ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [304147]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

[anonimizat]:

RADU (CRISTEA)MARIANA

BUCUREȘTI

2018

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE IN INSTITUȚIILE PUBLICE ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

[anonimizat]:

RADU (CRISTEA)MARIANA

BUCUREȘTI

2018

Motto

“[anonimizat].”

J. Fr. Schar“

Listă de abrevieri

1. art. – articol;

2. alin. – alineat;

3. C. C. – Curtea Constituțională;

4. C. proc. civ. – Codul de procedură civilă;

5. M. Of. – [anonimizat] I;

6. O. G. – Ordonanță de Guvern;

7. H.G. – Hotărâre de Guvern.

8. A.N.S.V.S.A. – Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

9. D.S.V.S.A.B. – Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București

10. S.E.A. – Serviciul Economic și Administrativ

11. O.M.F.P. – Ordin Ministerul Finanțelor Publice

Anexa 4

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………………………. 6

Capitolul 1: Considerații generale ………………………………………………………………………………….. 6

1.1 Noțiuni privind contabilitatea și rolul ei în instituțiile ……………………………………………… 6

1.2 Obiectul contabilității. Principii și reguli …………………………….…….……….………. 8

1.3 Rolul contabilitatii in institutiile publice …………………………..……………….…..…. 10

Capitolul 2 Delimitări privind activele fixe ……………………….………………………..…. 10
2.1. Delimitări și structuri privind activele fixe ………………….……..………………..…11

Capitolul 3 Contabilitatea activelor fixe …………………………………………………….…..12

Evaluarea activelor fixe în contabilitatea publică

Evidența operativă a [anonimizat] a mijloacelor fixe

Documente utilizate

Inventariere

CAPITOLUL 4 [anonimizat] …….…………………………….……. 13

INTRODUCERE

Pentru o [anonimizat], conducerea, resursele și economia. În cadrul oricărei instituții acest sistem este asigurat de contabilitate.

De-a lungul timpului contabilitatea s-a transformat într-o disciplină care imbină teoria cu realitatea fenomenelor studiate.

Contabilitatea sectorului public a suferit în ultimii ani reforme menite să îmbunătățească modul de gestionare a instituțiilor publice.

[anonimizat], [anonimizat], juridice și chiar sociale. Un obiectiv al procesului de adaptare fiind reprezentat de implementarea standardelor internatioanale de contabilitate.

[anonimizat]ui public și celui privat, respectiv îmbunătățirea transparenței și comparabilității informațiilor financiare, și o serie de avantaje specifice sectorului public, dintre care amintim îmbunătățirea semnificativă a procesului decizional și a responsabilității asumate public de instituțiile publice.

Capitolul 1 Considerații generale

Noțiuni privind contabilitatea și rolul ei în instituțiile publice

Desi, in limbaj curent, a administra este sinonim cu a conduce sau a organiza, atunci cand vorbim despre administratie ca fiind un proces complex, ne referim la faptul ca aceasta este o activitate rationala si eficienta care utilizeaza resursele umane, financiare si materiale cu scopul obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. Activitatea unui grup care conlucreaza pentru indeplinirea unor scopuri comune, asa poate fi numita administratia.O definitie a administratiei publice ar putea fi “totalitatea autoritatilor administrative existente intr-un stat, sectie sau serviciu, care se ocupa de problemele administrative ale unei institutii sau agent economic”. Administratia publica este acea forma prin care se realizeaza functia executiva a statului, printr-o organizare a executarii si o executare concreta a legilor.

Contabilitatea este un instrument principal, de cunoaștere, de gestiune și control al patrimoniului, a modului cum sunt folosite mijloacele materiale și bănești, cum sunt utilizate fondurile precum și al rezultatelor obținute. Ea este un ansamblu al operațiunilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării elementelor de natură patrimoniale într-o anumită entitate.

Contabilitatea instituțiilor publice din România este reglementată prin Legea contabilitatii nr. 82/1991, prin Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planului de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunilor de aplicare a acestuia. La nivel internațional, sunt în vigoare Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS).

