ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [302643]

[anonimizat],

Conf. univ. dr. [anonimizat] 2017

Introducere

Lucrarea de față își propune intervievarea studenților din învățământul superior pentru analiza detaliată a identității universității unde îți desfășoară activitatea. Scopul este de a evidenția punctele tari dar și cele cărora instituția le acordă mai puțină importanță însă care au efect esențial asupra imaginii facultății și a comunicării pe care instituția o desfășoară. [anonimizat]-video și a [anonimizat] 30 de secunde. Îmi propun ca cele două spoturi ([anonimizat]) [anonimizat].

Motivul pentru care am ales acest subiect este modul în care experiența academică și legăturile formate în timpul facultății influențează pozitiv sau negativ imaginea și formarea profesională ale absolvent: [anonimizat]. O [anonimizat] o alternativă la învățământul tradițional. [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat] o punte către instituțiile unde studenții pot obține un loc de muncă real. Faptul că ești absolvent: [anonimizat], din punctul lor de vedere. [anonimizat] o analiză și o prezentare a datelor care să fie punctul de bază în crearea și dezvoltarea vizuală a conceptului.

Orice producție a [anonimizat], indiferent de natura subiectului pe care îl promovează. [anonimizat] o mai bună înțelegere a modului în care am obținut produsul final.

[anonimizat], în comunicarea corectă a [anonimizat] a felului în care instituția poate avea un efect cu a adevărat semnificativ în viitor studenților.

PARTEA I – Fundamentare teoretică

CAPITOLUL 1: Publicitate. Identitate. [anonimizat] o numim marketing sau publicitate ea este o formă de comunicare prin care instituția își asumă o identitate. Publicitatea reprezintă orice formă de prezentare și de promovare a unor idei, bunuri sau servicii, comunicată prin intermediul mass media. „Nu putem arăta că o anumită reclamă sau campanie determină oricare individ să cumpere un produs sau un serviciu care este promovat prin publicitate dar se poate vedea că publicitatea are un impact colectiv; afectează oamenii în general.”

Rolul comunicării prin publicitate este acela de a facilita schimburi directe sau indirecte, prin informarea indivizilor, grupurilor sau organizațiilor și prin influențarea acestora, în scopul de a-i determina să apeleze la serviciile instituției, să achiziționeze produsele universităților sau să sprijine activitatea acestora.

Advertisingul (publicitatea) este definit de Michael Baker că fiind „știința, afacerea sau profesia creării și diseminării mesajelor (reclamelor), o instituție socială care afectează viața de zi cu zi a fiecărui individ, o forță care modelează cultura de masă, o componentă a activității de marketing sau o sursă de informare despre produse, servicii, evenimente, indivizi sau instituții (companii)”. O reprezentare mai clară asupra acestui fenomen o putem obține mai degrabă prin descrierea procesul decât a conceptul: “Advertisingul (publicitatea) este procesul plasării unor reclame identificabile, în media, bine definite, contra unor costuri cunoscute ale spațiilor sau timpilor folosiți pentru aceasta”.

Primele spoturi publicitare au fost realizate în 1897 de către Frații Lumiere, pentru săpunul „Sunlight” și întreprinderile „Moët & Chandon”. Nici Méliès nu s-a dat la o parte când i s-au comandat lucrări pentru muștarul „Bornibus”, ciocolatele „Poulain și Menier” sau aperitivul „Picon”. Pe lângă acestea, în 1901 Méliès include în filmele sale o sticlă enormă de șampanie, „Barbe-bleue”, pe care se vede clar numele brand-ului „Mercier”. Imagine care poate fi una dintre primele fome ale plasărilor de produs.

La mijlocul secolului al XX-lea, televiziunea se dezvolta ca mijloc de comunicare promoțională și creează o adevărată revoluție în domeniul publicității. Ea utilizează un limbaj complex de comunicare care include imaginea, sunetul, lumina, mișcarea și textul. Datorită avantajelor pe care le oferă, în prezent televiziunea atrage cele mai multe investiții din publicitate. Conform Media Fakt Book, în România televiziunea a rămas principalul mediu de advertising primind cele mai mari bugete, în ciuda creșterii zonei online. Ea deține 63% din piața totală de advertising.

Pentru a-și comunica identitatea, universitățile pun la dispoziție atât informații despre programele educaționale, dotările instituției, despre pregătirea cadrelor didactice cât și a unei imagini simbolice și a unui set de valori specifice. Datorită caracterul intangibil al majorității produselor care trebuie promovate de către universități intervin unele particularități. Acestea sunt determinate de faptul că marketingul educațional are ca scop satisfacerea așteptărilor grupului țintă dar al cărui efect se resimte la nivelul întregului spațiu economic.

În contextul marketingului, nevoia de publicitate este determinată de nevoia menținerii unui echilibru dinamic între cerere și ofertă. Publicitatea reprezintă o intervenție conștientă, având obiective manifestate economic, precum și un caracter pragmatic, ceea ce o diferențiază în mod clar de propagandă. „Publicitatea are ca scop vânzarea produselor și a serviciilor. Propaganda vinde idei și oameni (în sensul acceptării unor persoane în anumite poziții sociale, în anumite funcții)”.

O confuzie frecventă se face destul de des între termenii publicitate și reclamă, care, cel mai adesea, sunt priviți ca similari. Conceptele sunt însă diferite, în timp ce publicitatea desemnează în special domeniul, procesul, știința diseminării reclamelor, reclama este produsul efectiv al procesului de advertising (spot, afiș, machetă). „Reclama este activitatea de promovare a imaginii unei firme sau a ofertei sale, prin transmiterea de știri referitoare la aceasta, cu ajutorul mijloacelor de informare, fără ca firma să plătească pentru această promovare.”

Kloter susține că publicitatea are trei scopuri principale: reamintește, informează și convinge clienții. Publicitatea ajută la stabilirea unei legături între imaginea unui produs și semnificațiile acestuia în contextul social al consumatorului sau chiar în contextul și mai larg al culturii din care acesta provine. Publicitatea este una dintre multiplele legături între consumator și spațiul cultural din care face parte. Publicitatea oferă modele și îl ajută pe cel care privește să recunoască situații de viață familiare, oferindu-i astfel sentimentul apartenenței de grup și al siguranței sociale.

Un alt concept care în ultima perioadă a devenit destul de popular în lumea modernă, este conceptul de branding universitar. Nevoia de a da accente de branding unei instituții din mediul

Academic apare în contextul economic și cel al globalizării, care a dus la scăderea numărului de studenți. Interesul pentru zona academică este din ce în ce mai mic, iar preferința absolvenților de liceu sau a studenților de a dobândi experiență în câmpul muncii a crescut. Astfel, evidențierea calității programelor de studiu și de cercetare, a modalităților de predare și interacționare cu studenții precum și o imagine bine conturată a unei instituții de învățământ superior prin tehnici de branding, bazate pe misiunea, viziunea și valorile respectivei instituții de învățământ este considerată a fi o bună soluție de revitalizare a zonei academice.

„Care este rolul advertisingului în societate? Crează locuri de muncă, acum și în viitor; oferă publicului produse media gratuite; ajută la independența presei; aprovizionează cumpărătorii cu un volum mare de informații de folos; împinge preșurile în jos și calitatea în sus; informează publicul despre toate brandurile diferite care sunt disponibile; îi ajută să selecteze din vastele opțiuni și oferte economice și face toate acestea într-o manieră creativă;” Este necesar ca fiecare universitate să știe ce anume o face capabilă să dezvolte legături mai bune cu toate categoriile de public și cu comunitatea în care își desfășoară activitatea. Dacă o universitate oferă programe academice foarte bune, integrate eficient apoi în piața muncii și îmbină activitatea teoretică cu una de cercetare utilă atât mediului academic, comunității din care provine, cât și planului internațional de cercetare și dezvoltare, acea universitate are deja baza necesară construirii identității vizuale de brand.

