Școala Na țională de Studii Politice și Administrative [610475]
Școala Na țională de Studii Politice și Administrative
Școala doctorală – Științe administrative
TEZĂ DE DOCTORAT
Sistemul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil institu țiilor publice
– premise ,standarde interna ționale, repere jurispruden țiale –
Coordonator de doctorat Doctorand: [anonimizat]. Univ. Dr. Emil BĂLAN Iuliana Minola G. STĂNESCU
(COȘPĂNARU )
Bucure ști
2018
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
2
Conformitatea este o cultură și un proces,
niciodată o stare sau un status.
În via ță trebuie să crezi în ceva! Cel ce nu crede e un om de nimic!… I ar când crezi, ești dator să
găsești puterea să mergi până la capăt!
George Șovu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
3 Cuprins
Considera ții introductive și metodologice ………………………….. ………………………….. ………………. 7
Partea I – Repere conceptuale privind cadrul de conformitate pentru bună administrare
aplicabil în institu țiile publice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 18
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
1.1. Buna administrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 21
1.1.1. Istoric și concept ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
1.1.2. Repere normative europene ………………………….. ………………………….. ………………… 24
1.1.3. Elemente definitorii și reflectarea acestora în cadrul normativ constitu țional na țional
26
1.2. Capacitate administrativă ………………………….. ………………………….. ………………………… 28
1.2.1. Capacitatea juridică și regimul juridic aplicabil ………………………….. …………………. 28
1.2.2. Personalitatea juridică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
1.2.3. Capacitatea administrativă – dimensiunea juridică ………………………….. …………….. 30
1.2.4. Capacitatea administrativă – dimensiunea aplicativă ………………………….. ………….. 32
1.3. Sisteme de management ………………………….. ………………………….. ………………………….. 33
1.3.1. Sistemul de standarde ISO ………………………….. ………………………….. …………………. 35
1.3.2. Sistemul de management al calită ții totale (total quality management) ……………… 37
1.3.3. Sistemul de management Kaissen/ Kaizen ………………………….. ………………………… 38
1.3.4. Cadrul de analiză comună (Common assessment framework – CAF) ……………….. 38
1.3.5. Sistemul de control intern managerial ………………………….. ………………………….. ….. 39
1.4. Cadrul de conformitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 40
1.4.1. Întinderea no țiunii de conformitate aplicabilă institu țiilor publice ……………………. 40
1.4.2. Sisteme de conformitate ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
1.4.3. Standarde de conformitate ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
1.4.4. Categorii de standarde ………………………….. ………………………….. ……………………….. 48
1.5. Cultura organiza țională ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
1.5.1. Conceptul de cultura organiza țională ………………………….. ………………………….. …… 52
1.5.2. Caracteristici culturale ale managementului românesc ………………………….. ……….. 53
1.5.3. Rolul liderului în conturarea culturii organiza ționale ………………………….. …………. 56
Concluzii preliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 58
Partea a II -a – Analiza elementelor standardului de bună administrare și a obliga ției de
conformitate pentru institu țiile publice ………………………….. ………………………….. ………………… 60
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 61
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
4 2.1. Determinarea cerin țelor de conformitate ………………………….. ………………………….. ……. 62
2.2. Surse, for ța juridică și ierarhia cerin țelor de conformitate ………………………….. ………… 65
2.2.1. Izvoarele obliga țiilor de conformitate ………………………….. ………………………….. ….. 65
2.2.2. Izvoarele angajamentelor de conformitate ………………………….. ………………………… 69
2.3. Standardul de bună administrare – dimensiunea politică ………………………….. ………….. 74
2.3.1. Banca Mondială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 74
2.3.2. Fondul Monetar Interna țional ………………………….. ………………………….. ……………… 74
2.3.3. Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) …………………….. 76
2.3.4. Comunită țile Europene și Uniunea Europeană ………………………….. ………………….. 77
2.4. Standardul de bună administrare – dimensiunea juridică ………………………….. ………….. 77
2.5. Standardul de bună administrare – dimensiunea tehnică ………………………….. ………….. 81
2.6. Conținutul standardului de bună administrare ………………………….. …………………………. 87
2.7. Sistemul de management al conformită ții ………………………….. ………………………….. ….. 90
Concluzii preliminare: Cerin țe de conformitate privind buna administrare ………………………… 93
Partea a III -a – Competen țe și responsabilitate pentru punerea în aplicare a standardelor de
bună administrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 95
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 96
3.1. Competen ța institu țională vs. Competen ța individuală ………………………….. …………….. 98
3.2. Răspunderea institu țională vs. Răspunderea individuală pentru punerea în aplicare a
standardelor de bună administrare ………………………….. ………………………….. ……………………….. 99
3.2.1. Răspundere vs. responsabilitate ………………………….. ………………………….. ………….. 99
3.2.2. Răspunderea institu țională vs. Răspunderea personală ………………………….. ……… 101
3.3. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dimensiunii politice a cerin țelor de bună
administrare. Rolul viziunii strategice a clasei politice ………………………….. ……………………… 103
3.4. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dimensiunii juridice a cerin țelor de bună
administrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 105
3.4.1. Cadrul normativ privind responsabilitatea punerii în aplicare a cerin țelor de bună
administrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 105
3.4.2. Responsabilitatea conducătorilor institu țiilor publice ………………………….. ……….. 110
3.5. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dimensiunii tehnice a cerin țelor de bună
administrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 121
3.5.1. Responsabilitatea managementului la cel mai înalt nivel ………………………….. ….. 122
3.5.2. Responsabilitatea personalului desemnat ………………………….. ………………………… 134
3.6. Consecin țele neconformită ților ………………………….. ………………………….. ………………. 139
Concluzii preliminare: configura ția structurii responsabile pentru punerea în aplicare a
standardelor de bună administrare – trăsături comune ………………………….. ………………………. 142
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
5 Partea a IV -a – Sistem integrat de management al conformită ții pentru bună administrare
în institu ții publice – propunere de model ………………………….. ………………………….. ………….. 146
Considerente preliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 147
4.1. Sistemul de management al conformită ții pentru buna adminsitrare …………………….. 148
4.2. Cerin țele de conformitate pentru buna administrare ………………………….. ………………. 152
4.2.1. Legalitate și legitimitate ………………………….. ………………………….. …………………… 152
4.2.2. Leadership și responsabilitate ………………………….. ………………………….. …………… 152
4.2.3. Impar țialitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 153
4.2.4. Transparen ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 154
4.2.5. Participare publică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 154
4.2.6. Respectarea drepturilor omului ………………………….. ………………………….. …………. 155
4.2.7. Tratamentul egal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 156
4.2.8. Propor ționalitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 156
4.2.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime ………………………….. ………………………….. ……….. 157
4.3. Determinarea cerin țelor specifice de conformitate pentru bună administrare ………… 157
4.4. Structuri compentente și responsabile ………………………….. ………………………….. ……… 159
4.5. Cultura organiza țională: competen țe și asumare ………………………….. ……………………. 160
4.6. Actualizarea cerin țelor de conformitatate ………………………….. ………………………….. … 161
Concluzii preliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 162
Partea a V -a – Studiu de caz: Analiza sistemului de conformitate pentru bună administrare
în ipoteza unei institu ții publice de învă țământ superior ………………………….. …………………. 164
Introducere și considera ții privind metodologia de analiză ………………………….. ………………… 165
5.1. Cerin țe de conformitate generale și specifice privind asigurarea bunei administrări într –
o institu ție de învă țământ superior – cadrul normativ aplicabil ………………………….. ………….. 167
5.2. Analiza conformită ții formale – cadrul de reglementare extern și intern/ Analiza
documentelor și practicilor interne în raport cu cerin țele de bună admin istrare ………………… 171
5.2.1. Legalitate și legitimitate ………………………….. ………………………….. …………………… 171
5.2.2. Leadership și responsabilitate ………………………….. ………………………….. …………… 180
5.2.3. Impar țialitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 196
5.2.4. Transparen ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 209
5.2.5. Participare publică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 219
5.2.6. Respectarea drepturilor omului ………………………….. ………………………….. …………. 227
5.2.7. Tratamentul egal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 244
5.2.8. Propor ționalitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 254
5.2.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime ………………………….. ………………………….. ……….. 264
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
6 5.3. Analiza culturii organiza ționale în raport cu cerin țele de bună administrare –
Intervievarea reprezentan ților………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 272
5.3.1. Legalitate și legitimitate ………………………….. ………………………….. …………………… 273
5.3.2. Leadership și responsabilitate ………………………….. ………………………….. …………… 275
5.3.3. Impar țialitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 279
5.3.4. Transparen ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 282
5.3.5. Participare publică ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 284
5.3.6. Respectarea drepturilor omului ………………………….. ………………………….. …………. 287
5.3.7. Tratamentul egal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 288
5.3.8. Propor ționalitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 289
5.3.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime ………………………….. ………………………….. ……….. 291
Concluzii preliminare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 293
Concluzii finale și propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 305
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 316
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 330
Opis anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 331
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
7
Considera ții introductive și metodologice
Punctul de pornire al prezentei cercetări îl reprezintă referirea sistematică la conceptul
de bună administrare în documentele comunitare care stabilesc condi țiile pentru apartenen ța unui
stat la “spa țiul de libertate, securitate și justi ție” și decelarea modului în care acest concept este
transpus în practica institu țională comunitară, a celorlalte state membre ale Uniunii Europene și a
Rom âniei. În acest context, cercetarea doctorală și teza redactată î și propun conturarea reperelor
pentru definirea unui model inovator de sistem de conformitate aplicabil în institu țiile publice din
România, care să asigure îndeplinirea cerin țelor standardul ui de bună administrate, ca premisă
esențială pentru îndeplinirea func țiunii sociale a acestora, respectiv a misiunii lor institu ționale în
cadrul societă ții și creșterea satisfac ției cetă țenilor beneficiari.
În spatele acestui demers de cercetare rezidă c onvingerea că c eea ce se a șteaptă de la o
teză de doctor at este ca prin con ținutul său – fie că e ste vorba de idei noi, sau de consolida rea cu
argumente ra ționale a unor puncte de vedere diferite , ori de formularea noi solu ții, modele sau
teorii – să contribuie cu adevărat la avansul cunoa șterii.
Din dorin ța de a ancora cât mai bine modelul de sistem de conformitate pentru institu țiile
publice dezvoltat în teză, în contextul de reglementare, managerial, cultural, dar și în nevoile și
constrângerile institu ționale actuale, tocmai pentru a -i putea oferi aplicabilitate practică concretă ,
în permanen ță, de-a lungul perioade i de studii doctorale , am considerat că nu se poate realiza corect
demersul științific fără a avea în vedere în toată complexitatea sa, realitatea căreia mă adresam .
Aceasta este desigur realitatea unui întreg continent (Europa), ale cărei componente ( țări), fiecare
cu o cultură proprie veche de cel pu țin un mileniu, încearcă să consolideze împreună o structură
administrativă (Uniunea Europeană) func țională și armonioasă , în care fiecare cetă țean să poată
trăi cu demnitate o via ță cât mai bună.
În acest scop a fost necesară s istematizarea unui volum semnificativ de informa ții
juridice , administrative, manageriale, culturale, sociologice, politice și de altă natură, pentru a face
posibilă descifrarea, în țelegerea și aplicarea corectă a conceptului de bună administrare , a arie sale
de acoperire, a modului de opera ționalizare a acestuia și a instrumentelor folosite în acest sens,
eviden țiate de literatura de specialitate, de analiza comparativă a practicilor institu ționale, de
analiza standardelor interna ționale și modelelor de bune practici, dar și de interpretarea
jurispruden țială oferită de Curtea Europeană de Justi ție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
și de instan țele na ționale.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
8 O altă provocare demn ă de menționat în contextul realizării acestei cercetări o reprezintă
studiul sistematizat asupra semanticii contextualizate necesar pentru buna înțelegere și
comunicarea clară a cerin țelor standard ului de bună administrare . Cum transpunerea acestora în
documentele interne ale unei entități are ca obiectiv încorporarea lor în cultura organiza țional ă,
factor i esențiali de reușită sunt claritatea conceptua lă a conținutul ui standard ului de bună
administrare , și facilitatea cu care acesta poate fi asumat la nivel individual ca model de conduită
proprie . Astfel , pe parcursul lucrării se realizeaz ă o analiz ă detaliată a semanticii contextualizat ă
a unor concepte , cum ar fi de exemplu cele de „răspundere ” și „responsabilitate ” sau asupra
convergen ței între conceptele de „conducere a unei institu ții” și cele de „manager” , „conduc ător”,
„ordonator de credite” , „președinte” , „director” sau „lider” , aducându -se lămuriri necesare unei
bune înțelegeri și corecte aplic ări a normelor derivate din documente juridice în care se folosesc
termeni din limbile de l ucru ale Uniunii Europene, de cele mai multe ori englez a, în contexte dintre
cele mai diverse .
Pe baza acestei analize integrate, demersul științific este îndreptat către identificarea
elementelor comune de standardizare în scopul conturării unui sistem de conformitate unitar care
să poată fi multiplicat și aplicat la nivelul institu țiilor publice, independent de particularită țile
funcționale sau de structură ale acestora. Scopul acestui sistem unitar este de a oferi o solu ție
viabilă la cerin țele de conformitate din surse multiple, care conduc în practica administrativă
curentă la adevărate paralelisme între mai multe sisteme de management, ceea ce determină
birocra ție excesivă, supra -sarcină admin istrativă și utilizarea nejudicioasă a resurselor, satisfacerea
limitată a a șteptărilor și nevoilor societă ții și în final la maladministrare .
La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, și nu numai, ultimii ai au fost marca ți
de preocupări constante privind ajustarea guvernării și a capacită ții administrative a sistemului
public pentru a face fa ță exigen țelor tot mai crescute ale cetă țenilor, p e de o parte pe fondul crizei
financiare și politice din anii 2009 – 2011, iar pe de altă parte pe fondul unei noi paradigme de
ocrotire a drepturilor cetă țenești. Conformarea institu țiilor publice la cerin țele standard ului de
bună administrare implică pe de o parte satisfacerea unor aspecte cu valen țe economice – utilizarea
judicioasă a resurselor și chiar economisirea acestora prin cre șterea eficien ței, iar pe de altă parte
vine să ocrotească dreptul contribuabililor la servicii publice de calitate, și nu în ultimul rând
asigură premise pentru realizarea drepturilor individuale privind munca ale celor angaja ți în
sistemul public.
Această realitate a permis dezvoltarea tezei astfel încât solu țiile propuse să se poată
adresa, în condi ții de particularizare, și unor probleme care nu reprezintă doar chestiuni legate de
rezolvarea unei problematicii exclusive pentru aria administra ției publice . In mult e dintre punctele
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
9 analizei realizate există, între problemele abordate și solu țiile posibile, serioase implica ții legate
de natura umană și de psihologia individului derivată din reflexe culturale consolidate în foarte
mulți ani de istorie. Întrucât lucrarea se adresează cu precădere contextului institu țional românesc,
soluțiile formulate au avut în vedere și acest e aspecte de ordin psiho -social, încercând în acest fel
să propună o abordare integrată, care să asigure tocmai viabilitatea și validitatea modelului propus.
Sistemul constitu țional și legislativ românesc reunesc în prezent o serie de reglementări
cu privi re la conceptele de bună administrare, capacitate administrativă sau conformitate a căror
abordare este însă disparată. În egală măsură, practica instan țelor în acest domeniu este insuficient
fructificată pentru rolul său preventiv, ceea ce face ca aceasta să rămână preponderent în zona
sancționatorie, fiind departe de a contribui la dezvoltarea capacită ții administrative. În acest sens,
lucrar ea își propune să agreg e și să ajust eze acest e aspecte printr -un demers științific în vederea
fundamentării teoreti ce și practice a unui sistem de conformitate pentru institu țiile publice, pe baza
celor mai recente op țiuni pe care mediul academic și de specialitate le -au formulat pentru aducerea
la îndeplinire a cerin țelor standard ului de bună administrare de către ins tituțiile publice, op țiuni cu
poten țial de multiplicare.
Reiterând încă o dată ideea că prezenta cercetare î și propune să ofere o solu ție integrată,
care să contribuie atât la aspectele teoretice ale temei în discu ție, cât și să reprezinte o opțiune
practică viabilă , aceasta dezvoltă, pe bază legisla ției actuale pertinente și a standardelor și bunelor
practici interna ționale , un nou model de sistem de conformitate pentru bună admin istrare aplicabil
în institu țiile publice din România, care este utiliz at pentru testare și validare în cadrul unui studiu
de caz realizat în cazul Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative din Bucure ști.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
10
Considera ții metodologice
Demersul de cercetare propus porne ște de la întrebarea de cercetare:
Care sunt măsurile administrative necesar a fi adoptate, de natură să dezvolte capacitatea
administrativă a institu țiilor publice , astfel încât să fie îndeplinite cerin țele de conformitate cu
cerin țele standard ului de bună administrare?
I. Ipoteze , premise
1. Fieca re institu ție publică are o func ție socială pentru care a fost creată și pe care trebuie
să o îndeplinească1, respectiv să ocrotească și să satisfacă interesul public stabilit prin lege
în competen ța lor, respectiv asigurarea ordinii de drept și democra ției constitu ționale,
garantarea drepturilor, libertă ților și îndatoririlor fundamentale ale cetă țenilor, ori
realizarea unui drept fundamental care se exercită în colectiv.
2. Premisele pentru îndeplinirea func ției sociale de către institu țiile publice sunt:
Capacitatea (juridică, administrativă) – să fie înfiin țate, să existe, să aibă resurse, să î și
exercite competen țele
Conformitatea – să ac ționeze în acord cu cadrul de reglementate, normativ aplicabil
Buna administrare – să îndeplinească nevoile comunită ții pe care o deserve ște conform
așteptărilor acesteia
3. Conținutul celor trei premise:
Capacitatea juridică de drept administrativ – presupune existen ța unei organizări/
structuri de sine stătătoare, a unui patrimoniu dedicat – ansamblul resurselor deținute : umane,
materiale, informa ționale, existen ța unui scop stabilit prin lege și aptitudinea de a exercita drepturi
de putere publică și de a -și asuma obliga ții de natură administrativă potrivit competen țelor care
derivă din scop
Conformitatea – derularea activită ților entită ții cu respectarea obliga țiilor impuse de
1 Klotz -Santha, 2013, p. 16 în Pallai, K: Integrity and integrity management, created within the framewo rk of priority
project No. SROP -1.1.21 -2012 -2012 -0001: Prevention of corruption and the revision of public administration
development, în Gurzawska, A, Principles and Approaches in Ethics Assessment, Institutional Integritym University
of Twente, June 2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
11 legi și de regulamente , precum și cu respectarea politicilor interne adecvate îndeplinirii scopului
lor.
Buna administrare – include, atât ca drept, cât și ca principiu, elemente care țin de
legalitate, legitimitate, responsabilitate , respectarea drepturilor omului, utilizare judicioasă a
resurselor , consultarea cetă țenilor în procesul decizional și îndeplinirea a șteptărilor legitime,
respectiv a scopului
O analiză amănun țită a con ținutului celo r trei premise pune în eviden ță o serie de
elemente comune ale celor trei, ceea ce indică faptul că orice modificare a unuia dintre aceste a va
genera schimbare în con ținutul tuturor celor trei premise. Rezultă deci că cele trei premise sunt
interdependente , aflându -se într -o dinamică ciclică .
4. Îndeplinirea func ției sociale a institu țiilor publice depinde de modificările care afectează
conținutul fiecăreia dintre premise. Orice modificare a con ținutului unei premise determină
dinamica ciclică pe care o aminteam, respectiv afectează con ținutul celorlalte. Elementele
majore care pot influen ța con ținutul celor 3 premise pot fi structurate astfel:
a. Cadrul de referin ță, respectiv de reglementare
b. Cultura organiza țională
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
12 c. Resursele – acestea din urmă sunt de regu lă stabilite, pentru institu țiile publice, prin
acte normative, astfel că le vom trata împreună cu acestea
A. Cadrul de referin ță are la rândul său o multitudine de izvoare, cu for ță juridică diferită .
Între aceste izvoare amintim:
1) a. Tratatele constitutive ale Uniunii Europene
b. Acquis -ul comunitar
c. Jurispruden ța Cur ții Europene de Justi ție
2) Jurispruden ța Cur ții Europene a Drepturilor
Omului
3) a. Alte Tratate, Conven ții, Acorduri
Interna ționale
b. Cerin țe ale organiza țiilor interna ționale:
ONU, OECD, GRECO, Consiliul Europei,
Banca Mondială, Fondul Monetar
Interna țional, etc.
4) a. Constitu ția și legisla ția na țională
b. Practica administrativă na țională
c. Jurispruden ța națională
5) a. Standarde
b. Bune practici
Pentru a putea determina modul în care fiecare dintre aceste izvoare influen țează
conținutul celor trei premise, ele necesită analiză, identificarea elementelor comune, precum și a
celor care le diferen țiază și determinarea sau stabilirea căror diferen țe se vor aplica. Stabilirea
acestor din urmă elemente va ține cont de izvorul care determină standardul maximal, de for ța sa
juridică, de organizarea entită ții, de resursele de care dispune și mai ales de scopul său și adecvarea
acestor elemente pentru ati ngerea scopului.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
13 B. Înțelegerea și modul de aplicare a acestor izvoare de către persoanele responsabile este un alt
element care poate influen ța modalitatea de îndeplinire a func ției sociale a institu ției publice.
Înțelegerea și modul de aplicare a izvoarelo r depind la rândul lor de valorile și principiile
personalului, de nivelul de pregătire al acestuia, de pozi ția lor în organigramă și de puterea de
decizie, de regulile nescrise și de climatul care caracterizează interac țiunea personalului și
exercitarea c ompeten țelor acestora într -o institu ție publică. A șadar, cultura organiza țională
– acea țesătură de valori, filosofie, practici și cutume care definesc institu ția și care este
unică pentru fiecare entitate , este un alt element esen țial pentru îndeplinirea funcției sociale.
5. Observând sursele de influen ță arătate, precum și con ținutul premiselor, constatăm că
acestea nu pot fi reprezentate static și nu există în mod independent, astfel că ele necesită
un element suplimentar care să gestioneze modul în care sursele de influen ță impactează
premisele, să facă alegerile necesare privind aplicarea sau nu a unor modificări, să
monitorizeze efectele evolu țiilor și să ia măsurile necesare în cazul unor derapaje. Este
așadar necesară gestionarea celor trei premise prin utilizarea și includerea lor într -un
sistem de management.
6. În prezent există mai multe modele sau tipologii de sisteme de management : unele
dintre aceste sisteme sunt determinate prin lege (sunt obligatorii – ex. OSGG n r. 400/2015
privind controlul intern managerial – la data finalizării prezentei cercetării OSGG nr.
600/2018 ), altele sunt stabilite ca bune prac tici sectoriale (CAF – Common a ssessment
framework), iar cea de -a treia categorie include sistemele recunoscute și/sau cerute/impuse
de pia ță și de societate (ISO 9001 – sistemul de management al calită ții).
Cum aceste sisteme prezintă atât elemente comune, cât și divergente, aplicarea în practică
a mai multor sisteme în paralel (de cele mai multe ori OSGG nr. 400/ 2015 , sau OSGG
nr. 600/2018 – în vigoare la data finalizării prezentei teze, și ISO 9001) determină confuzie
și birocra ție și riscă să afecteze serios conformitatea .
Astfel rezultă că este necesară identificarea elementelor comune acestor sisteme de
manage ment și completarea lor prin definirea celorlalte elemente necesare în raport de
obiectivele institu ționale, de func ția socială, de resurse și de cultura organiza țională. Apare
așadar ca necesară definirea unui sistem de management al conformită ții pentru bună
administrare .
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
14 II. Obiectiv
Configurarea elementelor unui sistem de management al conformită ții pentru buna
administrare care:
1. Să asigure îndeplinirea func ției sociale a institu țiilor publice
2. Să țină cont de cerin țele legale aplicabile și de bunele practici
3. Să permită monitorizarea evolu ției cerin țelor aplicabile și să evolueze în acord cu
acestea încorporându -le în premise
4. Să valorifice poten țialul culturii organiza ționale
5. Să valorifice contribu țiile cetă țenilor
6. Să asigure respectarea cerin țelor bunei administrări, atât ca drept cât și ca principiu
7. Să optimizeze utilizarea resurselor disponibile
III. Întrebări de cercetare
Care este configura ția unui sistem de management al conformită ții pentru buna
administrare în institu țiile publice? ( Care sunt măsurile necesar a fi adoptate, de natură să
dezvolte capacitatea administrativă a institu țiilor publice astfel încât să fie îndeplinite cerin țele
de conformitate cu standardele de bună administrare?)
Pentru a putea oferi răspuns la întrebare a de cerc etare, am identificat o serie de întrebări
secundare din care amintim următoarele:
Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 oferă o primă defini ție normativă a
capacită ții administrative, ca fiind ”ansamblul resurselor materiale, institu ționale și umane de care
dispune o autoritate administrativ -teritorială, precum și acțiunile pe care le desfă șoară aceasta
pentru exercitarea competen țelor stabilite prin lege”. Cu toate acestea, legea amintită este
aplicabilă doar unei categorii de institu ții publice.
1. Care sunt elementele care definesc capacitatea administrativă a unei institu ții publice și
care sunt standardele pe care acestea trebuie să le îndeplinească?
Legisla ția care reglementează controlul managerial intern, respectiv Ordinul nr.
400/2015 , sau OSGG nr. 600/2018 – în vigoare la data finalizării prezentei teze, pentru aprobarea
Codului controlului intern/managerial al entită ților publice stabile ște ca obiectiv permanent pentru
organizarea sistemului de control intern/manageria l al oricărei entită ți publice „ conformitatea cu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
15 legile, regulamentele și politicile interne ”. Aceasta cuprind e „obiectivele legate de asigurarea că
activită țile entită ții se desfă șoară potrivit obliga țiilor impuse de legi și de regulamente, precum și
cu respectarea politicilo r interne.
O abordare similară în privin ța definirii conformită ții o regăsim și în practica institu țiilor
private pentru care conformitatea – Reprezintă conformarea unei organiza ții cu prevederile
cadrului de reglementare aplicabil activită ții sale, cu no rmele și standardele proprii, precum și cu
codurile de conduită și profesionale și standardele abilitate pe pia ța sau industria aferentă.
2. Care este întinderea no țiunii de conformitate aplicabilă și institu țiilor publice?
Dispozi țiile art. 11, art. 20 și art. 148 din Constitu ția României consfin țesc obliga ția
României de a aplica dispozi țiile tratatelor interna ționale la care este parte, iar în materia
drepturilor și libertă ților cetă țenești, textul constitu țional obligă la aplicarea cu prioritate a
tratat elor interna ționale, cu excep ția situa ției în care constitu ția sau legile na ționale con țin
dispozi ții mai favorabile. În virtutea calită ții de stat membru al Uniunii Europene, României îi este
direct aplicabilă Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Eu ropene, care prin Tratatul de la
Lisabona a căpătat aceea și valoare cu Tratatele constitutive. În egală măsură și pentru acelea și
considerente României îi sunt opozabile hotărârile Cur ții Europene de Justi ție și cele ale Cur ții
Europene a Drepturilor Omului.
3. Care sunt tipologiile de sisteme sau modele de management aplicabile institu țiilor
publice?
4. Care este aria de cuprindere a dreptului la bună administrare recunoscut de art. 41 din
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum și a principiului bunei
administrări și cum se reflectă ele în jurispruden ța Cur ții Europene de Justi ție?
5. Cum se reflectă elemente ale bunei administrări în jurispruden ța Cur ții Europene a
Drepturilor omului, având în vedere că în Conven ția Europeană a Drepturi lor Omului
un astfel de drept nu este definit în mod explicit ?
6. Care sunt cerin țele standard ului de bună administrare care se desprind din alte acte ale
institu țiilor europene sau interna ționale pe care România este ținută să le respecte ?
Nu în ultimul rând prezentul demers de cercetare are în vedere faptul că într -un stat de
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
16 drept, echilibrul puterilor este esen țial, astfel că ceea ce legislativul normează, executivul pune în
executare, iar puterea judecătorească vine să cenzureze derapaje le, acolo unde cazul. Pe fondul pe
care o serie de acte normative sau chiar standarde interna ționale pe care România este chemată să
le respecte, nu con țin dispozi ții clare pri vind interpretarea și aplicare in extenso a reglementărilor
lor și nici sanc țiuni clare în situa ția nerespectării acestora, revine instan țelor de judecată să
stabilească modul concret și limitele de aplicare.
7. Care sunt cerin țele privind respectarea standardelor de bună administrare care se
desprind din hotărârile judecătore ști na ționale și cum sunt acestea încorporate în
practica curentă a institu țiilor publice?
8. Care sunt instrumentele de aducere la îndeplinire a standardelor de bună administrare?
9. Care sunt structurile responsabile pentru punerea în aplicare a standardelor de bun ă
administrare?
10. Care sunt formele de răspundere angajată pentru nerespectarea standardelor de bună
administrare?
IV. Metodologie
Abordarea metodologică propusă este una inductivă, pornind de la documentarea
privind curentele de gândire și abordările date în literatura de specialitate circumscrise ariei de
cercetare, precum și analize calitative ale cadrului normativ existent, a standardelor de bună
administrare recunoscute interna țional dar și a jurispruden ței na ționale și comunitare în m aterie.
1. Activitatea de documentare și analiză
Lucrările de specialitate vor fi analizate pentru decelarea evolu ției istorice a modelelor
și instrumentelor existente privind următoarele concepte cheie: standard de bună administrare;
capacitate administrativă; sistem de conformitate; sistem de management; cultură organiza țională ;
leadership; modalită ți de aducere la îndeplinire a cerin țelor standard ului de bună administrare.
Analiza comparativă va eviden ția aspectele comune la nivelul spa țiului administrativ
european, precum și diferen țele specifice, cu prezentarea motiva țiilor obiective de selec ție a
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
17 cerin țelor standard ului de bună administrare la care se raportează. Atât aspectele comune cât și
diferitele op țiuni specifice de politici pub lice analizate vor fi fructificate în fundamentarea
propunerilor tezei.
2. Analiza calitativă
Analiza calitativă vizează trei componente distincte în cadrul programului de cercetare.
Astfel primul palier este acela de eviden țiere a interpretărilor pe care s peciali știi din sistemul
public îl dau standardelor de bună administrare și modalită ților de reflectare a acestora în
sistemului de conformitate al institu țiilor publice, motivele pentru care anumite componente de
politică publică și-au demonstrat sau nu v iabilitatea, precum și perspectiva aplicativă asupra
posibilelor solu ții.
Un al doilea palier este acela de eviden țiere a interpretărilor jurispruden țiale privind
aplicarea standardelor de bună administrare, solu țiile formulate și problemele pentru care ac estea
au fost pronun țate.
Al treilea palier este acela al validării nivelului aplicativ al concluziilor preliminare ale
tezei și al propunerilor privind definirea unui model de sistem de conformitate pentru bună
administrare aplicabil în institu țiile publice , menit să contribuie la dezvoltarea capacită ții
administrative a acestora și la realizarea func ției lor sociale.
Reprezentarea grafică a demersului de cercetare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
18
Partea I
Repere conceptuale privind cadrul de conformitate pentru
bună administrare aplicabil în institu țiile publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
19
Introducere
Scopul primordial al institu țiilor publice este acea de a satisface func ția socială2 pentru
care au fost create, aceea de a ocroti și satisface interesul public stabilit prin lege în competen ța
lor, respectiv asigurarea ordinii de drept și democra ției constitu ționale , garantarea drepturilor, a
libertă ților și a îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor , ori realizarea unui drept fundamental
care se exercită în colectiv.
“Corecta funcționare a unei institu ții și adecvarea modului său de funcționare la scopul
pentru care a fost creată, coeren ța și perceperea sa ca fiind legitimă” reprezintă tot atâtea elemente
care definesc integritatea institu țională3. O institu ție integră își îndepline ște atribu țiile în
conformitate cu și pentru satisfacerea scopului stabilit, acționând în mod transparent, responsabil,
decent, etic, irepro șabil și nevulnerabil4.
Strategiile folosite pentru asigurarea integrită ții variază de la concentrarea pe
conformita tea cu cadrul normativ la aplicarea unor abordări centrate pe adeziunea la principii
etice5. Strategiile bazate pe conformitate sunt axate pe dezvoltarea unor reguli și proceduri formale
detaliate, unde alegerea etică individuală este limitată la a alege să urmeze regula sau să o încalce
prin comisiune sau omisiune6. Chiar și în acest context însă, conformarea presupune un proces de
interiorizare și adeziune care implică valen țe etice exprimate în valori și principii.
Cercetarea doctorală și teza au ca obiectiv definirea unui model de sistem de
conformitate pentru institu țiile publice care să asigure aducerea la îndeplinire a obiectivelor lor
institu ționale cu respectarea standardelor care emană din principiul bunei administrări.
La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, și nu numai, ultimii ani au fost marca ți
de preocupări constante privind ajustarea guvernării și a capacită ții administrative a sistemului
public p entru a face fa ță exigen țelor tot mai crescute ale cetă țenilor, pe de o parte pe fondul crizei
financiare și politice din anii 2009 – 2011, iar pe de altă parte pe fondul unei noi paradigme de
2 Klotz -Santha, 2013, p. 16 în Pallai, K: Integrity and integrity management, created within the framework of priority
project No. SROP -1.1.21 -2012 -2012 -0001: Prevention of corruption and the revision of public administration
development, în Gurzawska, A, Principles and Approaches in Ethics Assessment, Institutional Integritym University
of Twente, June 2015, 3
3 Grebe, E; Woermann, M: Institutions of Integrity and the Integrity of institutions: Integrity and ethics in the politics
of development leadership , The developmental Leadership Program, Paper 15, March 2011, în Gurzawska, A, op. cit.
p. 3
4 Klotz -Santha, în Gurzawska, A, op. cit. p. 4
5 The Conference Board of Canada, How to Ensure Ethics and Integrity troughtout an Organization, Aprilie 2008, p.1,
în Gurzawska, A, op. cit. p. 7
6 Fox, c: The use of Philosophy in Administrative Ethics, Terry L. Cooper (ed.), Handbook of Administrative Ethics,
2nd ed. Marcel Dekker, New York 2001, p. 105 -130, în Gurzawska, A, op. cit. p. 10
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
20 ocrotire a drepturilor cetă țenești. Conformarea institu țiilor p ublice la standardele de bună
administrare implică pe de o parte satisfacerea unor cerin țe cu valen țe economice – utilizarea
judicioasă a resurselor și chiar economisirea acestora prin cre șterea eficien ței, iar pe de altă parte
vine să ocrotească dreptul c ontribuabililor la servicii publice de calitate, și nu în ultimul rând
asigură premise pentru realizarea drepturilor individuale privind munca ale celor angaja ți în
sistemul public.
În egală măsură, documente recente, naționale și interna ționale , abordează din ce în ce
mai des necesitatea creării unui spațiu administrativ european, pentru care este necesară în mod
esențial adâncirea integrării europene. Având în vedere că spațiul administrativ european este
definit pe de o parte de administra țiile naționale ale statelor membre și de administra ția europeană
propriu -zisă, rezultată ca practică a institu țiilor europene, s -a pus de bună seamă problema
soluțiilor integratoare.
Cum anume pot cele 28 de state membre să își păstreze specificul administrat iv național ,
dar în acela și timp să contribuie la realizarea spațiului administrativ european comun, în care
elementele de similaritate și predictibilitate să permită cetățenilor Uniunii să interac ționeze cu
administra țiile naționale în mod similar, iar ac estea la rândul lor să aibă suficiente puncte de
convergen ță care să le permită o colaborare eficientă?
Soluția Uniunii Europene are în vedere formularea unor reguli, care stabilesc elementele
comune și condi țiile minimale la care fiecare dintre administra ții trebuie să se conformeze, astfel
încât să fie asigurată unitatea și în egală măsură să fie respectată diversitatea. Standardele comune
la care vom face referire în cele ce urmează sunt cele ce derivă din conceptul de bună administrate
și din condi țiile pe care un stat trebuie să le îndeplinească pentru apartenen ța la “spa țiul de libertate,
securitate și justi ție” și la piața comună. Punerea în aplicare a standardelor de bună administrare
este însă intrinsec legată de existen ța unor institu ții care să di spună atât de cadrul juridic, dar și de
mijloacele practice necesare pentru a garanta drepturile și libertă țile cetă țenilor.
Așadar a ceastă primă parte a cercetării își propune să deceleze care sunt abordările
doctrinare și normative interna ționale și comunitare cu privire la principalele concepte cu care se
va opera pe parcursu l demersului științific: bună administrare, capacitate administrativă și
standarde de bună administrare, sisteme de management , conformitate și sistem de conformitate,
leadership și cultură organiza țională , stabilind totodată care este liantul între acestea și cum pot fi
acestea reunite într -un sistem configurat pentru a satisface o func ție socială determinată.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
21 1.1. Buna administrare
1.1.1. Istoric și concept
Conceptul de bună administrare este strâns legat de cel de bună guvernare și a luat
naștere în anii 80, ca răspuns la nevoia institu țiilor interna ționale, în special Banca Mondială și
Fondul Monetar Interna țional de a măsura eficacitatea și impactul progra melor de reconstruc ție și
dezvoltare pe care le finan țau. Ulterior, în anii 90, conceptul a fost preluat de institu țiile Na țiunilor
Unite și ale Uniunii Europene cu acela și scop7. Dacă ini țial valen țele acestor concepte aveau o
dimensiune financiar -economi că preponderentă, treptat ele au căpătat din ce în ce mai multe
valen țe în sfera protec ției drepturilor cetă țenești și a statului de drept.
În prezent, cea mai cuprinzătoare defini ție este cea oferită de Banca Mondială, care
presupune existen ța statului de drept pentru garantarea siguran ței cetă țenilor, buna administrare
pentru utilizarea echitabilă a fondurilor publice, responsabilitatea și răspunderea celor care
gestionează afacerile publice și transparen ța8.
După cum rezultă și din defini ția men ționată, limita de demarcare între bună guvernare
și bună administrare este deosebit de sensibilă. Unii autori consideră că între cele două concepte
există o diferen ță ideologică, prima vizând mai degrabă aspectele politice și economice, în timp ce
a doua pune acce ntul pe dimensiunea administrativ -socială, care presupune diminuarea puterii
discre ționare a statului pentru a permite cetă țeanului să -și exprime mult mai direct op țiunile asupra
deciziilor publice. Al ți autori consideră că cele două concepte sunt concentrice, și că buna
administrare este în fapt doar o dimensiune a bunei guvernări9.
Totu și, trebuie remarcat că analiza sumară propusă anterior nu răspunde nevoii de
clarificare a conceptului juridic de bună administrare, pentru care este necesară o incursiune în
teoria dreptului și a statului.
Potrivit teoriei statului de drept, principala caracteristică a statelor democrate moderne
o reprezintă separa ția puterilor în stat, puteri între care distingem puter ea legislativă, puterea
executivă și puterea judecătorească. În acest context, administra ția s-a dezvoltat ca o anexă a
puterii executive10, însă în fapt ea este partea cea mai vizibilă a guvernării, este chiar guvernarea
7 Wouters, Jan; Ryngaer, Ce dric, Good Governance: Lessons from International Organizations, Institute for
International Law K.U.Leuven, Working Paper No 54 – May 2004
8 http://www.apubb.ro/goodgovernancestudies/
9 Reniuț -Ursoiu, A.N, Buna administrare: dimensiuni instituționale, mec anisme și practici – prezentarea sintetică a
tezei de doctorat, 2013, București
10 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, pg. 20
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
22 în ac țiune11.
În istoria constitu țională a na țiunilor care au construit societatea contemporană se pot
distinge trei perioade de dezvoltarea pe care guvernarea le parcurge: aceea a conducătorului
absolut, și a administra ției adaptate acestei guvernări absolute; cea în care constitu țiile sunt astfel
construite pentru a limita puterea absolută a monarhului și a o substitui controlului poporului, în
care aspectele administra ției sunt neglijate pentru astfel de preocupări mai înalte, și ce-a de-a treia
perioadă în care poporul suveran ini țiază de zvoltarea administra ției sub imperiul noii constitu ții
care l -a adus la putere.12 În această paradigmă, guvernan ții își asumă rolul de func ționari în slujba
poporului suveran, care trebuie să depună toate diligen țele necesare pentru a satisface nevoile
acestuia. Tocmai de aceea, consultarea poporului sau participarea acestuia în procesul
administrării devine una dintre liniile călăuzitoare ale administra țiilor moderne.
Și totu și, ce înseamnă administra ția? Procesul administrării presupune o activitate
rațională și eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare, în scopul ob ținerii
unor rezultate maxime cu eforturi minime13. Dar acest proces nu se realizează într -un vid, ci el este
dependent și influen țat de factori sociali, politici, culturali și economici existen ți la un moment dat
în societate. Atunci când întreg procesul administrării are ca element central satisfacerea
interesului public, a întregii colectivită ți umane căreia i se adresează, și benefi ciază de
prerogativele de putere – respectiv de posibilitatea de aducere la îndeplinire a deciziilor sale prin
forța coercitivă, ne aflăm în prezenta administra ției publice.
Așadar, administra ția publică reprezintă activitate a de organizare a executării , precum
și cea de executare în concret a legii, realizată prin acțiuni cu caracter de dispozi ție sau de
presta ție14. În această accep țiune, administra ția nu reprezintă doar o dimensiune a puterii
executive, ci reprezintă principalul instrument prin care puter ea politică rezultată din expresia
suveranită ții poporului, transferată în legi, se reîntoarce la cetățean prin executarea în concret a
voinței suverane. Trebuie notat faptul că administra ția nu se limitează doar la puterea executivă,
ci că ea devine o dimensiune transversală a celor trei puteri, putând fi regăsită și sub forma
administra ției parlamentare sau a administrării justiției.
Astfel definită, administra ția publică modernă, chemată să rezolve nevoile cetățenilor ,
se conturează în parametrii defini ți de principiile sale fundamentale. Un prim astfel de principiu
este cel al legalită ții, care presupune ca în activitatea sa, administra ția să respecte cu stricte țe legea,
respectarea acestui principiu fiind supusă controlului judiciar pentru restabilirea sa. În
11 Wilson, W; The study of administration, Political Science Quarterly, Vol. 2, No. 2 (Jun 1887), pp. 198
12 Wilson, W; op. cit, pg. 204
13 Bălan, E, op. cit., pg. 21
14 Bălan, E, op. cit, pg. 22
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
23 contrapondere, principiul propor ționalită ții vine să garanteze faptul că ocrotirea interesului general
nu se va realiza în condi ții de îngrădire excesivă și discre ționară a intereselor particulare, ci numai
în acele limite necesare satisfacerii interesului general. Acestor două principii enun țate li se adaugă
cel al permanen ței și continuită ții în asigurarea interesului general, menită să evite sincope care ar
putea permite unor interese individuale să abuzeze de poziția lor dominantă. Principiul
subsidiarită ții este cel care dă expresie celei de -a treia genera ții de constitu ții, și potrivit lui, decizia
trebuie să aparțină sau să fie luată de nivelul administrativ c el mai aproape de cetățean.
Fundamentarea administra ției publice pe principiul legalită ții, a condus, în mod
corelativ la posibilitatea exercitării unui control de legalitate în privin ța actelor acesteia. Și totuși
există aspecte ale administra ției publice care excedă aspectelor de legalitate și care nu produc
efectele scontate – acele decizii inadecvate, care nu pot face obiectul controlului de legalitate, dar
care ar fi necesar a fi circumscrise unui control de oportunitate. O astfel de situa ție derivă de pildă
din competen țele recunoscute Ombudsmanului National al Olandei, care verifică se sizările primite
din perspectiva respectării „principiului general al conduitei adecvate” (art. 9:36 AwB)15 Astfel nu
totdeauna acțiunile legale ale administra ției publice coincid cu acțiunile adecvate ale administra ției
publice și în consecin ță și controlul exercitat de Ombudsman este esențial diferit de cel al
instan țelor judecătore ști, cel dintâi putând cuprinde și aspecte care excedă sferei legalită ții16.
O abord are asemănătoare desprindem din textul art. 195 din TCE care descrie rolul
Ombudsmanului European ca fiind acela al revizuirii activită ții institu țiilor din perspectiva
standardului de maladministrare, lăsând astfel mandatul Ombudsmanului în cea mai mare p arte
nedefinit.
În Raportul anual al Mediatorului European din anul 1995, acesta afirmă că există
maladministrare dacă o institu ție a Comunită ților Europene nu acționează în conformitate cu
tratatele constitutive, nu respectă regulile și principiile stabilite de Curte sau nu respectă drepturile
fundamentale17.
Astfel, practica Mediatorului European este cea care conturează reperele pentru
definirea principiilor bunei administrări pe care acesta le are în vedere atunci când verifică dacă
există sau nu maladministrare. În Septembrie 2001, Parlamentul European adop tă Codul European
al Bunei Conduite Administrative.
Trebuie subliniat faptul că în final, concluzia privind maladministrarea nu este niciodată
15 De Leeuw, M, An empirical study into the norms of good administration as operated by the European Ombudsman
in the field of tenders, EUI Working Papers, RSCAS 2009/20 Robert Schuman for Advanced Studies, p8
16 Langbroek, Ph. M și Rijpkema, P, Demands of pr oper administrative conduct: a research project into the
Ombudsprudece of the Dutch National Ombudsman, Conference on Ethics and Integrity in Governance, Leuven,
Belgium, Iunie 2 -4, 2005, p.1 -19, p.2, în De Leeuw, op. cit., p. 2
17 European Ombudsman Annual Report 1995, p. 6
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
24 un verdict juridic18. Această trăsătură a controlului exercitat de Ombudsman, care excedă
aspectelor de legalitate , constituie o caracteristică comună pentru majoritatea sistemelor de acest
fel19. Pe de altă parte, controlul de legalitate poate co -exista în cadrul aceleia și decizii, așa cum
arată practica Ombudsmanului danez sau suedez, dar și cea a celui european20.
Legea britanică21 define ște în chiar corpul său maladministrarea ca fiind o ”ac țiune
administrativă nelegală, arbitrară, injustă, opresivă, improprie, discriminatorie sau pentru un scop
impropriu”.
1.1.2. Repere normative europene
Potrivit Codul ui european al bune i conduite administrative, cetățeanul european are
dreptul la o bună administra ție, adică dreptul ca institu țiile și organele Uniunii să -i trateze
problemele impar țial, în mod echitabil și cu respectarea unui termen rezonabil . Acest drept
presupune, mai ales: dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte ca o măsură individuală care
o afectează defavorabil să fie luată împotriva sa; dreptul de acces la dosarul care îl prive ște, cu
respectarea interesului legitim al confid ențialită ții și secretului profesional și al afacerilor;
obliga ția administra ției de a motiva deciziile sale; dreptul la repara ții din partea Comunită ții pentru
prejudiciile cauzate de agen ții ei în exercitarea atribu țiilor acestora, în conformitate cu pri ncipiile
generale comune legisla țiilor naționale ale statelor membre.
Principiile generale care guvernează buna conduită administrativă sunt: legitimitatea;
absen ța discriminării; propor ționalitate; absen ța abuzului de putere; impar țialitate și independen ță;
obiectivitate; încredere legitimă, coeren ță și îndrumare; echitate; curtoazie; răspunsuri la scrisori
în limba cetă țeanului; acuza ția de recep ție și indicarea func ționarului responsabil; obliga ția de
transmitere către serviciul competent al institu ției; dreptul de a fi ascultat și de a face observa ții;
termen rezonabil pentru luarea deciziei; obliga ția de motivare a deciziilor; indicarea căilor de
recurs; notificarea deciziilor; protec ția datelor cu caracter personal; cererile de informa ții; cererea
de acces public la documente. Codul astfel formulat nu este exhaustiv și include, alături de
standarde legale și o serie de principii care excedă sferei juridice, multe dintre acestea fiind
determinate de chiar practica Ombudsmanului European.
În practica Curții Europene de Justi ție, conceptul de administrare bună, solidă, adecvată
18 De Leeuw, M, op. cit, p. 3
19 Bonnor, P. Ombudsman and the development of Public Law, European Public law, Vol. 9, No. 2, 2003, p 237 -267,
p. 247, în De Leeuw, op. cit, p. 5
20 De Leeuw, M, op.cit, p. 3
21 Partea I, Secțiunea2 Obiectul actului, art. 3 Obiectul principal al actului, Whistleblowers Protection Act 1994
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
25 apare ca recunoscut, fiind adesea văzut ca un principiu general de drept22. Unii autori consideră că
acest concept nu are autonomie, neputând constitui singur temei pentru control ul judiciar23, în timp
de al ții consideră ca acesta este un principiu general, care con ține concepte legale care se suprapun
în anumite condi ții cu drepturi fundamentale24.
Punctul culminant în conceptualizarea bunei administrări îl constituie includerea sa în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – respectiv reglementarea în art. 41 a dreptului
la bună administrare.
Potrivit acestuia, dreptul la bună administrare face referire la dreptul oricărei persoane
de a beneficia din partea institu țiilor U niunii de tratament impar țial, echitabil și într -un termen
rezonabil, atunci când acestea solu ționează probleme ale sale . Acest drept implică, în special:
„a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri
individuale care ar putea să îi aducă atingere;
b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor
legitime legate de confiden țialitate și de secretul profesional și comercial;
c) obliga ția administra ției de a -și motiva deciziile ”.
În confor mitate cu principiile generale, comune legisla țiilor statelor membre, orice
persoană are dreptul din partea Uniunii la repararea prejudiciilor cauzate de institu ții ale acesteia
sau de personalul lor, în exercitarea atribu țiilor ce le revin. De asemenea, orice persoană se poate
adresa institu țiilor Uniunii într -una dintre limbile tratatelor și are dreptul de a primi răspuns în
aceea și limbă.
Pentru a da eficien ță acestui principiu, dispozi țiile sale trebuie coroborate cu cele ale
Tratatului privind Func ționarea Uniunii Europene. Acesta împuternice ște25 Ombudsmanul
European, să primească plângeri din partea oricărui cetă țean al Uniunii sau a oricărei persoane
fizice sau juridice cu re ședința sau sediul social într -un stat membru, care privesc cazuri de
maladm inistrare în activitatea institu țiilor, organelor, oficiilor sau agen țiilor Uniunii, cu excep ția
Curții de Justi ție a Uniunii Europene în exercitarea func țiilor acesteia. Acesta investighează aceste
plângeri și întocme ște un raport cu privire la acestea.
Noutatea art. 41 constă în ridicarea bunei administrări la rangul unui „principiu general
care subsumează un set de drepturi subiective și care are drept scop limitarea conduitelor arbitrare
22 C-154/05 și C -155/04, Alliance for Natural Health and Nutri -Link, [2005] ECR I -6451, para 72 și T -54/99,
Max.mobil Telekommunikation Service GmbH, [2002] ECR II -313, para 48 .
23 Tridimas, T, The General principle of EU Law, Oxford, Oxford University Press, 2006, p. 411 în De Leeuw, op.
cit, p 6
24 Reichel, J, Between Supremancy and Autonomy. Applying the Principle of Good Administration in the Member
States, în: Bernitz, U, Nergelius, J, General Principles of EC Law in a Process of Development?, The Hague, Kluever
Law International, 2008, p. 243 -271, p. 245, în De Leeuw, op. cit, p.6
25 În art. 228 din forma sa consolidată
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
26 în cadrul Uniunii26”.
Analiza coroborată a aspectelor de mai sus pu n în eviden ță dificultă țile întâmpinate în
calificarea bunei administrări. Astfel ea se profilează deopotrivă ca un drept, principiu și standard.
În prima dintre accep țiuni cuprinde cu precădere garan ții procedurale care vizează ocrotirea
drepturilor subie ctive, și a căror violare poate duce până la anularea actului prin care s -a produs
această violare. În cea de -a doua ipostază, buna administrare încorporează reguli de drept care
structurează exerci țiul administrării astfel încât să fie satisfăcut interesu l public, în timp ce al
treilea palier vizează acele reguli ne -juridice care vizează func ționarea adecvată a administra ției și
prestarea serviciilor deopotrivă în condi ții de calitate și eficien ță economică. Totodată trebuie
remarcat faptul că unele dintre elementele bunei administrări se constituie ca dimensiuni
transversale ale celor trei paliere.27
1.1.3. Elemente definitorii și reflectarea acestora în cadrul normativ constitu țional
național
Indiferent de natura dezbaterilor pe marginea acestor concepte, atât institu țiile
interna ționale amintite cât și doctrina acceptă ca elemente comune pentru definirea bunei
administrări func ționarea institu țiilor publice în condi ții de legalitate, responsabilitate,
transparen ță, impar țialitate, participare publică, respectar e a drepturilor omului și asigurare a unui
tratament egal tuturor cetă țenilor, implicând prin aceasta limitarea dreptului la bună administrare
al unui cetă țean acolo unde începe exerci țiul aceluia și drept al altui cetă țean.
Dreptul la bună administrare, as tfel cum este el evocat în Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, are, prin efectul Tratatului de la Lisabona și în virtutea articolelor
constitu ționale privind prevalen ța dreptului interna țional mai favorabil în materia drepturilor și
libertă ților, aplicabilitate directă în dreptul românesc.
Astfel , dispozi țiile art. 11, art. 20 și art. 148 din Constitu ția României consfin țesc
obliga ția României de a aplica dispozi țiile tratatelor interna ționale la care este parte, iar în materia
drepturilor și libertă ților cetă țenești, textul constitu țional obligă la aplicarea cu prioritate a
tratatelor interna ționale, cu excep ția situa ției în care constitu ția sau legile na ționale co nțin
dispozi ții mai favorabile.
26 Azoulai, l, Le principe de bonne administration, 2007, în Auby, J.B, Dutheil de la Rochere, J, Droit Administratif
Europeen, Bruxelles: Bruylant, pp. 493 – 518, în Mendes, J, Good Administration in EU Law and the European Code
of Good Administrative Behaviour, EUI Working Papers, LAW 2009/09 Department of Law, p. 3
27 Mendes, J, Good Administration in EU Law and the European Code of Good Administrative Behaviour, EUI
Working Papers, LAW 2009/09 Department of Law, p. 5
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
27 Totodată prezentul demers de cercetare are în v edere faptul că într -un stat de drept,
echilibrul puterilor este esen țial, astfel că ceea ce legislativul normează, executivul pune în
executare, iar puterea judecătorească vine să cenzureze derapajele, acolo unde cazul. Pe fondul pe
care o serie de acte n ormative sau chiar standarde interna ționale pe care România este chemată să
le respecte, nu con țin dispozi ții clare privind interpretarea și aplicare în extenso a reglementărilor
lor și nici sanc țiuni clare în situa ția nerespectării acestora, revine instan țelor de judecată să
stabilească modul concret și limitele de aplicare.
Trebuie însă subliniat faptul că această aplicare directă a Cartei drepturilor fundamentale
poate fi realizată nuan țat, în lumina solu ției Cur ții Europene de Justi ție (C -141/12 și C-372/12,
EU:C:2014:2081), potrivit căreia „dreptul la bună administrare prevăzut de art. 41 din Carta
Drepturilor Fundamentale” nu se adresează statelor membre, ci doar institu țiilor, organismelor,
birourilor și agen țiilor Uniunii Europene28. Cu toate acestea „dreptul la bună administrare” reflectă
un principiu general al dreptului comunitar29.
În acela și sens, Decizia nr.12 din 22 ianuarie 2013 a instan ței de contencios
constitu țional na țională enun ță faptul că „în ce prive ște prevederile art. 41 din Carta drep turilor
fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la bună administrare, Curtea observă, mai
întâi, că acestea pot fi invocate prin prisma art. 148, și nu a art. 20 din Constitu ție, cum a indicat
autorul excep ției, deoarece, potrivit art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană
(versiu nea consolidată), „Uniunea recunoa ște drepturile, libertă țile și principiile prevăzute în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la
12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceea și valoare jurid ică cu cea a tratatelor30”.
Cu toate acestea, apreciem că sunt anumite aspecte care țin de buna administrare și care
ar trebui să se regăsească mai clar în textul constitu țional. Astfel , la o inventariere a principiilor
bunei administrări31, observăm că în t extul constitu ției se regăsesc astăzi ocrotite principiul
legalită ții, al propor ționalită ții, al termenului limită, al egalită ții în fa ța legii și al impar țialită ții în
aplicarea ei, al responsabilită ții și chiar al eficien ței și eficacită ții. Totu și un aspect deosebit de
important rămâne insuficient acoperit și anume acela al deschiderii și transparen ței administra ției
către cetă țean din perspectiva transparen ței procesului decizional și a posibilită ții cetă țenilor de a
participa la acesta. Legisla ția na țională în vigoare este acoperitoare în acest sens, însă o evocare
constitu țională a acestui principiu ar putea contribui la o mai bună aplicare în practică și la a
28 Hotărârile YS și alții Others, C -141/12 and C -372/12, EU:C:2014:2081, para. 67, și Mukarubega, C -166/13,
EU:C:2014:2336, para. 44
29 Hotărârea [N.], C -604/12, EU:C:2014:302, para. 49
30 M. Safta, Receptarea dreptului Uniunii Europene prin jurisprudența Curții Constituționale a României. Selecție de
decizii pronunțate și publicate în perioada 1 ianuarie 2013 – 1 aprilie 2013 , http://iaduer.ro/?p=1759
31 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, pg. 30
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
28 contura pe deplin ocrotirea constitu țională a bunei administrări. Aceasta cu atât mai mult cu cât
publicitatea ședințelor legiuitorului este o tradi ție pentru mai multe constitu ții Române ști, începând
cu Statutul Dezvoltătoriu Conven țiunei din 7/19 august 1858, care prevede publicitatea ședințelor
corpului ponderatoriu în art. XI, la fel cu m astăzi art. 68 din Constitu ție stipulează că „ Ședințele
celor două Camere sunt publice”, dar care nu este acoperitoare pentru ideea de consultare a
cetățenilor și de participare directă a acestora la procesul decizional curent al administra ției.
1.2. Capaci tate administrativă
1.2.1. Capacitatea juridică și regimul juridic aplicabil
Doctrina define ște capacitatea juridică ca fiind aptitudinea persoanei de a exercita
drepturi și de a -și asuma obliga ții, săvâr șind acte juridice proprii. Întrucât în cele ce urmează avem
în vedere capacitatea juridică din prisma administr ației publice, ne vom referi la sensul formal al
acesteia prin care în țelegem sistemul de institu ții, cuprinzând diverse structuri administrative
dedicate realizării activită ții de organizare a executării și de executare în concret a legii32.
Capacitatea juridică este inerentă oricărei persoane fizice sau juridice. Capacitatea
juridică a persoanei juridice durează de la înfiin țare și până la încetar ea ei, în condi țiile prevăzute
de lege.
Pentru a avea calitatea de persoană juridică, o entitate trebuie să aibă o organizare de
sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord
cu interesul general33. Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condi țiile
cerute de lege, este titulară de drepturi și de obliga ții civile34.
În ceea ce prive ște persoanele juridice de drept public, acestea se înfiin țează prin lege,
iar în anumite cazuri excep ționale prevăzute de lege, prin acte ale autorită ților administra ției
publice centrale sau locale35. Institu țiile publice sunt persoane juridice înfiin țate prin acte de putere
ale statului sau ale colectivită ților locale, în scopul realizării unor ac țiuni de dispozi ție sau de
presta ție36.
Pentru interesul acestui material, ne vom limita la a analiza capacitatea juridică și
32 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 22
33 art. 187 Cod Civil
34 art. 25(3) Cod Civil
35 art. 191 Cod Civil
36 Bălan, E , op. cit, p. 74
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
29 regimul juridic aplicabil institu țiilor publice.
Prin regim juridic urmează să în țelegem ansamblu de reglementări ce guvernează
difer ite categorii de persoane, institu ții juridice, bunuri. Persoanele juridice legal înfiin țate se
supun dispozi țiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum și celor cuprinse în Codul Civil,
dacă prin lege nu se prevede altfel37.
Așadar premisele ex isten ței persoanei juridice sunt: (i) organizarea de sine stătătoare;
(ii) patrimonial propriu, afectat realizării unui scop; (iii) un scop licit și moral, în acord cu interesul
general.
Totalitatea drepturilor și obliga țiilor evaluabile în bani ale unei p ersoane juridice
constituie patrimoniul acesteia38 și se află în strânsă dependen ță cu capacitatea juridică a acesteia.
Pentru a putea gestiona patrimoniul de care dispune, persoana juridică, respectiv institu ția publică
dispune de capacitate de exerci țiu39, pe care o exercită prin organele sale de administrare,
constituite din persoane fizice desemnate să ac ționeze, în raporturile cu ter ții, individual sau
colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice40.
1.2.2. Personalitatea juridică
Personalitatea juridică îi conferă formei de organizare (entită ții juridice) calitatea de
subiect de drept distinct de constituentul său41. Personalitatea juridică este aptitudinea persoanei
juridice de a dobândi drepturi și de a -și asuma obliga ții, încheind acte juridice, prin re prezentan ții
săi legali42.
Astfel putem conchide că persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii,
are personalitate juridică, capacitate juridică și un patrimoniu.
Trebuie subliniat faptul că în doctrina românească s -a învederat faptul c ă nu se pot
echivala no țiunile de persoană juridică și personalitate juridică, însă doctrinarii de drept recunosc
echivalen ța noțiunilor de personalitate juridică și cea de capacitate juridică sau capacitate de
37 art. 192 Cod Civil
38 Art. 31 (1) Cod Civil
39 Art. 37 Cod Civil: Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
40 Art. 209 Cod Civil
41 Piperea Gh., : Imitația și simulația în _oul Cod civil , apud. www.juridice.ro, consultat la data de 24. 09.2013, în
Mihăilescu, M. E, Considerații teoretice și practice privind personalitatea juridică a sectoarelor municipiului București
din perspectiva legislației civile și administrative, Buletin de informa re legislativă nr. 4/2013, p. 13,
http://www.clr.ro/ebuletin/4_2013/buletin_4_2013.pdf
42Supiot A., Homo Juridicus: On the Anthropological Function on the Law , 2007, pag. 65 -66, în Mihăilescu, M. E, op
cit
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
30 drept43.
În privin ța aptitudinii persoanei jur idice de drept public, respectiv a institu ției publice,
de a dobândi drepturi și de a -și asuma obliga ții, trebuie remarcat faptul că de și alin. 1, art. 206 din
Codul Civil vorbe ște despre o universalitate a acesteia, afară de “acelea care, prin natura lor sau
potrivit legii, nu pot apar ține decât persoanei fizice”44, întinderea concretă a acestora se poate
determina doar prin raportarea la întreg articolul 206. Astfel în alin. 2 se vorbe ște despre faptul că
“persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea do ar acele drepturi și obliga ții civile care sunt
necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege,” Rezultă a șadar că un prim element de
delimitare a capacită ții juridice a institu țiilor publice îl reprezintă însă și scopul pentru care acestea
au fost constituite.
1.2.3. Capacitatea administrativă – dimensiunea juridică
Capacitatea juridică administrativă reprezintă a șadar aptitudinea persoanei juridice de
drept public (institu ției publice) de a exercita drepturi de putere publică si de a -și asuma obliga ții
de natură administrativă sau în legătură cu activitatea sa de punere în executare și de executare în
concret a legii, săvâr șind acte juridice proprii. Actele juridice ale institu țiilor publice au natura
juridică a actelor administrative, respectiv sunt act e unilaterale cu caracter individual sau
normative, fiind emise în regim de putere publică, de către o institu ție publică, pentru organiz area
executării legii sau pentru execut area în concret a acesteia , care dă na ștere, modifică sau stinge
raporturi jurid ice. Sunt în egală măsură acte administrative, contractele încheiate de autorită țile
publice cu scopul de a pune în valoare bunuril e proprietate publică, de a executa lucrăril e de interes
public, de a presta servicii publice, sau achizi țiile publice45.
Revenind la distinc ția arătată mai sus, trebuie să precizăm că institu țiile publice pot
încheia în nume propriu acele acte juridice care sunt date prin lege în competen ța lor, respective
acele acte juridice care se subscriu scopului pentru care acestea au fost înfiin țate.
Astfel, competen ța sau capacitatea administrativă reprezintă o componentă a capacită ții
juridice a institu ției publice și constituie aptitudinea acesteia de a avea și de a exercita drepturi de
comandă administrativă prin mijloace de autori tate, de putere publică46.
Odată parcursă analiza capacită ții juridice a institu țiilor publice, se cuvine să men ționăm
43 Boroi, G., Drept civil. Partea generală . Persoan ele, Edit. All Beck, București, 2001, pag. 355, în Mihăilescu, M. E,
Idem
44 Cum ar fi dreptul la viață, la demnitate sau la contractarea căsătoriei
45 Art. 2 c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
46 Bălan, E, op. cit, p. 49
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
31 faptul că în Legea nr. 195/2006 a descentralizării, regăsim o primă încercare de definire normativă
a noțiunii de capacitate administrativ ă. Astfel, potrivit art. 2 b) din lege , capacitatea administrativă
este reprezentată de ansamblul resurselor institu ționale, materiale și umane pe care o unitate
administrativ -teritorială le are disponibile, precum și acțiunile pe care le aceasta le desfă șoară în
exercitarea competen țelor stabilite prin lege47 este „ persoană juridică de drept public , cu
capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, este subiect juridic de drept fiscal și titulară a
drepturilor și obliga țiilor ce decurg din contractele p rivind administrarea bunurilor care apar țin
domeniului public și privat în care aceasta este parte, precum și în raporturile cu alte persoane
fizice și juridice48”.
Această defini ție din Legea nr. 195/2006 î și are sorgintea în Carta Europeană a
Autonomiei Locale49, pe care de altfel legea încearcă să o pună în aplicare, mai exact în Raportul
explicativ care înso țește Carta și în care se men ționează că termenul de „capacitate” ( ability )
exprimă ideea că dreptul legal de a reglementa și administra afacerile pu blice trebuie să fie înso țit
și de mijloacele de a îndeplini în mod eficient această misiune”.
O altă interpretare, de data aceasta jurispruden țială, referitoare la „regimul institu țiilor
fundamentale ale statului” regăsim în mai multe decizii ale Cur ții Constitu ționale pronun țate cu
privire la posibilitatea modificării prin Ordonan ță de Urgen ță a anumitor elemente care vizează
structura (organizarea) unor institu ții publice. Din această jurispruden ță ne vom referi cu precădere
la Decizia nr. 1257/200950, decizie la care Curtea se raportează și în jurispruden ța sa ulterioară
atunci când clarifică sensul unor no țiuni.
Astfel, potrivit deciziei amintite, Curtea statuează că „atât în jurispruden ța sa, cât și în
doctrină s -a considerat că sunt institu ții fundamen tale ale statului acelea reglementate expres de
Constitu ție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existen ței lor, în mod explicit sau doar generic
(institu țiile cuprinse în titlul III din Constitu ție, precum și autorită țile publice prevăzute în alte
titluri ale Legii fundamentale)”.
Totodată prin sintagma "regimul institu țiilor fundamentale ale statului", Curtea are în
vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorică,
funcționarea, competen țele, resursele mate riale și financiare, numărul și statutul personalului,
47 a administrației publice locale
48 Vasilescu, B, Organizarea administrativ teritorială și evoluția legislației în domeniul administrației publice locale,
Buletin de informare legislativă nr. 4/2013, p. 11, http://www.clr.ro/ebuletin/4_2013/buletin_4_2013.pdf
49 http://www.coe.int/t/congress/sessions/18/Source/CharteEuropeenne_en.pdf, p. 34; Carta a fost ratificată de
România prin Legea nr. 199/1997
50 Decizie nr. 1257/2009 din 07/10/2009 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației
publice, p ublicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 758 din 06/11/2009 ,
https://www.ccr.ro/files/products/D1257_09.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
32 salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Reiterând ideea ini țială de la care a pornit această analiză, respectiv aceea că sunt
elemente ale capacitării juridice de drept administrativ ale institu țiilor publice: organizarea de sine
stătătoare; patrimonial propriu, afectat realizării unui scop și existen ța unui scop licit și moral, în
acord cu interesul general, pe de o parte, iar pe de altă parte că sunt elemente ale capaci tății
administrative: ansamblul resurselor materiale, institu ționale și umane, ac țiunile pe care le
desfă șoară și competen țe stabilite prin lege, constatăm că aceste elemente sunt convergente cu cele
enumerate de Curtea Constitu țională în privin ța aspectel or esen țiale care definesc institu țiile
publice.
1.2.4. Capacitatea administrativă – dimensiunea aplicativă
Simultan observăm că autorită țile au elaborat mai multe documente programatice care
se adresează capacită ții administrative51. O primă analiză a acestor documente indică faptul că ele
vizează deopotrivă institu ții ca persoane juridice individualizate, dar și administra ția publică în
ansamblul său, ceea ce include și elementele de rela ționare între diferitele institu ții care compu n
administra ția.
Totodată, trimiterea la elemente de eficien ță și economicitate, precum și la standarde de
calitate ridică o întrebare legitimă vis a vis de gradul de acoperire pe care defini ția astfel formulată
o are cu privire la întinderea no țiunii de capacitate administrativă, câtă vreme no țiunile arătate
trimit la dimensiunea aplicativă a administra ției publice, respectiv la activitatea în concret a
acesteia.
Aceea și dimensiune aplicativă, func țională transpare în mod indirect atât din
documentele na ționale, dar și din cele interna ționale care se referă la întărirea capacită ții
administrative.
Suntem de părere că în această sferă mai largă a conceptului de capacitate administrativă
ar trebui să fie incluse elemente ce țin de func ționarea în concret a u nei institu ții, de practica ei
efectivă și găsirea solu țiilor concrete. Această nevoie transpare și din analiza în întregime a Legii
nr. 195/2006, care vorbe ște despre criteriile de evaluare a capacită ții administrative, între care
regăsim capacitatea de a colecta venituri, nivelul de instruire a personalului, sau legalitatea actelor
51 Programul Operațional Capacitate Administrativă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
33 adoptate. Totu și criteriile enumerate de Normele metodologice ale legii52 nu sunt nici acoperitoare,
nici obiective îndeajuns pentru a permite o determinare efectivă a capacită ții administrative.
În lumina acestei dimensiuni func ționale, putem afirma a șadar că o defini ție largă a
capacită ții administrative a institu țiilor publice include ansamblul resurselor materiale,
organiza ționale (structural, organizatorice) și umane pe care o institu ție publică le are disponibile,
precum și acțiunile pe care le desfă șoară aceasta în exercitarea competen țelor sale legale .
