ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [305470]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LICENȚĂ

Teme naționale și europene în alegerile pentru Parlamentul European din România în anul 2014

Studiu de caz realizat pe Antena 3

Coordonator:

Lector univ. dr. [anonimizat]: [anonimizat] 2015

Lista figurilor din lucrare

Figura numărul 1. Competențe în Uniunea Europeană 7

Figura numărul 2. Repartizarea voturilor în România la alegerile din 2014 12

Figura numărul 3. Tipul de emisiune și tema în care se discută 27

Figura numărul 4. [anonimizat] 28

Figura numărul 5. Slogan de campanie PNL comparativ cu PMP 30

Figura numărul 6. Afiș de campanie al PSD 31

Figura numărul 7. Menținui privind scandalurile de campanie 32

Figura numărul 8. Numărul de referiri ale temelor de dezbatere din campania electorală structurate pe variabilele cercetării 34

Figura numărul 9. Mențiuni despre economie și locuri de muncă 35

Figura numărul 10. Mențiuni despre absorbția de fonduri europene 38

Figura numărul 11. Prezentarea grupurilor din Parlamentul European, a candidaților și a programelor 40

Figura numărul 12. Mesajul Partidului Conservator din Franța în timpul campaniei electorale 44

Figura numărul 13. Mesajul Uniunii pentru Mișcarea Populară în timpul campaniei electorale 45

Lista tabelelor din lucrare

Tabelul numărul 1. Numărul de mandate pe grup politic și state member 10

Tabelul numărul 2. Prezența la vot pentru alegerile europarlamentare 11

Tabelul numărul 3. Corelație între Mențiuni despre politica agricolă și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene 37

Tabelul numărul 4. Corelație între Mențiuni despre locuri de muncă și economie și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene 39

Tabelul numărul 5. Corelație între Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor și Mențiuni despre misiunea PE 42

Tabelul numărul 6. Corelație între Mențiuni despre campania electorală din alte state UE și Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor 43

Introducere

Lucrarea de față conține o analiză a temelor naționale și europene în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European din România în anul 2014. Cercetarea reprezintă un proiect al Laboratorului pentru studiul identității și al imaginii din cadrul Centrului de Cercetare în Comunicare al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative. Această temă este una de interes deoarece astfel se poate identifica dacă există anumite teme dezbătute cu precădere în alegerile europarlamentare. [anonimizat]. Lucrarea s-a realizat prin analiza emisiunilor televizate din timpul campaniei electorale. [anonimizat] 3, B1 TV, Digi 24, [anonimizat]1. Această lucrare prezintă rezultatele pentru Antena 3, mai exact prezintă rezultatele analizei emisiunilor privind alegerile europarlamentare difuzate de această televiziune. Perioada monitorizată a fost 25 aprilie – 25 mai 2014. În vederea realizării monitorizării au fost avute în vedere trei dimensiuni (națională, europeană și mixtă) împarțite la randul lor în mai multe variabile. Pentru a putea cuantifica datele am folosit programul SPSS.

Lucrarea este împărțită în documentarea științifică și analiza și interpretarea datelor monitorizării. Prima parte este compusă din două elemente: o prezentare a modului de funcționare a Uniunii Europene și a scrutinurilor, iar cel de-al doilea element îl constituie prezentarea studiilor cu privire la elementele de identitate naționalp și europeană. În această parte a lucrării sunt prezentate câteva studii relevante despre reprezentare și identitate în timpul campaniei electorale. Lucrarea de față are în vedere studiul lui Michael Bruter (2003) despre manifestarea identității europene în statele membre ale Uniunii Europene și despre modul în care se raportează cetățenii țărilor membre la Uniunea Europeană. De asemenea, lucrarea de față valorizează ideea că situarea alegerilor europarlamentare în proximitatea alegerilor prezidențiale sau parlamentare influențează felul în care se va desfășura campania electorală, mai exact, influențează temele din cadrul campaniei (Giebler, Wüst, 2011).

În cee ace privește conceptul de identitate națională, am avut în vedere perspectiva lui Dominique Wolton (2012), care discută despre faptul că identitățile naționale ar trebui să fie mai puțin prioritizate față de o identitate colectivă reprezentată de organismele de cooperare. În urma unei analize a manualelor școlare din cinci state membre ale Uniunii Europene, Inari Sakki (2014) susține că elementele de identitatea națională au o vizibilitate semnificativ mai mare decât elementele de identitate europeană.

În cea de-a doua parte a lucrării sunt prezentate și analizate datele rezultate în urma monitorizării emisiunilor difuzate de Antena 3 în timpul campaniei electorale din 2014. Acestă parte are în vedere trei teme de discuție. În primul rând este vorba despre referirile dominante din timpul emisiunilor electorale la nivelul României, felul în care acestea sunt puse în contextul alegerilor europarlamentare și care sunt elementele de identitate și reprezentare pe care le reliefează. În al doilea rând am discutat despre cele mai importante subiecte care leagă campania electorală din România cu cea din celelalte state membre și despre cum aceste subiecte sunt preluate din plan European și transferate în plan național. Partea a treia din capitolul Analiza datelor conține cele mai importante referiri din campania electorală la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, în această parte am discutat despre cum este percepută Uniunea Europeană în cadrul alegerilor Europarlamentare în toate celelalte state și despre modul în care campania din alte state membre se raportează la Romania. Lucrarea se încheie prin prezentarea concluziilor cercetării rezultate în urma analizei monitorizării. De asemenea, relevă legătura dintre alte studii, teorii și rezultatele cercetării, realizandu-se anumite legături sau, din contră, identificându-se noi elemente în ceea ce privește definirea idențității europene pentru România.

Capitolul I. Uniunea Europeană între național și european. Aspecte teoretice

Uniunea Europeană

Uniunea Europeană (UE) reprezintă o uniune politică și economică care în prezent este compusă din 28 de state. Această uniune apare pentru prima dată în 1951 sub numele de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), având ca state fondatoare Franța, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. În 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma se constituie Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică (EUROATOM). În 1967 a intrat în vigoare Tratatul de fuziune a celor trei Comunități Europene. În urma intrării în vigoare a acestui tratat se constituie un singur Consiliu și o singură Comisie Europeană. Acestea, împreună cu Parlamentul European și Curtea de Justiție a Comunității Europene au creat structura instituțională cu numele de Comunitatea Europeană. Tratatul de la Maastritcht, semnat în 1993, formulează noua structură și denumire a Comunității Europene, aceea de Uniunea Europeană (UE).

Principalele trei instituții ale Uniunii Europene sunt Parlamentul European (PE), Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană (CE). Parlamentul European a fost înfințat prin tratatul de la Roma în 1957. Inițial, acesta a avut rol consultativ și a fost constituit din membri ai parlamentelor naționale. Parlamentul European este prima instituție la nivel european a cărei componență este stabilită prin alegeri libere. Parlamentul European primește puteri legislative și bugetare după schimbările aduse de tratatele de la Maastritcht și Amsterdam, acesta din urmă fiind semnat în 1999. Prin Tratatul de la Lisabona au fost oferite Parlamentului European noi competențe de legiferare, fiind la nivel de egalitate cu Consiliul de Miniștri în ceea ce privește procesele decizionale ale Uniunii Europene și a distribuirii fondurilor. „Parlamentul European se autodefinește ca fiind instituția comunitară care reprezintă popoarele statelor membre ale Uniunii Europene” (Gherghina, 2010, p.33). Consiliul Uniunii Europene, înființat în anul 1974, definește orientarea și prioritățile politice generale ale Uniunii Europene. Membrii Consiliului European sunt șefii de stat sau de guvern, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene. Majoritatea deciziilor în cadrul Consiliului European se iau prin conses. În ceea ce privește Comisia Europeană, înființată în anul 1958, aceasta este considerată „organul executiv” al Uniunii Europene. Comisia întocmește propunerile legislative, implementează decizii și apără tratatele uniunii și coordonarea activităților acesteia. Fiecare stat membru are un reprezentant (comisar) în cadrul Comisiei Europene. Președintele Comisiei Europene este propus de Consiliul Europei și ales de Parlamentul European.

Începând cu anul 2009, Uniunea Europeană funcționează după prevederile tratatului de la Lisabona. În conformitate cu acest tratat, Parlamentul European deține funcția de decizie în alegerea președintelui Comisiei Europene. Acest lucru se realizează în conformitate cu rezultatele alegerilor europene, cu opțiunea exprimată de alegători în urma scrutinului. Tratatul de la Lisabona a revizuit tratatele deja existente în ceea ce privește existența unui număr mai mare de state membre ale Uniunii Europene (Brack et. al., 2011). Adoptarea tratatului de la Lisabona conține mai multe precizări printre care cea mai importantă este aceea de încurajare a participării din partea parlamentelor naționale la tot ceea ce ține de activitățile și programele Uniunii Europene. Acestea au ca scop întărirea posibilităților parlamentelor naționale de a exprima propriul punct de vedere referitor la actele legislative ale Uniunii Europene, dar nu numai, așa cum se poate observa și în figura de mai jos, și la compentențele lor în Uniunea Europeană. Aceasta vizează și toate celelalte aspecte pe care parlamentele le pot prezenta pentru a-și susține interesele (Gherghina, 2010).

Competențe în Uniunea Europeană

Figura numărul 1. Competențe în Uniunea Europeană

Sursa: http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00008/Tratatul-de-la-Lisabona. Accesat la data de 24.04.2015

Parlamentul European este constituit din mai multe grupuri politice înființate în funcție de afinitățile politice. În prezent, în Parlamentul European există șapte grupuri politice: Grupul Partidului Popular European, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, Conservatorii și Reformiștii Europeni, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană și Grupul Europa Libertății și Democrației Directe. Grupurile din Parlamentul European asigură introducerea deputaților în cadrul european, ținând cont de gradul mare de reînoire după fiecare scrutin, contribuind astfel la realizarea unei anumite continuități. Aceste grupuri au un rol foarte important în „elaborarea pozițiilor majoritare în sânul legislativului” (Brack et. al., 2011, p.69). Grupul Partidului Popular European (PPE) include formațiuni care funcționează conform creștin-democrației, a conservatorismului, dar și a altor curente de centru și de centru-dreapta. PPE este singurul grup din UE care are deputați din toate cele 28 de state membre . Partidul Popular European se autodefinește ca fiind principala forță de centru-dreapta europeană. Uniunea Democrată Maghiară din România, Partidul Mișcarea Populară și, începând cu anul 2014, Partidul Național Liberal, sunt cele patru formațiuni politice din România care aderă la principiile popularilor europeni. Grupul Alianței Democraților și Liberalilor pentru Europa (ALDE) au drept valori forța pieței, individualismul și libera inițiativă. De asemenea, aceștia pun accentul pe politicile agricole și regionale (Gherghina, 2010). Din acest grup, ca reprezentanți ai României, fac parte Norica Nicolai din partea Partidului Național Liberal și Mircea Diaconu care a candidat ca independent la alegerile din anul 2014. Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, alături de PPE și ALDE, este unul dintre cele mai vechi grupuri din Parlamentul European (Brack et. al., 2011). Acesta este compus din partide socialiste sau social-democrate. Principalul obiectiv îl reprezintă bunăstarea cetățenilor europeni și realizarea de oportunități pentru aceștia (Gherghina, 2010). Singurul partid politic din România care face parte din grupul socialiștilor este Partidul Social-Democrat (PSD). Grupul Conservatorilor și al Reformiștilor Europeni a fost format în anul 2009. Aceștia au ca scop găsirea unor soluții practice pentru problemele Uniunii Europene. Grupul este în prezent al treilea din Parlamentul European în ceea ce privește numărul de membri. Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană a fost format după alegerile din 1989. Aceștia se regăsesc în toate statele membre ale Uniunii Europene având ca scop orientarea Uniunii Europene către cultură și ecologie. Grupul Confederal al Stângii Europene/Stânga Verde Nordică s-a format în 1994 din partidele europene de stânga, cele nonsocialiste, fiind un succesor al Grupului Comunist. Grupul susține integrarea europeană promovând dezvoltarea care ține cont în primul rând de politicile de mediu dar și de drepturile egale ale tuturor cetățenilor (Gherghina, 2010). Grupul Europa Libertății și Democrației Directe are ca elemente principale ale viziunii promovarea principiilor democrației, a libertaților și a relațiilor între state și națiuni.

Grupurile politice din Parlamentul European primesc mandate în funcție de numărul de voturi ale partidelor membre din fiecare țară. Acest lucru presupune ca grupurile să aibă în compoziție partide care în fiecare țară să câștige un procent cât mai mare din voturi. Primele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în anul 1979. Aceste alegeri au marcat o prezență mare la vot, de aproximativ 62% (Gherghina, 2010). Legislația în ceea ce privește alegerile europarlamentare s-a schimbat de-a lungul anilor, la fel și prezența la vot, însă începând cu anul 2004, alegerile europene au trebuit organizate în aceeași perioadă în toate statele membre ale Uniunii Europene (Brack et. al., 2011). Acestea au loc o dată la cinci ani, însă data scrutinului este stabilită de fiecare țară în parte. În tabelul următor se poate observa o structură a repartizării numărului de mandate, la alegerile din 2014, în Parlamentul European în funcție de grupurile politice.