Identitate

În mediul comercial, identitatea vizuală a unei companii este caracterizată ca fiind formată din logo, stilul tipografic de realizare a tuturor materialelor de prezentare în care apare organizația respectivă, numele și fontul cu care acesta este scris. Pe scurt, identitatea vizuală este felul în care organizația își comunică personalitatea prin toate elementele vizuale. De obicei aceste aspecte sunt reunite într-un manual de identitate vizuală ce sprijină strategia de branding și poziționare a organizației în mediul în care își desfășoară activitatea.

Brandul unei universități este comunicat prin servicii și programe de calitate, o legătură emoțională apropiată cu studenții și un set unic de valori comunicaționale pentru serviciile oferite. Dorința universităților de a folosi tactici și tehnici de branding nu este întâmplătoare. În contextul mobilităților studențești este firesc ca orice instituție de învățământ superior să ofere programe educaționale valoroase și să dorească să educe și studenți proveniți din alte țări decât cea de referință.

În orașele mari, programele educaționale oferite de universități nu sunt foarte diferite. Așadar, studenții tind să aleagă instituția la care vor studia prin ceea ce oferă instituția ca întreg. Calitatea studiilor oferite și felul în care este poziționată imaginea universității în mintea studenților au un rol important și sunt elementele care fac diferența în luarea unei decizii. Având la bază o identitate unică, comunicată corespunzător, universitățile sunt capabile să realizeze sentimente mult mai puternice de legătură între serviciile oferite și studenți.

Sentimentul de apartenență instituțională a absolvenților este dat de transferul de imagine ce se realizează între instituția de învățământ și absolventul acesteia. Imaginea în sine a instituției poate reprezenta o carte de vizită excelentă pentru un absolvent al unei universități bine situate în rankingurile internaționale. Mai mult de atât, în cazul universităților, imaginea instituției, proiectată atât prin mijlocele de comunicare existente cât și prin intermediul studenților este importantă, dar în special pentru părinți, prieteni, industrie, shareholderii care manifestă o influență asupra deciziei de alegere a tinerilor. În momentul de față, studentul își dorește să facă parte dintr-un mediu universitar, un spațiu academic care să-i ofere șanse reale atât de educație cât și de interrelaționare umană, socializare și de dezvoltare profesională.

Toate universitățile de top au un manualul de identitate vizuală pentru a putea implementa și menține aspectele care țin de identitatea vizuală proprie. Aceste manuale oferă un set de reguli referitoare la cum trebuie folosite corect și consistent, elementele grafice în cadrul procesului de comunicare.

Comunicare

Prin tot ceea ce reprezintă și prin acțiunile întreprinse, organizația comunică cu mediul extern. De la simpla menționare a numelui organizației într-un anunț fără valențe promoționale publicat într-o revistă și până la publicitate, menită să optimizeze eficiența comunicării, universitatea transmite mesaje și comunică cu mediul.

Principalele mijloace utilizate în cadrul publicității sunt: internetul, televiziunea, presa scrisă, radioul, cinematografia și publicitatea exterioară. Fiecare canal de comunicare cuprinde un anumit limbaj și elemente specifice în transmiterea unui mesaj. Televiziunea este în prezent cel mai utilizat canal de comunicare în masă de către publicitate. Principalul avantaj al televiziunii, fie ea comercială sau publică, este acela că reprezintă un mod de comunicare în masă care poate fi recepționat de către cea mai mare parte a populației unei țări. Comparativ cu celelalte mijloace de comunicare, cu excepția cinematografului, televiziunea îmbină simultan sunetul, imaginea și mișcarea. Această combinație permite utilizarea reclamelor care prezintă produsul și avantajele sale, fiind, evident, mult mai eficientă decât o reprezentare scrisă sau o imagine static.

Imagine joacă un rol fundamental în procesul de comunicare și este necesar să menționez principalelor categorii de imagine cu care se operează: imaginea dorită, imaginea transmisă, imaginea recepționată, imaginea efectivă (numită și „imaginea reală”).

Determinarea conținutului imaginii este o problemă destul de delicată, dar care se rezolvă prin utilizarea unor tehnici proiective de cercetare în cadrul cercetării calitative. Așa putem afla dacă imaginea unei instituții este bună sau proastă și cel mai important, motivele pentru care imaginea este într-un fel sau altul. Acest lucru oferă posibilitatea de a acționa în direcția îmbunătățirii imaginii, îmbunătățire care, de fapt, nu este altceva decât o modificare într-un sens favorabil a conținutului imaginii.

CAPITOLUL 2: Învățământul superior

O definiție a imaginii de ansamblu a învățământului superior românesc o întâlnim în cartea „Calitatea învățământului superior din România. O analiză instituțională a tendințelor actuale”, publicată de editura Polirom în 2011. „Imaginea de ansamblu a calității învățământului nostru superior, așa cum rezultă din percepțiile cadrelor didactice, ale studenților și angajatorilor, este aceea a unui nivel de calitate relativ ridicat.”

Cea mai mare problemă este legată de finalitățile sistemului. „Este mai degrabă percepția unui sistem ale cărui legături cu mediul sunt insuficient explorate și analizate, sistem ce urmează o logică proprie, coerentă, dar care este mai puțin implicat în societate și mai degrabă decuplat de aceasta.”

Percepția pozitivă a anumitor actori asupra calității este dublată de menționarea insistentă a unor tendințe de scădere a încrederii în universități, mai ales în ceea ce privește legătura cu piața muncii. Astfel, o tensiune legată de reprezentările asupra calității sistemului derivă „din percepția de ansamblu asupra capacității acestuia de a pregăti absolvenți pentru piața muncii.” Anexa 1.

Foarte puțini angajatori au încredere în capacitatea universităților din România, numai 27,8%, însă 61,1% dintre cadrele didactice au încredere că își pregătesc studenții pentru câmpul muncii.

Studenții sunt cei mai numeroși stakeholderi și care au multiple și importante roluri în universitate. Intereselor lor față de universitate sunt variate, inegale ca intensitate și uneori chiar contradictorii. Studenții sunt interesați în a frecvență și obține o diplomă într-o universitate cu renume, care să le asigure o bună pregătire, elemente favorizante unei cariere profesionale de succes.

În același timp, o parte dintre studenți preferă eforturi universitare mai reduse, care să le lase timp și pentru distracții și activități de altă natură. Firește, aceste motivații sunt în contradicție cu cele enunțate anterior. Studenții își manifestă preferințele sub multiple forme, cele mai continui fiind prin reprezentanții lor în Senatul Universității, Consiliile Facultăților și prin structurile studențești din care fac parte.

Asupra manifestării studenților ca stakeholderi își pune amprenta dualitatea rolurilor pe care le îndeplinește. Pe de o parte studentul este o resursă umană esențială universității, de calitatea și eforturile căreia depinde, în mare măsură, performanțele procesului didactic. Pe de altă parte, studenții sunt beneficiarii principali ai proceselor didactice și de cercetare din universitate.

Studenții de la programele de licență, de master sau doctorat sunt „clienți” și „beneficiari”, care determină natura și scopul cererii pentru educație în spațiu instituției de învățământ. Supraviețuirea instituției depinde direct de modul în care managerii le câștigă încrederea și ei vor prefer acea instituție de învățământ și nu alta.

Persoanele de influență (părinți, prietenii, angajații instituției, directorii de firme, investitorii – stakeholderii, colegii, studenții mai mari, absolvenții etc.) sunt de fapt cei care sprijină și influențează decizia studentului pentru continuarea studiilor. Publicul este format din toate organizațiile, grupurile și indivizii care prin atitudinile, opiniile sau acțiunile lor pot avea un impact semnificativ asupra intereselor instituției de învățământ superior. Publicul poate fi un sprijin sau un accelerator al acțiunilor, însă, la fel de bine, poate fi un obstacol în calea intereselor sale (mass-media, instituții guvernamentale, administrația publică, grupuri de interese politice și civice, opinia publică și societatea).