Corespunzător economiei unui stat, care cuprinde sectorul public și sectorul privat, există organizații publice și organizații private, diferențierea dintre cele două categorii de organizații având la bază criteriul juridic, astfel, în cazul instituțiilor publice subiectul proprietății este statul, menirea acestora fiind de a asigura transpunerea în fapt a deciziilor publice în interesul cetățenilor .

În sensul prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale aprobată cu modificări și completări, instituțiile publice reprezintă denumirea generică ce include comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, Municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Instituțiile publice sunt unități patrimoniale create și organizate de stat pentru realizarea funcțiilor sale în domeniul administrației publice, în sfera acțiunilor social-culturale, apărare, ordine publică și siguranță națională, învățământ, sănătate, justiție etc.

Statul își definește funcțiile și sarcinile care îi revin prin intermediul instituțiilor publice, structuri organizatorice care operează în interesul public, ce au atribuții și răspunderi reglementate prin lege. Acestea nu desfășoară activități productive și nu realizează venituri (cheltuielile fiind alcătuite din resurse bugetare ), obiectul lor de activitate fiind plasat în sfera nematerială (învătământ, sănătate, cultură și artă, protecție socială, justiție, apărare națională etc.) însă cu toate acestea instituțiile publice au un rol deosebit de important în realizarea obiectivelor politice și sociale ale guvernarii.

O altă modalitate de a definii instituțiile publice este aceea legată de caracteristicile bunurilor produse de către acestea și modul de valorificare sau, altfel spus, de modul de distribuire al acestora către beneficiari. Din acest punct de vedere, se poate spune că instituțiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerințelor consumatorilor, sau la prețuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituții publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituțiile publice sunt organizate după principiul ,,non-profit’’.

Contabilitatea publică reprezintă ansamblul procedurilor care guvernează executia financiară și constatarea operațiilor statului și ale altor colectivități publice.

Potrivit reglementărilor existente în domeniul finanțelor publice și a contabilității, contabilitatea publică cuprinde :

Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar ;

Contabilitatea trezoreriei statului ;

Contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul și deficitul patrimonial ;

Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea furnizează informații pentru toate categoriile de utilizatori, informații pe care aceștia își fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție ale bugetelor locale.

Contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci conturarea și respectarea unor concepții și politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor și instituțiilor, într-o maniera care să corespundă exigențelor actuale : integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparența în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întarirea capacității de reziliență financiară, într-o economie concurențială și plină de obstacole.

Cu alte cuvinte, cerintele contabilitatii publice din Romania sunt sa ofere informatii privind: patrimoniul aflat în administrarea instituțiilor publice, execuția bugetului de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, rezultatul patrimoniului (economic) și nu în ultimul rând costul programelor aprobate.

Obiectul contabilității. Principii și reguli

Contabilitatea publica este o parte din contabilitatea generala care se ocupa cu evidența operațiunilor din cadrul unui patrimoniu public. Ea constituie acea contabilitate care asigură evidențiererea tuturor operațiunilor de încasări și plăți referitoare la fondurile publice. De asemenea, evaluează obligațiile contribuabililor, evidențiaza încasările din aceste obligații și determină diferențele din obligațiile neonorate, precum și responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăților din fondurile publice.

Obiectul de studiu al contabilității având un caracter obiectiv a existat dintotdeauna, a evoluat pe măsura evoluției cantitative și calitative a activităților economice, a succesiunii modurilor de productie.

Așadar, pornind de la această idee putem spune că obiectul contabilității instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat, bugetele locale și din mijloace extrabugetare îl constituie pe de-o parte patrimoniul public aflat în administrarea instituției și patrimoniul privat al instituției, cu drepturile și obligațiile rezultate din activitatea desfășurată, și pe de altă parte veniturile încasate și cheltuielile efectuate din surse bugetare și extrabugetare, rezultatele activității desfășurate și închiderea exercițiului financiar.

Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente interdependente , unul în persoana fizică sau juridică, ca subiect de drepturi și obligații, și altul în bunurile economice, ca obiecte de drepturi și obligații. Astfel între obiectele de drepturi și obligații, pe de-o parte, și drepturile și obligatiile, pe de altă parte, stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect de drepturi și obligații.

Ca urmare patrimoniul este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, aparținând unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care se referă, ecuația patrimoniului definit în sens juridic având următoarea formă : bunuri economice = drepturi +obligații.

