ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [304146]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector univ. dr. Adelina DUMITRESCU PECULEA

ABSOLVENTĂ:

RADU (CRISTEA)MARIANA

BUCUREȘTI

2018

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector univ. dr. Adelina DUMITRESCU PECULEA

ABSOLVENTĂ:

RADU (CRISTEA)MARIANA

BUCUREȘTI

2018

Listă de abrevieri

1. art. – articol;

2. alin. – alineat;

3. C. C. – Curtea Constituțională;

4. C. proc. civ. – Codul de procedură civilă;

5. M. Of. – [anonimizat] I;

6. O. G. – Ordonanță de Guvern;

7. H.G. – Hotărâre de Guvern.

8. A.N.S.V.S.A. – Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

9. D.S.V.S.A.B. – Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București

10. S.E.A. – Serviciul Economic și Administrativ

11. O.M.F.P. – Ordin Ministerul Finanțelor Publice

INTRODUCERE

Pentru o [anonimizat], conducerea, resursele și economia. În cadrul oricărei instituții acest sistem este asigurat de contabilitate.

De-a lungul timpului contabilitatea s-a transformat într-o disciplină care imbină teoria cu realitatea fenomenelor studiate.

Contabilitatea sectorului public a suferit în ultimii ani reforme menite să îmbunătățească modul de gestionare a instituțiilor publice.

[anonimizat], [anonimizat], juridice și chiar sociale. Un obiectiv al procesului de adaptare fiind reprezentat de implementarea standardelor internațioanale de contabilitate.

[anonimizat], [anonimizat] a procesului de decizie și de responsabilități asumate de instituțiile publice.

Metodologia de întocmire a lucrării s- a bazat pe cercetarea bibliografică a lucrărilor de specialitate cu subiect comun cu tema și legislația specifică.

Structura lucrarii

Lucrarea este împarțită în trei capitole.

Capitolul 1 tratează noțiunile generale din contabilitate și rolul ei în instituțiile publice. [anonimizat]. Am definit de asemenea instituțiile publice din România și am prezentat legislația în vigoare care o reglementează.

Capitolul 2 prezintă delimitările și structurile activelor fixe. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], scoaterea din uz și documentele utilizate pentru evidența mijoacelor fixe.

Capitolul 3 este dedicat studiului de caz. [anonimizat] – obiectul de activitate rolul și funcțiile în cadrul administrației și societății noastre.

Capitolul 1 Considerații generale

Noțiuni privind contabilitatea și rolul ei în instituțiile publice

Deși, în limbaj curent, a administra este sinonim cu a conduce sau a organiza, atunci când vorbim despre administrație ca fiind un proces complex, ne referim la faptul că aceasta este o activitate raționala și eficientă care utilizează resursele umane, financiare și materiale cu scopul obținerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. Activitatea unui grup care conlucrează pentru îndeplinirea unor scopuri comune, așa poate fi numită administrația. O definiție a administrației publice ar putea fi “totalitatea autorităților administrative existente într-un stat, secție sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituții sau agent economic”. Administrația publică este acea forma prin care se realizează funcția executivă a statului, printr-o organizare a executării și o executare concreta a legilor.

Contabilitatea este un instrument principal, de cunoaștere, de gestiune și control al patrimoniului, a modului cum sunt folosite mijloacele materiale și bănești, cum sunt utilizate fondurile precum și al rezultatelor obținute. Ea este un ansamblu al operațiunilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării elementelor de natură patrimoniale într-o anumită entitate.

Contabilitatea din instituțiile publice din România este reglementată prin Legea contabilității cu nr 82 din 1991, prin Ordinul Ministerului Finațelor Publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de organizare și conducere a contabilității instituțiilor publice, prin Planul de conturi corespunzător instituțiilor publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia. La nivel internațional, sunt în vigoare Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS).

Corespunzător economiei unui stat, care cuprinde sectorul public și sectorul privat, există organizații publice și organizații private, diferențierea dintre cele două categorii de organizații având la bază criteriul juridic, astfel, în cazul instituțiilor publice subiectul proprietății este statul, menirea acestora fiind de a asigura transpunerea în fapt a deciziilor publice în interesul cetățenilor .

În sensul prevederilor Legii 273/2006 cu privire la finanțele publice locale aprobată cu modificările și completările ulterioare, instituțiile publice reprezintă o denumire generică cuprinzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele din municipiul București, județele, Municipiul București, instituțiile și deasemenea serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Instituțiile publice sunt unități patrimoniale create și organizate de stat pentru realizarea funcțiilor sale în domeniul administrației publice, în sfera acțiunilor cultural – sociale, apărare, siguranță națională și ordine publică, justiție, învățământ, sănătate, etc.

Statul își definește funcțiile și sarcinile care îi revin prin intermediul instituțiilor publice, structuri organizatorice care operează în interesul public, ce au atribuții și răspunderi reglementate prin lege. Acestea nu desfășoară activități productive și nu realizează venituri (cheltuielile fiind alcătuite din resurse bugetare ), obiectul lor de activitate fiind plasat în sfera nematerială (învătământ, sănătate, cultură și artă, protecție socială, justiție, apărare națională etc.) însă cu toate acestea instituțiile publice au rolul deosebit de important în realizarea obiectivelor politice și sociale ale guvernarii.