Repartizarea numărului de mandate la alegerile europarlamentare din 2014:

Sursa: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/seats-group-member-2014.html accesat online la data de 26 aprilie 2015

Tabelul numărul 1. Numărul de mandate pe grup politic și state membre

În anul 2009 au fost organizate pentru a șaptea oară alegeri europene bazate pe scrutinul universal direct și a doua oară în România. Cu toate acestea, atât la nivelul României, cât și la nivelul Uniunii Europene alegerile pentru Parlamentul European au fost interpretate ca o repetare a alegerilor naționale, fapt ce reprezintă lipsa unei conștiințe europene care să se traducă în interesul votanților pentru aceste alegeri, punând în prim-plan problemele interne ale națiunii (Gherghina, 2010). Astfel se observă o lipsă a comunicării în ceea ce privește importanța Parlamentului European pentru cetățenii Uniunii Europene și faptul că informațiile transmise nu cuprind informații despre Uniunea Europeană și structurile Europene, în acest fel subiectele concentrându-se, așa cum rezultă și din cercetarea de față, pe informațiile interne. De asemenea, acest lucru se constată și în cadrul alegerilor europarlamentare din 2014, unde prezența a fost una mică atât în România cât și în alte state membre ale Uniunii Europene, media de participare la vot fiind de 42.61%. În următorul tabel se poate obseva tendința descendentă a ratei de participare la alegerile europarlamentare de la primul scrutin european până în 2014, din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Rata de participare la vot la alegerile europarlamentare 1979-2014

Sursa: http://www.europarl.europa.eu/elections2014-results/ro/turnout.html accesat online pe 27 aprilie 2015

Tabelul numărul 2. Prezența la vot la alegerile europarlamentare

În ceea ce privește aderarea României la Uniunea Europeană, drumul acesteia către aderare a început în februarie 1993, atunci când se semnează Acordul European de asociere ce urma să intre în vigoare peste doi ani. În iunie 1995, autoritățile depun cererea de aderare la Uniunea Europeană. Din cauza problemelor cu reforma justiției și combaterea corupției, România a primit critici în ceea ce privește implementarea reformelor necesare aderării. În 2001 sunt numite 10 țări pentru aderarea la Uniunea Europeană, însă România și Bulgaria nu se numără printre ele. Abia în 2005 România și Bulgaria primesc acordul de aderare la Uniunea Europeană. În 2006, Comisia recomandă în mod oficial Consiliului Uniunii Europene ca România să adere la Uniunea Europeană. În 2007 au loc pentru prima dată în România alegeri europene, însă prezența la vot este foarte scăzută, procentul situându-se în jurul valorii de 29,46%, o tendință ce se regăsea și în celelalte state membre nou intrate în UE.

În România, pentru ca un candidat/partid să poată obține un mandat în Parlamentul European trebuie să depășească pragul electoral de 5%. Partidele care la alegerile din 2014 au intrat în Parlamentul European, după cum se poate observa și în figura numărul doi, sunt Partidul Social Democrat (PSD), afiliat Grupului Alianței Progresiste a Sociațiștilor și Democraților din Parlamentul European, obținând 37,6% din numărul total de voturi valabil exprimate, Partidul Național Liberal (PNL) care face parte din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a obținut 15%, Partidul Democrat-Liberal (PD-L) din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), cu 12,23% din voturi, Mircea Diaconu (M.D.), integrat în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa, care a candidat ca independent și a obținut 6,81% din voturi, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), care face parte din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a cumulat 6,48% și Partidul Mișcarea Populară (PMP), afiliat Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), a câștigat 6,3% din voturile electoratului.

Repartizarea voturilor în România la alegerile din 2014

Figura numărul 2. Repartizarea voturilor în România la alegerile din 2014

Atât reprezentanții României cât și ai celorlalte țări membre aleși prin alegeri electorale îndeplinesc anumite funcții și își exercită rolul în funcție de programele proprii pe care le-au propus în campania electorală. Atât guvernele, cât și administrațiile naționale au un rol permanent în desfășurarea activităților cu privire la procesul politic european. Parlamentul European a pornit de la un rol strict consultativ, ajungând la un rol cu mai multe funcții care se regăsesc la orice parlament, incuzând funcția de control și pe cea legislativă (Tsoukalis, 2005). „Deși Parlamentul European nu constituie un microcosmos al societății europene, reprezentanții europeni sunt din multe puncte de vedere comparabili cu omologii lor naționali” (Brack et. al., 2011, p.57).

Cele mai des întânite teme dezbătute în Parlamentul European și lansate de către deputații români sunt cele care privesc situația rromilor, dar și a românilor care locuiesc în Italia și Anglia sau a migrației acestora în căutarea locurilor de muncă mai bine plătite care le pot asigura un trai mai bun (ibidem). De asemenea, alte teme abordate au fost: protecția consumatorilor români și europeni, justiția și rolul acesteia în combaterea corupției, situația economică din România și din celelalte state membre ale UE, sănătate, infrastructură și securitate națională (ibidem).

Una dintre problemele majore discutate frecvent de către reprezentanții României în Parlamentul European, dar și alți membri din alte state a fost aderarea României la spațiul Schengen. Printre statele care au ridicat această problemă se numără Franța, Anglia, Bulgaria sau Germania (Bârgăoanu, 2011). Presa din aceste țări s-a referit într-o manieră negativă asupra acestui subiect. În Franța, presa a avut o atitudine critică față de aderarea României, în timp ce germanii au fost rezervați în această privință. În presa britanică discuțiile au avut un caracter acuzator, iar în cea bulgară s-a creat o stare de nesiguranță (Bârgăoanu, 2011). În contextul aderării la spațiul Schengen, România este de cele mai multe ori asociată Bulgariei, atât în privința problemelor existente în țară (corupție și justiție) cât și din punctul de vedere al demersului de aderare (ibidem).

Comunicarea în timpul alegerilor pentru Parlamentul European

2.1 Comunicarea în campania electorală

Mecanismul alegerilor este definit în principal de două tipuri de libertate, cea de exprimare și cea de informare (Suciu, 2004). Alegerile reprezintă cel mai important ritual de legitimizare, în care votul are rol esențial. Toate alegerile sunt precedate de campanii electorale. Campania electorală reprezintă un concurs între diferite proiecte de comunicare politică realizate și folosite de candidați și mass-media (ibidem). De cele mai multe ori, formele politice (campanii electorale, referendumuri, alegeri) simbolizează necesitatea indivizilor de a primi siguranță din partea statului (Edelman, 1999).

Cele trei componente de bază ale campaniei electorale sunt durata, intensitatea și utilizarea diferitelor instrumente de campanie. Fiecare dintre aceste trei componente sunt alcătuite dintr-un flux de variații, acestea sunt explicate prin mai mulți factori care au efect asupra individului și a partidului (Giebler și Wüst, 2010). Aceste trei componente ale campaniei electorale sunt variabile dependente ale procesului electoral (ibidem). Durata campaniilor depinde cel mai mult de factorii legali. În ceea ce privește Parlamentul European există o programă care structurează clar termenele în care pot fi depuse candidaturile pentru fiecare țară. Pe lângă acest lucru și data exactă a alegerilor diferă de la o țară la alta în funcție de tradiție. În general, alegerile europarlamentare se desfășoară pe o perioadă de patru zile, cetățenii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și ai Olandei votează joi, pe când cetățenii din celelalte țări membre votează duminică. Intesitatea presupune un efort al fiecărui candidat în parte (timpul pe care acesta îl dedică campaniei electorale, gradul de implicare, dar și resursele financiare și materiale pe care le pune la dispoziție pentru buna desfășurare a acesteia) (Giebler & Wüst, 2010). În ceea ce privește activitățile, acestea se împart în trei categorii: pre-moderne, moderne și post-moderne (ibidem). Activitățile pre-moderne se referă la activitățile care nu implică deloc partea electronică, aici este evidențiată o campanie pe teren, o campanie în care candidatul merge în fața cetățenilor. Activitățile moderne se desfășoară preponderent prin radio și televiziune, o comunicare unidirecțională. Cel de-al treilea tip de activitate în campanie este cea post-modernă bazată pe interactivitate, comunicare bidirecțională (internet) (ibidem).

Campaniile electorale expun alegătorilor o parte pozitivă a alegerilor, faptul că votul reprezintă modalitatea cetățenilor de a participa la guvernare. Votul oferă oamenilor un control asupra reprezentanților și a formelor politice (Edelman, 1999). În afară de cele trei componente ale campaniilor electorale se poate vorbi și despre rolurile pe care acestea le au, și anume, de învățare, de implicare, de conștientizare și de stimulare. De asemenea, campaniile electorale pot fi pozitive și negative (Tudor, 2008). Ambele tipuri de campanie au rolul de a pune în valoare o temă sau o imagine a unui candidat. Campaniile electorale pozitive au rolul de a obține voturi pentru candidat, astfel încât acesta să câștige alegerile. În majoritatea dezbaterilor electorale, pentru a câștiga votul acelor alegători nehotărâți, candidații tind să vorbească despre lucrurile care îi interesează pe alegători, cum ar fi un loc de muncă sigur, siguranța financiară, siguranță națională și sănătate (Suciu, 2004). Spre deosebire de campaniile pozitive, cele negative au rolul de a obține susținerea unui candidat prin comparație negativă față de un contracandidat (Tudor, 2008). Campaniile electorale depind de eforturile și activitățile individuale ale candidaților (Giebler & Wüst, 2010). De asemenea, desfășurarea unei campanii electorale depinde de problemele și subiectele pe care candidații decid să le abordeze în dezbateri, deoarece există tendința unei comparații permanente între actualii europarlamentari și candidații pentru un portofoliu în Parlamentul European. De aceea, așa cum subliniază Sorin Tudor, campaniile electorale sunt un amalgam de activități și tactici atât pozitive, cât și negative. Folosirea cu precădere a tacticilor pozitive sau negative definesc categoria de campanie. Campaniile electorale negative sunt concepute în special pe „tactici de atac, tactici comparative și tactici negative” (Tudor, 2008, p.121).

În timpul campaniei electorale candidatul încearcă să își construiască propria campanie folosindu-se de diverse activități pentru a-și construi o identitate electorală și un stil de comunicare care să îl diferențieze de ceilalți candidați. Printre aceste activități se numără lansarea unei platforme electorale, turneul electoral, dezbaterile televizate și publicitatea electorală (Suciu, 2004). În general, pe parcursul campaniilor electorale, imaginea candidatului este asociată cu semnul electoral al partidului acestuia (ibidem). De asemenea, Dorin Suciu vorbește despre faptul că un avantaj considerabil îl au politicienii deja cunoscuți de public, acei politicieni care au participat la viața publică a societății și care au adus la crearea de situații pozitive pentru cetățeni. Cu toate acestea cercetarea de față evidențiază faptul că cetățenii nu sunt influențați de personalitatea unui candidat, mai degrabă, candidații cunoscuți în politică au un avantaj prin notorietatea partidelor politice din care fac parte (Giebler & Wüst, 2010). În cazul campaniei pentru alegerile europarlamentare și nu numai, alegătorii votează partidul și mai puțin lista de candidați pe care acesta o propune (ibidem). Alegerile pentru Parlamentul European sunt considerate a fi cu precădere campanii ale partidelor politice. Acest lucru presupune existența unor variații de intensitate și implicare care depind în mod evident de fiecare candidat al partidului, fapt care se întâmplă în toate țările UE, mai puțin în cele care utilizează ca sistem de vot cel de tip unic transferabil (Irlanda, Irlanda de Nord și Malta) (ibidem). Celalealte țări folosesc liste naționale sau regionale pe care își propun candidații. Candidații în cauză sunt nominalizați de liderii de partid, de membrii partitudului sau de către alegători (ibidem).

În general, alegerile au o importanță foarte mare la nivelul ficărei țări, iar votanții tind să acorde un vot emoțional sau să acorde un vot negativ, ca pedeapsă pentru partidele de la guvernare (Giebler și Wüst, 2010). Pentru că o mare parte a electoratului nu deține un bagaj important de cunoștințe în domeniul politicii, credințele sunt formate pe o bază afectivă și evaluativă (Frigioiu, 2008). Această lipsă de cunoștințe politice, de convingeri ferme „facilitează spațiile de manevră ale manipulării”, iar politicienii lansează promisiuni „demagogice” pe baza lacunelor de opinii și atitudini, dar și a lipsei de valori și norme care să derive în convingeri (Frigioiu, 2008, p.159).