Schema care evidențiază alcătuirea patrimoniului .

De asemenea conform actualei legislații contabile, si anume, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă ,,reflectarea in expresie bănească a bunurilor mobile și imobile inclusiv solul, zăcămintele, bogățiile naturale și alte bunuri cu potențial economic, disponibilități bănești, titluri de valoare, drepturile și obligațiile unităților patrimoniale, precum și mișcările și modificările efectuate, cheltuieli și venituri și rezultatele obținute de acestea”.

Un alt obiect de studiu al contabilității este reprezentat de ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și raporturile economico juridice în care unitatea patrimonială este parte și care generează decontări bănești ; calculele contabilității reflectă deodată mișcarea și transformarea mijloacelor precum și resursele în ordinea lor de formare și după destinația lor în procesul de reproducție.

Între obiectul și metoda contabilității este o legatură de dependentă, de condiționare reciprocă. Obiectul delimitează materia care intra în domeniul știintei și definește sarcinile pe care le incuba cunoșterea și aprofundarea ei, iar metoda indică procedeele concrete folosite în procesul cunoașterii, pentru atingerea scopului propus și pentru realizarea sarcinilor incluse în obiect.

În scopul realizării obiectului contabilității, metoda acesteia folosește o serie de procedee care se împart in :

1. procedee comune tuturor știintelor – observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza, sinteza,

2. procedee ale metodei contabilității, comune și altor discipline economice – documentele, evaluarea, calculația și inventarierea,

3. procedee specifice metodei contabilități i- contul, balanța de verificare și bilanțul.

Pentru a oferi o imagine clară, reală și stiințifică a patrimoniului în concordanță cu normele economice și juridice în domeniu, și în cadrul instituțiilor publice trebuie respectat un set de convenții și regulil privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile și anume: principiul prudenței, principiul contabilității pe bază de angajamente, principiul continuității activității, principiul permanenței metodelor, principiul independenței exercițiului, principiul intangibilității, principiul necompensării, principiul evaluării separate a elementelor de pasiv și de activ, principiul prevalenței economicului asupra juridicului și nu în ultimul rând principiul pragului de semnificație.

Rolul contabilității în instituțiile publice

Contabilitatea din cadrul instituțiilor publice este considerată adeseori ca fiind o activitate de rutină, și aceasta deoarece ea reprezintă procesul de înregistrare a operațiilor privind obținerea resurselor financiare a instituției și a operațiilor de utilizare a resurselor financiare în vederea realizarii scopului în vederea căruia a fost înființată instituția.

Rolul contabilității este eronat perceput ca fiind în esentă limitat la înregistrarea și controlul veniturilor încasate și a cheltuielilor și sumelor plătite. În prezent însa importanța contabilității din instituțiile publice crește, datorită importanței informațiilor pe care le furnizează, informații utile în procesul elaborării politicilor instituției, în procesul luării deciziilor de către echipa managerială și la îmbunătățirea eficacității și eficienței programelor și serviciilor realizate de instituția publică.

Contabilitatea reprezinta o sursa informationala importanta deoarece permite atat utilizatorilor interni cat si celor externi sa obtina o imagine globala asupra entitatii si deoarece realizeaza legatura dintre celelalte compartimente  din cadrul entitatii datorita faptului ca informatiile produse de celelalte compartimente din cadrul entitatii, care pot fi exprimate in termeni monetari sunt inregistrate in contabilitate.

Contabilitatea furnizeaza o serie de informatii contabile mai multor categorii de utilizatori. Utilizatorii pot fi clasificati ca externi, interni si o combinatie de externi si interni. Atunci cand se implementeaza un sistem informational contabil, trebuie avute in vedere si anticipate nevoile de informatii contabile si de gestiune ale utilizatorilor. Pregatirea unui sistem de informare care sa raspunda acestor nevoi diverse este o actiune complexa. In cele din urma, succesul comunicational nu este dat de informarea in sine, ci de relevanta informatiei oferite.