În mod similar, putem în țelege capacitatea administrativă a administra ției publice ca
fiind ansamblul resurselor institu ționale, materiale și umane pe care administra ția publică în
ansamblul său le are disponibile, precum și acțiunile pe care le desfă șoară în exercitarea
competen țelor sale legale. Referindu -se la resurse institu ționale angajăm implicit și elementele ce
țin de inter -relaționarea sau cooperarea dintre aceste institu ții, atât sub aspectul acoperii întregului
spectru de competen țe dat prin lege în sarcina administra ției, cât și sub aspectul evitării
suprapunerilor, ambele definite sub titulatura de eficien ță.
Aceste ultime remarci sunt consistente și cu textul proiectul de Cod Administrativ,
versiunea de lucru din luna august 2015, care define ște capacitatea administrativă ca fiind
ansamblul resurselor institu ționale, materiale și umane pe care o unitate administr ativ-teritorială
le are disponibile precum și modul în care acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit
competen ței stabilite prin lege53.
1.3. Sisteme de management
Potrivit Standardului ISO 9000:2015 privind principiile fundamentale și vocabularul
asociat sistemelor de management al calită ții, managementul reprezintă acele activită ți coordonate
derulate pentru a ordona și ține sub control o organiza ție, fie ea publică sau privată. Managementul
este de regulă asigurat de una sau mai multe persoane care au autoritatea și responsabilitatea pentru
conducerea și controlul unei organiza ții. Activitatea de management se materializează astfel prin
formularea de obiective și subsecvent de politici și de procese pentru îndeplinirea obiectivelor
stabilite54.
52 Hotărâre nr. 139/2008 din 06/02/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii -cadru a
descentralizării nr. 195/2006
53 Art. 137 h) Proiectul Codului Administrativ, Partea a IV -a Administrația public ă locală
54 Drăgulănescu, N., Cibanu, E., Drăgulănescu, C., Sistemul de management al calității – Ghid de implementare a
standardului SR EN ISO 9001:2015, Editura Standardizarea, București 2016, p. 11,
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
34 Potrivit aceluia și standard, sistemul de management reprezintă ansamblul elementelor
corelate sau în interac țiune ale unei entită ți prin care se stabilesc politicile și obiectivele, precum
și procesele prin care sunt îndeplinite obiectivele. Acesta poate să trateze o singură disciplină, cu m
este de exemplu managementul financiar sau al calită ții, ori mai multe.
„Elementele sistemului de management al calită ții stabilesc structura, rolurile și
responsabilită țile organiza ției, planificarea, func ționarea, politicile, practicile, regulile,
convingerile, obiectivele și procesele prin care se realizează acele obiective55”.
De asemenea, re ținem că un sistem de management poate include întreaga organiza ție,
structuri specific e din cadrul acesteia sau funcțiuni specifice.
În practică întâlnim mai multe modele de sisteme de management, majoritatea sisteme
de management al calită ții, al căror obiectiv este acela de a cre ște performan ța unei organiza ții, fie
ea institu ție publică sau enti tate privată, resp ectiv de a max imiza rezultatele ob ținute în raport de
resursele utilizate și de a satisface cât mai bine a șteptările clien ților.
Sistemele de man agement al calității sunt cele orientate către asigurarea faptului că
serviciile sau produsele pe care o entita te le prestează sau le produce îndeplinesc, respectiv au
încorporate în mod intrinsec un anumit set de cerin țe.
Literatura de specialitate acceptă că î n cont extul sistemelor de management, prin clien ții
organiza țiilor vom în țelege orice persoană care beneficiază sau are un interes cu privire la
rezultatele proceselor, respectiv ale activită ții respective. Astfel, în această categorie sunt inclu și
deopotrivă cetă țenii, organiza țiile legal constituite, ceilal ți participan ți pe pia ță – operatori
economici sau chiar alte institu ții și autorită ți publice, dar și proprii angaja ți ai unei organiza ții56.
Într-o abordare concurentă, prof. Secarea define ște sistemul de management al unei
entități ca fiind ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric , informa țional și
motiva țional prin care se realizează procesul de management în scopul ob ținerii unei eficacită ți cât
mai ridicate a activită ții acestuia57.
În continuare, vom realiza o trecere în revistă a principalelor sisteme sau modele de
management întâlnite în practică, în special a celor cu relevan ță sau care au fost aplicate în cadrul
institu țiilor administra ției publice.
55 SR ISO 9000:2015 punctul 3.5 Termeni referitori la system, 3.5.3.2 sistem de management, nota 2
56 Gebre, B., Hallman, P., Minukas, M., O `Brien, B., Transforming government performance through lean
management, McKinsey Center for Government, December 2012, p. 4
57 http://www.universita tea-
cantemir.ro/CursuriRei/documente/7_SISTEMUL%20DE%20MANAGEMENT%20AL%20FIRMEI.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
35 1.3.1. Sistemul de standarde ISO
Acest sistem de standardizare a fost dezvoltat de Organiza ția Interna țională pentru
Standardizare, ca efort comun al exper ților, de regulă tehnicieni din întreaga lume, de a cuprinde
într-un referen țial unic la nivel interna țional cerin țe privind desfă șurarea anumitor activită ți sau
îndeplinirea anumitor parametri de către produse le realizate . Familia de standarde ISO 9000 e ste
în prezent cea mai cunoscut ă din lume. și se adresează unei multitudini de tipologii de organiza ții:
companii, institu ții publice sau organiza ții neguvernamentale, dar și unei multitudini de domenii:
sănătate, educa ție, cercetare , produc ție, etc.
Această familie de standarde cuprinde cerin țele pe care entită țile pot alege să le urmeze
în mod voluntar pentru a se asigură că produsele și serviciile pe care le oferă satisfac cerin țele și
așteptările clien ților lor, asigurând în egală măsură conformitatea cu cerin țele legale aplicabile,
precum și îmbunăt ățirea continuă58.
Standardul ISO 9001:2015 stabile ște cerin țele aplicabile sistemului de management al
calită ții și este singurul care poate fi certificat, chiar dacă acest lucru nu est e obligatoriu. Ace sta
poate fi aplicat în organiza ții de orice mărime și urmăre ște să asigure faptul că entitatea oferă
clien ților săi servicii și produse de calitate, potrivite nevoilor și așteptărilor acestora59. Merită
reținut faptul că de la o edi ție la alta a standardului, acesta a înregistrat o evolu ție semnificativă
atât cu privire la formalismul solicitat pentru a demonstra îndeplinirea cerin țelor, dar și cu privire
filozofia pe care se bazează. Astfel, dacă ini țial standardul cuprindea un set explic it de documente
fără de care nu se putea constata conformitatea cu standardul, edi ția curentă solicită doar ca
organiza ția să păstreze informa ții documentate cu ajutorul cărora să demonstreze îndeplinirea
cerin țelor.
Totodată, edi ția actuală încorporează î n mod specific ideea de management al riscurilor,
ca parte intrinse că a sistemului de management, precum și faptul că standardul de calitate vizează
nu doar satisfacerea cerin țelor explicite ale clien ților cu și așteptările acestora, subliniind astfel
importan ța inova ției, ceea ce în fapt reprezintă o ri dicare a standardului de calitate.
Din aceea și familie de standarde, însă necertificabile , amintim ISO 18091:2015 – Sistem
de managem ent al calită ții. Linii directo are pentru aplicarea ISO 9001 în guvern area locală, ISO
17582:2014 Sistem de management al calită ții. Linii directoare pentru aplicarea ISO 9001 pentru
organiza țiile electorale de la toate nivelurile de guvernare sau ISO 21001 privind Sistemele de
management din organiza țiile educa ționale – cerințe și linii de îndrumare.
58 SR ISO 9000:2015
59 SR ISO 9001:2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
36 Principiile care stau la baza acestui tip de sisteme de management sunt orientarea către
client, implicarea și motiva ția managementului de la cel mai înalt nivel, abordarea bazată pe proces
și mai ales îmbunătă țirea continuă.
Tot din familia standardelor ISO regăsim o serie de standarde care reglementează
sisteme de management specifice pe domenii. Dintre acestea, pentru scopul acestui material ne
vom opri cu precădere la cerin țele următoarele standarde:
• ISO 19600:2014 privind sisteme de management al conformită ții
• SR ISO 31000:2010 privind managementul riscului
• SR ISO 37001:2017 privind sisteme de management anti -mită
• ISO 27001:2005 privind Sisteme de management pentru securitatea informa țiilor
• ISO 17799:2005 Cod de practica pentru managementul securită ții informa țiilor
• ISO 26000:2010 privind responsabilitatea socială
Alte standarde care ar putea prezenta interes sunt ISO (OHSAS) 18001 – Sistem de
Management al Sănătă ții și Securită ții Ocupa ționale conform cu OHSAS și familia ISO 14000
Sisteme de management de mediu.
Unul dintre principalele motive pentru care sistemele de management de tip ISO au fost
recunoscute la nivel atât de larg este posibilitatea de a ob ține certificarea pentru conformitatea cu
acestea – respectiv în u rma unui audit derulat de organismele abilitate se poate ob ține un certificat
care atestă că el ementele componente ale sistemului de management, respectiv modul curent de
desfă șurare a activită ții, îndeplinesc cerin țele standardului. Cu toate acestea nu to ate standardele
sunt certificabile , respectiv con țin cerin țe care pot fi auditate. Unele dintre acestea sunt doar
standarde de îndrumare, însă ele pot constitui un model de bună practică temeinic pentru
configurarea sistemului de management propriu al unei organiza ții.
Un alt beneficiu major al acestor sisteme de management este că ele urmează o structură
și o abordare similară, astfel că este posibilă implementarea în paralel a cerin țelor mai multor
standarde. Provocarea în acest caz este reprezentată de i ntegrarea acestor standarde într -un singur
sistem de management care este de a șteptat să func ționeze eficient atât ca un întreg, cât și pentru
fiecare componentă în parte, în condi ții de optimizare a resurselor utilizate60.
Astfel, un SMI este un sistem de management care integrează toate procesele și
sistemele unei organiza ții într -un singur cadru complex și complet, permi țându -i să func ționeze ca
60 Dragomir, M., Popescu, S., Neamțu, C., Dragomir, D., Bodi, Ș., Seeing the immaterial: A new instrument for
integrated management systems ’ maturity, Sustainability 2017, 9, 1643, p. 2
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
37 un tot unitar, cu obiective unificate61. În acest caz, integrarea se realizează cu privire la riscuri,
procese, documente și audituri, inclusiv cu privire la modul în care structura noilor versiuni ale
standardelor facilitează integrarea62.
În ceea ce priv ește nivelurile de integrare ale sistemului, părerile speciali știlor sunt
extrem de diverse, dar pentru scopul a cestei cercetări vom re ține propunerea Institu ției Britanice
de Standardizare care propune patru trepte: sisteme combinate, sisteme integrabile, sisteme în curs
de integrare și sisteme integrate63.
1.3.2. Sistemul de management al calită ții totale (total quality management)
Cynthia Lewis define ște total quality management (TQM)64 ca fiind mai degrabă o
filozofie pe care se bazează programul de management și o abordare pentru succesul pe termen
lung printr -o abordare care implică eforturile întregii organiza ții în vederea îmbunătă țirii continue.
Această abordare este bazată pe stilul de leadership, mediul de lucru și orientarea
proceselor către îmbun ătățirea continuă și poate ajuta entită țile publice să î și regândească modelul
de management astfel încă să devină mai eficiente și să îndeplinească a șteptările cetă țenilor.
TQM presupune integrarea tuturor funcțiilor organiza ționale (marketing, financiar și
contabilitate, planificare, tehnic, produc ție, rela ția cu clien ții/ publicul) pentru a îndeplini
așteptările beneficiarilor și pentru a îndeplini obiectivele65. Abordarea cheie a acestei filozofi i
presupune valorificarea și încorporarea continuă a cuno ștințelor și experien ței membrilor echipei
în procesele organiza ției, astfel încât realizarea activită ții să se îndeplinească corect încă de prima
dată iar pierderile să fie minime. Unul dintre avantajele acestui sistem este implicarea permanentă
a angaja ților și a managementului, cre șterea capabilită ților (pregătirii și performan ței) angaja ților
și reducere a itera țiilor de dezvoltare a unui serviciu sau produs și deci reducerea costurilor66.
Sistemul a fost utilizat ini țial în anii 1950, dar a cunoscut adevărata expansiune în anii
61 British Standard Institution (BSI), PAS 99 Specification of Commmon Management System Requiremets as a
Framework for Integration; BSI, London UK, 2012 în Dragomir, M., Popescu, S., Neamțu, C., Dragomi r, D., Bodi,
Ș., Seeing the immaterial: A new instrument for integrated management systems ’ maturity, Sustainability 2017, 9,
1643, p. 3
62 Kymal, C., Gruska, C., Reid, R.D., Integrated Management Systems, American Society for Qality: Milwaukee, WI,
USA, 20 15 în Dragomir, M., Popescu, S., Neamțu, C., Dragomir, D., Bodi, Ș., Op. Cit., p. 3
63 Dragomir, M., Popescu, S., Neamțu, C., Dragomir, D., Bodi, Ș., Op. Cit., p. 4
64 Lewis, C J., Implementing total quality management in the public sector, 1995, Theses Digitization Project . 1106,
p.11
65 Hashmi, K., Introduction and Implementation of Total Quality Management (TQM) –
www.isixsigma.com/methodology/total -quality -management -tqm/introduction -and-implementation -total-quality –
management -tqm/
66 Al-Juboori, S.A., Al-Azemi, F., The Impact of Applying the Total Quality Management and Kaizen Methods on
the Maintenance of Electricity and Water sectors, European Scientific Journal August 2016 edition vol.12, No.24, p.
215
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
38 1980, având un impact semni ficativ în industria automotivă.
1.3.3. Sistemul de management Kaissen/ Kaizen
Kaizen însemnă îmbunătă țirea continuă a productivită ții și a calită ții, având la bază un
proces participativ care impli că personalul întregii organiza ții. Principalul beneficiu al acestui
sistem este reprezentat de costurile red use pe care le implică.
Aceasta reprezintă o solu ție de management utilizată în Japonia, și a fost concepută
pentru conducerea afacerilor în domeniul industrial sau al institu țiilor financiare, însă poate fi în
egală măsură ap licabil unei varietă ți de situații, întrucât se bazează pe an aliză și atitudine practică.
Kaizen presupune implicarea personalului de la top management până la cel admin istrativ și
încurajează formularea de propuneri de mici îmbunătă țiri de către fiecare angajat. Abordarea sa
suger ează formularea și aplicarea de îmbunătă țiri în orice proces și oricând acest lucru este posibil,
pentru că doar astfel se poate men ține avantajul competitiv. Într -o exprimare plastică, filozofia
Kaizen încurajează îmbunătă țirea perma nentă, constantă: „lucrează mai b ine, produ ce sau
prestează mai bine, îmbunătă țește chiar dacă nu este ceva stricat”, în antiteză cu filozofia
occidentală care de regulă sus ține că dacă ceva nu este stricat sau nu prezintă neconformită ți, atunci
nu trebuie intervenit67. Un a spect important al acestui sistem este că el se bazează deopotrivă pe
îmbunătă țirea activită ții profesionale, dar și a vie ții private.
1.3.4. Cadrul de analiză comună (Common assessment framework – CAF)
CAF este un sistem de managem ent de tipul managementului c alității totale (TQM)
dezvoltat de sectorul public pentru sectorul public, inspirat din Modelul de Excelen ță al Funda ției
Europene pentru Managementul Calită ții.
Sistemul porne ște de la premisa că rezultatele institu ționale și performan ța, precum și
satisf acerea a șteptărilor cetă țenilor pot realizate cu ajutorul unei strategii în care leadershipului
organiza ției are un rol principal, al unei planificări riguroase, al implicării oamenilor și dezvoltării
de parteneriate, precum și prin gestionarea resurselor și proceselor. Acesta presupune analizarea
sistemului din mai multe perspective în acela și timp, permi țând o abordare holistică a analizei de
67 Al-Juboori, S.A., Al -Azemi, F., The Impact of Applying the Total Quality Management and Kaizen Methods on
the Maintenance of Electricity and Water sectors, European Scientific Journal August 2016 edition vol.12, No.24, p.
217
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
39 performan ță68. Acest sistem a devenit instrumentul european de îmbunătă țire a calită ții în sectorul
public69.
CAF ar e beneficiul, spre deosebire de celelalte sisteme , de a fi elaborat specific pentru
sectorul public, presupune un sistem de îmbunătă țire al activită ții institu ției și al performan ței
acesteia și facilitează asigurarea trasabilită ții proceselor. Totodată ac esta include angaja ți ai
institu ției de la toate nivelurile, contribuie la îmbunătăț irea comunicării interne între angaja ți și la
motivarea și implicarea acestora, facilitează schimbările de management și promovează o structură
organiza țională nouă orienta tă către îmbunătă țirea continuă. Nu în ultimul rând acesta pune
cetățeanul și nevoile sale în centrul misiunii organiza ționale a entită ții și este compatibil cu orice
alte modele organiza ționale de management al calită ții70.
1.3.5. Sistemul de control intern managerial
Potrivit Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, control ul intern „reprezintă
totalitatea politicilor și procedurilor elaborate și implementate de managementul entită ții publice
pentru a asigura: atingerea obiectivelor entită ții într -un mod economic, eficient și eficace;
respectarea regulilor specifice domeniului, a politicilor și deciziilor managementului; protejarea
bunurilor și informa țiilor, prevenirea și depistarea fraudelor și erorilor; calitatea documentelor
contabile, precum și furnizarea în timp util de informa ții de încredere pentru management ”.
Ideea de control intern nu trebuie în țeleasă însă în această paradigm ă doar ca pe o func ție
de verificare, ci mai degrabă una legată de de ținerea controlului. Această terminologie provine din
termenul englezesc „ interna l control”. Pentru anglosaxoni „ to control”, î nseamnă, în primul rând,
„a deține controlul/a ține sub control”, primind astfel o traducere impro prie și abia în al doilea rând
„a verifica”, pe când în țările de limbă latin ă, sensul acestei expresii este exact contrar, provenind
din alăturarea cuvintelor: „contra“ și „rolus“ uti lizate în mediul militar roman se înțelege, în sensul
larg „verificarea unui act după original“.
Așadar sistemul de control intern este primordial un sistem de management, respect iv
de organizare a activită ții, și numai în planul al doilea un sistem de verificare a activită ții. Această
concluzie se desprinde cu tărie din modul în care acesta este reglementat, având în vedere că
sistemul reglementeaz ă standardele de control intern managerial ca pe ni ște cerin țe de
68 The Common Assessment Framework (CAF), Improving Public Organisations through Self -Assessment, CAF 2013
69 Vrabko vá, I, Quality Management in Public Sector: Perspectives of Common Assessment Framework Model in the
European Union , https://is.vsfs.cz/repo/4801/Vrabkova.pdf
70 The Common Assessment Framework (CAF) A Quality tool for the European Public Administrations,
https://www.dgaep.gov.pt/media/0601010000/holanda/holipsgcaf_ing.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
40 conformitate, mai degrabă decât ca ni ște cerin țe de audit.
La data finalizării prezentei lucrări , sistemul de control intern managerial este
reglementat prin Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 (anterior OSGG nr.
400/2015 la care vom face referire cu precădere pe parcursul acestei teze) și are la bază, în istoric,
modelul american oferit de Cadrul COSO71, precum și Liniile directoare INTOSAI72 pentru
standardele de contro l intern în sectorul public73.
Standardul include 9 standarde, pentru care managementul institu ției este chemat să
asigure organizarea și aplicarea efectivă în cadrul institu ției. Particularitatea acestui sistem, în
raport cu cele anterior analizate derivă din formalismul ridicat, reprezentat în special prin tipologia
și modelel e de documente care necesită a fi elaborate și pentru care cadrul normativ prevede forme
predefinite. El este însă în egală măsură compatibil cu celelalte sisteme de management și oferă
cele mai complexe probe de audit.
La finalul acestei scurte treceri în revistă a principalelor modele de sisteme de
management al calită ții, putem constata că acestea sunt în integralitatea lor orientate către
satisfacerea nevoilor și așteptărilor cl ienților sau beneficiarilor serviciilor și că ele încorporează
reguli privind îmbunătăț irea continuă și diferite forme de cointeresare și implicare a personalului.
Prezenta cercetare nu î și propune să realizeze o analiză comparativă a acestor sisteme
sau o ierarhizare între ele, ci mai degrabă să valorifice punctele tari ale fiecăreia dintre acestea,
încorporându -le într -un sistem unic, inovator.
1.4. Cadru l de conformitate
1.4.1. Întinderea no țiunii de conformitate aplicabilă institu țiilor publice
Independent de teoriile dezvoltate în jurul conținutul normelor juridice, to ți doctrinarii
sunt de acord că acestea reglementează norme sociale. Buna administrare încorporează ca element
fundamental ideea de egalitate în fa ța legii, respectiv de tratament egal aplicabil indivizilor în
situa ții similare. Pentru a fi însă realizabilă această egalitate este necesar un înalt grad de
conformitate74 care să permită o conduită uniformă și predictibilă. În acest context, sus ținătorii
71 Comitetul Entităților Publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway (S.U.A.)
72 Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit
73 Secretariatul General al Guvernului, Manual de implementare a sistemului de control intern managerial,
http://sgg.gov.ro/new/wp -content/uploads/2017/06/M -SCIM -27-09-2017 -FINAL.docx
74 Neyer, J.; Zurn, M: Compliance in comparative perspective, The EU and ot her Institutions, InIIS -Arbeitspapier nr.
23/01, Institut fur Interkulturelle und Internationale Studien, Bremen, p. 3
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
41 construc țiilor juridice comunita re apreciază că elementele de legalitate și justi ție pot fi gestionate
în mod eficient doar în comunită țile care împărtă șesc valori și idei comune75.
În acest sens, idea de conformitate este strâns legată de legalitate și de for ța coercitivă a
statului de a duce la îndeplinire imperativul normativ, sau de sanc ționare în cazul neconformării.
Această abordare legalistă a conformită ții riscă să piardă însă din vedere faptul că ea se
diferen țiază atât de conceptul de ”implementare” cât și de cel de ”eficacitate” . Conformitatea nu
este axată exclusiv nici pe for ța de coerci ție cu care pot fi puse în aplicare prescrip țiile politicilor
publice (implementarea), nici pe eficacitatea unei norme juridice pentru rezolvarea unei probleme
politice, care a precedat formular ea sa (eficacitatea)76.
Conformitatea presupune a șadar măsura în care destinatarii unei norme aderă la
prescrip țiile acesteia și la măsurile necesare pentru punerea ei în aplicare77. Pentru a putea fi
evaluată în mod real conformitatea, este necesar ca aceas tă evaluare să se raporteze în egală măsură
la regula aplicabilă, la modul în care aceasta este interpretată, în țeleasă și asumată și nu în ultimul
rând la modul în care ea este pusă în aplicare sau implementată.
Analiza tuturor acestor elemente este necesară în lumina faptului că o normă, oricât de
clar formulată poate determina discrepan țe între textul său și modul său de aplicare, respectiv între
litera și spiritul său. Aceste diferen țe între prescrip țiile care constituie corpul regulilor și modul d e
aplicare î și au originea și în culturile legislative diferite ale celor chema ți să aplice regulile. La
nivelul spa țiului comunitar de exemplu se întâlnesc mai multe astfel de culturi, care determină în
anumite state o conformare voluntară spontană, pe câ nd în altele generează neconformitate ca efect
al unei opozi ții spontane: regulile există pentru a fi încălcate78.
Neyer și Zurn clasifică gradul de conformitate în patru categorii: conformitate – dacă
diferen ța dintre normă și conduita efectivă este una ne glijabilă, ”conformitate recalcitrantă” – dacă
diferen ța între prescrip ția normativă și conduita efectivă este neglijabilă dar destinatarul normei
exprimă neechivoc o opozi ție la aplicarea acesteia; ”neconformitate ini țială” – atunci când există
discrepan țe între prescrip ția normativă și conduită, dar această conduită poate fi modificată prin
soluționarea discrepan țelor de către o autoritate cu rol jurisdic țional. Nu în ultimul rând putem
vorbi despre ”neconformitatea iterativă” care presupune deopotrivă di screpan țe între prescrip ția
75 Goodin, R: What is so special About our fellow Countrymen?, în Ethicx, XXX, 663 -686, 1988, în Neyer, J; Yurn,
M, op. cit, p. 3
76 Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p. 4
77 Jacobson, H., Weiss, B: A framework for Analysis, 1998, în Engaging Countries. Strengthening Compliance with
International Environmental Accorda, Cambridge, Ms., 1 -18, în Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p. 4
78 Waarden, F. van: European Harmonization of National Regulatory Styles?, paper presented at the Karolus
Programme of the European Institute Of Public Administration, 9 December 1998, Maastricht, în Versluis, E.:
Compliance problems in the EU – What potentia l role for agencies in securing compliance?, paper prepared for the
3rd ECPR General Conference, Budapest, 8 -10 September 2005, Panel 3.3: ‘Theorizing Regulatory Enforcement and
Compliance’, p. 3
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
42 normativă și conduită, dar și o imposibilitate de modificare a conduitei, de și există deja o solu ție
dată discrepan țelor de către o autoritate cu rol jurisdic țional.
La nivelul legisla ției na ționale, Ordonan ța de Guvern nr. 119/1999: art. 2. lit b) define ște
conformitatea ca fiind caracteristica de a corespunde în mod expres politicii asumate în domeniul
respectiv de către o entitate sau o autoritate superioară acesteia, a unor opera țiuni, acte sau fapte
administrative produse în cadrul acelei entită ți publice . Între acestea amintim legisla ția care
reglementează controlul managerial intern, respectiv Ordinul nr. 400/2015 , sau OSGG nr.
600/2018 – în vigoare la data finalizării prezentei teze, pentru aprobarea Codului cont rolului
intern/managerial al entită ților publice, care stabile ște ca obiectiv permanent pentru organizarea
sistemului de control intern/manageria l al oricărei entită ți publice „ conformitatea cu legile,
regulamentele și politicile interne – cuprind obiectiv ele legate de asigurarea că activită țile entită ții
se desfă șoară în conformitate cu obliga țiile impuse de legi și de regulamente, precum și cu
respectarea politicilor interne”.
1.4.2. Sisteme de conformitate
Aceia și autori arată faptul că există o legătură dire ctă între tipul și sfera de cuprindere a
unei norme și capacitatea unei institu ții de a se conforma acesteia, respectiv că există o legătură
de directă cauzalitate între capacitatea institu țională și nivelul de conformitate .
Cele mai multe date culese pent ru analiza gradului de conformitate se referă în fapt la
indicatori de neconformitate, cum este spre exemplu cazul Uniunii Europene unde un astfel de
indicator raportat constant de Comisie este numărul de proceduri de infringement ini țiate pe un
subiect determinat79. Acela și autor arată că în majoritatea acestor cazuri evaluarea conformită ții
abordează exclusiv aspectele formale, de transpunere la nivel normativ a regulilor europene, și
nicidecum aspectele de conformitate efectivă, respectiv acele elemente de asumare, interpretare și
aplicare efectivă, care generează impact.
Cu toate acestea, existen ța unui sistem de măsură a conformită ții și a unor indicatori
evalua ți în mod constant, este în opinia unor doctrinari un indicator al unui sistem de conformita te
funcțional80.
În catalogarea sistemelor de conformitate ca fiind func ționale sau nu, doctrinarii
identifică mai multe elemente determinante în func ție de care clasifică sistemele de conformitate
79 Versluis, E.: op. cit., p. 5
80 Neyer, J.; Zurn, M, op. ci t., p.7
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
43 astfel81:
1.4.2.1. Institu ționalismul ra țional
Potrivit acestuia es te necesar atât un sistem de monitorizare eficientă cât și
institu ționalizarea punerii în aplicare a unor reguli astfel încât riscurile și costurile să fie
minimizate.
Monitorizarea presupune din această perspectivă o investi ție importantă de resurse în
culegerea de date, analiza și prelucrarea acestora, precum și în organizarea și derularea de
controale. Un rol esen țial în acest proces îl are cooptarea de parteneri în culegerea de date, ceea ce
este de natură să multiplice resursele destinate monitorizării , fără ca acest lucru să presupună o
alocare suplimentară de resurse, ci doar o punere în comun a acestora.
Monitorizarea cre ște transparen ța și expune posibile abateri. Cu cât capacitatea de
monitorizare a implementării este mai amplă, cu cât sunt alocate mai multe resurse financiare și
cu cât există mai multe instrumente legale de sanc ționare, cu atât gradul de conformitate va fi mai
sporit82.
Acesta este în bună măsură modelul de sistem de conformitate dezvoltat la nivelul
Uniunii Europene, model calificat de teoreticieni drept unul dintre cele mai performante sisteme
de conformitate. Acesta se grefează pe o serie întreagă de institu ții de monitorizare – agen țiile
comunitare – care asigură culegerea de date de la statele membre cu privire la gradul de conformare
voluntară, primesc date de la ter țe păr ți – societate civilă de exemplu, sau companii – cu privire la
eventuale neconformită ți și nu în ultimul rând oferă statelor membre consultan ță cu privire la
interpretarea și punerea în aplicare în mod unitar a normelor comunitare a căror respectare o
monitorizează83.
Acest model este completat de un sistem de sanc ționare a neconformită ților, care în
cazul Uniunii Europene presupune fie declan șarea procedurii de infringement pentru
netranspunerea normelor comunitare, fie aplicarea de amenzi în cazul în care un stat membru nu
respectă hotărârile Cur ții Europene de Justi ție.
Așadar, din această perspectivă conformitatea este analizată atât prin raportare la corpul
normei (transpunere în dreptul intern) cât și prin raportare la modul de interpretare și aplicare
(respectarea hotărârilor Cur ții).
81 Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.8 -16
82 Sverdrup, U: Compliance and styles of conflict management in Europe, ARENA Working Papers, 08/3, Oslo:
Advance Research on the Europeanisation of the Nation -State, 2003
83 Versluis, E.: op. cit., p. 7
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
44 1.4.2.2. Reglementarea
Abordările legaliste identifică ambiguită țile și inconsisten țele normative și de punere în
aplicare ca fiind principalele surse de neconformitate. Astfel, solu ția identificată este aceea a
creării unui cadru de reglementare foarte detaliat, care să încorporeze toate valen țele și să clarifice
modul de implementare. Această abordare este grefată pe ideea că normele juridice comportă prin
natura lor o d imensiune de conformare84.
Reglementarea comportă la rândul său două paliere – una legată de capacitatea
jurisdic țională de a tran șa conflictele izvorâte din aplicarea regulilor, care este delegată de regulă
unei ter țe păr ți de independen ța căreia depinde gradul de recunoa ștere și acceptare a solu țiilor
pronun țate; cealaltă de internalizare, respectiv de acceptare a normelor astfel cum au fost formulate
(internalizare legală) și de exercitare a dreptului de acces la justi ție, respectiv de contestare a
norme lor acolo unde este cazul (internalizare civilă). Elementele cheie din perspectiva
internalizării sau asumării, sunt mobilizarea socială și învă țarea socială ca premise ale
conformită ții85.
1.4.2.3. Legitimarea
Conformitatea bazată pe legitimitate este structurată de cei mai mul ți teoreticieni în
legitimitatea materială izvorâtă din corectitudinea și echitatea reglementării86 și legitimitatea
izvorâtă din procesul de reglementare care se derulează în acord cu principiile bunei administrări87.
O largă participare a de stinatarilor normelor la procesul de adoptare este o condi ție necesară pentru
asigurarea conformită ții, dar nu în mod necesar și suficientă. Acceptarea socială a unei norme este
un punct nevralgic în sistemele de conformitate care nu dispun de un sistem so lid de monitorizare
și sanc ționare a neconformită ților. Astfel, legitimitatea apare ca importantă atunci când sistemul
de conformitate cuprinde deja institu ții dezvoltate în mod ra țional și reglementarea asigură
funcționalitatea sistemului88.
84 Franck, T: The Power of Legitimacy among Nations, New York, 1990, în Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.11
85 Versluis, E.: op. cit., p. 10
86 Franck, T.: Fairness in international Law and Institutions, Oxford: Clarendon Press 1995, în Neyer, J.; Zurn, M, op.
cit., p.13
87 Habermas, J: Faktizitat und Geltung. Beitrage zur Biskurstheorie des Rechts und des demokratischen Rechtsstaats,
Frankfurt/ M, 2nd ed, 1992, în Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.13
88 Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.14
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
45 1.4.2.4. Managementul
Acest model identifică lipsa resurselor materiale și ubicuitatea problemelor de
implementare ca fiind principalele surse de neconformitate. În acest context o comunicare eficientă
între autorii normelor și destinatarii acestor, precum și alocarea de resu rse suficiente sunt elemente
esențiale pentru evitarea neconformită ții. De asemenea disponibilitatea de a reinterpreta normele
atunci când apar situa ții noi reprezintă un barometru important al disponibilită ții de a se conforma.
Versluis admitea că ” statel e pot să nu fie capabile să se conformeze normelor europene
datorită lipsei resurselor necesare, cum ar fi cele financiare, administrative, științifice sau
tehnologice, sărăciei în general, ineficien ței guvernamentale sau corup ției89”.
Astfel, în loc de san cționare, apare nevoia de gestionare a neconformită ților.
Managementul sau gestionarea neconformită ților este cel orientat către formularea de solu ții care
să sprijine conformitate, solu ții care includ întărirea capacită ții administrative prin finan țare sa u
schimb de bune practici, interpretare normativă prin ghiduri de aplicare și transparen ță90.
Analiza celor patru modele eviden țiază faptul că nici unui dintre acestea nu poate exista
independent fa ță de celelalte și că pentru un sistem de conformitate func țional este necesar ca
acesta să împrumute din caracteristicile fiecăruia dintre cele patru modele, astfel încât la nivelul
Uniunii Europene să se poată realiza ceea ce astăzi se nume ște ”noua suveranitate” – respectiv
libertatea de a se angaja în mecanism e colective de solu ționare a problemelor91.
Conformitatea se conturează astfel ca un instrument preventiv, de evitare a sanc țiunilor
și de management al poten țialelor riscuri ce derivă din nerespectarea normelor legale aplicabile,
pentru a asigura în final îndeplinirea obiectivelor institu ționale.
O abordare similară în privin ța definirii conformită ții o regăsim și în practica institu țiilor
private pentru care conformitatea – reprezintă conformarea unei organiza ții cu prevederile cadrului
de reglementare apl icabil activită ții sale, cu normele și standardele proprii, precum și cu codurile
de conduită și profesionale și standardele abilitate pe pia ța sau industria aferentă.
89 Versluis, E.: op. cit., p. 9
90 Tallberg: Paths to compliance: Enforcement, management and the European Union, International Organization,
2002, 56(3): 609 în Versluis, E.: op. cit., p. 9
91 Chayes, A; Chayes, A: the new sovereignty. Compliance with international Regulatory Agreements, Cambridge,
Mass 1995, în Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.16
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
46 1.4.3. Standarde de conformitate
Potrivit Comunicării (2011) 311, standardele reprezintă „documente voluntare care
definesc cerin țe tehnice sau de calitate pe care trebuie să le respecte produsele, procesele de
produc ție, serviciile sau metodele prezente sau viitoare. Standardele reprezintă rezultatul
cooperării voluntare a industriei, autorit ăților publice și altor păr ți interesate în cadrul unui sistem
fondat pe deschidere, transparen ță și consens92”.
În egală măsură, Regulamentul nr. 1025/201293 stabile ște în preambulul său obiectivul
principal al standardizării ca fiind „definirea unor specifica ții voluntare de ordin tehnic sau
calitativ care să poată fi respectate de produsele, procesele de produc ție sau serviciile actuale sau
viitoare. Standardizarea poate viza diferite aspecte, precum standardizarea diferitelor clase sau
dimensiuni al e unui anumit produs sau specifica țiile tehnice de pe pie țele de produse sau servicii
pentru care compatibilitatea și interoperabilitatea cu alte produse sau sisteme sunt esen țiale”.
Ulterior, acesta define ște în art. 2 standardul ca fiind o „specifica ție tehnică, adoptată de un
organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu
este obligatorie și poate fi unul dintre următoarele ”:
(a) „standard interna țional” – adoptat de un organism de standardizare interna țional;
(b) „standard european” – adoptat de o organiza ție de standardizare europeană;
(c) „standard armonizat” – adoptat pe baza unei solicitări din partea Comisiei pentru
aplicarea legisla ției de armonizare a Uniunii;
(d) „standard na țional” – standard a doptat de un org anism de standardizare na țional.
Defini ții privind în țelesul no țiunii de standard regăsim și în legisla ția românească. Între
acestea amintim defini ția oferită de Ordinul nr. 400/201594 , sau OSGG nr. 600/2018 – în vigoare
la data finalizării prezentei teze, potrivit căruia standardele „definesc un minimum de reguli de
management pe care toate entită țile publice trebuie să le urmeze ”. Potrivit aceluia și act normativ,
„scopul standardelor este de a crea un model de control intern managerial uniform și coerent care
să permită compara ții între entită ți de acela și fel sau în cadrul aceleia și entită ți, la momente diferite,
și să facă posibilă eviden țierea rezultatelor entită ții și a evolu ției sale ”. Totodată, „s tandardele
constituie un sistem de referin ță în raport cu care se evalue ază sistemele de control intern
92 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European – O viziune
strategică pentru standardele europene: avansând în direcția îmbunătăți rii și accelerării creșterii durabile a economiei
europene până în 2020
93 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare
a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directiv elor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE,
98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de
abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului
94 Privind controlul managerial intern
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
47 managerial și se identifică zonele și direc țiile de schimbare”.
Defini ții de ramură regăsim și în alte categorii de acte normative, cum ar fi Legea nr.
195/200695 care vorbe ște despre standarde de cost și standarde de calitate reprezentând normative
de cost sau indicatori care trebuie realiza ți de o institu ție sau autoritate publică.
OUG nr. 75/200596 menționează standardul ca fiind „descrierea cerin țelor formulate în
termen de re guli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activită ți
în educa ție”. De asemenea, standardul de referin ță descrie cerin țele pentru definirea nivelului
optim de realizare a unei activită ți de către o entitate furnizoare de educa ție, conform cu bunel e
practici existente la nivel na țional, european sau mondial. Tot standarde define ște și Hotărârea nr.
1418/200697, care precizează că „standardele, standardele de referin ță și indicatorii de performan ță
descriu cerin țele de cal itate ale activită ților unei organiza ții furnizoare de educa ție care solicită să
fie autorizată ” în vederea funcționării provizori i, „ale unei institu ții de învă țământ superior
acreditate care solicită autorizarea de func ționare provizorie sau acreditarea unui nou program de
studii ”, fie ale unei institu ții de învă țământ superior acreditate care solicită „evaluarea externă a
stării calită ții educa ției oferite ”. „Standardele corespund, în mod diferen țiat, domeniilor și
criteriilor de asigurare a calită ții ed ucației, iar indicatorii de performan ță măsoară gradul de
realizare a unei activit ăți prin raportare la standarde ”.
De cealaltă parte OG nr. 26/200098 stabile ște un set de condi ții necesar a fi îndeplinite
pentru ca o asocia ție sau funda ție să poată dobândi statutul de utilitate publică. De și denumite
diferit, prin natura lor ele se constituie în adevărate standarde ale activită ții unei asocia ții sau
funda ții, respectiv activitatea acesteia se desfă șoară în interes general sau al unor colect ivități, după
caz; func ționează de cel pu țin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite; desfă șoară
activită ți semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său; de ține
un patrimoniu, logistică, membri și personal a ngajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus;
face dovada existen ței unor contracte de colaborare și parteneriate cu institu ții publice sau asocia ții
ori funda ții din țară și din străinătate; face dovada ob ținerii unor rezultate semnificative în ceea ce
prive ște scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorită ți competente
din țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activită ții.
Un alt exemplu de standarde este definit de Ordinul nr. 972/201099 potrivit căruia
„standardul define ște așteptările privind performan ța, structura și procesele dintr -un spital.
95 Legea cadru a descentralizării
96 privind asigurarea calității educației
97 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referință și a listei indicatorilor
de performanță a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior
98 Privind asociațiile si fundațiile
99 pentru aprobarea Procedurilor, standardelor și metodologiei de acreditare a spitalelor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
48 Standardul reprezintă valoarea calită ții vizate sau către care se tinde, în ceea ce prive ște asigurarea
îngrijirilor, tratamentelor și serviciil or de calitate, sigure și compliante pentru fiecare pacient”:
După cum putem observa din analiza legislativă, o multitudine de defini ții a fost
formulată pentru a explicita sensul no țiunii de standarde , ele fiind în cea mai mare parte
convergente către ideea de reguli sau criterii comune pe care mai multe entită ți de acela și fel de
respectă .
Cu toate acestea în literatura de specialitate nu s -a putut agrea o defini ție unanim
acceptată a ideii de standard. Potrivit unor autori standardele sunt puncte de vede re generale oferite
unui număr mare de poten țiali beneficiari100.
Defini ția utilizată de ISO prezintă standardul ca un „document stabilit prin consens și
adoptat de un organism recunoscut, care oferă pentru uzul general și repetat, reguli, îndrumări ori
caracteristici pentru activită ți sau rezultatele acestora, urmărind atingerea unui nivel optim de
ordine în contextul dat101”.
O altă defini ție a standardelor este formulată de David și Steinmueller102, potrivit cărora
standardul este un „set de specifica ții tehnice la care poate adera un producător, fie tacit, fie potrivit
unui acord formal, ori conform procedurii stabilite de autoritatea de reglementare”.
Pentru scopul acestui material ne vom raporta la standarde ca fiind acele reguli sau
condi ții care define sc o conduită a șteptată și pe care to ți cei care aderă la ele sunt a ștepta ți să le
respecte și să le îndeplinească, permi țând astfel compara ția între ei, dar și o garan ție pentru
beneficiarii celor care aderă la aceste reguli și condi ții că activitatea lor respectă un anumit nivel
de calitate .
1.4.4. Categorii de standarde
Așa cum am arătat în prima parte a acestui material, putem delimita în mod tradi țional
două mari categorii de actori – publici și priva ți.
În ceea ce prive ște standardele, acestea pot fi rezul tatul unor mecanisme ale pie ței, astfel
cum de altfel au și apărut standardele, ca rezultat al comer țului, respectiv al nevoii de uniformizare
a unită ților de măsura și a calită ții produselor pentru a asigura un schimb eficient și just. Astfel
100 Brunsson. N, Jacobsson, B, ”The contemporary expansion of standardization” in A World of Standards, Brunsson.
N, Jacobsson, B, Oxford University Press, Oxford, 2000, p 2 -17, în Bunduchi, R, Williams, R, Graham, I, Between
public and private – the nature o f today standards, Paper presented at the ”Standards, Democracy and the Public
Interest” workshop, 25 August 2004, Paris, p.2
101 De Vries, HJ, Standardization. A business approach to the role of national standardization organization, Kluwer
Academic Publis hers, Bordrecht, 1999, în Budunchi, R și copectiv, op. cit
102 David, PA, Steinmueller, WE, Economics of compatibility standards and competition in telecommunication
networks”, Information Economics and Policy (6:3 -4), 1994, p 789 -815, în Budunchi, R și cope ctiv, op. cit
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
49 primitele în cercări de standardizare au apărut în fazele incipiente ale comer țului interna țional, când
India vindea bumbac ale cărui caracteristici nu erau conforme103 sau când în urma Primului Război
Mondial Marea Britanie a în țeles nevoia stabilirii unei lungimi stand ard a ecartamentului pentru
calea ferată, asemenea Australiei și Fran ței. Astfel de standarde, rezultate din mecanismele pie ței
și adoptate în cadrul unor comitete private, de regulă asocia ții profesionale sau comerciale, au avut
două obiective principale: creșterea calită ții și reducerea costurilor. Pentru scopul acestei analize,
astfel de standarde sunt private104.
Standardele private au de cele mai multe ori natură voluntară, respectiv conformarea la
ele este op țională. De altfel în literatura de specialit ate termenii de standard privat și standard
voluntar apar ca interschimbabili105. Conformarea la aceste standarde poate deveni obligatorie, ele
devenind în acest condi ții standarde de „club” atunci când apartenen ța la un anumit grup comercial
ori profesional depinde de adeziunea la standardele definite de acel grup.
O categorie aparte de standarde private o reprezintă cele formulate de organiza ții
neguvernamentale, care nu au un interes profesional în materie, dar care formulează standarde a
căror respectare este în beneficiul cetă țeanului.
Standarde publice sunt adoptate de institu ții publice sau de ceea ce literatura de
specialitate denume ște ca fiind organisme tradi ționale de dezvoltare a standardelor106. Tot în
categoria standardelor publice includem și stan dardele adoptate de institu țiile interna ționale de
drept public – cele la care statele sunt membre prin guvernele lor și astfel contribuie la
dezvoltarea standardelor.
Cele mai multe standarde adoptate de institu ții publice sunt de regulă obligatorii, în
sensul în care ele stabilesc condi ții minimale pentru derularea unei activită ți. Astfel de standarde
sunt de pildă cele privind autorizarea spitalelor sau cele privind siguran ța alimentară, adoptarea
acestor standarde făcând parte din rolul esen țial al stat ului de a oferi protec ție cetă țenilor săi107. Pe
de altă parte institu țiile publice pot să propună standarde pentru care conformarea este voluntară.
Deși în mod tradi țional, dezvoltarea standardelor s -a profilat ca o prerogativă a
structurilor publice, merită precizat faptul că progresul tehnologic și viteza cu care apare inova ția
sunt elemente care din ce în ce mai mult zădărnicesc eforturile publice de asigurare a uno r
standarde de actualitate, având în vedere că progresul tehnologic și dezvoltarea cunoa șterii
103 Landes, D, Bankers and Pashas, cambridge Mass.Harvard University, 1958, în Kindleberger, C, Standards as
public, collective and private goods, Institute for International Economic Studies, Seminar paper no. 231, Becember
1982
104 Kindleberger , C, op cit, p. 7
105 Henson, S. Humphrey, J. Understanding the complexities of Private Standards in Global Agri/Food Chain, p. 1
106 Budunchi, R și copectiv, op. cit, P. 1
107 Smith, G, Interaction of Public and Private Standards in the Food Chain, OECD Food, A griculture and Fisheries
Working Papers, no. 15
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
50 înregistrează valori deosebite cu precădere în sectorul privat108.
Astfel, apare op țiunea unei standardizări private care să ofere un avantaj competitiv
celor care se aliniază acestuia, sau să constituie un instrument de management al riscurilor mai
eficient109.
O solu ție relativ des întâlnită este aceea a încorporării standardelor private, chiar
voluntare, adoptate la nivel interna țional, în corpul actelor normative naționale, pentru a le da for ță
juridică. În mod similar, standarde private pot fi încorporate în mod voluntar în practica
administrativă a institu țiilor publice, devenind astfel standarde cu for ță obligatorie110. Această
abordare oferă solu ții pentru două d intre problemele abordate de teoreticieni în privin ța
standardelor – aceea de legitimitate a documentelor adoptate, pe de o parte, precum și aceea a
responsabilită ții și răspunderii fa ță de respectarea sau nu a standardelor.
O situa ție particulară, care me rită analizată este cea a standardelor adoptate de re țelele
emergente la nivelul Uniunii Europene, care se profilează ca expresie a unor noi forme cooperative
de adoptare a deciziilor, care transcende diviziunii clasice între interesele publice și cele pri vate și
care oferă răspuns la nevoia de adaptare constantă a cadrului normativ și de standardizare.
Astfel, re țelele pot fi descrise ca un set de rela ții relativ stabile, interdependente și care
nu se structurează pe criterii ierarhice și din care fac parte în egală măsură actori publici și
priva ți111.
Potrivit lui Chiti, conceptul de re țele se referă la: o structură organiza țională care include
actori publici și priva ți, indică o formă de cooperare care presupune un nivel scăzut de
institu ționalizare cu accent preponderent pe legăturile care se stabilesc între membri săi pe baza
unui set de reguli clare care le permit un schimb eficient de experien ță112. Această solu ție este
utilizată în diversele comitete constituite în jurul institu țiilor e uropene, al căror rol este să sprijine
adâncirea integrării mai ales prin stabilirea acelor elemente comune, cu valoare de standard, pe
care toate administra țiile na ționale să le poată pune în aplicare în mod voluntar pentru asigurarea
uniformită ții.
O con secin ță firească a acestui tip de construc ție europeană este aceea a aplecării
108 Ladeur, K -H, The Changing Role of the Private in Public Governance, the Erosion of a Hierachy and the Rise of a
New Administrative Law Cooperation – a comparative approach, European University Institute, EUI Working Paper
Law no. 2002/9, p. 24
109 Henson, S . Humphrey, J. op.cit, p. 10
110 Friedrich, J, Lohse, EJ, revisiting the Junctures of International and Domestic Administration in Times of New
Forms of Governance: Modes of Implementing Standards for Sustainable Developement and their Legitimacy
Callanges, European Journal of Legal Studies, Spaces of Normativity, volume 2, No. 1, European University Institute,
2008, p. 49 -85
111 George, A, Machado, P, Ziller J, Law and Public Management: Network management, Worksop part II, European
University Institute, EUI W orking Paper Law no. 2001/12, 2001, p. 9
112 George, A și colectiv, op. cit, p. 9
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
51 administra țiilor către noi solu ții de management public, mai flexibil, și mai pu țin către o
normativitate excesivă, astfel încât bunele practici și standardele comune identifica te să poată fi
aplicate la nivel na țional. Astfel guvernarea modernă, definită ca interac țiune între guvern și
societate, este menită să se raporteze la cetă țean ca la un partener de dialog, și nu doar ca la un
client, pentru ca împreună să construiască o democra ție legitimă113.
Este dificil de apreciat, în acest ultim caz, care este natura standardelor rezultate, având
în vedere natura mixtă a celor care compun aceste noi forme de procese decizionale și standardele
rezultante de aici. Totu și, având în vedere că obiectivul principal al acestor structuri este de a
coopera pentru găsirea celor mai bune solu ții, pe care ulterior institu ția în jurul căreia sunt
constituite comitetele să le adopte, suntem de părere că aceste standarde sunt publice, cu o
componentă volitivă importantă construită pe parcursul construc ției standardului însu și, astfel că
se va produce aproape spontan conformarea.
Revenind la obiectivul cu care am pornit această analiză, concluzionăm că standardele
sunt reguli sau cerin țe formulate de or ganisme publice, private sau chiar mixte, în scopul stabilirii
unor etaloane de calitate sau a unor elemente comune, pe care to ți cei interesa ți să le urmeze să le
poată pună în aplicare, rezultând astfel standarde publice sau private.
În func ție de for ța juridică a actelor prin care sunt stabilite aceste standarde, independent
de natura organismului de reglementare, standardele pot fi voluntare – cu conformare voluntară,
sau obligatorii. Atunci când vorbim de standarde private, a căror relevan ță este însă foarte
importantă, ele pot fi încorporate direct în practica administrativă, sub forma modelelor de bună
practică, devenind astfel obligatorii.
Nu în ultimul rând, din perspectiva economiei publice, standardele au de regulă caracter
de bunuri publice, ele fiind neexclusive și indivizibile. Cu toate acestea, analiza a pus în eviden ță
faptul că, un acela și standard poate avea deopotrivă caracter de bun public, bun privat sau bun
mixt în func ție de perspectiva din care este formulat și de scopul căruia îi serve ște.
În ceea ce prive ște standardele de bună administrare, acestea au caracter de bunuri
publice, independent de cine este emi țătorul lor, ele fiind general utilizabile, neafectate de consum
și producând efecte pozitive atât pentru partea direct vizat ă, cât și pentru comunitate. Dintr -o
perspectivă pur comercială astfel de standarde pot părea a reduce capacitatea unei companii de a
obține profit pe termen scurt, prin rigorile pe care le impune, însă în fapt, la o analiză mai atentă,
ele constituie prem ise pentru cre șterea sustenabilă a acesteia.
În ceea ce prive ște sectorul public și institu țiile publice, standardele de bună
113 George, A, Machado, P, Ziller J, Law and Public Management: Network management, Worksop part I, European
University Institute, EUI Working Paper Law no. 2001/12, 2001, p. 4 -26
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
52 administrare prezintă beneficiul de a stabili un nomenclator comun la nivelul spa țiului
administrativ european, aplicate prin deci zii corecte de management contribuie la cre șterea
eficien ței și capacită ții institu țiilor de a -și exercita competen ța, de a furniza bunuri și servicii și de
a ocroti drepturi cetă țenești.
1.5. Cultura organiza țională
1.5.1. Conceptul de cultura organiza țională
Conceptul de cultură are numeroase accep țiuni, însă din perspectiva antropologiei
sociale, de interes pentru prezenta lucrare, aceasta reprezintă „ansamblul tiparelor de gândire,
simțire și acțiune ale unui grup114”. Potrivit acelora și autori, citându -l pe H ofstede, cultura este
„programarea colectivă a gândirii care distinge membrii unui grup de membrii altuia115”, unde
valorile specifice unui grup configurează expresia binelui și răului în accep țiunea grupului.
În opinia citată, din perspectivă organiza țional ă, cultura unei organiza ții „absoarbe”
caracteristicile culturii na ționale, dar se diferen țiază de altele din acela și spa țiu cultural acele
caracteristici care sprijină capacitatea culturii organiza ționale de adaptare și supravie țuire. Potrivit
lui Brătian u, atunci când un grup de oameni trăiesc împreună o perioadă lungă, ei tind să
împărăț ească acelea și valori116, conturând astfel o cultură proprie.
În prezent nu există o defini ție unanim acceptată pentru ceea ce înseamnă cultura
organiza țională, fie și pentru că perspectivele din care aceasta este abordată sunt extrem de variate.
În acest sens pot fi identificate în literatura de specialitate peste 160 de defini ții diferite117, dintre
care le vom aminti în cele ce urmează pe cele mai relevante pentru acest demers.
Așadar „cultura organiza țională este personalitatea unei organiza ții118.” „Cultura
organiza țională este un sistem unitar de gândire al membrilor unui grup care îi diferen țiază de alte
114 Mihuț, I, Lungescu, D, Dimensiuni culturale ale managementului românesc, Univ ersitatea „Babeș – Bolyai” Cluj –
Napoca, p1, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/art1.pdf
115 Hofstede, G, Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, București, 1996, p. 21 în Mihuț, I,
Lungescu, D, Op. cit, p1
116 Brătianu, C., An timanagement, în Management și Inginerie Economică, nr. 4, 2003, p. 8, în în Mihuț, I, Lungescu,
D, Op. cit, p2
117 Schein E.H. , Organizational Culture and leadership, 1985, Jossey Bass, San Francisco
Martin J., Organizational Culture: Mapping the terrain,2 002, Sage, Thousand Oaks, CA.
în Stănimir, E.F, op. cit, p. 5
118 McNamara, C., Organizational Excellence, Business & Economic Review , Jul-Sep 1997 în Stănimir, E.F, op. cit,
p. 5
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
53 grupuri 119.” „Cultura organiza țională este un model de asump ții comune pe care grupul le -a învă țat
odată cu solu ționarea problemelor, care s -au dovedit func ționale și au fost considerate valide într –
o măsură suficientă pentru a fi transmise noilor membri ca fiind modul corect de a percepe și
aborda probleme similare apăr ute ulterior120.”
Într-o sinteză realizată de Eugen Avram cu privire la elementele comune considerate de
teoreticieni, cultura organiza țională este „holistică – reoferindu -se la un tot care este mai mult decât
suma păr ților sale componente; determinată istor ic – reflectând cumva evolu ția în timp a
organiza ției; legată de ritualuri, simboluri, mituri (incon știentul colectiv); fundamentată din punct
de vedere social, creată și păstrată de un grup de oameni care formează împreună o organiza ție;
greu de modificat – deoarece face trimitere la resorturile intime ale personalită ții indivizilor ce
compun organiza ția121”.
Nu în ultimul rând, potrivit Ordinului SGG nr. 400/2015 privind controlul intern
managerial, cultura entită ții publice este definită ca „acea formă de cultură organiza țională, c e
reprezintă armonizarea valorilor individuale, pentru orient area lor convergent ă spre realizarea
obiectivelor fundamentale ale entită ții publice ”. Totodată, c ultura reflectă atitudinea pe care o
entitate publică o are față de sch imbare. „Într-o entitate publică cultura se transmite prin reguli
scrise, reguli nescrise și prin standarde de etică socială și de comportare. […] În entită țile publice
există, în general, o cultură de tip normativ, în care accentul se pune pe urmărirea co rectă a
procedurilor, acestea fiind mai importante decât rezultatele. De asemenea, în acest tip de cultură
organiza țională, standardele profesionale, morale etc. sunt ridicate”.
1.5.2. Caracteristici culturale ale managementul ui românesc
Arătam în sec țiunea anterioară cum cultura organiza țională împrumută în linii generale
din tiparele culturii na ționale.
Hofstede este cel care a formulat cel mai uzitat instrument de analiză a dimensiunilor
culturale din cadrul unei organiza ții, identificând cu ajutorul acest uia cinci variabile fundamentale
care diferen țiază o cultură de alta.
Astfe l, prima dintre aceste dimensiuni este reprezentată de ecartul puterii, care exprimă
119 Hofstede, G., Culture's consequences: International diffferencees in work – related values , Sage. Beverly -Hills,
1991 în Stănimir, E.F, op. cit, p. 11
120 Schein E.H., Culture: The Missing Concept in Organization Studies” in Administrative Sciences Qarterly, no. 41,
1996 în Stănimir, E.F, op. cit, p. 11
121 Avram, E. si Cooper, C., Psihologie organizațional – managerială, Tendințe actuale, 2008,Editura Polirom în
Stănimir, E.F, op. cit, p. 11
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
54 gradul de egalitate sau inegalitate dintre membrii unei societă ți122. Cu cât valoarea acestui ecar t
este mai mare, cu atât inegalită țile între oameni, din perspectiva puterii și a averii, sunt mai mari,
creându -se adevărate caste, în care evolu ția cetățenilor este cu atât mai dificilă. Cu cât valoarea
acestuia este mai mică, cu atât societatea urmăre ște un sistem egalitar cu oportunită ți pentru toată
lumea. Din perspectivă organiza țională, cu cât ecartul puterii este mai mare, cu atât atitudinea
șefilor, a managerilor este mai autoritară, iar atitudinea angaja ților sau subalternilor mai supusă,
aceștia din urmă dezvoltând o adevărată lipsă de ini țiativă.
Ce-a de-a doua dimensiune identificată de Hofstede este individualismul, respectiv
măsura în care societatea încurajează realizarea individuală sau colectivismul. Astfel, societă țile
în care individualis mul este crescut, drepturile și libertă țile individului reprezintă un punct central,
iar rela țiile interpersonale sunt slabe. De cealaltă parte, acolo unde există legături foarte strânse
între membrii unei comunită ți, fiecare membru fiind responsabil pentr u altul, individualismul este
scăzut.
Această dimensiune poate la rândul său să fie structurată în func ție de intensitate,
respectiv măsura în care membrii unei societă ți deplin unul de altul, anvergura, respectiv numărul
de al ți indivizi cu care fiecare are rela ții relativ intense și nu în ultimul rând fundamentarea sau
criteriile care stau la baza rela țiilor. Acestea din urmă pot fi predefinite sau în func ție de
preferin țele fiecăruia. De regulă, în societă țile cu individualism crescut, rela țiile sunt pu ține, de
intensitate scăzută și pe baza preferin țelor fiecărui individ, în timp ce în societă țile preponderent
colectiviste, întâlnim contrariul.
O a treia dimensiune se referă la masculinitate – variabilă pe care Hofstede o utilizează
pentru a determina mândria și competitivitatea indivizilor, sau din potrivă modestia și cumpătarea
acestora .
Așadar, „masculinitatea este măsura în care valorile dominante ale unei societă ți sunt
afirmarea și sporirea averii, iar feminitatea este măsura în care valorile domin ante ale societă ții
sunt legate de rela țiile interpersonale, grija fa ță de al ții, interesul pentru calitatea climatului de
muncă123”. Culturile masculine sunt adesea caracterizate prin concuren ță și contrazicere, în timp
ce culturile feminine tind către comp romis și armonie.
Evitarea incertitudinii este ce -a de-a patra variabilă luată în calcul de Hofstede , și
analizează modul în care culturile se diferen țiază în func ție de modul în care se raportează la
situa țiile ambigue, imprevizibile, care generează anxietate prin lipsa de previzibilitate.
122 Mihuț, I, Lungescu, D, Dimensiuni culturale ale managementului românesc, Universitatea „Babeș – Bolyai” Cluj-
Napoca , p7
123 Luthans, F., Organizational Behavior, McGraw Hill International Editions, 1992, p. 590, în Mihuț, I, Lungescu, D,
Dimensiuni culturale ale managementului românesc, Universitatea „Babeș – Bolyai” Cluj -Napoca, p. 15
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
55 Incertitudinea, în accep țiunea lui Hofstede, nu este însă sinonimă cu riscul. În opinia
acestuia, riscul implică o cunoa ștere probabilistică a ceea ce se va întâmpla, în timp ce
incertitudinea presupune necunoa șterea a ceea ce se poate întâmpla – este posibil orice. Riscul
determină anxietate fa ță de ceva anume, în timp ce incertit udinea provoacă teamă de necunoscut.
Încercarea unei societă ți sau a unei organiza ții de reducere a incertitudinii se
caracterizează d e regulă prin stabilirea unui număr cât mai mare de reguli formale și alte legi,
indicând astfel o toleran ță scăzută pentru ambiguitate. De cealaltă parte, un indice scăzut pentru
evitarea incertitudinii, indică mai multă flexibilitate și toleran ță pentru varietatea de idei, dar și o
acceptare mai u șoară a schimbării.
Ultima variabilă identificată de Hofstede este orientarea pe termen lung, respectiv
măsura în care societatea respectă sau nu valorile tradi ționale și angajamentele pe termen lung. O
valoare r idicată pentru această dimensiune indică un cult al muncii, în care străduin ța din prezent
este răsplătită în viitor. Acolo unde orientare pe termen lung este scăzută, observăm un ata șament
scăzut pentru valorile tradi ționale, iar frecven ța schimbărilor es te mult mai mare. Societă țile
orientate pe termen scurt sunt caracterizate prin formalism și căutarea stabilită ții personale,
reciprocitate în favoruri și cadouri.
Utilizând această paradigmă s -a constatat că la nivel mondial există o legătură între
dezvol tarea economică și individualism, iar un ecart al puterii ridicat influen țează negativ
dezvoltarea economică124.
Studiul realizat ini țial de Hofstede nu a putu include și țări din Europa de Est, între care
și România, iar aplicarea ulterioară a instrumentului, fără o adaptare prealabilă la con dițiile de
mediu, a condus, în cadrul unui studiu realizat în anul 2005 de compania de training Iteract din
Bucure ști și The Gallup Organization Romania, la rezultate neconcordante cu realitatea, indicând
că problemele culturale ar trebui abordate diferit. Astfel în acela și an Dan Lungescu a reali zat, sub
coordonarea prof. univ. dr. Ioana Mihu ț, o interpretare și adaptare a chestionarului utilizat ini țial
de Hofstede, pentru diagnosticarea culturii române ști125.
Rezultatele studiului astfel realizat au pus în eviden ță următoarea pozi ționare a culturii
manageriale și organiza ționale române ști, care credem că este relevantă, cu nuan țele și evolu țiile
aduse desigur de trecerea timpului, și pentru sectorul public:
• „un ecart foarte mare al puterii” – caracteristic unui mecanism eficient de conservare și
pentru a eviden ția diferen țele de statut; una dintre „trăsăturile” cele mai vizibile este
124 Mihuț, I, Lungescu, D, Dimensiuni culturale ale managementului românesc, Universitatea „Babeș – Bolyai” Cluj –
Napoca, p. 15
125 Lungescu, D., Comportamentul organizațional și managementul restructurării economiei românești, teză de
doctorat, Universitatea „Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, decembri e 2005
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
56 conducerea arbitrară și supunerea necondi ționată fa ță de superiorii ierarhici ; un
"supliment" de indisciplină este de asemenea prezent, totdeauna justificat prin dorin ța de a
etala un statut cât mai înalt;
• „individualism foarte redus, mai precis colectivism” – se mizează mult pe ajutor din partea
comunită ții; lipsa de ini țiativă es te prezentă alături de o viziune contraproductivă asupra
proprietă ții private; indiferent de criteriul formării acestuia, primatul intereselor de grup și
nepotismul sunt mai presus de toate;
• „masculinitate de nivel mediu, cu o u șoară tendin ță de feminitate ” – neomogenă din acest
punct de vedere, cultura românească cuprinde atât tendin țe masculine extreme, cum este
diferen țierea pronun țată între comportamentele celor două sexe, cât și un set de tendin țe
pronun țat feminine cum ar fi egalitarismul, viziunea ne gativă asupra persoanelor bogate,
comoditatea ș.a.m.d.;
• „evitarea incertitudinii peste nivelul mediu” – această dimensiune este eviden țiată prin
tendin țe contrare cum sunt, de exemplu, evitarea incertitudinii ca efect al impactului social
al religiei sau a l tendin ței de control cât mai puternic asupra cetă țenilor venită din partea
autorită ților, iar pe de altă parte acceptarea incertitudinii prin delăsarea, nepăsare, lipsa
rigorii;
• „valoare medie a orientării pe termen lung” – ca o consecin ță a tradi ționalismului de la
nivelurile profunde ale culturii și ușurinței în producerea de schimbări la nivel superficial.
Credem că această analiză a dimensiunilor culturale care caracterizează managementul
românesc este utilă pe de o parte pentru a oferi o în țelegere mai clară a modelelor existente de
management, dar mai ales un instrument util pentru calibrarea unui sistem de management al
conformită ții pentru bună administrare, respectiv pentru identificarea acelor pârghii care pot
contura în mod eficient o cul tură a conformită ții.
1.5.3. Rolul liderului în conturarea culturii organiza ționale
Cultura organiza țională este un fenomen dinamic, care începe cu valorile și regulile
impuse de lideri unui grup determinat. Dacă acest grup are succes, atunci setul de valori acceptat
define ște cultura grupului și ce fel de leadership acceptă acesta126. Pe măsură ce grupul evoluează
și înva ță să solu ționeze probleme diverse și noi, este necesar ca și cultura organiza țională să
126 Vlasceanu, M., Psihosociologia, organizațiilor și conducerii, Ed. Mediauno, București 2005 în Stănimir, E.F, op.
cit, p. 12
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
57 evolueze pentru a încorpora lucrurile învă țate și pen tru a se adapta schimbărilor de mediu. În
această din urmă situa ție, este responsabilitatea leadership -ului să genereze schimbarea culturii
organiza ționale și deci evolu ția.
Din perspectiva sistemelor de management, „managerul unei organiza ții este o perso ană
fizică care are responsabilitatea unui proces de management cu anumite obiective, asigurând nu
numai organizarea, conducerea și coordonarea utilizării resurselor ci și evaluarea continuă a
performan țelor procesului127”. Potrivit acelora și autori, manager ii unei organiza ții ar trebui ca prin
comportamentele și atitudinile lor, sau prin deciziile și inițiativele pe care le au să stabilească și să
insufle angaja ților ideea că ace știa au un scop comun, la a cărui realizare contribuie fiecare dintre
ei și a cărui atingere trebuie urmărită de fiecare dintre ace știa.
Potrivit principiilor privind managementul calită ții formulate în cadrul standardelor
ISO, trebuie să existe o unitate de scop și orientare128, care trebuie men ținută cât mai mult timp
posibil pentru ca astfel să se evite disiparea eforturilor și anihilarea reciprocă a acestora.
Scopul comun al unei organiza ții se „creează, transmite și men ține prin formularea,
comunicarea și actualizarea periodică a valorilor, misiunii, obiectivelor (pe termen mediu și scurt),
politicilor și strategiilor organiza ției129”. În acest context, misiune apare ca fiind ra țiunea de a
exista a unei entită ți, scopul său institu țional, iar viziunea este declara ția prin care aceasta descrie
cum va arăta în viitor, respectiv care es te evolu ția către care aceasta tinde.
Potrivit doctrinei, liderii sunt acele persoane dintr -o organiza ție care sunt urmate în mod
spontan și voluntar de ceilal ți membri ai echipei, pe baza competen țelor lor profesionale, dar mai
ales carismei, și care reu șesc să coordoneze și să echilibreze interesele tuturor păr ților interesate.
Managerii nu sunt întotdeauna lideri, tot astfel cum liderii nu sunt întotdeauna manageri. Calită țile
care stau la baza acesto r diferen țieri sunt încrederea pe care ace știa o inspiră colegilor și
angajamentul acestora pentru crearea și men ținerea unui mediu propice dezvoltării personalului,
precum și devotamentul acestora pentru serviciul pe care organiza ția în furnizează.
Potrivit unor autori, leadershipul reprezintă pro cesul prin care un individ influen țează
un grup de indivizi să îndeplinească împreună cu obiectiv comun130.
Potrivit lui Schein rolul liderul în managementul culturii organiza ționale diferă în
127 Drăgulănescu, N., Cibanu, E., Drăgulănescu, C., Sistemul de management al calității – Ghid de implementare a
standardului SR EN ISO 9001:2015, Editura Standardizarea, București 2016, p. 105
128 Principiul 2 Leadership
129 Drăgulănescu, N., Cibanu, E., Drăgulănescu, C., Sistemul de management al calității – Ghid de implementare a
standardului SR EN ISO 9001:2015, Editura Standard izarea, București 2016, p. 107
130 Northouse, P. G., Leadership: Theory and practice (3rd ed.), Thousand Oaks, CA: Sage, 2004 în Hasler, M.,
Leadership Development and Organizational Culture: Which Comes First?, p. 997,
https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED4 92357.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
58 funcție de evolu ția și stadiul de dezvoltare al acesteia131. Astfel , leadershipul este considerat a fi
principalul factor în determinarea schimbărilor organiza ționale, acesta asigurând deopotrivă
viziunea și motiva ția, precum și implicarea celorlal ți factori în transpunerea viziunii în realitate.
Eficacitatea leadership -ului depinde de modul în care liderii reu șesc să î și convingă colegii să îi
urmeze și să formuleze viziunea astfel încât să fie relevantă pentru ace știa din urmă.
Așadar leadershipul reprezintă, potrivit Modelului European al Excelen ței, „modul în
care managerii organiza ției prin comportamentul și acțiunile lor se implică în mod vizibil, inspiră,
sprijină și stimulează cultura organiza țională”. Acela și model de leadership este descris și în
contextul „Premiului Român pentru Calitate `J.M. Juran`” – model ul românesc al excelen ței. În
cazul ambelor modele leadershipul este considerat ca fiind factorul determinant care generează
toate rezultatele privind performan țele organiza ției, rezultatele privind clien ții, personalul și
societatea132.