Comunicarea este unul dintre cele mai importante elemente ale unei campanii electorale. În comunicarea politică informațiile sunt transmise în mod continuu de la structurile politice la public. Aceasta cuprinde proceduri, norme și acțiuni care ajută la organizarea și folosirea informației politice. Comunicarea electorală este un tip de comunicare politică, aceasta are loc numai în timpul campaniilor electorale și se bazează pe informații și mesaje create special pentru a convinge și sprijini un candidat sau un partid (Suciu, 2004). Comunicarea de campanie are un rol preponderent de stabilire și reconfirmare a convingerilor votanților, pe de altă parte aceastea au rolul de a schimba într-o oarecare măsură intenția de vot (Lazarsfeld, Berelson & Hazel, 2004). Comunicarea electorală cuprinde pe mai multe concepte, printre care valorile, ideile, pozițiile pe care candidații le adoptă, temele de campanie, mesajele și platforma electorală (Suciu, 2004). Valorile reprezintă puncte de sprijin ale moralității și intențiilor candidatului ca membru de partid (ibidem). Ideile sunt conceptul prin care se fixează probleme importane și de interes public în mintea alegătorilor. Acestea au ca scop conturarea mesajului politic (ibidem). Pozițiile constau în demararea unor soluții la problemele existente, fiind definite de ideile politice și având la bază valorile (ibidem). Temele înfățișează o idee principală care stă la baza campaniei electorale a unui partid politic, iar mesajele sunt compuse din idei specifice fiind folosite pentru comunicarea temei de campanie (ibidem). „Mesajele de campanie au efecte cognitive și simbolice diferite, precum achiziția și reciclarea cunoștințelor politice, redistribuirea capitalului politic și reconstituirea identităților politice” (Boțan & Corbu, 2011, p.119). Platforma electorală are la bază pozițiile politice (relansarea economică, politica agricolă, protecția mediului, sănătatea publică și educația) (Suciu, 2004).

Comunicarea politică este unul dintre elementele de bază ale democrației. Participanții la procesul de comunicare politică sunt considerați a fi formațiunile politice, consilierii politici, purtătorii secunzi de mesaj și mass-media (Tudor, 2008). „Campania electorală, moment decisiv în care se relevă mai pregnant trăsăturile distincte ale comunicării politice, ilustrează importanța reală a acestor procese și a efectelor interacțiunii dintre jurnaliști și politicieni” (Boțan & Corbu, 2011, p.85). O parte imporantă din atenția media este îndreptată către proiectarea imaginii proprii a candidaților, pe probleme de partid și scandaluri de campanie și mai puțin pe programele acestora. Se instalează o lipsă de credibilitate asupra clasei politice din cauza încercărilor de a realiza o campanie negativă (Tudor, 2008, pp.89-90). Politologul Murray Edelman vorbește despre faptul că majoritatea indivizilor se raportează la politică într-o oarecare măsură ca la un spectacol, fapt construit pe baza simbolurilor transmise, promovate de mass-media, dar și de discuțiile dintre oameni (Edelman, 1999). „O campanie electorală televizuală face din protagoniștii jocului politic stele politice, după modelul stelelor de cinema. Nu programul politic al candidatului este decisiv pentru victoria lui în alegeri, ci concursul telegenic prin care mass–media îi creează o harismă” seducătoare și îl transformă în vedetă (Frigioiu, 2008, p. 184).

Captarea audiențelor se bazează pe „punerea în scenă a unor spectacole mediatice, care au în centru nu atât o retorică a mobilizării, cât una a seducției electoratului” (Boțan & Corbu, 2011, p.83). Există posibilitatea ca mass-media să-și schimbe rolul de câine de pază al democrației în acela de susținător al unui partid politic. Însă acest tip de atitudine este riscantă pentru că mass-media își poate schimba credințele astfel încât acestea să difere de cele ale audienței și să înceapă să exercite controlul asupra aspectelor negative din viața politică (Tudor, 2008).

Vizibilitatea în ceea ce privește știrile referitoare la Uniunea Europeană are o proeminență mai ridicată în timpul alegerilor naționale și în special cele europarlamentare, în restul perioadei având o pondere foarte mică (Bârgăoanu, 2011). Poate cea mai importantă trăsătură a mediatizării candidaților în campania electorală o constituie vizibilitatea pe care o dobândește (Boțan & Corbu, 2011). Se constată în cadrul alegerilor europarlamentare o slabă prezență a candidaților în jurnalele de știri, se poate identifica astfel o slabă comunicare cu electoratul. În general, presa tinde să transmită informații despre principalele trei-patru formațiuni politice sau candidați cu cele mai mari șanse de câștig (ibidem). „Numărul politicienilor invitați să se exprime în fața camerelor de luat vederi se reduce la câteva zeci, în timp ce ceilalți, care rămân în umbră, sunt cvasi-ignorați de publicul larg” (ibidem, p.84).

Rémy Rieffel (2008) vorbește despre instituirea unui raport de forțe între jurnaliști și oamenii politici. Jurnaliștii se situeză pe o poziție care le oferă posibilitatea controlului asupra politicienilor (Rieffel, 2008). Politicienii sunt din ce în ce mai des puși sub presiunea evenimentelor din viața politică, de asemenea, sunt presați de mass-media prin obligația pe care o au față de jurnaliști să le răspundă la întrebări, să fie prezenți la dezbaterile televizate, să își realizeze o campanie în funcție de sondajele de opinie și de prezența media (ibidem). Jurnaliștii tind să fie părtinitori, să încadreze cu precădere anumite teme în tipare pre-definite, distorsionând imaginea vieții politice în campania electorală (Boțan & Corbu, 2011). Se remarcă la nivelul dezbaterilor o complicitate între jurnaliști și politicieni care se regăsește preponderent în televiziunile private. Acest fenomen poartă denumirea de media-malaise (ibidem). Conceptul de media-malaise definește ideea că mass-media, în căutarea audienței și a publicului, tine să denatureze conținutul inițial al informației (Curran et al., 2014). Complicitatea dintre jurnaliști și politiceni transformă informații de slab interes, prin exagerare, în informații de interes ridicat pentru public, care nu de puține ori nu au efectul scontat și afectează imaginea politicienilor în fața audienței (ibidem).

2.2 Perspective asupra identității naționale și europene

Cultura reprezintă cumulul ideilor reprezentate în literatură, artă și muzică. A spune că două persoane fac parte din aceeași cultură înseamnă că acele persoane au aproximativ aceeași idee despre lume și o exprimă în consecință (Hall, 2003). Cultura reprezintă un mediu propriu de existență, acel element care ajută societățile să își codifice acumularea de cunoaștere și istorie (Georgiu, 2012). Atunci când există un ”cod al culturii” (Hall, 2003 p. 10) gândirea și sentimentele reprezintă sisteme de reprezentare (ibidem). „Identitatea este unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei pentru emancipare individuală și una dintre caracteristicile estențiale ale modelului cultural european” (Wolton, 2012, p.381). Smith vorbește despre faptul că există diferențe între cultura europenilor și cultura populației de pe alte continente. Toate statele europene sunt legate între ele de istorie, patrimoniu cultural, simbolic, tradiții și politică ce constituie elemente de diferențiere ale popoarelor europene față de altele (Smith, 1992). De exemplu statele europene sunt definite de regimul democratic. Pe lângă aceste lucruri, tradițiile și sărbătorile conțin elemente comune între toate statele membre ale Uniunii Europene. Procesul culturii cuprinde două sisteme de reprezentare. Primul astfel de proces ajută la atribuirea de sens lucrurilor prin construcția unor corespondențe între lucruri, oameni, obiecte, evenimente și idei, dar și sistemul conceptual (Hall, 2003). Cetățenii membri ai Uniunii Europene posedă un bagaj al experienței în urma căruia își realizează propriile reprezentări. Însă, acest bagaj are elemente comune între indivizii țărilor membre ale Uniunii Europene. Al doilea depinde de construirea unui set de semne din diferite limbi care reprezintă concepte (ibidem). Relația între lucruri, concepte și semne se află la baza construirii de înțelesuri într-o limbă. Procesul care îndeplinește aceste trei aspecte se numește reprezentare (ibidem). Conceptele, ideile și emoțiile pot fi puse într-o formă simbolică, acestea transmițând și dând sens interpretărilor a ceea ce înțelegem prin practici de reprezentare (ibidem). Reprezentarea pune în legatură înțelesurile și limba cu tot ceea ce reprezintă cultura (ibidem).

Identitățile sociale pe care fiecare dintre noi le posedă influențează relațiile pe care le construim cu alte persoane sau cu alte grupuri. Astfel, se poate observa că identitatea nu aparține unui singur grup, acesta este reflecția sentimentului de apartenență la o comunitate sau grup care se diferențiază de alte comunități sau grupuri (Jenkins, 2000). Termenul de identitate definește două situații în care sunt stabilite relații comparative între oameni și obiecte, punând accent pe similaritate, asemănare și pliere reciprocă, dar și deosebirea dintre acestea (Milca, 2005, p.11). Identitatea acoperă aspecte sociale, cum ar fi cele economice, culturale, naționale și politice. Identitatea socială poate fi pozitivă sau negativă (Jenkins, 2000). Jenkins susține că toate identitățile sociale sau culturale, în momentul formării presupun existența unei deosebiri față de alte grupuri sau societăți (ibidem). Grupurile au rol în crearea identității sociale a individului (Chiciudean & Halic, 2012). De cele mai multe ori, membrii comunităților se identifică prin anumite elemente cu membrii grupului sau se auto-identifică (Milca, 2005). După cum susține Serge Moscovici „[…] posibilitatea de a trăi în strânsă asociere cu alți indivizi sau alte grupuri […] fără a-și pierde identitatea este nu numai una dintre cele mai mari dificultăți ale relațiilor personale și sociale, dar și una dintre exigențele fundamentale pentru supraviețuirea lor” (Moscovici, 2011, p. 250). Nu se poate stabili cu exactitate ce îi face pe oameni să fie englezi, francezi, germani sau japonezi în afară de propriile idei și imagni despre identitate sau cultură națională (Hall, 2003). Cetățenii se simt francezi, italieni sau europeni în funcție de existența socială sau politică a fiecărui cetățean membru al Uniunii Europene. Sentimentul de identitate europeană este diferit de la o țară la alta (Bruter, 2003). În studiul său din 2003, Bruter susține faptul că multe dintre identitățile europene sunt compatibile pentru majoritatea cetățenilor, mai mult decât atât, acestea sunt corelate pozitiv. Sentimentul de identitate națională este structurat diferit în mintea cetățenilor în funcție de naționalitate, dar conceptul de identitate europeană este același pentru toți cetățenii statelor memebre ale Uniunii Europene (ibidem).

Identitatea națională este însoțită deseori de existența prejudecăților și a stereotipurilor. Astfel, sunt emise stereotipuri și prejudecăți în funcție de naționalitate. Aceste tipuri de stereotipuri sunt adăugate determinantului național, de exempul român, german, francez, evreu și ungur (Milca, 2005). Există anumite stereotipuri venite din partea anglo-saxonilor, francezilor sau germanilor care produc inhibarea afirmării altor națiuni la nivelul statelor recent aderate la Uniunea Europeană (ibidem). Din prezenta cercetare a rezultat faptul că vest-europenii (în special francezii și britanicii), în campania pentru alegerile europarlamentare din 2014, s-au exprimat cu voce critică la adresa românilor, o voce bazată și pe stereotipuri și prejudecăți. Legătura dintre identitate și piața muncii nu este foarte vizibilă, însă, circulația imigranților, marcată de lipsa unor delimitări profesionale și de inexistența unui cadru legislativ conduc la discriminare identitară vizavi, în special, de persoanele care aparțin unor etinii sau rase, acest lucru poartă denumirea de excluziune identitară (ibidem). Dimensiunea națională primordială este compusă din mai multe elemente: etnogeneză, limbă, teritoriu, spiritualitate creștină, cultură, mentalitate și tradiții. Toate aceste elemente constituie puncte de raportare la identitatea europeană (ibidem).