Pentru a-si indepli rolul, contabilitatii institutiilor publice ii revin urmatoarele obiective:

reflectarea corecta a derularii procesului de executie a bugetului in toate compartimentele sale

furnizarea la timp de informatii reale necesare organelor de decizie

de a contribui prin modul sau de organizare si functionare, la executarea corecta si deplina a bugetului, prin preintampinarea deturnarilor de fonduri si prin incadrarea in alocatiile bugetare stabilite, fara a fi nevoie de suplimentari de fonduri.

Pentru a definii mai exact cadrul contabilitatii publice, se impune o prezentare a deosebirilor si a asemanarilor dintre acesta si contabilitatea privata.

Daca ne raportam la obiectul contabilitatii, se constata ca, in cadrul contabilitatii publice, operatiunile se refera la fonduri si materiale publice, in timp ce operatiunile care fac obiectul contabilitatii particulare se refera la miscarile bunurilor din cadrul unui patrimoniu particular.

Din punctul de vedere al scopului, operatiunile de contabilitate publica corespund unei nevoi colective, in timp ce operatiunile care se inregistreaza in contabilitatea particulara sunt operatiuni cu caracter personal.

Daca analizam insa asemanarile dintre cele doua forme de contabilitate, remarcam in primul rand ca, si intr-un caz, si in celalalt, evidenta scriptica tinde sa asigure pastrarea patrimoniului, mentinerea intacta a valorii incredintate administratiei respective. Dar scopul nu este nu numai de a pastra ceea ce incredinteaza, ci si de a se completa, a se inlocui pierderile si degradarile eventuale, astfel ca averea publica sau particulara sa fie conservata ca valorae in timp.

Contabilitatea publica se apropie de contabilitatea particulara si din punctul de vedere al crearii de rezerve. Nu este permis in nici un fel de catre administratia publica sau particulara sa nu se ia masuri pentru constituirea de rezerve pentru satisfacerea unor nevoi neprevazute.

In ambele cazuri evidenta scriptica a miscarilor patrimoniale trebuie sa furnizeze date pentru orientarea activitatii viitoare, si in acest scop operatiunile trebuie sa fie prezentate clar si sistematic, in vederea emiterii de judecati de valoare.

Capitolul 2 Delimitări privind activele fixe

2.1. Delimitări și structuri privind activele fixe

Active fixe necorporale

Activele necorporale sunt cele care au perioada de utilizare mai mare de un an. Activel fixe necorporale se înregistrează în contabilitatea sintetică pe categorii, iar în contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale.

În cadrul activelor fixe necorporale sun cuprinse: mărci comerciale, licențe, concesiuni, brevete, active fixe în curs de executie.

Active fixe corporale

Activele fixe corporale au o valoare de inventar mai mare decat cea stabilită prin act normativ (HG) și se folosesc pe o perioadă mai mare de un an.

În contabilitatea sintetică evidența activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar în contabilitatea analitica se înregistrează fiecare obiect.

În categoria activelor fixe corporale intra: terenuri și amenajări de terenuri cont 211; construcții cont 212; instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații cont 213; mobilier, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active cont 214;

Active financiare

Activele financiare sunt: depozitele financiare, capitaluri proprii, creanțe imobilizate, titluri imobiliare.

Capitolul 3 Contabilitatea activelor fixe

Evaluarea activelor fixe în contabilitatea publică

Înregistrarea activelor fixe corporale și necorporale se face în momentul transferului dreptului de proprietate sau la data întocmirii documentelor.

Evaluarea lor se face inițial la costul de achiziție – pentru cele achiziționate, la costul de producție pentru cele construite și la valoarea justă pentru cele primate gratuit.

Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit, care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate

Evidenta operativa a activelor fixe la locurile de folosință

Evidenta activelor fixe se ține în contabilitate în așa fel încât să respecte anumite cerințe:

evidența pe locuri de folosință și utilizator și să asigure posibilitatea controlului.

Aceste cerinte se realizează în urma consemnării stricte în documente a tuturor operațiunilor refeitoare la mișcarea activelor.

Contabilitatea operațiilor privind activele fixe

Intrarea activelor fixe corporale și necorporale se poate face în unitate prin achiziționare, construire, transfer și se înregistraeză conform cataloguli privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG.

Amortizarea activelor fixe – Regimul de amortizare și    calculul   amortizării

Ca metode de amortizare există amortizarea liniară, progresivă și accelerată.