Corpul profesoral este interesat să asigure un mediu educațional favorabil desfășurării unui proces educațional eficient, concomitent cu obținerea pregătirii și a statutului său de segment de vârf al elitei intelectuale naționale. Cadrele didactice universitare din România își doresc condiții și venituri apropiate de cele practicate în universitățile din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și din alte țări dezvoltate. Mai mult decât în oricare alt domeniu de activitate, personalul este unul conservator, prea puțin orientat spre schimbare, ceea ce vine oarecum în contradicție cu cerințele societății/economiei bazate pe cunoaștere. Profesorii tineri dar nu numai, încearcă anumite schimbări preluate din vest însă de cele mai multe ori este nevoie de o abordare mult mai general valabilă, la nivel de facultate și nu doar la nivelul orei de curs.

Conducerea executivă de nivel superior a universității este alcătuită din rectori, prorectori, decani, prodecani și directori din domeniul administrativ al organizației. Acest eșalon al managementului este deosebit de important în orice universitate, întrucât pregătește variantele de strategii și politici care se adoptă în ședințele Senatului și Consiliilor facultății și poate adopta și implementa deciziile tactice și curente referitoare la toate aspectele activității universitare.

Structura administrativă și politică a țării, firmele și alte organizații sunt interesate în a angaja și folosi absolvenții universităților. Fiind în postura de clienți, aceste organizații așteaptă de la universități absolvenți bine pregătiți teoretic și dornici să muncească și să obțină performanțe în posturile pentru care s-au pregătit. În paralel, o parte din aceste organizații sunt interesate să-și perfecționeze personalul existent în universități, prin cursuri de scurtă și lungă durată și să beneficieze de rezultatele cercetării științifice desfășurate în cadrul lor. Cerințele organizațiilor față de universități sunt adesea intense și de prea puține ori contradictoriu cu realitatea din piața muncii. „Noul cadru instituțional din domeniul învățământului superior accentuează relația dintre universitate și mediul extern inclusiv pe dimensiunea legată de amabilitate și formare pentru piața muncii. În actualul context național și regional (de exemplu, creșterea numărului de șomeri, necesitatea profesionalizării forței de muncă, sporirea mobilității ocupaționale), instituțiile de învățământ superior din România trebuie să identifice modalități noi de a asigura un cadru educațional competitiv și calitativ la nivel național, european și internațional.”

Aparatul administrativ din universități, deși adesea mai puțin vizibil, are un impact notabil asupra funcționalității universităților. Aparatul administrativ al universității este cel care asigură aprovizionarea cu ceea ce este necesar și crează o punte de legătură între studenți și angajatori încă din timpul universității, pentru facilitarea tranziției și familiarizarea cu mediul muncii.

Pentru a participa efectiv la procesul de învățare, studentul trebuie să fie motivat. Motivația provine în primul rând din dorința sinceră a studentului de a urma un program de pregătire specific și în al doilea rând din posibilitățile pe care societatea le oferă pentru împlinirea țelului propus, și anume, atingerea unui statut social corespunzător după terminarea studiilor. Eficiența procesului de învățare este sensibil influențată și de modul de evaluare a cunoștințelor. Dacă acest sistem este corect și cinstit, el constituie pentru studenți un stimul la învățătură.

Reputația (prestigiul) instituției de învățământ superior poate să scadă sau să crească cota de piață. Prestigiul (reputația) universității se exprimă prin trei modalități. În primul rând prin tradiția universității, personalitățile științifice și didactice, participarea universității la circuitul național și internațional. În al doilea rând reputația universității se manifestă prin legăturile cu stakeholderii: comunitatea de afaceri, institutele de cercetare, organizațiile societății civile, partidele politice, mass-media etc. În al treilea rând prin publicațiile universității, proiectele, zona urbană în care este amplasată universitatea, designul și funcționalitatea clădirilor exprimă capacitatea și posibilitățile pe care le poate oferi o universitate.

Universitățile contemporane au trei meniri esențiale: produc cunoaștere, o transmit și contribuie la schimbarea socială.

„Procesul este complex, iar cele trei elemente se îmbină permanent și sunt dificil de disociat. Partea vizibilă este legată de educație; în ultimii 10-20 de ani, prezența din ce în ce mai mare a licențiaților pe piața muncii a redefinit cerințele la locul de muncă, cel mai adesea întărind profesionalizarea și generând o cerere și mai mare de absolvenți de universitate”. Acest proces trebuie luat în considerare și atunci când se pregătesc viitorii studenți, dar și atunci când universitatea își construiește identitatea.

CAPITOLUL 3: Comunicarea audiovizuală

” Puterea vocii umane este bine cunoscută. Atunci când i se adaugă o narațiune puternică, muzică, efecte sonore și o punere în scenă superbă, se observă ușor de ce reclamele sunt un mod incredibil de persuasiune.”

Evoluția tehnologică, intensa utilizarea a social media și nevoia de a comunica totul rapid au convins organizațiile și instituțiile de învățământ din vest să folosească mai mult formele de comunicare audiovizuală. Pe lângă facultățile specializate în domeniul artelor vizuale, școlile de comunicare și chiar cele de jurnalism și relații publice oferă studenților săi oportunitatea de a se familiariza cu instrumentele utilizate în domeniul comunicării audio-video.

Această formă de comunicare implică o parte creativă însă care atunci când se elaborează este absolut nevoie de a ține cont de partea tehnică și de limbajul utilizat în audio-vizual. Apariția mijloacelor electronice de comunicare atât de accesibile a produs o civilizație a imaginii, în care textul e însoțit nu doar de o imagine ci de mai multe imagini în mișcare.

Mijlocul de comunicare fundamental al erei electronice este televiziunea. Tehnologiile utilizate pentru o astfel de comunicare solicită mai multe simțuri. Umanitatea ar fi parcurs așadar cele trei faze determinate de mijlocul de comunicare predominant într-o anumită perioadă în timp.

În comunitățile tradiționale a predominat comunicarea orală și informația era transmisă fără a fi mijlocită de tehnologie. Societățile moderne au o comunicare bazată pe utilizarea scrisului și a tiparului, însă în societățile contemporane predomină comunicarea audiovizuală. Complexitatea și eficiența unui mesaj de 30 de secunde îmbină de cele mai multe ori comunicarea orală, cea scrisă și bineînțeles imaginile statice și în mișcare.

„Artă este o formă fundamentală de comunicare umană, prezentă în toate epocile istorice și în toate culturile cunoscute. Nu există comunități umane în care artă să nu fie o activitate esențială. Acest fapt este o indicație antropologică de la care putem deduce că artă este o manifestare organică a condiție umane. Mai mult, arta poate fi înțeleasă ca un model exemplar pentru procesul de comunicare în general.” Percepția și imaginea noastră asupra realității depind de mijlocul de comunicare predominant pe care îl utilizează societatea. Mijlocul de comunicare determină o anumită structurare a informației și a cunoașterii. Fiecare mijloc de comunicare privilegiază un simț, o formă de percepție și favorizează un anumit mod de “a vedea” lumea. Folosirea unui mijloc de comunicare produce anumite transformări în structura percepției și în configurația mentală de conținutul transmis. „Mișcarea și sunetul ne conduc la emoție mai mult decât la informație, și simple demonstrații pot reîntări credințele consumatorului mai mult decât să le schimbe.”

