Școala Națională de Studii Politice și Administrative [603263]

1
Școala Națională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Comunicare și Relații Publice
Master atul Comunicare Managerial ă și Resurse U mane

Valori culturale rom ânești interbelice
Masterand ă : Anghel C. Adela

Cultură și comportament org anizațional
Prof. univ. dr. ȘTEFAN STANCIU

București, 2017

2
În limbajul de zi cu zi , cuvântul valoare desemnează lucruri diverse , precum mărimea
matematică asociată unei mărimi fizice, exprimarea în bani a prețului unei mărfi sau al unei
acțiuni, dar și “proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun,
dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț,
merit ” (DEX, 2009 )1.

Valorile culturale sunt un element central al culturii. P otrivit lui Stanciu și Ionescu
(2005 ): “Cultura desemneazã un mod de viațã a unui grup de indivizi. Modul de viațã include
seturi de valori sociale dominante, valori care orienteazã direcțiile schimbãrii sociale,
simboluri lingvistice împãrtãșite, credințe religioase, comportamente cotidiene, istoria
intelectualã recunoscutã de naturã științificã, artisticã și literarã, comportamente formale
tradiționale și ritualuri, climat.”2

Caracteristicile principale ale valorilor sunt:
 Nu pot fi observate direct
 Reprezintă convingeri , explicite sau implicite, despre ceea ce este dezirabil
 Sunt str âns legate de sentimentele individului
 Sunt relativ stabile în timp
 Se manifestă prin atitudini și comportamente
 Influențează și sunt influențate de alte valori
 Servesc ca standarde sau criterii pentru a determina ce e bine si ce e r ău, ce e
impo rtant și ce nu e important
 Sunt ierarhizate in func ție de importanța pe care o au una față de cealaltă ,
formând o scară de valori ce caracterizează fiecare individ
 Sunt influențate și influențează caracteristicile mediului social

Teoria valorii conceput ă de Schwartz (1992, 2006a, apud Schwartz 2012 ) identifică
zece valori de bază, recunoscute de oameni din toate culturile:
 Auto -direc ționarea ( Self-Direction ) are ca scop gândire a independentă și
alegerea p ropriilor acțiuni, c reație și inovație. Este determinată nevoia de control asupra

1 Dicți onarul explicativ al limbii române, 2009, apud https://dexonline.ro/definitie/valoare
2 Stanciu Ș., Ionescu M. A., Cultur ă și comportament organizațional , 2005, p.17

3
propriei vieți, de autonomie și independență ( de exemplu creativitate, libertate, curiozitate,
independență );
 Stimularea ( Stimulation ) are ca scop noutate a și provocări in viață . Este
determinată de nevoia de varietate si stimulare pentru a menține un nivel de activitate pozitiv,
optim (de exemplu: o viață interesantă , îndrăzneață );
 Hedonismul ( Hedonism ) are ca scop plăcerea sau gratificația personală. Este
determinat de nevoile organismice și plăcerea asociată cu satisfacerea lor ( de exemplu:
plăcere, bucuria vieții) ;
 Realizarea ( Achievement) are ca scop succesul personal prin demonstrarea
de competențe ș i merite in conformitate cu standardele sociale. Se pune accentul pe
demonstrarea competenței prin depășirea standardelor culturale ( de exemplu: capabil,
ambițios, de succes, recunoscut social) ;
 Puterea ( Power ) are ca scop statutul social ș i prestigiul, control ul sau
dominanța asupra oamenilor și resurselo r ( de exemplu: autoritate, bogație, recunoaștere
socială) ;
 Securitatea ( Security ) are ca scop stabilitate, siguranță, armonie, stabilitatea
societății, a relațiilor și a propriei persoane. Este determ inată de nevoile de bază ale
individului ș i ale grupului ( de exemplu: ordine socială, securitatea familiei, securitatea
națională );
 Conformismul ( Conformity ) are ca scop reținerea acțiunilor, inclinațiilor și
impulsurilor c are ar putea sa îi supere sa u să îi rănească pe alții ș i să încalce așteptările sau
normele sociale. Este determinat de cerința ca individul să își inhibe acțiunile sau inclinațiile
care ar putea deranja interacțiunea și funcționarea grupului. ( de exemplu: obediență,
disciplina prop rie, politețe, loialitate, responsabilitate );
 Tradiționalismul ( Tradition ) are ca scop respectul, angajamentul și
acceptarea obiceiurilor și ideilor din cultură sau religie. Orice grup își dezvolta propriile
practici, simboluri, idei, credințe, norme de comportament, ce simbolizeaz ă unitatea grupului
și contribuie la supraviețuirea lui ( de exemplu: respect pentru tradiție, umil, devotat) ;
 Benevolența ( Benevolence ) are ca scop menținerea și creșterea bunastării
persoanelor cu care ești in contact frecvent. Este d eterminată nevoia organismică de afiliere si
din cerința de baza ca grupul să fu ncționeze bine. Se pune accentu l pe preocuparea vo luntară
pentru bunăstarea celorlalți oameni . ( de exemplu: cinstit, de ajutor responsabil, loial, prieten
adevărat) ;