În Romania, instituțiile publice folosesc pentru calculu amortizarii activelor fixe corporale si necorporale metoda amortizarii liniare.

Amortizare se calculeaza începand cu luna urmatoare dării în folosință. Valoarea de intrare a mijlocului fix se repartizează pe perioada de funcțioanare conform prevederilor legale respectiv HG NR 2139/2004 în care sunt prevăzute duratele normale de funcționare.

.

Scoaterea din uz a unui activ

Mijloace fixe sunt scoase din uz când nu se mai așteaptă beneficii din folosirea lui (prin casare daca este amortizat integral) sau când este înstrăinat.

O data la cinci ani (sau anual dacă rata inflației este ridicată) imobilizările necorporale sunt supuse reevaluarii. Reevaluarea se face pe baza normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și a procedurilor elaborate de ordonatorii de credite.

Documentele utilizate

Pentru evidențierea și mișcarea mijloacelor fixe OMFP 1850/2004 precizează formularele și registrele folosite în contabilitate : registrul numerelor de inventar, fișa mijlocului fix, bonul de mișcare, process verbal de punere în funcțiune, proces verbal de predare primire, proces verbal de scoatere din funcțiune și lisa de inventar.

Fiecare document are utilitatea bine stabilită :în registrul numerelor de inventar sunt înregistrate cu numere idividuale mijloacele fixe existente în unitate; fișa mijlocului fix este întocmită de compartimentul contabilitate pe baza documentelor care atestă mișcarea mijlocului fix, reevaluări și alte modificări; predarea primirea mijlocului fix între două locuri de folosintă se face pe baza bonului de mișcare; procesul verbal de recepție este documentul care se întocmește la intrarea mijloacelor fixe care nu necesită montaj. Pentru întocmirea acestuia este necesară existența documentelor de achiziție- factură, aviz, contract. Pentru predarea preluarea făra plată a bunurilor între două instituții se completează proces verbal de predare preluare.

La scoatere din funcțiune a mijlocului fix se întocmește proces verbal de scoatere din funcțiune.

Lista de inventar se folosește la inventarierea activelor și la constatarea plusurilor și minusurilor.

Inventarierea patrimoniului

Operațiunea prin care se verifică și se constată existența elemetelor din cadrul unei unități este inventarierea. Ea are drept scop constatarea faptică a tuturor elementelor din punct de vedere cantitativ sau cantitativ valoric, date ce stau la baza întocmirii corecte a situațiilor financiare anuale.

Conform prevederilor legale, inventarierea se efectuează obligatoriu o data pe an sau la solicitarea organelor de control, la existența unei suspiciuni de plus sau minus în gestiune, la predarea primirii gestiunii sau alte situații: reorganizarea gestiunilor, calamități naturale, forță majoră.

Inventariere se desfașoara conform procedurilor elaborate de fiecare instituție cu respectarea legii.

CAPITOLUL 4 Studiu de caz

Contabilitatea activelor fixe în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București (DSVSA București)

D.S.V.S.A. București își desfășoară activitatea în baza Hotararii de Guvern nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia , cu modificarile ulterioare, a Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată prin Legea nr. 215/2004.

Domeniul de activitate al direcției constă în totalitatea acțiunilor și activitaților sanitar -veterinare și pentru siguranța alimentelor inițiate, desfășurate și finalizate, în vederea asigurării și garantării sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor.

Principalele funcții:

reglementare, a cadrului juridic și elaborarea reglementărilor specific;

controlul, aplicării și respectării reglementărilor;

Principalele atribuții:

Organizarea activitatii sanitar vetrinara

Stabilirea responsabilitatilor medicilor veterinary de libera practica

Organizarea, coordonarea gestionarea si controlul activitatii de inregistrare si identificare a animalelor

Controlul asupra modului de aplicare a normelor sanitare veterinare s.a.