O altă modalitate de definire a instituțiilor publice este legată de caracteristicile bunurilor produse de ele și modul de valorificare sau de distribuire al acestora către beneficiari. Din punctul acesta de vedere putem spune că bunurile publice produse de instituțiile publice se distribuie, de obicei, în mod gratuit, pentru satisfacerea la un nivel maxim a cerințelor consumatorilor. Producerea bunurilor publice este obiectul de activitate al unei instituții publice. Din punct de vedere financiar instutuțiile publice sunt legate de bugetul public, ceea ce duce la organizarea după principiul ,,non-profit’’.

Contabilitatea publică reprezintă ansamblul procedurilor care guvernează executia financiară și constatarea operațiilor statului și ale altor colectivitățipublice.

Având în vedere reglementările existente în domeniul contabilității si a finanțelor publice, contabilitatea publică cuprinde :

Contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor bugetare,în care se reflectă încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar ;

Contabilitatea trezoreriei statului ;

Contabilitatea generală care este bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care se reflectă în evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și în excedentul și deficitul patrimonial ;

Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea furnizează informații pentru toate categoriile de utilizatori, informații pe care aceștia își fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, la patrimoniul din administrare, precum și în ceea ce privește întocmirea contului general de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor speciale și a conturilor de execuție ale bugetelor locale anuale.

În concluzie, contabilitatea nu înseamnă numai întocmirea și arhivarea actelor, înscrisurilor ți a documentelor ci respectarea unor norme, concepții și politici care asigură conducerea financiară a instituțiilor și întreprinderilor astfel încât să corespundă cerintelor actuale privind integrarea europeană, transparența privind utilizarea fondurilor și resurselor comunitare, libera circulatie a banilor si bunurilor precum și capacitatea de rezistență financiară in această economie plina de obstacole si concurență.

Cu alte cuvinte, cerintele contabilitatii publice din Romania sunt sa ofere informatii privind: patrimoniul aflat în administrarea instituțiilor publice, execuția bugetului de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, rezultatul patrimoniului (economic) și nu în ultimul rând costul programelor aprobate.

Obiectul contabilității. Principii și reguli

Contabilitatea publica este parte a contabilității generale care se ocupă cu evidența operațiunilor care au loc în cadrul patrimoniu public. Ea constituie acea contabilitate care asigură evidențiererea tuturor operațiunilor de plăți și încasări referitoare la fondurile publice. De asemenea, evaluează obligațiile contribuabililor, evidențiază încasările din aceste obligații și determină diferențele rezultate din obligațiile neonorate, precum și responsabilitatea ordonatorilor de credite în ceea ce privește efectuarea plăților din fondurile publice.

Contabilitatea cu caracterul ei obiectiv a existat dintotdeauna, a evoluat pe măsura evoluției calitative și cantitative a activităților economice, a succesiunii modurilor de producție.

Așadar, pornind de la această idee putem spune că obiectul contabilității instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat, bugetele locale și din mijloace extrabugetare este constituit pe de-o parte din patrimoniul public aflat în administrarea instituției și din patrimoniul privat al instituției, cu drepturile și obligațiile rezultate din activitatea desfășurată, și pe de altă parte din veniturile încasate și din cheltuielile efectuate din sursele bugetare și extrabugetare, rezultatele activității desfășurate și închiderea exercițiului financiar.

Pentru existența patrimoniu sunt necesare cele două elemente interdependente , unul în persoana fizică sau juridică, ca subiect cu drepturi și obligații, și altul în bunurile economice, ca obiecte cu drepturi și obligații. Astfel între obiectele cu drepturi și obligații, pe de-o parte, și drepturile și obligatiile, pe de altă parte, stă persoana fizică sau juridică în calitatea sa de subiect cu drepturi și obligații.

Ca urmare patrimoniul totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, ce aparțin unei persoane fizice sau juridice, precum și bunurile la care se referă, ecuația patrimoniului definit în sens juridic având următoarea formă : bunuri economice = drepturi +obligații.

Figura 1. Reprezentarea patrimoniului

Sursa : Roman C., Gestiunea financiara a instituțiilor publice.

De asemenea conform actualei legislații contabile, si anume, potrivit Legii contabilității nr. 82 din 1991, obiectul de studiu al îl reprezintă ,,reflectarea in expresie bănească a bunurilor mobile și imobile inclusiv solul, zăcămintele, bogățiile natural, alte bunuri cu potențial economic, disponibilități bănești, titluri de valoare,. drepturi și obligații ale unităților patrimoniale, precum și mișcărilei, modificările efectuate, cheltuieli și venituri și a rezultatelor obținute de acestea”.