Orice mijloc de comunicare este asociat cu o anumită tehnologie și produce anumite efecte în planul organizării sociale. Cultura contemporană se bazează pe imaginea audiovizuală și pe întrepătrunderea tuturor mijloacelor de comunicare, care se conțin unele pe altele. Filmul cuprinde comunicarea verbală, cea scrisă și cea prin imagine, fiind o sinteză între comportamentul actorilor, imagine, muzică, scenografie, costume etc. Filmul este considerat cea de-a șaptea artă și le înglobează pe toate celelalte, precum și formele lor de comunicare diferite. „Televiziunea și filmul utilizează în comun anumite convenții denumite generic „gramatica audiovizualului”. Convențiile nu sunt reguli. Practicienii, mai ales editorii de imagine, uneori, încalcă cu bună știință aceste convenții, pentru a sublinia un aspect sau altul din materialul pe care-l editează.”

Reclamele sau spoturile publicitare utilizează aceleași elemente de bază, specifice gramaticii de televiziune. Produsele sunt realizate la un nivel profesionist atât de avansat încă unii autori le consideră operă de artă. Arthur Berger susține că: „Reclamele sunt cele mai puternice forme de publicitate care ar trebui să fie văzute drept opere de artă care au propriile lor convenții; cel mai indicat ar fi să fie văzute drept mini-drame care angrenează toate tehnicile teatrale și cinematografice ca să își atingă șopurile.”

Elementele limbajului audiovizual sunt disponibile pentru toată lumea și fiecare dintre noi poate realiza un astfel de produs fără a fi necesare mijloace tehnologice scumpe sau complexe. Unul dintre cei mai mari cineaști, Stanley Kubrick spunea că „Toate poveștile au fost spuse deja, noi trebuie să le spunem mai bine!”. Acest citat reflectă subtil puterea limbajului audiovizual, Kubrick fiind chiar el un inovator al comunicării cinematografice prin filme precum: „2001: Odiseea spațială „(1968) sau „Portocala mecanică” (1971).

Încadraturile

Încadratura reprezintă cadrul sau planul cinematografic din punctul de vedere al limitelor cadrului, raportate la subiectul fotografiei/filmării, spre deosebire de sensul din DEX, care se referă la rama unui tablou. Numită în limbaj familiar și cadru sau plan, încadratura este un mijloc de expresie în cinematografie. „Dacă luăm ca unitate de referință ecranul de televizor sau de cinema, încadraturile sau planurile cinematografice se referă la proporțiile în care corpul uman este reprezentat pe ecran. Din această perspectivă avem următoarele încadraturi: plan general, plan mediu, prim plan, gros plan, plan detaliu, plan american, plan ansamblu, plan întreg.” Toți regizorii din istoria cinematografiei au utilizat aceleași încadraturi, măiestria și creativitatea prin care decupezi și rearanjezi realitatea prin camera de luat vederi sunt cele care fac diferența în comunicarea audiovizuală, și combinațiile mișcărilor de cameră sunt nelimitate.

Unghiurile de filmare

„Unghiurile de filmare se referă la direcția și înălțimea de la camerele de luat vederi filmează.” Poziția camerei față de subiectul ales reprezintă unghiul din care cei din spatele televizorului vor percepe personajul sau acțiunea. Uneori cameră îi poate lua locul subiectului și poate filma ceea ce acesta simte și vede. Camera de filmat poate fi poziționată în sute de feluri. Există totuși câteva poziții fundamentale.

Unghiul normal de filmare este cel mai folosit deoarece este la același nivel cu înălțimea subiectului filmat, exprimă egalitate.

Filmarea în „plonjee” apare la sfârșitul anilor ‘20 în faimosul film „Patimile Ioanei D'Arc” (1928), în scena judecății, unde Ioana este privită de sus de către judecători, iar camera este poziționată mult deasupra acuzatei.

Filmarea în contra-plonjee este ilustrată în aceeași secvență menționată mai sus. Ioana, neajutorată și copleșită îi privește pe magistrați de jos în sus, iar camera de filmat ne arată ce vede Ioana de la același nivel la care stă Ioana.

Jocul unghiurilor de filmat este construit de viziunea regizorală. Ea cuprinde semnificația succesiunilor de cadre și metodele tehnice prin care este realizat fiecare cadru. Același limbaj este utilizat în realizarea oricărui produs audiovizual, ficare membru al unei echipe de filmare sau producție comunică pe baza ideii că toată lumea știe cum sunt utilizate încadraturile, unghiurile de filmare și mișcările de cameră astfel încât explicarea lor nu este necesară.

Mișcările camerei de luat vederi

„Cele mai multe filmări se fac cu camera de luat vederi la punct fix. Școala americană de jurnalism pune un mare accent pe cadrele fixe. În jurnalele CNN întâlnim foarte rar cadre luate prin mișcarea camerei video.” Atunci când cadrele nu sunt fixe (camera fiind fixată pe un trepied), ele sunt dinamice, obținute prin următoarele mișcări de aparat: Panoramarea, Travelling-ul, Transfocarea sau zoom (mișcare optică) și Schimbarea de sharf (mișcare optică). Aceste mișcări sunt utilizate pentru a exprima și a transmite emoțiile personajelor, pentru a începe o secventă sau pentru a lega diferite momente între ele, pentru a pune accentul pe un anumit element din cadru, sau pentru a dezvălui spațiul în care se întâmplă acțiunea. Mișcările pot avea durate și viteze diferite, mai multă sau mai puțină mișcare în cadru (timpul interior), combinațiile sunt infinite și alegerea face diferența dintre o poveste sau alta. „Există multe modalități prin care să evidențiezi produsul său mesajul. Acestea includ iluminare, zoom-in și poziționare. Adițional, trebuie să le țineți pe ecran.”

Tehnici de editare

Montajul este metoda prin care cadrele se leagă în secvențe iar secvențele în film (sau în emisiune ori reclamă). Montajul are o componentă cu puternic caracter original și de creativitate. Prin procedeele de montaj se poate sugera că două acțiuni se desfășoară concomitent și în paralel (montajul paralel) sau că între o secvență și alta au trecut 20 – 30 de ani din viața personajului (montajul prin elipsă). „Tehnicile de editare sunt utilizate pentru emisiunile care nu sunt difuzate prin transmisii directe. În cazul acestora, editarea este realizată în timp real, de regizorul de emisie asistat de producător, realizator, regizor artistic, regizor musical. Așezarea cadrelor unul lângă altul, în succesiunea stabilită, se poate face în următoarele moduri:

Tăietura simplă, Tăietura de legătură sau de trecere, Tăietura săritură, Tăietura explicativă sau pentru motivare, Tăietura repetată, Tăietura pentru ritm, Tăietura de reacție, Tăietura insert, Fade, dizolve sau mix, Supraimpunerea, Divizarea ecranului, cunoscută și sub denumirea de split screen, Suprapunerea, Cadre pentru ilustrare;

Pentru a defini rolul dramatic al montajului, trebuie scos în evidență sensul creator al acestuia. Funcțiile creatoare ale montajului pot fi astfel definite prin crearea mișcării. „Monteurul este în primul rând creatorul ideii de mișcare sau a iluziei mișcării;” crearea ritmului – „Această funcție apare din succesiunea planurilor, potrivit raportului dintre lungimea și conținutul lor. Lungimea planurilor dă spectatorului impresia de durată. Aceasta este determinată nu numai de lungimea efectivă a planului, parțial de conținutul dramatic.” crearea ideii – „Montajul de idei constă în juxtapunerea diverselor planuri filmate, care sugerează astfel un sens nou.”

PARTEA II: Cercetarea

CAPITOLUL 1: Interviul și Obiectivul cercetării

Metodologia cercetării calitative se referă la ce simt studenții despre serviciul educațional, metodele de promovare sau despre universitate; abordarea are de obicei un caracter mult mai experimental decât în cazul cercetării cantitative. De aceea, mărimea eșantionului (numărul de respondenți) e mult mai mică. Cercetarea calitativă va spune adesea cercetătorilor de ce clientul/studentul se comportă într-un anumit mod; întrucât se bazează de obicei pe opinii subiective, poate fi greu de cuantificat.