4
 Universalismul (Universalism) are ca scop întelegerea, aprecierea, toleranța,
protecția bunastări i celorlalți oameni și protecția naturii (de exemplu: justiție socială,
egalitate, unitate cu natura, protecția mediului) .

Relați ile de conflict și co mplementaritate dintre valori a u fost schematizat e de
Schwartz în figura de mai jos. Valorile sunt organiz ate pe două axe bipolare. Prima axă
grupează deschiderea la schim bare ( openness to change ), la un pol și conservatorismul
(conservation ) la celalălalt. Putem vizualiza astfel conflictul dintre valorile ce pun accent pe
independența de acțiune, pe libertatea gândirii și deschiderea catre schimbare (auto –
direcționare, stimulare ) și valorile care pun accent pe ordine, conservarea trecutului, auto –
inhibare și rezistența la schimbare ( tradiționalismul, conformismul și securitatea).
A doua axă opune auto -realizarea ( self-enhancement ) și preocuparea pentru ceilalți ( self-
transcedence ). Este scos in evidență conflictul dintre valorile ce pun accentul pe urmărirea
interesului propriu și dominarea celorlalți (putere, realizare) și valorile ce pun accentul pe
bunăstarea și interesul altora ( benevolență, universalism ).

Figura 1. Modelul teoretic al relațiilor dintre cele 10 tipuri de valori al lui Schwartz 3

3 Schwartz, S. H. (2012). An Overview of the Schwartz Theory of Basic Values , Online Readings in Psychology and
Culture , p.9

5
Geert Hofstede (1985) a realizat teoria dimensiunilor c ulturale , pe baza unuia dintre
cele mai cuprinzătoare studii asupra modului in care valorile sunt influențate de cultur ă și în
aceste valori influențează comportamentul. În teoria sa inițială, Hofstede a identificat patru
dimensiuni ale culturii:
1. Distanța mică sau mare față de putere : arată măsura in care membrii unei
societăți acceptă că p uterea este distribuită inegal.
În culturile în care distanța față de putere este m are, indivizii acceptă o ordine
ierarhică ce nu trebuie justificată .
În culturile în care distanța fa ță de putere este mică, se urm ărește distribuirea
egală a puterii .
2. Colectivism sau individualitate : se referă la măsura în care o cultură
încurajează independența și liber tatea individului față de grup
Individualismul con sideră ca individul trebuie să aiba grijă numai de el și de
familia sa imediată , interesele și scopurile proprii având prioritate. Se pune accentul pe
autonomie și gândire independentă.
Colectivismul presupune integrarea indivizilor in gr upuri cu o coeziune puternică,
iar familia extinsă furnizează protecție individului in schimbul unei loialități ce nu poate fi
pusa la îndoială.
3. Feminitate sau masculinitate : preferința pentru competitivitate și promovare
în detrimen tul cooperării și armoniei sau invers
Feminitatea este determinată preferință pentru cooperare, calita tea vieții, ingrijirea
celor slabi, modestie.
Masculinitatea este determinată de preferința pentru eroism, realizare, recompense
pentru succes, competitivitate în societate
4. Nivel scăzut sau ridicat de evitare a incertitudinii : arată măs ura în care
indivizii se simt comfortabil atunci cand apare incertitudinea sau ambiguitatea.
Culturile cu un nivel ridicat de evitare a incertitudinii se bazează pe norme de
comportament rigide și nu tolerează idei ieșite din comun, în ti mp ce culturile cu nivel scăzut
de evitare a incertitudinii au o atitudine mai relaxată.
5. Michael Harris Bond adaugă si a cincea dimensiune: Orientare pe termen
scurt sau lung , care se referă la perioada de timp pentru care oamenii își fac planuri și
așteaptă rezultate .
Orientarea pe termen scurt se referă la culturile ce pun accen t pe tradiții și nu
privesc cu ochi buni schimbarea.