Concluzii prelimi nare
Reiterând aser țiunea de început a acestui material, aceea că integritatea unei institu ții
publice constă în capacitatea sa de a -și îndeplini func ția socială pentru care a fost creată, putem
conchide că îndeplinirea misiunii institu ționale depinde de o serie de elemente, astfel:
Institu țiile publice sunt create prin lege, primind capacitate juridică prin ef ectul acesteia.
Două elemente e sențiale al e acestei personalită ți juridice le reprezintă scopul pentru care a fost
creată, respectiv competen ța inst ituțională, și patrimoni ul afectat îndeplinirii acestei misiuni.
În acest context, ideea de asigurare a integrită ții institu ției, respectiv de îndeplinire a
misiunii institu ționale, este direct legată de conformitatea respectivei institu ții. Conformitatea
acesteia se conturează pornind de la limitele legale în care î și poate derula activitatea, la normele
de procedură aplicabile și la principiile de bună administrare pe care trebuie să le aibă în
considerare atunci când pune în aplicare procedurile , dar și de la viziunea leadershipului .
Așa cum am arătat în analiza de mai sus, deseori respectare normelor legale, respectiv
respectarea cadrului de conformitate este direct legată de capacitatea administrativă a institu ției,
de angajamentul leadershipului, respe ctiv de resursele materiale alocate, de numărul și pregătirea
131 Schein, E., Organizational culture and leadership, 3rd edition, Jossey Bass, San Francisco, 2004, p. 291
132 Drăgulănescu, N., Cibanu, E., Drăgulănescu, C., Sistemul de management al calității – Ghid de implementare a
standardului SR EN ISO 9001:2015, Editura Standardizarea, București 2016, p. 110 -111
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
59 personalului, precum și de mărimea comunită ții pe care o deserve ște.
În egală măsură respectarea standardelor de bună administrare este dependentă de
capacitatea administrativă a institu ției, câ tă vreme, a șa cum am arătat în secțiunea dedicat ă
dimensiunii aplicative a capacită ții administrative, există situa ții în care în mod obiectiv
respectarea acestor standarde este imposibil de îndeplinit. Subliniem însă faptul că respectarea
acestor standard e comportă și două elemente de natură subiectivă, legate indisolubil de natura
umană. Este vorba de nivelul de pregătire profesională a personalului și de gradul de adeziune a
acestuia la valorile și principiile bunei administrări, astfel încât toată activitatea profesională a
acestora să stea sub semnul unei conduite etice. Astfel, independent de elementele obiective care
definesc capacitatea administrativă, utilizarea standardelor de buna administrare ca repere în
soluționarea dilemelor etice rămâne un element de adeziune personală la cadrul de conformitate
definit.
Aceste elemente nu sunt însă suficiente pentru definirea unui sistem de conformitate
funcțional . Ele trebuie completate cu un mecanism eficient de colectare a datelor și monitorizare
a gradului de respectare a cadrului de conformitate. Acest mecanism trebuie să includă în egală
măsură indicatori privind nivelul intern de conformare, cazurile de neconformitate dar și satisfac ția
comunită ții deservite vis a vis de îndeplin irea obiectivelor și misiunii institu ționale.
Este necesar ca acest mecanism să includă și o componentă de preluare a sesizărilor
privind eventualele neconformită ți.
Pe baza ultimelor două elemente, sistemul de conformitate tr ebuie să cuprindă
mecanisme de remediere a derapajelor sau neconformită ților, dar în egală măsură și mecanisme de
identificare și management al riscurilor ce decurg din aceste neconformită ți, pentru ca ele să poată
fi prevenite pe viitor.
În ace ști parametri, urmează ca în etapele urmă toare ale cercetării să identificăm care
sunt acele reguli de conduită, respectiv acele standarde aplicabile institu țiilor publice, care să se
subsumeze bunei administrări și care să aibă potențial de replicabilitate astfel încât să se poată
contura într -un model de bună practică. În cercetarea și identificarea acestor elemente vor fi avute
în vedere deopotrivă norme legale, practica administrativă și judiciară, dar și elementele de
standardizare dezvoltate de organisme private cu expertiză în domeniu.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
60
Partea a II -a
Analiza elementelor standardului de bună administrare și a
obliga ției de conformitate pentru institu țiile publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
61
Introducere
Așa cum arătam în prima parte a acestei lucrări , “corecta func ționare a unei institu ții și
adecvarea modului său de func ționare la scopul pentru care a fost creată, coeren ța și perceperea sa
ca fiind legitimă” reprezintă tot atâtea elemente care definesc integritatea institu țională133.
Strategiile folosite pentru asigurarea integrită ții variază de la concentrarea pe conformitatea cu
cadrul normativ la aplicarea unor abordări centrate pe adeziunea la principii etice134. Nici una
dintre aceste strategii nu poate fi însă separată în mod absolut de cealaltă, un prim argument în
acest sens fiind particularită țile pe care le întâlne ște în practică fiecare institu ție, în func ție de
specificul activită ții sale, și la care este chemată să răspundă în mod personalizat fiecare dintre
acestea.
Astfel putem aduce în discu ție necesitatea stabilirii unei unită ți de inte rpretare a ceea ce
înseamnă litera legii pentru fiecare institu ție în parte, păstrând spiritul acesteia unic, în lumina
valorilor și principiilor pe care le emană, și permi țând o aplicare flexibilă și adaptabilă situa țiilor
concrete pe care le are de gesti onat fiecare institu ție în parte într -un context dat.
Acest din urmă element, legat de context vine să sublinieze faptul că aplicarea unei
norme cu respectarea spiritului său trebuie să țină seama pe de o parte de capacitatea institu țională
a unei organiza ții determinate, de la un anumit moment de timp , dar și de nevoile societă ții, ale
comunită ții pe care acea institu ție o deserve ște la acela și moment de timp. Uneori necesitatea
asigurării conformită ții în raport de aceste două elemente na ște în practică d ileme etice majore,
atunci când o institu ție determinată nu are capacitate institu țională suficientă pentru a satisface în
mod eficient nevoile comunită ții pe care o deserve ște.
Dacă în Partea I a lucrării accentul a fost pus pe clarificarea conceptelor cu care vom
opera în prezenta cercetare doctorală, Partea a II -a a acesteia își propune să aprofundeze în țelegerea
noțiunii de conformitate și să contureze principalele beneficiile pe care le aduce un program de
conformitate pentru realizarea scopului esen țial al institu țiilor publice, elementele și cerin țele
acesteia, și să cristalizeze un inventar al principalelor obliga ții de conformitate aplicabile
institu țiilor publice, din perspectiva bunei administrări.
133 Grebe, E; Woermann, M: Institutions of Integrity and the Integrity of institutions: Integrity and ethics in the politics of
development leadership, The developmental Leadership Program, Paper 15, March 2011, în Gurzawska, A, op. cit. p. 3
134 The Conference Board of Canada, How to Ensure Ethics and Integrity troughtout an Organization, Aprilie 2008, p.1, în
Gurzawska, A, op. cit. p. 7
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
62 2.1. Determinarea cerin țelor de conformitate
Potrivit concluziilor din partea I a lucrării, analiza coroborată a practicii Cur ții Europene
de Justi ție, precum și reglementările existente în prezent la nivel european, și nu numai, cu privire
la natura juridic ă, întinderea și con ținutul „bunei administrări”, a pus în eviden ță dificultă țile
întâmpinate în calificarea acesteia. Astfel ea se profilează deopotrivă ca un drept, principiu și
standard.
În prima dintre accep țiuni cuprinde cu precădere garan ții procedurale care vizează
ocrotirea drepturilor subiective, și a căror violare poate duce până la anularea actului prin care s -a
produs această violare. În cea de -a doua ipostază, buna administrare încorporează reguli de drept
care structurează exerci țiul administrării astfel încât să fie satisfăcut interesul public, în timp ce al
treilea palier vizează acele reguli ne -juridice care vizează func ționarea adecvată a administra ției și
prestarea serviciilor deopotrivă în condi ții de calitate și eficien ță econ omică. Totodată trebuie
remarcat faptul că unele dintre elementele bunei administrări se constituie ca dimensiuni
transversale ale celor trei paliere.135
În cele ce urmează ne vom raporta la buna administrare ca la un standard care
încorporează elementele ce lorlalte două paliere, și pentru care vom identifica sursa pentru
definirea con ținutului fiecărei cerin țe în parte. Definirea bunei administrări ca standard presupune
în fapt conturarea unui referen țial comun, care să înglobeze cerin țe relevante și aplicab ile mai
multor categorii de entită ți și situa ții.
Indiferent de natura dezbaterilor pe marginea acestor concepte, atât institu țiile
interna ționale amintite cât și doctrina acceptă ca elemente comune pentru definirea bunei
administrări func ționarea institu țiilor publice în condi ții de legalitate și legitimitate, leadership și
responsabilitate, impar țialitate, transparen ță, participare publică, respectare a drepturilor omului și
asigurare a unui tratament egal tuturor cetă țenilor, propor ționalitate și satisfa cerea intereselor
legitime ale acestora.
Potrivit standardului ISO 19600, orice institu ției trebuie să identifice în mod sistematic
cerin țele de conformitate care îi revin și implica țiile acestora asupra activită ților sale și asupra
îndeplinirii scopului pentru care au fost constituite.
Aceste cerin țe de conformitate trebuie evaluate periodic și încorporate în sistemul de
management al conformită ții, utilizând un sistem similar celui aplicabil politicilor publice, privind
planificarea, implementarea, monit orizarea și evaluarea, și îmbunătă țirea continuă a acestuia.
135 Mendes, J, Good Administration in EU Law and the European Code of Good Administrative Behaviour, EUI Working Papers,
LAW 2009/09 Department of Law, p. 5
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
63 Această încorporare trebuie să țină cont de mărimea entită ții, complexitatea, structura și
opera țiunile derulate de aceasta.
Principalele exemple de izvoare de cerin țe de conformitate oferite de standard sunt:
A. Obliga ții de conformitate :
a. Legi și alte acte normative
b. Permise, autoriza ții, licen țe
c. Ordine, îndrumări sau alte instruc țiuni emise de autorită țile de reglementare
d. Hotărâri ale jurisdic țiilor administrative sau ale instan țelor de judecată
e. Tratate, conven ții și protocoale
B. Angajamente de conformitate :
a. Acorduri sau în țelegeri cu comunitatea sau cu organiza țiile neguvernamentale
b. Acorduri cu autorită țile publice sau clien ții
c. Politici și proceduri interne
d. Principii sau coduri de bună practică
e. Etichetări sau alte angajamente de mediu
f. Obliga ții izvorând din contracte
g. Standarde profesionale relevante
Analizând categoriile de cerin țe de conformitate și izvorul acestora, vom constata că
inventarierea acestora este mai mult decât cerin ța unui standa rd ISO, ci este chiar o cerin ță pentru
buna func ționare a institu țiilor publice.
Astfel cercetând principiile fundamentale ale administra ției publice, vom constata că în
prim plan se află principiul legalită ții – potrivit căruia structurile administra ției publice sunt
constituite în temeiul legii, pentru a asigura punerea în executare a acesteia, iar activitatea
administra ției publice trebuie să se supună și să respecte întocmai legea136. De altfel, reiterând
scopul primordial al unei institu ții publice și legătura sa cu capacitatea juridică, aceste elemente
sunt intrinsec legate de respectarea legii.
Există în teoria juridică principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de
necunoa șterea legii, la nivel constitu țional fiind reglementat explicit modul de asigurare a
publicită ții acesteia, tocmai pentru a permite cunoa șterea sa. Cu toate acestea, în practică principiul
nu poate opera ca o prezum ție absolută, existând nenumărate situa ții în care în fapt func ționarul
sau persoana însărcinată cu punerea în aplicare a unei legi fie nu cunoa ște con ținutul acesteia, fie
136 Bălan, E, Instituții administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 26 -27
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
64 nu are capacitatea de a o pune în aplicare.
În acest context, apreciem că identificarea, inventarierea și analiza con ținutului
cerin țelor de conformitate reprezintă expresia asigurării în practică a mijloacelor prin care
dispozi țiile legale sunt luate la cuno ștință și sunt constituite premisele pentru asigurarea respectării
principiului legalită ții. Acest proces de identificare a cerin țelor de conformitate este recom andat a
fi realizat de un responsabil desemnat din cadrul institu ției, ceea ce permite pe de o parte
responsabilizarea acestuia cu un set de atribu ții explicite în acest sens – constituie obliga ție potrivit
fișei postului, evitându -se riscurile ce decurg d in partajarea și diluarea acestor responsabilită ți între
mai multe persoane. Elemente detaliate privind cerin țele aplicabile responsabilului desemnat vor
fi analizate în cadrul sec țiunii dedicate func ției de conformitate, din prezentul material. Pe de altă
parte permit o abordare coerentă și integrată și facilitează o analiză constructivă a nevoilor de
conformitate.
Prin nevoi de conformitate vom în țelege raportul între ceea ce se cere prin obliga țiile de
conformitate și ceea ce există deja în cadrul instit uției publice. Această analiză este necesară pentru
a evalua atât gradul de conformitate existent, eventualele conflicte între diferite cerin țe de
conformitate și stabilirea ordinii de prioritate între ele, resursele necesare pentru satisfacerea
obliga țiilor de conformitate și termenul necesar pentru îndeplinirea acestora. În fapt nevoile de
conformitate sunt strâns legate de capacitatea institu țională, iar pentru asigurarea conformită ții este
necesară acordarea unui interval de timp pentru a permite consol idarea capacită ții cerute de noile
obliga ții.
Nu în ultimul rând este de men ționat faptul că obliga țiile în cadrul administra ției publice
nu sunt unidirec ționale, ci ele trebuie să fie bidirec ționale, corelative. Atâta vreme cât există o
obliga ție de cunoa ștere și respectare a legii, aplicabilă personalului din cadrul institu țiilor publice,
trebuie să existe și o obliga ție corelativă a institu țiilor de a asigura premisele necesare în acest
sens. În sus ținerea acestei abordări este chiar textul constitu țional, care prin art. 78 stabile ște
modalită țile de a aduce la cuno ștința publicului normele nou adoptat e, respectiv prin publicare în
Monitorul O ficial. Astfel, apreciem că pentru a îndeplini prezum ția de cunoa ștere a legii și sprijini
activitatea persona lului din institu țiile publice, este necesar ca la nivelul acestora să fie constituită
o structură care să inventarieze toate modificările apărute în rândul obliga țiilor de conformitate și
care să le comunice către restul personalului în mod sistematic, co ntribuind în acest fel prin măsuri
pro-active la cunoa șterea și aplicarea legii.
Un alt principiu aplicabil administra ției publice este cel al nediscriminării, principiu care
detaliat în con ținutul său oferă o perspectivă adi țională asupra nevoii de determ inare a obliga țiilor
de conformitate. În func ție de teoria juridică îmbră țișată, acesta reprezintă fie un principiu de sine
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
65 stătător, fie derivă din principiul legalită ții, fie din misiunea însă și a administra ției publice de a
asigura respectarea și protej area drepturilor și libertă ților cetă țenești.
Independent de aceste aspecte, principiul evocă în fapt nevoia de a formula în situa ții
similare, solu ții similare. Ori în acest caz, analiza practicii judiciare sau a jurisdic țiilor
administrative, care analiz ează modul în care o institu ție publică răspunde unor situa ții punctuale,
este absolut necesară pentru a permite aplicarea ra ționamentelor validate prin solu țiile pronun țate
la situa țiile similare care vor apărea în viitor, dar și pentru a corecta acele practici administrative
care au fost invalidate. Prin practici administrative vom în țelege toate modalită țile de interpretare
și aplicare a legii.
Într-o perspectivă complementară, principiul legalită ții încorporează și posibilitatea
celui nemul țumit de ac tivitatea administra ției de a declan șa controlul legalită ții acestor acte printr –
o acțiune în justi ție. Ori valorificarea practicii judiciare și a jurisdic țiilor administrative pentru
determinarea obliga țiilor de conformitate este ea însă și o expresie a pr incipiului legalită ții.
Rezultă a șadar că nevoia de inventariere a obliga țiilor de conformitate trece dincolo de
cerin țele unui Standard de tip ISO, avându -și izvorul în chiar dispozi țiile legale.
Această argumenta ție este aplicabilă și în cazul angajament elor de conformitate, știut
fiind că dreptul civil este normă generală în raport de dreptul administrativ, iar contractul
reprezentând voin ța comună a păr ților, are valoare de lege în rela țiile dintre acestea, cu condi ția
de a nu contraveni cerin țelor lega le imperative.
2.2. Surse, for ța juridică și ierarhia cerin țelor de conformitate
Un prim demers pentru determinarea cadrului de conformitate îl reprezintă identificarea
principalelor surse sau izvoare juridice care con țin cerin țe sau angajamente de conformitate. Așa
cum arătam în sec țiunea anterioară, obliga țiile de conformitate sunt rezultatul unor acte formale
de reglementare, iar angajamentele î și au de cele mai multe ori izvorul în modele de bune practici
și contracte.
2.2.1. Izvoarele obliga țiilor de conformitate
Vom porni prezenta analiză de la dreptul intern și de la cadrul constitu țional, sau legea
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
66 constitu țională care reprezintă actul juridic fundamental al țării137 și sursa directă sau indirectă
pentru întreaga administra ție publică. Aceasta, prin natura sa reprezintă și actul cu cea mai mare
forță juridică, care prevalează în fa ța oricăror acte normative. Această accep țiune este sus ținută și
de faptul că actele juridice cu for ța imediat următoare sunt prevăzute în chiar textul consti tuțional.
În acest sens Constitu ția României prevede în art. 73 trei categorii de norme juridice pe
palierul imediat inferior: legile constitu ționale, legile organice și cele ordinare. Legile
constitu ționale – actele normative prin care este revizuită Cons tituția – prezintă un mai mic interes
pentru prezenta cercetare întrucât ele î și produc efecte din perspectiva cerin țelor de conformitate
abia în momentul în care au fost validate prin referendum și fac corp comun cu Constitu ția, astfel
că între ele nu mai există o distinc ție de for ță juridică.
Între cele lalte două categorii de acte normative nu există o ierarhizare explicită, aceasta
derivând din faptul că principalul criteriu de clasificare este cel al domeniului de reglementare.
Astfel, alin. (3) al aceluia și articol enumeră domeniile de reglementare ale legii organice, modul
de organizare și func ționare al administrației publice, inclusiv a celei locale fiind unul dintre
acestea. Tot astfel, prin legi organice sunt stabilite cerin țe de conformitate c u privire la statutul
funcționarilor publici, contenciosul administrative și regimul general privind relațiile de muncă,
sindicatele, patronatele și protec ția socială sau regimul răspunderii penale .
Celelalte domenii, pentru care art. 73 sau altele din Constitu ție nu instituie o cerin ță
explicită privind reglementarea prin lege organică, sunt normate cu ajutorul legilor ordinare.
Un alt criteriu de diferen țiere între cele două categorii de legi este cel al modalită ții de
adoptare, pentru cele organice fiind necesar votul majorită ții absolute138, iar cele ordinare cu votul
majorită ții simple139.
Chiar și așa, nici unul dintre cele două criterii nu oferă instrumente pentru stabilirea unei
ierarhii între cele două tipuri de acte normative. Această analiză este relevantă pentru stabilirea
ierarhiei cerin țelor de conformitate atunci când sunt comparate obliga ții de conformitate adoptate
printr -o lege organică, în raport cu obliga ții adoptate printr -o lege ordinară, știut fiind faptul că în
practică întâlnim numeroa se situa ții în care acte normative de domeniul legilor ordinare sunt
adoptate prin intermediul legilor organice întrucât în corpul acestora sunt stabilite infrac țiuni a
căror normare impune utilizarea acestei categorii de legi. Vom reține însă că tipul legii de adoptare
nu va determina la acest moment o ierarhie între cerin țele de conformitate .
De aceea și forță juridică cu a legilor se bucură și ordonan țele de guvern sau ordonan țele
137 Tănăsescu, S., Poli tică și Constituție, Revista de drept public nr. 2, iulie – decembrie 1999, p. 3 în Vedinaș, V.,
Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Editura Lumina Lex, 2002, p. 46
138 Votul majorității membrilor fiecărei Camere, pot rivit art. 76 (1) din Constituție
139 Votul majorității membrilor prezenți ai fiecărei Camere, potrivit art. 76 (2) din Constituție
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
67 de urgen ță, primele fiind adoptate de către Guvern în temeiul unei legi de abilitare140, iar cele din
urmă atunci când există o situa ție excep țională care impune reglementarea de urgen ță141. Misiunea
ordonan țelor este de a înlocui legea, atunci când Parlamentul nu poate adopta un astfel de act
normativ, iar practica Curții Constitu ționale a fost constantă în a accepta faptul că prin ordonan țe
de urgen ță pot fi reglementate și aspecte de natura legii organice142. Astfel, cerin țele de
conformitate enun țate în cuprinsul ordonan țelor sau ordonan țelor de urgen ță au aceea și forță
juridică cu cea a legilor.
Pe palierul imediat următor se află hotărârile guvernului, care potrivit art. 108 (2) se
emit pentru punerea în executare a legilor. Cu forță juridică inferioară hotărârilor de guvern
regăsim ordinele cu caracter normativ, instruc țiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor
ministerelor și ai celorlalte organe ale administra ției publice centrale de specialitate sau ale
autorită ților administrative autonome , care potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000143 se emit numai
pe baza și în executare a legilor, a hotărârilor și a ordonan țelor Guvernului.
O treaptă mai jos regăsim ordinele prefectului și hotărârile consiliului județean, pentru
ca ultima treaptă să fie reprezentată de dispozi țiile primarului și hotărârile consiliului local.
Alături de aceste din urmă trepte relevante pentru administra ția publică locală, vom
regăsi actele care emană de la diferite organe ale administrației publice și a căror ierarhie este
determinată de poziția institu ției emitente în ierarhia institu țională.
Regula care guvernează actele normative de pe fiecare palier inferior este cea potrivit
căreia acestea trebuie să se circumscrie cadrul ui definit prin actele pe baza și pentru executarea
cărora au fost emise . Actele de pe palierele inferioare nu pot con ține solu ții care să contravină
prevederilor celor de pe palierele superioare144.
În ceea ce prive ște actele normative aflate pe acela și palier, acestea reglementează de
regulă domenii diferite, specifice, astfel că ele nu vor intra în contradic ție, iar acolo unde
reglementările de pe acela și palier vor viza acela și domeniu, regulile generale145 de interpretare a
normelor juridice vor fi aplicabile după cum urmează:
• Norma specială derogă de la norma general ă
• Norma nouă este de imediată aplicare, astfel că se va aplica norma cea mai nouă
• Acolo unde există conflict între norma specială mai veche și norma generală mai nouă,
140 Art. 108 coroborat cu art. 115 din Constituție
141 Alin (4) și urm. din a rt. 115 din Constituție
142 Vedinaș, V., Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Editura Lumina Lex, 2002,
p. 49 – 50
143 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
144 Art. art. 78 din Legea nr. 24/2000
145 http://old.csm1909.ro/csm/linkur i/26_10_2010__35580_ro.doc
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
68 se va aplica cu precădere norma specială
O altă categorie de norme juridice care constituie izvor pentru cerin țele de conformitate
reprezintă tratatele interna ționale. În configura ția actuală a sistemului legislativ, în care România
este membru al Uniunii Europene, vom întâlni și din această perspectivă, mai multe situa ții.
În acest sens re ținem în primul rând că tratatele ratificate de Parlament, iar nu legile de
ratificare, fac parte din dreptul intern146. În lumina alin (3) al aceluia și articol constituțional , rezultă
că tratatele astfel ratificate fac parte din dreptul intern, însă la nivel infraconstitu țional, câtă vreme
se precize ază faptul că ratificarea poate avea loc numai după revizuirea Constitu ției, în situa ția în
care acesta contravine constitu ției.
De la această solu ție de interpretare întâlnim o primă excep ție în privin ța tratatelor în
materia drepturil or fundamentale ale omul ui, la care România este parte. Acestea se aplică priorita r
față de reglementările na ționale, cu excep ția situa ției în care Constitu ția sau legile naționale conțin
dispozi ții mai favorabile147.
În ceea ce prive ște conflictul între cerin țele stabilite prin tratate interna ționale și cele
stabilite prin dreptul intern, se vor aplica cu întâietate cerin țele izvorând din tratate, această
interpretare fiind consistentă cu cerin ța constitu țională ca statul român să îndeplinească obliga țiile
ce-i revin din tratatele la care a aderat întocmai și cu buna -credin ța148.
Nu în ultimul rând, în ceea ce prive ște aplicare normelor Uniunii Europene, potrivit art.
148 din Constitu ție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, împreună cu restul
acquis-ului comunitar cu caracter obligatoriu, se aplică prioritar față de dispozi țiile contrare din
legile naționale , cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Atunci când există un conflict între normele Uniunii Europene, aplicarea acestora se va
face în următoarea ordine: tratate constitutive, regulamente, directive, alte acte ale Uniunii, unde
Regulamentele sunt de directă aplicare, iar directivele necesită transpunere în dreptul intern.
Nu în cele din urmă socotim în categoria izv oarelor de drept jurisprudenț a instan țelor
naționale și interna ționale. Astfel, potrivit textului constitu țional, deciziile cur ții constitu ționale
sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor149, iar „respectarea efectului general
obligatoriu al deciziilor sale nu înseamnă doar a da eficien ță dispozitivului acestora ci și, în egală
146 Art. 11 (2) din Constituția României și Vedinaș, V., Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative –
manual practice, Editura Lumina Lex, 2002, p. 54
147 Art. (20) din Constituție
148 Art. 11 (1) din Constituția României
149 Art. 147 (4) din Constituția României
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
69 măsură, considerentelor acesteia150”, astfel că deciziile nu sunt obligatorii numai cu privire la
constatarea constitu ționalită ții sau neconstitu ționalită ții, ci și cu privire la interpretarea dată de
Curte în aplicarea actelor normative supuse controlului.
Totodată , potrivit dispozi țiilor codurilor de procedură , este general obligatorie
dezlegarea dată de Înalta Curte de Casa ție și Justi ție problemelor de drept jud ecate în cadrul
recursurilor în interesul legii151. În mod similar sunt general obligatorii deciziile pronun țate de
instan ța supremă în solu ționarea cererilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept152.
Acestor hotărâri general obligatorii li se adaugă cele pronun țate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului și publicate în monitorul oficial, dar nu numai, precum și cele ale Cur ții
Europene de Justi ție.
Din perspectivă institu țională, sunt izvoare de drept și sursă a cerin țelor de conformitate și
hotărârile judecătore ști pronun țate de instan țele de drept comun în spe țele în care instit uia a fost
parte, hotărârile având autoritate de lucru judecat.
2.2.2. Izvoarele angajamentelor de conformitate
O primă categorie a angajamentelor de conformitate este reprezentată de criterii le pentru
aderarea la diferite organisme interna ționale , care pune în eviden ță pe de o parte preocuparea tot
mai pregnantă la nivel interna țional pentru asigurarea bunei admini strări și a bunei guvernări, iar
pe de altă parte sublini ază forța non -juridică a acestor instrumente pentru alinierea la un referen țial
comun. În esen ță, niciuna dintre aceste cerin țe nu are forță juridică decât în momentul în care se
transformă în clauze contractuale. Până la acest moment ele au însă for ța bunelor practici și a
presiunii politicii interna ționale care „nu permite accesul în grupurile selecte decât a celor care
respectă acelea și categorii de reguli”.
Rezultă din această analiză, că încă îna inte de a dobândi for ță juridică, aceste cerin țe se
cer a fi respectate și puse în aplicare la nivel na țional. Este de pildă cazul criteriului 1 de la
Copenhaga, care este necesar a fi îndeplinit fie și numai pentru a putea începe negocierile de
aderare, s au cerin țele pentru aderarea la OECD, pe care România le îndepline ște, de și candidatura
pentru a deveni membru a fost depusă abia în primăvara anului 2016.
Astfel, aceste cerin țe cu natură predominant politică capătă în fapt o for ță de influen ță
determinantă. Odată cu îndeplinirea acestor elemente de soft -law, și admiterea unui stat într -un
150 Safta, M., Separația puterilor în stat și loialitatea constituțională, Tribuna Juridică, Volumul 3, Nr. 1, iunie 2013, p
181, http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An3v1/art8.pdf
151 Art. 517 (4) din Codul d e procedură civilă și art. 474 (4) din Codul de procedură penală
152 Art. 521 (3) din Codul de procedură civilă și 477 (3) din Codul de procedură penală
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
70 grup determinat, regulile de soft -law se transformă în reguli juridice. Este cazul acquis -ului
comunitar, care odată dobândită calitatea de stat membru, devi ne obligatoriu.
Este de remarcat că în mod paradoxal, for ța de influen țare a practicilor și politicilor unui
stat este mult mai mare atunci cât aceste cerin țe de bună administrare/ bună guvernare îmbracă
încă forma de soft -law, pentru că la acest moment sa ncțiunea este neacceptarea în grup și pierderea
tuturor beneficiilor asociate. Odată cu dobândirea calită ții de membru, nerespectarea sau
nealinierea la cerin țele cadrului juridic determină declan șarea procedurilor privind încălcarea
dreptului comunitar ( infringement ) și aplicarea sanc țiunilor asociate – în cazurile deosebit de
grave, dar care nu includ ca posibilitate excluderea din grup. Astfel, experien ța spa țiului european
a demonstrat că uneori standardele solicitate membrilor în devenire au fost și sunt mai mari decât
cele aplicabile celor deja membri. Iar alinierea membrilor la acestea a presupus un proces de durată
mai îndelungată decât a celor în devenire.
Concluzia acestei analize este că ralierea la un standard sau referen țial comun este
determina tă în mod direct de voin ța politică, respectiv de capacitatea liderilor de a genera
schimbarea și de cultura socială – un proiect de țară ambi țios poate avea o for ță mult mai mare
decât amenin țarea unei sanc țiuni.
Translatând aceste aspecte în plan institu țional, putem conchide că ralierea la un
referen țial comun este determinată în mod direct de capacitatea de leadership și de cultura
organiza țională a unei entită ți.
O altă categorie de documente de tip soft -law – izvoare de angajamente de conformitate
este reprezentată de coduri de bună practică, recomandări, note de îndrumare sau chiar standarde.
Și această din urmă componentă ridică provocări din perspectiva for ței juridice sau a
elementelor determinante pentru punerea în aplicare a c erințelor astfel formulate. Solu ția
prefigurată până în prezent este una mixtă, cu elemente din ambele anterioare la care se adaugă o
componentă importantă de cultură organiza țională.
La nivel interna țional a fost înfiin țată o organiza ție neguvernamentală independentă:
Organiza ția Interna țională de Standardizare (ISO) ai cărei membri sunt 162 de organisme na ționale
de standardizare, și care reune ște exper ți din toate domeniile pentru a facilita schimbul de expertiză
și pentru a dezvolta în mod voluntar și prin consens, standarde interna ționale relevante pentru pia ță
care sprijină inovarea și oferă solu ții pentru provocările globale153. Scopul pentru care a fost
fondată această organiza ție în 1946 a fost să „sprijine coordonarea interna țională și unificarea
standardelor industriale”.
La nivelul Uniunii Europene există trei organisme de standardizare voluntară în
153 https://www.iso.org/about -us.html
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
71 domeniul tehnic, activitatea și competen ța acestora fiind reglementată prin Regulamentul nr.
1025/2012154. Potrivit acestuia standardul înseamnă o specifi cație tehnică recunoscută de un
organism de standardizare și destinată aplic ării repetat e sau continue , însă a cărei respectare nu
este obligatorie. Regulamentul subliniază faptul că standardele sunt voluntare și ar trebui să fie
rezultatul cerin țelor pieței. În acest sens nevoile operatorilor economici și ale păr ților interesate
afectate , direct sau indirect , de către aceste standarde trebuie să aibă prioritate și să ia în
considerare interesul public , bazându -se pe principiile fundamentale, inclusiv pe co nsens.
Totodată acesta recunoa ște rolul deosebit de important pe care îl au standardele în cadrul pie ței
interne, de exemplu, prin utilizarea standardelor armonizate . Respectarea acestora constituie o
prezum ție că produsel e care urmează a fi introduse pe p iață sunt conforme cu cerin țele aplicabile
lor, potrivit legisla ției relevant e de armonizare , la nivelul Uniunii.
În acest context, în România func ționează Asocia ția Română de Standardizare, a cărei
misiune este să asigure adoptarea de standarde na ționale (proprii), precum și transpunerea în
standarde na ționale a standardelor interna ționale și europene. Similar sistemului european,
aplicarea standardelor române are caracter voluntar155 Totu și aplicarea acestora poate deveni
obligatorie , parțial sau int egral, prin efectul unei reglementări explicite cu aplicabilitate pe întreg
teritoriul, zonal ori pe plan local. Acest lucru este posibil atunci când considerente de ordin public,
de protec ție a vie ții, a sănătă ții și a securită ții persoanelor fizice, a me diului și a intereselor
consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. Pentru a demonstra conformitatea cu cerin țele din
actele normative, acestea pot face r eferir e la standarde , însă este necesară prevederea explicit ă a
faptului că aplicarea standardelor reprezintă modalitatea recomandată, fără a fi însă singura
acceptată .
Potrivit aceluia și act normativ, activitatea de standardizare contribuie la cre șterea
competitivită ții economiei na ționale; înlăturarea barierelor tehnice din calea comer țului; buna
aplicare a reglementărilor și a politicilor publice ; promovarea rezultatelor cercetării -dezvoltării
și inovării; protec ția intereselor consumatorilor și a mediului; și utilizarea durabilă a resurselor.
În acest context apare ca important de analizat dimensiunea tehnică a standardului de
bună administrare, acea dimensiune pentru care elementele constitutive au fost integrate ca cerin țe
ale unor standarde. Astfel, chiar dacă respectarea acestora nu este obligatorie prin lege, respectarea,
154 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a
Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și
2009/105/CE ale Parlamentului European și ale C onsiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a
Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului; http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012R1025&from=EN
155 Art. 6 (1) din Legea nr. 163/2015 – lege5.ro/Gratuit/g4ytkmrxga/legea -nr-163-2015 -privind -standardizarea –
nationala
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
72 respectiv pune rea în aplicare a acestor standarde este de natură a contribui la sprijinirea îndeplinirii
cerin țelor legale. Un alt beneficiu al implementării acestor standarde derivă din reducerea
costurilor și sprijinirea promovării activită ții, respectiv atragerea cli enților beneficiari.
Pentru ob ținerea acestor beneficii este necesară nu doar punerea în aplicare și
respectarea cerin țelor standardului, ci și certificarea respectării acestor cerin țe de către un
organism independent, altul decât cel de standardizare.
În acest sens, presiunea respectării sau punerii în aplicare a acestor cerin țe vine din
partea pie ței, respectiv a competitorilor, a partenerilor sau a clien ților sau beneficiarilor anumitor
activită ți. Elocvent în acest sens este faptul că de și nu există cer ințe specifice în acest sens, mai
multe institu ții publice na ționale au implementate sisteme de management al calită ții conforme cu
Standardul ISO 9001 privind managementul calită ții sau altele asemenea. Totodată, atât la nivel
european, cât și la nivel na țional, în cadrul procedurilor de achizi ții publice este recunoscut dreptul
autorită ților contractante de a defini specifica țiile tehnice prin trimitere la standarde na ționale sau
europene, această modalitate fiind întotdeauna înso țită de men țiunea "sau ec hivalent" pentru a
păstra caracterul voluntar al aplicării standardului156.
În ceea ce prive ște for ța juridică a standarde lor de tip ISO , acestea pot căpăta for ță
obligatorie prin efectul legii. Atunci când acest lucru nu se întâmplă însă, rezidă întrebarea cu
privire la for ța lor juridică.
Un element orizontal al acestor standarde îl reprezintă analiza de context și formularea
politicii în domeniu. Prima cerin ță vizează tocmai determinarea cadrului legal și social în care
entitatea î și desfă șoară activitatea , iar cea de -a doua reprezintă formularea obiectivelor și cerin țelor
proprii institu ției, în contextul dat.
Odată formulată această politică, standardele solicită integrarea obiectivelor și cerin țelor
sale în toate procesele derulate de entitate, cu alte c uvinte solicită interiorizarea și asumarea la
nivel intern a cerin țelor standardului și a modului în care acestea pot fi puse în aplicare în
respectiva entitate, în func ție de specificul ei. Or această transpunere nu se poate realiza decât
printr -o integra re a cerin țelor standardului în regulamentul de organizare și func ționare, în
regulamentul intern, în codul de etică și conduită profesională și nu în ultimul rând în fi șele de
post ale fiecărui membru al personalului – una dintre cerin țele specifice ale s tandardelor fiind
tocmai comunicarea clară a obiectivelor și a rolurilor către to ți membrii personalului. Această
transpunere a cerin țelor standardelor în documentele interne ale fiecărei entită ți ajunge, pe de o
parte să le confere celor dintâi for ța juri dică a documentelor în care sunt încorporate, iar pe de altă
parte conduce la interiorizarea lor, ceea ce reprezintă în cele din urmă încorporarea în cultura
156 Art. 156 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
73 organiza țională a fiecărei institu ții publice.
Nu în ultimul rând merită re ținut ca sursă de angajamente de conformitate cutuma sau
obiceiul. Acesta este cel mai pu țin impunător izvor de conformitate, fiind la rândul său asimilat
unor abord ări de tip soft law, dar poate avea o însemnătate deosebită atunci când acest obicei se
referă în fapt la pra ctica institu țională curentă sau chiar la cultura organiza țională.
Astfel, cutuma sau obi ceiul este sentimentul general admis al caracterului juridic
obligatoriu al unui anumit comportament social care a fost implantat într -o anumită colectivitate,
având d e regulă caracter nescris157.
Art. 1 din Codul civil, recunoa ște caracterul de izvor de drept al uzan țelor conforme
ordinii publice și bunelor moravuri, prin uzan țe înțelegând obiceiul (cutuma) și uzurile
profesionale. Potrivit aceluia și text „uzan țele publicate în culegeri elaborate de către entită țile sau
organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.”
Astfel, acolo unde practica instituțională este recunoscută ca o adevărată cutumă,
formalizarea acesteia în politici și proceduri interne este de natură să asigure caracterul său de
sursă pentru angajamentele de conformitate. Un ultim aspect de menționat în acest sens este faptul
că acestea nu pot deroga de la cerin țele formulate în temeiul actelor normative.
O întrebare l egitimă la finele acestei analize a fo rței juridice și a ierarhiei izvoarelor este
legată de modul în care vor fi aplicate cerin țele de bună administrare, în func ție de for ța lor juridică.
Apreciem că din acest punct de vedere, ceea ce trebuie să urmăreasc ă standardul de conformitate
pentru bună administrare este un nivel maximal – respectiv se va urmări întotdeauna aplicarea
celor mai detaliate cerin țe și a celor care stabilesc cel mai înalt nivel de conformare la cerin țele de
bună administrare, independen t de for ța juridică a documentului în care ele sunt cuprinse. Această
soluție este viabilă cu respectarea a două condi ții esen țiale: entitatea să aibă capacitatea juridică
(competen ța) să pună în aplicare standardul maximal – cu alte cuvinte să nu fie constrânsă prin
lege să nu adopte sau să nu pună în aplicare anumite măsuri, și să nu existe contradic ție între norma
juridică și cerin ța stabilită prin standard, cu alte cuvinte standar dul să nu deroge de la norma
juridică, în sens contrar acesteia. În prezen ța acestor două condi ții îndeplinite, apreciem că
aplicarea standardului maximal devine expresia principiului „cine poate mai mult, poate și mai
puțin”.
157 Vedinaș, V., Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Edit ura Lumina Lex, 2002,
p. 41
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
74 2.3. Standardul de bună adminis trare – dimensiunea politică
Sursa istorică a conceptului de bună administrare care a luat na ștere în anii 80, ca
răspuns la nevoia institu țiilor interna ționale, în special Banca Mondială și Fondul Monetar
Interna țional de a măsura eficacitatea și impactul programelor de reconstruc ție și dezvoltare pe
care le finan țau. Ulterior, în anii 90, conceptul a fost preluat de institu țiile Na țiunilor Unite și ale
Uniunii Europene cu acela și scop158. Dacă ini țial valen țele acestor concepte aveau o dimensiune
financiar -economică preponderentă, treptat ele au primit din ce în ce mai multe valen țe în sfera
protec ției drepturilor cetă țenești și a statului de drept.
2.3.1. Banca Mondială
Potrivit Raportului din 1994, Banca Mondială definea guvernarea ca fiind modul în c are
puterea este exercitată pentru managementul resurselor economice și sociale ale unei țări, pentru
dezvoltar e. Acela și Raport enun ța faptul că guvernarea este rezultatului unui proces de elaborare
și adoptare a politicilor predictibil, deschis și fundam entat (respectiv a unui proces transparent), a
unui aparat birocratic cu un puternic ethos profesional, cu o structură administrativă a guvernului
responsabilă pentru ac țiunile sale și cu o societate civilă consolidată, care participă la administrarea
afacerilor publice, toate ac ționând în paradigma statului de drept”.159
2.3.2. Fondul Monetar Interna țional
O altă sursă pentru identificarea elementelor bunei administrări o constituie Nota de
îndrumare a Fondului Monetar Interna țional din 1997 privind „Rolul FMI în aspectele de
guvernare”. Astfel, în mod tradi țional FMI s -a concentrat pe încurajarea țărilor să corecteze
dezechilibrele macroeconomice, să reducă infla ția și să adopte reforme cheie privind comer țul și
concuren ța, precum și alte reforme necesare pentr u a îmbunătă ți eficien ța și a sus ține cre șterea
economică. Aceste elemente însă, de și necesare s -au dovedit a fi încă insuficiente pentru a sus ține
creșterea economică, „promovarea bunei guvernări în toate aspectele sale dovedindu -se astfel
imperios necesa ră. Aceasta include asigurarea statului de drept, îmbunătă țirea eficien ței și
158 Wouters, Jan; Ryngaer, Cedric, Good Governance: Lessons from International Organizations, Institute for
International Law K.U.Leuven, Working Paper No 54 – May 2004
159 Governance, The World Bank`s Experience 1994, p. vii.
(http://documents.worldbank.org/curated/en/711471468765285964/pdf/multi0page.pdf )
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
75 responsabilită ții sectorului public și combaterea corup ție160.
Între principalele recomandări cuprinse în Nota de îndrumare din 1997, au fost incluse:
• abordare comprehensivă a aspe ctelor de guvernare aflate în mandatul și aria de
expertiză a Fondului Monetar Interna țional, în contextul Art. IV privind consultările și
al programelor sus ținute de acesta
• abordare pro -activă în sus ținerea politicilor și dezvoltarea de institu ții și sisteme
administrative care să elimine oportunită țile pentru corup ție și activită ți frauduloase în
gestionarea resurselor publice
• un tratament impar țial pentru aspectele de guvernare în toate țările membre
• colaborare îmbunătă țită cu alte institu ții multila terale, în special cu Banca Mondială,
pentru a putea valorifica ariile complementare de expertiză”.
O versiune actualizată a acestor recomandări a fost cuprinsă în forma preliminară a
Notei de îndrumare revizuită, dată publicită ții pe 2 august 2017161. Docu mentul supus dezbaterilor
constată o îmbunătă țire semnificativă a elementelor de combatere a corup ției, și recomandă
• Stabilirea unor metode îmbunătă țite de evaluare a întinderii corup ției și a impactului
său macroeconomic
• Dezvoltarea unei politici mai concrete și mai detaliată de îndrumare pentru a sprijini
guvernele în combaterea corup ției
• Realizarea unor evaluări impar țiale ale dimensiunilor și costurilor corup ției atunci
când aceasta afectează performan ța macroeconomică
• Asigurarea unei abordări impar țiale și corecte a aspectelor de corup ție în toate țările”.
Principala miză a îndeplinirii acestor cerin țe o constituie accesul la programele și
finan țările oferite de cele două institu ții, potrivit mandatului lor. La o privire atentă asupra
procedurilor pe care le presupune aderarea statelor ca membre ale celor două institu ții vom observa
că este nevoie de acordul unei păr ți însemnate a membrilor deja existen ți și că în fapt, cerin țele
enun țate sunt abordate drept garan ții pentru membri celor două institu ții cu privire la utilizarea
fondurilor la care ace știa contribuie potrivit unor cerin țe comune.
Observăm în enun țarea celor două categorii de cerin țe insisten ța cu care este reluată
ideea utilizării unui standard sau ref erențial comun și impar țial pentru toate statele, chiar dacă
160 Guidance Note “The Role of the IMF in Governance Issues ”
(www.imf.org/external/pubs/ft/exrp/govern/govern.pdf )
161 www.imf.org/en/News/Articles/2017/08/01/pr -the-role-of-the-fund-in-governance -issues -review -of-the-
guidance -note
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
76 ajutoarele financiare sunt direc ționate cu precădere către statele în curs de dezvoltare, iar sursa
acestora sunt statele dezvoltate.
2.3.3. Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD)
Acestor cerin țe regăsite în plan interna țional, le putem adăuga pe cele care derivă de
pildă din cerin țele pentru a deveni membru al Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică. Între aceste cerin țe se regăsesc162:
• existen ța unei economii de pia ță și a unei democra ții func ționale;
• dimensiunea și importan ța economică a statului candidat;
• principiul beneficiului reciproc pentru OCDE și statul candidat, beneficiu rezultat din
aderarea acestuia la organiza ție;
• considera ții globale, referitoare la asigur area echilibrului geografic între membrii
organiza ției.
iar obiectivele sau beneficiile vizate prin dobândirea calită ții de membru includ:
• apartenen ța la clubul restrâns al economiilor dezvoltate și recunoa șterea implicită, la
nivel global, a statutului de economie de pia ță func țională și democra ție consolidată,
cu impact asupra ratingului de țară și atragerii investi țiilor străine;
• Beneficiul exemplului. Imaginea favorabilă fa ță de marile economii ale lumii, cât și
față de statele din regiune cu aspira ții europene;
• Beneficiul expertizei. Accesul la informa țiile necesare în domeniile prioritare: cadrul
de guvernare, reforma legislativă, lupta anticorup ție, politica fiscală, infrastructura de
transport, agricultura, educa ția etc.;
• Beneficiul accesului la instrumentele și centrele de decizie economică ale OCDE și
posibilitatea de a contribui la guvernan ța economică globală;
• Beneficiul asisten ței în materie de politici publice din partea membrilor OCDE prin
realizarea periodică de eva luări ale politicilor în domenii specifice ( peer review ) și
emiterea recomandărilor privind îmbunătă țirea acestora.
162 https://www.mae.ro/node/18539
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
77 2.3.4. Comunită țile Europene și Uniunea Europeană
Cerin țe similare regăsim și în plan european, sub titulatura Criteriilor de la Copenhaga163
– necesar a fi îndeplinire de un stat din spa țiul european pentru a începe negocierile de aderare,
respectiv pentru a putea deveni stat membru. Aceste cerin țe includ:
• stabilitatea institu țiilor care garantează democra ția, statul de drept, drepturile omului
și respectarea și protejarea minorită ților;
• o economie de pia ță func țională și capacitatea de a face fa ță presiunilor concuren țiale
din cadrul UE;
• capacitatea de a -și asuma obliga țiile de membru, inclusiv capacitatea de a aplica în
mod eficace normele, standardele și politicile care const ituie corpusul legisla ției UE
("acquis -ul"), precum și adeziunea la obiectivele politice, economice și monetare.
Acestora li se adaugă Criteriile de convergen ță de la Maastricht164 – respectiv criteriile
pentru trecerea la moneda unică Euro. Aceste cerin țe presupun ca:
• rata medie a infla ției, monitorizată pe o perioadă de un an înainte de efectuarea
verificării, să nu depă șească cu mai mult de 1,5% ra ta infla ției din cele trei state
membre având cea mai mare stabilitate a pre țurilor;
• raportul între deficitul public și produsul intern brut nu trebuie să depă șească 3%;
• raportul între datoria publică și produsul intern brut nu trebuie să depă șească 60%
• rata dobânzii nominale pe termen lung nu trebuie să depă șească cu mai mult de 2% pe
cea realizată de primele trei state membre cu cea mai slabă infla ție în anul precedent
• marjele de fluctua ție normale stabilite prin mecanismul cursului de schimb în Sistemul
Monetar European trebuie să fi fost respectate fără mari presiuni, cel pu țin în cei doi
ani premergători verificării.
2.4. Standardul de bună administrare – dimensiunea juridică
O primă analiză a dimensiunii juridice a standardului de bună administr are credem că
trebuie să pornească de la modul de ocrotire constitu țională a acestuia. Trebuie men ționat că
niciuna dintre constitu țiile na ționale europene nu ocrote ște explicit un drept la bună administrare,
163 http://eur -lex.europa.eu/summary/glossary/accession_criteria_copenhague.html?locale=ro
164 http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/joining -euro-area/convergence -criteria/
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
78 în sensul celui rezultat din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, însă în mod
constant Curtea Europeană de Justi ție și celelalte tratate fac referire la tradi țiile constitu ționale ale
statelor membre atunci când vorbesc despre con ținutul acestui concept. Astfel cele mai multe
constitu ții ocrotesc elemente care compun conceptul de bună administrare, fără însă a -l consacra
în mod direct, această sarcină revenind reglementărilor de rang inferior care cuprind detalieri
îndestulătoare.
Așa cum am arătat într -un material anterior165, conceptul de bună administrare este
strâns legat de statul de drept și de separa ția puterilor în stat, ambele fiind reglementate cu titlul de
principii generale pe care se grefează statul român, în art. 1 din Constitu ție. Două dintre cele mai
importante caracteristici ale bunei administrări derivă din chiar acest prim articol, fiind vorba
despre principiul legalită ții, precum și cel al ocrotirii drepturilor cetă țenești, ambele fiind de esen ța
statului de drept. Un alt aspect important de men ționat este cel al exerci țiului suveranită ții de către
organele reprezentative, inclusiv cele ale puterii executive și ale administra ției publice, în numele
poporului.
O evocare a principiilor impar țialită ții și predictibilită ții emană din art. 15 și 16 prin care
se consacră egalit atea cetă țenilor în fa ța legii și a institu țiilor, și aplicarea legii numai pentru viitor,
adică numai din momentul în care ea ar putea fi cunoscută în mod obiectiv de către cei cărora li se
aplică.
Capitolul II din Constitu ție este cel care reglementează drepturile și libertă țile
fundamentale, acelea pe care autorită țile publice enun țate la art. 16 sunt chemate să le ocrotească
în activitatea pe care o derulează și în scopul satisfacerii interesului public. Orice ac țiune a un ei
administra ții care aduce atingere oricăruia dintre aceste drepturi este susceptibilă de
maladministrare , cu excep ția cazului în care limitările acestor drepturi sunt expresia restrângerii
exerci țiului unor drepturi sau al unor libertă ți în condi țiile în care această restrângere este necesară
într-o societate democratică și este propor țională cu situa ția care a determinat -o. Art. 53, alin (2)
este cel care dă valoare constitu țională principiului propor ționalită ții, pe care îl găsim evocat în
raport cu mot ivele pentru care se impune restrângerea exerci țiului unor drepturi sau libertă ți.
Totodată trebuie arătat că art. 57 impune o limitare naturală a exerci țiului drepturilor și libertă ților
determinată de buna credin ță și de ocrotirea tuturor drepturilor individuale, fără ca exerci țiului
unuia să afecteze exerci țiul altuia.
Acela și Capitol reglementează deopotrivă dreptul de vot și dreptul de a fi ales, ca
165 Bălan, E.; Coșpănaru I., Whistleblowing – a Mechanism for Collecting Dat a on Non -Compliance with the
Principles of Administrative Law in Order to Mitigate Risks , Acta Universitatis Danubius. Juridica, Vol 13, No 1
(2017) p. 5 -23 (http://journals.univ -danubius.ro/index.php/juridica/article/view/3902/3938 )
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
79 expresie a statului democratic și a posibilită ții cetă țeanului de a participa la via ța publică și
respectiv de a participa activ la transpunerea puterii poporului în norme care să facă obiectul
executării legii de către administra ție.
Dreptul la informa ție și dreptul la peti ționare sunt alte două componente ale conceptului
de bună administrare, care permi t cetă țeanului să aibă acces la informa ții prind func ționarea
administra ției, atât în scop general, cât și cu privire la persoana care formulează respectiva cerere.
Deopotrivă, dreptul constitu țional de peti ționare echivalează cu dreptul de acces la propri ul dosar,
acolo unde interesul public nu mai este suficient pentru a justifica accesul la informa ții.
Tot dreptul la peti ționare, interpretat coroborat cu cel al dreptului de asociere, este cel
în virtutea căruia organiza țiile societă ții civile capătă drep t de sezină în rela ția cu administra ția și
reprezintă interesele comunită ții, atunci când administra ția se face vinovată de maladministrare .
Dreptul la peti ționare este o tradi ție a dreptului constitu țional românesc, el fiind evocat încă din
primul documen t cu valoare constitu țională al Principatelor Române – Statutul Dezvoltătoriu
Conven țiunei din 7/19 august 1858 și care a fost preluat și în constitu țiile ulterioare.
Nu în ultimul rând, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a ob ține
recunoa șterea dreptului sau a interesului pretins și repararea prejudiciului creat reprezintă temeiul
repara țiilor pentru toate acele situa ții care se circumscriu maladministrării . Această întindere a
dreptului ocrotit de art. 52 din Constitu ție, care exce dă considerentelor de ordin pur legal, trebuie
primită în contextul în care textul constitu țional face vorbire de un interes legitim prin disjungerea
acestuia de un drept, interesul legitim încorporând în sine și acele aspecte care excedă normelor
strict j uridice, și care este, a șa cum am arătat anterior, caracteristic pentru buna administrare. Acest
drept a fost ocrotit constitu țional pentru prima dată în România prin art. 107 din Constitu țiunea
din 1923, cu men țiunea că la acea dată dreptul persoanei vătă mate viza doar încălcarea unui drept,
făcând însă referire doar la cauze d e natură legală – act emis cu nerespectarea legii sau prin “rea
voință a autorită ților administrative”.
Desigur dreptul persoanei vătămate trebuie în țeles și prin raportare la art. 21 din
Constitu ție – liberul acces la justi ție, care permite cetă țeanului să solicite recunoa șterea dreptului
și a interesului legitim în baza unui control judiciar. Astfel controlul judiciar exercitat de o instan ță
în aplicarea art. 52 din Constitu ție, po ate exceda, prin natura sa, aspectelor de strictă legalitate ale
actului administrativ atacat. O altă cale de apărare a drepturilor și libertă ților persoanelor fizice
este stabilită prin art. 58 și 59 în temeiul cărora persoanele vătămate se pot adresa Avo catului
Poporului cu privire la eventuale încălcări ale drepturilor și libertă ților lor , sau Avocatul Poporului
se poate sesiza din oficiu.
Tot de natură constitu țională sunt și principiile pe care este organizată administra ția
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
80 publică locală, ca expresie a principiului subsidiarită ții. Astfel potrivit art. 120, administra ția se
întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.
Acela și articol este cel care garantează minorită ților na ționale posibilitatea d e a interac ționa cu
administra ția folosind limba minorită ții respective.
O pârghie necesară și utilă în realizarea bunei administrări, dar și o dovadă a faptului că
administrarea constituie doar o componentă a guvernării, derivă din art. 123 (5) care regle mentează
dreptul prefectului, ca reprezentant a l Guvernului în plan local, să „ atace un act al consiliului
județean, al celui local sau al primarului pe care îl consideră ilegal în fața instan ței de contencios
administrativ”. Observăm că spre deosebire de dreptul persoanei vătămate într -un drept al său sau
într-un interes legitim de a cere în instan ță anularea actului pentru motive de legalitate, dar și de
afectare a unui interes personal, prefectul poate exercita doar un control de legalitate asupra acesto r
acte, ceea ce din perspectiva bunei administrări poate fi interpretat ca limitativ.
Dacă până la acest punct constitu ția nu vorbe ște despre dimensiunea economică a bunei
administrări, respectiv utilizarea eficientă și eficace a resurselor, aceasta încred ințează Cur ții de
Conturi în art. 140 controlul asupra modului de formare, administrare și de întrebuin țare a
resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Observăm din analiza arătată că textul constitu țional românesc, de și nu ocrote ște exp res
dreptul la buna administrare și nici nu evocă între principiile generale pe acela al bunei
administrări, oferă o protec ție destul de amplă a elementelor constitutive ale acestui concept, fără
a se putea cristaliza însă o op țiune în privin ța naturii juridice a acestuia. O analiză structurată a
modului de reflectare a cerin țelor de bună administrare în Constitu ția României este de asemenea
disponibilă în anexa a II -a a prezentei lucrări.
Subsecvent ocrotirii constitu ționale a cerin țelor de bună admin istrare, acestea se
oglindesc mai departe în cadrul normativ cu for ță juridică infraconstitu țională. P rincipalel e izvoare
care definesc dimensiunea juridică a standardului de bună administrare aplicabil, atât în plan
european, cât și la nivel na țional, pot f i structurate în func ție de for ța lor juridică și aria de
reglementare, după modelul disponibil în anexa a III-a.
Responsabilitatea punerii în aplicare a acestor cerin țe legale revine pe de o parte
conducătorilor institu țiilor și întreprinderilor publice, care au cu precădere responsabilitatea
organizării cadrului institu țional, stabilirea obiectivelor și alocarea resurselor, precum și a
verificării modului de realizare și punere în aplicare. Pe de altă parte responsabilitatea punerii în
aplicare și respectării acestor cerin țe revine fiecăreia dintre persoanele care î și desfă șoară
activitatea într -o institu ție sau întreprindere publică, potrivit statului său, cerin țelor legale
aplicabile și competen țelor sale.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
81 Atunci cât organizarea modului de aplicar e nu este realizată corespunzător, este angajată
potrivit cadrului legal aplicabil, răspunderea conducătorului institu ției. Dacă însă această
responsabilitate a fost exercitată, punerea în aplicare necorespunzătoare a acestor cerin țe revine
persoanei direc t competente sa u superiorului său ierarhic, când a primit dispozi ții precise în acest
sens.
Principala sanc țiune aplicabilă este de natură administrativă, respectiv disciplinară și
poate conduce până la destituirea din func ție sau încetarea raporturilor de muncă. Acestui tip de
sancțiune îi poate fi asociată răspunderea civilă patrimonială pentru prejudiciile cauzate.
Vom observa că un tip de sanc țiune indirectă pentru nerespectarea acestor cerin țe este
legat de amânarea transferului de competen țe, dar și de resurse, asociat procesului de
descentralizare reglementat prin Legea nr. 195/2006 și normele metodologice aferente.
2.5. Standardul de bună administrare – dimensiunea tehnică
Pentru punerea în aplicare a primelor două dimensiuni este utilizată aceasta din urmă,
care valorifică nu doar aspecte aspira ționale, ci și experien țe practice și expertiza unor speciali ști
de renume.
În acest context, credem că este utilă o trecere în revistă a cerin țelor din principalele
standarde relevante pentru institu țiile și întreprinderile publice, și care sunt convergente cu
elementele care definesc standardul de bună administrare.
Standardul Cerin țele Relevan ța
ISO 9001:2015
privind
managementul
calită ții 4. Contextul organiza ției Cadrul legal de derulare a
activa ții
Competen ță și atribu ții
Contextul
Capacitatea institu țională
Cerin țele și așteptările
cetățenilor
Obiective institu ționale
Proceduri interne 4.1 În țelegerea organiza ției și a
contextului în care activează
4.2 Înțelegerea necesită ților și
așteptărilor părților interesate
4.3 Determinarea domeniului de aplicare
al sistemului de management al calită ții
4.4 Sistemul de management al calită ții
și procesele sale
5. Leadership Strategia institu țională
Obiective institu ționale
Responsabilitatea activită ții
Consultarea beneficiarilor
Structura institu țională
Organigramă 5.1 Leadership și angajament
5.1.1 Orientarea către client
5.2 Politică
5.2.1 Stabilirea politicii referitoare la
calitate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
82 Standardul Cerin țele Relevan ța
5.2.2Comunicarea politicii referitoare la
calitate
5.3 Roluri organiza ționale,
responsabilită ți și autorită ți
6 Planificare Organizarea activită ții
Planificare
Strategie și program
Managementul riscurilor
Proceduri opera ționale
Control intern managerial 6.1 Ac țiuni de tratare a riscurilor și
oportunită ților
6.2 Obiectivele referitoare la calitate și
planificarea realizării lor
7 Suport
Alocarea de resurse
Trasabilitatea informa țiilor
Impar țialitate și integritate
Statutul și pregătirea
personalului
Conduita personalului
Comunicare internă și
externă
Capacitate administrativă
Formare profesională 7.1 Resurse
7.1.1 Personal
7.1.2 Infrastructură
7.1.3 Mediu pentru operarea proceselor
7.1.4 Resurse de monitorizare și
măsurare
7.1.5 Resurse de monitorizare și
măsurare
7.1.6 Cuno ștințe organiza ționale
7.2 competen ță
7.3 Con știentizare
7.4 Comunicare
7.5 Informa ții documentate
8 Operare
Derularea activită ții
Cadrul de conformitate
Proceduri opera ționale
Planuri de activitate
Control intern managerial 8.2 Cerin țe pentru produse și servicii
8.2.1 Comunicarea cu clientul
8.2.2 Determinarea cerin țelor pentru
produse și servicii
8.3 Proiectare și dezvoltare a produselor
și serviciilor
8.3.4 Controale ale proiectării și
dezvoltării
8.4 Controlul proceselor, produselor și
serviciilor furnizate din exterior
8.7 Controlul elementelor de ie șire
neconforme
9. Monitorizare, măsurare, analizare și
evaluare Rapoarte de activitate
Consultarea beneficiarilor
Îndeplinirea a șteptărilor
beneficiarilor
Control intern managerial
Control financiar preventiv 9.1.2 Satisfac ția clientului
9.1.3 Analiză și evaluare
9.2 Audit intern
9.3 Analiza efectuată de management
10 Îmbunătă țire Rapoarte publice
Consultare publică
ISO 31000:2009
privind 4 Cadru organiza țional Cadrul legal aplicabil
Competen ță
Capacitate administrativă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
83 Standardul Cerin țele Relevan ța
managementul
riscului 4.2 Mandat și angajament Competen ță
Responsabilitate
4.3 Proiectarea cadru lui organiza țional
pentru gestionarea riscului Organizarea activită ții
Proceduri opera ționale
Managementul riscului
4.4 Implementarea managementului
riscului Derularea activită ții
Managementul riscului
Control intern managerial
4.5 Monitorizare și revizuirea cadrului
organiza țional Managementul riscului
Monitorizarea și raportarea
riscurilor 4.6 îmbunătă țirea continuă a cadrului
organiza țional
5 Proces
5.2 Comunicare și consultare Comunicare
Transparen ță
Participare publică
5.3 Stabilirea contextului Cadrul legal aplicabil
Competen ță
Capacitate administrativă
5.3.4 Stabilirea contextului procesului de
management al riscului Organizarea activită ții
Managementul riscului
Control intern managerial
5.3.5 Definirea criteriilor de risc
Managementul riscului
Control intern managerial 5.4 Evaluarea riscului
5.4.2 Identificarea riscului
5.4.3 Analiza riscului
5.4.4 Estimarea riscului
5.5 Tratarea riscului
5.5.2 Alegerea op țiunilor de tratare a
riscului Responsabilitate
5.5.3 Elaborarea și implementarea
planurilor de tratare a riscului Raportare și comunicare
internă
5.6 Monitorizare și revizuire Raportare publică
Consultare
ISO 37001:2016
privind politicile
anti-mită 4 Contextul organiza ției Cadrul legal aplicabil
Competen ță și atribu ții
Obliga ții legale în materie
Contextul
Capacitatea institu țională
Cerin țele și așteptările
cetățenilor
Obiective institu ționale
Proceduri interne 4.1 înțelegerea organiza ției și a
contextului în care activează
4.2 înțelegerea necesită ților și
așteptărilor păr ților interesate
4.3 Determinarea domeniului de
aplicare al sistemului de management
anti-mită
4.4 Sistemul de management anti -mită
4.5 Evaluarea riscului de mituire
5 Leadership Stabilirea obiectivelor
Responsabilitatea activită ții 5.1 Leadership și angajament
5.1.1 Organ de conducere
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
84 Standardul Cerin țele Relevan ța
5.1.2 Managementul de la cel mai înalt
nivel
5.2 Politica anti -mită Asumarea unei politici anti –
mită
Cultura organiza țională
Obliga ții legale
5.3 Roluri organiza ționale,
responsabilită ți și autorită ți Alocarea responsabilită ților
Organizarea activită ții
Structura institu țională
Organigramă 5.3.1 Roluri și responsabilită ți
5.3.2 Func ția de conformare anti -mită
5.3.3 Delegarea luării deciziilor
6 Planificare
Organizarea activită ții
Managementul riscurilor
Plan de integritate 6.1 Acțiuni de tratare a riscurilor și
oportunită ților
6.2 Obiectivele anti -mită și
planificarea realizării acestora
7 Suport Alocarea de resurse
formarea profesională a
personalului
Comunicare internă și
externă
Capacitatea administrativă
Informarea publică 7.1 Resurse
7.2 competen ță
7.2.1 Generalită ți
7.2.2 Procesul de angajare
7.3 Conștientizare și instruire
7.4 Comunicare
7.5 Informa ții documentate
8 Operare Transparen ță
Comunicare
Propor ționalitate
Integritate
Proceduri opera ționale
Control intern managerial
Control financiar preventiv
Drept de tutelă – control
Cerin țe- clauze contractuale 8.1 Planificare și control opera ționale
8.2 investigare preventivă rezonabilă
8.3 Controale financiare
8.4 Controale nefinanciare
8.5 Implementarea controalelor anti –
mită de către organiza ții controlate și de
către parteneri de afaceri
8.6 Angajamente anti -mită Categorii de politici anti –
mită
Legisla ție aplicabilă
Evitarea conflictelor de
interese și
incompatibilită ților
Declararea averilor
Declararea cadourilor 8.7 Cadouri, ospitalitate, dona ții și
beneficii similare
8.8 Gestionarea inadecvării
controalelor anti -mită
8.9 Semnalarea preocupărilor Linii pentru avertizorii de
integritate
Protec ția avertizorilor
8.10 Investigarea și tratarea cazurilor de
mituire Control intern managerial
9 Evaluarea performantei Rapoarte de activitate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
85 Standardul Cerin țele Relevan ța
9.1 Monitorizare, măsurare, analizare
și evaluare Consultarea beneficiarilor
Îndeplinirea a șteptărilor
beneficiarilor
Control intern managerial 9.2 Audit intern
9.3 Analiza efectuată de management
9.4 Analiza efectuată de func ția de
conformare anti -mită
10 îmbunătă țire Prevenirea riscurilor
ISO 26000:
Privind
responsabilitatea
socială 3.4 Responsabilitatea socială a statului Responsabilitate
Legalitate și legitimitate 4.2 Responsabilitatea
4.3 Transparen ța Transparen ță
4.4 Conduita etică Integritate
4.5 Respect pentru păr țile interesate Transparen ță
Consultarea comunită ții
4.6 Respect pentru statul de drept Legalitate
4.7 Respect normele interna ționale de
conduită Legalitate
Integritate
4.8 Respect drepturile omului Drepturile omului
5.3 Identificarea și implicarea părților
interesate Consultarea comunită ții
Responsabilitate
6.2 Guvernan ța organiz ațională Capacitate administrativă
Organizarea activită ții
6.3 Drepturile omului Transpare nță
Legalitate
Respectarea drepturilor
omului
Dezvoltare durabilă
Consultarea comunită ții
6.4 Practici de muncă
6.5 Protec ția mediului
6.6 Practici concuren țiale corecte
6.7 Protec ția consumatorului
6.8 Implicarea comunită ții și dezvoltarea
7.4 Practici pentru integrarea
responsabilită ții sociale în cadrul
organiza ției Alocarea de resurse
formarea profesională a
personalului
Capacitatea administrativă
Informarea publică
7.5 Comunicarea privind
responsabilitatea socială Comunicare internă și
externă
7.7 Revizuirea și îmbunătă țirea ac țiunilor
și practicilor privind responsabilitatea
socială ale unei organiza ții Prevenirea riscurilor
Îmbunătă țire continuă
ISO 27001:2013
Privind Sisteme
de management
pentru
securitatea
informa țiilor 4.2 Stabilirea și conducerea SMSI Decizie strategică
Organizarea activită ții
Alocarea de resurse
Responsabilitatea
managementului 4.2.1 Stabilirea SMSI
4.2.2 Implementarea și operarea SMSI
4.2.3 Monitorizarea și analiza SMSI
4.2.4 Menținerea și îmbunătă țirea SMSI
4.3.2 Controlul documentelor Trasabilitatea 4.3.3 Controlul înregistrărilor
5. Responsabilitatea managementului Responsabilitate
Organizarea activită ții
Alocare de resurse 5.1 Implicarea managementului
5.2 Managementul resurselor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
86 Standardul Cerin țele Relevan ța
5.2.1 Furnizarea de resurse
5.2.2 Instruirea, con știentizarea și
competen ța Comunicare internă
Transparen ță
Competen ță
6 Auditurile interne SMSI Control intern 7 Analiza de management a SMSI
8. Îmbunătă țirea SMSI
Îmbunătă țire continuă
Managementul riscurilor 8.1 Îmbunătă țirea continuă
8.2 Ac țiune corectivă
8.3 Ac țiune preventiva
ISO 19600:2014
privind sisteme
de management
al conformită ții 4 Contextul organiza ției
Cadrul legal de derulare a
activa ții
Competen ță și atribu ții
Contextul
Capacitatea institu țională
Cerin țele și așteptările
cetățenilor
Obiective institu ționale
Proceduri interne 4.1 Înțelegerea organiza ției și a
contextului în care activează
4.2 Înțelegerea necesită ților și
așteptărilor păr ților interesate
4.3 Determinarea domeniului de aplicare
(a scopului) sistemului de management
al conformită ții
4.4 Sistemul de management al
conformită ții și principiile bunei
guvernări
4.5 Obliga ții de conformitate
4.6 Identificarea, analiza și evaluarea
riscurilor de (ne)conformitate Managementul riscurilor
5 Leadership Strategia institu țională
Obiective institu ționale
Responsabilitatea activită ții
Consultarea beneficiarilor
Structura institu țională
Organigramă 5.1 Leadership și angajament
5.2 Politica de conformitate
5.3 Roluri organiza ționale,
responsabilită ți și autorită ți
6 Pla nificare Organizarea activită ții
Planificare
Strategie și program
Managementul riscurilor
Proceduri opera ționale
Control intern managerial 6.1 Acțiuni de tratare a riscurilor de
conformitate
6.2 Obiectivele referitoare la
conformitate și planificarea realizării lor
7.1 Resurse Alocarea de resurse
Capacitate administrativă
7.2 Competen țe și training Statutul și pregătirea
personalului
Formare profesională
7.3 Conștientizare Impar țialitate și integritate
Conduita personalului
7.4 Comunicare Comunicare internă și
externă
7.5 Informa ții documentate Trasabilitatea informa țiilor
8.1 Planificare opera țională și control Planificare strategică
Control managerial 8.2 Stabilirea controalelor și procedurilor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
87 Standardul Cerin țele Relevan ța
8.3 Procese externalizate
(subcontractate) Controlul calită ții
Subcontractări și achizi ții
9.1 Monitorizare , măsurare , analiză și
evalua re Monitorizare, evaluare
Control managerial
Responsabilitatea
leadershipului 9.2 Audit
9.3 Analiza efectuată de management
10 Îmbunătă țire
Îmbunătă țire continuă
Managementul riscurilor 10.1 Nonconformit ate, nerespectarea
cadrului normativ și acțiuni corective
10.2 Îmbunătă țire continuă
2.6. Conținutul standardului de bună administrare
Din analiza sec țiunilor anterioare se poate observa că există o strânsă corela ție între
cerin țele de bună administrare ale diferitelor izvoare, în multe situa ții existând suprapuneri totale
sau par țiale între acestea. Din perspectiva sistemel or de management organizate potrivit cerin țelor
din Standardele ISO, satisfacerea cerin țelor rezultate din mai multe standarde conduce la
implementarea sistemelor integrate.