Interviul

Interviul este tot o metodă indirectă, în care nu avem acces la fenomenul studiat și încercăm să obținem datele necesare întrebând persoanele care au anumite cunoștințe despre fenomenul care ne interesează – numiți intervievați.

Interviul este o metodă de cercetare calitativă – folosim un număr mic de cazuri, dar încercăm să obținem informații cât mai bogate de la fiecare subiect. Interviul este o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane.

Interviul se bazează pe comunicarea verbală, presupune întrebări și răspunsuri ca și chestionarul și implică totdeauna obținerea unor informații verbale (spre deosebire de chestionar, unde sunt scrise). Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, ea este bazată pe întrevedere, care constituie o condiție ce facilitează transmiterea informațiilor unidirecționale: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu.

O altă opțiune este interviul telefonic, care nu presupune întrevederea, astfel că nu se justifică definirea interviului prin existența față în față a unui anchetat și a unui anchetator, interviul nu presupune cu necesitate o relație între două persoane. Interviul de grup se desfășoară în condiții psihosociale diferite de cele ale relațiilor interpersonale.

Avantajele interviului:

Flexibilitatea, posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare, iar rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată de obținerea răspunsurilor și de la persoanele care nu știu să citească și să scrie, ca și de la persoanele care se simt mai protejate când vorbesc decât când scriu;

Observarea comportamentelor nonverbale este un fapt ce sporește cantitatea și calitatea informațiilor și asigură standardizarea condițiilor de răspuns.

Interviul asigură controlul asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecințe pozitive asupra acurateței răspunsurilor, poate colecta răspunsuri spontane, știut fiind că primele reacții sunt mai semnificative decât cele realizate sub control normativ.

Se poate asigura răspunsuri personale, fără intervenția altor persoane și se garantează răspunsul la toate întrebările și prin aceasta furnizarea informațiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării.

Interviul ajută la studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amănunțite, de o mai mare subtilitate.

Dezavantajele interviului

Costul ridicat nu numai al orelor de intervievare, dar și al celorlalte etape și momente ale proiectării și realizării cercetărilor pe bază de interviu, precum și timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eșantion, pentru obținerea acordului și desfășurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la aceeași adresă sunt cele mai mari dezavantaje ale aceste metode de cercetare.

Imposibilitatea consultării unor documente în vederea formulării unor răspunsuri precise conduce la inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă indiferent de dispoziția lor psihică, de starea de oboseală etc..

Un alt dezavantaj al interviului este lipsă de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează comparabilitatea informațiilor și creează dificultăți în accesul la cei care sunt incluși în eșantion.

Tipuri de interviuri și criterii de clasificare

După conținutului comunicării avem interviul de opinie și interviul documentar.

După gradul de libertate și nivelul de profunzime este interviul non-directiv, bazat pe o deplină libertate a cercetătorului, are număr redus de întrebări cu o formulare spontană și durată (teoretic) nelimitată. Olum mare de informații. Răspunsurile sunt complexe, centrare pe persoana intervievată, cu posibilități de repetare a întrevederii.

Interviul directiv are la bază un chestionar cu întrebări închise, se elimină orice libertate de inovare, structurate într-o ordine rigidă și se desfășoară într-un interval de timp limitat, la o singură întrevedere și se centrează pe problemă de studiu.

Intervievatorul este responsabil și cu notarea răspunsurilor. Dacă interlocutorul este de acord interviul poate fi înregistrat audio sau audio-video. Am întâlnit momente în timpul cercetării unde nu am avut acest privilegiu și am notat răspunsurile. Ele au fost notate cât mai fidel cu putință și evidențiind și elementele relevante de limbaj nonverbal. Dacă nu primește permisiunea pentru așa ceva trebuie să dai dovadă de o memorie cât mai bună pentru a nota ulterior convorbirea. În acest caz informațiile vor fi mult mai sărace și „contaminate” de personalitatea operatorului.

În cazul înregistrării audio elementele de limbaj nonverbal trebuie să fie reținute cât mai fidel pentru a fi ulterior incluse în contextul discuției. Chiar dacă discuția a fost înregistrată se recomandă transcrierea ei în vederea analizei datelor.

Transcrierea începe prin descrierea interlocutorului, a caracteristicilor mediului în care se desfășoară interviul. Acest aspect este relevant mai ales în cazul în care mediul este unul familiar subiectului – casa să, locul de muncă, camera de cămin, școala să, barul preferat. Se precizează data desfășurării interviului și modul în care a fost selectat interlocutorul, apoi, se trece la prezentarea integrală a discuției avute.

Obiectivele interviului:

Interviurile pe care le-am desfășurat cu studenții din cardul SNSPA servesc pentru documentarea în privința comunicării audiovizuală pe care o desfășoară Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Ele sunt folosite pentru a identifica elementele vizuale care reprezintă cel mai bine identitatea FCRP și MAV. Astfel încât, cele două spoturi să aibă un efect de convingere asupra viitorilor studenți.

Premisă interviurilor este următoarea: Bună ziua, conducem o serie de interviuri cu studenții din cadrul FCRP despre comunicarea pe care o realizează FCRP. Aș dori să îmi povestești despre modul în care FCRP comunică cu studenții săi și să îmi spui ce imagini crezi tu că ar trebui să conțină un Spot realizat de FCRP.

Pentru interviul cu MAV am utilizat o premisă asemănătoare: Bună ziua, conducem o serie de interviuri cu studenții din cadrul MAV despre comunicarea audio video pe care o realizează MAV. Aș dori să îmi povestești despre modul în care MAV comunică cu studenții săi și să îmi spui ce imagini crezi tu că ar trebui să conțină un Spot realizat de MAV.

Întrebările:

Specificul interviurilor calitative constă mai ales în utilizarea întrebărilor deschise și în același timp focalizate (open-end). O întrebare de interviu calitativ trebuie să fie în primul rând o întrebare deschisă, adică o întrebare prin care îl stimulăm pe subiect: o să ne vorbească despre ce înțelege el prin noțiunea sau noțiunile pe care i le propunem și o întrebare focalizată, prin care îi comunicăm subiectului problematica generală care ne interesează și despre care dorim să ne vorbească.

MODEL DE INTERVIU

Ghid de interviu structurat (5-10 minute).

Tipul de aplicare recomandat:

Carcteristicile persoanelor intervievate:

Scrieți aici după derularea interviului (date de completat de către cel care face interviul)

Numele studentului care a realizat interviu:

Vârsta participantului:

Sexul Participantului:

Instituția de învățământ superior pe care o frecventează:

Ora și data: 16:53- 16.12.2016

TRANSCRIPTUL INTERVIULUI:

Intervievator:

I.: 1. Din comunicarea audiovizuală pe care o realizează FCRP, ce te-a motivat să vii aici?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

I.: 2. Consideri că FCRP comunică la același nivel cu universitățile din afara tării?

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

I.: 3. Care este impresia ta după ce ai devenit studentă aici?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

I.: 4. Ce ai vrea să vezi într-un spot de 30 de secunde realizat de FCRP?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Toate inteviurile au fost transcrise și sunt anexate lucrării.

CAPITOLUL 2: Analiza și Prezentarea datelor

Întrebarea 1: Din comunicarea audiovizuală pe care o realizează FCRP, ce te-a motivat să vii aici?