Un alt obiect pe care îl studiază contabilitatea este reprezentat de mișcarea valorilor, exprimate în bani, dintr-o zona de mică sau de mare întindere (instituți publică, societate comercială, regie autonomă, societate bancară etc.) precum și a raporturile economice și juridice din care unitatea patrimonială face parte generînd decontări bănești ; calculele din contabilitate reflectă și mișcarea și transformarea mijloacelor dar și resursele în ordinea formării lor și conform destinației în procesul de reproducție.

Între obiectul și metoda contabilității este o legatură de dependentă, de condiționare reciprocă. Obiectul delimitează materia care intra în domeniul știintei și definește sarcinile pe care le incuba cunoșterea și aprofundarea ei, metoda indicând procedeele concrete folosite în procesul cunoașterii, pentru atingerea scopului propus și pentru a realiza sarcinile incluse în obiect.

Pentru a oferi o imagine clară, reală și stiințifică a patrimoniului în concordanță cu normele economice și juridice în domeniu, și în cadrul instituțiilor publice trebuie respectat un set de convenții și regulil privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile și anume: principiul prudenței, principiul contabilității pe bază de angajamente, principiul continuității activității, principiul permanenței metodelor, principiul independenței exercițiului, principiul intangibilității, principiul necompensării, principiul evaluării separate a elementelor de pasiv și de activ, principiul prevalenței economicului asupra juridicului și nu în ultimul rând principiul pragului de semnificație.

Rolul contabilității în instituțiile publice

Contabilitatea instituțiilor publice este considerată adeseori fiind o activitate de rutină, deoarece ea reprezintă procesul de înregistrare a operațiilor referitoare la obținerea de resurse financiare ale instituției și a operațiilor care reprezintă utilizarea resurselor financiare în vederea realizarii scopului în vederea căruia a fost înființată instituția.

Rolul contabilității este perceput eronat ca fiind în esentă limitat doar la înregistrarea și controlul veniturilor încasate și a cheltuielilor și sumelor plătite. Însă în prezent crește importanța contabilității din instituțiile publice, datorită informațiilor utile pe care le furnizează, informații importante în procesul de elaborare a politicilor instituției, în procesul de luare a deciziilor de către echipa managerială și de îmbunătățire a eficacității și a eficienței programelor și a serviciilor realizate de instituția publică.

Contabilitatea reprezintă o importanta sursă de informații deoarece permite și utilizatorilor interni cât și celor externi obținerea globală asupra entității și realizarea legăturii între alte compartimente  din cadrul entității știind că informațiile produse de alte compartimente din cadrul entității, exprimate în termeni monetari sunt înregistrate în contabilitate.

Contabilitatea furnizeaza o serie de informatii contabile mai multor categorii de utilizatori. Utilizatorii pot fi clasificati ca externi, interni si o combinatie de externi si interni. Atunci cand se implementeaza un sistem informational contabil, trebuie avute in vedere si anticipate nevoile de informatii contabile si de gestiune ale utilizatorilor. Pregatirea unui sistem de informare care să raspunda acestor nevoi diverse este o actiune complexa. In cele din urma, succesul comunicational nu este dat de informarea in sine, ci de relevanta informatiei oferite.

Contabilitatea instituțiilor publice are următoarele obiective pentru aș-i indelpinii rolul:

Să reflecte corect derularea procesului execuției bugetului în toate compartimentele sale

Să furnizeze la timp informatiile reale necesare către organele de decizie

Să contribuie prin modul său de organizare și funcționare, la corecta si deplina executare a bugetului, preîntâmpinând deturnare fondurilor și încadrarea în alocațiile bugetare stabilite, fără suplimentare de fonduri.

Pentru a definii mai exact cadrul contabilității publice, se impune o prezentare a deosebirilor și a asemănărilor dintre acesta și contabilitatea privata.

Dacă ne raportăm la obiectul contabilității, se constată că, în cadrul contabilității publice, operațiunile se referă la fonduri și la materiale publice, iar operațiunile care fac obiectul contabilității particulare se refera la mișcările bunurilor din cadrul unui patrimoniu particular.

Dacă analizăm scopul, operațiunile de contabilitate publică corespund unei nevoi colective, în timp ce operațiunile care se înregistrează în contabilitatea particulară sunt operațiuni cu caracter personal.

Dacă analizăm însa asemănările dintre cele două forme de contabilitate, remarcăm în primul rând că, și într-un caz, și în celălalt, evidența scriptică tinde să asigure păstrarea patrimoniului, menținerea intactă a valorii incredințate administrației respective. Dar scopul nu este numai de a păstra ceea ce încredințeazî, ci și de a se completa, a se înlocui pierderile și degradările eventuale, astfel că averea publică sau particulară să fie conservată ca valoare în timp.

Contabilitatea publica se apropie de contabilitatea particulara si din punctul de vedere al crearii de rezerve. Nu este permis in nici un fel de catre administratia publica sau particulara sa nu se ia masuri pentru constituirea de rezerve pentru satisfacerea unor nevoi neprevazute.