Dominique Wolton (2012) susține că identitățile naționale sunt considerate o problemă pentru dezvoltare și în acest sens sunt susținute marile organizații. Aceste organizații sau „concentări”, după cum le numește autorul, structurează planeta în câteva centre de putere care contrubuie la stabilitate (Wolton, 2012, p.383). Cu toate acestea, se pune accentul pe identitatea națională în detrimentul identității europene în statele Uniunii Europene, la fel ca în cazul României unde în alegerile europarlamentare s-a pus mai mult accentul pe identitatea națională decât pe cea europeană (Sakki, 2014). Astfel, apariția Uniunii Europene constituie o provocare pentru rezistența identităților naționale (Cowles & Caporaso, 2001). Prin formarea Uniunii Europene s-a ajuns la generarea unor noi tipuri de probleme civice și politice care pun accentul pe definirea identității europene pe fondul identității naționale (ibidem). Acest lucru se observă în toate activitățile cetățenilor, fie că vorbim despre familie, școală, loc de muncă, instituțiile statului sau mass-media (ibidem). Identitatea națională are la bază elemente de limbă, teritoriu, istorie, religie, rasă și tradiții, însă nu constă doar în aceste lucruri (Milca, 2005). Biserica, familia, școala, industria, armata sau anumite partide politice sunt considerate factori care mențin controlul social (ibidem). Continuitatea, dar și transmiterea unor anumite tradiții, practici, obiceiuri, valori și norme sunt elementele care constituie menținerea unui comportament individual comun (Moscovici, 2011). Identitatea națională presupune că membrii comunității conviețuiesc ghidați de anumite tipare de gândire și de acțiune (Milca, 2005). Aceste elemente îi fac pe membrii grupului să devină solidari și conștienți de apartenența la comunitate (ibidem). Identitatea națională reprezintă și o conștiință națională puternic întipărită, astfel încât să existe o conștiință de grup menită să ideplinească rolul de solidarizare afectivă și raționalizare cu scopul atingerii unor obiective comune superioare (ibidem). „Singura identitate colectivă valorizată este cea care transcede identitățile comunitare și naționale în favoarea unor organisme de cooperare mai mult sau mai puțin internaționale” (Wolton, 2012, p. 383)

În Europa secolului al XIX-lea identitatea colectivă a reprezentat cu precădere un element central al constituirii puterii politice. Acest lucru a fost realizat prin conexiunea dinte conceptul de identitate și cel de naționalism (Wolton, 2012). Aderarea la Uniunea Europeană a țărilor din Europa de Est a adus noi elemente de identitate, însă nu semnificative, astfel încât să îi schimbe accentul, însă România are elemente comune de identitate cu cea a est-europenilor (Milca, 2005). Prin tratatele de la Roma, Maastritch și Amsterdam se presupune existența unei identități comune pentru a se realiza ideea unei uniuni strâns legate. Însă, acest lucru nu este ghidat sau dictat de norme și reguli, nu este efectiv stipulat în tratate ca fiind o obligație a statelor membre (Cowels & Caporaso, 2001). Cetățenii Uniunii Europene nu sunt forțați de norme pentru a construi identitatea europeană și pentru a trece de la identitate națională la identitate europeană (ibidem). Presupusul conflict dintre vest-europeni și est-europeni nu reprezintă o criză identitară, ci mai degrabă o criză declanșată de extinderea Uniunii Europene (Milca, 2005). În acest cadru, Uniunea Europeană a evoluat de la o comunitate bazată pe o piața comună, la o uniune dominată de aspectele economice, politice și sociale (ibidem).

Europa poate fi definită și din alte considerente decât cele de ordin fizic, geografic, mărginită de frontire naturale sau convenționale impuse de istorie (Milca, 2005). Ea reprezintă, lăsând aspectele istorice la o parte, un spațiu proxemic și cultural comun al tuturor statelor membre, existând anumite obiceiuri extinse la scară europeană prin ideologii, principii și prin recunoașterea exitenței unei opinii publice transfrontaliere (ibidem). Prin ideile și viziunile asupra unei Europe compusă din identități naționale se explică faptul că toată construcția identității europene are la bază idei politice (Cowles & Caporaso, 2001). Construcția Uniunii Europene a pornit, conform studiilor lui Smith (1992), atât de la ideea realizării unui spațiu comun izolat de posibilitatea începerii unor războaie în Europa, cât și pentru a consolida un spațiu benefic pentru cetățenii acesteia (ibidem). Uniunea Europenă nu trebuie percepută ca o supra-națiune, care înglobează toate națiunile statelor membre, întrucât aceasta are propria identitate, de aceea cetățenia membrilor Uniunii Europene este diferită de cetățenia națională, astfel niciuna nu se înlocuiește cu cealaltă (Milca, 2005). Bruter vorbește despre faptul că identitatea europeană este constituită din două abordări (Bruter, 2005). În primul rând este vorba despre o abordare direcționată către tradiția socială și istorică. Aceasta este definită de trăsături obiective și comune (valori, istorie, etnie etc.) între europeni (ibidem). Abordarea de acest tip reprezintă punctul zero al înțelegerii comportamentului cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene în timpul alegerilor pentru Parlamentul European (ibidem). În al doilea rând, este vorba despre o abordare bazată pe identifiarea a ceea ce indivizii defiesc drept identitate europeană și cum se definesc aceștia în raport cu identitatea europeană (ibidem). Această abordare are drept scop identificarea sentimentului european în raport cu modul de a se comporta al indivizilor în alegerile europene (ibidem).

Trecerea atribuțiilor de la state către instituția Uniunii Europene oferă acesteia drept de decizie și acțiune. Acest lucru presupune că impactul politicii europene este în continuă creștere și are un efect direct asupra percepției publicului față de Uniunea Europeană (Cowles & Caporaso, 2001). Bruter (2003) vorbește despre faptul că informațiile pozitive despre integrarea europeană contribuie la sentimentul de apartenență. Propagarea de informații negative despre integrare ar denatura sentimentul de identitate europeană. Identitatea europeană depinde în mare măsură de informațiile pe care mass-media le transmite. De asemenea, aceasta depinde și de eforturile pe care partidele politice și instituțiile le fac în sensul însușirii identității europene (Bruter, 2005). Unul dintre elementele de identitate al unora dintre statele membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania) îl constituie moneda Euro. La nivel european există presupoziția că identitatea europeană a fost afectată de criza economică. Având moneda euro ca principal numitor comun a rezultat faptul că unirea țărilor europene în fața crizei și a provocărilor constituie un avantaj (Verhofstadt, 2012, p.223).

Identitatea europeană este formată din două componente: identitate civică și identitate culturală (Bruter, 2005). Identitatea civică presupune identificarea cetățenilor cu imaginea unor structuri din Uniunea Europeană, acest timp de identitate se reflectă în special în sistemul politic (ibidem). Identitatea culturală se referă la faptul că cetățenii se raportează la Uniunea Europeană ca la o comunitate umană din care fac parte. Aceștia împărtățesc cultura, valorile și etnia (ibidem). „Dualitatea omului european, trăind într-o arie natală, exclusivă, locală, regională, națională și într-alta inclusivă, mai largă, difuză, continentală, definește și explică o identitate pe care o numim europeană și ale cărei dimensiuni au evoluat și s-au îmbogățit în timp” (Milca, 2005, p.23). Imaginile la nivel național, european sau internațional au un rol foarte important în relațiile dintre națiuni și continente. Organismele supra-statale regionale, precum Uniunea Europeană sau globale nu trebuie să fie percepute ca centre de putere politică, economică sau militară, acestea sunt deopotrivă și centre de cristalizare a imaginii statale (Chiciudean & Halic, 2012, p. 39). Ele reglează și dețin o putere mare asupra comunicării la nivel internațional. De asemenea, au rol în formarea opiniei publice și a formării liderilor de opinie (Chiciudean & Halic, 2012). Bruter (2005) pleadează pentru ideea conform căreia tinerii cetățeni care au un nivel mediu spre ridicat de educație, care au locuit sau călătorit în țări ale Uniunii Europene, distincte de țara natală au un nivel mai ridicat al identității europene (Bruter, 2005). O altă trăsătură este aceea că, exceptând cetățenii din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cetățenii celorlalte țări europene înclină identitatea europeană către cea de tip civic (ibidem).

Conform unui studiu realizat pe manualele școlare din cinci țări ale Uniunii Europene (Franța, Anglia, Germania, Finlanda și Suedia) integrarea europeană este caracterizată ca un proces complex și complicat ce îi face pe cetățenii UE să-și creeze o imagine negativă despre uniune și despre felul în care aceasta se raportează la cetățenia europeană (Sakki, 2014). Întregul proces de integrare europeană este criticat în principal acolo unde se vorbește despre distanța pe care uniunea o ține față de cetățeni, în țări precum Finlanda, Anglia și Suedia (ibidem). Guvernarea Uniunii Europene se situează la granița dintre două situații. Prima dintre acestea este implicarea în viața societății și a cetățenilor Uniunii Europene și a doua constă în implicarea la nivel guvernamental și parlamentar în cazul tuturor statelor membre. Tocmai acest lucru face ca percepția cetățenilor despre poziționarea reprezentării UE să fie greu de stabilit și distins. În special reprezentarea se face la nivelul politicului, astfel Uniunea Europeană este percepută de cetățenii săi ca o instituție politică sau de reglare a problemelor clasei politice (Verga, 2014). Un rol important în relațiile transnaționale îl au statele dominante din punct de vedere politic, economic și militar. De aici decurge și atitudinea organizațiilor față de anumite popoare sau națiuni (Chiciudean & Halic, 2012).

Un alt rol foarte important în propagarea identității europene îl are mass-media. Medierea informațiilor de la nivelul Uniunii Europene, realizată în funcție de contextul cultural al fiecărui jurnalist duce la creșterea nivelului de acceptare al publicului (Wolton, 2012). De asemenea, cu cât acestea sunt trecute „dintr-un spațiu mental în altul” cu atât acele informații sunt mai ușor percepute și însușite de către public (Wolton, 2012, p.387). Mulți jurnaliști susțin faptul că rata scăzută de participare la alegerile europarlamentare se datorează lipsei de identitate europeană. Însa, Bruter (2005) contrazice acest lucru și spune că ar trebui studiați alți fatori determinanți ai ratei mici de participare la vot. Acesta spune că rata de participare la alegerile pentru Parlamenul European a scăzut, în timp ce nivelul de identitate europeană a crescut (Bruter, 2005). Pe baza acestei scăderi a ratei de participare autorul pune competențele limitate ale Parlamentului European, lipsa de impact a politicii de partid și lipsa unei campanii coerent structurate ce se regăsesc la nivelul majorității statelor membre (ibidem). Însă, participarea la vot a cetățenilor are o mică influență și din partea identității europene. Bruter susține că inclusiv alegerile europene, organizate în toate statele membre în aceeași perioadă, reprezintă un simbol al integrării europene având astfel și un impact considerent asupra identității euroepene (ibidem).

Capitolul II Analiza temelor naționale și a temelor europene în emisiunile electorale difuzate de Antena 3 în timpul campaniei pentru Parlamentul European în România 2014

Prezenta lucrare are în vedere analiza celor mai importante teme naționale și europene dezbătute în perioada campaniei electorale pentru Parlamentul European. Această lucrare este realizată pe baza unei grile de analiză care conține trei dimensiuni relevante pentru cercetare. Prima dimensiune este cea națională, a doua este dimensiunea mixtă (națională și europeană), iar cea de-a treia dimensiune este cea europeană. Toate aceste trei dimensiuni au rolul de a releva modul în care candidații pentru portofoliile de europarlamentari își construiesc atât campania cât și programele pe care le propun. Un alt scop al cercetării este acela de a descoperi dacă temele naționale sunt abordate cu precădere în detrimentul temelor europene și care sunt temele cele mai propuse și discutate în dezbateri.

Descrierea metodologiei

Pentru realizarea proiectului de cercetare din care face parte și lucrarea de față s-a folosit analiza de conținut cantitativă prin care s-au monitorizat televiziunile cu cea mai mare audiență din România. Televiziunile care au fost folosite în cadrul cercetării sunt: Antena 3, B1 TV, Digi 24, Realitatea TV, România TV și TVR 1. Dintre acestea, lucrarea de față prezintă rezultatele monitorizării postului de televiziune Antena 3. Posturile de televiziune au fost monitorizate în perioada campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2014, inclusiv ziua precedentă și ziua votului, mai precis 25 aprilie-25 mai. În fiecare din aceste zile, intervalul orar monitorizat a fost 17:00-00:00. În vederea realizării cercetării s-a folosit baza de date SPSS versiunea IBM SPSS Statistics 20.