Majoritatea persoanelor intervievate au răspuns că acest aspect nu a fost factorul determinant în alegerea facultății. Facultatea nu are o comunicare constantă de natură audiovizuală, și doar o 3 din 10 respondenți și-au amintit de clipurile de prezentare de pe Youtube ale SNSPA. Din această cauză majoritatea studenților apreciază comunicarea pe care o realizează FCRP, însă cei care au avut argumente împotriva acestei ipoteze, aveau experiență în afara țării sau erau interesați de o astfel de experiență.

Foștii studenți MAV au răspuns negative la această întrebare. Toți cei 10 respondenți au avut cu totul alt motiv pentru alegerea acestui program de studiu. Cel mai popular motiv este oportunitatea de a lucra în domeniul mass-media.

Întrebarea 2: Consideri că FCRP/MAV comunică la același nivel cu universitățile din afara țării?

Studenții care consideră că FCRP și MAV comunică la același nivel cu universitățile din afara țării sunt cei mai puțini – 4 din 20. Unii studenți au răspuns: „Nu știu, nu cunosc.” Aceștia nu pot face o comparație cu metodele de învățământ superior practicate în afara țării – 5 din 20. Cei care sunt de părere că FCRP și MAV nu se ridică la același nivel cu cel al universităților din afară sunt cei mai mulți – 11 din 20.

Motivele:

„Marea problem în facultatea asta este comunicarea, în ciuda faptului că suntem la comunicare.”

„Nu, cu siguranță nu există aceeași implicare pe care am observat-o la universitățile din afara țării, mai ales în urma experienței Erasmus.”

„Procesul de informare este ok dar păcat că e lipsit de creativitate și inventivitate.”

„Din păcate nu. Consider ca FCRP încearcă să implementeze cât mai multe activități extracuriculare și programe educaționale, însă acestea nu sunt îndeajuns de mult promovate.”

„Cred că încearcă, doar că cursurile practice sunt puține, la fel și timpul pe care îl parcurgi cu niște module practice.”

Întrebarea 3: Care este impresia ta după ce ai devenit studentă aici?

Cei de la FCRP, au o impresie generală relativ bună, însă mai apoi continuă să specifice anumite parți care ar putea fi îmbunătățite. Flexibilitate alegerea cursurilor care se potrivesc fiecărui student este considerată scăzută. Toți respondenții sunt mulțumiți de partea teoretică și au așteptări mult mai mari în privința elementelor practice.

Cei de la MAV, au o impresie generală la fel de bună, însă ponderea elementelor de teorie a comunicării este mult prea mare față de partea practică (tehnici de filmare, metode de editare și realizarea de produse audio vizuale). Majoritatea nu activează în domeniul studiat.

Întrebarea 4: Ce ai vrea să vezi într-un spot de 30 de secunde realizat de FCRP/MAV?

Răspunsurile majoritare au fost legate de sediul universității însă au specificat că sunt elemente mai importante care nu trebuie evitate. Identitatea (chiar și cea vizuală) și poziționarea universității ar trebui întărite și comunicate prin toate canalele și materialele de comunicare.

Absolvenții dar nu numai au fost mai puțin interesați să vadă ceva ce știu deja. Pentru ei, cele mai relevante informații sunt poveștile absolvenților care lucrează în mass media.

PARTEA III- Partea Practică

“Să țin un speech de 2 ore nu-mi necesită o pregătire de mai mult de 5 minute; să țin un speech de 5 minute îmi trebuie o pregătire de 2 zile.”

Winston Churchill

În literatura de psihologie socială și educațională creativitatea este definită drept gândire divergentă, mai exact, abilitatea de a găsi soluții mai puțin evidente și neobișnuite pentru o anumită problemă.

Pentru realizarea celor două spoturi am luat în considerare părerile studenților și ale foștilor studenți, pe care am încercat să le transpun vizual, utilizând diferite metode tehnice de filmare și editare. Primul pas în demersurile practice a fost realizarea unui concept care să respecte valorile instituției de învățământ superior dar care să se ridice la nivelul de comunicare al universităților de top.

CAPITOLUL 1: Concept

“Nimic nu este mai eficient decât reclamele creative. Reclamele creative sunt mult mai memorabile, rezistă mai mult timp, funcționează cu mai puține cheltuieli și construiesc o comunitate de fani… mult mai repede.”

Stephan Vogel

Atunci când ai doar 30 de secunde în care să comunici un mesaj, ideile pot fi infinite. Există festivaluri de film care promovează conceptul de film foarte scurt care variază de la 1 minut până la 3- 4 minute. Timpul este important și trebuie să ne structurăm informația astfel încât să fie exprimată rapid. În orice curs de marketing cel mai simplu sfat este să urmărești 3 pași importanți: 1. Spune ce vrei să explici. 2. Explică 3. Amintește ce ai explicat.

Ivan Cury explică cele trei părți ale unei reclame tradiționale, low-budget, de 30 de secunde:

„1. Primele 5 secunde spune: „Atenție cumpărători!”… mereu ceva de la începutul unei reclame care într-adevăr atrage atenția privitorului și îi face să privească restul spotului.

2. În următoarele 20 de secunde spune: „Uite ce se întâmplă!”… Aceasta este partea une mesajul spotului este prezentat.

3. Ultimele 5 secunde spune: „Poți să îl obții aici!” și uneori „Doar pentru o perioadă limitată.” Finalul unui spot trebuie să specifice clientul… ajută spectatorul să își amintească produsul său serviciul oferit.”

O poveste impresionantă e mai dificil de realizat într-un timp atât de scurt și fără niciun fel de buget. Așadar am încercat să găsesc soluții inventive și creative pentru a compensa.

Am pornit de la ideea de a comunica atmosfera din cadrul FCRP și MAV. Cuvântul atmosferă este general și greu de transpus vizual, însă m-am orientat către televiziune și am preluat câteva dintre tehnicile utilizate în promourile de emisiuni tv și spoturile din campaniile electorale. Asemănarea este că și aici produsele vândute sunt intangibile, au un impact colectiv major și sunt utilizate diferite concepte aplicate acestui format de 30 de secunde.

Reclamele cu un nivel ridicat de creativitate conțin elemente estetice vizuale și sonore. O producție de calitate conține o paletă de culori original și muzică memorabilă. În acest fel, consumatorul sau clientul privesc reclamele drept produse artistice. „Specificul artei, “esența” și funcțiile ei, sunt acum cercetate dintr-o perspectivă nouă. Elementul definitoriu rezidă acum în analiza limbajului artistic, a particularităților sale, din care sunt derivate toate caracteristicile fenomenului artistic. De modul de înțelegere a limbajului artistic depind și sensurile acordate altor concepte utilizate de estetică tradițională pentru a lămuri specificul artei, precum imagine, conținut-formă, stil, emoție artistică, imitație și originalitate, accesibilitate etc.”

MAV

Orice universitate care oferă cursuri în domeniul comunicării audio-video se mândrește cu echipamentele și programele pe care le pune la dispoziția studenților săi. De la această premiză am ales un concept care are particularitățile unui video de prezentare („image video”) sau video de informare.

Se presupune că toate spoturile includ unele elemente de informație cum ar fi identitatea brandului prezentat. Spoturile informaționale sunt cele care oferă clienților date relevante și verificate, prezentate într-o manieră logică și clară. Un aspect important este că spoturile pot fi concepute cu intenția de a livra informație, însă ele devin reclame informaționale atunci când consumatorul le percepe astfel. Caracteristicile unui spot informațional sunt următoarele: prezintă informații relevante despre brand, include informații importante pentru consumator și prezintă date pe care consumatorul le consideră verificate.

Laboratorul audio-video este un mare avantaj pentru studenții de la MAV. Completarea teoriei cu practică este singura metodă prin care un student este capabil să dobândească abilități valoroase și folositoare. Cadrele din laborator sunt elemente esențiale în spotul pentru MAV. Le-am îmbinat cu imagini din SNSPA pentru a arăta din cadrul cărei instituții face parte acest program de studiu. Ca în oricare altă reclamă, spot sau film, începutul și sfârșitul sunt părțile esențiale în desfășurarea comunicării. De cele mai multe ori „cartoanele” sau coperțile spoturilor conțin informații precum: numele companiei, motto, logo, site, etc.