In ambele cazuri evidenta scriptica a miscarilor patrimoniale trebuie sa furnizeze date pentru orientarea activitatii viitoare, si in acest scop operatiunile trebuie sa fie prezentate clar si sistematic, in vederea emiterii de judecati de valoare.

Capitolul 2 Contabilitatea activelor fixe

2.1. Delimitări și structuri privind activele fixe. Aspecte contabile

Active fixe necorporale

Activele necorporale sunt cele care au perioada de utilizare mai mare de un an. Activele fixe necorporale se înregistrează în contabilitatea sintetică pe categorii, iar în contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale.

În cadrul activelor fixe necorporale sunt cuprinse: mărci comerciale, licențe, concesiuni, brevete, active fixe în curs de executie.

Cont 205 ,,Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similar”

Cont 208 ,,Alte imobilizări necorporale”

Active fixe corporale

Activele fixe corporale au o valoare de inventar mai mare decat cea stabilită prin act normativ (HG 276/2013) și se folosesc pe o perioadă mai mare de un an.

În contabilitatea sintetică evidența activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar în contabilitatea analitică se înregistrează fiecare obiect.

În categoria activelor fixe corporale intra: terenuri și amenajări de terenuri cont 211; construcții cont 212; instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații cont 213; mobilier, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și material și alte active cont 214;

Active financiare

Activele financiare sunt: depozitele financiare, capitaluri proprii, creanțe imobilizate, titluri imobiliare.

Evaluarea activelor fixe în contabilitatea publică

Înregistrarea activelor fixe corporale și necorporale se face în momentul transferului dreptului de proprietate sau la data întocmirii documentelor.

Evaluarea lor se face inițial la costul de achiziție – pentru cele achiziționate, la costul de producție pentru cele construite și la valoarea justă pentru cele primite gratuit.

Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit, care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate

Evidenta operativa a activelor fixe la locurile de folosință

Evidenta activelor fixe se ține în contabilitate în așa fel încât să respecte anumite cerințe:

evidența pe locuri de folosință și utilizator și să asigure posibilitatea controlului.

Aceste cerinte se realizează în urma consemnării stricte în documente a tuturor operațiunilor referitoare la mișcarea activelor.

Contabilitatea operațiilor privind activele fixe

Intrarea activelor fixe corporale și necorporale se poate face în unitate prin achiziționare, construire, transfer și se înregistraeză conform cataloguli privind clasificareași duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG 2139.

Amortizarea activelor fixe – Regimul de amortizare și calculul amortizării

Ca metode de amortizare există amortizarea liniară, progresivă și accelerată.

În Romania, instituțiile publice folosesc pentru calculu amortizarii activelor fixe corporale și necorporale metoda amortizarii liniare.

Amortizare se calculeaza începand cu luna urmatoare dării în folosință. Valoarea de intrare a mijlocului fix se repartizează pe perioada de funcțioanare conform prevederilor legale respectiv H.G. NR 2139/2004 în care sunt prevăzute duratele normale de funcționare.

Scoaterea din uz a unui activ

Mijloace fixe sunt scoase din uz când nu se mai așteaptă beneficii din folosirea lui (prin casare dacă este amortizat integral) sau când este înstrăinat.

O data la cinci ani (sau anual dacă rata inflației este ridicată) imobilizările necorporale sunt supuse reevaluarii. Reevaluarea se face pe baza normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și a procedurilor elaborate de ordonatorii de credite.

Documentele utilizate

Pentru evidențierea și mișcarea mijloacelor fixe OMFP 2634/2005 precizează

formularele și registrele folosite în contabilitate : registrul numerelor de inventar, fișa mijlocului fix, bonul de mișcare, proces verbal de punere în funcțiune, proces verbal de predare primire, proces verbal de scoatere din funcțiune și lisa de inventar.

Fiecare document are utilitatea bine stabilită :în registrul numerelor de inventar sunt înregistrate cu numere idividuale mijloacele fixe existente în unitate; fișa mijlocului fix este întocmită de compartimentul contabilitate pe baza documentelor care atestă mișcarea mijlocului fix, reevaluări și alte modificări; predarea primirea mijlocului fix între două locuri de folosintă se face pe baza bonului de mișcare; procesul verbal de recepție este documentul care se întocmește la intrarea mijloacelor fixe care nu necesită montaj. Pentru întocmirea acestuia este necesară existența documentelor de achiziție- factură, aviz, contract. Pentru predarea preluarea făra platăa bunurilor între două instituții se completează proces verbal de predare preluare.

La scoatere din funcțiune a mijlocului fix se întocmește proces verbal de scoatere din funcțiune.

Lista de inventar se folosește la inventarierea activelor și la constatarea plusurilor și minusurilor.

2.2. Inventarierea activelor din patrimoniul entității

Operațiunea prin care se verifică și se constată existența elemetelor din cadrul unei unități este inventarierea. Ea are drept scop constatarea faptică a tuturor elementelor din punct de vedere cantitativ sau cantitativ valoric, date ce stau la baza întocmirii corecte a situațiilor financiare anuale.