Din punct de vedere al organizării, entitatea are în componența sa structuri funcționale:

Birou Control Oficial Sănătatea Animalelor;

Serviciul Control Oficial Siguranța Alimentelor;

Birou Evidența Informatică și Control Administrativ;

Serviciul Catagrafie, Înregistrare, Evaluare, TRACES;

Biroul Antifraudă;

Serviciul Laborator Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor;

Serviciul Economic si Administrativ;

Compartimentul Juridic si Resurse Umane

Circumscripții Sanitar-Veterinare pentru Siguranța Alimentelor, Circumscripții Sanitar -Veterinare Zonale – unități sanitar-veterinare fără personalitate juridică care răspund de activitatea sanitar-veterinară, de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a bolilor transmisibile de la animale la om, cu respectarea legislației în vigoare.

Activitatea instituției funcționează în baza următoarelor principii:

coerența, stabilitatea și predictibilitate în domeniul sanitar- veterinar;

corelarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;

transparența activității în toate domeniile sale de activitate;

colaborarea cu partenerii sociali;

Principalele reglementari în cadrul Serviciului Economic și Administrativ,

Legea contabilitatii nr 82/1991 republicata

Legea nr 500/2002 privind finantele publice cu modificarile si completarile ulterioare

Ordin 2861/2009 norme privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

Legea nr 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea garantiilor si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor

HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare

Decret nr. 209/1976- Regulamentul operațiunilor de casă ale unităților socialiste, cu modificările și completările ulterioare;

-OMFPnr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările ulterioare;

-Ordin nr.3471/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice;

-Ordin nr.400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entitatii publice cu modificările și completările ulterioare;

-Ordin nr. 600/2018 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial.

La nivelul DSVSA București s-a urmărit ca prin procesul de recrutare să se ocupe posturile de către persoane care dețin competențe în conformitate cu cerințele postului.

Totodată, având în vedere rolul pe care Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor (TIC) îl deține în realizarea activităților structurii, la angajare au fost solicitate funcționarilor un nivel mediu de cunoștințe de operare pe calculator.

Evidenta contabilitatii din cadrul DSVSA Bucuresti este tinuta electronic cu ajutorul programului CRISAKT –aplicatie informatică structurată pe module integrate.

Contabilitate financiara si gestiune a stocurilor, declaratii

Evidenta personal, calcul drepturi salariale, declaratii

Evidenta mijloace fixe, calcul amotizare, reevaluare

Situații financiare întocmite la nivelul DSVSA BUCURESTI

Situațiile financiare sunt fost întocmite în conformitate cu prevederile Legii contabilității 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile cuprinse în alte reglementări.

I. Reguli si metode contabile

Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității , reprezintă fidel rezultatul patrimonial și poziția financiară a instituției.

Imobilizări necorporale

Pe anul 2017 nu s-au efectuat achizitii pe imobilizari necorporale iar înregistrarea amortizării s-a efectuat în conformitate cu amortizarea imobilizărilor la care aparțin.

Imobilizări corporale

Au fost înregistrate în contabilitate toate modificările survenite în cursul exercițiului financiar.

Amortizarea contabilă s-a calculat prin metoda liniară potrivit Legii 15/1994 republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.

Imobilizări financiare

Nu au fost înregistrate imobilizări financiare.

Stocuri

Stocurile existente la sfârșitul exercițiului financiar reprezintă materialele aflate în magazia instituției. Stocurile cumpărate sunt înregistrate la valoarea de achiziție.

Creanțele comerciale

Creanțele comerciale sunt înregistrate la valoarea lor nominală. În cursul exercițiului financiar toate operațiunile economice au fost înregistrate corect.

Situația creanțelor

Impozitare

Pentru impozitul pe salarii s-a aplicat Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare .

Venituri

Veniturile din vânzări și venituri din alte activități sunt înregistrate în momentul în care au fost recepționate si facturate.

Costul îndatorării

Nu este cazul.

Datorii

Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor nominală. Datoriile către furnizori sunt recunoscute pe baza de factură.

Instrumente financiare

Instrumentele financiare înregistrate în bilanț includ numerarul și echivalentele acestuia, creanțele și datoriile comerciale.

II.Informații complementare

A . NOTE ASUPRA BILANȚULUI

1. IMOBILIZĂRI ȘI AMORTISMENTE

-Valoarea totală de inventar a imobilizărilor necorporale la 31.12.2017 este de 391.488 lei.

-Valoarea totală de inventar a imobilizărilor corporale mobile la 31.12.2017 este de 50.716.615 lei.