6
Orientarea pe termen lung se referă la culturile ce incurajează educația, evoluția,
având in vedere viitorul.
6. În 2010 Hofste de adaugă o a șasea dimensiune: Indulgența sau
constrângerea , care se referă la nivelul la care o societate acceptă un anumit grad de libertate
pentru îndeplinirea plăcerilor vieții .
Indulgența are in vedere societațile care permit îndeplinirea plăcerilor de bază ale
vieții legate de distrac ție si bucuria vieții.
Constrângerea are în vedere societățile care restricțio nează îndeplinirea plăcerilor
vieții și o reglementează prin norme sociale stricte.

În ceea ce privește valorile culturale r omânești interbelice se cuvine mai intâi sa face m
o scurt ă descriere a perioadei interbelice pentru înțelegerea contextului.
Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele dou ă războaie
mondiale ( 1918 -1939 ). Unirea din anul 1918 a avut consecințe multiple în plan teritorial,
demografic, social -economic, poli tic. T eritoriul României se mărește semnificativ, de la
137.000 kmp la 295.049 kmp, iar populația de la 7,5 milioane locuitori la peste 18 milioane
locuitori în anul 1930.
În perioada interbelică România a cunoscut o dezvoltare culturală deosebită, oamenii
de cultură și știință români primind recunoa ștere internațional ă pentru creațiile lor ( Mircea
Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica și alții ). În plan economic, România, țară
preponderent agrară , cunoaște o dezvoltare impresionantă a industriei. As tfel I. Scurtu (2003)
scria: „În perioada interbelică, economia României a cunoscut o puternică dezvoltare, ca
urmare a aplicării politicii «pr in noi înșine», a sprijinului acordat de stat prin credite, o
politică vamală protecționistă, lansarea unor comenzi de mărfuri către întreprinderile
particulare. […] Ca urmare a evoluțiilor din economie, România s -a transformat, de la mijlocul
anilor ’30 , dintr -o țară agrară într -una agrar -industrială”.4
A fost o perioadă agitată în care, deși era pace , conflictele apăreau la tot pasul .
Democrația și naționalimul sunt subiectele principale ce se dezbat in politica românească.
Datorita regimului comunist, România interbelica a părut mai democratica decât a fost
in realitate. Istorici precum Lucian Boia (2011) susțin că în România interbelică nu a fost
democrație, ci o imbinare între democrație si autoritarism: introducerea votului universal

4 apud Agrigoroaiei I., Iacob G., Politică si cultură în România interbelică, 2017, p.6