Emisiunile au fost împărțite în categoriile: știre, talkshow/dezbatere, interviu, mesaj de interes public, clip publicitar, pamflet și altele. Fiecărui tip de emisiune i-a fost atribuit un cod, respectiv o cifră de la unu la șapte. Cercetarea este bazată pe 22 variabile, dintre care 14 stabilite pe trei dimensiuni: națională, europeană și mixtă, aceasta din urmă fiind compusă din dimensiunea națională și dimensiunea europeană. Prima dimensiune, cea națională, cuprinde variabile despre: prezentarea candidaților, partidelor și a programelor, scandaluri de campanie, probleme interne ale partidelor și absorbția fondurilor europene. Variabilele despre prezentarea candidaților, partidelor și programelor și absorbția fondurilor europene au cuprins referiri despre modul cum candidații și partidele își prezintă candidatura în alegerile europarlamentare. De asemenea, au cuprins aspecte referitoare la felul în care candidații încearcă să câștige votul alegătorilor prin programele lor, dar și dacă aceste programe se referă la absorbția de fonduri europene. Prin variabilele care se referă la scandaluri de campanie și probleme interne de partid s-a urmărit frecvența pe care acestea o au în timpul campaniei electorale. Dimensiunea europeană cuprinde mențiuni despre: misiunea Parlamentului European, mecanismul de vot, campania electorală din alte state ale Uniunii Europene (UE) și statele respective menționate. Această dimensiune a avut în vedere modul în care este prezentată importanța Parlamentului European și împărțirea acestuia în funcție de formaținuile politice. Dimensiunea europeană a avut în vedere referirile la celelalte două variabile legate de modul și importanța campaniei electorale în celelalte state ale UE, dar și care sunt cele mai menționate state. A treia dimensiune, cea mixtă, este formată din variabile cu următoarele mențiuni: prezentarea grupurilor din Parlamentul European, a candidaților și a programelor, spațiul Schengen, migrație și frontiere, dezvoltare durabilă și politică de mediu, locuri de muncă și economie, agricultură și o altă variabilă care cuprinde teme nemenționate.

În cele 31 de zile au fost monitorizate câte șapte clipuri video pe zi cu durata de o oră. Din cele 217 ore înregistrate șapte nu au putut fi accesate din cauza unor probleme tehnice. Din acest motiv au fost monitorizate doar 210 ore. Astfel, în cele 31 de zile monitorizate formatul predominant a fost reprezentat de emisiuni cu durata între 30 și 120 de minute, jurnale de știri cuprinse între 20 și 60 de miute și spoturi publicitare de un minut (menționez că au existat doar două astfel de spoturi în ultima săptâmână din campania electorală). Dintre cele 210 de ore monitorizate, doar 109 au fost relevante pentru cercetare, cea mai mare pondere dintre acestea le-a avut emisiunea de tip dezbatere, cu un procentaj de 74,3%, din totalul emisiunilor monitorizate. În toate aceste dezbateri au fost invitați membri ai partidelor politice aflate în campania electorală sau candidați pentru posturile de europarlamentar. Nu toate partidele au dat curs invitației de a participa la dezbaterile de la Antena 3, fapt anunțat la începutul fiecărei emisiuni de către moderator.

Monitorizarea a relevat faptul că Antena 3 nu a prezentat clipuri publicitare pentru niciunul dintre partide în timpul campaniei electorale, cu excepția ultimei săptămâni de campanie când au fost difuzate două spoturi care îl aveau în prim plan pe liderul Partidului Social Democrat (PSD) vorbind despre reînființarea Uniunii Social Liberale. În acest sens, se poate observa faptul că PSD este singurul partid politic care a avut spot publicitar difuzat de Antena 3 în timpul campaniei electorale.

Pe parcursul monitorizării s-au evidențiat câteva limite. În primul rând este vorba despre limitarea monitorizării la șapte ore pe zi, astfel încât nu se poate aprecia câte referiri la variabile au existat în cadrul celorlalte ore. În al doilea rând este vorba despre cele două clipuri publicitare de câte 30 de secunde, unde din cauza programului nu s-a putut înregistra valoarea de 30 de secunde, ci un minut.

2. Analiza datelor

Pentru realizarea monitorizării s-a ales încadrarea emisiunilor în următoarele tipuri: știre, talkshow/dezbatere, interviu, mesaj de interes public, clip publicitar, pamflet și altele. Dintre aceste șase tipuri, pentru canalul de televiziune Antena 3 și în intervalul analizat (17:00-00:00) au apărut patru tipuri de emisiune (știre, talkshow/dezbatere, clip publicitar și pamflet). Emisiunile de tip pamflet și clipurile publicitare au avut o frecvență scăzută. Cu o pondere mai mare față de cele două tipuri menționate, se situează emisiunea de tip știre care apare într-un procent de 17,4%. În general, mențiunile apărute în cadrul știrilor sunt teme preluate din emisiuni sau transmisiuni în direct de la conferințe, ședințe, întruniri sau mitinguri. Cea mai mare frecvență o au emisiunile de tip talkshow/dezbatere. Emisiunile de tip dezbatere unde au fost găsite mențiuni relevante pentru cercetare sunt: 100 de minute, Deziluzia optică, Dincolo de știri, Ediția de weekend, Ediție specială, Esențial, În gura presei, La ordinea zilei, Panorama, Punctul de întâlnire, Q&A, Sinteza zilei, Secvențial și Subiectiv. Acest tip de emisiune (talkshow/dezbatere) a expus cel mai mult conținut despre campania electorală internă și europeană. Adesea, în cadrul emisiunilor de tip talkshow/dezbatere au existat prezenți în studio membri ai diferitelor partide politice, cu excepția anumitor partide care au refuzat participarea constant. Moderatorii au specificat acest lucru aproximativ la începutul fiecărei emisiuni. În urma monitorizării, pentru o mai bună interpretare am folosit grafice pentru cele trei dimensiuni: europeană, națională și mixtă (europeană și națională). Variabilele cele mai importante sunt următoarele: misiunea Parlamentului European (PE), prezentarea grupurilor din PE, mențiuni despre Schengen, migrație și frontiere, locuri de muncă și economie, politica agricolă, prezentarea partidelor, candidaților și a programelor, scandaluri de campanie, probleme interne ale partidelor și absorbția de fonduri europene. Emisiunile s-au situat pe teme de discuție preponderent pe dimensiunea europeană și pe dimensiunea național europeană. Cea mai mare pondere au avut-o discuțiile pe teme europene, dar încadrate în spațiul națioanal așa cum se poate observa și în următoarea figură.

Numărul de referiri pe teme de discuție și emisiuni

Figura numărul 3. Tipul de emisiune și tema în care se discută

Lucrarea a relevat trei teme importante de discuție. Acestea includ referiri la toate variabilele pe baza cărora s-a făcut monitorizarea. Una dintre teme cuprinde informații cu privire la dimensiunea europeană și a doua se bazează pe elemente referitoare la campania electorală din România conținând elemente despre care s-a vorbit în context european, dar vizând strict țara noastră. Cea de-a treia temă are în vedere modul în care s-a desfășurat campania în România și cum a fost aceasta dezbătută în cee ace privește candidații și programele acestora.

2.1 Prezentarea campaniei electorale din România

Prezentarea campaniei electorale din România este tema cu cea mai mare amploare. Aceasta cuprinde cele mai multe dezbateri, dar și cele mai lungi ca durată. Tema are în vedere referiri la prezentarea candidaților români la alegerile europarlamentare și a programelor acestora, problemele interne ale partidelor și scandalurile de campanie. În ceea ce privește prezentarea candidaților români la alegerile europarlamentare, a programelor acestora și a partidelor din care fac parte, după cum se poate observa și în figura numărul patru, se constată o diferență clară între prezentarea candidaților, a partidelor și a programelor la nivel european cu un procent de 16,5% (18 referiri) față de această variabilă pe dimensiunea națională cu o pondere de 41,3% (45 de referiri).

Mențiuni despre prezentarea candidaților, programelor și partidelor

Figura numărul 4. Mențiuni despre prezentarea candidaților, programelor și partidelor

Chiar dacă, în ceea ce privește variabila Mențiuni despre prezentarea candidaților, programelor și partidelor, procentajul arată o frecvență crescută în discuții, se constată o participare scăzută la dezbateri a candidaților pentru posturile de europarlamentar, aceștia trimițând adesea reprezentanți ai partidelor să participe la emisiuni. Marius Pieleanu, în emisiunea Panorama, afirmă că:

„Noi nu am avut la masă în aceste 30 de zile candidații, toți, la Parlamentul European. Deci a fost doar o luptă între Victor Ponta și Traian Băsescu, parțial pigmentată de intervențiile lui Crin Antonescu și ale doamnei Udrea, dar pe cei care candidează nu i-am cunoscut.”

În special apar ca făcând campanie electorală liderii partidelor politice, nu candidații la europarlamentare. În promovarea electorală pe scenă alături de candidații la europarlamentare sunt prezenți liderii importanți ai partidelor politice care promovează programele pentru PE. În România, în cursa pentru alegerile europarlamentare au intrat 15 partide și opt independenți, luptând pentru 32 de locuri în PE. Bogdan Chirieac susține că:

„Alegerile acestea nu au nicio legătură cu europarlamentarele. Au legătură cu echilibrul de putere în România, în ultimele 6 luni ale mandatului domnului Băsescu și poate cu viitorul președinte al României”.

Prima zi a campaniei electorale a culminat cu lansarea candidaturilor partidelor politice și a candidaților independenți, însă nu toți au reprezentat puncte centrale pentru postul de televiziune. Lansarea campaniei alianței PSD-UNPR-PC a fost cu precădere discutată în dezbaterile electorale, campania fiind una de amploare. În lansarea campaniei au vorbit mai mult liderii partidelor în numele candidaților la europarlamentare. Aceștia au avut discursuri ce conțineau diverse promisiuni, dar tot timpul în discurs aveau intervenții cu privire la acțiunile foștilor europarlamentari ai partidelor adverse. Principalele aspecte pe care alianța le cuprinde în programul pentru europarlamentare conține elemente despre economie, locuri de muncă și agricultură. Membrii PNȚCD au optat pentru o lansare de campanie un pic mai restrânsă față de lansarea alianței PSC-PC-UNPR. Un alt candidat puternic mediatizat de către Antena 3 a fost Mircea Diaconu, candidat independent. Acesta a ales să aibă o campanie bazată pe simplitate și pe apropierea de public. De aici se poate observa diferența de abordare a campaniei electorale, dar și discrepanța la nivel de promovare a candidaților în funcție de partidele de proveniență. În dezbaterile electorale se concluzionează că majoritatea candidaților vorbesc mai mult despre campanie decât despre ce urmează să facă în Parlamentul European. Politicienii sunt frecvent atacați în emisiuni din cauza campaniei făcute de liderii partidelor politice, dar și pentru lipsa unor discuții directe cu oamenii. Se discută, de asemenea, în campania electorală despre o neglijare a acesteia în favoarea pregăririi campaniei pentru alegerile prezidențiale, principalii vectori de imagine sunt Victor Ponta care lansează sloganul USL trăiește și de Elena Udrea care primește oficial susținerea președintelui Traian Băsescu.

Cele mai discutate afișe de campanie au fost cele ale Partidului Mișcarea Populară (PMP) și ale alianței PSD-PC-UNPR. Afișul de campanie al PMP este comparat cu afișul unui film ce are ca subiect o bandă de hoți. O altă comparație a afișului de campanie al PMP este făcută cu imaginea afișului filmului X-MEN. Pe lângă acest lucru, invitații consideră că persoanele care candidează din partea PMP nu sunt potrivite pentru posturile de europarlamentari. O altă problemă discutată în legătură cu PMP este modul în care Elena Udrea alege să facă campanie, de exemplu săritura cu parașuta. Acest lucru a devenit principala temă de campanie electorală a contracandidaților și subiectul ironiilor și al glumelor. În dezbateri a fost comentată implicatea Direcției Naționale Anticorupție (DNA) în cadrul campaniei electorale.

Un alt conflict de campanie a fost cel al sloganului PMP și PNL care au avut în cadrul, mijloacelor de promovare, un slogan imprimat pe tricouri cu mesajul Keep calm and vote for PMP respectiv Keep calm and vote PNL. Acestea pot fi observate și în următoarele imagini.

Comparație slogan de campanie PNL și PMP

Figura numărul 5. Slogan de campanie PNL comparativ cu PMP

Alianța PSD-PC-UNPR și-a construit campania pe elemente tradiționale, pornind de la sloganul Mândri că suntem români și continuând cu afișe ce au ca imagini motive tradiționale ale portului popular românesc. Cel de-al doilea slogan al alianței a fost România puternică în Europa. Parlamentarul Ana Birchall comentează că:

„Valorile pe care noi trebuie să le promovăm în Europa și în lume, nu numai mândria de a fi român, să avem putere să fim cetățeni egali în Uniunea Europeană dar și tradițiile și obiceiurile noastre.”

În cadrul acestei alianțe campania pentru alegerile europarlamentare se intersectează cu începutul campaniei pentru alegerile prezidențiale. Neavând o legătură imediată cu alegerile pentru europarlamentare, în data de 21 mai, dar și în data de 22 mai, au apărut două clipuri publicitare ce îl au în prim-plan pe Victor Ponta care susține ideea unei reanimări a Uniunii Social Liberale. Afișele PSD au fost criticate din cauza fotografiilor de pe afișe, cu lanurile de grâu, deoarece s-a demonstrat că acestea nu înfățișau imagini din România, ci au fost luate dintr-o bază cu fotografii internațională. Una dintre imagini este prezentată în figura următore. În această imagine se pot observa și elementele de folclor pe care PSD și-a construit campania electorală.