Din suprapunerea însă a cerin țelor din standardele ISO, cu cele izvorâte din cadru l legal
aplicabil și chiar din elementele de politică aplicabile, rezultă că rămân în afara sferei de
suprapunere o serie de elemente, tot astfel cum pentru altele există solicitări asemănătoare în
izvoare diferite. În această situa ție este de exemplu ceri nța de organizare a sistemului de control
intern managerial și adoptarea procedurilor aferente, similară celei din standardul ISO 9001, însă
incomplet suprapusă. Într -o astfel de situa ție, satisfacerea separată a celor două cerin țe ar conduce
la implementa rea a două sisteme procedurale paralele, foarte asemănătoare, însă
necomplementare, ceea ce generează în fapt birocra ție excesivă, utilizare nejudicioasă a resurselor,
inclusiv insuficien ța acestora, și crește riscul de aplicare eronată, respectiv de necon formită ți.
Totodată analiza modului în care sunt enun țate cerin țele de bună administrare în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Codul European al Bunei Conduite
administrative indică suprapunerea acestora în bună măsură, după cum este i lustrat în matricea
disponibilă în anexa prezentului material.
O sinteză a acestor elemente regăsim în concluziile studiului realizat de Guvernul
Suedez în anul 2005166, pe fondul eforturilor acestuia de a ob ține recunoa șterea constitu țională în
166 Principles of Good Administration in the Member States of the European Union,
http://www.statskontoret.se/globalassets/publikationer/2000 -2005 -english/200504.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
88 documentele Uniunii Europene a dreptului la bună administrare și de elaborare a unei legisla ții
privind buna administrare aplicabilă institu țiilor și organismelor Uniunii. Studiul este realizat în
baza unui chestionar care cercetează modul în care cerin țele bunei administrări – enun țate în Cartă
și în Codul bunei conduite administrative – se regăsesc reglementate în legisla țiile na ționale ale
statelor membre de la acel moment. Potrivit studiului, principalele elemente ale bunei administrări
care se regăsesc în legi slațiile na ționale sunt:
1. Principiile legalită ții, nediscriminării și propor ționalită ții
2. Dreptul fiecărei persoane ca problemele să -i fie tratate impar țial și echitabil
3. Dreptul fiecărei persoane ca problemele să -i fie tratate î ntr-un termen rezonabil
4. Dreptu l fiecărei persoane de a fi ascultată înainte ca o măsură individuală care o
afectează defavorabil să fie luată împotriva sa
5. Dreptul fiecărei persoane de acces la dosarul care îl prive ște
6. Dreptul fiecărei persoane de acces la documente/ informa ții
7. Obliga ția de a motiva în scris toate deciziile
8. Obliga ția de a men ționa căile de atac disponibile tuturor persoanelor interesate
9. Obliga ția de a comunica/notifica o decizie tuturor persoanelor vizate/ afectate de
aceasta
10. Obliga ția de a îndeplini cu con știinciozitate , dedicare și loialitate obliga țiile de serviciu
Regăsirea acestor elemente centralizate ale cerin țelor de bună administrare în legisla țiile
statelor membre asigură legitimitate și credibilitate acestora. Suntem însă de părere că trei
elemente importante care ar merita incluse în mod explicit în această enun țare datorită impactului
lor deosebit, sunt cele privind respectarea drepturilor omului, responsabilitatea cu privire la
acțiunile întreprinse și adoptarea participativă a diferitelor decizii publice. A ceste elemente se
regăsesc deopotrivă în legisla țiile na ționale și reprezintă în egală măsură cerin țe ale standardelor
de tip ISO.
Pentru solu ționarea acestei provocări, prezentul demers științific propune configurarea
unui tip de sistem integrat pentru ca re referen țialul este compus pe de o parte din cerin țele legale
aplicabile, și pe de alta din cerin țele ce izvorăsc din standardul ISO relevant. Ori de câte ori va
exista suprapunere între cerin țe se va da preferin ță cerin ței mai exigente în aplicarea prin cipiului
cine poate mai mult, poate și mai pu țin, translatat în cine îndepline ște o cerin ță mai strictă, satisface
automat și cerin ța mai pu țin strictă.
Pentru determinarea cadrului de referin ță propunem mai multe solu ții de catalogare a
cerin țelor de bună administrare, în func ție de criterii diferite de structurare a acestora.
Astfel, în func ție de natura elementelor la care fac referire cerin țele de bună
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
89 administrare, acestea pot viza capacitatea institu țională sau capacitatea administrativă a unei
instit uții – respectiv acele elemente care țin de resursele necesare unei institu ții pentru realizarea
scopului său, și obliga ții care vizează procesele și procedurile care guvernează activitatea
desfă șurată.
O altă modalitate de clasificare a cerin țele de bună administrare are în vedere păr țile
interesate la care se referă – cele din mediul intern, reprezentând proprii angaja ți ai respectivei
entită ți, sau cele din mediul extern, care la rândul lor se pot constitui în păr ți interesate directe –
clien ții sau ben eficiarii direc ți ai activită ții presate și părți interesate indirecte – cei care beneficiază
în mod indirect de activitatea entită ții respective: membrii de familie ai păr ților interesate,
angajatori, operatori economici, comunitatea sau societatea civilă organizară, ori chiar alte
institu ții publice.
Cerin țele de bună administrare pot fi conturate și în raport de riscurile care se doresc a
fi prevenite. O astfel de abordare are în vedere ca prim pas un inventar comprehensiv al riscurilor,
respectiv al con secin țelor negative pe care institu ția respectivă le poate suferi, pentru ca măsurile
de prevenire sau de remediere a acestor riscuri să se transforme în obliga ții de conformitate – fie
ele cerin țe sau angajamente.
Având în vedere multitudinea de op țiuni p entru clasificarea cerin țele de bună
administrare, vom propune în capitolul dedicat structurarea lor în raport de principalele elemente
recunoscute și acceptate ca fiind determinante pentru buna administrare, fiecare dintre acestea
detaliindu -se în mai mul te sub -cerin țe. În lumina acestei propuneri de structurare a cerin țelor,
standardul de bună administrare presupune în linii generale următorii indicatori majori :
1. Legalitate și legitimitate
2. Leadership și responsabilitate
3. Impar țialitate
4. Transparen ță
5. Particip are publică
6. Respectarea drepturilor omului
7. Tratamentul egal
8. Propor ționalitate
9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
Apreciem că indiferent de izvorul acestora, cerin țele de bună administrare vor putea fi
încadrate într -una dintre cele nouă cerin țe principale propuse anterior, dând expresie uneia dintre
cerin țele specifice ale acesteia.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
90 2.7. Sistemul de management al conformită ții
Odată cu clarificarea cerin țelor de bună administrare, rămâne de solu ționat mecanismul
prin care acestea sunt inventariate la nivelul fiecărei institu ții în parte, sunt cunoscute și asumate
și pentru fiecare dintre acestea sunt adoptate măsuri specifice de punere în aplicare, determinând
astfel conformitatea cu aceste cerin țe.
Preocuparea pentru un program de conformitate s -a conturat în mod explicit la sfâr șitul
anilor 90 în Australia, unde în industria serviciilor financiare organiza țiilor le era solicitat să aibă
la îndemână o metodă pentru a demonstra că în opera țiunile pe care le derulează, respectă legea167.
Observăm că această aborda re se construie ște pe o filozofie specifică sistemelor de drept anglo –
saxon în care conformare trebuie demonstrată, mai degrabă decât să fie prezumată. Chiar și în
acest context, structura unui program de conformitate nu era abordată în mod unitar, aceasta
depinzând în bună măsură de persoana care realiza implementarea programului. În acest context
apare în 1998 Standardul Australian nr. 3806 pentru Programe de conformitate, standard care este
rapid recunoscut de principalele autorită ți publice între care a mintim structura responsabilă în
domeniul concuren ței și al protec ției consumatorului. Edi ția revizuită în anul 2006 a acestui
standard este cea care stă la baza actualului Standard ISO 19600 elaborat de comitetul tehnic
prezidat de Institutul Australian de Conformitate și adoptat de Organiza ția Interna țională de
Standardizare în decembrie 2014.
Standardul ISO 19600:2014 nu este un standard certificabil, ci el cuprinde un set de
principii directoare pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem de management al
conformită ții destinat să asigure o metodă efectivă și eficientă pentru realizarea b unei guvernări.
Potrivit standardului, conformitatea unei entită ți presupune respectarea de către aceasta
a legilor aplicabile, inclusiv a cerin țelor legale care derivă din acestea, codurilor profesionale
aplicabile, standardelor organiza ționale, precum și a standardelor de bună guvernare, etică și nu în
ultimul rând îndeplinirea a șteptărilor comunită ții.
După cum observăm, sistemul de management al conformită ții merge dincolo de simpla
îndeplinire a obliga țiilor legale și încorporează în con ținutul său și îndeplinirea a șteptărilor și
satisfacerea nevoilor păr ților interesate168. Față de acest din urmă aspect, vom în țelege că păr țile
interesate în cazul institu țiilor publice sunt comunitatea pe care acestea o deservesc, precum și
diferite entită ți – persoane j uridice de drept public sau privat cu care acestea interac ționează pentru
167 L. Wylie, An ISO Standard for compliance programs?, Compliance & Ethics Professional, September/October
2013, A publication of the society of corporate compliance and ethics, p. 39, www.corporatecompliance.org
168 S. Minsky, ISO 19600: A Risk -Based Approach to Compliance Management, 15 mai 2015 –
www.ebizq.net/blogs/chief_risk_officer/2015/05/iso_19600_a_risk -based_ approac.php
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
91 îndeplinirea scopului lor.
Între cele două standarde – cel australian și cel interna țional, există o deosebire
semnificativă de abordare, în sensul în care în timp ce Standardul Aust ralian vorbe ște despre un
program de conformitate – adică despre o simplă func țiune a unei organiza ții, Standardul
Interna țional face referire la un sistem de management al conformită ții care necesită a fi integrat
în cultura organiza țională a entită ții și armonizat cu celelalte sisteme de management, procese și
proceduri169.
Sistemul de management al conformită ții devine astfel, cum este men ționat în chiar
preambulul standardului, parte integrantă din comportamentul și atitudinea oamenilor care
lucrează pen tru acea entitate. Incorporarea conformită ții în cultura organiza țională a unei entită ți
depinde în bună măsură de conduita liderilor entită ții respective, de modul în care ace știa asumă
și aplică valorile și principiile institu ționale, inclusiv cele privi nd buna administrare, standardele
etice și de modul în care în țeleg să răspundă cerin țelor comunită ții. Succesul acestui demers este
rezultatul asumării sale la toate nivelurile organiza ționale, valori clare și un angajament ferm
pentru adoptarea masurilor necesare promovării unei conduite conforme.
Observăm a șadar că însu și standardul ISO subliniază importan ța stabilirii unui sistem
de management al conformită ții fundamentat pe valori, și nu doar un conformism pur formal,
normativ, între altele pentru că n ici un sistem normativ nu va putea cuprinde toate situa țiile
poten țiale și riscă să genereze blocaj atunci când nu oferă un proces sau o procedură predefinită
de răspuns pentru anumite situa ții.
Structura ISO 19600 este astfel concepută încât să pună accen t pe elementele
organiza ționale necesare pentru a asigura conformitatea. Astfel, sistemul de management al
conformită ții este definit ca un set de elemente intercorelate și inter -relaționate ale unei organiza ții
utilizate pentru a stabili politici, obiecti ve și procese pentru atingerea acelor obiective. Aceasta
spre deosebire de defini ția utilizată de Standardul Australian, potrivit căruia programul de
conformitate constă într -un set de activită ți care combinate determină asigurarea conformită ții170.
Conformitatea este definită potrivit Standardului ISO într -un mod mult mai amplu decât
simpla satisfacere a obliga țiilor legale. Astfel conformitatea este definită ca fiind îndeplinirea
cerin țelor de conformitate care la rândul lor sunt definite ca fiind o bliga ții sau angajamente pe care
o organiza ție trebuie sau alege să le îndeplinească. Această abordare a standardului se reflectă și
în practica de reglementare na țională în România. Astfel, legisla ția care reglementează controlul
169 Compliance Standards ISO 19600 and AS 3806 – differences explained, 14 aprilie 2016, Financial Services
Updates, Governance, Policy Management, Risk & Compliance – www.complispace.com.au/blog/financial -services –
updates/compliance -standards -iso-19600 -3806 -differences -explained
170 Idem
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
92 managerial intern, respec tiv Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlu lui intern
managerial al entită ților publice (la data finalizării lucrării – Ordinul nr. 600/2018) stabile ște că
obiectiv ul sistemului de control intern manageria l al oricărei entită ți publice îl re prezintă
asigurarea „conformit ății cu legile, regulamentele și politicile interne .” Acestea cuprind
„obiectivele legate de asigurarea că activit atea entită ții se desfă șoară în conformitate cu obliga țiile
stabilite prin legi și regulamente, precum și cu res pectarea politicilor interne”.
După cum am arătat mai sus, astfel de cerin țe pot avea natură legală, natura unor
standarde profesionale, inclusiv cele care derivă din coduri de conduită profesională, natură
jurispruden țială sau chiar contractuală. Satisfacerea tuturor celor trei tipuri de cerin țe are la bază o
abordare bazată pe risc, abordare care de altfel stă la baza standardului însu și: "Care este riscul/
sancțiunea sau oportunitatea dacă nu îndeplinesc sau îndeplinesc o anumită cerin ță?”171 Aceas tă
abordare conduce către o a patra categorie de cerin țe – cele ale păr ților interesate, pe care
standardul ISO le define ște ca fiind persoane sau organiza ții care afectează, sunt afectate sau se
percep ca fiind afectate de o decizie sau activitate.
Dacă o abordare bazată pe risc este uzuală pentru o entitate privată, nu acela și lucru se
poate spune întotdeauna și despre o entitate publică, unde no țiunea de risc nu este intrinsecă
culturii organiza ționale a acesteia. În sprijinul acestei afirma ții stă însă și legisla ția care prevede de
exemplu, în Codul Penal172, la art. 135 „ (1) persoana juridică răspunde penal pentru infrac țiunile
săvâr șite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice , cu
excep ția statului și a auto rităților publice ”. Potrivit alin. (2) „Institu țiile publice nu răspund penal
pentru infrac țiunile săvâr șite în exercitarea unei activită ți ce nu poate face obiectul domeniului
privat ”. Nu în ultimul rând alin. (3) statuează că „răspunderea penală a persoanei juridice nu
exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvâr șirea aceleia și fapte.” Un
alt exemplu este oferit de art. 18^5 din Legea nr. 78/2000173, potriv it căruia „î ncălcarea din culpă
de către directorul, administratorul sau persoana cu atribu ții de decizie ori de control în cadrul
unui operator economic a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea
ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvâr șirea de către o persoană care se află în subordinea
sa și care a ac ționat în numele acelui operator economic a uneia dintre infrac țiunile prevăzute la
art. 18^1 – 18^3 sau săvâr șirea unei infrac țiuni de corup ție ori de spălare a banilor în legătură cu
fondurile Uniunii Europene, se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
171 S. Minsky, ISO 19600: A Risk -Based Approach to Compliance Management, 15 mai 2015 –
www.ebizq.net/blogs/chief_risk_officer/2015/05/iso_19600_a_risk -based_approac.php
172 legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855
173 pentru prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare;
legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/22361
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
93 Totu și evolu țiile recente ale legisla ției, cum este cazul Ordinului nr.400/ 2015 privind controlul
intern managerial 174, stabilesc în sarcina conducerii institu ției – liderilor despre care aminte ște
standardu l ISO 19600 – obliga ția de a întocmi și actualiza registrele de riscuri.
În acest context amintim că standardul însu și include în sfera sa de aplicare și entită țile
publice atunci când define ște întinderea no țiunii de organiza ție – persoană sau grup de persoane
care are propriile sale func ții cu responsabilită ți, autoritate și sistem de rela ționare în scopul
îndeplinirii obiectivelor stabilite. Conceptul de organiza ție include, fără a fi limitat persoane fizice
autorizate, companii, corpora ții, firme, în treprinderi, autorită ți, parteneriate, asocia ții sau funda ții,
sau institu ții, ori o parte sau o combina ție a acestora, fie ele publice sau private.
Această din urmă clarificare conceptuală credem că este necesară în lumina faptului că
deși nu există nici o indica ție expresă în acest sens, Ordinul nr. 400/2015 , sau OSGG nr. 600/2018
– în vigoare la data finalizării prezentei teze, reprezintă în fapt o translatare și o adaptare a
standardului ISO 19600:2014, între cele două existând numeroase elemente de si militudine.
Conchidem că potrivit Standardului ISO 19600:2014, cerin țele de conformitate ale unei
entită ți constau în obliga ții de conformitate – acele elemente pe care entitatea este obligată prin
lege să le respecte și angajamente de conformitate – acele elemente pe care entitatea alege în mod
voluntar să le respecte, fie că ele derivă din bune practici, proceduri interne, cerin țe contractuale
sau angajamente fa ță de păr țile interesate.
Concluzii preliminare : Cerin țe de conformitate privind buna admini strare
Reanalizând demonstra ția realizată, vom observ a că în fapt cerin țele bunei administrări
reprezintă o componentă semnificativă a cerin țelor unui sistem de conformitate, respectiv ale unui
sistem de management al conformită ții.
Dacă un sistem generic de management al conformită ții nu poate fi certificat pentru
complian ță cu Standardul ISO 19600, suntem de părere că poate fi certificabil un standard de
management al conformită ții pentru buna administrare.
În acest sens rămâne necesară definirea și cont urarea elementelor de bună practică care
se desprind din practica administrativă și cea judiciară privind modul de interpretare și aplicare a
174 http://legislatie.just.ro/Public/Detalii Document/169030
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
94 cerin țelor de bună administrare aplicabile institu țiilor publice. O astfel de detaliere este necesară
pentru a per mite elaborarea procedurilor asociate necesare implementării sistemului.
Reiterăm cu această ocazie idea că un astfel de sistem de management al conformită ții
pentru bună administrare are în fapt natura unui sistem integrat, care încorporează atât cerin țe
obligatorii, specifice domeniilor reglementate, cât și cerin țe voluntare, specifice standardelor. În
această accep țiune, la definirea cerin țelor standardului vom avea în vedere stabilirea unui nivel
mai ridicat decât cel obligatoriu prin lege, în caz contr ar sistemul riscând să î și piardă valoarea
adăugată.
Totodată men ționăm faptul că în lumina obliga țiilor care derivă din însă și legisla ția
aplicabilă, potrivit cărora pentru îndeplinirea anumitor cerin țe este necesară desemnarea unui
responsabil în cadrul fiecărei institu ții – în sens generic fiind valabilă ideea desemnării unui
responsabil pentru fiecare cerin ță în parte, apreciem că în func ție de mărimea și de capacitatea
institu țională a fiecărei entită ți, este utilă desemnarea fie a unui coordonator car e să integreze și să
coordoneze func țiile specifice, fie desemnarea unui singur responsabil pentru toate func țiunile
amintite, pentru a permite o aplicare sistematică și nebirocratică.
O astfel de pozi ție este necesar a fi plasată în organigramă în directa coordonare și
subordonare a conducătorului respectivei entită ți, ea fiind expresia directă a cerin ței de leadership
identificată deopotrivă pentru dimensiunea legală a bunei administrări, cât și pentru cea tehn ică.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
95
Partea a III -a
Competen țe și responsabilitate pentru punerea în aplicare a
standardelor de bună administrare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
96
Introducere
Reiterând de acum laitmotivul acestei lucrări, și anume faptul că scopul primordial al
institu țiilor publice este acea de a satisface func ția socială175 pentru care au fost create – respectiv
de a îndeplini misiunea stabil ită prin lege în competen ța lor, respectarea cerin țelor standardului de
bună administrare se prefigurează ca o condi ție necesară pentru s atisfacerea func ției sociale a
institu ției publice.
Conceptul de bună administrare prime ște, atât în literatura de specialitate, cât și în
practică, valen țe diferite. Astfel, buna administrare este reprezentată pe de o parte ca un principiu
orizontal al dr eptului administrativ, pe de altă parte ca un drept de genera ția a treia, potrivit
dreptului comunitar – un drept agregat care încorporează în con ținutul său o serie de alte drepturi,
dar care nu este acceptat ca un drept subiectiv, susceptibil de ocrotire prin intermediul unei ac țiuni
directe în instan ță, și nu în ultimul rând ca un standard – un set de valori pe care societatea îl
recunoa ște și îl cere respectat de către institu țiile publice care o deservesc, și nu numai176.
Strategiile folosite pentru a as igura respectarea cerin țelor de bună administrare variază
de la concentrarea pe conformitatea cu cadrul normativ la aplicarea unor abordări centrate pe
adeziunea la principii etice177. Modul în care fiecare institu ție pune în aplicare aceste cerin țe este
specific contextului în care aceasta operează, iar analiza literaturii de specialitate178 și a practicii
arată că în fapt fiecare institu ție folose ște o solu ție care îmbină elemente de conformitate normativă
cu elemente de adeziune la valori și principii.
Această solu ție unică, proprie fiecărei institu ții, define ște cultura organiza țională a
acesteia. Conceptul de cultură organiza țională a fost utilizat pentru prima dată de Pettigrew A. în
1979, potrivit căruia aceasta reprezintă un sistem de semnifica ții publice și colective acceptate de
un anumit grup la un moment dat179.
O defini ție a culturii conformită ții regăsim în Standardul ISO 19600:2014 privind
175 Klotz -Santha, 2013, p. 16 în Pallai, K: Integrity and integrity management, created within the framework of priority
project No. SROP -1.1.21 -2012 -2012 -0001: Prevention of corruption and the revision of public administration
development, în Gurzawska, A, Principles and Approaches in Ethics Assessment, Institutional Integritym University
of Twente, June 2015, 3
176 A se vedea în acest sens conținutul detaliat al Părții I: Repere conceptuale privind cadrul de conformitate pentru
bună administrare aplicabil în instituțiile publice
177 The Conference Board of Canada, How to Ensure Ethics and Integrity troughtout an Organization, April 2008, p.1,
în Gurzawska, A, op. cit. p. 7
178 A se vedea în acest sens Chayes, A; Chayes, A: the new so vereignty. Compliance with international Regulatory
Agreements, Cambridge, Mass 1995, în Neyer, J.; Zurn, M, op. cit., p.16
179 Pettigrew, A., On studying organizational culture, Administrativ Science Quarterly, 24,1979, p. 570 -581 în
Stănimir, E.F., M anagem entul culturii organizaționale în poliția română – Teză de doctorat – rezumat, Academia de
Poliție « Alexandru Ioan Cuza », București, 2014, p. 9
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
97 sisteme de management al conformită ții. Potrivit acestuia, cultura conformită ții reprezintă valorile,
etica și credin țele sau cutumele existente în organiza ție, care interac ționează cu structurile acesteia
și cu sistemele sale de control pentru a produce norme de conduită care determină ob ținerea
rezultatelor de conformitate180.
Revenind la ideea centrală a acest ei cercetări – aceea de a contura un sistem de
conformitate pentru bună administrare, ne vom raporta în cele ce urmează la buna administrare ca
la un standard care necesită a fi internalizat și asumat de cultura organiza țională a unei institu ții
publice. Întrucât c adrul de referin ță pentru determinarea cerin țelor de bună administrare are o
multitudine de izvo are, cu for ță juridică diferită, în continuare vom analiza cele mai importante
astfel de izvoare pentru a determina cui apar ține responsabilitatea pune rii în aplicare a cerin țelor
de bună administrare.
Așa cum arătam în prima parte a acestei lucrări , un rol esen țial în cadrul culturii
organiza ționale îl joacă leadership -ul unei institu ții, urmat îndeaproape de membrii acesteia care
influen țează cultura, iar cultura „î și pune amprenta în mod semnificativ pe comportamentul și
atitudinile membrilor să i181.”
Astfel, prezentul material î și propune să abordeze problematica punerii în aplicare a
cerin țelor de bună administrare din perspectiva celui care este chema t, prin lege sau prin actele
interne ale unei institu ții publice , să facă acest lucru, respectiv are o obliga ție pozitivă de a face.
Din această perspectivă, în cele ce urmează ne vom apleca preponderent asupra ideii de
responsabilitate și de persoane resp onsabile cu punerea în aplicare a cerin țelor, și mai pu țin asupra
celei de răspundere, fără a o putea exclude însă pe aceasta din urmă.
În sus ținerea ideii că pentru punerea în aplicare a cerin țelor standardului de bună
administrare este necesară preponder ent stimularea responsabilită ții și respectiv a responsabilizării
celor implica ți, demersul de fa ță va analiza comparativ competen țele și atribu țiile în materie care
revin pe de o parte palierului de conducere din cadrul unei institu ții publice, iar pe de altă parte
persoanelor desemnate. Această analiză va urmări atât dimensiunea politică a cerin țelor de bună
administrare, cât și cea juridică și cea tehnică, pentru ca în final să contureze concluzii cu privire
la o formulă de responsabilizare aptă să satisfacă toate cerin țele.
180 Cerința 3.19 din ISO 19600:2014
181 în Stănimir, E.F, op. cit, p. 7
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
98 3.1. Competen ța institu țională vs. Competen ța individuală
Așa cum arătam și în partea I a prezentei lucrări, aptitudinea subiectelor de drept de a
acționa pe baza și în executarea legii prin procedee de putere publică este dată d e înzestrarea
acestora cu competen ță. Competen ța persoanelor administrative apare sub forma unor atribu ții pe
care acestea le au și în virtutea cărora pot încheia acte admin istrative, con tracte admin istrative,
opera țiuni administrative sau tehnico -materiale. Totodată, drepturile și obliga țiile cu care
persoanele de drept admin istrativ sunt învestite constituie atribu țiile acestora182. Exercitarea
acestor drepturi se face pentru realizarea misiunii institu ționale .
Competen ța persoanelor admin istrative, este exercitată atât în cadrul unor raporturi
juridice externe, cât și în cadrul unora formate în cadrul persoanelor administrative , respectiv a
entită ților p ublice.
Potrivit prof. Iorgovan, atunci când legea califică un subiect de drept ca fiind persoană
juridică de drept public, acesta are atât capacitate de drept public, cât și capacitate de drept civil,
aceasta din urmă fiind absorbită de prima. Când însă legea califică un subiect de drept ca având
atribu ții în rea lizarea puterii publice, respectiv atunci când legea nu califică o institu ție publică
drept persoană de drept public, acesta va avea doar capacitatea de drept public, fără a putea însă
încheia acte juridice civile183.
Această analiză este relevantă în cazul situa țiilor în care avem de a face cu persoane
administrative unipersonale – președinte, prefect, primar. Acestea sunt persoane juridice fără
personalitate civilă, aceasta apar ținând institu ției civile în care sunt integrate. Astfel , atunci când
se pune problema reparării unui prejudiciu cauzat de actele administrative , în instan ță vor fi
chemate alături de persoanele administrative unipersonale și persoanele administrative cole giale
asociate – admin istrația preziden țială, prefectura , administra ția comunală184.
Reținem faptul că persoanele juridice sunt grupări de indivizi – persoane fizice, care
posedă interese distincte de cele ale membrilor care le compun185. Astfel, c ompeten ța institu țională
în sens de atribu ții recunoscute de lege po ate fi exercitată și de subdiviziunile persoanei juridice,
însă exerci țiul acestora nu se realizează în nume propriu ci în numele persoanei juridice. Suntem
în această situa ție în fa ța unor competen țe de serviciu care nu se confundă cu competen ța persoanei
administrative. Potrivit prof. Bălan, această competen ță de serviciu ia na ștere în cadrul raporturilor
182 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 42 -43
183 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 48
184 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 49
185 Iorgovan, A., Noula lege a adminsitrației publice locale și personalitatea de drept public a unităților adminsitrativ
teritoriale, Dreptul nr. 9/2001 în Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 47
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
99 juridice din cadrul persoanei admin istrative, care pot fi raporturi de serviciu sau de muncă, ca
rapor turi ce se instituie între inst ituția publică și persoana legal numită într -o func ție constituită în
cadrul instit uției.
Atribu țiile din sfera de competen ță a unei entită ți publice se grupează în func ții publice.
„Func ția publică reprezintă situa ția juridică a persoanei fizice învestită legal cu atribu ții în
realizarea competen ței unei autorită ți sau institu ții publice186”.
Astfel, în sensul și în interesul prezentei cercetări vom în țelege prin competen ță
institu țională totalitatea actelor și faptelor juridice pe care institu țiile le pot încheia în virtu tea
atribu țiilor, respectiv a drepturilor și obliga țiilor care le -au fost conferite prin lege.
De cealaltă parte vom re ține că reprezintă competen ța individuală totalitatea actelor și
faptelor juridice pe care un individ le poate încheia în virtutea drepturilor și obliga țiilor ce i -au fost
conferite acestuia în baza raportului de serviciu s au de muncă.
Între competen ța institu țională și cea individuală există un raport de la întreg la parte,
unde competen ța individuală reprezintă o frac ție din competen ța institu țională, pe care un individ
o exercită nu doar în considerarea apartenen ței sale la acea institu ție, respectiv a raportului dintre
aceștia, ci și în considerarea drepturilor și obliga țiilor sale personale (ex. drepturi ce decurg din
pregătirea pro fesională).
Astfel, în realizarea mi siunii sale institu ționale, o institu ție poate cere unui individ să î și
execute obliga țiile ce decurg din competen ța sa individuală pentru a realiza c ompeten ța
institu țională. În acest sens, conducătorul unei institu ții este chemat ca în virtutea competen ței sale
de coordonare și organizare a activității să adopte actele juridice necesare pentru punerea în
executare a cerin țelor legii, cerin țe care reprezintă tocmai atribu țiile institu ției.
3.2. Răspunderea institu țională vs. Răspunderea individuală pentru punerea
în aplicare a standardelor de bună administrare
3.2.1. Răspundere vs. responsabilitate
Deși în limbajul curent termenii de răspundere și responsab ilitate se definesc unul prin
altul, notăm totu și valen țe diferite ale acestora. Mai mult decât atât, în literatura de specialitate este
larg acceptată ideea că cele două no țiuni nu sunt identice. Ele reprezintă „două categorii distincte,
186 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008 , p. 136
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
100 cu trăsături comu ne, interac ționând și determinându -se reciproc, deoarece nu poate exista
răspundere decât între două persoane responsabile și libere să î și aleagă un anumit comportament
conformat sau neconformat legii”187.
Doctrinari ai dreptului românesc188 arată că fiecare societate este guvernată de un sistem
de valori pe care membrii acesteia îl recunosc, și-l însu șesc, și-l apropriază, internalizându -l și
trăind conform cerin țelor acestuia, ceea ce îi face să fie accepta ți de societate și să trăiască în
armonie cu aceasta. Această asumare a sistemului de valori și conduita consecventă cu el
presupune responsabilitatea individului. Atunci când individul se îndepărtează de acest sistem de
valori și adoptă o conduită neconformă lui, societatea reac ționează î n sensul obligării acestuia de
a da socoteală pentru nerespectarea sistemului de valori. Această ac țiune apare deci în momentul
în care individul încetează să mai fie responsabil și este angajată răspunderea sa189.
Într-o altă viziune, „responsabilitatea imp lică două condi ții principale: persoana știe ce
face și aceasta î și dore ște sau inten ționează să joace un rol în act, în timp ce răspunderea juridică
poate fi atrasă și pentru acte neinten ționate (neglijen ță) sau pentru urmările neinten ționate ale
faptelor sale” 190.
Nu în ultimul rând, răspunderea administrativă este explicată pornind de la ideea de
constrângere191, unde aceasta reprezintă ansamblul de măsuri pentru prevenirea faptelor
antisociale, apărarea drepturilor cetă țenilor și sanc ționarea încălcării normelor. Totu și în contextul
arătat, considerăm că ideea de constrângere nu î și găse ște locul decât într -o ultimă instan ță, ceea
ce este necesar să prevaleze fiind tocmai ideea de responsabilitate.
Citându -l pe Dimitrie Gusti, colectivul de autori re ține în lucrarea „Criza de model
moral – O realitate?” faptul că responsabilitatea individuală este direct propor țională cu nivelul
responsabilită ții colective, responsabilitatea îndeplinind în mod esen țial o func ție socială. Potrivit
lui Gusti, responsabilitat ea are atât un caracter obiectiv, decurgând din responsabilitatea pe care o
avem fa ță de sanc țiunile organizate ale legii sau ale opiniei publice, cât și un caracter subiectiv,
decurgând din sanc țiunile propriei con științe192.
187 Ștefan, E.E, Răspunderea Juridică. Privire special asupra răspunderii în dreptul administrative – Teză de doctorat
– rezumat, Universitatea Nicolae Titulescu, 2012, p.10
188 Florea, M., Responsabilitatea acțiunii soci ale, Editura didactică și pedagogică, București, 1970 în Vedinaș, V.,
Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Editura Lumina Lex, 2002, p. 581
189 Vedinaș, V., Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Editura Lumina Lex, 20 02,
p. 581
190 Iorgova, A., Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, 1996, p. 86 în Bălan, E., Instituții Administrative,
Editura CH Beck, 2008, p. 193
191 Bălan, E., Instituții Administrative, Editura CH Beck, 2008, p. 193
192 D. Gusti, Opere, Vol. II, Bu curești, Ed. Academiei RSR, p. 299 în Borza. A, Popa, M., Osoian, C., Criza de model
moral – o realitate?, Universitatea Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, p. 55, www.managementmarketing.ro/pdf/
articole/47.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
101 Potrivit acelora și autori, fiecare individ este responsabil de să vârșirea sau neîmplinirea
unei fapte, precum și de urmările acesteia în măsura în care fapta este expresia exercitării libertă ții
sale de voin ță, iar vinovă ția depinde de importan ța sarcinilor, de cunoa șterea și înțelegere a
gravită ții faptelor, și de lipsa influen țelor externe în luarea deciziei privind fapta respectivă193.
3.2.2. Răspunderea institu țională vs. Răspunderea personală
Mijlocul prin care se analizează dacă structurile admin istrației ac ționează potrivit
cerin țelor stabilite și misiunii sale este controlul asupra acesteia, în unele situa ții acesta poate viza
nu doar aspecte de legalitate, ci și de oportunitate194, așa cum arătam în prima parte a lucrării ca
fiind specific pentru controlul privind maladmin istrarea.
Rolul controlului nu este doar acela de a constata conformitatea sau neconformitatea, ci
de a restabilit legalitatea și oportunitatea ac țiunilor și opera țiunilor admin istrației.
Astfel, urmare a controlului este necesară impunerea în temeiul legii și prin puterea
publică a unui set de măsuri, uneori împotriva voin ței unor persoane, pentru restabilirea
conformită ții. Această constrângere poate apărea și ca urmare a existen ței unei fapte ilicite, sens
în care va antrena răspunderea celui aflat în culpă, dar și cu rol preventiv, pentru prevenirea unor
neconformită ți195. Rezultă a șadar că nu orice formă de constrângere intervine pentru a concretiza
o formă de răspundere196.
Răspunderea însă este întotdeauna atrasă de săvâr șirea unei fapte antisociale și
reprezintă dezacor dul societă ții față de comportamentul neconform.
În lumina celor de mai sus conchide m că responsabilitatea reprezintă obliga ția de a
asigura legalitatea și oportunitatea opera țiunilor sau de restabilire a acestora în cazul în care
controlul relevă o neconformitate care nu antrenează culpa cuiva. Neîndeplinirea acestei obliga ții
și deci generarea unei neconformită ți din culp ă atrage răspunderea persoanei vinovate și
sancționarea acesteia.
Răspunderea administrativă poate îmbrăca forma răspunderii disciplinare, a răspunderii
contraven ționale și a răspunderii patrimoniale. Aceste forme de răspundere admin istrativă sunt în
fapt forme ale unei răspunderi individuale a persoanelor fizi ce.
193 Borza. A, Popa, M., Osoian, C., Criza de model mor al – o realitate?, Universitatea Babeș -Bolyai” Cluj -Napoca, p.
56
194 Bălan, E., Instituții Administrativ e, Editura CH Beck, 2008, p. 165
195 Bălan, E., Instituții Administrativ e, Editura CH Beck, 2008, p. 193
196 Vedinaș, V., Drept Administrativ și Instituții Politico -Administrative – manual practice, Editura Lumina Lex, 2002,
p. 583
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
102 Răspunderea institu țiilor publice este stabilită prin textul constitu țional197 și Legea nr.
554/2004 și se referă la posibilitatea individului de a se adresa instan ței de judecată atunci când se
consider ă că a fost vătămat de o autoritate publică, într-un drept al său ori într -un interes legitim,
printr -un act administrativ emis de aceasta sau prin nesolu ționarea în termenul legal a unei cereri.
În astfel de situa ții, repara ția pe care o poate ob ține persoana vătămată este recunoa șterea dreptului
pretins sau a interesului legitim, anularea sau emiterea actului și repararea pagubei.
Observăm că din analiza coroborată a acestui text și a considera țiilor privind situa țiile
în care poate interveni constrângerea, ne aflăm pe tărâmul situa ției în care nu p utem vorbi
deocamdată despre comiterea unei forme de ilicit . Întrucât textul constitu țional nu vorbe ște despre
această formă de răspundere limitativ doar în cazul existen ței unei culpe, prin aplicarea principiului
ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, conchidem că acesta este incident atât în cazul
răspunderii subiective, care presupune existen ța unei culpe, dar și în cazul răspunderii obiective,
pentru limitele serviciului public198.
Această abordare bazată pe răspunderea obiectivă este consisten tă și cu alte dispozi ții
legale în ma teria răspunderii. A mintim în acest sens prevederile art. 185 din Legea nr. 78/2000,
potrivit căruia constituie infrac țiune „ încălcarea din culpă de către directorul, administratorul sau
persoana cu atribu ții de decizie ori de control în cadrul unui operator economic a unei îndatoriri
de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca
rezultat săvâr șirea de către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în numele
acelui operator economic a uneia dintre infrac țiunile ” prevăzute de această lege. Relevante în acest
sens sunt și prevederile art. 135 din Codul Penal, care exceptează de la angajarea răspunderii
penale statul și a autorită țile publice. Aceasta nu înlătură însă răspunderea penală a individului.
Din perspectiva individului însă, răspunderea administrativă poate fi antrenată numai în
măsura în care acesta a încălcat cu vinovă ție o normă de drept, respectiv o cerin ță de conformitate.
În această situa ție vorbim exclusiv despre o răspundere subiectivă, care poate fi înlăturată atunci
când lipse ște vinovă ția.
Cu alte cuvinte, în lumina analizei coroborate privind competen ța și răspunderea
instituțională și individuală ne putem afla în fața unei situa ții în care lipse ște culpa individului –
respectiv nu poate fi atrasă răspunderea acestuia pentru exercitarea propriei competen țe, însă a fost
generat un prejudiciu pentru care entitatea publică va trebui să răspundă pentru limita serviciului
public. Această situa ție este preponderent relevantă atunci când în implementarea sistemului de
conformitate pentru bună admin istrare, persoana juridică este competentă să stabilească regulile
197 Art. 52
198 Bălan, E., Instituții Administrative, Editura CH Beck, 2008, p. 224
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
103 de punere în aplicare, respectiv să adopte măsurile de diligen ță necesa re, individul chemat să
exercite funcția publică respectă aceste reguli și cu toate acestea dreptul sau interesul legitim al
unui terț este afectat.
Într-o astfel de situa ție, așa cum am arătat, institu ția este chemată să remedieze situa ția,
respectiv să ocrotească în mod adecvat dreptul sau interesul legitim, însă nu poate fi vorba de
impunerea unei sancțiuni, ceea ce mută discu ția de pe tărâmul răspunderii, pe cel al
responsabilită ții.
În această sferă a responsabilită ții discutăm și despre obliga ția indivizilor ca exponen ți
ai persoanelor admin istrative de a depune toate diligen țele necesare pentru ocrotirea drepturilor și
intereselor legitime, fără însă ca prin aceasta să se poată asigura în mod absolut ocrotirea tuturor
acestora.
În secțiunile următ oare vom analiza cu precădere cui revine obliga ția asigurării punerii
în aplicare a cerin țelor de bună admin istrare, structurate pe cele trei dimensiuni, în lumina
competen țelor individuale. Analiza vizează doar în subsidiar identificarea consecin țelor în cazul
nerespectării acestor obliga ții, respectiv a formelor de constrângere și de răspundere care pot fi
atrase.
3.3. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dimensiunii politice a
cerin țelor de bună administrare . Rolul viziunii strategice a clasei politice
Din perspectiva dimensiunii politice a cerin țelor de bună administrare – aceasta
reprezentând de altfel și sursa istorică a conceptului, este dificil de identificat în mod precis cui
aparține responsabilitatea punerii în aplicare, având în vedere natura complexă a actorilor implica ți
și evolu ția acestora în timp. Îndeplinirea dimensiunii politice a cerin țelor de bună administrare este
desigur un exerci țiu de suveranitate și de voin ță politică deopotrivă a liderilor care ini țiază
demersul, dar și a celor care dau continuitate acestuia. Această succesiune a mai multor lideri este
determinată de perioada îndelungată de timp pe care un stat o parcurge pentru a fi acceptat într -o
structură sau alta, sau pentru a beneficia de facilită țile pe care o struc tură politico -juridică le poate
oferi. În acest sens amintim că procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost ini țiat
la 1 februarie 1993, dată la care a fost semnat Acordul de Asociere, calitatea de stat membru fiind
dobândită la 1 ianuarie 2 007. În această perioadă, în baza regulilor constitu ționale199 privind durata
199 Art. 81 și 83 și art. 63 din Constituția României
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
104 mandatelor și a posibilită ților de înnoire a acestora, s -au derulat patru mandate preziden țiale, tot
atâtea legislaturi și numeroase guverne care au exprimat angajamentul politic de punere în aplicare
cerin țelor de bună administrare.
Fiecare dintre exponen ții puterii legislative și executive a influen țat prin conduita sa și
prin mesajul politic transmis modalitatea și gradul de punere în aplicare a cerin țelor de bună
administrare. Voin ța politică exprimată a fost transpusă în voin ță juridică exprimată prin actele
normative elaborate și adoptate de puterea legislativă și prin actele de punere în aplicare și
executare a legii adoptate de guvern și de organele sale de specialitate.
Din această perspectivă, responsabilitatea puterii legislative și executive de asigura
aderarea și punerea în aplicare a cerin țelor de bună administrare este determinată exclusiv ca
expresie a exerci țiului suveranită ții na ționale. Astfel, potrivit art. 2 (1) din Constitu ție,
”suveranitatea na țională apar ține poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”, iar
puterea legislativă și președintele sunt expresia directă a exerci țiului acestei suveranită ți, fiind ale și
”prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat”200, în timp ce guvernul este expresia
exerci țiului indirect al suveranită ții, fiind desemnat de pre ședinte și învestit de parlament prin
acordarea votului de încredere201. Fiecare dintre aceste entită ți prime ște votul cetă țenilor în baza
unor documente -program care descriu angajamentele pentru care exponen ții lor î și vor exercita
voința politică. Dacă pentru parlament și președinție izvorul u nui astfel de document -program este
cutumiar, în ceea ce prive ște programul de guvernare, acesta este precizat de însu și textul
constitu țional ca făcând obiectul dezbaterii de către camerele reunite, împreună cu lista membrilor
guvernului, înaintea votului de învestitură.
Nerespectarea angajamentelor astfel asumate prin documentele -program este diferit
cenzurabilă, în func ție de statutul fiecăruia dintre actorii aminti ți. În cazul membrilor
parlamentului, ace știa nu pot fi tra și la răspundere pentru nerespe ctarea angajamentelor politice pe
care și le-au asumat înainte de alegeri în virtutea a două texte constitu ționale – art. 69 (2) potrivit
căruia orice mandat imperativ este nul, și art. 72 (1) potrivit căruia , pentru voturile sau opiniile
politice exprimat e în exercitarea mandatului, deputa ții și senatorii nu pot fi tra și la răspundere
juridică. Acest din urmă articol este aplicabil și președintelui. Astfel rezultă că singura modalitate
de angajare a răspunderii pentru neîndeplinirea angajamentelor politice rezidă în exerci țiul
suveranită ții, respectiv în neacordarea voturilor pentru un nou mandat.
În ceea ce prive ște însă Guvernul, potrivit art. 109(1) din Constitu ție, acesta răspunde
200 Art. 62(1) și 81 (1) din Constituția României
201 Art. 103 din Constituția României
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
105 politic în fa ța Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Totodată, textul constit uțional stabile ște
răspunderea solidară a membrilor Guvernului pentru activitatea și actele acestuia. În acest sens,
Parlamentul poate demite Guvernul prin retragerea încrederii acordate202.
Rezultă a șadar, din analiza de mai sus că d imensiunea politică a cerin țelor de bună
administrare poate fi dusă la îndeplinire numai prin exerci țiul voin ței politice, ca rezultat al
exerci țiului suveranită ții, iar neîndeplinirea acesteia poate angaja doar răspunderea politică.
3.4. Responsabilitatea pe ntru punerea în aplicare a dimensiunii juridice a
cerin țelor de bună administrare
Odată însă ce dimensiunea politică este asumată la nivel de voin ță politică a leadership –
ului, urmează procesul firesc de transpunere a acesteia în dimensiunea juridică.
Din această perspectivă, responsabilitatea punerii în aplicare a cerin țelor de bună
administrare se nuan țează în func ție de structura administrativ -ierarhică chemată să îndeplinească
această func țiune.
Pentru a putea servi scopului prezentei cercetări, ne vom apleca mai întâi asupra unei
analize a cadrului normativ care stabile ște responsabilită ți privind punerea în aplicare a cerin țelor
de bună administrare.
Consecvent concluziilor Părții a II -a din lucrare – Analiza elementelor standardului de bună
administr are și a obliga ției de conformitate pentru institu țiile publice – vom utiliza, pentru analiza
cadrului normativ, structura propusă în cadrul acesteia pentru definirea cerin țelor st andardului de
bună administrare .
Așadar, în cele ce urmează vom realiza o a naliză neexhaustivă a actelor normative care
stabilesc responsabilită ți privind punerea în aplicare a cerin țelor de bună administrare.
3.4.1. Cadrul normativ privind responsabilitatea punerii în aplicare a cerin țelor de
bună administrare
3.4.1.1. Legalitate și legitimitate
Actul normativ cadru pentru punerea în aplicare a cerin țelor de bună administrare îl
202 Art. 110 din Constituția României
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
106 reprezintă OG nr. 119/1999203 aprobată prin Legea nr. 234/2007, care reglementează controlul
intern managerial ca fiind „ansamblul formelor de control exercita te la nivelul entită ții publice,
inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanta cu obiectivele acesteia și cu
reglementările legale, în scopul asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și
eficace . Acesta include, de asem enea, structurile organizatorice, metodele și procedurile”.
Analizând în continuare dispozi țiile art. 3 al OG 119/1999, primul dintre obiectivele
controlului intern managerial este legat de realizarea scopului însăși al entită ții publice, scop care,
așa cum am arătat într-o secțiune anterioară204, este indisolubil legat de însăși existen ța entită ții ca
persoană juridică. Astfel, „pentru a avea calitatea de persoană juridică, o entitate trebuie să aibă
o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu , afectat realizării unui anumit scop licit
și moral , în acord cu interesul general205”. Realizarea acestui scop trebuie să se realizeze, potrivit
textului citat, în condi ții de regularitate, respectiv cu respectarea legii, a reglementărilor și
deciziilor conducerii.
Vom observa că potrivit art. 2 lit. v) din OG nr. 119/1999, prin regularitate vom în țelege
„caracteristic a unei opera țiuni de a respecta ansamblul principiilor și regulilor procedurale și
metodologice aplicabile categoriei din care face parte”, pe când conformitatea este „caracteristica
unei opera țiuni, a unor acte sau fapte administrative ale unei entită ți publice de a corespunde
politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către aceasta sau de către o autoritate
superioară ”. Această a doua parte a defini ției conformită ții se suprapune peste cel de-al treilea
obiectiv al controlului intern managerial, astfel că putem conchide că unul dintre obiective este
acela al asigurării conformită ții opera țiunilor, actelor și faptelor admi nistrative ale unei entită ți
publice.
În ceea ce prive ște cerin ța privind elaborarea procedurilor de lucru potrivit cadrului legal,
însuși OSGG nr. 400/2015 stabile ște că este competen ța Comisiei de monitorizare constituite de
către conducătorul entită ții, să coordoneze elaborarea procedurilor formalizate în vederea
îndeplinirii în condi ții de regularitate, eficacitate, economicitate și eficien ță a obiectivelor
entită ților publice206.
203 OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv
204 La secțiunea dedicată capacității administrative din Raportul de cercetare nr. 1 – Repere normative la nivelul
Uniunii Europene privind cadrul de conformitate pentru instituțiile publice
205 Art. 187 Cod Civil
206 Art. 62 din OSGG nr. 400/2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
107 3.4.1.2. Leadership și responsabilitate
Cerin ța privind organizarea sistemului de control intern managerial, monitorizarea și
evaluarea performan ței acestuia de către conducerea institu ției este satisfăcută prin dispozi ția art.
82 din OSGG nr. 400/2015 (în prezent OSGG nr. 600/2018) potrivit căreia ”c ontrolul intern
managerial se află în responsabilitatea con ducătorilor entită ților publice. Ace știa au obliga ția de
a-l proiect a, implement a și dezvolt a în mod continuu . Încredin țarea unor ter ți a activită ților
necesare pentru implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial al entită ții
publice este asimilată cu neîndeplinirea de către conducătorul entită ții publice a propriil or
atribu ții, cu bune rezultate ”.
3.4.1.3. Impar țialitate
Cerin țele privind controlul incompatibilită ților, declararea intereselor, a averilor și a
cadourilor sunt delegate către persoane anume desemnate astfel:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 176/2010207, ”este obligatorie desemnarea unor persoane
responsabile care să asigure implementarea prevederilor legale privind declara țiile de avere și
declara țiile de interese, în entită țile în care își desfă șoară activitatea persoane au obliga ția de a
depune astfel de declar ații”.
Sunt chema ți să depună declara țiile de avere și declara țiile de interese după cum urmează :
a) Președintele României, consilierii preziden țiali și consilierii de stat – depun la persoana
desemnată de șeful Cancelarie i Administra ției Preziden țiale; b) președinții Camerelor
Parlamentului, deputa ții și senatorii – depun la persoana desemnată de secretarul general al
Camerei din care aceștia fac parte; c) membrii din România în Parlamentul European și membrii
în Comisia Europeană din partea României – depun declara țiile la Autoritatea Electorală
Permanentă; d) primul -ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat și
asimila ții acestora, precum și consilierii de stat din aparatul de lucru al primului -ministru – depun
la persoana desemnată de secretarul general al Guvernului; e) membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, judecătorii, procurorii, asisten ții judiciari și magistra ții asisten ți – depun declara țiile
la persoana desemnată de secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii; f) membrii
Consiliului Național de Integritate, precum și președintele și vicepre ședintele Agen ției – depun la
207 Legea nr. 176 /2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și
completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,
precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare;
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
108 persoana desemnată de secretarul general al Senatului; g) consilierii județeni și consilierii locali,
primarii, precum și președinții de consiliu județean – depun declara țiile la persoana desemnată de
secretarii unită ților administrativ -teritoriale respective; h) prefec ții și subprefec ții – depun la
persoana desemnată de secretarul cancelariei prefectului; i) alte categorii de persoane prevăzute
de lege – depun la persoana desemnată de șeful compart imentului de resurse umane sau, după caz,
de șeful secretariatului din cadrul autorită ților publice, institu țiilor publice sau unită ților din care
fac parte.
Potrivit alin. (3) al aceluia și articol, ”în exercitarea atribu țiilor prevăzute de prezenta lege,
persoanele menționate mai sus sunt subordonate direct conducătorului institu ției respective, care
răspunde pentru desfă șurarea în bune condi ții a activită ții acestora” . Persoanele responsabile
primesc, înregistrează declar ațiile de avere și declara țiile de interese și eliberează la depunere o
dovadă de primire; pun la dispozi ția personalului formularele declara țiilor; oferă consultan ță
pentru completarea corectă a rubricilor din declara ții și pentru depunerea în termen a acestora;
eviden țiază declara țiile de avere și declara țiile de interese în registre speciale cu caracter public;
asigură afișarea și menținerea acestora pe pagina de internet a institu ției; trimit Agen ției Naționale
de Integritate copii certificate ale decla rațiilor de avere și ale declara țiilor de interese depuse și
câte o copie certificată a registrelor speciale; după expirarea termenului de depunere, întocmesc o
listă cu persoanele care nu au depus declara țiile de avere și declara țiile de interese în termen și le
informează de îndată, solicitându -le un punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare. Potrivit
art. 29, „nerespectarea acestor obliga ții constituie contraven ție și se sancționează cu amendă de
la 50 lei la 2.000 lei. Această sancțiune se aplică și conducătorului entită ții, dacă acesta nu
îndepline ște obliga țiile prevăzute de prezenta lege. Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau
neconstatarea încetării funcției publice, atunci când actul de constatare a rămas definitiv,
constituie contraven ție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu
constituie infrac țiune”.
În mod similar, conducătorul autorită ții, institu ției publice sau al persoanei juridice
dispune constituirea unei comisii alcătuite din 3 persoane de specialitate din institu ție, care va
evalua și va inventaria bunurile cu valoare de peste 50 de euro pe care le-au primit cu titlu gratuit
în cadrul unor activită ți de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției, persoane le care au
calitatea de demnitar public și cele care dețin funcții de demnitate publică, magistra ții și cei
asimila ți acestora, persoanele cu funcții de conducere și de control, funcționarii publici din cadrul
autorită ților și institu țiilor publice sau de interes public, precum și celelalte persoane care au
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
109 obliga ția să-și declare averea, potrivit legii208.
În ceea ce prive ște cerin ța privind conduită etică, potrivit codurilor în vigoare, art. 201 din
Legea nr. 7/2004209, conducătorii autor ităților și institu țiilor publice vor desemna un func ționar
public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică și
monitorizarea respectării normelor de conduită, în scopul aplicării eficiente a dispozi țiilor
prezentului cod de conduită. Acesta acordă consultan ță funcționarilor publici pe aspecte legate de
respectarea normelor de conduită; întocme ște rapoarte trimestriale privind respectarea normelor
de conduită de către funcționarii din respectiva entita te, pe baza concluziilor monitoriz ării aplic ării
prevederilor codului de conduită.
Nu în ultimul rând, pentru îndeplinirea cerin ței generice privind impar țialitatea și
integritatea, potrivit art. 6 din HG nr. 583/2015, în termen de șase luni de la data intrării în vigoare,
toate institu țiile și autorită țile publice centrale și locale, vor elabora și transmite Ministerului
Justiției planurile de integritate aprobate prin ordin sau decizie a conducerii institu țiilor. Prin
acela și act se desemnează coordonatorul implementării planului de integritate, la nivel de funcție
de conducere, precum și persoanele de contact, la nivel de funcție de execu ție.
3.4.1.4. Transparen ță
În privin ța cerin ței privind accesul la informa ții de interes public – la cerere și din oficiu,
în temeiul art. 4 din Legea nr. 544/2001210 coroborat cu art. 3 din HG nr. 123/2003211, entită țile
publice au obliga ția organizării de compartimente specializate de informare și relații publice ori
de a desemna persoane cu atribu ții în acest domeniu, în vederea asigur ării accesului la informa țiile
de interes public. Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorită ți ori institu ții
publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea
disciplinara a celui vinovat212.
Pentru îndeplinirea cerin ței privind organizarea modului de exercitare a dreptului la
petiționare, din analiza coroborată a art. 4 și 6 din OG 27/2002213 rezultă că autorită țile și
institu țiile publice prevăzute sunt obligate sa organizeze, prin grija c onducătorului, care este direct
răspunzător, un compartiment distinct pentru rela ții cu publicul, care să primească, sa înregistreze,
208 Art. 1 și art. 2 din Legea nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul
unor acțiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției
209 Privind Codul de conduită a funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 50/2007
210 Lege nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
211 Hotărârea nr. 123/ 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001
212 Art. 21 (1) din Legea nr. 544/ 2001
213 Ordonanța nr. 27/ 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
110 să se îngrijească de rezolvarea peti țiilor și sa expedieze răspunsurile către peti ționari.
Neresp ectarea termenelor de soluționare a petițiilor, interven țiile sau stăruin țele pentru rezolvarea
unor petiții în afara cadrului legal sau primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea
rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie reparti zată de șeful compartimentului de specialitate,
constituie potrivit art. 15 abatere disciplinară, atât potrivit statutul funcționarilor publici, cât și
potrivit legisla ției muncii.
3.4.1.5. Participare publică
Pentru a asigura participarea comunită ții la procesul decizional – participare la
dezbaterea și adoptarea actelor normative, a politicilor publice și a deciziilor publice, consultarea
părților interesate, organizarea referendumurilor – democra ție participativă, conducătorul
autorită ții sau inst ituției publice centrale sau locale va desemna o persoană din cadrul institu ției,
responsabilă pentru rela ția cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile și opiniile
persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus214. Constituie abatere
disciplinară potrivit art. 15, fapta func ționarului care limitează , contrar legii, accesul persoanelor
la ședințele publice sau împiedică implicarea persoanelor interesate în procesul de elaborare a
actelor normative de interes public.
3.4.1.6. Respectarea drepturilor omului
Pentru protejarea datelor cu caracter personal, potrivit art. 37 din Regulamentul nr.
679/2016215 operatorul și persoana împuternicită de operator desemnează un responsabil cu
protec ția datelor ori de câte ori prelucrarea este efectuată de o autoritate sau un organism public.
Acesta răspunde direct în fa ța celui mai înalt nivel al conducerii operatorului sau persoanei
împuternicite de operator216.
3.4.2. Responsabilitatea conducătorilor institu țiilor publice
Analizând cadrul normativ na țional vom constata că reprezintă o prerogativă comună a
tuturor conducătorilor autorită ților și institu țiilor publice să organizeze, coordoneze și controleze
214 Art. 7(7) din Legea nr. 52/ 2003 privind t ransparența decizională în administrația publică
215 Regulamentul nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor
cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul
general privind prote cția datelor)
216 Art. 38 (3)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
111 punerea în aplicare a cadrului normativ aplicabil, respectiv a dimensiunii juridice a cerin țelor de
bună administrare.
Rezultă așadar că, potrivit art. 4 din OG nr. 119/1999 , conducătorul unei entită ții
publice are obliga ția de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea și perfec ționarea structurilor
organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor și criteriilor de evaluare, pentru a
asigura atingerea obiectivelor controlului intern managerial, atât prin măsuri care vizează punerea
în aplicare a regulilor stabilite pentr u respectiva entitate, cât și prin măsuri care țin de determinarea
și motivarea personalului să adere la prescrip țiile regulilor și să participe la punerea ei în
aplicare217. Această obliga ție este corelativă celei stabilite prin art. 2 al Ordinului Secretar iatului
General al Guvernului nr. 400/2015218 pentru punerea în aplicare a ordonan ței, potrivit căruia
„conducătorul fiecărei entită ți publice este chemat să dispun ă măsurile de control necesare pentru
implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial , având în vedere
particularită țile cadrului legal de organizare și de funcționare, precum și de standarde le de control
intern managerial. Această obliga ție vizează inclusiv actualizarea registrelor de riscuri și a
procedurilor formalizat e pe procese sau activită ți”. Aceasta trebuie coroborată cu art. 82, „controlul
intern managerial este în responsabilitatea conducătorilor entită ților publice. Aceștia au obliga ția
proiectării, implementării și dezvoltării continue a controlului . Încredin țarea unor terți a realizării
activită ților privind implementarea și dezvoltarea sistemului de control intern managerial
presupune că, în această situa ție, conducătorul entită ții publice nu își îndepline ște propriile atribu ții
cu bune rezultate”. Deși neclar formulat, acest articol poate fi înțeles și în sensul unei abateri a
conducătorilor entită ților publice, atunci când nu își îndeplinesc obliga țiile ce le revin potrivit
cadrului legal aplicabil.
În acest context prin entitate publică se înțelege „autoritate public ă, institu ție publică,
companie sau societate națională, regie autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate
administrativ -teritorială este acționar majoritar, cu personal itate juridică, care utilizează sau
administrează fonduri publice și/sau patrimoniu public”, iar prin institu ție publică se înțelege
„Parlamentul, Administra ția Preziden țială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administra ției publice, alte autorită ți publice, institu țiile publice autonome, precum și instit uțiile
din subordinea acestora, indiferent de modul de finan țare a acestora”.
Alin. (3) al aceluia și art. 4 stabile ște în sarcina conducătorul entită ții publice o nouă
obliga ție, aceea de a elabora anual un raport asupra sistemului de control intern managerial, care
217 A se vedea în acest sens Coșpănaru, I., Cadrul de conformitate în instituțiile publice în Bălan, E. și colectiv, Funcția
Publică: Statut, Integritate, Administrare, Editura Wolters Kluwer, Romania, București, 2017, p. 101 -116
218 OSGG nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
112 se prezintă ca anexă la situa ția financiară a exerci țiului bugetar încheiat.
Aceste dispozi ții necesită a fi corelate cu cele ale art. 27, lt. j) din OG nr. 119/199 9,
potrivit căror ordonatorul de credite răspunde contraven țional pentru neîndeplinirea obliga ției de
elabora re și prezenta re a raportul ui anual asupra sistemului de control intern managerial, prevăzută
la art. 4 alin. (3). Această dispozi ție a fost introd usă în actul normativ prin Legea nr. 234/2010,
aceea și care introduce și conceptul de control intern managerial, însă ea excedă efortului de
armonizare realizat prin OUG nr. 2/2015. Astfel, după cum se poate observa, textul a rămas
nemodificat, făcând refe rire la ordonatorii de credite, în timp ce articolul la care face trimitere,
respectiv art. 4 (3) se referă la obliga țiile conducătorului unei entită ți publice.
Și de această dată apelăm la interpretarea sistematică a textului. Astfel, suplimentar fa ță
de trimiterea amintită, ne vom raporta la defini ția formulată de însă și art. 2 al OG nr. 119/1999 la
lit. r, potrivit căruia ordonatorul de credite este „p ersoana împuternicită prin lege sau prin delegare,
potrivit legii, să dispună și să aprobe opera țiuni”, unde opera țiunile sunt definite drept „orice
acțiuni cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de
natura acestora”. Vom în țelege deci și de această dată că art. 27 lit. j) din OG 119/1999 face referire
la conducă torii entită ților publice astfel cum sunt acestea definite de acela și act normativ.
În acest context apare important de precizat că din considerente de ordin istoric,
controlul intern a fost ini țial strict legat de controlul modului de gestiune și utilizar e a fondurilor
publice, de unde și trimiterile sistematice la conceptul de ordonatori de credite. Ulterior acesta a
evoluat către elemente de regularitate și conformitate a întregii activită ți a institu țiilor publice.
Dovadă în acest sens stă chiar evolu ția OG nr. 119/1999, respectiv a Ordinului SGG nr. 400/2015.
Astfel dacă ini țial OG nr. 119/1999 viza preponderent controlul financiar preventiv din analiza
conținutului standardelor de control intern managerial la entită țile publice reglementate de OSGG
nr. 400/2015 vom constata că aceasta este acoperitor pentru majoritatea cerin țelor de bună
administrare și excedă aspectele exclusiv financiare.
Totu și această preocupare pentru aspectele financiare rămâne în centrul aten ției inclusiv
prin prisma corela țiilor necesar a se stabili cu alte acte normative pentru clarificarea conceptelor
cu care se operează și a aplicabilită ții acestora.
Majoritatea acestor acte normative care cuprind aspecte de natură financiară se subscriu
satisfacerii cerin țelor privind bu na gestiune financiară care presupune asigurarea legalită ții,
regularită ții, economicită ții, eficacită ții și eficientei în utilizarea fondurilor publice și în
administrarea patrimoniului public219.
Astfel putem conchide că buna administrare reprezintă genul proxim pentru buna
219 Art. 5 din OG nr. 119/1999
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
113 gestiune financiară. Prin coroborarea acestei aser țiuni cu defini ția dată opera țiunilor conform OG
nr. 119/1999 – „orice ac țiuni cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului
public, indiferent de natura acestora”, c are cuprinde în cele din urmă toate activită țile unei institu ții
publice, punem concluziona că raportarea la concepte și noțiuni asociate bunei gestiuni financiare
nu este de natură să ne îndepărteze sau să limiteze scopul prezentei cercetări, acestea putâ nd fi
mutatis mutandis aplicate și în cazul standardului de bună administrare.
3.4.2.1. Conducătorii institu țiilor din administra ția publică centrală
Așa cum am arătat, OG nr. 119/1999 utilizează terminologia de conducător al entită ții
publice, fără a defini însă noțiunea. În cuprinsul actului normativ se face însă referire la ordonatorul
de credite – persoana împuternicită prin lege sau prin delegare, potrivit legii, să dispună și să aprobe
opera țiuni. Această noțiune este folosită cu acela și sens ca și cea de conducător al entită ții publice,
după cum am arătat mai sus, în analiza sistematică a textului legal, dar și din cele ce urmează.
Astfel, coroborând dispozi țiile OG 119/1999 cu cele ale art. 20 din Legea nr. 500/2002
privind finan țele publice, „ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte
organe de specialitate ale administra ției publice centrale, conducătorii altor autorită ți publice și
conducătorii institu țiilor publice autonome . Acestora li se adaugă Secretarul General al
Guvernului, potrivit art. 22 (4) din Legea nr. 90/2001. Conducătorii institu țiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sunt
ordonatori secundari sau ter țiari de credite, după caz. În cazurile prevăz ute de legi speciale,
ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi”.
În legile proprii de func ționare ale organelor de specialitate, ale autorită ților publice sau ai
institu țiilor publice autonome, ac ești conducători apar sub titulatura de pre ședinte, director sau
director general, inspector, sau alte titulaturi specifice, cum ar fi Avocatul Poporului. Din
perspectiva naturii juridice a func ției de ținute, ace ști conducători au fie statut de demnitari p ublici,
fie de înal ți func ționari publici sau func ționari publici cu statut special, fiindu -le aplicabile după
caz dispozi țiile specifice în materia răspunderii, respectiv Legea nr. 115/1999 privind răspunderea
ministerială, Legea nr. 188/1999 privind stat utul func ționarilor publici sau alte legi speciale.
Potrivit art. 1 din OG 32/1998220 prin demnitar din administra ția publică central se
înțelege: primul -ministru, viceprim -ministrul, ministrul de stat, ministrul, ministrul delegat,
secretarul general al Guvernului, șeful Cancelariei Primului -Ministru, secretarul general adjunct
al Guvernului, consilierul de stat, secretarul de stat și asimila tul acestuia din cadrul Secretariatului
220 OG 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administrația publică centrală
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
114 General al Guvernului, Cancelariei Primului -Ministru, Departamentului pentru Relația cu
Parlamentul și din cadrul ministerelor, precum și conducătorul organelor de specialitate ale
administra ției publice centrale, cu rang de secretar de stat.
În procesul de validare a ipotezei potrivit căreia responsabilitate punerii în aplicare a
cerin țelor de bună administrare revine conducătorilor institu țiilor observăm că potrivit legii sale
de organizare, Guvernul are rolul de a asigura func ționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului
național economic și social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial în
condi țiile promovării intereselor na ționale221. În acest sens, Guvernul exercită: a)funcția de
strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de
guvernare ; b)funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și
institu țional necesar în vederea realizării obiectivelor strategic e; c)funcția de administrare a
proprietă ții statului, prin care se asigură administrarea proprietă ții publice și private a statului,
precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil; d)funcția de reprezentare, prin
care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern și extern; e) funcția de
autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea și controlul aplicării și respectării
reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice și siguran ței naționale, precum și în
domeniile economic și social și al funcționarii institu țiilor și organismelor care își desfă șoară
activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului222.
Pentru îndeplinirea acestor funcții, din perspectiva punerii în aplicare a cerin țelor de
bună administrare, Guvernul exercită conducerea generală a administra ției publice; asigură
executarea de către autorită țile administra ției publice a legilor și a celorlalte dispozi ții normative
date în aplicarea acestora; asigură gestiunea resurselor; reprezint ă statul roman în negocierile cu
partenerii străini și îndepline ște orice alte atribu ții care decurg din rolul și funcțiile Guvernului223.