Conform prevederilor legale, inventarierea se efectuează obligatoriu o data pe an sau la solicitarea organelor de control, la existența unei suspiciuni de plus sau minus în gestiune, la predarea primirii gestiunii sau alte situații: reorganizarea gestiunilor, calamități naturale, forță majoră.

Inventariere se desfașoara conform procedurilor elaborate de fiecare instituție cu respectarea legii.

Stabilirea si regularizarea diferențelor la inventar.

Pentru a stabili rezultatele inventarierii trebuie parcurse următoarele etape:

– confruntarea situației faptice cu cea scriptică;

– stabilirea lipsurilor imputabile;

– compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;

– aplicarea scăzămintelor legale.

1) Confruntarea fapticului cu scripticul

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența operativă (fișe de magazie) și contabilitate. Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează astfel:

se verifică exactitatea stocurilor din fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate; erorile ce se descoperă se corectează operativ;

se confruntă cantitățile consemnate în listele de inventariere cu evidența operativă pentru fiecare poziție în parte;

se preiau pozițiile cu diferențe în lista de inventariere centralizatoare;

se preiau, de către comisie, explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, pentru plusurile, minusurile și deprecierile contatate, precum și pentru pagubele generate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor;

se stabilește, în baza explicațiilor primite și a actelor cercetate, caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor, deprecierilor și plusurilor constatate;

se formulează propuneri privind modul de regularizare a diferențelor dintre datele din contabilitate și cele faptice, determinate prin inventariere;

se înregistrează în contabilitate, fără a se face compensări, plusurile și minusurile rezultate în urma inventarierii, pentru a se pune în concordanță evidența contabilă cu valorile inventariate.

2) Stabilirea lipsurilor imputabile

Dacă se costată anumite lipsuri care se pot imputa, administratorii trebuie să ia măsura imputării acestora la valoarea de înlocuire. Prețul de înlocuire este costul de achiziție al bunului respectiv la data constatării pagubei. Costul de achiziție include prețul de cumpărare existent pe piață + taxe nerecuperabile, inclusiv TVA + cheltuieli de transport-aprovizionare + cheltuieli cu accesorii necesare pentru punerea în funcțiune a bunului respectiv.

Documentul prin care se impută persoanelor vinovate lipsurile din gestiune este decizia de imputare, care se întocmește în două sau mai multe exemplare în funcție de numărul persoanelor răspunzătoare pentru paguba produsă și se semnează de către conducătorul unității, cu viză de control financiar preventiv și a compartimentului juridic.

3) Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

Dacă lipsurile constatate nu sunt urmarea săvârșirii unei infracțiuni, la stabilirea valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiași bun material, din cauza asemănării aspectului exterior; listele cu bunurile pentru care există posibilitatea compensării se stabilesc anual de către administratori;

diferențele constatate în plus sau în minus să privească aceeași perioadă de gestiune și aceeași gestiune;

lipsurile constatate la inventariere să nu provină din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorită vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea lor.

Rezultatele inventarierii se înregistrează în evidența operativă și în contabilitate. Astfel, lipsurile se scad din evidența operativă (în fișele de magazie, coloana de intrări, cu roșu) și din evidența contabilă (în fișele de cont, coloana debit, în roșu), iar plusurile se înregistrează în același mod, dar în negru.

Pe baza registrului inventar și a balanței de verificare se întocmesc situațiile financiare, ale căror posturi trebuie să corespundă cu datele din contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilită prin inventariere.

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ: Contabilitatea activelor fixe în cadrul DSVSA București

3.1. Prezentarea entității

D.S.V.S.A. București își desfășoară activitatea în baza Hotararii de Guvern nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificarile ulterioare, a Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată prin Legea nr. 215/2004.

Domeniul de activitate al direcției constă în totalitatea acțiunilor și activitaților sanitar -veterinare și pentru siguranța alimentelor inițiate, desfășurate și finalizate, în vederea asigurării și garantării sănătății animalelor, sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor.

Principalele funcții în conformitate cu R.O.F.:

reglementare, a cadrului juridic și elaborarea reglementărilor specific;

controlul, aplicării și respectării reglementărilor;

Principalele atribuții:

Organizarea activitatii sanitar vetrinara

Stabilirea responsabilitatilor medicilor veterinari de libera practica

Organizarea, coordonarea gestionarea si controlul activitatii de inregistrare si identificare a animalelor

Controlul asupra modului de aplicarea normelor sanitare veterinare s.a.

Din punct de vedere al organizării, entitatea are în componența sa structuri funcționale:

Birou Control Oficial Sănătatea Animalelor;

Serviciul Control Oficial Siguranța Alimentelor;

Birou Evidența Informatică și Control Administrativ;

Serviciul Catagrafie, Înregistrare, Evaluare, TRACES;

Biroul Antifraudă;

Serviciul Laborator Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor;

Serviciul Economic și Administrativ;

Compartimentul Juridic si Resurse Umane

Circumscripții Sanitar-Veterinare pentru Siguranța Alimentelor, Circumscripții Sanitar -Veterinare Zonale – unități sanitar-veterinare fără personalitate juridică care răspund de activitatea sanitar-veterinară, de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, a bolilor transmisibile de la animale la om, cu respectarea legislației în vigoare.