7
(mascu lin ) era democratică, insa nu si aplicarea lui; libert atea presei era democratică pan ă
când era considerată necesară cenzura; exista o supraveghere polițieneasca a persoanelor,
organizațiilor si publicațiilor considerate primejdioase pentru siguranța statului.
Intelectualii interbelici se simt egali cu oricine, sunt cosmopoliți și nu sunt imitatori.
Nae Ionescu, cea mai influentă persoană in rândul generației tinere, susține libertatea,
îndrăzneala creatoare și autenticitatea, adica exact opusul lucrurilor pentru car e este blamat
pașoptismul ( lipsa de autenticitate, superficialitate) . Pașoptismul este blamat, devine
dușmanul tradi ționalismului. Se reproșează faptul că procesul de formare a noului regim
constituțional cultural ar fi tre buit să țină seama de tradiții , aducându -le in structurile nou
constituite.
Nichifor Crainic scria in 1937 : “ Pașoptismul este o prăbușire a românismului din
spiritualitatea ecumenică. E naționalist dar nu mai e orthodox. Acum apar egoismul
capitalist, politicianismul sau sacrificarea tuturor in interesul unei oligarhii, pornografia în
cultura, simulacrul în instituțiile politice și sociale. Epoca aceasta e o irupție de porniri rele,
descatușate din disciplina spiritului creștin “.5
Perioada interbelică a fost o perioadă foarte controversată din punctul de vedere al
valorilor culturale. Valorile susținute de unii oameni de cultură sunt prompt infirmate de alții,
conflictul fiind continuu: democrație , raționalism, europenism versus tradiționalism,
naționalism, românism, totalitar ism.
Democ rația, ca un mod de in țelegere a organizării politice in societate, este criticat ă
cu patimă . Este preferată organizarea de tip totalitar, un partid unic și absența reprezentării în
stat după modelul autocratismului. Extrema stânga favoriza modelul t otalitarismului sovietic,
iar extrema dreaptă favoriza modelul fascist mussolinian și, dupa 1933, cel instaurat in
Germania hitlerista . În 1933, Nichifor Crainic propunea ca model ideal fascismul italian ,
susținând înlocuirea pluriparditismului cu organiza țiile profesionale, fiind impotriva votului
universa l și împotriva parla mentul ui. Crainic scria în 1933: “Moartea democra ției rom âne va
veni sigur, categoric și fatal , de la curentele sanatose, cre știne și naționaliste în necontenit ă
creștere azi. Si ngura salvare a statului rom ân stă în nădejdea pe care o leg ăm de aceste curente
care, av ând rădăcini ad ânci în sufletul poporului nostru , sunt la unison cu ritmul general al
prefacerilor și regenerarii europe ne”. “ Datoria oric ărui bun rom ân e sa gr ăbeasca lichidarea

5 Crainic N., Spiritualitate si romanism , in vol. Ortodoxie si etnocratie, 1927, apud Ornea Z. ,Anii treizeci.
Extrema dreaptă române asca, 1995, p.28

8
acestui proces dezonorant pentru un popor și să pregăteasca drumul noii Rom ânii na ționaliste
care vine .”6
Există însă și susținători ai democrației , între care se numară și Mihai Ralea , care, în
1930 spunea că : “toate țarile civilizate sunt democrat e, toate țările semicivilizate sau
primitive sunt dictatoriale ” și “Civiliza ția noastr ă e condi ționat ă de europenizarea noastr ă cu
ajutorul regimului democratic…Credem c ă apropierea strans ă de Apus ne va ajuta în
progresul nostru…Ra ționalism, democra ție, europenism, iată valori culturale pe care Via ța
Romaneasca le va su sține”. 7
Tot Ralea combate și părerile potrivit cărora democrația și naționalismul ar fi
incompatibile : “Nu numai că între democra ție și naționalism nu este nici o antinomi e
posibil ă, dar na ționalismul este o inven ție a democra ției. (…) Națiunea, principiul
naționalitatilor, specificul etnic au iesit din marea revolu ție francez ă, ideologia modest ă a
burgheziei… Pe acest principiu na ționalist și democratic a fost posibil ă unirea tuturor
italienilor ca și a tuturor rom ânilor.(…) Putem afirma mai mult, c ă numai democra ția poate
fi cu adev ărat na ționalist ă. În dictatur ă, unde nimeni nu poate vorbi, se poate presupune c ă
sentiment ul național e impus prin constr ângere. Numai acolo unde, prin libera adeziune a
marii majorit ăți, se manifest ă dragostea de țară, numai acolo se poate vorbi de o autentica
conștiință național ă”.8
Democrația era frânată totuși de orientarea naționalistă, înrădăcinat ă foarte
puternic in con știința rom âneasc ă. Societatea româneasca era preponderent rurală, orașele
reprezentând doar 20% din populație. Spre deosebire de sate, unde se găseau preponderent
români, în orașe trăiau un num ăr mare de str ăini, lucru care crea frustr ări și chiar un complex
național. Potrivit recens ământului din 1930 , minoritățile reprezentau 28.1% din popula ția
totala, cu o pondere mai mare in provinciile alipite in 1918: 42.4% in Trans ilvania, 45.7% in
Banat, 39.3% în Crisana -Maramures, 43.8% în Basarabia și 55.5% în Bucovina .9
În acest context, putem înțele ge ap ariția visului unei Românii rom ânești , a
românismului care se opune europenizăr ii. Se fac numeroase pledoarii în favoarea