Afiș de campanie al PSD

Figura numărul 6. Afiș de campanie al PSD

Scandalurile de campanie au constituit variabila cu cele mai multe referiri din timpul cercetării pe Antena 3, așa cum se poate observa și în figura numărul șapte. Acestea au avut teme diverse, de la implicarea liderilor politici sau a instituțiilor statului în campania electorală, până la modul de reprezentare al afișelor. Primul scandal care apare în campanie este cel dintre PNL și alianța PSD-PC-UNPR provocat de ruperea USL. Alianța susține reunirea USL, în timp ce liberalii afirmă că aceasta este o minciună, o dezinformare a publicului, dar și o armă pe care social democrații o folosesc ca formă de diversiune în campanie. Analiștii și jurnaliștii postului Antena 3 susțin că președintele Traian Băsescu face campanie PMP, fapt ce a declanșat un scandal, menținut pe întreaga campanie electorală. În mini-vacanța de 1 mai, Traian Băsescu a apărut în fotografii postate pe rețeaua socială Facebook, alături de membrii PMP purtând tricouri inscripționate cu logoul partidului, dar și tricouri cu sloganul de campanie al acestora. De asemenea, Traian Băsescu apare și pe pliantele PMP pentru alegerile europarlamentare. În urma acestor evenimente premierul Victor Ponta a cerut public încetarea campaniei și a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR) cu privire la acest fapt. Însă verdictul CCR a fost că președintele Traian Băsescu nu a făcut campanie pentru PMP. Un alt scandal de campanie a fost în jurul vizitei Elenei Udrea în comuna Nana ce a avut ca principal incident agresarea unei persoane în vârstă de către echipa liderului de partid.

Procentul pentru variabila Mențiuni privind scandalurile de campanie

Figura numărul 7. Menținui privind scandalurile de campanie

Alături de scandalurile de campanie se remarcă problemele interne ale partidelor politice din România. O problemă de partid dezbătută în campania electorală a fost aceea a conflictului dintre Victor Ponta și Crin Antonescu, după ruperea USL. Pe de-o parte PSD declară o încercare de refacere a uniunii, pe de altă parte liberalii concluzionează că acest lucru este doar imaginea transmisă către electorat, în interior lucrurile fiind altfel. Se constată o inconsecvență a liberalilor și anume incertitudinea acestei deciziei cu privire la trecerea de la formațiunea ALDE la PPE, astfel încât, în cadrul dezbaterilor reprezentanții PNL nu confirmă dar nici nu neagă acest zvon. Tot legat de referirile la PNL se discută intens despre plecarea lui Mircea Diaconu din partid și despre candidatura ca independent a acestuia, fapt ce presupune, așa cum afirmă invitații la dezbateri, o migrație de voturi de la PNL către Mircea Diaconu. De asemenea, se vorbește în prima parte a campaniei electorale despre revenirea în partid a lui Călin Popescu Tăriceanu ce atrage păreri pro și contra, majoritatea colegilor de partid considerând că plecarea acestuia a fost o trădare a partidului. O altă problemă a Partidului Național Liberal este impunerea obținerii pragului de 20% din voturi la alegeri. În cazul în care acest lucru nu s-ar realiza, consecința principală o va suferi președintele partidului, Crin Antonescu, prin demisia promisă în cadrul unei conferințe de presă. PSD se confruntă cu problema anchetării și arestării baronilor locali, pentru acest lucru, din discuții a reieșit că poate duce la pierderea unui procent din electorat. Problemele PMP constau în scandalurile legate în principal de Elena Udrea și de cazul Nana. PDL este puțin prezent în campania electorală, o problemă menționată a partidului este legată de neatingerea pragului electoral stabilit, sancționat mai apoi cu demisia conducerii partidului.

Astfel, această temă aduce în discuție în primul rând faptul că în orice tip de dezbatere electorală, candidații tind să compare ceea ce fac sau ce au făcut, dar și ce urmează să facă în comparație cu guvernele trecute, cu foștii europarlamentari, în general raportându-se la politicienii predecesori din partidele politice opozante. Campania nu se bazează, așa cum ar trebui, pe promovarea candidaților la europarlamentare, ci mai degrabă pe promovarea partidelor și a liderilor acestora, posibili viitori candidați la președinție. Se poate observa că dominantă pe parcursul întregii campaniei electorale este campania națională și mai degrabă ceea ce se întâmplă cu liderii și partidele politice din România. Sunt promovate mai mult scandalurile de campanie și problemele de partid decât temele de interes pentru public.

2.2 Subiecte de campanie electorală în Europa și în România

A doua temă de discuție cuprinde dezbateri despre spațiul Schengen, migrație, frontiere, dezvoltare durabilă și politică de mediu, economie, locuri de muncă, agricultură și fonduri europene. În contextul alegerilor europarlamentare din România campania electorală a vizat teme mari de discuție care s-au încadrat în variabilele studiului. Astfel, urmărind temele abordate în dezbaterile televizate se poate observa că aceste teme fac referire în mod constant la programele electorale pe care candidații la europarlamentare le propun. Teme precum crearea de locuri de muncă, scăderea șomajului, implementarea unor noi politici de mediu, aderarea la spațiul Schengen, migrație, agricultură performantă, securitate națională sau absorbția de fonduri europene fac parte din programele pe care candidații și partidele le promovează în campania electorală. Aceste teme, chiar dacă de cele mai multe ori au fost abordate plecând de la programele liderilor europeni pe problemele generale întâlnite la nivelul Europei, se contextualizau de fiecare dată aducând în discuție problemele punctuale ale României. În acest fel, candidații se foloseau de problemele existente la nivel european pentru a-și construi campania în fața electoratului din România. Cea mai mică frecvență dintre cele șase variabile au avut-o discuțiile despre aderarea României la spațiul Schengen, la polul opus situându-se variabila care a conținut mențiuni despre economie și locuri de muncă, însă de cele mai multe ori s-a format discuția prin elemente interdependente între variabilele ce au fost pe fond teme de campanie. Pentru a observa mai bine care sunt variabilele cu cea mai mare pondere și care este ierarhia acestora urmăriți următoarea figură.

Frecvența temelor abordate în dezbaterile electorale

Figura numărul 8. Numărul de referiri ale temelor de dezbatere din campania electorală structurate pe variabilele cercetării

Dintre variabilele Aderarea la Spațiul Schengen, Dezvoltare durabilă și politică de mediu, Altele (securitate națională, justiție și servicii secrete), Agricultură, Fonduri europene și Economie și locuri de muncă subiectele care au generat cele mai multe discuții au fost creșterea economiei și crearea de locuri de muncă unde au apărut mențiuni în proporție de 25,7%. Au constituit teme de campanie și subiecte intense de discuție dezbaterile despre creșterea economică a României și crearea de locuri de muncă. Invitat la una dintre emisiuni și prezentându-și programul, Martin Schulz vorbește despre o luptă a Europei împotriva șomajului. Acesta declară:

„Cea mai mare dezamăgire a europenilor din partea UE este sentimentul că nu este corectă, nu este dreaptă, oamenii super bogați se îmbogățesc pe zi ce trece și în fiecare zi avem oameni și mai săraci”.

De asemenea, Martin Schulz vorbește despre proiectul de la institutul de fizică nucleară, declarând că este unul dintre cele mai importante proiecte viitoare pentru Europa, iar dacă această cercetare reușește, foarte mulți investitori vor veni în țară și se vor crea locuri de muncă pentru viitoarele generații. Invitații la dezbaterile electorale discută despre tăierea pensiilor din timpul Guvernului Boc, decizie care a fost declarată ulterior neconstituțională de Curtea Constituțională a României (CCR). În paralel, în timpul dezbaterii, s-a realizat o analiză a situației de la declanșarea crizei, tăieri de pensii, salarii, șomaj și împrumuturi externe. Reprezentanții alianței de guvernământ fac referiri negative la vechea conducere prin afirmații construite cu sintagme de tipul noi nu facem așa, noi am îndreptat ceea ce ei au stricat, noi am dat înapoi ceea ce ei au luat. Conform unui studiu Eurostat difuzat de Antena 3, România are cel mai mare avans din UE în ceea ce privește creșterea produsului intern brut (PIB) în trimestrul al doilea din 2014, rezultând cea mai mare creștere economică dintre țările membre ale UE. Din studiu reiese și faptul că în medie, în celelalte state ale Uniunii Europene PIB-ul a crescut cu 1,4%, iar în zona euro cu 0,9%. În țări precum Cehia și Franța economia a stagnat. Procentul referirilor pentru aceasă temă importantă de discuție este relevat și în următoarea figură.

Mențiuni despre economie și locuri de muncă

Figura numărul 9. Mențiuni despre economie și locuri de muncă

O altă temă care are la bază economia se formează în jurul dezbaterilor despre aderarea la zona euro, implicit despre amânarea acestei decizii. În ceea ce privește spațiul Schengen și migrația, cele mai multe discuții au privit campania francezilor conservatori care încercau atragerea electoratului prin denigrarea României și prin promisiunea că vor împiedica aderarea României în Schengen. De altfel, sunt menționate declarațiile fostului președinte Nicolas Sarkozy conform cărora nu este importantă doar respingerea României și a Bulgariei de la aderare, ci și oprirea de la aderare a oricărui stat, poate chiar micșorarea spațiului de liber schimb. Candidații la europarlamentare din România, dar și din celalalte state ale Uniunii Europene discută adesea despre siguranța granițelor Europei. România este implicată direct în aceste discuții, alături de Polonia, reprezentând granița de Est a Uniunii. Invitații la dezbateri pun adesea nereușita României de a adera la spațiul Schengen pe baza migrației românilor în căutarea de locuri de muncă bine plătite și a unui nivel de trai ridicat.

Într-o discuție, Martin Schulz spune:

„Țările puternice le spun țărilor slabe <<sunteți slabi și de aceea facem ce vrem>>. Este exact opusul Europei. Cred că europenii trebuie să lupte împotriva acestui fapt. Cred că ar trebui să îi susținem pe ucrainieni, ar trebui să le dăm un mesaj mai puternic rușilor, cerându-le să respecte regulile europene”.

În luna mai, șeful Stratfor, Robert Kaplan a vizitat România, ocazie prin care a susținut și un discurs în care, printre altele, a spus:

„Vladimir Putin știe că articolul 5 din tratatul NATO (cel în care dacă un membru al alianței este atacat toate statele trebuie să ajute în apărarea acestuia) îi protejează pe membrii alianței de o invazie terestră, dar nu și de acțiuni subversive prin cumpărarea instituțiilor media, a băncilor”.

În urma acestor lucruri observăm rolul pe care actorii politici internaționali l-au avut asupra desfășurării campaniei pe anumite teme. Implicarea acestora în probleme de interes european subliniază obiectivele politice ale campaniei pentru alegerile europarlamentare.

Cu privire la dezvoltarea durabilă și politica de mediu temele au fost abordate preponderent de către miniștrii în funcție. Adesea se vorbește despre lipsa pădurilor, poluare și noile tipuri de energie. Discuțiile s-au orientat către tăierile masive de păduri din România și către împăduririle insuficiente, dar s-a discutat și despre modul în care persoanele responsabile abordează situația. O altă temă numită a fost extinderea prin fonduri europene a realizării de energii regenerabile, în contextul unei independențe energetice pusă pe baza conflictului de la granița de nord. Este dezbătut și subiectul Roșia Montană, deoarece compania care se ocupă de exploatarea minieră acționează statul român în justiție cerând despăgubiri de miliarde de dolari pentru eșecul exploatării miniere. Acest lucru duce la oprirea activităților de exploatare din România și concedierea a aproximativ 80% din cei 400 de angajați ai companiei în cazul în care proiectul nu avansează din cauza unei decizii a Parlamentului ceea ce afectează ramura industrială. Mențiunile despre politicile de mediu, dezvoltarea durabilă și agricultură au fost relativ puține. Despre acestea s-a discutat mai mult în contextul promovării politicilor alianței de guvernământ.

Adesea se vorbește despre agricultură în context național, în special în proiectul de campanie al alianței PSD-PC-UNPR, unde co-președintele alianței, Daniel Constantin, ministrul agriculturii, lansează discuții despre atragerea de fonduri europene pentru agricultură, despre noile politici agricole și despre subvențiile acordate fermierilor români. De asemenea, se vorbește despre agricultură în contextul inundațiilor din mai 2014, în această situație problema autorităților este dacă agricultura este afectată și în ce proporție se întâmplă acest lucru. Deși este o temă importantă pentru dezvoltarea și economia țării, aceasta este prezentă cu pregnanță în discursul lui Daniel Constantin și mai puțin în dezbaterile europarlamentare. Invitații în dezbateri discută adesea în contextul atragerii de fonduri europene despre procentul pe care acestea îl ocupă în agricultură. De aceea, realizând o corelație între Mențiuni despre politica agricolă și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene rezultă un coeficient de corelație Pearson de 0,406 ceea ce reprezintă o corelație medie între aceste două variabile. Iar coeficientul de semnificație este mai mic de 0,01 ceea ce ne arată o corelație semnificativă statistic. Legătura pozitivă dintre aceste două variabile ne arată faptul că nu de puține ori acestea sunt discutate în dezbateri împreună. Acest lucru poate fi observat și în următorul tabel.