Activitatea instituției funcționează în baza următoarelor principii:

coerența, stabilitatea și predictibilitate în domeniul sanitar- veterinar;

corelarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene;

transparența activității în toate domeniile sale de activitate;

colaborarea cu partenerii sociali;

Principalele reglementari în cadrul Serviciului Economic și Administrativ,

Legea contabilitatii nr 82/1991 republicata

Legea nr 500/2002 privind finantele publice cu modificarile si completarile ulterioare

Ordin 2861/2009 norme privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

Legea nr 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea garantiilor si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor

HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare

Decret nr. 209/1976- Regulamentul operațiunilor de casă ale unităților socialiste, cu modificările și completările ulterioare;

-OMFPnr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările ulterioare;

-Ordin nr.3471/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice;

-Ordin nr.400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entitatii publice cu modificările și completările ulterioare;

-Ordin nr. 600/2018 pentru aprobarea Codului controlului internmanagerial.

La nivelul DSVSA București s-a urmărit ca prin procesul de recrutare să se ocupe posturile de către persoane care dețin competențe în conformitate cu cerințele postului.

Totodată, având în vedere rolul pe care Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor (TIC) îl deține în realizarea activităților structurii, la angajare au fost solicitate funcționarilor un nivel mediu de cunoștințe de operare pe calculator.

Evidenta contabilității din cadrul DSVSA București este ținută electronic cu ajutorul programului CRISAKT –aplicație informatică structurată pe module integrate:

Contabilitate financiara și gestiune a stocurilor, declarații

Evidența personal, calcul drepturi salariale, declarații

Evidența mijloace fixe, calcul amortizare, reevaluare

3.2. Situațiile financiare întocmite. Analiza activelor

La nivelul instituției se întocmesc anual situațiile financiare în conformitate cu prevederile Legii contabilității 82/ din 1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile cuprinse în alte reglementări. La intocmirea lor se ține cont de ultima balanță de verificare a conturilor sintetice corelată cu conturile analitice.

Situațiile sunt vizate obligatoriu de trezoreria statului.

Instituția are ordonator terțiar de credite si are obligația de a depune la termenele stabilite un exemplar al situațiilor financiare, la organul ierarhic superior respectiv Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Drepturile și obligațiile care sunt înscrise în contabilitate, respectiv în bilanț, sunt evidențiate la momentul constituirii lor și nu la momentul stingerii lor „… activul prin componența sa evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul, clasificarea surselor de finanțare în funcție de modul de constituire (surse proprii și surse străine) și exigibilitatea lor”

Reguli si metode contabile

Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității reprezentând rezultatul patrimonial și poziția financiară a instituției așa cum a rezultat din balantele de verificare.

Valoarea totală a activelor imobilizate este de 65.621.908 lei.

Valoarea imobilizărilor corporale mobile a fost la sfârșitul anului de 50.716.615 lei.

În cadrul imobilizărilor corporale au fost înregistrate în contabilitate toate modificările survenite în cursul exercițiului financiar.

Valoarea imobilizărilor neamortizabile este de 14.513.805 lei compusa din 6.265.013 lei terenuri și 8.128.317 lei cladiri.

Instituția a transferat conform HG 737/2016 de la o alta instituție din București bunuri imobiliare din domeniul public al statului, operație cea fost înregistrată în contabilitate.

În luna octombrie 2017 bunurile au fost transferate catre Institutul de Igienă și Sănătate Publica Veterinara (tot din subordinea Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranta Alimentelor) conforn HG 735/2017. Transferul a fost înregistrat în contabilitate

In luna decembrie a fost calculată și înregistrată în contabiltate reevaluarea terenului și a clădirilor. Valoarea terenului a scazut cu 155.595 lei, iar a clădirilor cu 1.748.487 lei.

Au fost de asemenea transferate catre alte instituții mijloace fixe in valoare de 159.970 reprezentând aparatură de laborator și un mijloc de transport.

Au fost achiziționate mijloace fixe in valoare de 6.022 lei.

Investițiile în curs au fost diminuate cu 39.750 lei.

Amortizarea contabilă s-a calculat prin metoda liniară potrivit Legii 15/1994 republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.

Imobilizări financiare nu au fost înregistrate în cursul anului.

Pe anul 2017 nu s-au efectuat achizitii pe imobilizari necorporale iar înregistrarea amortizării s-a efectuat în conformitate cu amortizarea imobilizărilor la care aparțin. La finele anului valoarea totala a imobilizarilor necorporale a fost de 391.488 lei din care 371.525 reprezinta suma amortizată.

Toate mișcările se regăsesc în tabelul nr 2.

Tabel nr. 2

Stocurile existente la sfârșitul exercițiului financiar reprezintă materialele aflate în magazia instituției, în valoare de 1.560.143 lei. Stocurile cumpărate sunt înregistrate la valoarea de achiziție.