6 Craininc N. , Agonia pa rtidelor democratice , 1933, apu d Ornea Z., Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca,
1995 , p.40
7 Ralea M., Misiunea generatiei tinere , 1930, apud Ornea Z., Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca, 1995 ,
p55
8 Ralea M., Doctrina dreptei , 1935, apud Ornea Z. ,Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca, 1995 p. 58
9 Boia L., Capcane le istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 , 2011, p.53

9
autohtonismului, a apartenenței exclusive a românilor la lumea Răsăritului, prin religie și
obiceiuri, zădărnicind eforturile eur openiștilor de a transforma România într -o civilizație
modernă. Se susține c ă sufletul românesc este incom patibil cu lumea occidentală, c ă nu exista
un spirit european unificator. În același timp, apar vocile contrare, care susțin că, pentru a
evolua, Româ nia trebuie sa se integreze în Europa.
Nae Ionescu definește românismul prin stabilirea unei relații directe și exclusive între
românism și ortodoxie, astfel încât , catolicii, chiar dacă se născuseră români , nu mai erau
români. “ A fi rom ân, nu <bun rom ân>, ci rom ân pur și simplu , însemneaz ă a fi și orthodox,
în acela și fel in care, de pild ă, animalul <cal> este și <patruped>. Catolicism și ortodoxie
nu sunt numai confesiuni prezent ând deosebiri dogmatice și culturale, ci dou ă valorific ări
fundamenta l deosebite ale existen ței în genere ”.10
Disput a în jurul democrației este însoțită de cea din jurul conceptelor de rațiune și
raționalism. Se conturează astfel o complementaritate între antidemocratic și antiraționalism.
Din negarea rațiunii și raționali smului rezultă încurajarea misticismului, care se confunda
oarecum cu religia, astfel înc ât se ajunge la a se considera că cei care se opun misticismului se
opun și religiei. Autohtoniștii susțin necesitatea creării unei filosofii specific românești, având
la baza ortodoxia și religiozitatea .
Chiar dacă ortodoxia a avut un rol important în crearea spiritualit ății etnice rom ânești,
foarte mulți oameni de cultur ă și-au exprimat îndoielile cu privire la religiozit atea poporului
român. Sociologul Dimitr ie Dr ăghicescu observa în cartea sa din 1907 “Din psihol ogia
poporului r omân”, faptul c ă: “Românii sunt, dintre toate na țiunile cre știne de orice rit,
poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai pu țin credincios ” 11, iar Mihai Ralea scria :
“Religia pe care o mai pastreaz ă țăranul azi e cea primitiv ă, fetisist ă ori natural ă. El e
supersti țios dar ateu ”.12
Apar alte voci care totuși delimiteaza românismul de ortodoxie, între care si
Constantin Rădulescu Motru, care afirma “ Românismul, dup ă părerea noastr ă, este
spiritualitatea care pune în acord cerin țele vie ții rom ânești cu noua spiritualitate
european ă.”(…) Ortodoxismul se poate deslu și prin examinarea tradi țiilor, dar nu moderniza
în spiritul timpului. Chemarea ortodoxismului este s ă țină, în vecii vecilor, învățăturile lui