Tabelul numărul 3. Corelație între Mențiuni despre politica agricolă și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene

După cum se observă, temele aduse în discuție se referă strict la problemele pe care România le întâmpină și la faptul că prin programele pe care europarlamentarii le enunță se încearcă o ameliorare a acestora. Pe de altă parte, se poate observa că se prezintă ceea ce fac politicienii, miniștrii, parlamentarii și mai puțin despre ceea ce urmează să facă europarlamentarii, din acest motiv concluzia este că locul europarlamentarilor în discuție a fost luat treptat de reprezentanți ai partidelor din care provin. Aproximativ toate variabilele relevante pentru această temă au avut referiri la absorbția de fonduri europene. Această variabilă poate fi observată și în figura numărul zece. Acestea s-au raportat la discuțiile despre armată, agricultură, dezvoltare durabilă, turism și protecția mediului.

Mențiuni despre absorbția de fonduri europene

Figura numărul 10. Mențiuni despre absorbția de fonduri europene

Despre absorbția de fonduri europene au vorbit cu precădere ministrul agriculturii Daniel Constantin, primul ministru Victor Ponta, Martin Sculz și Giovanni Pittella. În emisiunea Secvențial acesta din urmă afirmă:

„Trebuie să garantați ca folosirea fondurilor europene să aibă loc în manieră transparentă și corectă. Altfel, acest mare efort pe care îl face Uniunea Europeană pentru România, dând resurse europene foarte puternice va fi în mare parte apanajul puterilor criminale.”

Programele pe care le propun candidații la europarlamentare sunt legate și de fondurile europene. În general se vorbește despre cum până în acest moment s-au pierdut foarte multe astfel de fonduri și despre cum urmează ca în mandatul pentru care vor fi votați să atragă fonduri europene pentru România. De asemenea, se vorbește despre atragerea de fonduri europene care să ducă la crearea unei industrii performante, dar și investirea acestora în agricultură, astfel încât acestea să ducă nu numai la productivitate și atragere de investitori, dar și la crearea de locuri de muncă. Prin realizarea unei corelații între variabilele Mențiuni despre locuri de muncă și economie și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene, așa cum se poate observa și în tabelul numărul patru reiese că între cele două există o corelație de nivel mediu, cu un coeficient de corelație Pearson de 0,416 și un coeficient specific de corelație mai mic de 0,01 ceea ce presupune că aceasta este relevantă din punct de vedere statistic.

Tabelul numărul 4. Corelație între Mențiuni despre locuri de muncă și economie și Mențiuni despre absorbția de fonduri europene

Pe parcursul monitorizării au fost menționate și alte teme care nu se încadrau în variabilele prezente în grilă, de aceea au fost încadrate pe un palier separat. Referirile au în vedere armata României comparativ cu armata altor țări ale UE și serviciile secrete din România în comparație cu serviciile secrete din alte state membre. O altă temă încadrată pe acest palier este justiția, prin instituțiile sale, în principal Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) și Direcția Națională Anti-corupție (DNA), ce este considerată de majoritatea participanților la dezbateri ca fiind controlată de președintele țării, fapt ce creează o tensiune în timpul campaniei electorale. Toate acestea sunt discutate în cadrul european. În emisiunile de tip pamflet se vorbește despre justiția independentă pe un ton ironic. De asemenea, este promovată în campania electorală politica de incluziune socială pentru romi. O altă temă ce a fost încadrată pe această variabilă a fost problema referitoare la etnicii maghiari și acțiunile lor pentru câștigarea autonomiei, făcându-se referire și la evenimentele pe care aceștia le pregătesc pentru Ziua Națională a României.

Referirile dominante pentru campania electorală la nivelul Uniunii Europene

Se poate observa o diferență considerabilă între frecvența discuțiilor despre prezentarea programelor la nivel european vizavi de programele de la nivel național. Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor a numărat numai 18 referiri, în schimb prezentarea candidaților, a partidelor și a programelor din România a depășit cu 27 de referiri numărul discuțiilor pe această variabilă de la nivel european, cuantificând 45 de referiri. Discuțiile despre candidații și programele la nivelul Parlamentului European conchideau cu valorificarea acestora în plan național. Pe această variabilă un rol important l-au avut discuțiile cu Martin Schulz sau Giovanni Pittella, care, invitați în dezbateri televizate, au discutat mai mult despre programele și grupurile europene decât despre candidații români la europarlamentare. În schimb, chiar și aceștia în discursurile lor au făcut referire și la problemele României și la programele în urma cărora românii vor beneficia de sprijinul Uniunii Europene. În figura de mai jos este realizată, în format grafic, o comparație între variabila care cuprinde mențiuni despre candidații și programele de la nivel european și variabila care cuprinde mențiuni despre programele și candidații de la nivel național.

Comparație între variabilele ce cuprind mențiuni despre candidați și programe la nivel european și la nivel național

Figura numărul 10. Comparație între variabilele ce cuprind mențiuni despre candidați și programe la nivel european și la nivel național

Prima temă cuprinde informații privitoare la structurile europene (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană), dar și la candidații și campaniile electorale din alte state ale Uniunii Europene. În această temă cele mai multe discuții (cele mai lungi ca durată, întinse pe mai multe ore de emisiune) s-au situat în jurul prezentării grupurilor din PE, a candidaților și a programelor acestora. În figura următoare se poare urmări grafic procentul referirilor despre grupurile din Parlamentul European, despre candidați și despre programele acestora

Prezentarea grupurilor din Parlamentul European, a candidaților și a programelor

Figura numărul 11. Prezentarea grupurilor din Parlamentul European, a candidaților și a programelor

Pe parcursul monitorizării am observat că discuțiile în zona campaniei la nivel european sunt vizibil mai puține decât discuțiile ce cuprind campania internă pentru alegerile europarlamentare. Din declarațiile participanților la dezbaterile pentru alegerile europarlamentare reiese că nu se vorbește despre Parlamentul European și despre Uniunea Europeană (UE) în contextul alegerilor europarlamentare, majoritatea discuțiilor constând în afirmații referioare la alegerile prezidențiale din România. În cadrul emisiunii Punctul de întâlnire, unde invitat este Bogdan Teodorescu este abordată tema plecării din grupul Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) a Partidului Național Liberal (PNL) și trecerea acestuia la Partidul Popular Europen (PPE). Bogdan Teodorescu afirmă că:

„[…] bătălia politică din Parlamentul European are ca miză fundamentală dincolo de bani […] abordarea pe problemele austerității”.

În ultima zi a monitorizării și implicit ziua alegerilor europarlamentare, apare pentru prima dată mențiunea că în urma Tratatului de la Lisabona, competențele PE cresc (alegerile din acest an s-au desfășurat conform Tratatului de la Lisabona). În acest sens importante fiind codecizia dintre PE și Consiliul UE, precum și desemnarea președintelui Comisiei Europene (CE). Astfel, PE și CE se vor afla pe aceeași treaptă ca importanță a atribuțiilor. În legătură cu PE un rol important l-a avut modul în care se votează și în care se fac alianțele, deoarece referirile au vizat această temă prin prisma interesului partidelor din România pentru împărțirea grupurilor în PE. Mențiunile despre mecanismul de vot au vizat preponderent modul în care se repartizează voturile în coalițiile din Parlamentul European și felul în care se realizează jocuri de putere pentru câștigarea unui număr cât mai mare de voturi. Bogdan Teodorescu afirmă:

„Această bătălie pe care noi o avem față în față este destul de echilibrată, de aceea orice fel de transfer de voturi dintr-o parte în alta. De exemplu, de la ALDE, din zona liberalilor, către PPE, îi poate ajuta pe cei de la PPE să răstoarne echilibrul de forțe care acum este încă în favoarea social democraților.”

O discuție lungă și repetată în campania electorală a constituit-o trecerea PNL din grupul ALDE, în grupul PPE. Astfel s-au creat noi alianțe, așa cum spun participanții la dezbateri, candidați la postul de europarlamentar, analiști și jurnaliști, orice vot înclină balanța puterii către unul sau altul dintre cei doi contracandidați. În acest fel, majoritatea trece de la Martin Schulz la Jean-Claude Junker. Campania electorală din România amintește foarte puțin de acest lucru, de altfel foarte important, pentru că voturile date partidelor din România merg mai departe către grupurile europarlamentare din care fac parte. Acestea ajung apoi la reprezentanții grupurilor politice care candidează la președinția Comisiei Europene, de aici se observă scopul discuțiilor despre PE și UE în cadrul acestor alegeri și mai puțin se urmărește informarea publicului cu privire la programe și candidați.

Realizând o corelație între variabila ce cuprinde mențiuni despre grupurile din PE, despre candidați și programele lor și variabila mențiunilor despre misiunea PE se poate observa că există un coeficient Pearson de 0,49 ceea ce înseamă că există o legătură medie între cele două variabile. De asemenea, se poate observa că nivelul de semnificație este sub 0.001 ceea ce înseamă că există o corelație semnificativă din punct de vedere statistic. De aici rezultă că cele două variabile au fost deseori abordate împreună. De exemplu atunci când s-a vorbit despre ceea ce fac reprezentanții țărilor în PE s-a discutat și despre rolul pe care acesta îl are în cadrul Uniunii Europene. Această corelație de poate observa în tabelul numărul cinci.

Tabelul numărul 5. Corelație între Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor și Mențiuni despre misiunea PE

Un segment cu referiri relevante a fost variabila prezentărea grupurilor și a candidaților europeni. Frecvența mențiunilor pe acest palier a fost una mică, deoarece au existat doar 18 referiri, însă la nivel de unități temporale se constată că se ajunge până la maximum 120 de minute pe emisiune. Prin realizarea de corelații, cercetarea a arătat că există o legătură pozitivă între variabilele Mențiuni despre campania electorală din alte state UE și Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor, având un coeficient Pearson de 0,707, ceea ce evidențiază o corelație înaltă. Nivelul de semnificație este mai mic de 0,01, făcând ca aceasta să fie validă pentru cercetare din privința unei analize statistice. Acest lucru se explică prin faptul că atunci când în dezbateri a fost abordată una dintre cele două variabile, de cele mai multe ori a fost pusă în disuție și cealaltă variabilă. În acest caz, de cele mai multe ori când s-a vorbit despre grupurile din PE, despre candidați sau despre programele acestora s-a vorbit în context european, în contextul campaniei electorale de la nivelul întregii Uniuni Europene. În tabelul următor se poate observa corelația dintre Mențiuni despre campania electorală din alte state UE și Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor

Tabelul numărul 6. Corelație între Mențiuni despre campania electorală din alte state UE și Prezentarea grupurilor din PE, a candidaților și a programelor

Multe dintre discuții au fost purtate pe tema candidaturilor lui Martin Schultz (reprezentant al socialiștilor) și Jean-Claude Junker (reprezentant al popularilor europeni) și pe faptul că aceștia sunt principalii candidați la președinția Comisiei Europene (CE). O discuție pe teme și programe europene are loc în cadrul emisiuni Secvențial din data de 27 aprilie 2014, europarlamentarul Giovanni Pittella vorbește despre cum pot fi opriți extremiștii din Parlamentul European. Acesta prezintă programul în primul rând ca pe unul de eliminare a rasismului, oricărei forme de discriminare și a extremismului din Europa. Candidatul la președinția CE, Marin Schultz susține că cetățenii tuturor țărilor membre UE trebuie tratați egal, iar România trebuie tratată ca toate celelalte țări. Președintele Traian Băsescu face o comparație între cei doi contracandidați principali la președinția CE. Se poate observa obiectivul principal pe care partidele și oamenii politici îl au în ceea ce privește competiția dintre grupurile din PE. În cadrul dezbaterilor se pune accentul pe diferența între viziunea socialiștilor și viziunea popularilor europeni, pe diferența mare între programele acestora. De asemenea, se face distincția între austeritatea pe care doresc să o impună popularii europeni și relaxarea economiei pentru care militează socialiștii. În afară de cei doi candidați la președinția CE nu sunt numiți alți lideri importanți care candidează. Discuția este accentuată în această direcție, restul dezbaterilor referindu-se strict la Româniea și la candidații români pentru posturile de europarlamentar.