Primul -ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia. Pe de
altă parte, miniștrii asigură conducerea ministerelor și răspund de întreaga activitate a acestora în
fața Guvernului224. În exercitarea conducerii ministerelor, miniștrii organizează, coordonează și
controlează aplicarea legilor, ordonan țelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instruc țiunilor
emise potrivit legii, acționează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, reprezintă
interesele statului în diferite organe și organisme interna ționale la care România este parte și
conduc aparatul propriu al ministerului225.
221 Art. 1 (2) din Legea nr. 90 / 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor
222 Art. 1 (5) din Legea nr. 90 / 2001
223 Art. 11 din Legea nr. 90 / 2001
224 Art. 13, art. 35 (3) și art. 46(1) din Legea nr. 90 / 2001
225 Art. 53 și a rt. 54 din Legea nr. 90 / 2001
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
115 Conti nuând analiza cadrului normativ na țional vom constata că reprezintă o prerogativă
comună a tuturor conducătorilor autorită ților și institu țiilor publice să organizeze, coordoneze și
controleze punerea în aplicare a cadrului normativ aplicabil, respectiv a dimensiunii juridice a
cerin țelor de bună administrare. Reținem în acest sens doar câteva exemple din legisla ția națională:
Președintele Agen ției Na ționale de Integritate exercită, potrivit art. 28(1) din Legea nr.
144/2007 atribu ții privind organizarea, coordonarea, conducerea și controlul activită ții curente a
Agen ției și exercită func ția de ordonator principal de credite.
Avocatul Poporului coordonează activitatea institu ției Avocatul Poporului; angajează
salaria ții institu ției A vocatul Poporului și exercită dreptul de autoritate disciplinară asupra acestora
și exercită func ția de ordonator principal de credite226.
Autoritatea Na țională Sanitară Veterinară și pentru Siguran ța Alimentelor este condusă
potrivit art. 6^6 din OG nr.42/ 2004 de un pre ședinte cu rang de secretar de stat. În exercitarea
atribu țiilor care îi revin pre ședintele emite ordine și instruc țiuni, în condi țiile legii și este ordonator
principal de credite.
În ceea ce prive ște învă țământul universitar, rectorul repre zintă legal universitatea în
relațiile cu ter ții, realizează conducerea executivă a universită ții și propune spre aprobare senatului
universitar structura și reglementările de func ționare ale universită ții. Acesta este ordonato rul de
credite al universită ții227.
Observăm că în toate exemplele men ționate, conducătorul institu ției este cel care
exercită atât coordonarea organizării activită ții, cât și ordonan țarea bugetului, respectiv gestiunea
resurselor, dar și controlul cu privire la activitatea institu ției conduse.
Rezultă a șadar, că este sarcina conducătorilor institu țiilor publice să organizeze și să
coordoneze punerea în aplicare a cerin țelor de bună administrare. În cazul neîndeplinirii acestei
obliga ții, din analiza textelor indicate, coroborat cu cele ale OG nr. 119/1999 rezultă că, deși
neexplicit reglementată, sancțiunea care poate fi aplicată unui ministru sau altui conducător al
organelor de specialitate din subordinea Guvernului este revocarea din funcție, respectiv
remanierea guvernamentală, ca urmare a exercitării controlului ierarhic228. sau ca urmare a
exercitării controlului parlamentar229, după caz.
226 Art. 13 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului
227 Art. 213 (6) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
228 Art. 44 (2) din Legea nr. 90/2001
229 Art. 58 din Constituția Români ei
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
116 3.4.2.2. Conducătorii institu țiilor din administra ția publică locală
Potrivit art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finan țele publice locale, „ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unită ților administrativ -teritoriale, primarul
general al municipiului Bucure ști, primarii sectoarelor municipiului Bucure ști și pre ședinții
consiliilor jude țene. Conducătorii institu țiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă
fonduri din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt ordonatori secundari sau ter țiari de credite,
după caz”. Acestora le este aplicabil regimul de răspundere prevăzut de Legea nr. 393/2004 privi nd
statutul ale șilor locali. Astfel, potrivit art. 73 din acest act normativ, p rimarii pot fi revoca ți din
funcție în urma unui referendum, în condi țiile și în cazurile stabilite prin Legea nr. 215/2001230.
Art. 61 (2) din Legea nr. 215/2001 vine să sus țină prevederile OG nr. 119/1999, stipulând că
„primarul este chemat să asigur e respectarea drepturilor și libertă ților fundamentale ale cetățenilor,
a prevederilor Constitu ției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui
României, a hotărârilor și ordonan țelor Guvernului și a hotărârilor consiliului local. Acesta dispune
măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instruc țiunilor cu caracter normativ
ale miniștrilor, ale celorlal ți conducători ai autorită ților admi nistra ției publice centrale, ale
prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condi țiile legii”.
Art. 118 din Legea nr. 215/2001 califică drept contraven ție, între altele, „neprezentarea
de către primar sau președintele consiliului județean a rapoartelor prevăzute de lege, din culpa lor
și neluarea măsurilor necesare, de către primar sau președintele consiliului județean, în calitatea
acestora de reprezentan ți ai statului în unită țile administrativ -teritoriale”. Acest text se impune a fi
coroborat cu art. 115 potrivit căruia pentru îndeplinirea atribu țiilor ce le revin primarul emite
dispozi ții, care sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condi țiile legii care îi
reglementează activitatea. Nu în ultimul rând, sancțiunea care poate fi aplicată primarului pentru
neîndeplinirea obliga țiilor legale, dincolo de răspunderea contraven țională, este cea prevăzută de
art. 73 din Legea nr. 393/2004, respectiv revocarea din funcție în urma unui referendum. Acest
referendum poate fi organizat, potrivit art. 70 din Legea nr. 215/2001, ca urmare a cererii adresate
în acest sens prefectului de cel puțin 25% dintre locuitorii cu drept de vot ai comunei, orașului sau
municipiului, în situa ția în care acesta a nesocotit interesel e generale ale colectivită ții locale sau
nu și-a exercit at atribu țiile ce îi reveneau, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al
statului”.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 215/2001, „președintele consiliului județean răspunde de
buna funcționare a aparatului de specialitate al consiliului județean, pe care îl conduce.
230 Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
117 Președintele consiliului județean asigură respectarea prevederilor Constitu ției, punerea în aplicare
a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonan țelor Guvernul ui, a
hotărârilor consiliului județean, precum și a altor acte normative”.
Art. 69 din Legea nr. 394/2004 reglementează modul de sancționare a președintelui
consiliului județean, atunci când acesta nu își îndepline ște obliga țiile legale, astfel pentru abateri
grave și repetate, acestuia i se poate aplica mustrare; avertisment; diminuarea indemniza ției cu 5-
10% pe timp de 1-3 luni; eliberarea din funcție. Primele două sancțiuni se aplică, prin hotărâre a
consiliului, la propunerea motivată a cel puțin o treime din numărul consilierilor în funcție și va fi
temeinic motivată. Hotărârea se adoptă cu votul deschis al majorită ții consilierilor în funcție.
Aplicarea ultimelor două sancțiuni prevăzute se poate face numai dacă se face dovada că
președintele consiliului județean a încălcat Constitu ția sau celelalte legi, sau a prejudiciat interesele
țării, ale unită ții administrativ -teritoriale sau ale locuitorilor din respectiva unitatea admini strativ –
teritorială. Hotărârea se adoptă cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în
funcție.
Rezultă în acest context, că este puțin probabilă posibilitatea declan șării unui
referendum pentru revocarea primarului sau eliberarea din funcție a președintelui consiliului
județean – ceea ce ar putea echivala cu angajarea răspunderii manageriale ca urmare a nepunerii
în aplicare a obliga țiilor privind organizarea sistemului de control intern managerial, chiar dacă la
nivel teoretic o astfel de posibilitate există. Rămâne în această situa ție aplicabilă sancțiunea
contraven țională pentru nedepunerea raportului privind sistemul de control managerial intern.
Este de reținut faptul că potrivit art. 117 (2) din Legea nr. 215/2001, „prin derogare de
la prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 , în situa țiile prevăzute la art. 55 alin. (8^1)
sau, după caz, la art. 99 alin. (9), secretarul unită ții administrativ -teritoriale îndepline ște func ția de
ordonator principal de credite pentru activită țile curente”. În atare situa ție, revine întrebarea cui îi
incumbă obliga țiile privind organizarea sistemului de control intern managerial. Suntem de părere
în acest sens că din analiza sistematică a dispozi țiilor legale și întrucât situa țiile reglementate de
art. 55 și 99 sunt vremelnice, aceasta rămâne în sarcin a primarului sau a pre ședintelui consiliului
județean, în calitatea lor de conducători ai entită ților publice.
3.4.2.3. Func ționarii publici care exercită func ții de conducere în institu țiile din
administra ția publică centrală sau locală
Continuând analiza constatăm că, potrivit art. 12 din Legea nr. 188/1999 privind statutul
funcționarilor publici, sunt înalți funcționari publici: secretarul general al Guvernului și secretarul
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
118 general adjunct al Guvernului; secretarul general din ministere și alte organe de specialitate ale
administra ției publice centrale ;prefectul; secretarul general adjunct din ministere și alte organe de
specialitate ale administra ției publice centrale; subprefect și inspectorul guvernamental, iar
conform art. 13 sunt funcționari publici de conducere: directorul general și director general adjunct
din aparatul autorită ților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de
specialitate ale administra ției publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate
acestora; directorul și directorul adjunct din aparatul autorită ților administrative autonome, al
ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administra ției publice centrale, precum și în
funcțiile publice specifice asimilate acestora; secretarul unită ții administrativ -teritoriale; directorul
executiv și directorul executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor , precum
și ale celorlalte organe de specialitate ale administra ției publice centrale din unită țile administrativ –
teritoriale, în cadrul institu ției prefectului sau în cadrul aparatului propriu al autorită ților
administra ției publice locale , precum și al institu țiilor publice subordonate acestora, sau în funcțiile
publice specifice asimilate acestora .
Conform art. 43 al aceleia și legi, „funcționarii publici au obliga ția să î și îndeplinească
îndatoririle de serviciu cu profesionalism, impar țialitate și în conformitate cu legea și să se ab țină
de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului
corpului func ționarilor publici ”, iar conform art. 45 ace știa răspund, potrivit legii, de îndeplinirea
atribu țiilor ce le revin din func ția publică pe care o de țin, precum și a atribu țiilor ce le sunt delegate.
Potrivit art. 77 atunci când func ționarii publici se fac vinova ți de încălcarea îndatoririlor
corespunzătoare func ției publice pe care o de țin și a normelor de conduită profesională și civică
prevăzute de lege , aceștia răspund disciplinar. Totu și, răspunderea acestuia nu se poate angaja dacă
acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorită ții sau
institu ției publice în care î și desfă șoară activitatea231. În acest context sunt reglementate ca fi ind
abateri disciplinare între altele, potrivit art. 77, neglijen ța repetată în rezolvarea lucrărilor; refuzul
de a îndeplini atribu țiile de serviciu și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri,
incompatibilită ți, conflicte de interese și interdic ții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
Sanc țiunile aplicabile sunt „mustrare scrisă; diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o
perioadă de până la 3 luni; suspendarea dreptului de a avansa în gradele de salarizare sau, de
promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani; retrogradarea în funcția publică pe o
perioadă de până la un an sau destituirea din funcția publică ”.
Rezultă a șadar că în cazul func ționarilor publici – conducători ai unor entită ți publice și
ordonatori de credite, răspunderea managerială pentru neîndeplinirea obliga țiilor ce le revin
231 Art. 76 din Legea nr. 188/1999
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
119 potrivit legii este echivalentă cu răspunderea disciplinară, la care se poate adăuga cea civilă, pentru
daunele provocate.
3.4.3. Responsabilitatea persoanelor desemnate
Așa cum am arătat în secțiunile anterioare, putem conchide că revine conducătorilor
institu țiilor publice că coordoneze organizarea și să controleze punerea în aplicare a cerin țelor de
bună administrare, respectiv a cerin țelor privind controlul intern managerial.
Totu și, trebuie să remarcăm că o serie dintre acești conducători de institu ții sunt
desemna ți – aleși sau numi ți pe considerente politice și mai puțin pe considerente de competen ță
specifică în domeniul punerii în aplicare a cerin țelor de bună administrare. Mai mult decât atât,
textele legale analizate vorbesc despre o competen ță de coordonare și de control, iar nu de
participare a conducătorilor institu țiilor publice la punerea în aplicare în mod direct a cerin țelor de
bună administrare. Rezult ă așadar că funcțiunea de punere în aplicare a acestor cerin țe cunoa ște
mai multe paliere ierarhice.
În sprijinul acestei abordări stă chiar textul Ordinului nr. 400/2015232. Potrivit acestuia
sintagma "control intern managerial" este clarificată în sensul c ă subliniază responsabilitatea
tuturor nivelurilor ierarhice pentru ținerea sub control a tuturor proceselor interne desfă șurate
pentru realizarea obiectivelor generale și a celor specifice și trebuie să vizeze toate nivelurile de
conducere și toate activită țile/opera țiunile.
În acest sens, Ordinul obligă conducătorul entită ții publice să constituie o comisie de
monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică a implementării și dezvoltării sistemului de
control intern managerial, formată din conduc ătorii de compartimente din structura organizatorică
și coordonată de către un pre ședinte, persoană care de ține func ție de conducere233.
Comisia de monitorizare trebuie să coordonez e actualizare a obiectivelor și activită ților,
la care ata șează indicatori de performan ță sau de rezultat pe baza cărora să se realizeze evaluarea
acestora; analizează și prioritizează anual riscurile semnificative, care pot afecta atingerea
obiectivelor generale ale func ționării entită ții publice, prin stabilirea limitelor de toler anță la risc;
analizează și avizează procedurile formalizate și le transmit spre aprobare conducătorului entită ții
publice; analizează informarea privind monitorizarea performan țelor la nivelul entită ții, analizează
informarea privind desfă șurarea procesului de gestionare a riscurilor, elaborată de Echipa de
232 OSGG nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităților publice, cu modificările
și completările ulterioare
233 Art. 4 din OSGG nr. 400/2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
120 gestionare a riscurilor; formulează Programul de dezvoltare a sistemului de control intern
managerial .
O nouă delegare de competen ță către un palier inferior regăsim cu privire la buna
administrare a riscurilor de la toate nivelurile manageriale, sens în care conducătorii
compartimentelor desemnează un responsabil cu riscurile, care îi asistă în procesul de administrare
a riscurilor.
Conducătorii de compartimente sau înlocuitorii desemna ți ai acestora constituie echipa
de gestionare a riscurilor, stabilită prin act de decizie internă al conducătorului institu ției. În func ție
de complexitatea structurii organizatorice, un palier intermediar de responsabilitate poate fi stabilit
în sarcina echipelor de gestionare a riscurilor și la nivelul direc țiilor generale/direc țiilor234.
Dispozi ții similare privind delegarea de competen ță, respectiv privind desemnarea sau
împuternicirea unor persoane din subordine în vederea punerii în aplicare a cerin țelor de
conformitate regăsim în numeroase acte normative, după cum am arătat în analiza neexhaustivă
realizată la începutul acestui capitol.
Observăm așadar că pentru o bună parte din cerin țele de bună administrare,
reglementările prevăd deja desemnarea de către conducătorul institu ției a unei structuri
specializate. Constituirea acestor structuri specializare încorporează și un transfer de competen țe
de la conducătorul institu ției, către personalul din subordine, neîndeplinirea obliga țiilor astfel
stabili te constituind abatere disciplinară.
Dacă în privin ța funcționarilor publici regimul de răspundere este cel arătat în secțiunea
de mai sus, dedicată funcționarilor publici de conducere, în privin ța personalului contractual,
acesta este guvernat de legisla ția muncii.
În acest sens, potrivit art. 247 din Codul Muncii, constituie abatere disciplinară „o faptă
în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvâr șită cu vinovă ție de către
salariat, prin care acesta a încălcat fie normele legale, regulamentul intern, contractul individual
de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, fie ordinele și dispozi țiile legale ale
conducătorilor ierarhici”.
Aceasta se sanc ționează cu „avertisment scris; retrogradarea din func ție, cu acordarea
salariului corespunzător func ției în care s -a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depă și
60 de zile; reducerea salariului de bază p e o durată de 1 -3 luni cu 5 -10% sau reducerea salariului
de bază și/sau, după caz, și a indemniza ției de conducere pe o perioadă de 1 -3 luni cu 5 -10%”. Nu
în ultimul rând se poate ajunge până la desfacerea disciplinară a c ontractului individual de muncă,
în func ție de gravitatea faptei.
234 Art. 5 din OSGG nr. 400/2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
121 3.5. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dimensiunii tehnice a
cerin țelor de bună administrare
Potrivit capitolelor anterioare235, standardul de bună administrare cuprinde și o
dimensiune tehnică, cel mai des exprimată sub forma unor documente de tip soft -law – coduri de
bună practică, recomandări, note de îndrumare sau chiar standarde. Aceasta din urmă este utilizată
pentru punerea în aplicare a primelor două dimensiuni, întrucât valorifică nu doar aspecte
aspira ționale, ci și experien țe practice și expertiza unor speciali ști de renume.
Astfel o serie de cerin țe de b ună administrare regăsim încorporate în standardele
interna ționale formulate la nivelul Organiza ției Interna ționale de Standardizare. Urmărind modul
de elaborare și formulare a acestora, vom constata că în comitetele tehnice sunt reuni ți speciali ști
și practicieni din numeroase țări, care încearcă să identifice și să stabilească cerin țe comune pentru
anumite domenii, cerin țe care să transcendă contextului na țional din care provin și care să poată fi
aplicate la nivel global. Astfel procesul de standardizare în sine presupune stabilirea unui
referen țial comun pentru entită ți sau organiza ții atât cu na ționalită ți și deci regimuri juridice
diferite aplicabile, cât și cu domenii de activitate diferite.
Principala valoare adăugată a acestor standarde este că „pre zintă un consens
interna țional asupra cerin țelor într -un anumit domeniu și temele la care trebuie să se refere
organiza ția; furnizează linii directoare pentru transformarea principiilor în ac țiuni efective;
cuprinde cele mai bune practici deja stabilite și le diseminează la nivel mondial pentru binele
comunită ții interna ționale236”; reprezintă un răspuns la o cerin ță a pie ței, care este și sursa de
presiune pentru punerea lor în aplicare. Aplicarea acestor standarde, inclusiv în România, are
caracter voluntar237. Totu și aplicarea acestora poate deveni obligatorie printr -o reglementare, în
cazul în care considerente de ordin public, de protec ție a vie ții, a sănătă ții și a securită ții
persoanelor fizice, a mediului și a intereselor consumatorilor fac necesară o as tfel de măsură.
Referirile la standarde în legisla ție trebuie să prevadă explicit că aplicarea acestora reprezintă
modalitatea recomandată, fără a fi singura însă, pentru a demonstra conformitatea cu cerin țele din
actele normative respective.
235 Partea a II -a – Analiza elementelor standardului de bună administrare și a obligației de conformitate pentru
instituțiile publice
236 Butnaru, V., ISO 26000 responsabilitatea socială în instituțiile publice – trecerea de la bunele intenții la bunele
acțiuni, Administrarea Publică, nr. 1, 2013, p. 63
237 Art. 6 (1) din Legea nr. 163/2015 privind standardizarea națională
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
122 Un exemplu în acest sens este cel al Regulamentului (UE) 2016/679238, care în art. 43
recunoa ște în mod explicit cerin țele unui standard de tip ISO ca având for ță obligatorie:
„organismul na țional de acreditare desemnat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008
al Parlamentului European și al Consiliului (1) în conformitate cu standardul EN -ISO/IEC
17065/2012”.
Continuând demersul ini țiat în Partea a II -a a lucrării, vom analiza în această sec țiune
cerin țele principalelor standarde relevante pentru institu țiile și întreprinderile publice din
perspectiva standardului de bună administrare, cu privire la nivelul de responsabilizare, asumare
și leadership în cadrul organiza țional
3.5.1. Responsabilitatea managementului la cel mai înalt nivel
3.5.1.1. ISO 9001 privind sisteme de mana gementul calită ții
Astfel, Standardul ISO 9001 privind managementul calită ții – standardul cadru de altfel
pentru majoritatea sistemelor de management stabile ște în rândul cerin țelor principale ca
managementul de la cel mai înalt nivel să „demonstreze leadership și angajament referitor la
sistemul de management al calită ții”239. Această cerin ță trebuie în țeleasă în lumina principiilor
generale pentru managementul calită ții, cuprinse în Standardul ISO 9000240. Potrivit acestuia,
leadershipul presupune că liderii de la toate nivelurile stabilesc unitatea dintre scop și orientare și
stabilesc condi țiile în care personalul este implicat în realizarea obiectivelor referitoare la calitate.
În acest context, managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să demonstreze
leadership și angajament pentru punerea în aplicare a cerin țelor pentru managementul calită ții,
ceea ce încorporează:
a) „asumarea răspunderii pentru eficacitatea sistemului de management al calită ții;
b) asigurarea că politica și obiectivele referitoare la calitate sunt stabilite pentru sistemul de
management al calită ții și sunt compatibile cu contextul și direc ția strategică ale organiza ției;
c) asigurarea că cerin țele sistemului de management al calită ții sunt integrate în procesele
de afaceri ale organiza ției;
d) promovarea abordării pe bază de proces și a gândirii pe bază de risc;
238 Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția
persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date
și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)
239 Cerința 5 Leadership; 5.1. Leadership și angajament; 5.1.1 Generalități
240SR ISO 9000:2015 Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și vocabular
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
123 e) asigurarea că resursele necesare pentru sistemul de management al calită ții sunt
disponibile;
f) comunicare a importan ței unui management eficace al calită ții și a conformării cu
cerin țele sistemului de management al calită ții;
g) asigurarea că sistemul de management al calită ții obține rezultatele inten ționate;
h) angrenarea, direc ționarea și sus ținerea persoanelor p entru a contribui la eficacitatea
sistemului de management al calită ții;
i) promovarea îmbunătă țirii;
j) susținerea altor roluri relevante de management, pentru a demonstra leadership -ul
acestora a șa cum se aplică zonelor lor de responsabilitate”
Este important de precizat că în în țelegerea standardului, în țelegere pe care o vom regăsi
de altfel și în alte standarde privind sisteme de management ale altor componente care se subscriu
standardului de bună administrare, managementul de la cel mai înalt nivel241 repre zintă persoana
sau grupul de persoane care conduce și controlează o institu ție la cel mai înalt nivel, respectiv are
puterea de a delega autoritatea și de a furniza resurse în cadrul organiza ției. Observăm deci că
managementul de la cel mai înalt nivel în sensul standardului, se suprapune cu ideea de conducător
al institu ției, și chiar de ordonator de credite, a șa cum le defineam în sec țiunile anterioare.
Această responsabilitate se concretizează în activită ți prin care sunt identificate
obiectivele institu ționale și sunt determinate procesele și resursele necesare pentru ob ținerea
rezultatelor dorite – acest ansamblu de ac țiuni reprezentând în sine sistemul de management al
calită ții. După cum observăm această dimensiune tehnică se suprapune peste elementel e juridice
legate de existen ța însă și a capacită ții institu ționale: existe nta unui scop legitim, a unei func ții
sociale pentru institu țiile publice, pe care acestea sunt chemate să o îndeplinească prin rezultatele
obținute, în condi țiile utilizării resurse lor existente și a competen țelor stabilite prin actul de
înfiin țare. Acestea sunt la rândul lor convergente cu principiile sistemului de management al
calită ții de orientare către client, care în cazul institu țiilor publice este reprezentat de chiar
cetățeanul sau comunitatea pe care le deserve ște.
Din perspectiva sistemului de management al calită ții, titlul însu și al cerin ței 5.1
încorporează două elemente – aceea de stabilire a viziunii, a obiectivelor (leadership), precum și
cea de angajament242 – presup une implicare (participare la o activitate, la un eveniment sau la o
241 Cerința 3.1.1 din Standardul SR ISO 900 0:2015
242 Cerința 3.1.4 din Standardul SR ISO 9000:2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
124 situa ție243), și contribu ție la activită ți pentru a îndeplini obiectivele comune stabilite. A șadar rolul
managementului de la cel mai înalt nivel nu rămâne unul pur formal, ci presupune co -participare
alături de întreg personalul.
De altfel, întreaga viziune a sistemelor de management al calită ții, și nu numai,
presupune angrenarea, implicarea, mobilizarea și responsabilizarea întregului personal pentru ca
sistemul să fie eficient.
Acela și standard stabile ște tot în sarcina managementului de la cel mai înalt nivel
responsabilitatea men ținerii orientării către client și către cre șterea satisfac ției clientului, care a șa
cum am arătat, este cetă țeanul în cazul institu țiilor publice, iar cre șterea satisfac ției acestuia
reprezintă tocmai respectarea standardului de bună administrare.
Nu în ultimul rând, este responsabilitatea managementului de la cel mai înalt nivel să
stabilească, să implementeze și să men țină o politică referitoare la calitat e244, să se asigure că
responsabilită țile și autorită țile pentru rolurile relevante sunt atribuite, comunicate și înțelese în
cadrul organiza ției245, să determine și să pună la dispozi ție resursele necesare pentru stabilirea,
implementarea, men ținerea și îmbun ătățirea continuă a sistemului de management al calită ții246,
să asigure informarea și instruirea personalului din subordine cu privire la managementul calită ții
și să asigure comunicarea în plan extern, să analizeze la intervale regulate sistemul de managem ent
al calită ții din organiza ție, pentru a se asigura că acesta este în continuare corespunzător, adecvat,
eficace și aliniat cu direc ția strategică a organiza ției247, să determine și să selecteze oportunită țile
pentru îmbunătă țire și să implementeze acțiunile necesare îndeplini rii cerin țele clientului și pentru
a cre ște satisfac ția acestuia , precum și să ia decizii cu privire la modul de gestionare a
neconformită ților248.
Subliniem faptul că toate aceste responsabilită ți în sarcina managementului de la cel mai
înalt nivel țin de nivelul decizional, managementul de la cel mai înalt nivel având între
prerogativele sale și pe aceea de a stabili, respectiv de a delega responsabilită ți. Astfel că nu îi
revine integral sarcina executării politicii de calitate, ci mai degrabă cea a organizării cadrului și
monitorizării respectării acestuia. Această concluzie este sus ținută de faptul că edi ția anterioară a
standardului, respectiv ISO 9001:2008 prevedea la cerin ța 5.5.2 – Reprezen tantul managementului
– obliga ția managementul de la cel mai înalt nivel de a „numi u n membru al managementului care
trebuie să aibă responsabilitate și autoritate pentru a se asigura că procesele aferente sistemului de
243 Cerința 3.1.3 din Standardul SR ISO 9000:2015
244 Cerința 5.2 din Standardul SR ISO 9001:2015
245 Cerința 5.3 din Standardul SR ISO 9001:2015
246 Cerința 7.1 din Standardul SR ISO 9001:2015
247 Cerința 9.3 d in Standardul SR ISO 9001:2015
248 Cerința 10 din Standardul SR ISO 9001:2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
125 management al calită ții sunt stabili te, implementa te și men ținute, și care să raporteze către acesta ”.
Observăm că acest tip de obliga ție este consistentă și cerin țele juridice potrivit cărora
conducătorii institu țiilor numesc responsabili cu implementarea diferitelor cerin țe legale.
În ceea ce prive ște răspunderea care poate fi angajată managementului de la cel mai înalt
nivel, aceasta rămâne discutabilă. Standardele interna ționale folosesc ca terminologie no țiunea de
„accountability” sau „responsibility”, care însă nu primesc defini ții exac t în nici unul dintre
standarde. În limba româna ambii termeni se traduc prin responsabilitate – acea dimensiune mai
degrabă morală, și nu prin răspundere.
Totu și, având în vedere că standardele interna ționale stabilesc în fapt modele de bună
practică, se poate discuta despre forme de angajare a răspunderii managementului pentru lipsă de
diligen ță, respectiv pentru neluarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea scopului institu țional,
odată ce acesta a fost trasat.
Aceste forme de răspundere depind de natu ra func ției de ținute de managementului de la
cel mai înalt nivel și se circumscriu formelor de răspundere explicitate în sec țiunea dedicată
responsabilită ții pentru punerea în aplicare a dimensiunii juridice a cerin țelor de bună administrare.
3.5.1.2. ISO 31000 privind managementul riscului
Unul dintre elementele de noutate pe care le aduce edi ția din 2015 a standardului ISO
9001 este legată de gândirea bazată pe risc. Cum standardul nu dezvoltă în detaliu aceste aspecte
și nici nu stabile ște responsabilită ți explicite pentru managementul de la cel mai înalt nivel, ne
vom raporta în cele ce urmează la standardul dedicat, respectiv la ISO 31000 privind
managementul riscului. Spre deosebire de ISO 9001 care este un standard certificabil – cuprinde
cerin țe a căror î ndeplinire poate fi verificată și certificată, ISO 31000 nu este nu standard
certificabil, cum însu și subtitlul indică – principii și linii directoare, ci este un standard de
îndrumare.
Potrivit acestuia, riscul reprezintă efectul incertitudinii asupra rea lizării obiectivelor,
unde efectul este o abatere pozitivă și/sau negativă de la o a șteptare, iar managementul riscului
reprezintă activită țile coordonate pentru a direc ționa și controla o organiza ție în ceea ce prive ște
riscul249.
Potrivit acestui standard pentru introducerea managementului riscului și asigurarea
eficacită ții sale continue conducerea institu ției ar trebui să î și asume un angajament puternic și
249 Cerința 2.1 și 2.2 din Standardul SR ISO 31000:2010
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
126 susținut, precum și o planificare strategică și riguroasă pentru îndeplin irea angajamentului la toate
nivelurile . „În acest sens conducerea ar trebui250:
• să definească și să aprobe politica referitoare la managementul riscului;
• să se asigure că politica referitoare la managementul riscului și cultura organiza ției sunt
armonizate
• să determine indicatorii de performan ță ai managementului riscului care sunt alinia ți
indicatorilor de performan ță ai organiza ției,
• să alinieze obiectivele managementului riscului cu obiectivele și strategiile organiza ției
• să se asigure de conformitatea cu cerin țele legale și de reglementare;
• să atribuie răspunderi și responsabilită ți la nivelurile corespunzătoare ale organiza ției;
• să se asigure că sunt alocate resursele necesare pentru managementul riscului;
• să comunice avantajele managementului riscului tuturor păr ților interesate; și
• să se asigure că, pentru gestionarea riscului, cadrul organizațional continuă să fie
corespunzător”.
Cerin ța 4.3.2 din versiunea în limba română a Standardului vorbe ște despre obliga ția
institu ției de a se asigura că ”exist ă răspunderea, autoritatea și competen ța adecvată pentru
gestionarea riscului, incluzând implementarea și men ținerea procesului de management al riscului
și asigurarea adecvării, eficacită ții și eficien ței oricăror mijloace de control”. Apreciem că această
traducere nu este fidelă sensului original al textului, versiunea în limba engleză folosind
terminologia de „accountability”, care a șa cum am arătat și cu privire la cerin țele Standardului ISO
9001 are în țelesul de responsabilitate. Translatarea acesteia către răspundere este un act intern al
fiecărei institu ții, prin care se acordă for ță juridică unor instrumente de bună practică prin
asimilarea lor ca obliga ții interne.
De altfel terminologia folosită este inconsistentă pe tot parcursul acestei cerin țe potrivit
căreia aceasta ar putea fi satisfăcută prin:
• „identificarea proprietarilor de risc care au răspunderea și autoritatea de a gestiona
riscurile;
• identificarea persoanelor răspunzătoare pentru dezvoltarea, implementarea și men ținerea
cadrului organizațional pentru gestionarea riscului;
• identificarea altor responsabilită ți ale persoanelor de la toate nivelurile din cadrul
organiza ției pentru procesul de management al riscului”
250 Cerința 4.2 din Standardul SR ISO 31000:2010
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
127 Observăm în acest context că nu se mai vorbe ște despre managementul d e la cel mai
înalt nivel, ci de conducerea institu ției. Această inconsisten ță terminologică nu este însă de natură
să afecteze relevan ța textului pentru analiza dată.
Este însă de remarcat faptul că spre deosebire de standardul anterior analizat, ISO 31000
vorbe ște, la nivel de principii, despre integrarea managementului riscului în toate procesele
organiza ționale, de răspunderea sau responsabilitatea totală pentru riscuri251, dar și integrarea sa
totală în structura de conducere a organiza ției252. Astfel, cu excep ția cerin ței 4.2, textul
standardului nu vorbe ște doar despre o responsabilitate a managementului sau conducerii
institu ției, ci de o responsabilizare și o responsabilitate a întregului personal, aplicabilă cu privire
la fiecare proces decizional de l a orice nivel.
3.5.1.3. ISO 37001 privind sisteme de management anti -mită
Acesta reprezintă un standard recent adoptat la nivel interna țional la finele anului 2016
și transpus la nivel na țional în aprilie 2017. ISO 37001 este la rândul său un standard certificabi l,
cu cerin țe clare și detaliate pentru punerea în aplicare.
La nivel terminologic, ISO 37001 păstrează în cea mai mare parte conceptele deja
discutate în analiza celor două standarde deja prezentate, dar introduce și un concept nou – acela
de organ de con ducere. Potrivit cerin ței 3.7 acesta reprezintă un „grup sau organ care are
responsabilitate și autoritate finale pentru activită țile, conducerea și politicile unei institu ții, căruia
îi raportează managementul de la cel mai înalt nivel și prin care manage mentul de la cel mai înalt
nivel este făcut răspunzător”. Însu și standardul face precizarea în cele două note care urmează că
nu toate organiza țiile au un organ de conducere separat de managementul de la cel mai înalt nivel,
iar acolo unde există, organul de conducere poate include, consiliul de administra ție, comitetele
consiliului, consiliul de supraveghere, administratorii sau supervizorii. În practica institu țiilor
publice din România, în cele mai multe cazuri nu există distinc ție între cele două struct uri. Totu și
am putea vorbi indirect de existen ța unor subordonări ierarhice între institu ții și deci și între
organele de conducere ale acestora. Există și exemple cum este cazul Agen ției Na ționale de
Integritate în care există delimitare clară între cele două paliere – managementul de la cel mai înalt
nivel fiind asigurat de pre ședintele agen ției, iar organul de conducere fiind reprezentat de Consiliul
Național de Integritate.
251 A3.2 Caracteristicile unui management îmbunătățit al riscului – Anexa A a Sta ndardul SR ISO 31000:2010
252 A3.5 Caracteristicile unui management îmbunătățit al riscului – Anexa A a Standardul SR ISO 31000:2010
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
128 Observăm că în acest context apare și distinc ția clară între responsabilitate și răspundere,
atunci când standardul vorbe ște despre modul în care managementul de la cel mai înalt nivel poate
fi făcut răspunzător.
Distinc ția între cele două structuri de management este importantă din perspectiva
responsabilită ților stabilite pentru fie care.
Astfel, în cadrul cerin ței 5 – Leadership, subcerin ța 5.1 leadership și angajament,
standardul stabile ște că organul de conducere trebuie253:
a) să aprobe politica anti -mită a organiza ției;
b) să se asigure că strategia organiza ției și politica sa anti -mită sunt armonizate;
c) să primească și să analizeze informa țiile referitoare la con ținutul și func ționarea sistemului
de management anti -mită, la intervale planificate;
d) să solicite ca resursele adecvate și adaptate, necesare pentru func ționarea eficace a
sistemului de management anti -mită, să fie alocate și desemnate;
e) să exercite o supervizare rezonabilă asupra implementării sistemului de management anti –
mită al organiza ției și asupra eficacită ții acestuia, de către managementul de la ce l mai înalt
nivel.
De cealaltă parte, „managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să demonstreze
leadership și angajament referitor la sistemul de management anti -mită, prin254:
a) asigurarea că sistemul de management anti -mită, inclusiv politica și obiect ivele, este
stabilit, implementat, men ținut și analizat, pentru a trata în mod adecvat riscurile de mituire
ale organiza ției;
b) asigurarea că cerin țele sistemului de management anti -mită sunt integrate în procesele
organiza ției;
c) desfă șurarea resurselor adecv ate și potrivite pentru func ționarea eficace a sistemului
management anti -mită;
d) comunicarea internă și externă referitoare la politica anti -mită;
e) comunicarea internă referitoare la importan ța unui management eficace anti -mită și a
conformării cu cerin țele sistemului de management anti -mită;
f) asigurarea că sistemul de management anti -mită este conceput în mod adecvat pentru a -și
atinge obiectivele;
g) orientarea și sus ținerea personalului pentru a contribui la eficacitatea sistemului de
253 Cerința 5.1.1. din Standardul SR ISO 37001:2017
254 Cerința 5.1.2. din Standardul SR ISO 37001:2017
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
129 management anti -mita;
h) promovarea unei culturi adecvate anti -mită în cadrul organiza ției;
i) promovarea îmbunătă țirii continue;
j) susținerea altor roluri relevante de management, pentru a demonstra leadershipul
acestora în prevenirea și detectarea mituirii, a șa cum se aplică zonelor lor de
responsabilitate;
k) încurajarea utilizării procedurilor de raportare a cazurilor de mituire suspectate și reale;
l) asigurarea că niciun membru al personalului nu este supus represaliilor, discriminării sau
acțiunilor disciplinare pentru raportarea de bu nă credin ță sau din motive rezonabile de a
crede astfel, a unei încălcări reale sau suspectate a politicii anti -mită a organiza ției sau
pentru refuzul de a lua parte la un act de mituire, chiar dacă acest refuz a putut conduce la
o pierdere în afaceri pent ru organiza ție (cu excep ția cazului când persoana a participat la
încălcarea politicii);
m) raportarea către organul de conducere (dacă există), la intervale planificate, referitoare la
conținutul și func ționarea sistemului de management anti -mită și la alega țiile de mituire
serioasă sau sistematică”.
Observăm că între responsabilită țile celor două structuri se regăsesc diferen țe notabile,
managementul de la cel mai înalt nivel fiind chemat nu doar să ofere viziunea asupra sistemului
de management anti -mită ci să asigure în mod efectiv punerea sa în aplicare.
În acela și sens sunt și dispozi țiile cerin ței 5.3.1 ale standardului potrivit căreia
„managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să -și asume responsabilitatea globală pentru
implementarea și conforma rea sistemului de management anti -mită. Acesta trebuie să se asigure
că responsabilită țile și autorită țile pentru rolurile relevante sunt atribuite și comunicate în cadrul
organiza ției și la toate nivelurile acesteia”. „Managerii, la toate nivelurile, treb uie să fie
responsabili cu impunerea aplicării și respectării cerin țelor sistemului de management anti -mită în
cadrul departamentului sau func ției lor. Organul de conducere, managementul de la cel mai înalt
nivel și tot restul personalului trebuie să fie r esponsabili pentru în țelegerea și conformarea cu
cerin țele sistemului de management anti -mită, precum și pentru aplicarea acestora, în func ție de
rolul lor în cadrul organiza ției”.
Rezultă a șadar, că în mod similar celorla ltor standarde analizate, chiar da că există
responsabilită ți clare pentru structurile de conducere, este necesară responsabilizarea personalului
de la toate nivelurile pentru implementarea eficientă a sistemului de management anti mită .
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
130 3.5.1.4. ISO 26000 privind responsabilitatea socială
Potrivit cerin ței 2.18 din standard, responsabilitatea socială reprezintă responsabilitatea
unei organiza ții pentru impactul deciziilor și activită ților sale asupra societă ții și a mediului, prin
comportament transparent și etic care contribuie la:
a) dezvoltarea durabilă, inclusiv sănătatea și bunăstarea societă ții;
b) ia în considerare așteptările păr ților interesate;
c) este în conformitate cu legisla ția aplicabilă și în conformitate cu normele interna ționale de
conduită;
d) și este integrat în întreaga organiza ție și practicat în rela țiile sale
Standardul este unul dintre pu ținele care define ște no țiunea de responsabilitate ca fiind
„posibilitatea de a răspundere pentru decizii și activită ți în fa ța organismelor de conducere ale
organiza ției, a autorită ților legale și, în sens larg, în fa ța păr țile interesate255”
Totodată, responsabilitatea implică „obliga ția conducerii de a răspunde în fa ța
intereselor de control ale organiza ției, precum și obliga ția organiza ției de a răspunde în fa ța
autorită ților cu priv ire la respectarea legilor și reglementărilor256”.
Dincolo de aceste aspecte, standardul, care este unul de îndrumare, nefiind certificabil,
vorbe ște despre necesitatea încorporării responsabilită ții sociale ca parte integrantă a strategiei
institu ționale, c u roluri și responsabilită ți stabilite la toate nivelurile. Aceasta trebuie să se reflecte
atât în toate procesele decizionale cât și în momentul implementării activită ților sale curente257.
Standardul subliniază în mai multe rânduri că acest efort necesită atât în țelegere cât și angajament
la toate nivelurile organiza ției258.
Rezultă a șadar din analiza acestui standard, că rolul primordial al managementului sau
leadershipul unei institu ții este legat de includerea responsabilită ții sociale ca dimensiune
orizon tală în toate documentele aspira ționale ale institu ției și în toate procesele acesteia, precum
și comunicarea acestei atât la nivel intern, cât și extern. Punerea în aplicare reprezintă însu și modul
de derulare a activită ții, care încorporează responsabili tatea socială, ca element al culturii
organiza ționale, în fiecare activitate.
255 Cerința 2.1 din Standardul ISO 26000:2010
256 Cerința 4.2 din Standardul ISO 26000:2010
257 Cerința 3.3.4 din Standardul ISO 26000:2010
258 Cerința 7.4.1 din Standardul ISO 26000:2010
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
131 3.5.1.5. ISO 27001 privind Sisteme de management pentru securitatea informa țiilor
(SMSI)
Potrivit cerin ței 5.1 din acest standard259, managementul trebuie să furnizeze dovada
implicării sale pentru stabilirea, implementarea, operarea, monitorizarea, analiza, menținerea și
îmbunătă țirea SMSI prin:
a) „stabilirea unei politici SMSI;
b) asigurarea că planurile și obiectivele securită ții informa țiilor sunt stabilite;
c) stabilirea rolurilor și responsabilită ților pentru securitatea informa țiilor;
d) comunicarea in cadrul organiza ției a importan ței îndeplinirii obiectivelor securită ții
informa țiilor, a conformării cu politica de securitate a informa țiilor, a responsabilită ților
derivate din legile î n vigoare și a nevoii de îmbunătă țire continuă;
e) furnizarea de resurse suficiente pentru a stabili, implementa, opera, monitoriza, analiza,
menține și îmbunătăți SMSI
f) hotărârea criteriilor de acceptare a riscurilor si a nivelurilor de risc acceptabil;
g) asigu rarea ca auditurile interne SMSI sunt realizate; si
h) conducerea analizelor de management ale SMSI”.
Totodată „managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să analizeze SMSI al
organiza ției la intervale planificate (cel puțin anual) pentru a se asigura că acesta este în continuare
corespunzător, adecvat și eficace. Această analiza trebuie să includă evaluarea oportunităților de
îmbunătă țire și a necesarului de schimbări ale SMSI, incluzând politica de securitate și obiectivele
securită ții informațiilor260”.
Pentru a putea însă în țelege pe deplin modul în care sunt structurate responsabilită țile
managementului și cele ale personalului desemnat, este însă necesară corelarea clauzelor amintite
cu cele ale Standardului ISO 17799 Cod de practica pentru managementul securității informațiilor .
Potrivit acestui din urmă standard, managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să
aprobe, să publice și să comunice tuturor angaja ților și partenerilor externi importanți , un
document de politi că a securității informa țiilor. Acesta trebuie comunicat utilizatorilor din cadrul
întregii organiza ții, într -o formă relevantă, accesibilă și inteligibilă pentru cei cărora li se
adresează261.
259 Standardul ISO 27001:2005
260 Cerința 7.1 din Standardul ISO 27001:2005
261 Cerința 5.1.5 din din Standardul ISO 17799:2005
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
132 Totodată „managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să:
a) „se asigure că sunt identificate obiectivele securității informa țiilor, că acestea corespund
cerin țelor organizaționale și sunt integrate în procesele importante;
b) formuleze, revizuiască și să aprobe politica de securitate;
c) analizeze eficacitatea implementării politicii de securitate a informa țiilor;
d) ofere orientări clare și suport managerial evident pentru inițiativele de securitate;
e) asigure resursele necesare pentru securitatea informa țiilor;
f) aprobe alocarea în cadrul organiza ției de roluri și responsabili tăți specifice securită ții
informa țiilor;
g) inițieze planuri și programe pentru a men ține con știentizarea în materie de securitatea
informa țiilor;
h) se asigure că în cadrul organiza ției este coordonată implementarea măsurilor de securitate
a informa țiilor262”
Rezultă a șadar, că în mod similar celorlalte standarde, este responsabilitatea
managementului să formuleze politica privind securitatea informa țiilor și să aloce responsabilită ți,
punerea în aplicare a acestora fiind în sarcina persoanelor desemnate care r aportează direct
managementului de la cel mai înalt nivel. De asemenea, ca și în celelalte cazuri, este necesară
implicarea și responsabilizarea întregului personal pentru implementarea acestui sistem de
management.
3.5.1.6. ISO 19600 privind sisteme de management al conformită ții
În ceea ce prive ște terminologia cu care operează, Standardul ISO 19600 reprezintă o
abordare combinată a unor concepte pe care le regăsim în seria de standarde ISO 9000 precum și
a celor din Standardul ISO 37001, la care adaugă terminologia proprie.
Astfel conformitatea în în țelesul acestui standard nu reprezintă doar îndeplinirea unei
cerin țe263, ci îndeplinirea tuturor obliga țiilor de conformitate, unde totalitatea obliga țiilor este
formată din cerin țe de conformitate pe care institu ția trebuie să le îndeplinească, și din angajamente
de conformitate pe care institu ția se angajează să le îndeplinească.
Totodată cultura conformită ții încorporează valorile, etica și convingerile care există în
întreaga organiza ție și interac ționează cu structurile organiza ției și sistemele de control pentru a
262 Cerința 6.1.1 din din Standardul ISO 17799:2005
263 Cerința 3.6.11 din Standardul ISO 9000:2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
133 produce norme comportamentale care să conducă la rezultatele de conformitate.
Standardul operează, similar ISO 37001 cu no țiunile de organ de conducere și
managemen t la cel mai înalt nivel, cărora nu le trasează responsabilită ți distincte, ci, dimpotrivă ,
le impune conlucrare și consultare cu angaja ții pentru dezvoltarea politicii de conformitate.
Astfel, organul de conducere și managementul la cel mai înalt nivel trebuie să
demonstreze leadership și angajament pentru:
a) „stabilirea și promovarea valorilor fundamentale ale organiza ției;
b) asigurarea faptului că politicile de conformitate și obiectivele de conformitate sunt stabilite
și coerente cu valorile, obiectivele și direc ția strategică a organiza ției
c) asigurarea elaborării și punerii în aplicare a politicilor, procedurilor și proceselor pentru
realizarea obiectivelor de conformitate;
d) asigurarea disponibilită ții resurselor necesa re pentru sistemul de management al
conformită ții, alocate și atribuite;
e) asigurarea integrării cerin țelor sistemului de management al conformită ții în procesele
curente ale organiza ției;
f) comunicarea importan ței unui sistem eficace de management al conformi tății și a
importan ței de conformare cu cerin țele sistemului de management al conformită ții;
g) îndrumarea și sprijinirea persoanelor pentru a contribui la eficacitatea sistemului de
management al conformită ții;
h) susținerea altor roluri de management relevante pentru a -și demonstra pozi ția de lider pe
măsură ce se aplică acestora domeniile de responsabilitate a conformită ții;
i) asigurarea alinierii între obiectivele opera ționale și obliga țiile de conformitate;
j) stabilirea și men ținerea mecanismelor de responsabili tate, inclusiv raportarea la timp a
conformită ții sau neconformită ților;
k) asigurarea faptului că sistemul de gestionare a conformită ții își atinge rezultatul
(rezultatele) dorite; și
l) promovarea îmbunătă țirii continue264”.
Implicarea activă și supravegherea de către organul de conducere și managementul de
la cel mai înalt nivel reprezintă o parte integrantă a unui sistem eficace de management al
conformită ții. În multe institu ții există desemnat un ofi țer de conformitate sau un comitet de
conformitate care asigură gestiunea curentă a conformită ții. În acest sens managementul de la cel
mai înalt nivel trebuie să asigure că responsabilită țile și autorită țile pentru rolurile relevante sunt
264 Cerința 5.1 din Standardul ISO 19600:2014
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
134 atribuite și comunicate în cadrul organiza ției. Acest lucru nu înlătură însă responsabilitate
managementului de la toate nivelurile pentru asigurarea conformită ții, toți managerii având un rol
de jucat în ceea ce prive ște sistemul de management al conformită ții265.
Standardul stabile ște de altfel responsabilită țile managementulu i ca fiind diferite atât de
cele ale func ției de conformitate, cât și față de cele ale personalului. Astfel, rolul fundamental al
structurilor de management este acela de a dezvolta o cultură a conformită ții, ceea ce necesită un
angajament activ, vizibil, consecvent și susținut al organului de conducere și al managementului
de la cel mai înalt nivel fa ță de un standard comună de comportament, care este făcut public și
aplicat în toate activită țile institu ției.
Rezultă a șadar fără dubiu că rolul preponderent al structurilor de management este acela
de a exprima și asuma angajamentul, respectiv voin ța politică pentru punerea în aplicare a
cerin țelor standardelor de tip ISO, alocarea resurselor și delegarea responsabilită ților de
implementare către personalul p e care îl coordonează, fapt care nu îl degrevează însă de
responsabilitatea implicării în aplicarea lor.
3.5.2. Responsabilitatea personalului desemnat
3.5.2.1. ISO 9001 privind sisteme de managementul calită ții
Potrivit aceluia și Standard ISO 9001, coroborat cu Standardul 9000, responsabilitatea
managementului de a trasa politicile și obiectivele de calitate, se completează cu eforturile acestuia
de a împuternici personalul desemnat să pună în aplicare cerin țele pentru asigurarea calită ții,
precum și cu angajamentul personalului. Acesta din urmă presupune266 „respectarea și implicarea
întregului personal, de la toate nivelurile. Recunoa șterea, împuternicirea și creșterea competen țelor
personalului facilitează angajamentul acestuia î n realizarea obiectivelor referitoare la calitate, ale
organiza ției”.
Așa cum arătam și mai sus, potrivit ediției 2008 a standardului ISO 9001 , managementul
de la cel mai înalt trebuia să numească un membru al managementului , cu responsabilitate și
autorit ate, pentru267:
a) a asigura stabilirea, implementarea și men ținerea proceselor necesare sistem ului de
management al calită ții
265 Cerința 5.3 din Standardul ISO 19600:2014
266 Cerința 2.3.3 din Sta ndardul SR ISO 9000:2015
267 Cerința 5.5.2 din Standardul SR ISO 9001:2008
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
135 b) a raporta managementului d e la cel mai înalt nivel cu privire la funcționarea sistemului de
management al calită ții și cu privire la orice necesitate de îmbunătă țire și
c) a se asigura că în cadrul organiza ției este promovată conștientizarea cerin țelor clientului.
Deși această cerin ță nu mai este prevăzută în mod explicit în actuala versiune a
standardului, obliga ția managementului de la cel mai înalt nivel de a stabili roluri și
responsabilită ți, precum și pe cea de a implica întreg personalul în sistemul de management al
calită ții face ca ideea existen ței unui responsabil sau reprezentant pentru managementul calită ții
să rămână în continuare aplicabilă.
Această cerin ță privind alocarea de roluri și responsabilită ți se realizează, în practică, în
lipsa unor cerin țe explicite în acest sens în standard, tocmai pentru a permite adaptarea în practică,
la specificul fiecărei institu ții, prin includerea acestor responsabilită ți în regulamentele de
organizare și func ționare sau regulamentele de ordine interioară, precum și în fi șele de post, care
constituie anexe la contractele de muncă sau deciziile de numire.
3.5.2.2. ISO 31 000 privind managementul riscului
Așa cum arătam mai sus, în ceea ce prive ște managementul riscurilor, responsabilitatea
pentru aceasta apar ține întregului personal pentru fiecare proces decizional.
În acest context, standardul vorbe ște despre atribuirea de răspunderi și responsabilită ți
la nivelurile corespunzătoare ale organiza ției268. Totodată acesta precizează că „persoanele
desemnate acceptă pe deplin răspunderea, de țin competen țele corespunzătoare și au resursele
adecvate” pentru a gestiona riscurile. „Acest lucru poate fi marcat prin faptul că to ți membrii unei
organiza ții sunt con știenți pe deplin de riscurile, mijloacele de control și sarcinile pentru care sunt
răspunzători. în mod obi șnuit, această răspundere este men ționată în fi șa/descrierea postului , în
bazele de date sau sistemele de informa ții269”.
Nu în ultimul rând „luarea de decizii din cadrul organiza ției, indiferent de nivelul de
importan ță și semnifica ție, implică considerarea explicită a riscurilor și aplicarea managementului
riscului în măsura cea mai adecvată270”.
Față de cele de mai sus reiterăm aspectele re ținute cu privire la modalită țile în care ar
putea fi angajată răspunderea persoanelor desemnate pentru neîndeplinirea obliga țiilor privind
268 Cerința 4.2 din Standardul SR ISO 31000:2010
269 A3.2 Caracteristicile unui management îmbunătățit al riscului – Anexa A a Standardul SR ISO 31000:2010
270 A3.3 Caracteristicile unui ma nagement îmbunătățit al riscului – Anexa A a Standardul SR ISO 31000:2010
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
136 managementul riscurilor.
3.5.2.3. ISO 37001 privi nd sisteme de management anti -mită
În privin ța personalului desemnat standardul ISO 37001 folose ște ca sursă de inspira ție
edițiile anterioare ale standardului ISO 9001, și stabile ște ca obliga ție pentru managementul de la
cel mai înalt nivel atribuirea unei func ții de conformare anti -mită cu responsabilitatea și autoritatea
pentru:
a) „a superviza conceperea și implementarea de către organiza ție a sistemului de management
anti-mită;
b) a furniza consiliere și îndrumare personalului, referitor la sistemul de management anti –
mită și aspectele asociate mitei;
c) a se asigura că sistemul de management anti -mită se conformează cu cerin țele acestui
document;
d) a raporta referitor la performan ța sistemului de management anti-mită, către organul de
conducere (dacă există) și managementul de la cel mai înalt nivel și alte func ții de
conformare, după caz271”.
Acesta trebuie să aibă alocate resurse corespunzătoare și să fie atribuită, în func ție de
mărimea entită ții, uneia sau mai multor persoane care au competen ță, statut, autoritate și
independen ță adecvate. Standardul subliniază, atât în cerin țele sale cât și în Anexa con ținând
Ghidul pentru utilizarea sa, importan ța accesului direct și prompt pe care func ția de conformare
anti-mită trebuie să îl aibă la organul de conducere și la managementul de la cel mai înalt nivel în
eventualitatea în care trebuie semnalat orice aspect sau preocupare legată de mituire sau de
sistemul de management anti -mită. Aceasta pre supune că nu trebuie să existe încă un manager în
lanț ci că trebuie să se asigure o comunicare nemijlocită între func ția de conformare și conducerea
institu ției.
Totodată, standardul stabile ște că „atunci când managementul de la cel mai înalt nivel
deleag ă personalului autoritatea de a lua decizii în situa ții în care există un risc de mituire mai
mare decât cel considerat ca fiind scăzut, organiza ția trebuie să stabilească și să men țină un proces
de luare a deciziilor sau un ansamblu de controale care cere ca procesul de decizie și nivelul de
autoritate al persoanei(lor) care ia(u) deciziile să fie adecvate și lipsite de conflicte de interese reale
sau poten țiale. Standardul precizează în mod expres însă că delegarea luării deciziilor nu absolvă
managementu l de la cel mai înalt nivel sau organul de conducere de sarcinile și responsabilită țile
271 Cerința 5.3.2 din Standardul SR ISO 37001:2017
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
137 lor și nici nu transferă in mod necesar responsabilită țile legale poten țiale personalului delegat.
3.5.2.4. ISO 26000 privind responsabilitatea socială
În ceea ce prive ște res ponsabilitatea socială, standardul nu prevede obliga ția
managementului de a desemna un responsabil în acest sens, în schimb instituie obliga ția asumării
acesteia ca dimensiune orizontală a activită ții unei institu ții, relevantă la toate nivelurile ierarhi ce.
Astfel întregul personal devine responsabil pentru bună diligen ță în îndeplinirea
diferitelor cerin țe care compun în fapt responsabilitatea socială. De altfel, standardul însu și
inventariază multitudinea de cerin țe care se regăsesc sub conceptul de responsabilitate socială, cele
mai multe dintre acestea fiind elemente componente ale unei culturi organiza ționale sănătoase,
bazate pe valori și dezvoltate într -un stat de drept.
Astfel, stabilirea unor forme de răspundere pentru nerespectarea responsabil ităților
privind responsabilitatea socială credem că excedă sferei juridice, și se încadrează în sfera
sancțiunilor pentru nerespectarea normelor sociale. Desigur că pentru acele cerin țe de
responsabilitate socială pentru care există cerin țe legale explici te, acestea se vor aplica cu
prioritate, iar nerespectarea lor va atrage sanc țiunile legale stabilite.
Această din urmă aser țiune este desigur aplicabilă și în cazul celorlalte standarde pentru
care există și cerin țe legale exprese. For ța juridică și modul de ierarhizare al acestora fac obiectul
unui capitol separat de analiză.
3.5.2.5. ISO 27001 privind Sisteme de management pentru securitatea informa țiilor
Dacă adoptarea politicii este în sarcina managementului de la cel mai înalt nivel,
activită țile legate de securitatea informa țiilor trebuie coordonate de reprezentan ți din diferite zone
ale organiza ției, cu roluri și func ții relevante. Dacă organiza ția nu poate constitui, din diferite
motive, un grup de coordonare, această responsabilitate va fi preluată de un singur manager –
reprezentant al managementului în domeniul securită ții informa ției.
Toate responsabilită țile privind securitatea informa țiilor trebuie precizate cu claritate.
Persoanele cu responsabilită ți în materie de securitate pot delega sarcini altor persoane, însă
acestea rămân responsabile și trebuie sa stabilească dacă sarcinile delegate au fost executate corect.
Astfel că în multe institu ții este recomandabil ca responsabilitatea dezvoltării și implementării
securită ții și care să acorde asistenta la identificarea masurilor de securitate să fie alocată în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
138 totalitate unui manager de securitate al informa ției.272.
Totodată, organiza ția se va asigura, de asemenea, că întreg personalul relevant este
conștient de relevan ța și importan ța activită ților sale privind securitatea informa țiilor și de modul
în care contribuie la îndeplinirea obiectivelor SMSI273.
Astfel, rămân și de această dată aplicabile aspectele indicate în cazul aplicării celorlalte
standarde cu privire la modalită țile de angajare a răspunderii pentru neîndeplinirea de către
persoanele desemnate a cerin țelor privind managementul securită ții informa țiilor.
3.5.2.6. ISO 19600 privind sisteme de management al conformită ții
În ceea ce prive ște structura responsabilă cu managementul conformită ții, aceasta este
identificată de standard ca fiind func țiunea de conformitate, care a șa cum am arătat poate fi
atribuită unei persoane – ofițer de conformitate, sau unui comitet de conformitate274.
Responsabilită țile acestei func țiuni sau structuri includ275:
a) „identificarea obliga țiilor de conformitate cu sprijinul resurselor relevante și transpunerea
acestora obliga ții în politici, proceduri și procese care pot fi aplicate;
b) integrarea obliga țiilor de conformitate în poli ticile, procedurile și procesele existente;
c) furnizarea de sprijin pentru organizarea de programe de formare continuă pentru angaja ți
pentru a se asigura că to ți angaja ții sunt instrui ți în mod regulat;
d) promovarea includerii responsabilită ților de conformitate în fi șele de post și procesele de
management al performan ței ale angaja ților;
e) instituirea unui sistem de raportare și documentare a conformită ții;
f) dezvoltarea și implementarea proceselor de gestionare a informa țiilor, cum ar fi
reclama țiile și / sau feedback prin intermediul liniilor de asisten ță telefonică, un sistem de
avertizare și alte mecanisme;
g) stabilirea indicatorilor de performan ță de conformitate și monitorizarea și măsurarea
performan ței;
h) analiza performan ței pentru a identifica neces itatea unor ac țiuni corective;
i) identificarea riscurilor de conformitate și gestionarea acelor riscuri de conformitate
referitoare la ter ți, cum ar fi furnizori, agen ți, distribuitori, consultan ți și contractori;
j) asigurarea revizuirii sistemului de manageme nt al conformită ții la intervale planificate;
272 Cerința 6.1.3 din din Standardul ISO 17799:2005
273 Cerința 5.2.2 din din Standardul ISO 27001:2005
274 Cerința 5.3.2 din Standardul IS O 19600 :2014
275 Cerința 5.3.2 din Standardul ISO 19600 :2014
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
139 k) asigurarea accesului la consiliere profesională adecvată și implementarea și men ținerea
sistemului de management al conformită ții;
l) asigurarea accesului angaja ților la resurse privind procedurile și referin țele de
conformitate; și
m) furnizarea de consiliere obiectivă organiza ției cu privire la aspectele legate de
conformitate”.
Nu în ultimul rând standardul stabile ște în mod explicit, spre deosebire de celelalte,
responsabilită ți specifice pentru to ți angaja ții, inclusiv manageri, constând în276:
a) „respectarea obliga țiilor de conformitate ale organiza ției care sunt relevante pentru pozi ția
și atribu țiile lor;
b) participarea la programe de formare cu privire la sistemul de management al conformită ții;
c) să utilizeze resur sele de conformitate disponibile ca parte a sistemului de management al
conformită ții; și
d) raportează preocupările legate de conformare, problemele și eșecurile”.
O analiză atentă a acestor din urmă dispozi ții reflectă în mod cert op țiunile privind
punerea în practică a acestora respectiv prin includerea responsabilită ților privind implementarea
standardelor în fi șele de post ale fiecărui angajat. Această abordare permite antrenarea unei forme
de răspundere disciplinară, în cazul în care aceste cerin țe nu sunt satisfăcute.
Așa cum am arătat însă și la sec țiunea dedicată managementului la cel mai înalt nivel,
scopul acestor standarde nu este acela de a crea o altă pârghie sanc ționatorie, ci de a genera și
stimula conformarea voluntară, în lumina benefi ciilor, în special de imagine, dar nu numai, pe care
aceasta le aduce. Astfel, atingerea acestui deziderat presupune că obiectivele și responsabilită țile
managementului au fost atinse – acelea de a încorpora această dimensiune în cultura
organiza țională și în politicile și procesele curente, ceea ce face ca respectarea cerin țelor să fie
implicită și să nu necesite mecanisme de constrângere.
3.6. Consecin țele neconformită ților
Potrivit standardelor ISO, neconformitatea înseamnă neîndeplinirea unei cerin țe a
276 Cerința 5.3.5 din Standardul ISO 19600:2014
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
140 sistemului de management277. Totu și facem men țiunea că standardul ISO 19600 face o distinc ție
terminologică între neconformitatea sistemului de management ( nonconformity ) – însemnând, a șa
cum am arătat, nerespectarea unei cerin țe privind sistemul de managemen t și neîndeplinirea
cerin țelor de conformitate care guvernează activitatea respectivei entită ți (noncompliance ). Astfel,
potrivit standardului ne putem afla în fa ța unui sistem de management conform, care totu și nu
asigură îndeplinirea cerin țele de conform itate aplicabile respectivei activită ți, astfel cum au fost
ele structurate în obliga ții și angajamente de conformitate.
Atunci când ne aflăm în prezen ța unei neconformită ți a sistemului, rolul sistemelor de
management este de a preveni în mod eficace și eficient apari ția sau reapari ția acesteia și de a
corecta eventualele consecin țe ale acesteia. În acest sens, managementul este chemat să realizeze
o analiză a îndeplinirii cerin țelor standardelor de management în raport de obiectivele formulate
și identif icarea planului de măsuri și acțiuni corective și preventive.
Din perspectiva consecin țelor celor două tipuri de neconformită ți sau neîndepliniri ale
obliga țiilor, impactul poate fi asemănător.
Astfel din perspectiva dimensiunii tehnice, potrivit acelora și standarde, ac țiunea
preventivă este cea de eliminare a cauzei unei neconformită ți poten țiale sau a altei posibile situa ții
nedorite278, în timp ce ac țiunea corectivă este acțiunea de eliminare a cauzei unei neconformită ți
și de prevenire a reapari ției279. Astfel putem conchide că ac țiunile preventive vizează consecin țele
care s -ar putea produce, în timp ce ac țiunea corectivă este cea cu privire la consecin țele deja
produse ale unei neconformită ți. Din această perspectivă, fără a se suprapune în mod absolut,
acțiunile preventive și corective se aseamănă sistemului de management al riscurilor. De altfel,
noua edi ție a standardului 9001 nu mai face distinc ție explicit între cele două categorii de situa ții
ci le încorporează în ideea bazată pe risc.
Potrivit standardului ISO 19001 privind ghidul pentru auditarea sistemelor de
management, atunci când ne aflăm în prezen ța unei neconformită ți, în func ție de amploarea
acesteia poate fi calificată drept neconformitate majoră sau abatere, atunci când nu este tratată
deloc una dintre cerin țe, angajamentul managementului, exprimat prin politică și analiza de
management, nu este neechivoc, când nu sunt realizate audituri interne sau instruiri, ori când nu
sunt luate în considerare reclama țiile venite de la beneficiari. În cazul sistemelor de management
certificate, constatarea unei astfel de situa ții conduce la stabilirea unui audit de urmărire, respectiv
la realizarea unor verificări suplimentare pentru a se asigura reîndeplinirea cerin țelor standardului.
277 Punctul 3.6.9 din ISO 9000:2015, punctul 3.22 din ISO 37001:2017, punctul 3.33 din ISO 19600:2014
278 Punctul 3.12.1 din ISO 9000:2015
279 Punctul 3.12.2 din ISO 9000:2015
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
141 În cazul în ca re există o multitudinea de neconformită ți majore se poate merge până la
necertificarea sau retragerea certificării sistemului de management.
Neconformită țile minore sau constatările sunt acele situa ții în care nu sunt îndeplinite
subcapitole din standard, fișele de post nu completate corespunzător, nu există o monitorizare
constantă, înregistrările sunt lacunare, înregistrările privind satisfac ția beneficiarilor sunt
insuficiente, comunicarea internă defectuoasă, etc. În situa ția în care sunt constatate mu ltiple
neconformită ți minore, acestea pot fi catalogate în anumite condi ții drept neconformită ți majore.
În acest caz pot fi stabilite audituri de urmărire sau cel pu țin evaluarea măsurilor corective
adoptate, în cadrul următorului audit de supraveghere, c are se realizează anual.
Alte situa ții, în care nerespectarea cerin țelor standardelor sunt minore, pot conduce la
observa ții și poten țial de îmbunătă țire pentru procesele existente.
Așa cum arătam și în celelalte sec țiuni, stabilirea responsabilită ților privind
implementarea politicilor și proceselor necesare pentru aplicarea sistemelor de management de
către personalul din subordine se realizează prin documente interne ale institu ției și prin fi șa
postului, nerespectarea acestora putând atrage răspu nderea disciplinară, potrivit dispozi țiilor legale
aplicabile fiecărei categorii de personal.
Astfel, neîndeplinirea responsabilită ților ce derivă din aplicarea cerin țelor privind
managementul calită ții se materializează în plan juridic în neîndeplinirea responsabilită ților din
fișele de post, ceea ce poate atrage răspunderea disciplinară și sau civilă a persoanei responsabile.
Această formă de angajare a răspunderii pentru nerespectarea cerin țelor din standardele
interna ționale excedă cadrului pe care ace stea îl reglementează, însă reprezintă o modalitate de
internalizare și de instituire a for ței lor obligatorii pentru personal, odată ce au fost puse în aplicare.
Vom constata însă că dincolo de distinc ția arătată la începutul acestei sec țiuni, sunt
multip le situa țiile, după cum am arătat în chiar cuprinsul acestei lucrări, în care cerin țele sistemelor
de management se suprapun peste obliga țiile și angajamentele de conformitate care le revin
entită ților publice, astfel că nerespectarea lor este în măsură să conducă la aplicarea de sanc țiuni,
fără a putea face distinc ție între măsurile aplicabile pentru fiecare tip de neconformitate.
În mod particular în cazul standardului ISO 37001, nerespectarea responsabilită ților
stabilite – respectiv a obliga țiilor de diligen ță (atât a celor legale cât și a celor derivând din
standard) – poate conduce până la angajarea răspunderii penale. Această situa ție o regăsim cu
precădere în cazul întreprinderilor publice, și mai pu țin în cadrul institu țiilor publice. În acest sen s
sunt dispozi țiile art. 185 din Legea nr. 78/2000280 potrivit cărora „ încălcarea din culpă de către
directorul, administratorul sau persoana cu atribu ții de decizie ori de control în cadrul unui operator
280 Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de corupție
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
142 economic a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndepl inirea acesteia sau îndeplinirea ei
defectuoasă , dacă fapta a avut ca rezultat săvâr șirea de către o persoană care se află în subordinea
sa și care a ac ționat în numele acelui operator economic a uneia dintre infrac țiunile prevăzute la
art. 18^1 – 18^3 sau săvâr șirea unei infrac țiuni de corup ție ori de spălare a banilor în legătură cu
fondurile Uniunii Europene, se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă ”.
Apreciem că această din urmă măsură sanc ționatorie este dispropor ționată în raport de
persoanele – conducătorii entită ților publice cărora le poate fi aplicată – în cazul de fa ță fiind vorba
exclusiv despre conducătorii operatorilor economici, și nicidecum conducătorilor de institu ții și
autorită ți publice, de și cel pu țin la nivel teoretic o fapta săvâr șită de ace știa ar trebui să prezinte
un pericol social mai mare decât în cazul operatorilor economici.
Suntem de părere că totu și ar fi putut fi atrasă răspunderea penală a structurilor de
conducere din institu țiile publice pentru f apta de neglijen ță în serviciu281. Această solu ție este însă
discutabilă în lumina Deciziei Cur ții Constitu ționale282 prin care se constată că dispozi țiile art. 298
din Codul penal sunt constitu ționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoa să“
din cuprinsul acestora se în țelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“.
Reiterăm ideea că scopul fundamental al cerin țelor din standardele interna ționale nu este
însă de a stabili noi modalită ți sau forme de angajare a răspunderii, ci din potrivă, de a formula
soluții pentru conformarea voluntară prin promovarea unei culturi adecvate conformită ții în cadrul
organiza ției.