Valoarea totală de inventar a imobilizărilor corporale neamortizabile la 31.12.2017 este de 14.513.805 lei.

-Valoarea totală amortizată la 31.12.2017 este de 371.525 lei la imobilizări necorporale și 47.503.427 lei la imobilizări corporale. Metoda de amortizare utilizată este cea liniară.

Semnificația coloanei A din tabelul de mai jos este următoarea:

amortizarea înregistrată în cursul exercițiului

2. SITUAȚIA STOCURILOR

Stocurile au evoluat astfel: în lei

3. SITUAȚIA DISPONIBILITĂȚIILOR ȘI A ALTOR VALORI

31.12.2017 în lei

4.SITUAȚIA CREANȚELOR

31.12.2017 în lei

5.CAPITALURI PROPRII

Fonduri

Evoluția capitalurilor proprii rezultă din afectarea rezultatelor și se analizează astfel:

6.SITUAȚIA DATORIILOR la 31 decembrie 2017

în lei

Salariile și asimilate (obligații față de buget de stat și terți) sunt aferente lunii decembrie 2016

B.NOTE ASUPRA CONTULUI DE REZULTAT PATRIMONIAL

1.STRUCTURA VENITURILOR

în lei

2. VOLUMUL SI STRUCTURA CHELTUIELILOR

în lei

3.STRUCTURA ȘI EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE SALARIAȚI

Numărul mediu de salariați este de 140

Ponderea cheltuielilor salariale în total cheltuieli =cheltuieli salariale/total cheltuieli = 11.678.381/ 13.523.451 este de 86,36%

C. NOTE DIVERSE

Întocmirea bilanțului contabil, contului de rezultat patrimonial

Situațiile financiare sunt întocmite în conformitate prevederile legislatiei in vigoare si a Normelor metodologice privind intocmirea si depunerea situatiilor financiare ale institutiilor publice la 31 decembrie 2017 aprobate prin O.M.F.P.nr.1177/26.01.2018.

Datele din balanța de verificare sunt corect preluate din conturile sintetice.

Bilanțul contabil este întocmit pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice.

Contul de rezultat patrimonial este întocmit pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Alexandru, 2008, Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic, București,
Udrea M., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Printech, București 2011

Tilea M., Contabilitatea instituțiilor publice, manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2013
Ștefan I., Lobonț O., Blidișel R., Nicolescu C., Darvasi D., Untaru M., Finanțele și contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton, Timișoara 2008
O.M.F.P. nr. 1917/2005 Contabilitatea institutiilor publice- best publishing
Răduți A., Contabilitate publică, Editura Economică, București, 2003, p. 11.
Țenovici C.O., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Independența economică, Pitești, 2008
Alecu G., Contabilitatea instituțiilor publice-Convergențe cu IPSAS, Editura Tribuna Economică, București 2010
Lungu C.I., Caraiani Chi., Dascălu C., Introducere în contabilitate, Editura ASE, București, 2013
Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454/18.06.2008
Drăgan C.M., Noile orizonturi ale contabilității instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2009
Pleșea D., Contabilitatea institutiilor publice, Editura Romprint, Brașov, 2009
Tiron-Tudor A., Nistor C.S., Cîrstea A., Contabilitatea instituțiilor publice din România, Editura Fundației pentru studii europene, Cluj-Napoca, 2013
Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilității, Editura Național, 2001
Roman C., Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Economică, București, 2006
Popa A.S., 2009, Contabilitate, Editura Eftimie Murgu, Reșița
Georgescu I., Bețianu L., Calitate în contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009
Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2004
Dragan Constantin M., 2005, Contabilitatea institutiilor publice, Editura Asociatiei Europene de Studii si Consultanta, Bucuresti
Morariu A., Suciu Ghe., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2004
Gisberto A.G., 2005, Contabilitatea institutiilor publice dupa noul sistem contabil, Editura IRECSON, Bucuresti
Feleagă N., 1995, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, p.154.
Manea I., Dumitrescu Peculea A., Contabilitatea instituțiilor publice, suport de curs Bucuresti http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/elemente-ipsas-regasite-in-reglementarile-romanesti-de-contabilitate-pentru-sectorul-public-armonizarea-formala-i-a2502/