La început am optat pentru o imagine cu sediul universității, pentru localizarea spațială a ceea ce urmează să fie prezentat în spotul video. Pentru final, am ales cadre memorabile cu momente ale studenților din universitate. Spre deosebire de spoturile clasice am ales să pun logo-ul la început și la final am optat pentru un banner al studenților.

FCRP

Un spot inspirațional îi determină pe cei care privesc să facă ceva sau să simtă ceva. Media în general are o mare influență asupra culturii și societății, și funcționează precum o reflectare asupra valorilor și principiilor. Reclamele au rămas unul dintre cele mai influente medii de comunicare. Orice spot sau reclamă ar părea că vrea doar să vândă un produs, însă ele au o funcție importantă în descoperirea rolurilor și ale comportamentelor sociale.

Pentru cel de-al doilea spot am ales caracteristicile unui spot inspirațional. Acesta este mult mai apropiat vizual de ceea ce înseamnă atmosfera unui loc sau a unei anumite perioade în timp.

„EDUCAȚIE, CERCETARE, PROFESIONALISM.” După cercetarea realizată acestea sunt cele mai apreciate valori de către studenții FCRP. Ele apar sub formă scrisă în spot iar imaginile completează și susțin mesajul comunicat. La începutul spotului am ales imagini de localizare în spațiu, însă am folosit altele decât în spotul pentru MAV. La sfârșitul spotului apare motto-ul universității: „Lideri pentru secolul XXI” și site-ul facultății: „comunicare.ro”.

CAPITOLUL 2: Producție (Filmare)

După finalizarea conceptului se realizează un story boar. Un story board oferă mai multe detalii decât un scenariu și ajută producătorul, regizorul și echipa de postproducție să înțeleagă mai bine spotul. Imaginile scenelor cheie spun povestea de la cap la coadă. „Imaginea filmică restituie exact, în totalitate, ceea ce i se oferă camerei de luat vederi, iar înregistrarea realității, efectuată de ea, este, prin definiție, o percepție obiectivă. Imaginea filmică este, înainte de toate, realistă sau, mai bine zis, înzestrată cu toate (sau aproape toate) aparențele realității.” În viziunea lui Marcel Martin, mișcarea constituie într-adevăr caracterul specific și cel mai important al imaginii filmice.

Pentru majoritatea reclamelor sunt necesare câteva zile de filmare. În etapa de producție se poate dezlănțui magia creatoare. Idei deosebite pot veni din partea unui actor sau a regizorului. Această etapă începe numai după finalizarea pre-producției în care se stabilește programul și toate detaliile pentru perioada producției sunt definitivate.

Pentru cele două spoturi etapa de producție a constat în:

Am adunat peste 70 de opțiuni diferite ale cadrelor, obținute prin combinarea diferitelor încadraturi cu mișcările de cameră și unghiurile de filmare.

Camera fixă este staționară și se situează de regulă într-o poziție care să permită înregistrarea unei întregi scene. Aceste imagini le furnizează editorilor un material în plus în procesul de compilație. Eu nu am utilizat trepiedul sau shouldermount deoarece un cadru filmat din mână îți oferă o libertate de mișcare mult mai mare și creează impresia că privești prin ochii unei persoane. Camera subiectivă reprezintă un stil de filmare ce oferă publicului o viziune specială sau perspectiva asupra unui personaj dintr-un film sau un punctul de vedere explicit al regizorului.

„Sunetul este și el o componentă hotărâtoare a imaginii, prin dimensiunea ce o adaugă redând mediul ambiant al ființelor și lucrurilor, pe care îl percepem în viața reală: câmpul nostru auditiv înglobează, în orice moment, totalitatea spațiului înconjurător, în timp ce ochiul nu poate să acopere în același timp un unghi mai mare de șaizeci de grade și chiar unul de abia treizeci de grade, în cazul unei priviri atente.” Nu am folosit niciun aparat de înregistrare a sunetului cum ar fi lavalierele sau microfoanele deoarece orice replică sau formă de dialog m-ar fi obligat să cobor nivelul sunetului muzicii pentru a se înțelege. Această întrerupere sonoră mi se pare deranjantă atunci când este asociată cu o succesiune rapidă de imagini în mișcare.

În trecut numai utilizarea camerei de filmat necesita până la 3 oameni. Echipamentul era greu și dificil de transportat la locații. Tehnologia modernă permite realizarea lor cu orice dispozitiv care filmează la rezoluție Full HD. Mânca de cameraman poate fi realizată de către o singură persoană și echipamentul poate fi transportat cu o simplă mașină sau în buzunar.

Toată partea de producție și postproducție am realizat-o de una singură însă nu aș fi reușit fără ajutorul și colaborarea studențiilor din cadrul FCRP și MAV. Cei pe care i-am întâlnit în sălile de curs și pe holurile universității au fost încântați de proiectul pe care încercam să-l realizez și au fost deschiși să colaboreze cu mine.

CAPITOLUL 3: Post- producție (Editare)

În etapa de postproducție se lucrează la detaliile filmului, selectând cele mai bune cadre și montându-le conform duratei de timp impuse. Montajul poate rezolva diferite problem care nu au fost corectate în timpul desfășurării filmărilor. Timpul poate fi comprimat sau dilatat, iar momentele în timp pot fi amestecate (montaj non linear). Cele mai importante metode de montaj sunt montajul tip compilație, montajul de continuitate și montajul transversal. „Termenul montaj provine din limba franceză, însemnând acțiunea de asamblare a părților ce compun un întreg. Englezii îi spun "cutting" sau "editing" iar germanii "Schnitt", de la verbul a tăia. În fond toate denumirile provin din aspectul superficial al montajului, adidică alăturarea cadrelor și apoi lipirea fragmentelor de peliculă.”

Etapa de post producție este una complexă în care imaginile filmate sunt selectate și proiectul capătă forma finală. Tot în această perioadă se realizează corecțiile de culoare, se adaugă muzica și sunetul de ambianță, texul și partea de grafică a proiectului. Toate acestea au fost stabilite încă din faza de concept.

Ivan Cury explică foarte bine atribuțiile și întrebările esențiale la care un editor trebuie să găsească cele mai creative răspunsuri. „În practică funcționează în felul următor. Editorul selectează cadrele, și așa trebuie să fie deoarece story boardul nu poate arăta acțiunea și cadrele sunt rareori exact cum sunt desenate. Editorul stabilește timingul cadrelor, care de multe ori este dictat de partea audio. Uneori editorul stabilește modul în care privitorul este condus de la un cadru la altul. O să fie cut, dizolve sau whipe? Dacă este dizolve, cât de mult durează? Dreapta sau stânga, sus sau jos, sau în altă direcție? Cum sunt culorile? Editorul trebuie să facă un număr de decizii artistice care afectează felul în care arată reclama. Asta este adevărata meserie a editorului.”

Grafica

În mod obișnuit, grafica se adaugă în ultima parte a proiectului. Eu am început procesul de editare prin alegerea graficii.

Pentru spotul MAV am ales să cumpăr un pachet de grafică cu traziții special. Proiectul a costat 17 dolari (22 de dolari cu taxe) în format de After Effects. Apoi am adăugar cele 17 clipuri video prelucrate în PremierePro. La început am ales o poza a universității relizată seara când luminile din clădire sunt aprinse. Poza a ocupat al 18-a poziție pentru video. Am compus textul însă din 15 sloturi pentru text am utilizat doar 14. Unul a rămas neocupat deoarece se suprapunea cu textul din imagine.