Concluzii preliminare : configura ția structurii responsabile pentru punerea în
aplicare a standardelor de bună administrare – trăsă turi comune
Revenind la considera țiile introductive ale acestui material, privitoare la distinc ția între
conceptele de răspundere și responsabilitate, vom conchide că ideea de răspundere prevalează
preponderent cu privire la dimensiunea juridică a cerin țelor de bună administrare, în timp ce atât
pentru dimensiunea politică, cât și pentru cea tehnică ideea de responsabilitate este mult mai
adecvată.
281 Art. 298 din Noul Cod Penal: Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 3 ani sau cu am endă.
282 Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
143 1. Responsabilitatea leadership -ului
Analizând comparativ cele trei dimensiuni constatăm că prin natura lor, obliga țiile sau
atribu țiile palierului de conducere din institu țiile publice este unul eminamente de diligen ță: La
acest nivel principalele obliga ții stabilite, indiferent de natura lor, sunt obliga ții care vizează
asumarea unui model – asumare bunei administrări ca set de valori aplicabil în cadrul entită ții pe
care o reprezintă ca expresie a voin ței politice asumate și organizarea modului în care acest model
va fi implementat: alocarea resurselor și stabilirea personalului responsabil sau a personalu lui
desemnat. O ultimă componentă a rolului conducătorilor institu țiilor este aceea legată de
încurajarea și determinarea personalului să adere și sa-și aproprieze sistemul de valori,
instrumentul direct în acest sens fiind puterea propriului exemplu – atunci când managerul sau
conducătorul unei institu ții devine liderul recunoscut al acesteia. Acestuia din urmă – liderului –
îi revine și sarcina modelării culturii organiza ționale – acel cod filozofic format din valori și
principii nescrise, care guvernează activitatea oricărei entită ți, dincolo de cerin țele reglementate,
și care vine să ofere solu ții în fa ța dilemelor etice sau acelor aspecte pentru care cadrul reglementat
nu a formulat solu ții dedicate.
Dacă în ceea ce prive ște dimensiunea politică și cea juridică, neîndeplinirea rolului de
către conducerea institu ției poate în anumite circumstan țe să conducă și la angajarea răspunderii,
în ceea ce prive ște dimensiunea tehnică acest aspect este mult mai nuan țat. Subliniem din acest
punct de vedere distinc ția pe care o observăm la nivel terminologic – în toate documentele care se
adresează primelor două dimensiuni, terminologia uzitată este cea de manager, conducător,
ordonator de credite, pre ședinte, director, etc. – toate fiind func ții desemnate, pentru car e acelea și
documente stabilesc explicit competen țe, atribu ții și obliga ții, iar nerespectarea acestora atrage
răspunderea celor viza ți.
În ceea ce prive ște documentele aplicabile celei de -a treia dimensiuni – cea tehnică,
terminologia uzitată vorbe ște unan im de ideea de leadership, în care func țiile formale reprezintă
doar o componentă, și în care ideea de asumare a unei direc ții la cel mai înalt nivel ierarhic este de
fapt esen ța demersului. Acelea și documente, de și uneori inexact traduse, vorbesc exclusiv despre
responsabilitate. În limbajul de specialitate, terminologia în limba engleză face distinc ție între
„respons ibility ” – vorbe ște despre o persoană responsabilă, care are un set de obliga ții (reprezintă
termenul general); „ accountability ” – vorbe ște despre o persoană care are un set de obliga ții
morale, dar care poate să nu fie direct responsabilă (este tocmai situa ția liderului unei institu ții
care are responsabilitatea morală pentru modul în care decurg activită țile celor din subordine) și
„liability ” – obliga ția legală de a repara prejudiciile cauzate celorlal ți.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
144 În aceste condi ții este de subliniat faptul că în documentele dedicate dimensiunii tehnice
se vorbe ște exclusiv de „ responsibility ” și „accountability ”, și niciodată despre „ liability ”. Acea stă
distinc ție este explicată pe de o parte prin semantica celor trei cuvinte, iar pe de altă parte prin
forța juridică a documentelor care le reglementează și nu în cele din urmă prin natura obliga țiilor
și rolurilor pe care leadership ul unei entită ți le are.
Elementul comun pe care îl întâlnim între cele trei dimensiuni este competen ța de
control a leadership -ului, care are misiunea de a confrunta ac țiunile realizate cu obiectivele
stabilite și de a verifica conformitatea acestora cu cerin țele bunei admin istrări. Acest control
vizează, pe toate cele trei dimensiuni, deopotrivă elementele de legalitate și cele de oportunitate283.
2. Responsabilitatea personalului
Analiza întregului material anterior pune în eviden ță faptul că la nivelul tuturor celor
trei dimensiuni o trăsătură comună întâlnită este dată de faptul că una dintre responsabilită țile
leadership -ului este aceea de a desemna persoane din subordine pentru a pune în aplicare cerin țele
de bună administrare.
Această cerin ță se justifică în primul rân d prin natura mandatului de ținut de leadership
– de cele mai multe ori limitat în timp, dar și de competen țele pe care acesta le are. Astfel, aceasta
este prin ea însă și o cerin ță de bună administrare, pe care o regăsim exprimată în cuprinsul
standardelor ca fiind cerin ța privind calificarea și pregătirea personalului. Aceasta impune
leadership -ului să se asigure că personalul din subordine are cuno ștințele și competen țele necesare
pentru punerea în aplicare a cerin țelor standardului.
Observăm aici o difere nțiere între dimensiunea juridică și cea tehnică cu privire la
categoriile de personal implicate în punerea în aplicare a cerin țelor de bună administrare.
Majoritatea cerin țelor legale vorbesc despre desemnarea unui responsabil sau a unui compartiment
responsabil cu punerea în aplicare a unei cerin țe determinate, fără a face însă referire cu privire la
obliga țiile care revin celorlal ți membri ai personalului, nedesemna ți, cu excep ția prezum ției
generale de cunoa ștere a legii. Astfel în practică se ajunge la situa ții în care există un responsabil
desemnat pentru o anume cerin ță, însă în lipsa unui mesaj coerent din partea leadership -ului către
întreg personalul, persoana desemnată nu î și poate îndeplini atribu țiile corespunzător întrucât cei
de care depinde n u înțeleg rolul acestuia și nu cooperează cu el. Este, de exemplu, situa ția
persoanei desemnate cu aplicarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informa țiile de interes
public, care din cauza comunicării interne deficitare nu poate răspunde complet sau în termen
283 Bălan, E., Instituții Administrative, Editura CH Beck, 2008, p. 165
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
145 solicitărilor primite, afectând în acest fel îndeplinirea cerin țelor bunei administrări în întreaga
institu ție.
Această problemă este cu atât mai pregnantă cu cât între persoanele desemnate și restul
personalului nu există adesea raporturi ierarhice prin care acestea să poată da dispozi ții către restul
personalului, pe de o parte, sau aceste persoane desemnate se află sub un raport de dublă
subordon are, în cadrul căruia prioritizarea diferitelor responsabilită ți devine extrem de anevoioasă.
Din această perspectivă, standardele ISO oferă o solu ție care considerăm că trebuie să
fie îmbră țișată și la nivelul administra ției publice, în care persoanele re sponsabile de îndeplinirea
cerin țelor de bună administrare sunt împuternicite corespunzător de către leadership să î și ducă la
bun sfâr șit atribu țiile, raportează direct către acesta, fără al ți intermediari ierarhici, și propune
măsuri de remediere atunci când acestea se impun. Nu în ultimul rând, standardele ISO vorbesc
despre o comunicare și o atribuire clară de roluri și responsabilită ți nu doar la nivelul persoanelor
desemnate – soluție care de altfel nu este îmbră țișată de toate standardele, sau la car e unele au
renun țat – ci către întreg personalul unei institu ții.
Acest din urmă aspect ne reîntoarce la rolul leadership -ului, acela de a configura o
cultură organiza țională a bunei administrări în care fiecare individ din cadrul entită ții asumă la
nivel personal sistemul de valori și îl aplică ca parte a unui întreg, în care fiecare conlucrează
pentru îndeplinirea obiectivelor comune.
Conchidem a șadar, că responsabilitatea pentru punerea în aplicare a cerin țelor de bună
administrare este diferit atribuită unor categorii distincte de persoane și personal, în func ție de
dimensiune în cadrul căreia sunt formulate anumite cerin țe.
Dimensiunea
politică Dimensiunea
juridică Dimensiunea
tehnică
Conducerea de la
cel mai înalt nivel/
Leadership Este responsabil Este responsabil Este responsabil
Persoane
desemnate Este responsabil Este responsabil
Personalul Este responsabil
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
146
Partea a IV -a
Sistem integrat de management al conformită ții pentru bună
administrare în institu ții publice – propunere de model
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
147
Considerente preliminare
Așa cum arătam la începutul acestei lucrări, obiectivul cercetării este de a contura
elementele unui sistem de management al conformită ții pentru bună administrare , sistem care să
răspundă multiplelor cerin țe de conformitate, atât din perspectiva condi țiilor de formă ale
sistemului de management cât și din cea a condi țiilor de fond.
Premisa de la care am pornit este că orice institu ție publică este chemată să satisfacă
cerin țele cetă țenilor din perspectiva misiunii sale institu ționale și a scopului pentru care a fost
constituită. Îndeplinirea acestui obiectiv primar este dublată de cerin țele privind respectarea
normelor și regulilor care să asigure alinierea la cadrul j uridic, iar pe de altă parte de cerin țele
privind eficien ța și eficacitatea utilizării resurselor și maximizării rezultatelor.
Pe fondul evolu țiilor semnificative ale provocărilor socio -economice și culturale cărora
societatea contemporană și implicit inst ituțiile publice trebuie să le facă fa ță, un cadru normativ și
de conformitate rigid este neviabil, fiind permanent expus riscului de desuetudine sau de
neadaptare. În fa ța acestor provocări, cadrul normativ nu mai poate fi acoperitor pentru a oferi
soluții tuturor poten țialelor situa ții apărute în practică.
De aceea credem că este cu atât mai pregnantă nevoia de a asigura un sistem flexibil de
aplicare a legii, atât în litera cât și în spiritul său și mai ales identificarea unor abordări care să
permită in stituției să formuleze solu ții și pentru situa țiile nereglementate sau noi.
În acest context, credem că utilizarea unui sistem de management al conformită ții poate
constitui o solu ție viabilă pentru a răspunde acestor provocări. Însă conformitatea nu este o stare,
ea reprezintă un proces continuu, în care institu ția încorporează lec țiile învă țate și experien ța
personalului pentru adaptarea sa permanentă la cerin țele pie ței. Cum aceste cerin țe se manifestă
sub multiple forme, sistemul propus este unul suplu și flexibil, care are caracteristicile unui sistem
de management integrat, în care sunt avute în vedere aceste cerin țe diferite.
Așa cum arătam în prima parte a acestei lucrări, rolul leadership -ului este acela de a
influen ța grupul de indivizi care formează personalul respectivei institu ții pentru a îndeplini
împreună cu obiectiv comun. În acest sens, obiectivul comun al sistemului pe care îl propunem
este îndeplinirea misiunii institu ționale în condi ții de bună administrare .
Buna administrare devine astfel obiectivul sistemului de management al conformită ții,
menită să asigure coeren ța și direc ția acțiunilor, și să sprijine găsirea de solu ții noi pentru situa țiile
nenormate.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
148 4.1. Sistemul de management al conformită ții pentru bu nă administrare
Reanalizând demonstra ția realizată, vom observa că în fapt cerin țele bunei administrări
reprezintă o componentă semnificativă a cerin țelor unui sistem de conformitate, respectiv ale unui
sistem de management al conformită ții.
Dacă un sistem generic de management al conformită ții nu poate fi certificat pentru
complian ță cu Standardul ISO 19600, suntem de părere că poate fi certificabil un standard de
management al conformită ții pentru buna administrare.
Reiterăm cu această ocazie idea c ă un astfel de sistem de management al conformită ții
pentru bună administrare are în fapt natura unui sistem integrat, care încorporează atât cerin țe
obligatorii, specifice domeniilor reglementate, cât și cerin țe voluntare, specifice standardelor. În
aceas tă accep țiune, la definirea cerin țelor standardului vom avea în vedere stabilirea unui nivel
mai ridicat decât cel obligatoriu prin lege, în caz contrar sistemul riscând să î și piardă valoarea
adăugată.
1. Astfel, o primă dimensiune a sistemului de management al conformită ții pentru bună
administrare o constituie analiza institu țională care să ofere o radiografie a gradului de
conformitate al institu ției cu cerin țele bunei administrări la momentul ini țierii procesului
de implementare a acestui sistem. Abordare a solu ției propuse porne ște de la ideea că tot
ceea ce este deja implementat în cadrul institu ției este un bun câ știgat, care poate fi utilizat
pentru construc ția ulterioară. În această accep țiune nu este necesară reformularea întregului
sistem ci analizar ea sa și identificarea eventualelor puncte care necesită îmbunătă țire și
corelare.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
149 În acest sens, analiza amintită are tocmai menirea de a identifica acest puncte și de a permite
managementul să fundamenteze politica de conformitate și să formuleze obiecti vele
acesteia în mod informat.
Acest sistem de management împrumută din trăsăturile tuturor sistemelor prezentate la
începutul prezentei lucrări, astfel că suplimentar față de angajamentul managementului în
acest proces, credem că este deosebit de important ca formularea direc ției de ac țiune să țină
cont și să încorporeze atât punctele de vedere, cât și experien ța și expertiza întregului
personal, cât și a celorlal ți factori interesa ți.
În acest sens, realizarea analizei și formularea obiectivelor trebuie să se bazeze pe un proces
iterativ cu mai multe niveluri de implicare, consultare și validare de către to ți factorii
interesa ți, atât interni cât și externi.
2. Un al doilea e lement necesar sistemului de conformitate pentru bună administrare îl
reprezintă realizarea unui inventar, pe cât posibil exhaustiv, al surselor care con țin cerin țe
de conformitate. În acest sen s, anexa poate fi utilizată pentru identificarea acestora în f ucție
de natura institu ției aplicante.
3. Totodată men ționăm faptul că în lumina obliga țiilor care derivă din înse și standardele și
legisla ția aplicabile, potrivit cărora pentru îndeplinirea anumitor cerin țe este necesară
desemnarea unui responsabil în cadru l fiecărei institu ții – în sens generic fiind valabilă
ideea desemnării unui responsabil pentru fiecare cerin ță în parte, apreciem că în func ție de
mărimea și de capacitatea institu țională a fiecărei entită ți, este utilă desemnarea fie a unui
coordonator c are să integreze și să coordoneze func țiile specifice, fie desemnarea unui
singur responsabil pentru toate func țiunile amintite, pentru a permite o aplicare sistematică
și nebirocratică.
O astfel de pozi ție este necesar a fi plasată în organigramă în dire cta coordonare și
subordonare a conducătorului respectivei entită ți, ea fiind expresia directă a cerin ței de leadership
identificată deopotrivă pentru dimensiunea legală a bunei administrări, cât și pentru cea tehnică.
Totodată, func țiunea de conformitate trebuie să fie împuternicită corespunzător de către
conducerea institu ției, pentru a putea coordona și integra în mod eficient activitatea
departamentelor specifice, fără a se afla în raporturi ierarhice cu acestea.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
150 4. Un al patrulea element al sistemului îl constituie implicarea și împuternicirea managerilor
de la toate nivelurile pentru aplicarea acestuia și determinarea unui grad corespunzător de
responsabilizare
5. Subsecvent, se va realiza o împuternicire și implicare a întregului personal, fiecare fiind
responsabil de aplicarea cerin țelor de conformitate în activitatea curentă.
Ambele demersuri de mai sus se vor realiza la nivel formal prin dispozi ții de delegare a
competen țelor și prin actualizarea fi șelor de post cu responsabilită țile privind
implementarea sistemului de management al conformită ții pentru bună administrare.
6. La nivel substan țial, împuternicirea și implicarea întregului personal se va realiza prin
sesiuni de informare și con știentizare cu privire la ro lul și responsabilită țile fiecăruia pentru
îndeplinirea obiectivelor sistemului. Totodată, institu ția va investi în cre șterea reală a
capacită ții profesionale a personalului pentru a putea sus ține implementarea și performan ța
sistemului.
7. Un element la fel de important îl constituie alocarea resurselor materiale și de timp
necesare. În acest sens, în afară de achizi ția de bunuri și servicii, a căror calitate și
conformitate cu cerin țele propriului sistem va fi monitorizată, se va urmări acordarea unui
timp suficient pentru îndeplinirea responsabilită ților privind sistemul de management al
calită ții, prin evitarea supra -aglomerării și suprapunerii de sarcini.
8. Atunci când institu ția nu are capacitate să deruleze singură anumite tipuri de activită ți, vor
fi contracta ți furnizori externi – prin intermediul unor proceduri transparente și obiective,
cărora li se va solicita să îndeplinească acelea și cerin țe de conformitate. Acest lucru se va
realiza prin formularea unui mecanism de analiză ex -ante a conformită ții acestora, inclusiv
de autoanaliză, stabilirea unor perioade de gra ție pentru complinirea aspectelor neacoperite
și aderarea la coduri de bună practică, oferirea de bonifica ții în procesul de selec ție pentru
cei care îndeplinesc deja cerin țele și stabilir ea unor clauze explicite de reziliere a rela țiilor
contractuale în situa ția în care furnizorii nu mai îndeplinesc cerin țele.
9. Atunci când resursele disponibile sunt limitate, mai multe organiza ții pot pune în comun
resurse, urmându -se cerin țele celui mai r idicat standard de conformitate existent în cadrul
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
151 parteneriatului și utilizând astfel entitatea cu cel mai ridicat grad de conformitate să
acționeze ca un catalizator și multiplicator de bune practici.
10. Respectarea cerin țelor de conformitate pentru bună a dministrare va fi evaluată periodic,
prin canale și mijloace multiple, care să permită
1. Culegerea de date de la to ți factorii interesa ți (angaja ți, furnizori , clien ți, alte păr ți
interesate)
2. Culegerea de date atât calitativă cât și cantitativă
3. Semnalarea pe rmanentă a oricăror îngrijorări sau abateri de la cerin țe
4. Formularea continuă de propuneri de îmbunătă țire de către to ți angaja ții
Pentru ultimele două puncte vor fi avute în vedere măsuri adecvate pentru
protejarea identită ții și încurajarea libertă ții de exprimare.
11. Utilizarea datelor culese în cadrul evaluărilor periodice pentru a îmbunătă ții continuu
sistemul. Acolo unde acesta presupune formalizarea, se va asigura un just echilibru între
nevoia de stabilitate a cadrului de referin ță și nevoia de îmbunătăț ire
12. Rezultatele evaluărilor și măsurile de îmbunătă țire adoptate vor fi comunicate periodic
tuturor factorilor interesa ți, ca expresie a responsabilită ții institu ționale și a
managementului acesteia.
13. Acolo unde standardul sau cerin țele deja formul ate nu vor fi acoperitoare, principiile bunei
administrare vor fi utilizate pentru a ghida răspunsul institu țional
14. Institu ția este egal răspunzătoare factorilor interesa ți interni și externi și va urmări
întotdeauna satisfacerea a șteptărilor beneficiarilor săi
15. Ori de câte ori vor exista mai multe specifica ții pentru aceea și cerin ță, având for ță juridică
diferită, se va da preferin ță standardului cel mai înalt de conformitate, cu respectarea
competen ței institu ționale și a capacită ții administrative a acesteia.
Apreciem că cele de mai sus pot constitui reperele sistemului de conformitate pentru
bună administrare, care să stea la baza personalizării acestuia pentru a răspunde nevoilor și
provocărilor fiecărei institu ții.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
152 4.2. Cerin țele de conformitate pen tru buna administrare
Potrivit concluziilor păr ții a doua din prezenta lucrare, precum și considera țiilor de mai
sus, unul dintre demersurile necesare este acela de identificare a cerin țelor de conformitate
aplicabile. În cele ce urmează am realizat un in ventar general al acestora, în acord cu indicatorii
analiza ți și identifica ți pe parcursul prezentei cercetări.
4.2.1. Legalitate și legitimitate
(a) Institu țiile publice sunt înfiin țate și func ționează potrivit legii
(b) Institu țiile publice au capacitate juridică potrivit scopului pentru care au fost
înfiin țate
(c) Resursele necesare func ționării sau sunt alocate potrivit legii
(d) Structura organizatorică și categoriile de personal care î și desfă șoară activitatea
sunt definite prin lege
(e) Institu țiile publice au o competen ță determinată stabilită prin lege
(f) Procedurile de lucru sunt elaborate potrivit cadrului legal
(g) Organele reprezentative sunt alese potrivit normelor în vigoare, acestea fiind
recunoscute ca legitime de către comunitate
(h) Personalul care î și desfă șoară activita tea în respectiva institu ție cunoa ște și aplică
cadrul normativ relevant
(i) Deciziile și actele juridice care emană de la respectiva institu ție prevăd temeiul
juridic al acestora
4.2.2. Leadership și responsabilitate
(a) Conducerea institu ției formulează misiunea, viziunea și obiectivele institu ției
(b) Conducerea institu ției stabile ște modul de organizare al activită ții, alocă sarcini și
atribu ții, și adoptă toate măsurile necesare (due diligence)
(c) Conducerea institu ției alocă resursele necesare
(d) Conducerea institu ției alocă sarcini și atribu ții în conformitate cu pregătirea
profesională și nivelul de responsabilitate al personalului
(e) Conducerea institu ției îndrumă personalul din subordine în activitatea acestuia
(f) Conducerea institu ției răspunde pub lic pentru îndeplinirea scopului institu ției,
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
153 atingerea obiectivelor stabilite
(g) Conducerea institu ției este direct răspunzătoare pentru organizarea modului de
aplicare a cadrului normativ, pentru dispozi țiile date personalului din subordine,
precum și pentru utilizarea judicioasă a resurselor
(h) Asigură organizarea modului de declinare a competen ței și de comunicare a
acesteia tuturor păr ților interesate (cetă țeni și institu ții relevante)
(i) Conducerea institu ției asigura organizarea sistemului de control int ern managerial,
monitorizează și evaluează performan ța acestuia
(j) Conducerea institu ției răspunde pentru buna diligen ță în organizarea modului de
respectare și punere în aplicare a cadrului normativ aplicabil, dar nu poate răspunde
pentru ac țiunile neconform e ale personalului din subordine, dacă și-au îndeplinit
obliga ția de diligen ță
4.2.3. Impar țialitate
(a) Selec ția/ recrutarea personalului se realizează pe baza unor criterii obiective,
cunoscute/ comunicate în mod public
(b) Evaluarea performan ței personalului se real izează în mod obiectiv, pe baza unor
criterii cunoscute/ comunicate în mod public
(c) Activitatea personalului din institu ție de desfă șoară în mod nepărtinitor și
independent de orice elemente care ar putea antrena un interes personal
(d) Evitarea conflictului de interese: raporturi ierarhice între rude; rela ții comerciale;
restric ții post angajare; participare la luarea unor decizii în situa ții în care există un
interes personal sau al unei rude/ afin apropiat
(e) Controlul incompatibilită ților
(f) Declararea intereselor
(g) Declararea averilor
(h) Declararea cadourilor
(i) Conduită etică potrivit codurilor în vigoare
(j) Nepartizanat politic
(k) Evitarea ac țiunilor de lobby/ influen țarea nelegitimă sau prin mijloace nelegitime a
deciziei publice
(l) Aplicarea restric țiilor post -angajare
(m) Conduită corectă în statua ții particulare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
154 4.2.4. Transparen ță
(a) Acces la informa ții de interes public – la cerere și din oficiu
(b) Obținerea informa țiilor sau documentelor de interes public se realizează fără
costuri, sau cu costuri cât mai scăzute, de natură să nu constitui e un obstacol în
accesarea acestora (se vor utiliza mijloace electronice pentru furnizarea acestora ori
ce câte ori acest lucru este posibil)
(c) Acces la propriul dosar (este parte a dreptului la apărare)
(d) Organizarea modului de exercitare a dreptului la peti ționare
(e) Publicarea rapoartelor de activitate
(f) Comunicarea pro -activă a actelor institu ției și a deciziilor individuale către to ți cei
interesa ți sau viza ți/ afecta ți de acestea
(g) Motivarea actelor institu ției: în mod clar, neechivoc, într -un limbaj accesibil,
indicând analiza argumentelor particulare pentru fiecare caz în parte
(h) Comunicare eficientă interinstitu țională
(i) Stabilire unui flux al documentelor coerent și comunicare intra -institu țională
eficientă
(j) Informarea și instruirea personalului cu privire la misi une, viziune, obiective,
strategii, politici, proceduri, etc.
(k) Excep țiile de la aplicarea/ respectarea cerin țelor de bună administrare sau
restrângerile acestora sunt clar reglementare, comunicate în mod transparent și m
în mod efectiv
(l) Actele care emană de la o institu ție publică sunt semnate și asumate în mod lizibil
de persoana responsabilă de aceasta. În cazul în care responsabilitatea asumării
actelor nu apar ține aceleia și persoane care le -a și elaborat, institu ția va asigura
trasabilitatea acestora.
4.2.5. Participare publică
(a) Participarea comunită ții în procesul electoral – democra ție reprezentativă
(b) Dreptul electorilor de a ini ția tragerea la răspundere a ale șilor
(c) Participarea comunită ții la procesul decizional – participare la dezbaterea și
adoptarea actelor normative, a politicilor publice și a deciziilor publice, consultarea
părților interesate, organizarea referendumurilor – democra ție participativă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
155 (d) Participarea la via ța publică prin diferite forme asociative: societate civilă
organizată , grupuri de ac țiune/ ini țiativă locală
(e) Consultarea angaja ților în procesul de elaborare a procedurilor și informarea
acestora cu privire la activitatea institu ției, inclusiv la performan ța acesteia (potrivit
codului muncii)
(f) Consultarea angaja ților cu priv ire la elaborarea și implementarea politicilor și
procedurilor de punere în aplicare a sistemului de control intern managerial și a
Strategiei Na ționale Anticorup ție
(g) Stabilirea de canale de raportare internă prin care personalul unei entită ți să poată
comu nica în mod confiden țial îngrijorările cu privire la respectarea cerin țelor de
bună administrare sau chiar încălcarea acestora
4.2.6. Respectarea drepturilor omului
(a) Cunoa șterea de către personal a drepturilor comunită ții pe care o deserve ște în
raport de propria competen ță
(b) Atitudine pro -activă și grijă pentru protejarea drepturilor omului
(c) Protejarea drepturilor tinerilor și copiilor
(d) Protejarea datelor cu caracter personal
(e) Furnizarea de sprijin și îndrumare pentru cetă țeni pentru protejarea și valorificarea
drepturilor lor
(f) Atitudine pro -activă și grijă pentru protejarea drepturilor propriilor angaja ți,
inclusiv prin măsuri de sănătate și securitate în muncă/ ocupa țională, respectarea
timpului de lucru, acordarea drepturilor de ajutor social
(g) Protejarea personalului în fa ța abuzurilor și acordarea de asistenta juridică în cazul
în care sunt chema ți în instan ță pentru îndeplinirea atribu țiilor conform
prerogativelor
(h) Grija pentru dezvoltare durabilă și protejarea genera țiilor viitoare
(i) Dreptul cetă țeanului d e a fi asistat de un apărător/reprezentant în rela ția cu
institu țiile publice
(j) Protejarea celor care formulează cu bună credin ță sesizări de orice natură cu privire
la îngrijorări privind sau la încălcări efective ale cerin țelor de bună administrare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
156 4.2.7. Tratamentul egal
(a) Aplicarea acelora și solu ții în situa ții similare și aplicarea de solu ții personalizate,
în cazul situa țiilor diferite, inclusiv prin raportarea la practica anterioară și la
jurispruden ță
(b) Înțelegerea distinc ției între discriminare, proteja rea persoanelor defavorizate și
discriminare pozitivă
(c) Protejarea drepturilor individuale până la limita afectării drepturilor celorlal ți
(d) Protejarea drepturilor individuale ca sumă vs. protejarea interesului public
(e) Selec ția partenerilor/ contractorilor se f ace în baza unor proceduri care permit
accesul egal și nediscriminatoriu al tuturor poten țialilor candida ți, asigurându -se
condi țiile pentru o concuren ță reală, și fără stabilirea unor criterii restrictive
4.2.8. Propor ționalitate
(a) Adoptarea unor măsuri adecvate îndeplinirii scopului și obiectivelor stabilite
(b) Asigurarea echilibrului între interesul privat/ particular și interesul public
(c) Maximizarea beneficiilor ob ținute cu resursele disponibile
(d) Respectarea termenului rezonabil: desfă șurarea unei ac țiuni fără afectarea fluxului
firesc al activită ții institu ției – în ordinea primirii solicitărilor și după solu ționarea
celor anterioare, în unitatea de timp alocată; într -un interval de timp care să nu facă
rezultatul ac țiunii nenecesar so licitantului
(e) Posibilitatea formulării de puncte de vedere de către solicitant (dreptul de a fi
ascultat înainte de luarea unei măsuri individuale)
(f) Posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva actelor și actelor asimilate ale
administra ției publice și men ționarea explicită a acesteia în actele emise, sub
sancțiunea nulită ții actelor
(g) Obținerea de repara ții în cazul nerespectării unei cerin țe de bună administrare
(h) Trasabilitatea: păstrarea eviden țelor pentru demonstrarea îndeplinirii scopului și
obiectivelor
(i) Angajarea răspunderii personalului pentru nerespectarea cerin țelor de bună
administrare propor țional cu gravitatea acestor nerespectări și cu obliga țiile care
revin fiecărei persoane potrivit func ției sale atât din perspectivă ierarhică cât și din
perspectiva competen ței substan țiale
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
157 4.2.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
(a) Definirea obiectivelor în raport de nevoile comunită ții, prin consultare publică
(b) Alocarea resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
(c) Prioritizarea obiectivelor în mod p articipativ
(d) Evaluarea satisfac ției comunită ții fa ță de serviciile prestate – îndeplinirea
așteptărilor cât mai multor beneficiari
(e) Managementul riscurilor
(f) Realizarea unui raport unitar în privin ța rezultatelor raportate la obiectivele
planificate și a rezul tatelor ob ținute raportate la resursele alocate
(g) Evaluarea publică a performan țelor și îmbunătă țirea acestora
(h) Respectarea unor cerin țe de conduită în rela ția personalului institu ției cu cetă țenii
sau ceilal ți factori interesa ți, inclusiv în rela ția cu reprezentan ții altor institu ții
La baza realizării acestui inventar au stat cerin țele de conformitate aplicabile oricărei
institu ții publice, indiferent de natura acesteia, identificate din sursele analizate în cadrul păr ții a
II-a a cercetării și în cadrul anexei a III-a.
Pe baza acestora, la momentul dezvoltării și personalizării sistemului de management al
conformită ții pentru bună administrare vor fi identificate sursele cerin țelor aplicabile fie cărei
institu ții în func ție de natura acesteia, în an umite cazuri acestea putând fi diferite.
4.3. Determinarea cerin țelor specifice de conformitate pentru bună
administrare
Așa cum am arătat în sec țiunea anterioară, cerin țele de conformitate pot fi structurate în cerin țe
generice, relevante și aplicabile tuturor institu țiilor publice, precum și cerin țe de conformitate
specifice în func ție de obiectul de activitate al fiecărei institu ții. Amintim în acest sens, spre
exemplu, că există o lege cadru a educa ției, în baza căreia unită țile de învățământ dobândes c
personalitate juridică și care stabile ște cerin țe suplimentare de conformitate. Tot astfel pentru
aceea și categorie de institu ții există cerin țe specifice privind asigurarea calită ții.
Similar, vom regăsi cerin țe de conformitate specifice pentru institu țiile din domeniul sănătă ții
publice, sanitar -veterinar, energetic, gestionarea de șeurilor și altele.
Pentru configurarea corectă a sistemului de conformitate pentru bună administrare este necesar în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
158 primul rând identificarea și enumerarea tuturor surselor sau izvoarelor cerin țelor de conformitate,
inclusiv a celor specifice.
În acest sens, următoarele categorii de surse pot fi utilizate de către institu ție pentru a identifica
sursele și forța lor juridică:
1. Cerin țe de conformitate reglementate
A. Cerin țe naționale de conformitate
i. Constitu ție
ii. Legisla ție primară
iii. Legisla ție secundară
B. Cerin țe de conformitate UE
i. Regulamente și Directive
ii. Cadrul de conformitate rezultat din acordul de asociere, MCV, Criteriile
de la Copenhaga
iii. Recomandări și comunicări; documente de poziție
C. Cerin țe de conformitate rezultate din alte angajamente interna ționale la care România
este parte
i. Consiliul Europei, Comisia de la Vene ția
ii. Conven ții interna ționale
iii. Recomandările Secretarului General ONU
iv. Curtea Europeană a Drepturilor Omului
v. Banca Mondială
vi. Fondul Monetar Interna țional
2. Cerin țe de conformitate rezultate din practica institu țională și jurispruden ță
A. Cerin țe de conformitate na ționale
i. Practica jurisdic țiilor administrative
ii. Practica altor institu ții publice: Avocatul Poporului, Curtea de Conturi,
Agen ția Na țională a Func ționarilor Publici, Agen ția Na țională de
Integritate, Consiliul Na țional pentru Combaterea Discriminării
iii. Soluțiile instan țelor judecătore ști care au autoritate de lucru judecat
pentru respectiva institu ție publică
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
159 iv. Excep ții de nelegalitate, decizii de îndrumare/ unificare a practicii
judiciare, recursuri în interesul legii
v. Deciziile Cur ții Constitu ționale
B. Cerin țe de conformitate UE
i. Practica mediatorului European
ii. Practica CJUE
iii. Practica Cur ții Europene de Audit
3. Angajamente de conformitate
i. Standarde ISO
ii. Standarde de raportare GRI și alte coduri de bună practică
Odată identificate aceste surse, analiza for ței lor juridice se va realiza potrivit regulilor enun țate
la capitolul dedicat, în cadrul păr ții a II -a lucrării, urmând să se dea preferin ță cerin țelor care
asigură cele mai ridicat grad de conformitate.
4.4. Structuri competente și responsabile
În ceea ce prive ște responsabilitatea leadership -ului este necesar ca în modelul de sistem
de conformitate pentru bună administrare, acesta sa î și asume nu doar componenta de obliga ție
legală, ci mai ales pe cea de obliga ție morală de a inspira și de a determina personalul pe care îl
coordonează să adere și să-și aproprieze acest sistem de valori, pentru a -l pune în aplica re, cu alte
cuvinte de a modela cultura organiza țională a institu ției.
Din această perspectivă, prezentul sistem aderă la solu ția standardelor ISO, care
considerăm că trebuie să fie îmbră țișată și la nivelul administra ției publice, în care persoanele
responsabile de îndeplinirea cerin țelor de bună administrare sunt împuternicite corespunzător de
către leadership să î și ducă la bun sfâr șit atribu țiile, raportează direct către acesta, fără al ți
intermediari ierarhici, și propune măsuri de remediere atunci câ nd acestea se impun. Nu în ultimul
rând, standardele ISO vorbesc despre o comunicare și o atribuire clară de roluri și responsabilită ți
nu doar la nivelul persoanelor desemnate – soluție care de altfel nu este îmbră țișată de toate
standardele, sau la care unele au renun țat – ci către întreg personalul unei institu ții.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
160 Acest din urmă aspect ne reîntoarce la rolul leadership -ului, acela de a configura o
cultură organiza țională a bunei administrări în care fiecare individ din cadrul entită ții asumă la
nivel pe rsonal sistemul de valori și îl aplică ca parte a unui întreg, în care fiecare conlucrează
pentru îndeplinirea obiectivelor comune.
Având în vedere că dimensiunea tehnică este cea mai amplă dintre cele trei, considerăm
că pentru realizarea în mod real și eficient a unui sistem de management al conformită ții pentru
bună administrare este necesar:
(1) ca leadershipul să -și asume la nivel de angajament obiectivele și să fie primul care prin
exemplul personal contribuie la realizarea lor, configurând astfel element ele culturii
organiza ționale pe care o promovează; să organizeze aparatul din subordine și să aloce
resursele necesare
(2) să se organizeze structuri specializate pentru managementul conformită ții pentru buna
administrare, în directa subordonare a leadership -ului, împuternicite special în acest sens
și recunoscute la nivelul întregii institu ții, care să reunească într -o structură unitară
responsabilii pentru diferite cerin țe, astfel încât punerea lor în aplicare să fie coerentă și
concertată, reducându -se sarcina birocratică. Această structură va avea din punct de vedere
al competen țelor un ascendent ierarhic asupra tuturor celorlalte structuri, din perspectiva
managementului conformită ții
(3) să exi ste o comunicare clară către întregul personal și o explicitare a rolului fiecăruia cu
privire la punerea în aplicare a fiecărei cerin țe de bună administrare, pentru ca fiecare dintre
membri personalului să î și poată asuma în mod con știent acest rol, precu m și sistemul de
valori care define ște cultura organiza țională a bunei administrări.
4.5. Cultura organiza țională: competen țe și asumare
Arătam la începutul acestei păr ți a lucrării faptul că asigurarea conformită ții sau
conformarea este un proces, iar nu un fapt punctual. Simpla adoptare a unor politici nu va
determina conformitatea, ci practica institu țională. Tocmai din aceste considerente, conformitatea
nu poate fi asigurată decât în măsura în care aceasta devine parte a culturii organiza ționale,
respecti v este încorporată și asumată în rândul setului de valori și principii care ghidează activitatea
entită ții și care sunt recunoscute de to ți membrii acesteia.
Pentru configurarea corectă a modalită ții în care sistemul de management al
conformită ții pentru b ună administrare poate fi încorporată în cultura organiza țională reiterăm aici
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
161 rezultatele studiului privind dimensiunile culturale în managementul românesc. Astfel,
managementul românesc se caracterizează printr -un ecart mare al puterii, ceea ce va face c a rolul
liderului să fie și mai pregnant. Ideea de a influen ța cultura prin propriul exemplu personal este
cea care credem că poate fi de natură să inspire echipele din organiza ție. Aceasta întrucât reac ția
firească a echipelor este să translateze prin imi tație tipologii de comportament pentru a copia
elemente de statut social, dar și pentru a răspunde a șteptărilor imediate ale managerului.
Individualismul foarte redus și tendin ța către colectivism reiterează nevoia de a asigura
consultări ample și o comunicare adecvată cu personalul, pentru a putea surprinde și capta opinia
colectivă. Pe de altă parte, această tendin ță către colectivism generează nevoia identificării unor
lideri informali, care să fie purtătorii de mesaj de la egal la egal, respec tiv să fie eroii/ campionii
al căror model colectivitatea să îl aprecieze și să îl urmeze.
În acest sens apare ca deosebit de important mecanismul de feedback obiectiv, în care
personalul care contribuie efectiv și pro -activ la implementarea sistemului est e bonificat și
promovat ca model de bună practică.
Masculinitatea de nivel mediu și tendin ța către feminitate poate constitui o provocare în
ceea ce prive ște identificarea situa țiilor de neconformitate – aceasta putând fie determina o apatie
generalizată, fie semnale fals pozitive, însă tendin ța către egalitarism poate fi valorificată cu ajutor
eroilor/ campionilor care să inspire modele de comportament.
În ceea ce prive ște atitudinea fa ță de evitarea incertitudinii și orientarea pe termen lung,
acestea pot reprezenta un călcâi al lui Ahile al culturii organiza ționale și necesită monitorizare
atentă. Aceasta întrucât există deja o instabilitate accentuată a cadrului legislativ, ceea ce este
posibil să genereze rezisten ță în procesul de îmbunătă țire și actual izare continuă pentru alte
considerente. Pe de altă parte cultura împământenită „merge și așa” sau conformitatea par țială pot
reprezenta o zonă de vulnerabilitate care necesită monitorizare atentă.
Rezultă a șadar, că rolul liderului și al responsabilului d esemnat cu asigurarea func țiunii
de conformitate va trebui să fie calibrat și exercitat în institu ții prin prisma acestor considerente,
pentru a putea sprijini procesul de conformare nu doar formală ci și substan țială.
4.6. Actualizarea cerin țelor de conformitate
Un ultim aspect demn de luat în considerare îl constituie actualizarea cerin țelor de
conformitate, respectiv modalitatea de identificare a acestora.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
162 Am inclus această sec țiune în modelul de sistem de conformitate formulat tocmai pentru
că în lumina fluctua țiilor cadrului normativ, aceasta reprezintă o sursă de vulnerabilitate și de
neconformitate.
Opțiunea firească pentru actualizarea cerin țelor de conformitate este aceea de a utiliza
cadrul normativ inventariat ca reprezentând izvoare pentru sistemul de conformitate a unei
institu ții și monitorizare constantă a evolu țiilor existente ale acestor repere.
Din această perspectivă, responsabilitatea demersului trebuie să apar țină fie persoanei
desemnate pentru coordonarea implementării acestui sist em, fie unei persoane din cadrul
compartimentului juridic, în oricare dintre cele două op țiuni fiind necesar că ace știa să aibă
capacitatea de a realiza corela țiile necesare între diferitele categorii de norme și domenii, precum
și să estimeze corect impac tul asupra organiza ției.
Următoarea etapă în procesul de actualizare a cerin țelor este comunicarea modificărilor
către toate structurile relevante și consultarea cu acestea pentru evaluarea impactului efectiv și a
măsurilor necesar a fi adoptate pentru alinierea la acestea. Din acest punct de vedere două elemente
trebuie re ținute:
• Întrucât au fost situa ții în care termenul de implementare a fost extrem de scurt, ceea ce
a ridicat probleme din perspectiva capacit ății institu ționale, este util ca monitorizarea
evolu țiilor să se facă nu doar cu privire la solu țiile adoptate și intrate în vigoare, ci încă
din faza de elaborare și consultare.
• Cel de -al doilea aspect este legat de implica țiile financiare pe care punere a în aplicare
le poate ridica, sens în care este utilă asigurarea unei rezerve de contingen ță pentru
acoperirea acestor cheltuieli
Nu în ultimul rând, reiterăm și în acest demers rolul liderului în asumarea deciziilor
privind actualizarea și insuflarea nev oii de schimbare pentru a putea contracara rezisten ța inerentă
la schimbare a întregului sistem existent.
Concluzii preliminare
Sistemul de management al conformită ții pentru bună administrare formulat în prezenta
lucrare credem că vine să răspundă uno r provocări practice venite tocmai din faptul că
„administra ția publică reprezintă un fenomen social care nu poate fi redus doar la un sistem de
norme juridice. De aceea cercetarea fenomenului administrativ numai prin intermediul științei
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
163 dreptului nu este exhaustivă. Abordarea pluridisciplinară, prin împrumutarea de instrumente de la
mai multe discipline științifice, este realizată de știința administra ției, ca știință integratoare284”.
În această accep țiune, am valorificat elemente specific e științei dreptului, sociologiei,
managementului, și chiar științelor tehnice, pentru a propune o solu ție care să integreze într -o
abordare unitară atât cerin țe legate de conformarea juridică, cât și organiza țională și de pia ță. Așa
cum aminteam, în preze nt în cadrul institu țiilor publice, există numeroase situa ții în care sunt
implementate în paralel sisteme de management diferite, cel mai adesea sistemului de control
intern managerial și cel de management al calită ții potrivit standardului ISO 9001, la c are se
adaugă cerin țele legale specifice.
În astfel de situa ții, riscurile pentru redundan țe, suprapuneri sau bre șe în sistem pot fi
destul de numeroase, ceea ce determină formalism și birocra ție excesive și scăderea eficien ței
activită ții.
În partea finală a prezentei lucrări, am aplicat modelul propus unei entită ți publice, în
vederea testării și validării ipotezelor de lucru și a concluziilor formulate. Metodologia utilizată în
acest scop a fost de asemenea elaborată utilizând surse și instrumente s pecifice mai multor sisteme
de management, tocmai pentru a acoperi pluralitatea de factori lua ți în calcul.
284 Bălan, E, Instituții Administrative, Editura CH Beck, București 2008, p. 14
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
164
Partea a V -a
Studiu de caz: Analiza sistemului de conformitate pentru bună
administrare în ipoteza unei institu ții publice de învă țământ
superior
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
165
Introducere și considera ții privind metodologia de analiză
Prezenta cercetare doctorală – așa cum am arătat în anterioarele secțiuni, î și propune să
contureze un sistem de management al conformită ții pentru bună administrare, sistem care să
satisfacă în egală măsură cerin țele legale aplicabile fiecărei institu ții în parte, cerin țele standardelor
interna ționale de management precum și modelele na ționale și interna ționale de bune practici.
Premisa de la care porne ște lucrarea este aceea că există un corp comun de cerin țe, care , sub forme
diferite , se regăse ște în toate sursele de cerin țe și standarde, precum și un set specific de cerin țe
specifice bunei administrări. Aplicarea separată și paralelă a fiecărui set de astfel de cerin țe, fap t
care se regăse ște în practica institu țională curentă, este de natură a genera birocra ție, uneori
excesivă, ceea ce îngreunează procesul de management în general, dar și activitatea de conformare
voluntară, uneori surplusul birocratic ac ționând mai degrab ă ca o sursă de vulnerabilitate, decât ca
o plasă de siguran ță pentru respectarea cerin țelor de bună administrare.
Astfel, pe baza analizelor realizate , cercetarea doctorală propune o abordare integrată și
unitară a cerin țelor de conformitate pentru bună a dministrare, stabilind pentru fiecare element de
bună administrare o cerin ță unică, relevantă pentru toate sistemele de management analizate, care
prin aplicarea unui standard mediu sau maximal poate satisface toate aceste cerin țe, fără a fi
necesară dubla rea ei.
Sistemul de management al conformită ții pentru bună administrare astfel propus este
testat în prezentul capitol pentru a -i demonstra validitatea și valoarea adăugată din perspectiva
institu țională și academică.
Pentru parcurgerea acestui exerci țiu practic, a fost selec ționată o institu ție publică de
învățământ superior, căreia , în materie de bună administrare , îi este aplicabilă legisla ția generală
relevantă pentru toate institu țiile publice, dar și legisla ție specifică relevantă institu țiilor de
învățământ atât în ceea ce prive ște organizarea, dar și cu privire la asigurarea calită ții.
Metodologia utilizată a fost dezvoltată specific pentru prezenta analiză, ea având
aplicabilitate generală pentru toate institu țiile care doresc evaluarea sistemulu i de management al
conformită ții pentru bună administrare, și fiind parte integrantă din solu ția propusă. În acest sens,
lucrarea doctorală formulează recomandări nu doar cu privire la cerin țele necesar a fi respectate,
ci și cu privire la măsurile și mijl oacele prin care acestea pot fi puse în aplicare. Totodată,
metodologia utilizată este inspirată din cea de evaluare a gradului de îndeplinire a cerin țelor
sistemului de control intern managerial, dar și din cea de audit potrivit standardului ISO
19011:201 1.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
166 Astfel, analiza institu țională vizează două componente: prima este legată de
conformitatea formală, cea de a doua este legată de conformitatea substan țială/ comportamentală.
Cu privire la componenta formală se vor urmări ca primi indicatori, dacă există
documentele indicate, precum și care este calitatea acestora: limbaj, nivel de detaliu, acurate țe și
completitudine în raport cu cerin țele legale și alte aspecte de bună practică. Conformitatea par țială
va fi completată cu recomandări de îmbunătă țire. Pen tru analiză au fost utiliza ți indicatorii și
cerin țele de bună administrare identificate pe parcursul lucrării și formulate și sistematizate în
Partea a IV -a a prezentei lucrări doctorale, ce a care define ște de altfel și standardul de conformitate
pentru b ună administrare aplicabil institu țiilor publice.
În ceea ce prive ște componenta substan țială/ comportamentală, pentru acest prim
demers de analiză a documentelor, se va urmări dacă există mijloace și comunicări efective care
să poată determina o cunoa ștere adecvată a elementelor de conformitate formală de către personal.
În acest sens se verifică dacă există canale și instrumente de comunicare, dacă ele sunt folosite și
cât de des, precum și dacă informa ția comunicată este corespunzător asimilată la nivelul
personalului.
Acolo unde sursele de verificare sunt multiple (decizii sau acte ale institu ției), acestea
se vor verifica prin sondaj, întocmai precum sunt reglementate aceste aspecte în practicile
interna ționale de audit.
Matricea de analiză utiliz ată, precum și sursele documentare identificate pot fi
consultate în anexa a IV-a a prezentei lucrări doctorale.
Cea de -a doua componentă a analizei presupune intervievarea reprezentan ților
institu ției. Această etapă este parcursă după finalizarea analizei documentelor, cu două obiective:
unul este de a clarifica aspectele care nu au fost lămuritoare în prima etapă, cel de -al doilea este
de a determina care este măsura realizării componentei substan țiale – personalul institu ției
cunoa ște care este cadrul fo rmal aplicabil; persoanele responsabile cunosc și își asumă rolul primit;
există diferen țe semnificative între cadrul formal și cel substan țial.
Ghidul de interviu urmăre ște structura indicatorilor de mai sus, dar va utiliza cu
precădere întrebări deschise pentru a permite astfel reflectarea elementelor de cultură
organiza țională care există consolidate, chiar și în lipsa unei con știentizări explicite cu privire la
legătura dintre acestea și cadrul formal. Totodată, în acord cu abordarea ISO 9001:2015, sist emul
de management al conformită ții solicită existen ța unor înregistrări care să demonstreze
îndeplinirea cerin țelor, fără a mai limita forma acestora la un set predeterminat de cerin țe.
Definitivarea ghidului de interviu s -a realizat la finalul analizei d ocumentelor, pentru a putea
include și întrebările clarificatoare.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
167 Chestionarul a fost aplicat pe un e șantion de exper ți, relevant la nivelul institu ției supuse
analizei, constând într -un număr de douăzeci de persoane de la toate nivelurile, cu responsabil ități
în aplicarea sistemului de management al conformită ții pentru bună administrare. Modelul de
chestionar este disponibil în anexa a VII -a a prezentei lucrări, împreună cu datele statistice ob ținute
din aplicarea acestuia.
Prezentul capitol a fost reali zat la finalul demersului de analiză și reprezintă raportul
sinteză, care cuprinde aspectele constatate și eventualele recomandări de îmbunătă țire, întocmai
cum un astfel de instrument poate fi utilizat în practică pentru îmbunătă țirea configura ției
sistemului de management al conformită ții.
5.1. Cerin țe de conformitate generale și specifice privind asigurarea bunei
administrări într -o institu ție de învă țământ superior – cadrul normativ
aplicabil
Așa cum arătam în cadrul capitolelor anterioare, un prim demers în realizarea unei
analize cu privire la gradul de îndeplinire a cerin țelor de conformitate pentru bună administrare de
către o organiza ție publică îl constituie tocmai determinarea cadrului de conformitate aplicabil.
Prin cadru de conformitate vom înțelege totalitatea cerin țelor legale și de bună practică
aplicabile unei institu ții, în raport de func țiunea socială pe care aceasta o îndepline ște, de natura și
competen ța sa, precum și de domeniul său de activitate, acesta din urmă putând determina sau nu
cerin țe specifice de conformitate. Acela și cadru de conformitate este cel care oferă imaginea de
ansamblu asupra responsabilită ților existente la nivel institu țional cu privire la punerea în aplicare
a acestor cerin țe.
Cercetarea de fa ță abordează în m od integrat analiza cadrului de conformitate, respectiv
a cerin țelor de conformitate, a modului de satisfacere a acestora de către institu ția supusă analizei
și a modului în care sunt distribuite responsabilită țile la nivelul acesteia. A șadar analiza detal iată
a acestor elemente o vom regăsi pentru fiecare dintre indicatorii identifica ți, în sec țiunile care
urmează.
Considerăm însă utilă realizarea unui inventar introductiv al cadrului de conformitate,
pentru a ghida interpretarea ulterioară a constatărilor făcute. Întrucât un acela și act normativ poate
fi relevant pentru mai mul ți indicatori analiza ți, structurarea acestora se va realiza potrivit
tematicilor reglementate, ținând cont de cadrul normativ general și de cel specific.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
168 Domeniul
reglementat Cadru l normativ general Cadrul normativ
specific
Înfiin țare și
organizare Codul civil ;
Legea nr. 500/2002 privind finan țele publice ;
Ordonan ța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul
intern/managerial și controlul financiar preventiv ;
Ordinul nr. 600/2018 privind controlul intern
managerial ; Legea nr. 1/2011 a
educa ției na ționale ;
HG nr. 183/1991
privind înfiin țarea
SNSPA ;
HG nr. 542/1995
privind reorganizarea
SNSPA ;
OUG nr. 75/ 2005
privind asigurarea
calită ții educa ției;
Relații de
muncă Codul Muncii ;
Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitară ;
Legea nr.319/2006 a securită ții și sănătă ții în muncă ;
OUG nr. 96/2003 privind protec ția maternită ții la locul
de muncă ;
HG nr. 500/2011 privind registrului de eviden ță a
salaria ților;
HG nr. 1.344/ 2007 privind normele de organizare și
funcționare a comisiilor de disciplină ;
Hotărârea Guvernului nr.1091/2006 privind cerin țele
minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă ;
Carta drepturilor fundamentate a Uniunii Europene ;
Direc tiva 93/104/CE privind anumite aspecte ale
organizării timpului de lucru ;
Directivei 89/391/CEE privind punerea în aplicare de
măsuri pentru promovarea îmbunătă țirii securită ții și
sănătă ții lucrătorilor la locul de muncă ;
Directiva 2003/88/CE privind anum ite aspecte ale
organizării timpului de lucru Legea nr. 1/2011 a
educa ției na ționale
Norme de
conduită Legea nr. 477/2004 ;
Recomandarea nr. 10/2000 a Consiliului Europei ; Legea nr. 1/2011 ;
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
169 Domeniul
reglementat Cadru l normativ general Cadrul normativ
specific
Codul European al Bunei Conduite Administrative Legea nr. 206/2004
privind buna conduită
în cercetarea
științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare
Transparen ță Legea nr. 52/2003 p rivind transparen ța decizională;
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informa ții
de interes public ;
Ordonan ța nr. 27/2002 privind reglementarea
activită ții de solu ționare a peti țiilor;
Legea nr. 62/2011 a dialogului social ;
HG nr. 123 din 7 februarie 2002pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
544/2001 ;
Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă ; Legea nr. 1/2011
Integritate
publică Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnită ților
publice, a func țiilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanc ționarea corup ției;
Legea nr. 144/2007 privind înfiin țarea, organizarea și
funcționarea Agen ției Na ționale de Integritate ;
Legea nr. 176/2010 privind integrit atea in exercitarea
funcțiilor și demnită ților publice, pentru modificarea si
completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiin țarea,
organizarea si func ționarea Agen ției Na ționale de
Integritate, precum si pentru modificarea si
completarea altor acte normativ e;
Legea nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la
bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor ac țiuni
de protocol în exercitarea mandatului sau a func ției;
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si
sancționarea faptelor de corup ție; Legea nr. 1/2011
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
170 Domeniul
reglementat Cadru l normativ general Cadrul normativ
specific
Legea nr. 571/2004 privind protec ția personalului din
autorită țile publice, institu țiile publice și din alte
unită ți care semnalează încălcări ale legii ;
HG 583/2016 pentru aprobarea Strategiei Na ționale
Anticorup ție
Contencios
administrativ Legea nr. 554/2004 ;
Codul de procedură civilă Legea nr. 1/2011
Achizi ții
publice Legea nr. 98/2016 privind achizi țiile publice ;
Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în
materie de atribuire a contractelor de achizi ție publică ,
a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune
de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru
organizarea și func ționarea Consiliului Na țional de
Soluționare a Contesta țiilor;
HG 395/2016 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplic are a prevederilor referitoare la
atribuirea contractului de achizi ție publică/acordului –
cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizi țiile publice OUG nr. 40/2015
privind gestionarea
financiară a fondurilor
europene pentru
perioada de
programare 2014 –
2020
Protec ția
datelor cu
caracter
personal Regulamentul 2016/679 privind protec ția persoanelor
fizice în ceea ce prive ște prelucrarea datelor cu caracter
personal și privind libera circula ție a acestor date și de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general
privind protec ția datelor)
În lumina acestui cadru de conformitate identificat, vom purcede la realizarea analizei
privind conformitatea formală și cea substan țială, potrivit indica țiilor din introducerea acestui
capitol.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
171 5.2. Analiza conformită ții formale – cadrul de reglementare extern și intern/
Analiza documentelor și practicilor interne în raport cu cerin țele de bună
administrare
Așa cum arătam în partea introductivă, prima parte a analizei are în vedere cercetarea
cadrului de reglementare și a modului în care acesta este pus în aplicare la nivel intern. Astfel,
analiza este structurată în func ție de următorii indicatori și sub -indicatori pentru care au fost
identificate și analizate sursele de reglementare.
5.2.1. Legalitate și legitimitate
(a) Instituțiile publice sunt înfiin țate și func ționează potrivit legii
Institu ția publică de învă țământ superior la care face referire prezenta analiză a fost
înfiin țată, dobândind astfel personalitate juridică, în anul 1991 ca institu ție de învă țământ
postuniversitar pentru personalul din administra ția publică. Actul de înfiin țare este Hotărârea
Guvernului nr. 183/1991 privind înfiin țarea SNSPA. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.
542/1995 privind reorganizarea SNSPA, aceasta devine institu ție de în vățământ superior prin
reorganizarea și comasarea mai multor structuri destinate formării profesionale a angaja ților din
sectorul public.
În prezent, activitatea SNSPA este guvernată de legea cadru a educa ției na ționale,
respectiv Legea nr. 1/ 2011, precum și de Carta Școlii Na ționale de Studii Politice și
Administrative din Bucure ști, document adoptat la scurtă vreme după intrarea în vigoare a noii
legi a educa ției. Carta a fost adoptată în ședința Senatului din data 12 septembrie 2011, comunicată
spre avi zare Ministerului Educa ției și Cercetării și validată ulterior prin decizia nr. 205 a Senatului
SNSPA din data de 28 noiembrie 1011.
(b) Institu țiile publice au capacitate juridică potrivit scopului pentru care au fost înfiin țate
Cadrul normativ arătat mai sus este și cel care determină capacitatea juridică a institu ției.
Astfel, potrivit HG nr. 542/1995, art. 1 (2), „ SNSPA este institu ție publică de învă țământ superior,
de pregătire universitară, postuniversitară și de cercetare științifică, cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Învă țământului, având sediul în municipiul Bucure ști”. Art. 2 din acela și
act normativ stabile ște atribu țiile acesteia ca fiind:
• elaborarea strategiei de pregătire și asigurarea formării și perfec ționării profesionale a
analiștilor politici, a speciali știlor din domeniul comunicării și relațiilor publice, a
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
172 managerilor, funcționarilor publici, precum și a celor din domeniul relațiilor interna ționale
și integrării europene;
• asigurarea formării și perfec ționării profesionale a personalului din administra ția publică
centrala și locală;
• asigurarea, pe baza contractuală, a formării și perfec ționării profesionale a personalului din
institu ții publice neguvernamentale, agen ți economici și organiza ții sindicale, la solicitarea
acestora;
• asigurarea coordonării didactice și metodologice a centrelor teritoriale de perfec ționare
profesională a reprezentan ților aleși și a funcționarilor din administra ția publică locală,
organizate pe principiul autonomiei locale;
• efectuarea de studii și cercetări științifice în domenii de activitate care fac obiectul de
activitate al școlii, colaborând cu organisme specializate, naționale și interna ționale;
• acordarea de consultan ță de specialitate în condi țiile legii, la solicitarea institu țiilor politice,
autorită ților publice centrale și locale, agen ților economici, partidelor politice și
organiza țiilor neguvernamentale;
• organizarea admiterii în învățământul postuniversitar, realizat prin studii aprofundate și
doctorat în domeniile care fac obiectul de activitate al școlii, precum și în învățământul
universitar, în condi țiile și cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
(c) Resursele necesare func ționării sau alocate potrivit legii
Resursele de care dispune SNSPA pentru func ționare sunt guvernate de dispozi țiile
Ordinului nr. 3.530/2016 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învățământ superior de stat din
România, pentru anul 2016, Ordinul nr. 3.279 din 20 februarie 2017 privind aprobarea
Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finan țarea de bază și finan țarea suplimentară
a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru anul 2017, Ordinul nr. 3.047 din
15 ianuarie 2018 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de ba ză și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din
România, pentru anul 2018 .
Acesta este completat de prevederile cuprinse în Capitolul V al Cartei SNSPA –
Resursele umane și materiale ale universită ții.
Resursele umane ale u niversită ții sunt compuse din personalul didactic și de cercetare,
personalul didactic auxiliar și personal tehnic -administrativ.
Potrivit Cartei sunt men ționați în această categorie și studen ții. Această abordare are la
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
173 bază implicarea acestora în activită țile didactice și de laborator , care are un dublu beneficiu – pe
de o parte cre ște perspectivele de învă țare, și deci de realizare a actului didactic sub toate aspectele
sale – îndrumare, mentorat, practică și nu doar cele de predare; iar pe de altă parte poate contribui
la realizarea obiectivelor institu ționale. Contribu ția studen ților în acest sens poate fi semnificativă
în special în direc ția valorificării poten țialului creativ și a inovării.
Totodată, prin participarea reprezentan ților lor în forurile decizionale, ace știa își pot
aduce aportul la buna func ționare a universită ții.
Nu în ultimul rând co -interesarea studen ților în actul educa țional, respe ctiv a cât mai
multor studen ți poate antrena și beneficii de natură materială – obținerea de fonduri suplimentare,
fie pentru activitatea didactică curentă, fie pentru proiecte subsecvente.
Celor de mai sus li se adaugă și activită țile de mentorat pentru cariera didactică, în care
actualii studen ți sunt îndruma ți și susținuți practic pen tru viitoarea lor carieră de profesori.
Față de cele de mai sus, considerăm că din perspectiva obiectivului educa țional este
deosebit de importantă implicarea studen ților în activită ți practice. Din perspectiva bunei
administrări și a indicatorului la care facem referire, respectiv la resursele necesare func ționării,
credem că poate fi utilă o cuantificare a contribu ției în muncă a studen ților, care să fie inclusiv
prevăzută în planificările anuale și în raportările aferente. Din această din urmă perspectiv ă
recomandăm ca pentru maximizarea modului de valorificare a activită ților derulate de studen ți în
beneficiul universită ții, acestea să fie organizate ca activită ți de voluntariat guvernate de Legea nr.
78/2014 privind reglementarea activită ții de voluntar iat, potrivit căreia astfel de activită ți
constituie experiență în muncă.
(d) Structura organizatorică și categoriile de personal care î și desfă șoară activitatea sunt
definite prin lege
Structura SNSPA a fost stabilită inițial prin Anexa 1 la HG nr. 542/1995, iar art. 3 al
aceluia și act normativ detaliază structura acesteia ca fiind compusă din:
• Învățământ postuniversitar:
▪ De studii aprofundate:
o Departamentul de Științe Politice
o Departamentul de Științe Administrative
o Departamentul de Rela ții Interna ționale și Integrare Europeană
o Departamentul de Comunicare Socială și Rela ții Publice
o Departamentul de Management – IROMA.
▪ Cursuri de perfec ționare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
174 o Centrul de Perfec ționare a Func ționarilor Publici din Administra ția
Centrala și Locală.
• Învățământ universitar:
▪ De lungă durata:
o Facultatea de Științe Politice
o Facultatea de Administra ție Publică
▪ De scurta durata
o Colegiul de Administra ție Publică Bucure ști
o Colegiul de Administra ție Publică Ia și
o Colegiul de Administra ție Publică Cluj -Napoca
o Colegiul de Administra ție Publică Sibiu
o Colegiul de Administra ție Publică Craiova.
Organigrama curentă este stabilită prin Hotărârea Senatului SNSPA nr. 96/ 2014 și
cuprinde, ca structuri principale:
▪ Școala doctorală
▪ Școala postdoctorală
▪ Facultatea de administra ție publică
▪ Facultatea de științe politice
▪ Facultatea de comunicare și relații publice
▪ Facultatea de management
▪ Departamentul de relații interna ționale și integrare europeană
▪ Direc ția secretariat școlaritate
▪ Direc ția generală administrativă
Observăm a șadar că între cele două documente există modificări în ceea ce prive ște
structura universitară. Faptul că acestea nu au fost operate printr -un act normativ cu for ță juridică
echivalentă – respectiv printr -o nouă hotărâre de guvern, derivă din reglementarea princip iului
autonomiei universitare în Lege nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale, în virtutea căruia aceste
modificări sunt de competen ța Senatului universitar, după cum vom observa cu privire la adoptarea
majorită ții documentelor care guvernează activitatea instit uțională.
Art. 6 din Carta SNSPA stabile ște componen ța comunită ții universitare, menționând că
aceasta „este alcătuită din personalul didactic și de cercetare, consultan ță sau expertiză, din
personalul didactic și de cercetare auxiliar ”. Acestora li se adaugă „ studen ții integra ți în activitatea
didactică și de cercetare organizată pe diferite forme de pregătire și niveluri de învă țământ ”.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
175 Totodată, „p ersonalul auxiliar și administrativ sprijină comunitatea universitară în realizarea
activită ților SNSPA ”. Nu în ultimul rând, acestora li „ se adaugă absolven ții, profesorii și
cercetătorii care și-au adus contribu ția la bunul mers al institu ției”, împreună alcătui nd
comunitatea universitară. Sunt de asemenea considerate ca apar ținând comunită ții universitare și
„personalită țile culturale, științifice etc. din România sau din afara grani țelor ei care de țin titluri
onorifice acordate de SNSPA ”.
Acestor reglementări privind organizarea activită ții îi sunt adăugate normele cu caracter
intern enumerate de Cartă în art. 7, respectiv:
▪ Regulament de organizare și func ționare pentru fiecare ciclu universitar organizat;
▪ Regulament privind organizarea și func ționarea consiliului de administra ție;
▪ Regulament privind organizarea și func ționarea unită ților de învă țământ și cercetare,
precum și a unită ților de sprijin, tehnice, administrative și sociale;
▪ Regulament de organizare și func ționare a SNSPA;
▪ Regulament de organizare și func ționare a structurilor care organizează învă țământ la
distan ță (ID) și/sau învă țământ cu f recven ță redusă (IFR)
(e) Institu țiile publice au o competen ță determinată stabilită prin lege
În ceea ce prive ște capacitatea juridică și competen ța institu țională, a șa cum am arătat
în partea teoretică a prezentei lucrări, între cele două no țiuni există o zonă de suprapunere, care
este cu atât mai evidentă la nivel de reglementare. Astfel în privin ța competen ței SNSPA, aceasta
este definită, a șa cum arătat și mai sus prin art. 1 și 2 din HG nr. 542/1995.
(f) Procedurile de lucru sunt elaborate potrivit cadrulu i legal
Cadrul normativ general aplicabil în ceea ce prive ște procedurile de lucru este
determinat de Ordonan ța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul
financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulte rioare și subsecvent de Ordinul
SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial.
Nu în ultimul rând, a șa cum arătam la începutul prezentei sec țiuni, activitatea SNSPA
este guvernată de un set de proceduri, elaborate potrivit standardelor de control intern managerial.
Din documenta ția analizată aceste proceduri sunt structurate în două categorii majore și
cuprind:
Proceduri de sistem285:
PS1: Ini țierea, elaborarea, revizia, arhivarea și codificarea procedurilor formalizate
285 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
176 PS2: Managementul riscului
PS3: Procedură privind comunicarea
PS4: Procedură privind informarea
PS5: Semnalarea neregularită ților
PS6: Func ții sensibile
PS7: Circuitul documentelor prin Registratura286
Acestor proceduri de sistem li se adaugă o altă listă de 18 proceduri opera ționale,
publicată recent pe pagina de internet a institu ției287. Toate aceste proceduri includ la sec țiunea 6
– Documente de referin ță – actele normative pe care se fundamentează.
De observat că aceste proceduri au fost adoptate până în anul 2014 de către consiliul de
administra ție, iar în 2017 de către Senatul universitar, fiind neclar de unde a rezultat diferen ța de
competen ță sau dacă pentru cele adoptate în anul 2014 a existat o delegare de competen ță în acest
sens. Dacă aceasta din urmă este situa ția, atunci ace st aspect ar trebui reflectat în documenta ție
pentru a clarifica aspectele de competen ță semnalate.
O altă procedură opera țională identificată este cea dedicată completării și depunerii
declara țiilor de avere și de interese. În acest sens, legisla ția incid entă este publicată pe pagina de
internet http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere , alături de publicarea
declara țiilor pentru îndeplinirea obliga țiilor legale în acest sens.
Din perspectiva procedurilor existente la nivel institu țional, apreciem ca fiind binevenită
inventarierea acestora și publicarea lor într -un loc accesibil, pentru a avea o imagine
comprehensivă asupra acestora. Recomandăm în acest sens revi zuirea periodică a listei
procedurilor și actualizarea acesteia cu cele nou adoptate sau modificate. Este de remarcat faptul
că pentru procedurile identificate și analizate, acestea au fost supuse revizuirii în acord cu
modificările legislative. Acesta rep rezintă un argument în plus pentru inventarierea completă a
procedurilor, acest inventar permi țând o monitorizare mai u șoară a modificărilor legislative cu
impact asupra lor și o actualizare corespunzătoare, men ținând astfel conformitatea sistemului.
(g) Personalul care î și desfă șoară activitatea în respectiva institu ție cunoa ște și aplică cadrul
normativ relevant
Acest indicator urmăre ște deopotrivă să verifice existen ța unui inventar al legisla ției
aplicabile, cunoa șterea acestuia de către personalul re sponsabil, precum și existen ța unei func ții
responsabile cu actualizarea cadrului normativ aplicabil.
286 Recent aprobată prin Decizia Consiliului de Adminsitrație nr.37/03.04.2018
287 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
177 Astfel, un prim pas realizat pentru asigurarea legalită ții activită ții institu ționale în
general, a fost realizarea unui inventar al legisla ției aplicabile, inventar publicat pe pagina de
internet a institu ției la adresa http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/29 -acte-
normative .