În ceea ce privește campania electorală din celelalte state ale Uniunii Europene, în dezbaterile televizate s-a pus accentul pe campania negativă pe care state precum Marea Britanie și Franța au desfășurat-o vizavi de migrația românilor. În emisiunea La ordinea zilei este prezentată declarația lui Mark Thomas, un actor din Marea Britanie care a protestat împotriva acestor afirmații ale euroscepticilor, spunând că îi invită pe români să vină în Marea Britanie să se bucure de prostia politicienilor turbați, cu spume la gură, acesta numindu-i ca fiind surse de divertisment. Conservatorii francezi, încearcă să își câștige electoratul prin denigrarea României și prin respingerea aderării acesteia, dar și a Bulgariei la spațiul Schengen. Astfel, în cadrul emisiunii La ordinea zilei din data de 23 mai 2014 participanții la dezbatere discută despre două sloganuri ale Conservatorilor francezi relevante pentru această temă. Primul dintre acestea, așa cum se poate observa și în figura numărul 13, accentuează faptul că programul lor implică o reducere a imigrației, o reformă completă a spațiului Schengen. Cel de-al doilea mesaj aparține Uniunii pentru Mișcarea Populară și scoate în evidență îndemnul ca francezii să acționeze în Europa. Acest slogan poate fi observat în figura numărul 14.

Mesajul Partidului Conservator din Franța în timpul campaniei electorale

Figura numărul 12. Mesajul Partidului Conservator din Franța în timpul campaniei electorale

Mesajul Uniunii pentru Mișcarea Populară în timpul campaniei electorale

Figura numărul 13. Mesajul Uniunii pentru Mișcarea Populară în timpul campaniei electorale

Astfel, România constituie subiect de campanie pentru alte state. De altfel este singurul subiect despre campania din alte state UE ce a fost prezent în dezbaterile pentru alegerile europarlamentare. În acest cadru se poate vedea foarte bine că discuțiile s-au bazat pe ceea ce a difuzat presa și pe subiectele cu potențial negativ asupra României și a românilor.

Mențiunile despre statele UE sunt aduse în context prin comparații cu România sau prin referiri la campanii (campaniile negative) sau prin raportări la domenii precum: economie, agricultură, locuri de muncă și fonduri europene. De asemenea, se vorbește despre două state vecine care doresc intrarea în UE și se dezbat eforturile pe care acestea le fac, dar și evenimentele pe care le-au declanșat. Discuțiile sunt în principal despre Republica Moldova, unde avem referiri importante într-o întâlnire difuzată dintre premierul României, Victor Ponta, și premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă. România susține aderarea Republicii Moldova și sprijină eforturile în acest sens. Cea de-a doua țară este Ucraina, unde principalele referiri sunt la evenimentele violente pe care le-a declanșat orientarea către Uniunea Europeană a țării, dar și despre implicațiile Rusiei în acest conflict intern. Învitații emisiunii Sinteza zilei vorbesc despre faptul că Joe Biden, vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, în discursul său ținut cu prilejul vizitei în România, abordează subiectul siguranței naționale la nivel general dar și în contextul conflictului din Ucraina. Aproximativ toate referirile asupra siguranței naționale din campania electorală au ca subiect conflictul din Ucraina și posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial pe seama acestuia.

Concluzii

În urma monitorizării au rezultat mai multe aspecte cu privire la modul în care candidații la alegerile pentru Parlamentul European și-au construit campania și programele pe care l-au propus pentru câștigarea unui portofoliu de europarlamentar. Din monitorizare a reieșit faptul că dimensiunea națională a fost cea care a avut cele mai multe referiri asupra variabilelor care o compun. Următoarea dimensiune, în ordine descrescătoare a numărului de referiri a fost cea mixtă (națională și europeană). Dimensiunea europeană a fost cea care a avut cel mai mic număr de referiri. Însă, toate cele trei dimensiuni au avut variabile remarcabile pentru cercetare.

Variabila cu cele mai multe mențiuni, în cadrul dimensiunii naționale, a fost cea care a conținut mențiuni despre scandalurile de campanie. Această temă a fost regăsită în cele mai multe emisiuni. Scandalurile de campanie au fost construite pe diverse subiecte. Cele mai multe discuții au fost cele despre implicarea liderilor politici și a instituțiilor publice în campania electorală. În aproximativ aceeași măsură a fost dezbătut și subiectul desfințării alianței Uniunea Social Liberală, alături de opiniile divergente pe care co-președinții fostei alianțe le exprimau prin intermediul presei. În cadrul dimensiunii naționale s-au mai remarcat ca teme importante în dezbateri prezentarea candidaților români și a programelor acestora și problemele interne ale partidelor. Prezentarea candidaților români și a programelor acestora scoate în evidență felul în care candidații și-au construit campania electorală. Însă, acest fapt este în contrast cu lipsa euro-candidaților din dezbaterile electorale și cu înlocuirea acestora de către lideri sau membri ai partidelor de proveniență. Monitorizarea a arătat faptul că cel mai prezent în emisiunile de la Antena 3 a fost candidatul independent Mircea Diaconu.

Dimensiunea mixtă are ca principală variabilă rezultată în urma monitorizării pe cea care a cuprins referirile despre economie și locuri de muncă. De altfel, în programele propuse de candidați, cel mai des s-au regăsit referiri la situația economică a României și la crearea de locuri de muncă. Aproape la fel de discutată a fost și tema absorbției de fonduri europene. Despre această temă, s-a discutat în domenii diverse, începând de la securitate națională și infrasructură, până la agricultură și protecția mediului. Despre aceste două subiecte vorbesc cu precădere și Martin Schulz și Giovanni Pittella în emisiunile de la Antena 3 în care au luat parte la dezbateri. Temele din dimensiunea mixtă sunt extrase din context european, de către invitații la dezbateri, și discutate în plan național.

Variabila Prezentarea grupurilor din Parlamentul European, a candidaților și a programelor este cea care conține cel mai mare număr de referiri în timpul campaniei electorale, în cadrul dimensiunii europene. Discuțiile din zona campaniei de la nivel european sunt considerabil mai puține decât cele de la nivel național. În cadrul acestei dimensiuni s-a discutat relativ puțin despre mecanismul de vot și despre felul în care voturile românilor merg mai departe către viitorii reprezentanți din Parlamentul European. Discuțiile despre campania electorală din celelalte state ale Uniunii Europene au condus de cele mai multe ori la discuții despre candidați, grupuri și programe. La nivelul campaniei din celelalte state ale Uniunii Europene s-a remarcat o campanie negativă realizată la adresa aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen.

Cercetarea a arătat faptul că probemele europene au fost discutate în plan națonal. Diferența de abordare cu privire la identitate este diferită de la un stat la altul, așa cum spune și Michael Bruter într-un studiu din 2003. În timpul campaniei electorale din România elementele de identitate europeană au fost puține, identitatea națională fiind prezentă în detrimentul celei europene. Acest lucru relevă din modalitatea de construcție a campaniei și programelor electorale realizare de către candidați, dar și din temele abordate în campania electorală. De asemenea, un alt aspect important este acela al afișelor și sloganurilor de campanie care trimit tot la elemente de identitate națională.

În urma prezentei lucrări se poate constata faptul că temele folosite în timpul campaniei electorale pentru Parlamentul European pot fi direcționate și către alte tipuri de cercetări. Astfel, există posibilitatea studierii lor din punctul de vedere al mesajelor cheie și al sloganurilor folosite în campania electorală din România. În acest sens, ar trebui urmărit modul sau tiparul de construcție al acestora și ar putea fi întreprinsă o analiză comparativă cu mesajele altor candidați europeni. De asemenea, ar putea fi urmărită ținta pe care aceste mesaje o vizează și cărei categorii de public se adresează. O altă cercetare s-ar putea realiza prin comparația rezultatelor monitorizării campaniei electorale pentru Parlamentul European din 2009 cu rezultatele celei din 2014. Astfel, se poate afla dacă există o schimbare în ceea ce privește nivelul de abordare al campaniei pentru alegerile europarlamentare în România. De asemenea, se poate observa dacă România și celelalte țări membre ale Uniunii Europene au fost afectate, din punctul de vedere al identității, de efectele crizei economice și acestea au condus la creșterea identității europene sau, din contră, la scăderea acesteia.

Bibliografie

Lucrări de specialitate

Bârgăoanu, Alina (2011). Examenul Schengen. În căutarea sferei publice europene. București: Comunicare.ro.

Brack, Nathalie et. al. (2011). Despre Parlamentul European, democratizare și democrație . Iași: Institutul European.

Bruter, Michael (2003). Winning hearts and minds for Europe. The impact of news and symbols on civic and cultural European identity. Comparative Political Studies, 36 (10), pp. 1148-1179.

Bruter, Michael (2005). Citizens of Europe? The Emergence of a Mass European Identity. New York: Palgrave Macmillan.

Chiciudean, Ion., Halic, Bogdan-Alexandru. (2012). Imagologie. Imagologie istorică. București: Comunicare.ro.

Corbu, Nicoleta. Boțan, Mădălina. (2011). Telepreședinții. Radiografia unei campanii electorale. București: Comunicare.ro.

Cowls. M. G., Caporaso, J., Risse, T. (2001). Transforming Europe: Europenization and domestic change. New York: Cornell University Press.

Curran, J., Coen, S., Soroka, S., Aalberd, T., Hayashi, K., Hichy, Z., Iyengar, S., Jones, P., Mazzoleni, G., Papathanassopoulos, S., Rhee, J., Rojas, H., Rowe, D. și Tiffen, R. (2014). Reconsidering 'virtuous circle' and 'media malaise' theories of the media: An 11-nation study. Journalism, 15, 815-833.

Edelman, Murray (1999). Politica și utilizarea simbolurilor. Iași: Polirom.

Frigioiu Nicolae (2007). Introducere în științe politice. București: Economica.

Gherghina, Sergiu (2010). CINE DECIDE? Partide, reprezentanți și politici în Parlamentul României și cel European. Iași: Institutul European.

Giebler, H., Wüst, A. M. (2011). Campaigning on an upper level? Individual campaigning in the 2009 European Parliament elections in its determinants. Electoral studies, 30, 53-56.

Georgiu, Grigore (2012). Filosofia culturii. Cultură și comunicare. București: Comunicare.ro.

Hall, Stuart (2003) Representation: Cultural representations and signifying practices. London: Sage Publications.

Hall, Stuart (2005) Representation & the Media. Northhampton, MA: Media Education Foundation.

James Curran, Sharon Coen, Stuart Soroka, Toril Aalberg, Kaori Hayashi, Zira Hichy, Shanto Iyengar, Paul Jones, Gianpietro Mazzoleni, Stylianos Papathanassopoulos, June Woong Rhee, Hernando Rojas, David Rowe and Rod Tiffen.

Jenkins, Richard (2000). Identitatea socială. București: Univers.

Lazarsfeld, P., Berelson, B., Hazel, G. (2004). Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidențială. București: Comunicare.ro.

Milca, Mihai (2005). Identitate românească și europeană. București: Ager.

Moscovici, Serge. (2011). Influență social și schimbare socială. Iași: Polirom.

Rieffel, Remy (2008). Sociologia mass-media. Iași: Polirom.

Sakki, I. (2014). Social representations of European integration as narrated by school textbooks in five European nations. International Journal of Intercultural Relations, 43, 35-47.

Smith, Anthony (1992). National Identity and the Idea of European Unity. International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944), 68 (1), 55-76.

Suciu, Dorin (2004). Cum să câștigăm alegerile. Ghid practice de campanie electorală. București: Comunicare.ro.

Tsoukalis, Loukas (2005). Ce fel de Europă? București: BIC ALL.

Tudor, Sorin (2008). Politica 2.0.08: politica marketingului politic. București: Tritonic.

Verga, C. M. (2014). Aspect of Romania’s Representation at the European Council. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 149, 990-996.

Verhofstadt, Guy (2012). Ieșirea din criză. Cum poate Europa salva lumea. București: Comunicare.ro.

Wolton, Domonique (2012). Despre comunicare. București: Comunicare.ro.

http://epochtimes-romania.com

http://www.gandul.info

Surse online

http://arma.org.ro/ro

http://beta.ier.ro/

http://ec.europa.eu/

http://europa.eu/

https://registrulelectoral.ro/

http://socialistsanddemocrats.eu/

http://www.alde.eu/

http://www.consilium.europa.eu

http://www.elections2014.eu

http://www.eppgroup.eu/

http://www.europarl.europa.eu

Anexe

Afișul de campanie al PMP

Comparație între afișul de campanie al PMP și posterul filmului Ocean’s Twelve

Amplasarea afișului PMP care a condus la diverse disctuții de factură ironică în dezbaterile electorale de la Antena 3

Imaginea care a condus la unul dintre scandalurile de campanie

Cadrul care deschide filmulețule de promovare al Uniunii Social Liberale

Afiș de campanie PSD