10 Ionescu N, A fi bun roman , 1930, apud Ornea Z. ,Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca, 1995, p. 78
11 apud Ornea Z. ,Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca, 1995, p.87
12 Ralea M., Ateism național , apud Ornea Z. ,Anii treizeci. Extrema dreaptă româneasca, 1995, p.88

10
Christos în forma lor nealterat ă. Rom ânismul este, dimpotriv ă, spiritualitatea ce ne d ă
mijlocul de a merge cu vremea, de a ne moderniza.(…) Ortodoxismul este tradi ție, iar
românismul este voca ție”. Totodat ă, Motru arată ca românismul nu este xenofobie:
“etnofobia nu este rom anism. Romanismul este un juram ânt de credin ță în statornicirea
pamântului și a neamului rom ânesc. (…) Rom ânismul nu este fascism, nu este rasism, nu este
antisemintism , ci este simp lu rom ânism …”.13
A doua parte a peri oadei interbelice este marcată de actul restaurației lui Carol al II –
lea pe tronul României , în data de 8 iunie 1930. Acesta a dominat viata politica, influențând -o
nega tiv. Și -a dorit puterea absolut ă și a abrogat constituția din 1923, decretând o altă
constituție, absolutist ă, desființând pluripartitismul și viața parlamentară.
Un alt even iment marcant al sfâr șitului perioadei interbelice îl reprezint ă ascensiunea
legionarismului. Acesta promova valorile ortodoxiei, eroismului, principi i morale severe.
Mișcarea a atras tineretul și apoi și celelalte medii ( muncitoresc, țărănesc, funcționarii) și s -a
remarcat prin violență și afirmarea ideii ca dreptatea trebuie sa fie auto -înfaptuită, nu se obține
în justiție. Întemeiat in 1927, legionar ismul crește în forță, inclusiv numeric. O parte
importantă a noii generații aderă la legionarism, ajungându -se ca dupa 1935 -1936 sa se
îndrepte către legionarim personalități importante ale culturii românești ( Mircea Eliade, Emil
Cioran, Nicolae Noica, M ircea Vulc ănescu și alții ).
Sorin Ada m Matei rezumă perioada interbelică astfel : “După introduc erea votului
universal, democra ția rom âneasca a dat faliment sub presiunea autoritarismului și a
legionarismului, c onsecin țe ale faptului c ă românul de r ând era incapabil de autonomie și
discernam ânt politic. Domin at de de un mental colectiv arhaic, mitologizant și înclinat c ătre
personificarea procesului poli tic, acesta a acceptat voluntar regimurile autoritare ale
secolului XX .”14

13 Rădulescu -Motru, C. , Românismul, catehismul unei noi spiritualități , apud Ornea Z. , Anii treizeci. Extrema
dreaptă româneasca, 1995, p.101
14 Matei S.A., Boierii minții. Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor , 2004, p.113

11
Bibliografie
Agrigoroaiei I., Iacob G., Politică si cultură în România interbelică, 2017 consultată la
http://history.uaic.ro/wp -content/uploads/2012/12/2016sem1 -Politica -si-cultura -in-Romania –
interbelica. pdf, 7.12.2017
Boia L., Capcanele istoriei. Elita intelectuala românească între 1930 și 1950, Editura
Humanitas, 2011
Matei S. A. Boierii minții. Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a
ideilor, Editura Compania, 2004
National C ulture, citită la https://www.hofstede -insights.com/models/national -culture/ ,
5.12.2017
Ornea Z., Ani treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Cartea Româneacă, 1995
Schwartz, S. H. (2012). An Overview of the Schwartz Theory of Basic Values. Online
Readings in Psychology and Culture, 2(1). https://doi.org/10.9707/2307 -0919.1116
Stanciu Ș., Ionescu M. A., Cultur ă și comportament organiza țional, Editura Comunicare.ro,
2005