Stocurile de materiale consumabile cu valoarea cea mai mare sunt reprezentate de reactivi = 281.171 lei, material de laborator = 93.616 lei ținând cont de specificul instituției noastre. Restul stocurilor sunt detaliate in tabelul nr 3.

Tabel nr. 3

Creanțele comerciale sunt înregistrate la valoarea lor nominală. În cursul exercițiului financiar toate operațiunile economice au fost înregistrate corect.

Creanțele se regăsesc în tabelul nr.4

Tabel nr. 4

Pentru impozitul pe salarii s-a aplicat Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare .

Veniturile din vânzări și venituri din alte activități sunt înregistrate în momentul în care au fost recepționate si facturate.

Taxele si tarifele sunt pentru: analize efectuate conform Ordinului președintelui ANSVSA 96/2014 ; tarife conform Ordinului președintelui ANSVSA nr 135/2017cu modificările și completările ulterioare, Ordinului președintelui ANSVSA nr. 57/2017; Ordinului președintelui ANSVSA nr 111/2008 și alte ordine specific activității sanitare veterinare si de siguranță a alimentelor.

Veniturile se regăsesc în tabelul nr 5

Tabel nr 5

Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor nominală. Datoriile către furnizori sunt recunoscute pe baza de factură, iar plățile sunt efectuate cu respectarea bugetului de venituri și cheltuieli.

Salariile și asimilate (obligații față de buget de stat și terți) sunt aferente lunii decembrie 2016

Numărul mediu de salariați este de 140 și este alcătuit din functionar publici și personal contractual.

Ponderea cheltuielilor salariale în total cheltuieli =cheltuieli salariale/total cheltuieli = 11.678.381/ 13.523.451 este de 86,36%.

Datoriile se regăsesc în tabelul nr 6

Tabel nr 6

Instrumente financiare: Instrumentele financiare înregistrate în bilanț includ numerarul și echivalentele acestuia, creanțele și datoriile comerciale.

Instituția are disponibilități la sfârșitul exercițiului financiar în valoare de 17.683 lei, reprezentând garanții material asa cum rezulta din tabelul nr 7

Tabel nr 7

Fonduri

Evoluția capitalurilor proprii rezultă din afectarea rezultatelor și se analizează astfel:

2. VOLUMUL SI STRUCTURA CHELTUIELILOR

înlei

CONCLUZII

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informații reale asupra activității unității patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de vedere științific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiție fundamentală o prezintă concordanța deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi și realitatea faptică existentă în unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situația reală a patrimoniului și care permite compararea datelor obținute pe această cale cu datele contabilității, îl reprezintă inventarierea. Necesitatea inventarierii patrimoniului unităților se explică prin importanța deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.

În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea și organizarea evidenței operative și contabile la unitățile patrimoniale nou înființate, iar în al doilea rând, în decursul exercițiului, ea este determinată de faptul că între datele contabilității și realitatea de pe teren pot să apară anumite diferențe, în plus sau în minus, chiar și în condițiile unei bune organizări a evidenței operative și contabile, datorită mai multor cauze dintre care menționăm: modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unității, fie ca urmare a unor cauze naturale (cum sunt: uscarea, evaporarea, scaderea in greutate etc.), fie datorită unor cauze subiective (ca de exemplu: măsurări inexacte; sustrageri de mijloace economice); neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente; neînregistrarea sau înregistrarea greșită în conturi a anumitor operații; neglijența și neatenția gestionarilor care gestionează bunurile și valorile economice; etc.

Situațiile financiare sunt întocmite în conformitate prevederile legislatiei in vigoare si a Normelor metodologice privind intocmirea si depunerea situatiilor financiare ale institutiilor publice la 31 decembrie 2017 aprobate prin O.M.F.P.nr.1177/26.01.2018.

Datele din balanța de verificare sunt corect preluate din conturile sintetice.

Bilanțul contabil este întocmit pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice.

Contul de rezultat patrimonial este întocmit pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Alexandru, 2008, Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic, București,
Udrea M., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Printech, București 2011

