vigoare
la 23 martie 1976
6. Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și cul turale , publicat în
Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
Surse on -line:
1. https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=court/annualreports&c .
2. https://www.coe.int/en/web/execution/annual -reports .
Anexa 1
Chestionarul
1. Ați auzit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului?
a) Da
b) Nu
2. Câtă încredere aveți în Curtea Europeană a Drepturilor Omului?
a) Foarte multă
b) Multă
c) Puțină
d) Deloc
e) Nu știu
3. Ați auzit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului?
a) Foarte bine informat
b) bine informat
c) Slab informat
d) Deloc informat
4. Cunoașteți trei dintre drepturile omului (exemplificați) prevăzute în Convenția
Europeană a Drepturilor omului?
–
–
–
5. În ce măsură credeți că drepturile omului sunt protejate în Uniunea Europeană?
a) În totalitate
b) În mare măsură
c) În mică măsură
d) Deloc
e) Nu știu
6. Credeți că drepturile omului au fost puse în pericol în ultimii ani în Uniunea
Europeană?
a) Da
b) Nu
c) Nu știu
7. Care dintre drepturile omului credeți că sunt cele mai încălcate la nivelul Uniunii
Europene?
a) Dreptul la muncă
b) Dreptul de protecție al proprietății
c) Dreptul la un proces echitabil
d) Dreptul la respectarea vieții private
e) Dreptul la libertatea de exprimare și informare
f) Dreptul de a nu fi discriminat pe bază de sex, rasă, culoare, religie, limbă etc.
g) Altele
8. Dumneavoastră personal , ați simțit vreodată că ați fost discriminat pe teritoriul
statelor membre ale Uniunii Europene?
a) Da
b) Nu
c) Nu răspund
9. În situația în care vă simțiți discriminat, cunoașteți instituția competentă la care să vă
puteți adresa?
a) Da
b) Nu
c) Nu răspund
10. Care dintre următoarele categorii de persoane considerați că sunt cele mai frecvent
discrimina te în Uniunea Europeană?
a) Minorii
b) Persoanele cu dizabilități
c) Vărstnicii
d) Femeile
11. Ce alte categorii de persoane considerați că sunt frecvent discriminate în Uniunea
Europeană?
a) Persoanele cu o altă orientare sexuală
b) Refugiații
c) Persoanele din mediul rural
d) Copii i orfani
e) Altă categorie
12. În opinia dumneavoastră, care dintre următoarele instituții ce aparțin statelor
membre ale U nuiunii Europene încalcă cel mai frecvent drepturile omului?
a) Poliția și armata
b) Instanțele de judecată
c) Guvernul
d) Parlamentul
e) Președintele/monarhul
f) Școala
g) Biserica
13. În opinia dumneavoastă , care dintre următoarele instituții ce aparțin statelor membre
ale U niunii Europene respectă și garantează drepturile omului?
a) Poliția și armata
b) Instanțele de judecată
c) Guvernul
d) Parlamentul
e) Președi ntele/monarhul
f) Ombudsman -ul
14. Căreia dintre următoarele persoane v -ați adresa, în primul r ând, în situația în care v –
ați confrunta cu u n abuz asupra drepturilor dumneavoastă ?
a) Polițist
b) Avocat
c) Jurnalist
d) Procuror
e) Politician
f) Judecător
g) Nu știu
h) Nimănui
i) Altele
15. În care din următoarele situații, credeți că ați putea apela la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului?
a) Numai după epuizarea căilor de atac în instanțele naționale
b) În timpul proceselor derulate în instanțele naționale
c) Înainte de a începe procesul în instanțe le naționale
d) Nu aș apela
e) Nu știu
16. Câtă încredere aveți în organizațiile ne guvernamentale care protejează drepturile
omului?
a) Foarte multă
b) Multă
c) Puțină
d) Deloc
e) Nu răspund
17. Cunoașteți vreo organizație neguvernamentală care asigură respectarea drepturilor
omului la nivel european?
a) Da
b) Nu
18. Atunci când un stat încalcă drepturile omului, acesta este condamnat de către Curtea
Europeană a Drepturilor Omului la plata de despăgubiri părții vătămate. Considerați
că astfel de decizii sunt corecte?
a) Da, sunt corecte
b) Nu
c) Nu știu
d) Nu răspund
19. Sunteți interesat de problemele legate de drepturile omului?
a) În foarte mare măsură
b) În mare măsură
c) În mică măsură
d) Deloc
20. În ce măsură , credeți că în următori i ani, drepturile omului vor fi mai respectate?
a) În foarte mare măsură
b) În mare măsură
c) În mică măsură
d) Deloc
e) Nu știu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [604334] (ID: 604334)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.