Pentru spotul de la FCRP am descărcat un pachet gratuit de traziții în format After Effects, cu diferite opțiuni pentru culoare și mișcare. Dintre acestea am selectat doar 4 efecte pe care le-am importat în PremierePro și le-am adăugat clipurilor video.

Video

Materialul brut a fost prelucrat în PremierePro, aici orice editor are o libertate mai mare de ajustare a luminii, culorilor sau a alor proprietăți.

Pentru primul spot, cel de la MAV am finalizat toată partea video a proiectului în After Effects. După exportarea conținutului am adăugat muzica în Premiere Pro. Aici am micșorat viteza filmulețilui și am adăugat muzica. Partea mai complexă a fost prelucrarea exactă a fiecărui clip, astfel încât să se potrivească perfect tranzițiilor specifice din pachetul de grafică, unde imaginile sunt cropate prin diferite metode de split screen. Cel mai bun exemplu este poza de la începutul spotului. Diferențele se pot observa în Anexa.

Pentru spotul FCRP am utilizat PremierePro pentru a așeza cadrele, textul, muzica și trazițiile, importate din After Effects. Deși pare mult mai simplă forma finală a videoului pentru FCRP, munca depusă aici a fost mai complex. După cum se poate observa în poza de la Anexa , am selectat fontul, mărilea și durata textelor, durata, viteza și culoare clipurilor video. Aici am folosit 12 cadre filmate, a 13-a poziție este ocupată de un cadru unde am adăugat site-ul faculății.

Muzica

Muzica este cea care poate induce telespectatorilor starea de spirit adecvată. Îi poate face să se simtă romantici, relaxați sau înfricoșați. Uneori, o muzică care transmite emoții contrare poate să facă mesajul și mai eficient. Efectele sonore ajută la întărirea mesajului și la zugrăvirea decorului. „Muzica are multe funcții în publicitate, cum ar fi caștigarea atenției, stabilirea unei stări sau a unei emoții, evocând o anumită perioadă în timp, sau identificarea unui brand. Muzica are o lungă istorie în publicitate. În Grecia antică, mizicienii acompaniau pe cei care strigau veștile în orașe; ei atrăgeau atenția și îi distrau pe oameni în timp ce se prezentau cele mai noi produse.”

În cele două produse nu am utilizat sunet prin priză direct, am adăugat muzică specială pentru un format de 30 de secunde. Linia melodică trebuie să se potrivească cu imaginile, are un început, mijloc și sfârșit. Grafica utilizată în spotul pentru MAV oferea o alternativă muzicală, însă nu a fost o opțiune potrivită pentru conținutul și conceptul clipului. În urma achiziției cei de la „envato market” mi-au făcut cadou opțiunea de a descărca gratuit o melodie din arhiva lor.

„Energetic Rock that is a positive, powerful, uplifting energetic and inspirational indie rock track. Genres: rock, indie rock, shuffle rock, southern rock, electronic rock, rock and roll. Used:

Overdrive vintage guitar, claps, stomps, rock bass. powerful drums, percussion: tambourine, shaker. This vintage inspirational track perfect for action videos, sports and extreme sports videos, corporate, commercials, inspirational and motivational videos, presentations, background and more”

Pentru spotul FCRP am ales muzica din biblioteca audio gratuită a canalului de Youtube care îți permite să îți publici produsul ulterior fără să fie blocat de platformele social media. Pentru acest spot muzica a fost mai importantă decât grafica în procesul de editare. Aici, tăieturile au fost făcute pe ritmul muzicii, nu pe trazițiile graficii. Muzica a fost cea care a dat ritmul exterior al cadrelor.

Title: Wild Flower

Artist: Joakim Karud

Genre: Hip Hop & Rap

Mood: Happy

Download: https://goo.gl/TAJUFT

La momentul postării clupului pentru FCRP este necesar să se includă în descrierea spotului următorul text:

„Wild Flower by Joakim Karud https://soundcloud.com/joakimkarud

Creative Commons — Attribution-ShareAlike 3.0 Unported— CC BY-SA 3.0

http://creativecommons.org/licenses/b…

Music provided by Audio Library https://youtu.be/AQWSIi1QU-o„

PRODUSELE

SPOTUL PENTRU MAV: https://vimeo.com/202645670

PAROLA: Andrada

SPOTUL PENTRU FCRP: https://vimeo.com/202646100

PAROLA: Andrada

Concluzie

Studiul de față și-a propus intervievarea studenților și a absolvenților FCRP și MAV pentru a realiza două spoturi a câte 30 de secunde pentru facultate și programul de studiu. Cercetarea a avut ca scop stabilirea elementelor prin care identitatea SNSPA este comunicată corect și eficient.

În partea practică a lucrării am explicat fiecare pas urmat în realizarea spoturilor, crearea conceptului și metodele tehnice de producție și postproducție. Desigur, multe elemnte ale cercetării nu au fost incluse în aceste produse însă informația poate fi un punct de plecare pentru realizarea proiectelor viitoare.

Consider că aceste spoturi sunt varianta low budget și astfel de proiecte pot fi realizate cu ușurință în cadrul seminariilor pentru MAV. Tehnicile de filmare și editare de bază pot fi foarte ușor de exersat atâta timp cât toate programele și echipamentele sunt puse la dispoziția studenților.

O astfel de abordare practică ar putea face diferența în viitorul profesional al tutuoror absolvenților. Mai mult de atât, școala poate aduce companii care să ofere beneficii universității, în schimbul unor produse audio-video de prezentare realizate de studenți în cadrul programelor de învățământ.

În afara țării cele mai multe universități au o manieră practică de a-și determina studenții să realizeze proiecte creative de comunicare pe parcursul anului școlar, mai ales prin competiții oficiale organizate de facultate și care o dată pe an întrerup activitatea didactică.

În concluzie este esnțială modernizarea curiculei de studiu astfel încât teoria să aibă în cazul ideal, o pondere mult mai mică decât activitatea practică.

Bibliografie

Armstrongm J. Scott, „Persiasive Advertising” Palgrave Macmillan, UK, 2010.

Berger Arthur, „Ads Fads & Consumer Culture – Advertising’s Impact on American Character & Society”, Ediția a 4- a, Rowman & Littlefield Publishers Inc., 2011.

Baker J. Michael, „Dictionary of Marketing & Advertising”, Editura Macmillan Business, Londra, 1998.

Chelcea, Septimu „Tehnici de cercetare sociologică”, SNSPA, București, 2001.

Cury Ivan, „TV Commercials How to Make Them or How Big Is the Boat?” Elsevier Inc., Amsterdam, 2005.

Fletcher, Winston, „Advertising – A Very Short Introduction”, Oxford University Press, 2010.

Georgiu, Grigore, „Cultură și Comunicare”, SNSPA, București, 2008

Grigoruț, Cornel, „Marketing Universitar”, Ediție online, București, 2011

Kotler P., Mindak W., „Marketing and Public Relations: should they be partners or rivals?”, Jurnal de Marcheting, oct. 1978.

Lipovetsky, Gilles și Serroy, Jean, „Ecranul Global”, Poliom, București, 2000.

Littera, George, „Istoria Filmului Universal 1895 – 1945”, UNATC Press, București, 2010.

Martin Marcel, „Limbajul Cinematografic”, Editura Meridiane, România, 1981.

Mâșcă, Aurel, Georgescu-Obrocea, Adina „Montajul de Film”, Editura Tehnică, București, 1987.

Păunescu Mihai, Vlăsceanu Lazăr, Adrian Miroiu „Calitatea învățământului superior din România. O analiză instituțională a tendințelor actuale”, Editura Polirom, România, 2011.

Stavre Ion, „Curs Cominucare Audiovizuală”, SNSPA, București, 2008