Tilea M., Contabilitatea instituțiilor publice, manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2013
Ștefan I., Lobonț O., Blidișel R., Nicolescu C., Darvasi D., Untaru M., Finanțele și contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton, Timișoara 2008
Răduți A., Contabilitate publică, Editura Economică, București, 2003, p. 11.
Țenovici C.O., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Independența economică, Pitești, 2008
Alecu G., Contabilitatea instituțiilor publice-Convergențe cu IPSAS, Editura Tribuna Economică, București 2010
Lungu C.I., Caraiani Chi., Dascălu C., Introducere în contabilitate, Editura ASE, București, 2013
Drăgan C.M., Noile orizonturi ale contabilității instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2009
Pleșea D., Contabilitatea institutiilor publice, Editura Romprint, Brașov, 2009
Tiron-Tudor A., Nistor C.S., Cîrstea A., Contabilitatea instituțiilor publice din România, Editura Fundației pentru studii europene, Cluj-Napoca, 2013
Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilității, Editura Național, 2001
Roman C., Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Economică, București, 2006
Popa A.S., 2009, Contabilitate, Editura Eftimie Murgu, Reșița
Georgescu I., Bețianu L., Calitate în contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2009
Morariu A., Suciu Gh., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2004
Dragan Constantin M., 2005, Contabilitatea institutiilor publice, Editura Asociatiei Europene de Studii si Consultanta, Bucuresti
Morariu A., Suciu Ghe., Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Universitară, București, 2004
Gisberto A.G., 2005, Contabilitatea institutiilor publice dupa noul sistem contabil, Editura IRECSON, Bucuresti
Feleagă N., 1995, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, București, p.154.
Manea I., Dumitrescu Peculea A., Contabilitatea instituțiilor publice, suport de curs Bucuresti http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/elemente-ipsas-regasite-in-reglementarile-romanesti-de-contabilitate-pentru-sectorul-public-

O.M.F.P. nr. 1917/2005 Contabilitatea institutiilor publice- best publishing

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454/18.06.2008, art.2, alin. 3.

O.M.F.P. NR 1917/2005 Planul de conturi pentru instituțiile publice și instructiunile de aplicare ale acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 1.186 și 1.186 bis, din 29 decembrie 2005

HG nr 276 din 2013 cu privire la stabilirea valorilor de intrare a mijloacelor fixe,publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 313 din 30 mai 2013

Hotărârea nr 2139 din 2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr 46/13.01. 2015 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe

Ordinul 3471 din 2008 privind aprobarea Normelor metodologice de reevaluare și amortizare a activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice.

O.M.F.P. NR 2634/2015 Privind documentele financiar contabile, publicat în Monitorul Oficial a României, Partea l, nr 910 din 9 decembrie 2015

Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operatiilor de casa ale unitatilor socialiste, cu modificările și completările ulterioare publicat in Buletinul official, nr 64/ 06 iulie 1976;

O.M.F.P. nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii publicat în Monitorul oficial al României, nr 704 din 20 octombrie 2009;

H.G. nr 737/2016 privind transmiterea unor imobile aflate în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare Pentru Imbunătățiri Funciare Bucuresti în administrarea D.S.V.S.A. Bucuresti publicată în Monitorul Oficial al României nr 806 din 13 octombrie 2016

H.G. nr 735/2017 privind transmiterea unor imobile aflate în domeniul public al statului din administrarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor – D.S.V.S.A. București în administrarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor – Institutul de Igienă și Sănătate publică Veterinară publicată în Monitorul Oficial al României nr 812 din 13 octombrie 2017

Legea nr. 15/1994, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, a fost actualizată în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 31 august 2003

Legea 571/ 2003, disponibil la http://www.dpfbl.mdrap.ro/Legea_571_2003.html

Ordin 96/2014 disponibil la http://www.ansvsa.ro/download/laboratoare/ tarife_laborator/ ORDIN-nr.-96-din-22-iulie-2014-privind-aprobarea-tarifelor-aplicabile-in-domeniul-sanitar-veterinar-si-pentru-siguranta-alimentelor.pdf

Ordin 64/2007, disonibil la http://www.ansvsa.ro/blog/wpfb-file/ordin-64_2007-control-sanitar-veterinar-unitati-prod-de-alimente-de-origine-animala_ro-pdf/

Ordin 57/2010, disponibil la http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/leg_igiena/ORDIN-nr-57_2010_22081ro.pdf

Ordin 111/2008, disponibil la http://www.ansvsa.ro/download/ legislatie /leg_igiena /autorizare _sv/Ordin-111_2008-inregistrare-sanitara-veterinara-si-pentru-siguranta-alimentelor-produse-de-origine-animala-si-nonanimala_10091ro.pdf

ANEXE

Anexa 1 Nota contabila întocmită la calculul amortizării lunare decembrie 2017

Anexa 2 Nota contabilă întocmită la reevaluarea terenului.

Anexa 3 Notă contabilă întocmită la reevaluarea terenului.

Anexa 4 Notă contabilă intocmită la reevaluarea cladirilor.

Anexa 5 Nota contabilă intocmită la reevaluarea cladirilor.

Anexa 6 Intrare mijloace fixe

Anexa 7 Intrare mijloace fixe – cladiri

Anexa 8 intrare mijloace fixe – teren

Anexa 9 Iesiri mijloace fixe

Anexa 10 Iesiri mijloace fixe cladiri

Anexa 11 Iesiri mijloace fixe teren

Anexa 12 Iesiri mijloacce fixe mijloc de transport

Anexa 13 Balanta mijloacce fixe

Anexa 14 Balanță amortizare mijloace fixe

Anexa 15 Balanță amortizare active fixe necorporale ct 280

Anexa 16 Amortizare mijloace fixe cont cheltuiala 681

Anexa 17 Balanță mijloace fixe pe fonduri de provenienta

Anexa 18 balanta de verificare decembrie 2017