Acestui inventar legislativ i se adaugă reglementările și normele interne prevăzute de
art. 7 din Carta univers itară, care cuprinde:
• Strategia de dezvoltare institu țională;
o Strategia de cercetare;
o Strategia de interna ționalizare a universită ții;
o Strategia de dezvoltare a parteneriatului cu mediul socio -economic;
o Strategia de dezvoltare a rela țiilor cu studen ții;
• Regulamentul privind activitatea profesională a studen ților;
• Regulament de organizare și func ționare pentru fiecare ciclu universitar organizat;
• Regulament privind organizarea și func ționarea consiliului de administra ție;
• Regulament privind organizarea și func ționarea unită ților de învă țământ și cercetare,
precum și a unită ților de sprijin, tehn ice, administrative și sociale ;
• Regulament de organizare și func ționare a SNSPA;
• Regulament de organizare și desfă șurare a concur sului de admitere în programele de
studii oferite;
• Regulament de organizare și desfă șurare a studiilor universitare de doctorat;
• Regulament de organizare și desfă șurare a programelor post -universitare de formare și
dezvoltare profesională;
• Regulament de organizare și func ționare a structurilor care organizează învă țământ la
distan ță (ID) și/sau învă țământ cu frecven ță redusă (IFR);
• Regulament de organizare și desfă șurare a examenelor de finalizare a studiilor;
• Regulament de acordare a burselor pentru s tuden ți;
• Regulament de cazare în căminele studen țești;
• Metodologie de examinare;
• Metodologie de evaluare internă a departamentelor;
• Metodologie de ocupare, evaluare, motivare, formare continuă și concediere a
personalului didactic;
• Metodologie de cuantificare a activită ții de îndrumare licen ță/diserta ție/doctorat
cuprinse în norma didactică;
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
178 • Metodologie privind organizarea și controlul activită ții financiar -administrative și a
serviciilor economico -gospodăre ști, care este detaliată până la nivelul tuturor
structurilor func ționale ale SNSPA.
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentului;
• Codul de asigurare a calită ții;
• Alte acte dezbătute și aprobate
Aceste reglementări sunt de asemenea publicate pe pagina de internet la adresa
http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/26 -documente -interne .
Apreciem că din perspectiva cerin țelor de conformitate, publicarea acestui inventar al
legisla ției aplicabile constituie un exemplu de bună practică, având în vedere că o primă cerin ță a
sistemului de management al conformită ții o constituie tocmai constituirea acestui inventar.
Totu și, lista actelor normative cuprinse în acesta nu este completă, chiar dacă în fapt celelalte acte
normative incidente se regăsesc men ționate la alte sec țiuni. Pentru îmbunătă țirea sistemului,
recomandăm revizuirea și completarea acestui inventar legislativ astfel încât acesta să fie structurat
pe domenii sau tematici de regl ementare, ideal în func ție de cerin țele de bună administrare, și să
fie organizat în func ție de ierarhia normelor juridice. Acest lucru este în măsură să faciliteze și
monitorizarea modificărilor cadrului normativ și să permită actualizarea rapidă a acestu ia și a
procedurilor care derivă din el.
Din documentele analizate nu a putu fi identificată cu exactitate existen ța unei persoane
desemnate explicit pentru monitorizarea evolu țiilor cadrului normativ aplicabil, chiar dacă în mod
tradițional această func țiune este îndeplinită de oficiul juridic, în lipsa unui compartiment dedicat
conformită ții institu ționale.
În ceea ce prive ște cunoa șterea acestui cadru normativ de către personalul din cadrul
institu ției, acest aspect va fi reliefat în cadrul analizei subs tanțiale, ca urmare a colectării și
analizării chestionarelor distribuite.
(h) Organele reprezentative sunt alese potrivit normelor în vigoare, acestea fiind recunoscute ca
legitime de către comunitate
Cadrul normativ general care guvernează desemnarea organelor reprezentative ale
universită ții este dat de Legea nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale. Acestuia i se adaugă Ordinul nr.
3.751/2015 de aprobare a Metodologiei -cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a
structurilor și func țiilor de conducere la nivelul institu țiilor din sistemul na țional de învă țământ
superior.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
179 La nivelul SNSPA, Carta, adoptată de Senatul SNSPA în data de 12 septembrie 2011 și
avizată favorabil de Ministerul Educa ției, Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa nr. 49.886
bis din 14 octombrie 2011, dedică art. 28 identificării structurilor și func țiilor de conducere, acestea
fiind:
• Structuri de conducere
o senatul universitar, consiliul de administra ție și consiliul școlii doctorale, la nivelul
universită ții;
o consiliul facultă ții;
o consiliul departamentului.
• Func ții de conducere:
o rector, prorector, directorul general administrativ, la nivelul universită ții;
o decan, prodecan, la nivelul facultă ții;
o director de departament, la nivelul departamentului.
Cel de -al treilea capitol din Cartă este dedicat alegerii structurilor de conducere. Acestor
dispozi ții li se adaugă metodologiile adoptate prin Hotărârile Senatului astfel:
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 43/2015
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 45/2015 privind Metodologia de organizare a
referendumului la nivelul Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative pentru
alegerea modalită ții de desemnare a rectorului
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 107/2015 privind M etodologia privind ocuparea locurilor
în structurile de conducere și a func țiilor de conducere în Școala Na țională de Studii Politice
și Administrative (SNSPA) pentru mandatul 2016 – 2020, modificată prin Hotărârea
Senatului SNSPA nr. 138/2015
• Regulament d e alegere a reprezentan ților studen ților în structurile de conducere ale Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative avizat de Senatul SNSPA în ședința din
25.11.2015
• Hotărârea Senatului nr. 39/2016 privind Metodologia privind desemnarea decanilo r și
prodecanilor
Punerea în aplicare a acestor metodologii și modul de respectare a cerin țelor poate fi
observat la sec țiunile dedicate de pe pagina de internet a institu ției, unde sunt publicate în sinteză
atât rapoartele și rezultatele procedurilor de desemnare a conducerii SNSPA, dar și candidaturile
depuse, asigurându -se astfel respectarea principiului transparen ței.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
180 • Rezultatele alegerilor la nivelul departamentelor din SNSPA (mandate 2016 -2020):
http://www.snspa.ro/snsp a/informatii -publice/alegeri -snspa/alegeri -departamente –
snspa/item/690 -rezultate -alegeri -departamente
• Rezultatele alegerilor pentru func ția de membru în Consiliul facultă ții, respectiv membru
în Senatul SNSPA : http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Alegeri_2015/alegeri_consilii_senat/Rezultate_alegeri_membru_Consiliul_faculta
tii_membru_Senatul_SNSPA.pdf
• Alegerea rectorului SNSPA și a pre ședintelui Senatului SNSPA:
http://www.snspa.ro/snspa/ informatii -publice/alegeri -snspa/alegeri -rector -presedinte –
snspa
• Rezultate concurs public pentru desemnarea decanilor
http://www.snspa.ro/component/k2/item/978 -rezultate -concurs -public – pentru -desemnarea –
decanilor
(i) Deciziile și actele juridice care emană de la respectiva institu ție prevăd temeiul juridic al
acestora
Documenta ția disponibilă pe pagina de internet a institu ției și supusă analizei a relevat
faptul că acestea con țin în preambul sau într -o sec țiune dedicată temeiul juridic în baza cărora au
fost întocmite și adoptate. Această analiză a fost realizată prin sondaj și va fi completată de analiza
punctelor de vedere exprimate de personal în cadrul chestionarelor aplicate.
5.2.2. Leadership și responsabilitate
(a) Conducerea institu ției formulează misiunea, viziunea și obiectivele institu ției
Misiunea și viziunea SNSPA sunt enun țate în Cartă, iar formularea acestora este,
potrivit art. 11, expresia autonomiei universitare, alături de definirea strategiei institu ționale, a
structurii, a activită ților, stabilirea organizării și func ționării și gestionarea resurselor materiale și
umane.
Potrivit acesteia, misiunea SNSPA288 este aceea de a promova cercetarea științifică
avansată și de a oferi educa ție universitară și postuniversitară prin programe de studii de înaltă
ținută academică și profesională. Studiul în domeniul științelor guvernării reprezintă o prioritate
pentru SNSPA.
288 Art. 9 din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
181 Totodată, SNSPA289 formează și dezvoltă competen țe profesionale în științe politice,
sociol ogie, științe administrative, rela ții interna ționale, studii europene, economie, științe ale
comunicării, psihologie, management, resurse umane și în alte domenii, aprobate de senatul
universitar, contribuind astfel la transformările și dezvoltările na ționale și interna ționale, în spiritul
valorilor și principiilor democratice. În acest sens, obiectivele universită ții sunt de a:
• forma speciali ști care să dispună de competen țe teoretice și abilită ți practice de organizare,
conducere și administrare;
• forma speciali ști înalt profesionaliza ți;
• încuraja spiritul gândirii critice, al înnoirii cuno ștințelor și al ridicării calificărilor prin
promovarea programelor de educa ție continuă, în special în domeniile cerute de reconversia
profesională;
• dezvolta cercetare a;
• promova rela țiile de colaborare și parteneriat cu alte universită ți cu profil similar, organisme
și agen ții guvernamentale, organiza ții neguvernamentale, companii și cercuri de afaceri și
orice alte grupuri sau entită ți ale căror cerin țe sau necesită ți intră în sfera de interes și
activitate a SNSPA;
• sprijini strategii de cercetare și cooperare prin intermediul unor programe academice și
științifice organizate cu parteneri interna ționali;
• apăra și dezvolta cadrul democratic, întemeiat pe respectarea drep turilor și libertă ților
fundamentale ale cetă țeanului în statul de drept.
Codul de etică al SNSPA anexă la Carta universitară enun ță principiile și valorile care
guvernează activitatea SNSPA, incluzând în rândul acestora libertatea academică, autonomia
personală, dreptate și echitate, integritate, meritul, profesionalismul, onestitatea și corectitudinea
intelectuală, transparen ța, responsabilitatea, respectul și toleran ța și nu în ultimul rând bunăvoin ța
și grija.
Aceste prevederi din Carta SNSPA sunt materializate ulterior în diferitele documente
strategice adoptate la nivelul institu ției, astfel:
• Plan strategic al SNSPA (2014 -2018)
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf
289 Art. 10 din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
182 Potrivit acestuia, viziunea SNSPA este pentru o școală de guvernare cu vizibilitate
europeană, în timp ce misiunea acesteia, ca universitate centrată pe îmbinarea armonioasă dintre
dimensiunea didactică și cea de cercetare, este să:
o creeze și să disemineze rezultate de cercetare cu relevan ță interna țională
o formeze lideri activi atât în sectorul profit, cât și în cel non -profit
o genereze schimbare socială și inovare educa țională.
Existen ța unor formulări diferite în documentele programatice ale institu ției este de
natură să indice evolu ția și dezvoltarea abordării strategice. Totu și, acolo unde modificările sunt
consistente, apreciem că este necesară unificarea abordărilor între documentele în vigoare pentru
a asigura consisten ța și coeren ța demersurilor.
• Plan opera țional al SNSPA (2014) Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 65/2014
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf
• Strategia de Cercetare a Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative 2014 -2016
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf
Aceasta detaliază la rândul său obiectivele pe care cre șterea capacită ții de cercetare a
SNSPA le deserve ște, astfel încât să contribuie la:
o dezvoltarea unei comunită ți academice productive la nivel na țional și interna țional
și orientate către cercetare științifică, precum și către dezvoltarea permanentă a
legăturii dintre rezultatele cercetării și predare;
o îmbunăt ățirea calită ții și a vizibilită ții publica țiilor cadrelor didactice ale Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative prin creșterea productiv ității
individuale și colective ;
o antrenarea sectorului privat în sus ținerea activită ții de cercetare și implicarea sa în
consolidarea independen ței financiare a universită ții;
o creșterea veniturilor din cercetare ale SNSPA, atrase din surse externe, respectiv
interne;
o interna ționalizarea și participarea în echipe transna ționale de proiect în vederea
creșterii relevan ței și a impactului activită ții noastre de cercetare
o dezvoltarea școlii doctorale, a capacită ții institu ționale de conducere de doctorat prin
încurajarea și susținerea abilitării membrilor corpului didactic.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
183 După cum se poate observa, toate cele trei documente sunt publice pe site -ul institu ției.
Cunoa șterea con ținutului acestora de către personalul institu ției urmează a fi validată prin
chestionarul de analiză a dimensiunii substan țiale.
(b) Conducerea institu ției stabile ște modul de organizare al activită ții, alocă sarcini și atribu ții,
și adoptă toate măsurile necesare (due diligence)
Structurile institu ționale ale SNSPA sunt definite în carta SNSPA, cea care detaliază de
altfel și responsabilită țile de bază ale acestora în capitolul II – Organiz area și conducerea SNSPA.
Potrivit acesteia, organizarea universită ții se împarte în:
• structuri academice și de cercetare290 – Facultatea de administra ție publică, Facultatea
de științe politice, Facultatea de comunicare și rela ții pu blice, Facultatea de
management. Acestora li se adaugă Departamentul de rela ții interna ționale și integrare
europeană, Departamentul pentru formare continuă, precum și Învățământ la distan ță
și învă țământ cu frecven ță redusă, Departamentul de pregătire a personalului didactic;
și
• structuri administrative291 – Direc ția secretariat – școlaritate; Serviciul resurse umane;
Biroul de rela ții interna ționale; Auditul intern; Oficiul juridic, Direc ția Administrativă;
Direc ția Economică
Conducerea SNSPA este exercitată prin structurile de conducere, respectiv292
• Senatul universitar
• Consiliul de administra ție
• Consiliul facultă ții
• Consiliul departamentului
• Consiliul pentru studiile universitare de doctorat/ școlii doctorale
• Consiliul consultativ al SNSPA
Din cadrul acestor structuri fac, corespunzător, parte membrii ale și ai comunită ții
universitare, precum și persoanele care de țin func țiile de conducere din cadrul acestora:
• Rectorul
• Prorectorii
290 Art. 20 (8) din Cartă
291 Art. 24 și 25 din Cartă
292 Art. 28 din Cartă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
184 • Directorul consiliului pentru studiile universitare de doctorat
• Directorul general administrati v
• Decanul
• Prodecanii
• Directorul de departament
Potrivit Cartei, conducerea strategică a universită ții este asigurată de conducerea
academică, în timp ce structurile administrative asigură suportul logistic pentru aceasta și pun în
aplicare deciziile condu cerii academice, asigurând legalitatea derulării activită ții. Pe de altă parte,
conducerea academică se asigură că structurile administrative de țin resursele necesare și condi țiile
optime pentru desfă șurarea activită ții, între cele două existând astfel o r elație de colaborare. În
relația cu studen ții, răspunderea apar ține în exclusivitate structurilor academice293.
Ulterior, modul de organizare și func ționare a acestor structuri este detaliat în două
documente dedicate fiecăreia dinte cele două categorii de s tructuri din cadrul universită ții,
respectiv:
• Regulamentul de organizare și func ționare a SNSPA
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/ROF/ROF_SNSPA_2014.pdf
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_fi
nal.pdf
Deși înțelegem nevoia de specializare a documentelor adoptate și structurarea lor în
funcție de destinatarii acestora, considerăm că existen ța mai multor categorii de astfel de
regulamente, care se aplică concentric, riscă să nască cel pu țin birocra ție excesivă, dacă nu cumva
chiar confuzii. Propunem în acest sens o diagramă de competen țe care să sin tetizeze con ținutul
acestor documente și care să fie facil pentru o analiză comparată, în paralel. Un model posibil
pentru aceasta diagramă este formulat în anexa a V -a.
Dispozi țiile anterior enun țate trebuie să fie completate la nivel individual de fi șe de post,
care să înso țească contractele de muncă și care să includă dispozi ții privind toate activită țile
desfă șurate de fiecare membru al comunită ții academice, inclusiv cele rezultate din numire în
comisii sau comitete, sau din ocuparea unor func ții elect ive.
293 Art. 68 – 72 din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
185 (c) Conducerea institu ției alocă resursele necesare
La nivel de reglementare generală a modului de gestiune a resurselor, este aplicabil
Ordinul nr. 3.530/2016 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învățământ superior de stat din
România, pentru anul 2016, Ordinul nr. 3.279 din 20 februarie 2017 privind aprobarea
Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finan țarea de bază și finan țarea suplimenta ră
a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru anul 2017, Ordinul nr. 3.047 din
15 ianuarie 2018 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor buget are pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din
România, pentru anul 2018, unde finan țarea de bază primită de o universitate depinde de numărul
studen ților înmatricula ți pe baza cifrelor de școlarizare primite de universitate.
Acestor norme generale li se adaugă prevederile Capitolului V – Resursele umane și
materiale ale universită ții din Carta SNSPA, prevederi la fel de generale ca cele din actul normativ
amintit.
În privin ța datelor financi ar-administrative concrete, acestea sunt publicate pentru
SNSPA până în anul 2013 pe site -ul institu ției http://www.snspa.ro/snspa/informatii –
publice/item/95 -date-financiar -administrative . Totu și, niciunul dintre documentele publice
analizate nu permite identificarea unei planificări bugetare la începutul fiecărui an, planificare care
să includă necesarul de resurse și nu să considere doar resursele disponibile. O astfel de planificare
trebuie să existe, potrivit cerin țelor legale, iar o analiză a resurselor disponibile în raport cu
necesarul din perspectiva realizării planului strategic este mai mult decât necesară. O astfel de
analiză ar putea permite identificarea de noi abordări pentru atrager ea de surse de finan țare
adiționale.
Reglementărilor de mai sus li se adaugă și recenta Hotărâre a Guvernului nr. 185/ 2018
privind domeniile și programele de studii universitare de master acreditate și numărul maxim de
studen ți ce pot fi școlariza ți în an ul universitar 2018 -2019, prin care resursele alocate
universită ților pentru programele de masterat au fost unilateral modificate prin decizia Guvernului.
Apreciem că această modificare, care afectează semnificativ în mod negativ bugetele mai multor
instit uții de învă țământ superior, are un impact cu atât mai mare cu cât ea apare într -un moment
atipic pentru anul bugetar al oricărei institu ții publice și că un astfel de risc nu poate fi acoperit de
măsurile de gestiune a riscurilor previzibile. O astfel de situa ție este de natură să producă perturbări
serioase ale gradului și modului de respectare a cerin țelor de buna administrare.
În această paradigmă, apreciem că este cu atât mai important să există o planificare a
resurselor și o publicitate adecvată pent ru execu ția bugetară, pentru a permite recenzia publică a
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
186 impactului pe care astfel de măsuri le au asupra unei institu ții publice.
(d) Conducerea institu ției alocă sarcini și atribu ții în conformitate cu pregătirea profesională și
nivelul de responsabilitate al personalului
Analiza acestui indicator este realizabilă pri n utilizarea diagramei din anexa a V -a cu
privire la responsabilită țile alocate personalului. Pentru a avea o imagine de ansamblu a situa ției
și pentru a putea evalua gradul de satisfacere a a cestei condi ții este necesar ca suplimentar fa ță de
organigramă, să fie realizată o hartă cu atribu țiile con ținute în fiecare fi șă de post, și cerin țele
minime de calificare pentru personalul care ocupă respectiva pozi ție. Acolo unde există standarde
ocupa ționale specifice, cerin țele de calificare trebuie armonizate cu specifica țiile din standardul
relevant.
Deși aparent birocratică, o astfel de hartă a competen țelor este de natură să asigure o
imagine centralizată a gradului de specializare, pe baza căreia să poată fi luate decizii informate
de alocare de responsabilită ți, delegare de competen ță sau organizare de programe de formare
profesională.
În lipsa unui astfel de instrument, unul dintre riscuri este legat de întocmirea de acte
juridice de către perso nal necalificat ceea ce poate merge până la consecin țe nulită ții acelor acte.
Acest poten țial risc trebuie analizat prin raportare și la indicatorii privind legalitatea activită ții și
capacitatea juridică a institu ției, care în anumite condi ții poate depinde de capacitatea juridică a
personalului care întocme ște respectivele acte juridice.
(e) Conducerea institu ției îndrumă personalul din subordine în activitatea acestuia
Așa cum arătam în prima parte a prezentei lucrări, una dintre responsabilită țile echipei
de conducere, respectiv ale leadership -ului unei organiza ții, este tocmai alocarea corespunzătoare
a sarcinilor către personalul din subordine, și îndrumarea acestuia pentru îndeplinirea
corespunzătoare a activită ților care le -au fost alocate.
Acea stă îndrumare poate fi realizată fie prin comunicări și informări periodice, fie prin
minutele ședințelor. La nivelul SNSPA există ca instrument de comunicare generală, pagina de
internet a institu ției, comunicarea sectorială/ departamentală fiind la latit udinea conducătorului
fiecărei structuri.
Evaluarea acestui indicator se va realiza pe baza răspunsurilor la chestionarul diseminat
personalului din cadrul institu ției.
Totu și, cu titlu de recomandare generală, apreciem că un instrument de comunicare
internă de tip intranet, prin care informa țiile să poată fi transmise simultan întregului personal ar
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
187 putea facilita îndeplinirea acestui indicator. Această recomandare vine să sus țină obiectivele deja
existente ale universită ții cu privire la dezvoltarea unui asemenea sistem.
(f) Conducerea institu ției răspunde public pentru îndeplinirea scopului institu ției și atingerea
obiectivelor stabilite
Indicatorul vizează componenta de responsabilizare publică a conducerii institu ției
pentru îndeplinirea obiectivelor institu ționale și posibilitatea controlului public în acest sens.
Au fost analizate în acest sens informa țiile publice disponibile cu privire la existen ța
planurilor și strategiilor care cuprind obiectivele institu ționale asumate, precum și rapoartele
disponibile cu privire la îndeplinirea acestora.
Astfel au fost avute în vedere:
o Planul strategic al SNSPA (2014 -2018)
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf
o Planul opera țional al SNSPA (2014) aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 65/2014
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf
o Strategia de Cercetare a Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative 2014 -2016
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf
o Raport privind starea universită ții pentru anul 2013
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activit ate/raport_rector_2013_final.compressed.pdf
o Raportul de activitate al Consiliului de Administra ție pentru anul 2013
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/Raport_activitate_CA_2013_final.pdf
o Raport de gestiune a școlarită ții 2013 – 2014
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/RAPORT_GESTIUNE_SCOLARITAE_2014_final.pdf
o Raport financiar obiectivul de investi ții clădire spații de învă țământ SNSPA
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/info -snspa/Prezentare_cladire_noua_SNSPA –
cm.pdf
Analiza acestor documente pune în eviden ță existen ța unui moment de cotitură în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
188 activitatea SNSPA. Acesta este reprezentat de anul 2013 – 2014, atunci când vom obser va că au
fost elaborate și adoptate majoritatea documentelor strategice în vigoare la acest moment. Cele
mai multe dintre acestea pun în eviden ță legătura lor cu planul managerial al rectorului și este de
înțeles că sunt rezultatul unui proiect de planific are institu țională denumit SNSPA Orizont 2020
(http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/222 -proiectul -snspa -orizont -2020 ).
În noile documente de planificare strategică disponibile public au fost identificate
analize ale diferi ților factori care po t influen ța sau afecta performan ța institu țională, însă în cadrul
acestora nu s -a putut delimita câte dintre datele folosite sunt la rândul lor date din spa țiul public și
câte au valorificat concluziile privitoare la îndeplinirea vechilor obiective asumate, fi șa de proiect
și documentele rezultate raportâdu -se la ambele categorii, în mod generic
Momentul de cotitură indicat relevă și practici diferite în privin ța rapoartelor publicate.
Astfel, pe site -ul institu ției regăsim rapoarte financiare și de execu ție cu privire la diferite aspecte
ale activită ții acesteia până la nivelul anului 2013, după care acestea nu au mai fost publicate, de și
cu certitudine ele au fost întocmite, acestea constituind o obliga ție legală a universită ții.
Astfel, în acest co ntext, apreciem că în prezent indicatorul privitor la responsabilizarea
publică a conducerii universită ții poate fi îmbunătă țit prin aducerea la zi a rapoartelor de activitate
publicate. Este de presupus că, întrucât documentele strategice elaborate sunt m ultianuale, o
analiză a îndeplinirii acestora va fi realizată la momentul la care perioada lor de valabilitate se va
fi împlinit, permi țând astfel o decizie informată cu privire la prelungirea acestora și ajustarea
corespunzătoare a obiectivelor asumate.
Recomandăm de altfel o analiză sistematică a rezultatelor ob ținute în raport de
obiectivele propuse, pentru a putea valorifica în mod corespunzător eforturile depuse de întreaga
comunitate academică.
(g) Conducerea institu ției este direct răspunzătoare pentru organizarea modului de aplicare a
cadrului normativ, pentru dispozi țiile date personalului din subordine, precum și pentru
utilizarea judicioasă a resurselor
Prezentul indicator evaluează modul în care, dincolo de regulamentele generale de
organizare a ac tivită ții, există alte măsuri organizatorice cu privire la punerea în aplicare a cadrului
normativ, în special acolo unde acesta prevede o obliga ție explicită pentru conducerea institu ției
de a organiza punerea în aplicare a unei anumite dispozi ții.
În acest sens, potrivit art. 124 (1) din Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale „r ăspunderea
publică obligă orice institu ție de învă țământ superior, de stat să respecte legisla ția în vigoare, carta
proprie și politicile na ționale și europene în domeniul în vățământului superior . Totodată aceasta
trebuie să aplice și să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea și evaluarea
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
189 calită ții în învă țământul superior; să respecte politicile de echitate și etică universitară, cuprinse în
Codul de e tică și deontologie profesională aprobat de senatul universitar . O altă obliga ție este legată
de asigur area eficien ței manageriale și a eficien ței utilizării resurselor, în cazul universită ților de stat,
și a cheltuirii fondurilor din surse publice, con form contractului institu țional. Nu în ultimul rând
fiecare institu ție de învățământ superior este chemată să asigure transparen ța tuturor deciziilor și
activită ților sale, conform legisla ției în vigoare; să respecte libertatea academică a personalului
didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturile și libertă țile studen ților”.
În aplicarea Ordinului SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial, Consiliul
de Administra ție a numit prin Decizia nr. 19/2017 echipa de gestionare a riscurilor. Ulterior prin
Hotărârea Senatului nr. 41 din 29.06.2017, a fost adoptat Regulament de organizare și func ționare
a echipei de gestionare a riscurilor (EGR). Informa țiile cu pr ivire la îndeplinirea acestei cerin țe legale
au fost comunicate public prin publicare pe site -ul institu ției. Cu titlu de bună practică, afi șarea pe
site-ul public a acestor informa ții este necesar să fie înso țită și de o comunicare directă către
personalu l vizat al institu ției, în acest mod fiind asigurată nu doar dimensiunea de comunicare ci și
cea de luare la cuno ștință și con știentizare.
Deciziile cum este cea amintită mai sus trebuie înso țite de modificări ale fi șei de post,
atunci când ele presupun stabilirea de atribu ții și responsabilită ți suplimentare. Actualizarea
corespunzătoare a fi șei de post are menirea de a pune în eviden ță și gradul de încărcare pe care îl
are o anumită persoană și dacă este rezonabilă presupunerea că aceasta î și poate înde plini toate
sarcinile de serviciu în mod corespunzător în timpul normal de lucru.
Cerin țe similare celei din Ordinul SGG nr. 400/2015 se regăsesc și în legisla ția relevantă
privind asigurarea calită ții294 în învă țământul superior, punerea în aplicare a legis lației privind
declara țiile de avere și de interese, asigurarea comunicării publice, sau punerea în aplicare a
Strategiei Na ționale Anticorup ție.
Dacă pentru primele dintre acestea rezultă indubitabil, în mod indirect din analiza
integrată a documentelor i nstitu ționale, că au fost desemnate structuri sau persoane responsabile,
în privin ța ultimului act normativ indicat – respectiv HG 583/2015, validarea acestuia va fi
realizată pe baza răspunsurilor la chestionarul diseminat, întrucât nu au putut fi identif icate
informa ții din surse publice în acest sens.
(h) Asigură organizarea modului de declinare a competen ței și de comunicare a acesteia tuturor
părților interesate (cetă țeni și institu ții relevante)
Documentele normative interne analizate nu prevăd o procedură explicită privind
294 OUG nr. 75/ 2005 privind asigurarea calității educației
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
190 delegarea de competen țe. Cu toate acestea există Dispozi ția Rectorului nr. 604/ 16.12.2016 cu
privire la delegarea temporară de atribu ții și competen țe, al cărei con ținut nu a putut fi analizat,
dar este de presupus că acesta cuprinde situa ții în care se poate realiza delegarea de competen ță,
precum și criteriile aplicabile pentru determinarea structurilor către care se realizează delegarea de
competen ță.
Acestora li se adaugă a ctele prin care sunt realizate astfel de delegări de competen ță,
care cuprind temeiul în virtutea căreia aceasta este realizată. Amintim în acest sens Decizia
Consiliului de Administra ție nr. 19/2017 privind echipa de gestionare a riscurilor, Regulamentul
de organizare și func ționare a echipei de gestionare a riscurilor (EGR), a probat prin Hotărârea
Senatului nr. 41 din 29.06.2017, desemnarea responsabililor cu riscurile295 sau constituirea prin
Decizia nr. 187 din data de 10.11.2011, a comisiei în vederea monitorizării, coordonării și
îndrumării metodologice a implementării și dezvoltării sistemului de control intern managerial, în
SNSPA296. Acestora li se adaugă desemnarea Componen ței Comisiei de Etică297.
Observăm că de cele mai multe ori temeiul d elegării de competen ță se regăse ște în chiar
actele normative primare, atunci când aceasta constituie o obliga ție legală pentru conducătorul
institu ției. Acestora li se adaugă situa țiile în care delegarea de competen ță își are temeiul în
dispozi țiile Cartei, atunci când una dintre structurile de conducere nu î și poate exercita mandatul
din diferite considerente, iar atribu țiile sunt preluate în mod automat de structura imediat
următoare.
Astfel, potrivit art. 50 (2) și (3) rectorul poate delega oricare dintre atribu țiile sale
prorectorilor, iar competen țele administrative și financiare directorului general administrativ al
SNSPA. Totodată, dacă rectorul nu î și poate îndeplini atribu țiile, acest poate desemna ca înlocuitor
pe unul dintre prorectori298. La rândul lor, prorectorii pot, potrivit art. 55 alin. (1) f) și g) din Cartă,
suplini rectorul, în absen ța acestuia, în reprezentarea internă sau interna țională și semnează acte
curente, certificate, diplome etc., în limita delegării primite. Totodată potriv it alin. (2) „prorectorii
pot îndeplini și alte atribu ții stabilite de către rectorul universită ții sau senatul universitar”. În mod
similar, prodecanii, îndeplinesc potrivit art. 65 e) din Cartă „alte atribu ții delegate de decan”. Nu
în ultimul rând direc torul general administrativ poate îndeplini alte atribu ții încredin țate de rectorul
universită ții299, tot astfel cum decanul poate îndeplini atribu ții stabilite de către consiliul facultă ții,
senat sau rector300.
295 http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_ Respons_Riscuri_v3.pdf
296 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare
297 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/219 -componenta -comisiei -de-etica
298 Art. 50 (3) din Carta SNSPA
299 Art. 59 h) din Carta SNSPA
300 Art. 61 alin. (2), f)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
191 La rândul său decanul poate delega atribu ții prodecanilor, iar potrivit art. 64 (3) din
Cartă, unul dintre prodecani este desemnat de consiliul facultă ții ca fiind înlocuitorul de drept al
decanului.
În general delegarea de competen ță este necesar a fi realizată în mod explicit, prin
decizii sau hotă râri ale structurilor care de țin competen ța primară pentru îndeplinirea respectivelor
atribu ții. Delegarea de competen ță poate fi realizată fie permanent, atunci când structuri
subordonate sunt împuternicite să îndeplinească în mod constant anumite acte pe seama titularului
respectivei atribu ții. Delegarea de competen ță poate fi și temporară, determinată de regulă de
imposibilitatea temporară a titularului de a -și exercita atribu țiile, sens în care împuternice ște o altă
structură să le îndeplinească.
În ori care dintre situa țiile amintite este necesar ca delegarea de competen ță să fie
expresă, consemnată în scris, să fie comunicată persoanei sau structurii către care se realizează
delegare, precum și terților – părți interesate – față de care actul de delegar e trebuie să fie opozabil.
În lipsa unei astfel de comunicări, delegarea este neopozabilă ter ților iar ace știa îi pot contesta
validitatea. De asemenea, considerăm utilă elaborarea unei proceduri sau a unor linii de îndrumare
care să ghideze procesul de de legare a competen ței. Nu în ultimul rând, pentru realizarea delegării
de competen ță este utilă folosirea matricei de competen țe și calificări, pentru a asigura coeren ța și
consecven ța procesului decizional, precum și pentru a asigura capacitatea juridică a titularului
delegării de a îndeplini actele delegate.
(i) Conducerea institu ției asigură organizarea sistemului de control intern managerial,
monitorizează și evaluează performan ța acestuia
Potrivit dispozi țiilor Ordinului Ministerului Finan țelor nr. 946/2005 actualizat și
republicat în anul 2011, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând
standardele de control intern/managerial la entită țile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de
control intern/managerial, a fost constituită prin Decizia nr. 187 din data de 10.11.2011 comisia
pentru monitorizarea, coordonarea și îndrumarea metodologică a implementării și dezvoltării
sistemului de control intern managerial, în SNSPA, a cărei componen ță este disponibilă la adresa
http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare .
Potrivit cerin țelor Ordinul SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial, a fost
constituită și echipa de gestionare a riscurilor, al cărei Regulament de organizare și func ționar e a
fost aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 41 din 29.06.2017.
Activitatea comisiei de monitorizare este reflectată în Programele de dezvoltare ale
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
192 SCIM disponibile pe site -ul institu ției pentru anii 2016, 2017 și 2018301. Cele trei documente
cuprind obiective și activită ți pentru punerea în aplicare a fiecărui standard prevăzut de Ordinul
SGG nr. 400/2015. Analiza lor coroborată poate oferi o perspectivă asupra progreselor înregistrate
în cei trei ani, precum și a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite. Totu și
considerăm că ar fi utilă, inclusiv din perspectiva responsabilită ții publice, elaborarea și publicarea
unui raport de progres cu privire implementarea cerin țelor de control intern managerial. Un ast fel
de document ar putea sprijini universitate în valorificarea progreselor înregistrate și în sublinierea
rolului și importan ței activită ților periodice, în special a celor de informare și instruire.
(j) Conducerea institu ției răspunde pentru buna diligen ță în organizarea modului de respectare
și punere în aplicare a cadrului normativ aplicabil, dar nu poate răspunde pentru ac țiunile
neconforme ale personalului din subordine, dacă și-au îndeplinit obliga ția de diligen ță
Credem că responsabilitatea conducerii de a organiza sistemul de conformitate pentru
bună administrare trebuie în țeleasă în primul rând ca o formă de răspundere managerială – aceea
în care chiar și în lipsa unor prescrip ții legale explicite, este în sarcina conducerii institu ției să
adopte măsuri necesare și suficiente pentru buna desfă șurare a activită ții astfel încât să poată fi
atinse obiectivele institu ționale asumate, în condi țiile resurselor disponibile sau atrase și cu
respectarea cerin țelor și obliga țiilor legale generale și specifice.
Astfel, responsabilitatea conducerii institu ției comportă și responsabilitatea acesteia
pentru îndeplinirea obiectivelor institu ționale asumate.
În acest sens, potrivit art. 124 (1) din Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale răspunderea
publică o bligă orice institu ție de învă țământ superior, de stat să respecte legisla ția în vigoare, carta
proprie și politicile na ționale și europene în domeniul învă țământului superior și să asigure
eficien ța managerială și eficien ța utilizării resurselor, și a cheltuirii fondurilor din surse publice,
conform contractului institu țional, precum și să asigure transparen ța tuturor deciziilor și
activită ților sale, conform legisla ției în vigoare.
Nerespectarea acestor obliga ții dă dreptul Ministerului Educa ției Na ționale să sesizeze
Senatul universitar, iar dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu
respecte obliga țiile, Ministerul poate revoca din funcție rectorul, în baza propunerii Consiliului de
etică și management universitar, cu consultarea senatului universitar, sau poate propune
Guvernului inițierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiin țare a institu ției de învățământ
superior în cauză302. Potrivit Cartei universitare, avizul pentru revocarea din funcție poate fi
301 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare
302 Art. 125 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
193 eliber at numai după organizarea unui referendum303.
Tot potrivit Cartei universitare, aceste forme de răspundere și responsabilitate se
materializează în următoarele dispozi ții. Astfel, în luna aprilie a fiecărui an rectorul prezintă
Senatului universitar un rapor t privind starea universită ții, supus validării senatului304.
Corespunzător, rectorul răspunde în fața senatului și poate fi suspendat pentru nerespectarea
clauzelor contractului management, încălcarea prevederilor Cartei, nerespectarea hotărârilor
senatului sau nerespectarea Codului de etică profesională al SNSPA. În baza acestei suspendări,
senatul organizează în 30 de zile de la suspendare referendum pentru demiterea rectorului, acesta
putând fi demis, potrivit principiului simetriei juridice, în acelea și condi ții în care a fost ales305.
La rândul lor, prorectorii răspund pentru activitatea lor în fa ța rectorului și a senatului
universitar. Astfel, ace știa pot fi revoca ți de către rector sau demi și de către senat pentru
neîndeplinirea atribu țiilor stabilite de ace știa, î ncălcarea repetată a prevederilor Cartei sau a
hotărârilor senatului, ori nerespectarea Codului de etică profesională al SNSPA306. Din
documenta ția supusă analizei nu a putu fi eviden țiată o deosebire substan țială între cauzele care
pot angaja răspunderea rectorului și cele privitoare la răspunderea prorectorilor, deosebire care să
rezulte din inserarea condi ției pentru prorectori ca încălcările să fie repetate. Apreciem că din acest
punct de vedere, pentru o interpretare literală corectă este necesară utilizarea unui text similar ca
formulare. În acela și sens, apreciem că aplicarea Cartei în spiritul său impune utilizarea unui sistem
de evaluare echivalent atât pentru rector cât și pentru prorectori, în funcție de impactul poten țial
al activită ților acestora asupra reputa ției și activită ții universită ții.
Directorul general administrativ răspunde la rândul său în fața senatului universitar,
prezentând un raport anual în fața acestuia307. Textul Cartei nu cuprinde un termen până la care un
astfel de raport să fie prezentat, dar pentru unitate de interpretare și pentru a asigura consisten ța
sistemului de raportare și de planificare, acesta suntem de părere că urmează a fi prezentat în
aceeași ședință cu raportul rectorului, respectiv în luna aprilie a fiecărui an. Angajarea răspunderii
acestuia urmează regulile stabilite prin legisla ția muncii, care guvernează relația sa contractuală
cu universitatea.
Decanul răspunde, potrivit art. 62 din Cartă în fa ța consiliului facultă ții, a senatului și a
rectorului. Acesta poate fi demis de rector cu avizul consiliului facultă ții pentru acelea și motive
aplicabile prorectorilor, cu excep ția nerespectării dispozi țiilor rectorului. Aceea și dezbatere
303 Art. 53 (4) din Carta SNSPA
304 Art. 50 (1) n) din Carta SNSPA
305 Art. 53 din Carta SNSPA
306 Art. 56 din Carta SNSPA
307 Art. 59 din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
194 privi nd redactarea textului în Cartă este aplicabilă și pentru răspunderea decanilor, întocmai ca
pentru prorectori. Acesteia i se adaugă și faptul că nu se prevede explicit obliga ția acestuia de a
prezenta un raport anual în fa ța consiliului facultă ții, de și acest aspect ar reprezenta o componentă
importantă a responsabilită ții acestuia. Art. 66 din Cartă cuprinde dispozi ții similare și în cazul
prodecanilor, care răspund în fa ța decanului și a consiliului facultă ții.
În sprijinul sus ținerii de la începutul acestei sec țiuni, art. 79 din Carta cuprinde cu titlu
general angajarea răspunderii persoanelor cu func ții de conducere atunci când ace știa nu
îndeplinesc obliga țiile și responsabilită țile asociate func țiilor asumate și programelor prezentate în
fața organ ismelor care le -au ales, consacrând astfel răspunderea managerială a acestora. Din
documentele publice consultate nu au putu fi identificate situa ții în care astfel de măsuri să fi fost
puse în aplicare, ceea ce desigur reprezintă și un beneficiu reputa țional, nefiind puse în discu ție
profesionalismul sau competen ța managerială a conducerii universită ții.
Față de toate aspectele analizate mai sus, precum și prin raportare la cerin țele legale de
conformare observăm că există în general o bună conduită cu pri vire la adoptarea măsurilor
necesare de către conducerea institu ției pentru punerea în aplicare a legisla ției incidente. Astfel
există și sunt puse în aplicare programe anuale de dezvoltare a sistemului de control intern
managerial și de constituire a echi pei de monitorizare308, regulamentul de organizare și func ționare
a echipei de gestionare a riscurilor (EGR) și desemnarea responsabililor309, regulamentul de
funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA , planul și componen ța acesteia310,
regulamentul de organiza re și func ționare al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții din
SNSPA311. Acestora li se adaugă elaborarea și adoptarea de proceduri interne, de sistem sau
opera ționale, care să ghideze activitatea personalului din subordine, după cum arătam la sec țiunea
dedicată indicatorului anterior.
În rândul acestora nu au putut fi însă identificate măsurile adoptate pentru punerea în
aplicare a Strategiei Na ționale Anticorup ție. Astfel , potrivit art. 6 din HG nr. 583/2016 SNSPA
avea obliga ția ca în 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia să îndeplinească procedurile de
aderare la strategie, iar în termen de șase luni să elaboreze și transmită Ministerului Justi ției
planurile de integritate aferente, adoptate prin decizie a conducerii. Pr in aceea și decizie trebuie
desemnat și coordonatorul implementării planului de integritate, la nivel de func ție de conducere,
precum și persoanele de contact, la nivel de func ție de execu ție, atribu țiile acestora urmând a fi
detaliate de asemenea prin deci zie sau fi șa postului. Recomandăm în acest sens îndeplinirea de
308 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare
309 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/echipa -de-gestionare -riscuri
310 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/codul -etic
311 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/carta -snspa
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
195 îndată a acestor formalită ți și valorificarea demersurilor relevante ale universită ții pentru
demonstrarea îndeplinirii cerin țelor de conformitate asociate.
Alături de măsurile decizionale și organiza ționale pentru punerea în aplicare a
obliga țiilor legale, comunicarea acestora către personalul din subordine este un pas deosebit de
important pentru implementarea efectivă a acestora. În acest sens au putut fi identificate
următoarele demersuri r ealizate de conducerea institu ției pentru comunicarea etapelor parcurse:
• Informare privind procesul implementării și implementării Sistemului de control intern/
managerial în cadrul Universită ții la data de 26.03.2016
• Adresa 1023/8.12.2015 privind disemina rea chestionarului de autoevaluare a
implementării SCIM
• Notificarea nr. 582/18.12.2017 privind demararea unei misiuni de audit public intern
Acest demers de informare și comunicare a informa țiilor către personal este parte
integrantă a obliga ției de diligen ță a managementului. Simpla adoptare a unor decizii sau
documente de reglementare și publicarea sau depozitarea acestora în spa ții accesibile, fără o
interven ție pro -activă a managementului echivalează cu neîndeplinirea obliga ției de diligen ță. În
sprijinul acestei afirma ții regăsim și practica institu țională curentă a mai multor institu ții europene
chemate să interpreteze și să expliciteze modul de îndeplinire a obliga țiilor legale. A se vedea în
acest sens îndrumările Grupului de Lucru Art. 29 privind Regulamentul General privind Protec ția
Datelor (RGDP) cuprinse în Ghidul destinat interpretării principiului transparen ței potrivit
Regulamentului 2016/679. Potrivit acestuia, comunicările trebuie să fie explicite și să se bucure
de un limbaj adecv at destinatarilor, informa ția urmând a fi structurată pe paliere pentru a evita
„pierderea interesului generat de cantitatea mare de informa ții” (interpretare a sintagmei
„information fatigue ”)312.
Recomandăm a șadar ca utilizarea acestor instrumente de comun icare și diseminare să
devină o practică curentă și constantă a conducerii pentru a asigura diseminarea pe verticală a
informa țiilor relevante.
Documentele disponibile public nu au permis analizarea măsurii în care, pentru
personalul institu ției au existat situa ții în care să fie angajată răspunderea acestora, nu pentru
nerespectarea obliga țiilor legale, ci pentru nerespectarea dispozi țiilor conducerii, a regulamentelor
sau procedurilor interne, pentru a putea formula o concluzie comprehensivă cu privire la
răspunderea pentru ac țiunile neconforme ale personalului din subordine, atunci când structurile de
312 http://ec.europa.eu/newsroom/article29/document.cfm?action=display&doc_id=51025
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
196 conducere și-au îndeplinit obliga ția de diligen ță. O astfel e analiză poate fi utilă și pentru a evalua
eficien ța și eficacitatea măsurilor de diligen ță ado ptate de conducere și îmbunătă țirea acestora într –
un proces ciclic de învă țare continuă de tip PDCA (planifica – aplica (do) – verifică (check) –
acționează) specific mai multor sisteme de management, inclusiv cerin țelor Ordinului SGG nr.
400/2015 sau ISO 9001 privind managementul calită ții, ori ISO 19600 privind managementul
conformită ții.
5.2.3. Impar țialitate
(a) Selec ția/ recrutarea personalului se realizează pe baza unor criterii obiective, cunoscute/
comunicate în mod public
În ceea ce prive ște recrutarea personalului SNSPA, Carta universitară face distinc ție
între modalită țile aplicabile personalului didactic și celui nedidactic. Astfel, dispozi țiile Cartei
privind recrutarea personalului didactic prevăd că ocuparea tuturor func țiilor și gradelor didactice
și de cercetare se realizează prin concurs, iar men ținerea pe acestea este condi ționată de
performan țe științifice și didactice313.
Aceasta se realizează pe baza Metodologiei de concurs pentru ocuparea posturilor
didactice și de cercetare vacante din cadrul Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative
publicată pe pagina institu ției314, fiind totodată publicată lista posturilor vacante didactice și
nedidactice315. Acestora li se adaugă publicarea pozi țiilor scoase la con curs în Monitorul Oficial,
precum și informa ții despre tematica de concurs, calendar, comisia de evaluare și rezultatele
concursului, pe pagina proprie de internet.
Stabilirea modalită ților de recrutare a personalului tehnico -administrativ este de
competen ța serviciului economico -administrativ, sub coordonarea directorului generala
administrativ potrivit art. 112 din Cartă. Acestea se supun deopotrivă regulilor stabilite prin HG
nr. 286/ 2011 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind stabilirea principi ilor generale de
ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător func țiilor contractuale și a criteriilor
de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din
sectorul bugetar plătit din fonduri publi ce
În aplicarea acestora sunt publicate pe pagina de internet a institu ției atât posturile
vacante, condi țiile de participare, anun țuri utile pentru candida ți, cât și rezultatele concursurilor
313 Art. 105 și a06 din Carta SNSPA
314 http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Metodologie_concursuri_didactice_2018_v3.pdf
315 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/posturi -vacante/item/234 -posturi -didactice -si-de-cercetare
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
197 organizate316, permi țând monitorizarea publică a acestora.
Este d e remarcat că pentru majoritatea pozi țiilor scoase la concurs există un singur
candidat, care la finalul procesului este declarat câ știgător. Din analiza documentelor publice
există foarte pu ține situa ții în care se înscriu la concurs mai mul ți participan ți, dintre care este
selectat cel care întrune ște punctajul cel mai mare. De și acest aspect nu este da natură să implice
o neconformitate, recomandăm sporirea eforturilor pentru încurajarea unei concuren țe efective,
ceea ce este de natură să încurajeze și să sus țină cre șterea performan ței și profesionalismului
personalului selectat. Această recomandare vine tocmai în sprijinul aplicării dispozi țiilor Codului
de etică potrivit căruia „favoritismul nu se va confunda cu preferin ța pe baze de competen țe
demonstrate, cum ar fi, de exemplu, cazuri le de angajare pe motive de competen ță deosebită sau
de excelen ță profesională recunoscute de către comunitatea speciali știlor în domeniu”. Ea se
subsumează și nevoii de a asigura continuitatea personalului în ca drul institu ției, în special prin
valorificarea absolven ților cu înaltă calificare profesională ai universită ții, încurajând astfel
loialitatea institu țională și excelen ța. În acest sens, pentru asigurarea unui grad de transparen ță
adecvat, credem că este utilă men ționarea faptului că beneficiară de punctaje suplimentare, de tip
bonifica ției, absolven ții sau studen ții SNSPA, cu rezultate academice deosebite.
Tot în sensul cre șterii gradului de transparen ță a procesului de selec ție, recomandăm
includerea în pagina principală a universită ții, la sec țiunea dedicată, a unui link către anun țurile de
selec ție aferente proiectelor cu finan țare externă. În prezent, în cadrul acestora se derulează în mod
constant recrutări de exper ți, dar informa ția relevantă este ac cesibilă doar din pagina dedicată317,
nu și din pagina principală.
(b) Evaluarea performan ței personalului se realizează în mod obiectiv, pe baza unor criterii
cunoscute/ comunicate în mod public
Potrivit Cartei Universitare, rezultatele și performan țele activită ților didactice și de
cercetare ale personalului sunt realizate pe baza metodologiei aprobate de senatul universitar,
maximum o dată la 5 ani318. Informa țiile privind performan ța profesională a fiecărui cadru didactic
sunt considerate confiden țiale. De cealaltă parte, evaluare presta ției cadrelor didactice de către
studen ți este obligatorie, iar informa țiile astfel rezultate sunt informa ții publice.
Potrivit art. 302 (4) din Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale, contractele de muncă ale
personalului didactic și de cercetare presupun asumarea de către angajat a unor standarde minimale
ale rezultatelor activită ților didactice și de cercetare, aproba te de către senatul universitar. Acestora
316 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/posturi -vacante/it emlist/category/47 -posturi -scoase -la-concurs
317 http://www.snspa.ro/cercetare/proiecte
318 Art. 109 din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
198 li se adaugă și clauze privind sanc ționarea angajatului în cond ițiile neîndeplinirii acestor standarde
minimale, în conformitate cu legisla ția în vigoare.
În ceea ce prive ște personalul tehnico -administrativ, evaluarea acestuia se realizează
anual, potrivit legisla ției aplicabile potrivit statutului acestora.
Nu au putut fi însă identificate informa ții publicate cu privire la criteriile de evaluare și
nici rapoarte centralizate privind evaluarea personalului. O parte din informa țiile relevante acestui
indicator pot fi identificate în Raportul de activitate 2012 -2014 al Comisiei de Evaluare și
Asigurare a Calită ții319 sau în Rapoartele privind evaluarea externă a calită ții academice realizate
de Agen ția Română de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior – ARACIS320. Deși aceste
informa ții sunt disponibile public, ele nu sunt publicate în mod unitar pe pagina institu ției, astfel
încât să permită o citire și analiză facilă. Mai mult decât atât, una dintre sec țiunile dedicate ale
site-ului este accesibilă numai pe bază de parolă, nefiind astfel disponibile informa ții pub lice.
Este de presupus că informa ții privind criteriile și instrumentele utilizate în acest sens
sunt cuprinse în Codul de asigurare a calită ții prevăzut de Cartă, însă acesta nu a putut fi consultat
din surse publice. De asemenea, este de presupus că la r ândul său, acest Cod este inspirat din
Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referin ță și lista indicatorilor de
performan ță a Agen ției Române de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior 321. Aceste
prezum ții sunt expresia interpretării dispozi țiilor art. 31 (k) din Cartă potrivit căruia Senatul
„aprobă, la propunerea rectorului, sanc ționarea personalului cu performan țe profesionale slabe, în
baza unei metodologii proprii și a legisla ției în vigoare”.
Astfel, fa ță de cele de mai sus, apreciem că un efort sus ținut pentru structurarea și
accesibilizarea informa ției deja existente, pentru a clarifica aspectele relevante pentru acest
indicator ar fi binevenite, astfel încât să poată fi puse în eviden ță criteriile care stau la baz a evaluării
personalului didactic și nedidactic.
(c) Activitatea personalului din institu ție se desfă șoară în mod nepărtinitor și independent de
orice elemente care ar putea antrena un interes personal
Potrivit Cartei, criteriile fundamentale care stau la ba za apartenen ței la comunitatea
universitară sunt competen ța profesională, experien ța practică de prestigiu într -un domeniu
relevant pentru universitate, corectitudinea morală și cea comportamentală322. Totodată
universitatea se organizează independent de ori ce ingerin țe ideologice, politice sau religioase, iar
319 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/raport_activitate_CEAC_final.pdf
320 http:// proiecte.aracis.ro/index.php?id=336
321 http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/Metodologie_de_evaluare_externa.pdf
322 Art. 12 (2) din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
199 membrii comunită ții academice se bucură de libertatea cercetării în ceea ce prive ște alegerea
metodelor, procedeelor și valorificarea rezultatelor323.
Acela și document interzice cumularea func țiilor de conducere la nivelul SNSPA,
potrivit art. 28 (3) din Cartă. Dispozi țiile acestei interdic ții trebuie completate cu cele ale art. 76
care detaliază interdic ția amintită astfel: „func țiile de conducere de rector, de prorector, de decan,
de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare -dezvoltare, proiectare,
microproduc ție nu se cumulează”.
Totodată, acestor reglementări li se adaugă prevederile art. 79 potrivit căruia pot fi
suspendate sau revocate din func ție persoanele din struc turile de conducere care:
• sunt numite sau alese în func ții de conducere în administra ția publică , cum ar fi primari i,
viceprimari i, prefec ții, subprefec ții, pre ședinții și vicepre ședinții de consilii jude țene,
directori i generali, secretari i de stat, sau miniștrii etc., ori în cadrul organelor puterii
judecătore ști;
• sunt alese senatori sau deputa ți în Parlamentul României;
• devin lideri (pre ședinți, vicepre ședinți, secretari generali de filială) locali, regionali sau
naționali ai unor partide politice
• preiau func ții de conducere în alte facultă ți sau la alte institu ții de învă țământ superior,
public sau privat, caz în care revocarea este obligatorie.
• exercită o func ție de membru al Guvernului sau de secretar de stat, caz în care suspendarea
este obligator ie324
În ceea ce prive ște durata mandatelor membrilor structurilor de conducere, regula
generală instituită prin art. 75 (1) este că acestea sunt de 4 ani. În ceea ce prive ște însă jonc țiunea
lor, acestea sunt reglementate diferit pentru diferitele structur i, după cum urmează:
• Art. 34 (1): Durata mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani, cu
posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori
• Art. 52 (2): Durata mandatului de rector este de 4 ani. Acesta poate fi înnoit cel mult o
dată, în urma unui nou proces de desemnare. O persoană poate fi rector al aceleia și institu ții
de învă țământ superior pentru cel mult 8 ani, indiferent de perioada în care s -au derulat
mandatele și de întreruperi le care au exist at.
• Art. 54 (2): Durata mandatului de prorector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit în urma
unui nou proces de desemnare.
323 Art. 11 din Carta SNSPA
324 Art. 211 (31) din Legea nr. 1/2011
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
200 • Art. 58 (3): (3): După desemnarea unui nou rector, m enținerea în func ție a directorului
general administrativ se face pe baza acor dului scris al acestuia de sus ținere executivă a
planului managerial al acestuia .
• Art. 60 (1): Decanul este selectat prin concurs public organizat de noul rector, numit de
acesta și validat de senatul universitar.
• Art. 64 (1): Prodecanii sunt numi ți de căt re decanul facultă ții, cu avizul consiliul facultă ții.
• Art. 75 (2) și (4): Durata mandatului unui membru al senatului universitar, consiliului
facultă ții, consiliului departamentului este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive de
maxim două ori. Ori ce modificare a structurilor și func țiilor de conducere produsă în
intervalul dintre alegerile generale va genera alegeri par țiale pentru durata rămasă a
mandatului general.
Rezultă a șadar că în privin ța jonc țiunii mandatelor, nu există un sistem unitar de
interpretare, acesta fiind diferit pentru fiecare pozi ție din cadrul structurilor de conducere. De și
înțelegem utilitatea unui sistem diferen țiat, propunem ca pentru situa țiile în care aceea și persoană
poate de ține mai mult de două mandate, cel pu țin ac estea să nu fie consecutive, permi țând astfel o
îndeplinire efectivă a indicatorului dedicat impar țialită ții.
La rândul său, Codul de etică include dispozi ții privind prevenirea și combaterea
corup ției325, între care regăsim prevederi privind „ interzicerea „capturării” universită ții, facultă ții,
departamentului de către persoane sau grupuri de interese care de țin puterea și pot să distribuie în
mod clientelar resursele materiale: dotări, salarii, prime, burse, resursele de educa ție și cercetare”.
Totodată se interzice:
• solicitarea adresată de membrii personalului universitar , membri lor comunită ții
universitare de bani sau cadouri precum și tentative de mituire sau mituirea acestora,
precum și cointeresarea în alte forme
• adresarea solicit ării de prestare unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care se
află sau urmează să se afle în proces de ev aluare, angajare, sau promovare. Este de
asemenea interzisă și oferirea unor astfel de servicii în schimbul indulgen ței;
• acceptarea de cadouri simboli ce d e către personalul universitar poate fi considerată
legitimă doar atunci când este evident că nu ar putea să influen țeze direct sau indirect
procesul educa țional, de evaluare, de angajare, sau de promovare,
• oferirea de bani, cadouri sau servicii perso nale membrilor comunită ții universitare, atunci
325 Pct. 3.2. din Codul de etică al SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
201 când acceptarea acestora are drept scop, în mod explicit sau implicit, influe nțarea modului
de furnizare a serviciilor prevăzute în fi șa postului sau a procesului de evaluare, angajare
sau promovare;
• favoritismul, în procesul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la împăr țirea
sarcinilor didactice sau administrative , pe criterii de prietenie, rudenie, afaceri, afiliere de
orice tip etc . Acesta nu trebuie confundat cu preferin ța pe baze de competen țe demonstrate
(de exemplu, cazuri de angajare pe motive de competen ță deosebită sau de excelen ță
profesională recunoscute de către comunitatea speciali știlor în domeniu).
Acestor dispozi ții li se adaugă, pentru asigurarea impar țialită ții activit ății, cele privind
integritatea prevăzute la punctul 4 din Codul de etică, pe care le vom trata în cadrul indicatorului
următor.
(d) Evitarea conflictului de interese: raporturi ierarhice între rude; rela ții comerciale; restric ții
post angajare; participare l a luarea unor decizii în situa ții în care există un interes personal
sau al unei rude/ afin apropiat
În ceea ce prive ște aplicabilitatea dispozi țiilor privind conflictele de interese și
incompatibilită țile, observăm că la nivelul Cartei universitare, dar și la nivelul legisla ției generale,
există două categorii de situa ții.
În prima categorie intră acele situa ții în care este obligatorie depunerea declara țiilor de
avere și respectiv de interese. Fa ță de această situa ție observăm că în prezent nu mai există în
legisla ție situa ții de incompatibilitate între func țiile de conducere din învă țământul superior și alte
funcții sau demnită ți publice. De și inițial acestea erau reglementate prin Legea nr. 1/2011,
incompatibilită țile de acest fel au fost înlăturate pri n includerea în art. 207 a două noi alineate
potrivit cărora f uncțiile de conducere din învățământul superior reprezintă funcții în domeniul
didactic a căror desfă șurare nu presupune prerogative de putere publică, acestea nefiind funcții
publice de autorit ate326. Această concluzie se desprinde din analiza coroborată a acestor dispozi ții
cu cele ale Legii nr. 161/2003 care în art. 81 – 93 care prevăd situa ții de incompatibilită ți în cazul
persoanelor care exercită o demnitate publică sau o funcție publică și care nu pot exercita în paralel
o altă funcție publică de autoritate. Rămân valabile însă incompatibilită țile stabilite de aceea și lege
cu privire la exercitarea în paralel a calită ții de funcționar public și a unei funcții de conducere în
învățământul superior.
Cea de -a doua categorie de situa ții vizează cadrul general al evitării conflictelor de
326 Alin. (2^1) și (2^2) al art. 207 au fost introduse de pct. 49 al art. I din OUG nr. 49/ 2014
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
202 interese, astfel cum este acesta definit prin Lege nr. 161/2003, în aplicarea căruia Carta stabile ște
situa ții specifice în care astfel de conflicte pot apărea.
Se impune aici o clarificare terminologică pentru încadrarea corectă a situa țiilor
întâlnite, clarificare pe care Carta o are de altfel în vedere la redactarea Codului de etică.
Astfel, potrivit legisla ției na ționale există două categorii de situa ții în care cumulul de
funcții sau de interese poate fi contrar legii. Prima situa ție este cea în care titularul unei func ții, are
în mod temporar și cu privire la o decizie punctuală un interes particular de natură să îi afecteze
independen ța și impar țialitate – caz în care ne aflăm în prezen ța unui conflict de interese.
Cea de -a doua situa ție este cea în care o aceea și persoană de ține și exercită în paralel
două func ții care presupun satisfacerea unor interese contrare sau cel pu țin concurente. Potrivit
legisla ției na ționale această situa ție este calificată ca fiind incompatibilitate. Incompatibilită țile
sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
O a treia situa ție întâlnită în reglementare este cea a interdic țiilor – acele situa ții care
presupun limitarea în ti mp a dreptului de a exercita o anumită activitate în anumite condi ții, după
încheierea mandatului într -o func ție publică.
O analiză atentă a celor trei situa ții evocă faptul că ne aflăm în prezen ța unei singure
institu ții juridice – aceea a unui conflict d e interese, care comportă mai multe modalită ți, respectiv
se manifestă diferit din punct de vedere temporal, atât ca moment cât și ca durată. Această aser țiune
este sus ținută și de reglementările interna ționale, care nu folosesc în terminologia lor ideea d e
incompatibilitate. Nu în ultimul rând, la nivelul legisla ției na ționale, aser țiunea este sus ținută de
faptul că întâlnim în reglementări diferite utilizări diferite ale acestei terminologii.
Astfel, în codurile de procedură incompatibilită țile aplicabile magistra ților, judecători
sau procurori, sunt în fapt, cele mai multe dintre ele, conflicte de interese327. Incompatibilită țile
veritabile în situa ția acestora sunt cele prevăzute de Legea nr. 161/2003328 și Legea nr. 303/2004329.
Am utilizat acest paralelism j uridic pentru a demonstra că în prezent, în cuprinsul Cartei
universitare, de și pe alocuri neexplicit men ționat, aceasta reglementează deopotrivă
incompatibilită ți, conflicte de interese sau interdic ții.
Potrivit celor de mai sus, Carta define ște conflicte le de interese ca fiind situa ții ce decurg
din intersectarea mai multor tipuri de pozi ții sau rela ții, de natură să afecteze judecă țile, evaluările
corecte și acțiunile membrilor comunită ții330.
327 Art. 41 și 42 din Codul de procedură civilă și art. 64 și 65 din Codul de procedură penală
328 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției; art. 101 -103 Reglementări privind magistrații
329 Privind statutul judecătorilor și procurorilor; Art. 5 – 11 Incompatibilități și interdicții
330 Punct ul 4 din Codul de etică SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
203 Astfel, potrivit Codului următoarele situa ții constituie confli cte de interese sau prezintă
poten țial ridicat în acest sens:
• atunci când din comisiile de evaluare constituite pentru examene le de admitere , licen ță,
diserta ție, doctorat, ori cele pentru acord area de granturi, angajare sau promovare,
evaluarea performan ței academice și manageriale, sau audit etc. fac parte persoane aflate
într-o rela ție de rudenie de gradul I, II și III cu candida ții sau persoanele c are urmează a fi
evaluate;
• atunci când cadrele didactice î și supervizează în mod direct rudele de gradul I , II și III, în
vederea examenelor de licen ță, master, doctorat, sau orice alte forme de studii.
• atunci când un cadru didactic evaluează propriile rude sau alte persoane cu care are rela ții
personale susceptibile să le influen țeze conduita academică (de e x. conflicte prezente sau
trecute, rela ții erotice sau obliga ții profesionale sau personale de alte natură);
• atunci când din organismele de evaluare pentru examene de admitere, acordări de granturi,
angajare sau prom ovare, salarizare sau premiere fac part e persoane care sunt susceptibile
a fi influen țate de orice alte rela ții personale, inclusiv de natură financiară, cu candida ții
(medita ții private, rela ții de afaceri, obliga ții din trecut).
• atunci când o persoană cu rol de conducere într -o facultate sau departament este membră a
unei comisii interne de evaluare (formularea originală a acestui text o plasează în zona
interdic țiilor, de și situa ția este în mod evident una de conflict de interese)
• atunci când o persoană chemată să ia decizii cu privire la îm părțirea granturilor de cercetare
ori a altor resurse în situa ția în care se află într -o echipă care solicită finan țare
• atunci când persoanele care au interese materiale în firme sau organiza ții sau al ți furnizori
de servicii (sau au rude apropiate cu ast fel de interese materiale) participă la negocierea
relațiilor dintre acestea și universitate.
• atunci când cadrele didactice evaluatoare de țin un interes material, personal sau profesional
într-o societate comercială sau asocia ție de orice tip, în care stu denții sunt angaja ți cu
remunera ție sau pentru diversele forme de practică academică, și acestea dintâi participă la
evaluarea performan țelor academice ale acestora din urmă
• atunci când colaborările externe sau alte obliga ții profesionale externe ale perso nalului
didactic și administrativ al universită ții afectează îndeplinirea integrală a sarcinilor
profesionale ale acestora
• atunci când persoanele care se află în rela ție de so ți, afini și rude până la gradul al III -lea,
inclusiv , ocupă concomitent func ții astfel încât unul dintre ace știa se află într-o pozi ție de
conducere, control, autoritate sau evaluare institu țională la orice nivel față de celălalt, în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
204 aceea și universitate și/ sau sunt numi ți în comisii de doctorat, de evaluare sau de concurs
ale căr or decizii le pot afect a soții, rudele sau afinii până la gradul al III -lea inclusiv.
Formularea originală a acestui text interzice explicit astfel de situa ții, în aplicarea art. 130
(1) b) din Legea nr. 1/2011.
Potrivit Codului, procedura de urmat în cadrul apari ției unui conflict de interese
presupune autorecuzarea persoanei din comisia de evaluare sau supervizare în cazul respectiv, iar
dacă aceasta refuză să se ab țină, să fie recuzată de către ceilal ți membrii ai comisiei. Atunci când
persoanele car e evaluează și care se găsesc într -un conflict de interese sunt singurele a bilitate să
realizeze evaluarea, iar situa țiile amintite nu pot fi evitate, este necesară numirea unui ter ț care să
supravegheze sau verifice examenul sau procesul de evaluare331.
Totodată, potrivit Regulamentului de func ționare al Comisiei de Etică universitară a
SNSPA, membrii Comisiei au obliga ția de a raporta pre ședintelui Comisiei orice situa ție în care
consideră că se află într -un conflict de interese sau incompatibilitate, as tfel cum sunt acestea
definite potrivit Codului de etică, imediat după ce constată existen ța acestuia și de a se ab ține de
la luarea hotărârilor sau deciziilor supuse direct conflictului de interese, respectiv incompatibilită ții
în respectivul caz332. Admite rea cererii de ab ținere sau de recuzare se solu ționează de ceilal ți
membrii ai Comisiei, iar în cazul în care aceasta nu mai întrune ște condi țiile de cvorum, atunci î și
va suspenda activitatea până la complinirea acestora.
În ceea ce prive ște incompatibili tățile, deși în vigoare modificările legislative
menționate anterior, înțelegem că în lumina principiului autonomiei universitare, Carta are caracter
de lege specială în raport de legisla ția națională, iar acolo unde nu mai există dispozi ții legale care
să limiteze cumulul de funcții, prin calificare acestor situa ții ca incompatibilită ți, rămân totuși
aplicabile dispozi țiile Cartei.
Astfel, potrivit punctului 4.5 din Codul de etică, „se recomandă ca membrul comunită ții
SNSPA să nu exercite în acela și timp o funcție de conducere în oricare structură a SNSPA și o
funcție de demnitate publică sau de conducere în cadrul Parlamentului, Guvernului, administra ției
publice sau organelor apar ținând puterii judecătore ști, precum și într -o organiza ție sindicală sau
de administrator al unei societă ți comerciale”. Persoana aflată într -o astfel de situa ție este chemată
să anun țe Senatul SNSPA în termen de 3 zile calendaristice de la apari ția acesteia și să opteze în
termen de 30 de zile pentru una dintre calită ți. Neîndepl inirea acestor cerin țe „se sanc ționează prin
demiterea de drept a membrului comunită ții SNSPA aflat în situa ția de incompatibilitate în termen
331 Punctul 4.1. teza a doua, literele c și d din Codul de etică
332 Art. 6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 13 din 11.02.2016,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
205 de 3 zile de la data limită a op țiunii. Toate actele realizate sau la realizarea cărora ia parte persoana
incompa tibilă sunt nule, urmând a fi refăcute cu celeritate”.
Monitorizarea și solu ționarea situa țiilor de conflicte de interese sau incompatibilită ți
este de competen ța Comisiei de etică, care procedează la analizarea acestora potrivit
regulamentului propriu333.
Întrucât aceste situa ții nu fac obiectul unei obliga ții legale de declarare, însă în
îndeplinirea obliga țiilor de diligen ță și pentru asigurarea bunei administrări, este utilă formularea
unei proceduri interne care să faciliteze identificarea și monitoriza rea acestora, astfel încât Comisia
de etică să se aplece asupra analizării lor. Totodată un astfel de instrument ar permite personalul
vizat să le semnaleze de îndată ce apar, pentru a putea evita riscurile reputa ționale și eventualele
sancțiuni asociate.
Din perspectiva practică, nu există informa ții în spa țiul public care să permită analizarea
modului în care aceste prevederi din Codul de etică și respectiv din Cartă sunt aplicate. În acest
sens ar fi utilă o analiză a practicii Comisiei de etică și a eve ntualelor ac țiuni disciplinare
întemeiate pe dispozi țiile acestora pentru a evalua eficacitatea lor și pentru a putea stabili măsuri
de îmbunătă țire.
(e) Controlul incompatibilită ților, conflictelor de interese, interdic țiilor, averilor și cadourilor
Așa cum arătat în secțiunea de mai sus, deși prevederile privind incompatibilită țile
aplicabile persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul universită ților au fost modificată,
subzistă potrivit art. (1) pct. 32 din Legea nr. 176/2010 obliga ția acestora de a depune declara țiile
de avere și de interese, în scopul identificării, prevenirii și sancționării conflictelor de interese,
dacă este cazul.
Față de cele de mai sus, conducerea institu ției a elaborat și aprobat prin Hotărârea
Senatului nr/ 19/15.02.201 7, Procedura opera țională PO -06-Completarea și depunerea
declara țiilor de avere și de interese. Declara țiile astfel completate sunt publicate pe pagina de
internet a institu ției la adresa http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere .
Din consultarea informa țiilor publice existente, de și este evident că există desemnat un responsabil
cu colectarea și publicare acestor declara ții potrivit dispozi țiilor legale, nu a putut fi identificată
poziția acestuia în organigramă și modalitatea în care ar putea fi contactat.
Pe parcursul realizării acestei analize procedura indicată a fost făcută publică pe site -ul
institu ției, în cuprinsul acesteia men ționându -se că persoana responsabilă de colectarea acestor
declara ții este desemnată de directorul Direc ției de Resurse Umane – Salarizare, dintre personalul
333 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
206 acesteia334.
În privin ța cadourilor, de și există dispozi ții în Cod care interzic aceste practici, nu a
putut fi identificată o transpunere a acestora în sensul constituirii unui registru pentru decl ararea
lor, în aplicarea dispozi țiilor Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite
cu titlu gratuit cu prilejul unor ac țiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a func ției, de și
potrivit art. 1 (1) persoanele care au oblig ația să-și declare averea, potrivit legii, au obliga ția de a
declara și prezenta la conducătorul institu ției, în termen de 30 de zile de la primire, bunurile pe
care le -au primit cu titlu gratuit în cadrul unor activită ți de protocol în exercitarea mandatu lui sau
a func ției.
(f) Conduită etică potrivit codurilor în vigoare
Așa cum am arătat de -a lungul prezentei analize, există mai multe instrumente care să
sprijine conformarea voluntară și conduita etică a personalului SNSPA. Reiterăm aici o parte dintre
aceste documente, respectiv:
• Codul de etică al SNSPA – http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/carta -snspa -28-11-
2011.pdf
• Componen ța comisiei de etică http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/codul –
etic/item/219 -componenta -comisiei -de-etica
• Planul comisiei de etică – http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Plan_Comisie_Etica.pdf
• Regulamentul de func ționare al comisiei de etică –
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
• Program de dezvoltare SCIM 2018 –
http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf
Din analiza acestor documente observăm pe de o parte o înclina ție către o atitudinea
reactivă a Comisiei de etică, care în plan men ționează măsuri ce vizează îmbunătă țirea
mecanismelor de reac ție la sesizările primite, sau de autosesizare, fiind mai pu țin axată pe măsuri
active de cre ștere a gradului de con știentizare a personalului.
În contrapondere, în programul de dezvoltare sistemului de control intern managerial
334 Punctul 8.4.1. din PO – 06 Completarea și depunerea declarațiilor de avere și de interese, aprobată prin Hotărârea
Senatului nr.19/15.02.2017, http:// www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PO –
06_Completare_si_depunere_declaratii_de_avere_si_de_interese.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
207 regăsim obiective specifice privind „asigurarea cunoa șterii si respectarea de către cadrele didactice
și personalul universită ții a Codu lui de etică, desfă șurarea de activită ți de consiliere etică a
personalului de către membrii comisiei de etică a SNSPA, asigurarea transparen ței si promovării
activită ții Comisiei de etică”. Din datele disponibile public nu a putut fi evaluată încă eficaci tatea
acestei măsuri, dar ne exprimăm încrederea în punerea ei în aplicare și valorificarea
corespunzătoare a poten țialului său pentru consolidarea culturii organiza ționale.
(g) Nepartizanat politic
În ceea ce prive ște nepartizanatul politic, apreciem că sunt incidente în bună măsură
dispozi țiile analizate în cadrul sub -indicatorului menit să evalueze dacă activitatea personalului
din institu ție se desfă șoară în mod nepărtinitor și independent de orice elemente care ar putea
antrena un interes personal (c) , precum și celui dedicat evitării conflictului de interese (d).
Acestora li se adaugă următoarele dispozi ții din Carta SNSPA și din Codul de etică:
• Art. 11 (1): SNSPA se organizează și func ționează independent de orice ingerin țe
ideologice, politice sau r eligioase
• Art. 13 (1): Libertatea de gândire, cercetare și exprimare reprezintă un principiu
fundamental al vie ții universitare. Respectarea acestui principiu implică independen ța
intelectuală și morală a membrilor comunită ții academice fa ță de orice autor itate politică,
grupuri de interese sau putere economică.
• Art. 15: SNSPA este organizată, administrată și condusă fără a deservi interesul vreunui
partid sau vreunei grupări politice, economice, religioase sau de orice altă natură. În acest
sens a ctivitatea academică este liberă de orice constrâ ngeri sau condi ționări politice.
Aceasta din urmă – politica – poate reprezenta obiect de analiză și reflec ție, dar nu și formă
de ac țiune sau propagandă.
• Art. 16 (1): Spa țiul academic este inviolabil. El nu poate fi utilizat pentru activită ți sau
confruntări ale partidelor politice sau ale altor grupări sau organiza ții care promovează
interese, ideologii și acțiuni politice.
• Art. 79 c): Persoanele aflate în func ții de conducere pot fi suspendate sau revocate din
funcție dacă devin lideri (pre ședinți, vicepre ședinți, secretari generali de filială) locali,
regionali sau na ționali ai unor partide politice.
• Pct. 1 din Cod: SNSPA este un spa țiu liber de ingerin țe, presiuni și constrângeri politice
[…]
c) Sunt pedepsite, în func ție de gravitate, d enaturarea con ținutului științific al cursurilor,
sau fabricarea rezultatelor unor cercetări pentru a deservi interesele unor grupări
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
208 politice, religioase, economice etc. , cu atenționare , avertisment, și pot merge până la
excluderea din universitate.
Considerăm că aceste prevederi sunt din perspectivă formală acoperitoare pentru
asigurarea nepartizanatului politic al universită ții. Totu și, întrucât libertatea con științei și deci a
opțiunilor politice ale fiecărui indiv id sunt inviolabile potrivit Constitu ției, sugerăm utilizarea unor
mecanisme de echilibrare a participării exponen ților politici la diferite activită ți publice derulate
de universitate tocmai pentru a asigura echidistan ța față de acest spectru, indisolubil legat de
activitatea și misiunea de bază a universită ții.
(h) Evitarea ac țiunilor de lobby/ influen țarea nelegitimă sau prin mijloace nelegitime a deciziei
publice
În ceea ce prive ște elementele care fac obiectul analizei în cadrul acestui sub -indicator,
în documenta ția disponibilă public, analizată nu există reglementări explicite.
Referitor la interzicerea utilizării practicilor de lobby sau de influen țare prin mijloace
nelegitime a deciziei publice, apreciem ca aceasta este aplicabilă doar în mică măsură universită ții,
prin natura specificului activită ții sale. Totu și, cu titlu de bună practică recomandăm formularea
unor linii de îndrumare privind utilizarea și valorificarea practicilor legitime de influen țare a
deciziei publice, aceasta cu atât mai mult c u cât la momentul realizării prezentei analize există mai
multe suspiciuni în spa țiul public cu privire la modalită țile în care a fost recalculată cifra de
școlarizare alocată universită ților, stabilită la începutul lunii aprilie 2018335.
Aceea și situa ție es te de natură să explice și necesitatea utilizării unor instrumente de
influen țare a deciziei publice pentru sus ținerea intereselor legitime ale universită ții.
(i) Aplicarea restric țiilor post -angajare
Cu privire la aplicarea restric țiilor post -angajare, nu există nici la nivelul legisla ției
generale aplicabile, și nici la nivelul normelor SNSPA dispozi ții exprese cu privire la acestea, cu
excep ția celei prevăzute de Art. 3 g) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 286/2011336 potrivit
căruia nu poate participa l a concurs persoana „care a fost condamnată definitiv pentru săvâr șirea
unei infrac țiuni contra umanită ții, contra statului ori contra autorită ții, de serviciu sau în legătură
335 http://www.snspa.ro/snspa/info -snspa/comunicate -de-presa/item/1675 -declaratia -rectorului -snspa -prof-univ-dr-
remus -pricopie -privind -decizia -unilaterala -a-ministrului -educatiei -de-a-mentine -alocarea -cifrelor -de-scolarizare –
anuntate -acum -doua -saptamani
336 HG nr. 286/ 2011 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui
post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte
profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
209 cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justi ției, de fals ori a unor fapte de c orupție sau a unei
infrac țiuni săvâr șite cu inten ție, care ar face -o incompatibilă cu exercitarea func ției, cu excep ția
situa ției în care a intervenit reabilitarea” . Credem însă că în această privin ță, este utilă includerea
în procedurile de recrutare și selec ție, respectiv de evaluare a dosarelor candida ților, a unor criterii
care să vizeze verificarea activită ții profesionale anterioare și respingerea dosarelor atunci când:
• au fost constatate abateri grave de la etica universitară sau încălcări ale bunei conduite în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, astfel cum este aceasta definită și
reglementată de Legea nr. 206/2004
• au fost demise sau revocate din func ție pentru neîndeplinirea obliga țiilor asumate au a
Cartei universitare
• au fost aplicate sanc țiuni penale are presupun interzicerea dreptului de a profesa în spa țiul
universitar.
Aceste situa ții de restric ții post -angajare sugerate pot fi completate prin analizarea
practicii administrativ -disciplinare interne, a practicii com isiei de etică sau a litigiilor solu ționate
în instan ță, la care universitate a fost parte, scopul reglementării unor astfel de restric ții fiind
tocmai acela de a proteja reputa ția și imaginea publică a institu ției, precum și profesionalismul și
excelen ța în activitatea academică.
(j) Conduita corectă în statua ții particulare
Actele care guvernează activitatea SNSPA nu cuprind dispozi ții sau trimiteri la modul
de solu ționare a situa țiilor particulare, pentru care nu există reglementări explicite. Acest aspect
urmează a fi evaluat pe baza chestionarului diseminat către personalul institu ției.
Totu și, cu titlu general, apreciem că pentru formularea unor răspunsuri adecvate în
cazurile particulare nereglementate este utilă și necesară raportarea la misiunea, vizi unea și
obiectivele institu ționale enun țate în Cartă , alături de valorile și principiile evocate în Codul de
etică. Interpretarea și aplicarea acestora este recomandat să se realizeze întotdeauna în litera și
spiritul redactării lor, în vederea producerii de efecte juridice.
5.2.4. Transparen ță
(a) Acces la informa ții de interes public – la cerere și din oficiu
Principala sursă de acces la informa ții de interes public este pagina de internet a
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
210 universită ții, pe care sunt publicate informa ții din oficiu337. Structura paginii cuprinde date despre:
• Carta universitară și alte reglementări privind func ționarea acesteia, proceduri , metodologii
și regulamente
• Comisia de etică, Codul de etică și planul comisiei
• Comisia de monitorizare a sistemului de control intern managerial și programele anuale de
dezvoltare
• Echipa de Gestionare Riscuri
• Informa ții despre Comisia de Evaluare și Asigurare a calită ții
• Informa ții despre alegerile universitate: regulamente, candidaturi și rezultate ale alegerilor
• Planuri și strategii
• Rapoarte anuale de activitate
• Date financiar -administrative
• Acte normative aplicabile
• Declara ții de avere
• Posturi vacante
• Informa ții despre programul anual de achizi ții și anun țurile privind achizi țiile directe
• Taxe de școlarizare
• Protec ția datelor personale
Acestora li se adaugă o sec țiune dedicate buletinului informativ privind informa țiile
publice338, precum și anunțuri și informa ții punctuale despre programele de studii, condi ții și
procedură de admitere, rezultate.
Apreciem că aceste ca tegorii de informa ții puse la dispozi ția publicului sunt de natură a
satisface dimensiunea formală a obliga ției de publicare din oficiu a informa țiilor de interes public.
La o analiză aprofundată vom constata însă că acolo unde este necesară actualizarea p eriodică a
informa țiilor publicate, cum este situa ția rapoartelor de activitate și a datelor financiare, de cele
mai multe ori informa țiile disponibile fac referire la situa ții din 2014 sau anterior.
Față de această situa ție, apreciem că este necesară o actualizare imediata a paginii și
publicarea informa țiilor la zi, cel pu țin acolo unde există o obliga ție legală expresă în acest sens.
Din perspectiva calită ții informa țiilor publicate, prezentul capitol în integralitatea l ui,
realizează atât o analiză privind îndeplinirea fiecărui indicator, cât și o analiză generală cu privire
la respectarea indicatorului de transparen ță. În acest sens, informa ția disponibilă asigură în mare
337 http://snspa.ro/snspa/informatii -public e
338 HTTP://SNSPA.RO/SNSP A/INFORMATII -PUBLICE /BULETIN -INFORMATIV -PRIVIND -INFORMATIILE –
PUBLICE
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
211 măsură conformitatea sistemului. Recomandăm totu și, cu titlu de bună practică, completarea
informa țiilor, acolo unde acestea nu sunt cuprinzătoare – cum este cazul legisla ției aplicabile,
corelarea diferitelor sec țiuni și publicarea pe pagina proprie a acelor informa ții care chiar dacă
sunt publice, nu sunt ușor accesibile de pe site -ul institu ției, cum este raportul ARACIS.
În ceea ce prive ște ob ținerea informa țiilor la cerere, site -ul institu ției pune la dispozi ție
informa ții cu privire la datele de contact ale structurilor responsabile – respectiv reg istratura și
numele și prenumele f uncționarului responsabil cu difuzarea informa țiilor publice – doamna Anca
Goga – mass media, rela ții publice și adresa de e -mail la care poate fi contactată.
Deși formal cerin țele legale sunt îndeplinite, considerăm că mijloacele de contact
prevăzute sunt limitative, lipsind numărul de telefon sau un formular de contact pe site. De
asemenea, nu este precizată explicit structura din cadrul căreia face parte persoana desemnată și
nici în organigrama publicată o astfel de informa ție nu a putut fi identificată.
Viteza de răspuns la cererile de informa ții publice și calitatea datelor ob ținute nu a fost
testată în prezentul demers.
(b) Obținerea informa țiilor sau documentelor de interes public se realizează fără costuri, sau
cu costuri cât mai scăzute, de natură să nu constituie un obstacol în accesarea acestora
(se vor utiliza mijloace electronice pentru furnizarea acestora ori ce câte ori acest lucru
este posibil)
Având în vedere carac terul de institu ție publică al universită ții supuse analizei, aceasta
se supune prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informa țiile de interes public. În
documenta ția proprie analizată nu au fost identificate date despre existen ța unei pr oceduri privind
asigurarea accesului la informa ții de interes public, mijloacele folosite sau costurile de copiere
aplicabile, sens în care vom în țelege că sunt aplicabile dispozi țiile generale.
Totu și, având în vedere că datele de contact puse la dispozi ție sunt preponderent cele de
poștă electronică, este presupus că aceasta va fi utilizată ori de câte ori este posibil, fiind limitate
astfel costurile sau cheltuielile de copiere.
(c) Acces la propriul dosar (este parte a dreptului la apărare)
Acest sub -indicator evaluează în primul rând posibilitatea exercitării dreptului de acces
la propriul dosar, dar și propor ționalitatea măsurilor adoptate pentru asigurarea protec ției datelor
cuprinse în acesta – această a doua parte fiind cu precădere rele vantă din perspectiva respectării
drepturilor omului. Evaluarea respectării acestui drept este realizată prin raportare la diferitele
categorii de persoane care fac parte din comunitatea universitară.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
212 Astfel, potrivit Cartei, datele privind evaluarea profe sională a personalului didactic și
de cercetare și a celui tehnic -administrativ se consemnează într -o fișă personală de serviciu, la care
are acces doar persoana în cauză, titularul serviciului resurse umane și conducătorul
universită ții339.
Nu în ultimul râ nd, potrivit art. 40 din Regulamentul de func ționare a comisiei de etică,
partea reclamată beneficiază pe parcursul perioadei de cercetare de dreptul de a fi audiata de
Comisie, asistata sau nu de un apărător, de a depune puncte de vedere scrise, de a soli cita să fie
audiata și de a contesta decizia Comisiei.
De cealaltă parte, studen ții se bucură de dreptul de acces liber și gratuit la informa ții
care privesc propriul parcurs educa țional și la via ța comunită ții din care fac parte, precum și cu
privire la propria situa ție școlară și administrativă340. În contrapondere, potrivit Codului de etică,
personalul didactic și administrativ are obliga ția păstrării confiden țialită ții în probleme care țin de
viața privată a studen ților341.
Dincolo de aceste prevederi gene rice, nu a putut fi identificată însă o altă procedură care
să asigure accesul la propriul dosar. Apreciem că în linii generale, aceste dispozi ții sunt în măsură
să asigure conformitatea pentru indicatorul analizat și recomandăm cu titlu de bună practică,
prevederea explicită a dreptului de acces la propriul dosar, precum și formularea unor îndrumări
cu privire la exercitarea acestuia.
Acolo unde dreptul de acces la propriul dosar prive ște aspecte care țin de reclama țiile
administrative sau disciplinare la adresa unei persoane determinate, exercitarea acestui drept
trebuie asigurată astfel încât să asigure un just echilibru între interesul legitim al persoanei
reclamate de a cunoa ște con ținutul acesteia și identitatea reclamantului, și dreptul la protec ție
împotriva eventualelor represalii al reclamantului. Aceste aspecte sunt de altfel prevăzute cu titlu
de principiu în Regulamentul comisiei de etică, în art. 39.
(d) Organizarea modului de exercitare a dreptului la peti ționare
Potrivit dispozi țiilor legale în vigoare, în calitatea sa de institu ție publică de învă țământ,
universitatea trebuie să asigure exercitarea dreptului la peti ționare reglementat prin OG nr.
27/2002. Dreptul la peti ționare este un drept conex liberului acces la informa ții de interes public
și celui de acces la propriul dosar, comportând mai degrabă modalită ți ale aceluia și drept, exercitat
de titulari cu calită ți diferite în rela ție cu institu ția față de care exercită dreptul, precum și cu privire
339 Art. 109 (3) din Carta SNSPA
340 Art. 119 (3) și (4)
341 Punctul B. Principii și norme; 1. Libertatea academică, d) din Codul de etică al SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
213 la categorii diferite de informa ții.
Astfel, așa cum arătam la sec țiunea dedicată analizării indicatorului privind accesul la
informa ții de interes public, pe pagina de internet a institu ției sunt publicate date de contact ale
structurii de rela ții cu publicul342, ceea ce formal satisface cerin ța lega lă prevăzută de art. 6 din
OG nr. 27/2002. Potrivit acestuia, aut oritățile și institu țiile publice sunt obligate sa organizeze un
compartiment distinct pentru relații cu publicul – ori publicarea datelor de contact asociate acestei
structuri ne îndreptă țește să concluzionăm că un astfel de compartiment există. Aceasta chiar dacă
nu există date suficiente cu privire la locul acestei structuri în organigramă, tot astfel cum nu există
nici o informa ție cu privire la competen ța acestui compartiment de a solu ționa peti țiile primite,
respectiv de a asigura exercitarea dreptului la peti ționare.
Este de asemenea de observat că din analiza literală a dispozi țiilor Regulamentului de
funcționare a comisiei de etică343, raportat la cele ale OG nr. 27/2002, rezultă că o pa rte din
competen ța de solu ționare a peti țiilor apar ține în fapt comisiei de etică. În acest sens sunt relevante
dispozi țiile art. 2 din OG nr. 27/2002 potrivit cărora petiția reprezintă „cererea, reclama ția,
sesizarea sau propunerea formulata în scris ori prin posta electronică” și cele ale art. 15 și 16 din
Regulament, articole care fac distinc ție între sesizare și reclama ție, după cum urmează:
• „Sesizarea reprezintă o aducere la cuno ștință de către angaja ții sau beneficiarii serviciilor
oferite de SNSPA a unui fapt ce trebuie luat în cercetare de către Comisie”
• „Reclama ția este o declara ție formulată de către un angajat al universită ții sau de un ter ț,
în care se prezintă detaliat un eveniment sau o serie de evenimente, ce încalcă normele de
etică din domeniul didactic, al cercetării științifice, dezvoltării și inovării”.
Față de prevederile de mai sus, recomandăm reglementarea explicită și publicarea pe
site a informa țiilor privind modalită țile de exercit are a dreptului la peti ționare, câtă vreme situa țiile
cuprinse în Regulamentul de func ționare al Comisiei de etică nu acoperă toate situa țiile în care pot
fi adresate peti ții universită ții. De și este evident că lipsa publicării acestor informa ții nu reprez intă
o limitare a exercitării dreptului la peti ționare, aceasta este de natură să afecteze gradul de
satisfacere a cerin ței de transparen ță.
(e) Publicarea rapoartelor de activitate
Și în ceea ce prive ște publicarea rapoartelor de activitate, o analiză detaliată a fost
realizată în cadrul sub -indicatorului dedicat responsabilită ții structurilor de conducere. Acolo am
342 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ -privind -informatiile -publice/item/289 -numele -si-
prenumele -persoanelor -din-conducerea -autoritatii -sau-a-institutiei -publice -si-ale-functionarului -responsabil -cu-
difuzarea -informatiilor -publice
343 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
214 arătat că există premise pentru satisfacerea formală a acestei cerin țe, având în vedere că există
disponibile pe site diferite rapoarte rel evante pentru anii 2013 și 2014344.
Deși poată fi prezumată o legătură între datele acestor rapoarte și periodicitatea cu care
sunt realizate evaluările ARACIS și publicarea rapoartelor privind evaluarea calită ții în
învățământul superior, există totu și disp oziții legale explicite privind periodicitatea anuală a
rapoartelor de activitate, atât la nivelul universită ții, cât și cu privire la activitatea diferitelor
comisii sau echipe. În acest sens, considerăm că mare parte din informa țiile disponibile pe site -ul
universită ții la momentul realizării prezentei analize (aprilie – mai 2018) au date mult anterioare
acestei perioade și necesită actualizare de îndată pentru satisfacerea cerin ței de transparen ță.
(f) Comunicarea pro -activă a actelor institu ției și a deciz iilor individuale către to ți cei
interesa ți sau viza ți/ afecta ți de acestea
În ceea ce prive ște comunicarea actelor institu ției, către to ți cei viza ți de acestea, au
putut fi identificate două proceduri de sistem, respectiv:
• Procedura de sistem PS – 03 – privind comunicarea, aprobată prin Decizia Consiliului de
administra ție nr. 135/24.07.2014
• Procedura de sistem PS – 04 – privind informarea, aprobată prin Decizia Consiliului de
administra ție nr. 135/24.07.2014
Conținutul acestora nu a putut fi identificat din surse publică. Astfel o analiză a
conformită ții pentru acest indicator va fi realizată pe baza răspunsurilor la chestionarul diseminat
către personalul institu ției.
Cu titlu de constatări faptice, la nivelul fiecărei structuri a SNSPA se utilizează în mod
constant po șta electronică pentru transmiterea informa țiilor relevante privind activitatea curentă,
calendare sau situa ții excep ționale de natură să modifice parcursul firesc al activită ților. Acest tip
de informare este realizat atât către personalul didactic cât și către studen ții universită ții. Nu a
putut fi realizată o analiză a comprehensivită ții acestei comunicări, dar apreciem că ceea ce există
la acest moment este satisfăcător pentru asigurarea conformită ții cu acest indicator. Recomandăm
totuși, cu titlu de bună practică, utilizarea unei solu ții de tip intranet pentru publicarea structurată
344 Raport privind starea universității pentru anul 2013 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/raport_rector_2013 _final.compressed.pdf
Raportul de activitate al Consiliului de Administrație pentru anul 2013
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/Raport_activitate_CA_2013_final.pdf
Raport de gestiune a școlarității 2013 – 2014 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/RAPORT_GESTIUNE_SCOLARITAE_2014_final.pdf
Raport financiar obiectivul de investiții cladire spații de învățământ SNSPA
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/info -snspa/Pr ezentare_cladire_noua_SNSPA -cm.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
215 a tuturor informa țiilor relevante pentru comunitatea SNSPA, stratificată pe categorii de destinatari,
astfel încât aceasta să poată fi diseminată în mod aut omat.
(g) Motivarea actelor institu ției: în mod clar, neechivoc, într -un limbaj accesibil, indicând
analiza argumentelor particulare pentru fiecare caz în parte
Potrivit Codului de etică al SNSPA; la punctul 8.1, f) se stipulează explicit cerin ța ca
„orice act emis sau adoptat de SNSPA, de o structură sau o persoană de conducere a acesteia
trebuie motivate”, fiind exceptate de la această obliga ție doar „actele pentru care normele în
vigoare prevăd o altă procedură (diplomele, adeverin țele etc.)”.
Față de ace astă cerin ță, apreciem că textul indicat este în măsură să asigure
conformitatea formală. Analiza conformită ții substan țiale va fi realizată prin raportare la
răspunsurile ob ținute prin diseminarea chestionarului către personalul institu ției. În ceea ce
privește claritatea și accesibilitatea limbajului, acestea trebuie întotdeauna analizate prin raportare
la profilul profesional și educa țional al comunită ții căreia i se adresează, iar având în vedere că în
discu ției este o institu ție de învă țământ superior cu profil preponderent administrativ, standardul
în raport de care se realizează această analiză trebuie să fie unul ridicat.
Totodată, potrivit art. 7 a) din Regulamentul de func ționare a comisiei de etică, comisia
elaborează hotărâri motivate după efectu area investiga ției cu privire la faptele sesizate, iar
motivarea hotărârii va face obiectul unui raport final. Totodată, potrivit art. 31 „pe baza datelor
colectate și a audierilor/confruntării păr ților, Comisia va întocmi un raport scris care va con ține o
constatare cu privire la natura și veridicitatea faptelor imputate și a altor fapte relevante.
Constatarea va fi motivată pe baza probelor ob ținute de Comisia în urma investiga țiilor și
audierilor”.
Față de prevederile art. 36345 din Regulament, care cuprin de men țiunile obligatorii ale
hotărârii, sub sanc țiunea nulită ții, apreciem că este necesară completarea textului cu men ționarea
explicită a motivelor pe care se întemeiază hotărâre, și nu doar a temeiurilor care au stat la baza
acestuia. Având în vedere natura hotărârilor comisiei de etică și a implica țiilor pe care acestea le
pot avea asupra persoanelor vizate, considerăm că în privin ța acesta se impune aplicarea standardul
345 Art. 36 Hotărârea Comisiei de Etică trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității, următoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere de la normele și principiile cuprinse în Codul de Etică și deontologie
profesională universitară al SNSPA;
b) precizarea prevederilor din Carta Universității, Codul de etică sau alte reglementări legale în dome niu care au fost
încălcate;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării cazului;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată.
f) instanța competentă și termenul în care sancțiunea poate fi contestată.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
216 privind mo tivarea hotărârilor cu caracter jurisdic țional, sens în care practica Cur ții Europene a
Drepturilor Omului poate constitui un model de bună practică demn de urmat.
(h) Comunicare eficientă interinstitu țională
În ceea ce prive ște comunicarea interinstitu țională, nu au putut fi identificate reguli sau
reglementări care să guverneze această activitate, mai ales că aceasta depinde de tipul, natura și
cantitatea de informa ții care face obiectul comunicării. Conformitatea cu privire la acest indicator
va fi analiza tă prin raportare la răspunsurile oferite de personal în cadrul chestionarului diseminat.
Cu titlu de bună practică, apreciem că în cazul comunicării interinstitu ționale este
necesară aplicarea și respectarea principiului cooperării loiale între institu țiile publice. Aceasta
reprezintă o abordare extinsă a deciziilor Cur ții Constitu ționale, în spiritul acestora, și nu doar în
litera lor, astfel cum se men ționează în chiar interpretarea Cur ții – „respectarea efectului general
obligatoriu al deciziilor sale n u înseamnă doar a da eficien ță dispozitivului acestora ci și, în egală
măsură, considerentelor acesteia346”
Totodată această abordare este consecventă și cu prevederile art. 10 din Carta
SNSPA347, în lumina interpretărilor date de Curtea Constitu țională, potrivit cărora „respectarea
statului de drept nu poate fi limitată numai la punerea în aplicare a prevederilor explicite și formale
ale legii și ale Constitu ției. Respectarea statului de drept implică, de asemenea, comportament și
practici constit uționale, care să faciliteze conformitatea cu regulile formale de către toate organele
constitu ționale și respectul reciproc între acestea348”.
Nu în ultimul rând, apreciem că și în raporturile interinstitu ționale pot fi aplicate
interpretările Cur ții Europe ne a Drepturilor Omului cu privire la respectarea termenului rezonabil.
(i) Stabilirea unui flux al documentelor coerent și comunicare intra -institu țională eficientă
În ceea ce prive ște fluxul intern al documentelor în cadrul SNSPA, acesta este supus
regimului prevăzut de Procedura de sistem PS – 05 privind circuitul documentelor prin registratură
și remiterea spre aprobare conducerii SNSPA. Con ținutul acesteia nu a putut fi consultat din surse
publice, astfel că evaluarea indicatorului se va realiza pe baza răspunsurilor la chestionar.
Cu titlu de bună practică, apreciem că sunt aplicabile, mutatis mutandis , considerentele
346 Safta, M., Separația puterilor în stat și loialitatea constituțională, Tribuna Juridică, Volumul 3, Nr. 1, iunie 2013, p
181, http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An3v1/art8.pdf
347 Art. 10 g) apărarea ș i dezvoltarea cadrului democratic, întemeiat pe respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale cetățeanului în statul de drept.
348 Safta, M., Separația puterilor în stat și loialitatea constituțională, Tribuna Juridică, Volumul 3, Nr. 1, iunie 201 3, p
172, http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An3v1/art8.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
217 expuse cu privire la comunicarea interinstitu țională atât privind cooperarea loială între diferite
structuri, cât și privind termenul de răspuns, acolo unde nu există prevăzut un termen explicit
pentru aceasta în legisla ția sau reglementările aplicabile.
(j) Informarea și instruirea personalului cu privi re la misiune, viziune, obiective, strategii,
politici, proceduri, etc.
Potrivit programelor de dezvoltare a sistemului de control intern managerial349,
organizarea acestor sesiuni de formare reprezintă unul dintre obiectivele asumate la nivel
institu țional .
Totodată, în cadrul Cartei universitare sunt prevăzute pentru fiecare structură în parte,
obliga ții privind asigurarea formării profesionale continue350. Analiza conformării substan țiale cu
privire la cerin țele acestui indicator va fi realizată pe baza răs punsurilor la chestionar, atât a celor
privind derularea sau participarea la programe de formare, cât și cele privitoare la cunoa șterea
misiunii, viziunii, obiectivelor, strategiilor, politicilor și procedurilor interne de către personalul
intervievat, ca dovadă intrinsecă a îndeplinirii cerin țelor de informare și instruire.
Cu titlu de bună practică, recomandăm organizarea cel pu țin a unei sesiune anuale de
informare cu privire la elementele analizate, prin utilizarea metodelor de formare clasice și
electr onice, urmate de scurte chestionare de evaluare pentru a surprinde eficacitatea acestora și a
ajuta la fixarea cuno ștințelor.
(k) Excep țiile de la aplicarea/ respectarea cerin țelor de bună administrare sau restrângerile
acestora sunt clar reglementare, comunicate în mod transparent și în mod efectiv
Din analiza documentelor publice existente nu au putut fi identificate prevederi care să
cuprindă excep ții de la cerin țele de bună administrare, precum nici situa țiile în care exerci țiul
acestora poate fi restrâns.
O evaluare a acestui indicator va fi realizată pe baza răspunsurilor la chestionar. Chiar
și așa, recomandăm formularea unei politici sau proceduri, care se poate înscrie chiar sub
considerentele standardului privind asigurarea continuită ții activită ții prevăzut de Ordinul nr.
400/2015, sau OSGG nr. 600/2018 – în vigoare la data finalizării prezentei teze, care să prevadă
în mod explicit excep țiile de la cerin țele de bună a dministrare, situa țiile în care acestea devin
aplicabile și modul de control al acestora.
349 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare
350 Art. 21 (6) b), art. 44 (2) b), art. 67 (3), art. 70 din Cartă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
218 (l) Actele care emană de la o institu ție publică sunt semnate și asumate în mod lizibil de
persoana responsabilă de aceasta. În cazul în care responsabilitatea asumări i actelor nu
apar ține aceleia și persoane care le -a și elaborat, institu ția va asigura trasabilitatea
acestora.
În ceea ce prive ște documentele publicate pe site, acestea cuprind în cvasi -majoritatea
lor emitentul sau structura cu autoritate pentru adoptarea lor. Apreciem că simpla men țiune a
structurii responsabile, iar acolo unde aceasta nu este colegială, a numelui persoanei responsabile
este suficientă pentru satisfacerea acestui indicator.
În acest sens apreciem că publicarea de documente purtătoare de semnături olografe
trebuie analizată ca propor ționalitate în raport cu cerin țele privind protec ția datelor cu caracter
personal și a celor privind respectarea drepturilor și libertă ților individuale.
Din acest punct de vedere, trebuie men ționat că există o practică neunitară la nivelul
institu ției cu privire la modalitatea de publicare a documentelor și informa țiilor de interes public,
acestea fiind publicate în mai multe formate, cu caracteristici diferite, și cu grad de accesibilitate
diferi t. Incidente din acest punct de vedere sunt si dispozi țiile privind publicarea datelor în format
deschis, dispozi ții care nu pot fi satisfăcute atunci când documentele sau informa țiile sunt publicate
în format imagine, care nu permite nici măcar căutarea î n text.
Recomandăm a șadar, adoptarea unui format unitar de publicare, care să con țină
informa țiile necesare, dar cu asigurarea unei protec ții adecvate pentru semnăturile olografe.
Totodată, la nivel intern, recomandăm stabilirea și utilizarea unui sistem c are să asigure
trasabilitatea elaborării și adoptării/ aprobării documentelor, astfel încât să poată fi u șor
identificate persoanele care au contribuit la realizarea lor. Aceste informa ții nu este necesar să fie
făcute publice, dar ele trebuie să existe și să fie păstrate în documenta ția internă a institu ției.
(m) Publicarea datelor în format deschis
Potrivit Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă, la care România este parte351, una
dintre componentele esen țiale în privin ța asigurării transparen ței este legată de accesul la date în
format deschis. „Datele deschise sunt date ce pot fi utilizate în mod liber, reutilizate și redistribuite
de către oricine – supuse doar, cel mult, la necesitatea atribuirii în condi ții identice352”.
La acest moment, majo ritatea datelor publicate pe pagina de internet nu îndepline ște
condi țiile privind publicare datelor în format deschis. Astfel, de și nu este o cerin ță imperativă a
legii, apreciem că în realizarea obiectivelor și a misiunii organiza ționale este util ca în publicarea
351 http://ogp.gov.ro/despre -ogp/
352 Ghid pentru publicarea datelor deschise, p. 11, http://ogp.gov.ro/wp -content/uploads/2015/03/GHID -DE-
PUBLICARE -A-DATELOR -DESCHISE_martie -2015.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
219 propriilor informa ții să realizeze un exerci țiu de bună practică și asigure această publicare în
format deschis.
5.2.5. Participare publică
(a) Participarea comunită ții în procesul electoral – democra ție reprezentativă
Potrivit art. 33 din Cartă, „(2) Toți membrii senatului universitar sunt aleși prin votul
liber exprimat, direct, egal și secret al tuturor cadrelor didactice și cercetătorilor titulari, respectiv
al tuturor studen ților. (3) Reprezentan ții cadrelor didactice și ai cercetătorilor , în Senat , sunt
desemna ți de asemenea prin vot ul liber exprimat, direct, egal și secret al tuturor titulari lor. (4)
Reprezentan ții în senat ai studen ților sunt ale și prin vot liber exprimat, direct, egal și secret al
tuturor celor înmatricula ți la programele de studii ale SNSPA”
Subsecvent, Carta prevede că desemnarea structurilor de conducere, respectiv a
rectorului, a senatului și a consiliilor facultă ților se realizează prin organizarea de alegeri
generale353. Acestea se derulează potrivit metodologiei aprobate de senatul universitar354, care este
de altfel publicată și pe pagina de internet a institu ție355. Astfel, potrivit acesteia din urmă, au drept
de vot cadrele didactice și cercetătorii din SNSPA, titulari prin concurs, cu normă de bază în
SNSPA, având contract ul de muncă pe perioadă nedeterminată, respectiv studen ții din SNSPA,
după caz. Persoanele cu drept de vot sunt înscrise pe liste de vot cu cel pu țin 7 zile lucrătoare
înaintea exercitării votului356”.
Totodată, potrivit datelor existente pe pagina de internet, sunt disponibile și listele cu
electori – respectiv listele cu întreg personalul didactic cu drept de vot357.
Alegerea reprezentan ților studen ților în organele de conducere ale Universită ții se
realizează cu participarea întregului corp elector al studen ților, potrivit Regulamentelor358 adoptate
în virtutea autonomiei universitare, în baza art. 29 și 34 (2) din Cartă.
Rezultatele alegerilor sunt de asemenea publicate pe pagina de internet a institu ției359,
satisfăcând astfel condi țiile de transparen ță. Tot astfel sunt publicate și rezultatele procedurii de
desemnare a decanilor, care nu presupune proces de alegere a acestora ci de concurs.
353 Art. 74 din Carta SNSPA.
354 Art. 78 din Carta SNSPA
355 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri -unive rsitare
356 Art. 3. din Metodologia privind ocuparea locurilor în structurile de conducere și a funcțiilor de conducere în
SNSPA, http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/alegeri/Metodologie_alegeri_2011_senat_05_12_2011.pdf
357 http://snspa.r o/images/fisiere/snspa/informatii -publice/alegeri/Lista_SNSPA__fac__dep.pdf
358 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/alegeri/Regulament_alegeri_studenti_ -_2011.pdf
359 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri -snspa
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
220 Nu în ultimul rând trebuie men ționat că pentru stabilirea modalită ții de desemnare a
rectorului pentru mandatul 2016 -2020, a fost organizat un referendum în urma cărui s -a decis ca
acesta să fie desemnat prin vot direct și secret al cadrelor didactice și de cercetare titulare și al
reprezentan ților studen ților din cadrul universită ții, iar nu prin concurs public360.
(b) Dreptul electorilor de a ini ția tragerea la răspundere a ale șilor
În ceea ce prive ște dreptul electorilor de a ini ția revocarea rectorului, această posibilitate
este expres prevăzută de Cartă la art. 53 (3), r espectiv rectorul poate fi demis din func ție în acelea și
condi ții în care a fost ales, respectiv prin organizarea unui referendum, cu majoritatea simplă a
voturilor exprimate.
Chiar și atunci când revocarea din func ție a rectorului este ini țiată de Ministerul
Educa ției, acesta se poate realiza doar pe baza avizului senatului, acordat ca urmare a organizării
unui referendum. Această procedură de revocare a rectorului este o expresie a principiului simetriei
juridice. Chiar și așa, ini țiativa organizăr ii referendumului pentru revocare nu apar ține corpului
elector, ci Senatului sau Ministerului Educa ției. În fapt, modalitatea prin care corpul elector poate
solicita demiterea rectorului este prin formularea unei sesizări adresate Senatului, cu privire la
îndeplinirea condi țiilor prevăzute la art. 53 (1) și (2) pentru demiterea acestuia, în urma căreia
acesta să declan șeze suspendarea rectorului și organizarea referendumului pentru demitere,
Dacă pentru rector există prevăzută explicit o astfel de simetrie, pentru celelalte structuri
Carta vorbe ște doar despre modalitatea de alegere. Totu și, și acestea pot fi revocate din func ție în
cazul în care sunt îndeplinite condi țiile prevăzute de Cartă pentru fiecare categorie în parte,
analizate la sec țiunea dedicate indicatorului privind responsabilitatea, precum și cele prevăzute la
art. 79. În această situa ție însă titularul ac țiunii de revocare este structura ierarhic superioară în
fața căreia raportează, și nu corpul elector. Acesta din urmă poate urma doar calea arătată mai sus,
a formulării unor sesizări cu privire la îndeplinirea condi țiilor pentru revocare.
Apreciem că deși nu este consacrată o simetrie absolută a modului de revocare a
structurilor de conducere în raport de cea de numire a acestora, instrument ele disponibile sunt
suficiente pentru scopul acestui indicator, având în vedere natura institu ției în discu ție.
(c) Participarea comunită ții la procesul decizional – participare la dezbaterea și adoptarea
actelor normative, a politicilor publice și a deciziilor publice, consultarea păr ților
interesate, organizarea referendumurilor – democra ție participativă
Participarea comunită ții la procesul decizional comportă o analiză detaliată pe mai multe
360 Art. 209 (1) b) din Legea nr. 1/2011; http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri -snspa/referendum -snspa
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
221 paliere, în func ție de specificul activită ții institu ției analizate și al deciziilor în raport de care se
analizează participarea comunită ții.
Astfel, în ceea ce prive ște alegerea organelor de conducere, a șa cum am arătat în
secțiunile anterioare, se realizează cu participarea întregului corp elector, pentru fi ecare categorie
de ale și – reprezentan ți ai cadrelor didactice și ai studen ților, ca o reflectare a cerin țelor atât privind
democra ția participativă pentru desemnarea reprezentanților , cât și a celei reprezentative, prin
participarea la procesul decizional a reprezentan ților ale și. De asemenea, după cum am arătat,
stabilirea modalită ții de desemnare a rectorului s -a realizat prin organizarea unui referendum ceea
ce reprezintă o reflectare a cerin țelor democra ției participative.
În ceea ce prive ște participarea publicului în general, dar mai ales a comunită ții
universitare la procesul decizional intern, credem că se impun câteva considerații privind
aplicabilitate dispozi țiilor legale în materia transparen ței decizionale .
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 52/2003 , aceasta „stabile ște regulile procedurale
minimale aplicabile pentru asigurarea transparen ței decizionale în cadrul autorită ților
administra ției publice centrale și locale, alese sau numite, precum și al altor institu ții publice care
utilizează resurse financiare publice , în raporturile stabilite între ele cu cetă țenii și asocia țiile legal
constituite ale acestora”. Totodată, potrivit art. 4 a) sunt obligate să respecte dispozi țiile prezentei
legi „autorită țile administra ției publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administra ției
publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor ”.
Pentru o interpretare corectă, aceste dispozi ții necesită corelare cu cele ale Anexei 3 din
HG nr. 44/2016 privind organizarea și func ționarea Ministerului Educa ției Na ționale și Cercetării
Științifice, care la punctul 12 stipulează că SNSPA este “institu ție de învă țământ superior de stat
care func ționează în coordonarea Ministerului Educa ției Na ționale și Cercetării Științifice” .
Mai mult, Legea nr. 1/2011 detaliază în art. 3, dedicat principiilor care guvernează
învățământul superior, principiile „răspunderii publice – în baza căruia unită țile și institu țiile de
învățământ răspund public de performan țele lor ”, cel al „transpare nței – concretizat în asigurarea
vizibilită ții totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora” și
cel al „fundamentării deciziilor pe dialog și consultare”. În detalierea acestor principii la sec țiunea
dedicată sistemului na țional de învă țământ superior, sunt reiterate cele trei principii, ultimul având
o nouă formă de redactare, respectiv „principiul consultării partenerilor sociali în luarea
deciziilor361”, iar principiului responsabilită ții dându -i-se o interpre tare detaliată. Astfel,
„răspunderea publică obligă orice institu ție de învă țământ superior, de stat sau particulară: e) să
361 Art. 118 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
222 asigure transparen ța tuturor deciziilor și activită ților sale , conform legisla ției în vigoare362”
Aceea și lege stipulează în mod explicit în art. 119 că institu țiile de învă țământ superior
de stat utilizează fonduri publice pentru asigurarea învă țământului gratuit, pentru cifra de
școlarizare aprobată anual de Guvern . Acestuia i se adaugă și faptul că în art. 207, legiuitorul
explicitează faptul că structurile de conducere ale universită ții derulează activită ți din domeniul
didactic specifice care vizează respectarea transparen ței deciziilor și activită ților363.
Un ultim argument în sensul recunoa șterii aplicabilită ții dispozi țiilor Legii nr. 52/2003
privind transparen ța decizională cu privire la procesul decizional din cadrul universită ții este
stipularea de către î nsuși Ministerul Educa ției a acesteia. A se vedea în acest sens prevederile art.
29 din Metodologia -cadru referito are la procesul de stabilire și de alegere a structurilor și func țiilor
de conducere la nivelul institu țiilor din sistemul na țional de învă țământ superior364.
Față de întreaga argumenta ție expusă anterior, nu am putut identifica pe pagina publică
de internet informa ții cu privire la organizarea unui proces de consultare publică în sensul Legii
nr. 52/2003, pentru elaborare și adoptarea diverselor acte cu caracter normativ, la nivelul
universită ții.
Pentru a asigura conformitatea cu acest indicator și întrucât există men țiuni în mai multe
planuri și strategii cu privire la revizuirea și actualizarea unor astfel de documente365, recomandăm
utilizarea mijloacelor adecvate pentru asigurarea unei transparen țe decizionale reale, respectiv prin
facilitate participării tuturor celor viza ți și interesa ți de con ținutul documentelor sau deciziilor care
urmează a fi adoptate.
Reținem însă în cadrul acestui indicator prevederea art. 117 (2) din Cartă, potrivit căruia
toate deciziile adoptate de structurile de conducere ale SN SPA sunt luate cu participarea
reprezentan ților studen ților. Aceste prevederi sunt reiterate ulterior de art. 120.
(d) Participarea la via ța publică prin diferite forme asociative: societate civilă organizată,
grupuri de ac țiune/ ini țiativă locală
În lumina art. 17, m embrii comunită ții universitare pot constitui asocia ții și uniuni ale
cadrelor didactice, cercetătorilor, studen ților și personalului tehnic -administrativ, sau sindicate.
362 Art. 124 (1) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
363 Art. 207 (22), i) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
364 Aprobată prin Ordinul nr. 3751/2015 potrivit căruia „Instituțiile de învățământ superior din sistemul național de
învățământ superior afișează, pe site -urile proprii, în termen de 5 zile de la aprobarea de către senatul universitar,
metodologiile elaborate la nivelul acestora, care vizează procesul de constituire și de alegere a structurilor și funcțiilor
de conducere, în vederea respectării prevederilor Legii 52/2003 privind transparența decizională în administrația
publică, republicată ".
365 Cum ar fi de exemplu actualizarea Codului de etică , potrivit acțiunilor stabilire pentru îndeplinirea cerințelor
standardului 1 din planul de dezvoltare a sistemului de control intern managerial;
http://snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
223 De asemenea Carta prevede în art. 29 (2) posibilitatea ca „organiza țiile studen țești din
SNSPA, active și cu cel pu țin un an de activitate, să aibă reprezentan ți de drept în structurile
decizionale și executive ale universită ții”. Totodată, potrivit art. 73, „colaborarea cu sindicatele
personalului didactic, de cercetare, tehni c și administrativ, precum și cu organiza țiile studen țești
legal constituite este sprijinită și încurajată de conducerea universită ții”.
Nu în ultimul rând, SNSPA este, potrivit art. 128 din Cartă, „membru fondator al
Asocia ției absolven ților – Alumni – și susține activitatea acesteia, prin intermediul căreia ob ține
informa ții cu privire la inser ția absolven ților pe pia ța muncii, în vederea cre șterii calită ții
procesului de învă țământ și cercetare; și pe această cale, SNSPA dezvoltă rela ții cu mediul de
afaceri, ob ține finan țări suplimentare etc”.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, apreciem că situa ția de drept și de fapt existentă
la momentul realizării prezentei analize satisface cerin țele de bună administrare aferente
prezentului indicator.
(e) Cons ultarea angaja ților în procesul de elaborare a procedurilor și informarea acestora cu
privire la activitatea institu ției, inclusiv la performan ța acesteia (potrivit codului muncii)
Consultarea și informarea salaria ților în procesul de elaborare a procedur ilor interne este
prevăzută în repetate rânduri în Codul Muncii, cel care guvernează relațiile contractuale ale
personalului didactic și nedidactic din cadrul SNSPA, dincolo de prevederile privind consultările
cu sindicatele în cazul concedierilor. Astfel temeiul juridic pentru consultarea angaja ților își
găsește resortul în:
• Art. 8: pentru buna desfă șurare a relațiilor de muncă, participan ții la raporturile de muncă
se vor informa și se vor consulta reciproc
• Art. 39(1) h): salariatul are dreptul la informare și consultare
• Art. 195(1): angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salaria ți elaborează
anual și aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau a
reprezentan ților salaria ților.
• Art. 211: pentru asigurarea climatului de stabilitate și pace socială, prin lege sunt
reglementate modalită țile de consultări și dialog permanent între partenerii sociali
• Art. 241: regulamentul intern se întocme ște de către angajator, cu consultarea sindicatului
sau a reprezentan ților salaria ților, după caz.
Având în vedere dispozi țiile de mai sus, precum și faptul că procedurile și politicile sunt
parte a regulamentului intern, apreciem ca fiind necesară consultarea salaria ților, în special a celor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
224 direct afecta ți, în elaborarea procedurilor care îi vizează.
Din informa țiile publice disponibile nu a putut fi verificată respectarea în practică a
acestui indicator, ea urmând a fi evaluată în raport de răspunsurile la chestionarul de evaluare.
În ceea ce prive ște informarea angaja ților cu privire la activitatea institu ției, inclusiv la
performan ța acesteia, și această dimensiune necesită evaluare în baza chestionarului, având în
vedere că a șa cum am arătat la sec țiunile anterioare, informa țiile disponibile public c u privire la
aceste aspecte nu oferă suficiente detalii privind îndeplinirea acestei cerin țe.
(f) Consultarea angaja ților cu privire la elaborarea și implementarea politicilor și
procedurilor de punere în aplicare a sistemului de control intern managerial și a Strategiei
Naționale Anticorup ție
Potrivit Ordinului nr. 400/2015, „în vederea atinger ii obiectivelor, conducătorul entită ții
publice asigură coordonarea deciziilor și acțiunilor compartimentelor entită ții și organizează
consultări prealabile, deopotrivă în cadr ul compartimentelor entită ții, și între acestea366”.
Pe de altă parte, Obiectivul general 6 din cadrul Strategiei Na ționale Anticorup ție367,
acțiunea 2 prevede consultarea angaja ților în procesul de elaborare a planului de integritate.
Din da tele publice existente nu au fost identificate demersuri cu privire la elaborarea și
adoptarea planului de integritate și nici de desemnare a responsabilului cu implementarea acestuia
la nivelul Universită ții.
În lipsa unor date specifice cu privire la ace st indicator, rămân incidente considera țiile
menționate la punctul anterior.
Recomandăm totodată demararea de urgen ță a formalită ților pentru îndeplinirea
cerin țelor legale privind conformarea la Strategia Na țională Anticorup ție.
(g) Stabilirea de canale de raportare internă prin care personalul unei entită ți să poată
comunica în mod confiden țial îngrijorările cu privire la respectarea cerin țelor de bună
administrare sau chiar încălcarea acestora
În ceea ce prive ște canalele de raportare internă prin care co municarea să se poată realiza
în mod confiden țial, sunt incidente în cauză dispozi țiile Legii nr. 571/2004368. Astfel, legisla ția
stabile ște măsuri de protec ție dedicate persoanelor care semnalează neregularită ți sau suspiciuni
366 Punctul 6.2.4
367 Punctul 6.6 din HG nr. 583/ 2016 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016 -2020, a
seturilor de indicatori de performanță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de
verificare, a inventarului măsurilor de transparen ță instituțională și de prevenire a corupției, a indicatorilor de evaluare,
precum și a standardelor de publicare a informațiilor de interes public
368 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care sem nalează încălcări
ale legii
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
225 cu privire la acestea, împotriva unor eventuale măsuri de hăr țuire, intimidare sau răzbunare la
adresa acestora.
În aplicarea acestui cadru normativ, precum și a cerin țelor din Standardul 1 de control
intern managerial369, la nivelul universită ții a fost adoptată prin Hotărârea Se natului nr.
28/22.03.2016, Procedura de sistem PS 05 – privind semnalarea neregularită ților370, alături de
dispozi țiile deja existente în Regulamentul comisiei de etică cu privire la asigurarea
confiden țialită ții identită ții persoanei care a înaintat sesizăr i în fa ța acesteia371.
Deși la nivel formal, această procedură este menită să asigure conformitate, din
perspectiva bunelor practici în materie, recomandăm revizuirea cerin țelor acestei proceduri pentru
a satisface următoarele considerente:
• Reducerea formali smului necesar pentru depunerea unei astfel de sesizări și încurajarea
utilizării acestuia ca instrument de management al riscurilor – punctul 8.2 lit b):
„Semnalarea neregularită ților se face în scris, prin depunerea sesizării neregularită ții în plic
sigilat, la Registratură Rectorat, conform formularului anexat (F/PS -05/02)”. Recomandăm
în acest sens utilizarea oricărei forme de comunicare a sesizărilor, câtă vreme aceasta este
în măsură să protejeze identitatea avertizorului. Utilizarea mijloacelor elect ronice în acest
sens și chiar a unui furnizor extern poate fi o solu ție care să satisfacă cerin țele prezentului
indicator. De asemenea, potrivit legii, sesizarea poate fi transmisă alternativ sau cumulativ
mai multor structuri din cadrul aceleia și institu ții372, iar o astfel de posibilitate trebuie să
fie de asemenea asigurată prin prezenta procedură.
• Revizuirea punctul 8.2. g) în sensul în care asigurarea confiden țialită ții să fie implicită, iar
nu să necesite o ac țiune expresă din partea avertizorului
• În lu mina considera ției de mai sus, revizuirea punctul 8.2 e) privind persoana însărcinată
cu primirea, înregistrarea și transmiterea sesizării către structurile competente și corelarea
acestor dispozi ții cu ac țiunile din planul de dezvoltare anuală a sistemului de control intern
privind desemnarea unui consilier de etică. Din analiza întregului ansamblu normativ și
procedural, pentru punerea în aplicare legisla ției relevante, în spiritul și nu doar în litera
acesteia, desemnarea secretarului șef ca persoană responsabilă cu primirea acestor sesizări
și decizia la latitudinea acestuia cu privire la structurile către care se realizează
direc ționarea acesteia apare ca fiind în dezacord cu spiritului legii. Astfel rec omandăm ca
369 Prevăzut de Ordinul SGG nr. 400/2015
370 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PS -05_Semnalarea_neregularitatilor.pdf
371 Art. 7 b), art. 13 (2), art. 39 din Regulament, http://www.snspa.ro/images/fisie re/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
372 Art. 6 pct. a), b) și c) din Legea nr. 571/2004
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
226 persoana responsabilă de primirea sesizărilor să fie consilierul de etică desemnat, un
reprezentant al biroului de audit sau persoana care asigura secretariatul comisiei de etică,
acestea din urmă fiind structurile de ale căror competen ță ar tre buie să fie solu ționarea
acestor sesizări, în func ție de modelul institu țional ales și având în vedere natura
implica țiilor lor.
• Revizuirea cerin țelor de la punctul 8.2. d) și e), pe de o parte în sensul punerii lor de acord:
nu se poate solicita pe de o p arte depunerea unei sesizări care pentru validitate trebuie
„argumentată cu fapte relevante existente și dovezi” iar pe de altă parte să se interzică
„investiga ții pe cont propriu”. Este evident că persoana care formulează sesizarea nu se va
putea substitu i ca și competen ță structurii responsabile cu solu ționarea sesizării, dar nici
nu i se poate interzice procurarea oricăror probe, care să sus țină acuza țiile făcute. Pe de
altă parte recomandăm revizuirea celor două texte în sensul includerii în cuprinsul a cestora
a posibilită ții de a formula sesizări și cu privire la îngrijorări referitoare la posibile
neregularită ți, astfel cum prevăd bunele practici în domeniu. Înlăturarea acestei posibilită ți
adaugă la lege și riscă să golească de con ținut însă și institu ția avertizării de integritate, care
este menită să fie un instrument de management al riscurilor, la dispozi ția managementului,
prin intermediul căruia acesta să poată lua la cuno ștință și să prevină producerea anumitor
riscuri. Utilizarea unei abordări m ai restrictive riscă să plaseze instrumentul într -o altă
perspectivă juridică – aceea a formulării unei simple plângeri și să limiteze atât mijloacele
de protec ție oferite avertizorului, cât și beneficiile institu ționale ale instrumentului. Acesta
este și trebuie să rămână un mecanism pentru exercitarea spiritului civic și al
responsabilită ții publice.
• Reconfigurarea abordării strategice a instrumentului avertizării de integritate dintr -unul
dedicat eminamente exercitării ac țiunii disciplinare, astfel cum rezultă din însă și temeiurile
juridice invocate, într -un instrument de management al riscurilor, în care obiectul
sesizărilor poate să nu vizeze conduite individuale ci neregularită ți structurale. În oricare
dintre situa ții, o abordare in rem a analizei se sizărilor se poate dovedi mult mai utilă
scopului instrumentului, dar și mult mai consecventă spiritului legii: avertizorul
beneficiază de protec ție chiar și atunci când sesizarea nu se confirmă, dar aceasta a fost
formulată cu bună credin ță, în baza datel or de ținute. O abordare disciplinară a sesizărilor
riscă să rămână doar consumatoare de timp pentru structurile disciplinare prevăzute de
procedură, dacă analiza acestora se va finaliza fără un rezultat sanc ționator, dar și fără
posibilitatea unei analize mai ample, din perspectiva structurală.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
227 Facem precizarea ca recomandările de mai sus sunt consistente și cu evolu țiile recente
din spa țiul european și cu precădere de la nivelul comisiei europene in sensul configurării unui
regim juridic adecvat acestei in stituții, prin reglementare la nivel comunitar.
În ceea ce prive ște situa ția sesizărilor primite deja și a recomandărilor de îmbunătă țire
formulate pe marginea acestora, nu au putut fi identificate date privind existen ța unor rapoarte
centralizatoare cu pr ivire la acestea, aspect pe care îl recomandăm a fi reconsiderat.
Remarcăm totodată, cu titlu de bună practică, recunoa șterea calită ții de avertizor și a
protec ției aferente de care se poate bucura, studen ților care formulează sesizări privind abuzuri și
nereguli prin includerea dispozi țiilor relevante la art. 9 (23) din Codul universitar al drepturilor și
obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA373.
5.2.6. Respectarea drepturilor omului
(a) Organizarea activită ții institu ționale astfel încât să permită respectarea drepturilor
comunită ții pe care o deserve ște și cunoa șterea de către personal a acestor drepturi în
raport de propria competen ță
Acest indicator, alături de to ți sub -indicatorii săi, comportă două dimensiuni esen țiale –
una fiind legată de res pectarea drepturilor persoanelor care constituie comunitatea internă,
comunitatea universitară, și o a doua dimensiune care se referă la comunitatea exterioară institu ției.
Prin natura activită ții sale, universitatea este chemată să asigure exercitarea unu i drept
fundamental – acela la învă țătură reglementat în constitu ția României la art. 32, care face referire
explicită la includerea învă țământului superior în sfera sa de cuprindere, precum și la garantarea
autonomiei universitare374. În acest context, Carta universitară reprezintă documentul fundamental
pe care se întemeiază la nivel institu țional respectarea drepturilor omului, iar angajamentul
institu țional pentru garantarea dreptului fundamental emană din însă și misiunea sa: misiunea
SNSPA este […] de a oferi educa ție universitară și postuniversitară375. Dreptul la educa ție al
personalului universită ții este asigurat prin accesul la programe de formare profesională continuă
și specializare, potrivit dispozi țiilor Cartei376 și ale Metodologiei de ocupare , evaluare, motivare,
formare continuă și concediere a personalului didactic.
În realizarea dreptului comunită ții la educa ție, SNSPA î și orientează obiectivele către
„apărarea cadrului democratic, întemeiat pe respectarea drepturilor și libertă ților fundam entale
373 http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
374 Art. 32 (6) din Constituția României
375 Art. 9 din Carta SNSPA
376 Art. 21 (6) b), art. 44 (b), art. 67 (3), art. 70, art. 103 (3) i) din Cartă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
228 ale cetă țenilor în statul de drept377”.
Alte drepturi pe care SNSPA le ocrote ște prin activitatea sa sunt dreptul la informa ție378,
realizat în principal prin furnizarea unui număr semnificativ de informa ții de interes public din
oficiu, prin publicarea acestora pe pagina proprie de internet. Acesta este de asemenea consemnat
în cuprinsul Codului de etică al universită ții la punctul 8379. Nu în ultimul rând, universitatea
asigură totodată și exercitarea dreptului de peti ționare, atât la nivel intern, cât și extern, urmând să
dea curs solicitărilor primite în aplicarea OG nr. 27/2002.
Dacă cele de mai sus sunt tot atâtea dovezi în privin ța angajamentului institu țional
pentru ocrotirea și realizarea drepturilor omului, în sens larg, în rela ția sa cu mediul ex tern, există
un angajament tot la fel de important cu privire la acest aspect, în rela ția sa institu țională cu
comunitatea internă, respectiv cu comunitatea universitară. Pentru analiza care urmează, ne -am
raportat la drepturile și libertă țile recunoscute de Constitu ția României, fără însă a în țelege prin
aceasta că la nivel institu țional drepturile și libertă țile ocrotite prin documentele interne se
limitează ori au doar în țelesul și întinderea recunoscută prin legea fundamentală.
Astfel, tot în cuprinsul Cartei sunt garantate libertatea cercetării , în ceea ce prive ște
alegerea temelor, a metodelor și procedeelor, și a valorificării rezultatelor, precum și dreptul la
exprimarea liberă a opiniilor380, ele fiind în fapt interdependente. Totodată, potrivit alin. (7) al art.
11 din Cartă, studen ților le este garantat dreptul la liberă alegere a cursurilor și a specializărilor.
O modalitate de în țelegere și garantare a libertă ții de con știință, a cărei realizare prezintă
puncte de inflexiune atât cu privire la libertatea de exprimare cât și cu privire la cea de asociere,
este reprezentată de numeroasele dispozi ții privind interzicerea deservirii vreunui interes sau
ideologii politice analizate pe larg la sec țiunea dedicată indicatorului privind nepartizanatul
politic381. Nu în ultimul rând trebuie amintite dispozi țiile art. 130 (4) din Cartă, potrivit cărora
„personalul didactic și de cercetare are dreptul să participe la via ța socială și publică în beneficiul
propriu, în interesul învă țământului”.
În ceea ce prive ște libertatea de asociere , aceasta este recunoscută și reglementată de
art. 17 din Cartă și reiterată în art. 128 privind fondarea Asocia ției absolven ților – Alumni – la care
SNSPA are calitatea de fondator.
Potrivit primului text amintit, membrii comunită ții universitare pot constitui asocia ții și
377 Art. 10 g) din Carta SNSPA
378 Art. 31 din Constituția României
379 „SNSPA asigură accesul la informații atât în ceea ce privește admiterea, evaluarea, angajarea și promovarea, cât și
în privința surselor de finanțare sau de cercetare și criteriilor după care se iau deciziile instituționale în universitate.
Toate aceste i nformații sunt publicate pe pagina web a universității”.
380 Art. 11 (5) și (6), art. 13 (1), art. 119 (5) și art. 130 (3) din Carta SNSPA
381 Art. 11 (1), art. 13 (1), art. 15, art. 16 (1), art. 79 c) din Carta SNSPA și Pct. 1 din Codul de etică
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
229 uniuni ale cadrelor didactice, cercetătorilor, studen ților și personalului tehnic -administrativ,
precum și sindicate în scopul protejării inte reselor și drepturilor acestora.
Modalită țile de desemnare a structurilor de conducere, analizate pe larg în sec țiunile
anterioare, sunt la rândul lor expresia recunoa șterii și exercitării drepturilor democratice de a alege
și de a fi ales , drepturi recuno scute deopotrivă cadrelor didactice și studen ților382.
În cadrul comunită ții universitare este de asemenea garantat și ocrotit dreptul la muncă
și la protec ția socială a acesteia . Acesta se adresează cu precădere personalului didactic și tehnico –
administrativ care se află în rela ții de muncă cu universitatea. Totodată, potrivit art. 122 (1) din
Cartă, studen ții au dreptul să desfă șoare ac țiuni extra curriculare care contribuie la dezvoltarea lor
profesională și să primească pentru acestea un număr de credite transferabile. Tot din perspectiva
acestora, merită remarcat faptul că pentru programele aferente ciclului II de studii – de masterat în
regim de cursuri cu frecven ță, calendarul și programul acestora este astfel organizat încât să
perm ită participan ților participarea atât la programul de studii, cât și încadrarea lor în muncă.
Astfel potrivit orarelor disponibile pe paginile de internet ale diferitelor facultă ți din cadrul
SNSPA, majoritatea covâr șitoare a acestora este programată în pa rtea a doua a zilei, începând cu
ora 16:00 sau mai târziu.
Totodată, drepturile și libertă țile de care se bucură personalul salariat, respectiv ale
personalului didactic auxiliar și ale personalului tehnico -administrativ, în special cele care derivă
din dr eptul la muncă, sunt enun țate în Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și
tehnico -administrativ383.
În realizarea drepturilor comunită ții universitare, potrivit art. 130 (2) din Cartă, membrii
acesteia beneficiază de „protec ția drepturilor salaria ților, precum și de garantarea drepturilor de
proprietate intelectuală asupra crea ției științifice, culturale sau artistice”.
Merită de asemenea subliniat faptul că atât în Carta universitară, cât și în documentele
subsecvente, se face referire la a sigurarea confiden țialită ții, respectiv la protejarea vie ții private ,
atât a personalului didactic și tehnico -admin istrativ, cât și a studen ților. Amintim în acest sens doar
câteva dintre prevederile acestor documente:
• Art. 109 (3): Accesul la fi șa personală de serviciu este permis numai persoanei în cauză,
titularului serviciului de resurse umane și conducătorului universită ții.
• Punctul B.1. d. din Codul de etică: „Personalul didactic și administrativ trebuie să respecte
confiden țialitatea în problemele care țin de via ța privată a studen ților. Acestora le este
382 Capitolul I I din Carta SNSPA, precum și art. 122 (1): studenții au dreptul să aleagă și să fie aleși în structurile
consultative, deliberative și de conducere
383 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL _INTERN_2014_final.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
230 interzis să dea informa ții, altfel decât cu autoriza ția decanatului sau rectoratului și numai
atunci când există motive îndreptă țite. Această regulă este aplicabilă și în pri vința cererilor
personale referitoare la păstrarea confiden țialită ții în privin ța statusului marital, orientării
sexuale sau dizabilită ților ascunse, domiciliului, apartenen ței politice, religioase. Totodată,
datele personale sunt confiden țiale.”
Este de asemenea reglementat și recunoscut de Cartă dreptul de proprietate , cu referire
desigur la dreptul de proprietate intelectuală asupra lucrărilor academice realizate de către cadrele
didactice și studen ți. Astfel studen ților li se recunoa ște în mod explicit „să aibă dreptul de
proprietate intelectuală asupra diverselor lucrări/materiale publicate pe parcursul programului de
studiu în care sunt înmatricula ți384”, tot astfel cum „drepturile de proprietate intelectuală asupra
creației științifice, culturale sau a rtistice sunt garantate385” personalului din cadrul SNSPA. Cel
mai important mijloc de protec ție în acest sens este reprezentat de prevederea în cuprinsul Codului
de etică a principiului onestită ții și corectitudinii intelectuale, respectiv a celor privind p lagiatul386.
Dispozi țiile Cartei și ale Codului de etică trebuie analizate și prin raportare la
Regulamentul de func ționare a comisiei de etică387, care la art. 9 d) privind atribu țiile face trimitere
la exercitarea celor stabilite în sarcina acestei comisii d e legea privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare388.
În ceea ce prive ște dreptul la apărare, coroborat cu dreptul la peti ționare , acestea sunt
de asemenea recunoscute și garantate comunită ții academice. Astfel, potrivit Cartei, este
recunoscut dreptul comunită ții academice sau persoanelor candidate la dobândirea acestei calită ți,
de a formula contesta ții împotriva rezultatelor diferitelor concursuri sau evaluări, după cum
urmează:
• Art. 60 (3): Orice contesta ție privind modalitatea de desfă șurare a concursului public este
soluționată la nivelul senatului SNSPA
• Art. 88: Analiza contesta țiilor depuse de candida ții la a dmitere, de studen ții examina ți sau
de absolven ți în cursul examenelor de finalizare a studiilor se va realiz a conform
regulamentului aprobat de către senatul SNSPA
• Art. 111: Contesta țiile în legătură cu evaluarea performan țelor profesionale individuale se
formulează în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatului evaluării și se solu ționează
384 Art. 122 (1) din Cartă
385 Art. 130 (2) din Cartă
386 Punctul 7 din Codul de Etică: SNSPA protejează și respectă proprietatea intelectuală și sancționează încălcarea
acesteia; 7.2. Plagiatul
387 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf
388 Legea nr. 206/2004.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
231 de către Consiliul de administra ție al SNSPA. Rezultatul analizării acesteia va fi comunicat
în termen de 5 zile de la depunerea contesta ției.
• Art. 129: Încălcarea obliga țiilor regulamentare atrage după sine sanc ționarea studen ților,
în func ție de gravitatea abate rilor, conform reglementărilor interne. Contesta țiile la
sancțiunile aplicate se adresează organismului ierarhic superior celui care a aplicat
sancțiunea.
Acestora li se adaugă diferite prevederi din documentele subsecvente, adoptate în
temeiul Cartei:
• Decizia de sanc ționare disciplinară poate fi contestată de salariat la instan țele judecătore ști
competente în termen de 30 de zile de la data comunicării389.
• Studen ții pot depune contesta ții la procesul de repartizare în termen de 48 de ore de la
afișarea rezultatelor390
• Contesta țiile studen ților se depun în termen de 3 zile de la sanc ționare la Secretariatul
Consiliului de Administra ție și se rezolvă de către conducerea universită ții391.
• Studentul poate contesta în scris respingerea cererii de solicitare a b ursei392.
• Eventualele contesta ții cu privire la rezultatele concursului de admitere se depun la
secretariatele facultă ților/ structurilor academice/ Școlii doctorale393
• Eventualele contesta ții ale rezultatelor examenelor se depun la Decanatul structurii
academice394.
• Sanc țiunile aplicate pentru fraudarea examenelor pot fi contestate la organul imediat
superior în termen de 30 de zile, cu excep ția exmatriculării pentru motive profesionale395.
389 Art. 84 din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ,
http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf
390 Art. 13 (5) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea căminelor SNSPA,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02 /regulament -privind -organizarea -si-functionarea -caminelor -snspa.pdf
391 Art. 40 (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea căminelor SNSPA
392 Art. 24 (1) din Regulamentul privind acordarea burselor în SNSPA pentru anul 2017 – 2018,
http://www.sn spa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/regulamente_noi_2017/regulament_burse_SNSPA_2017_2018.pdf
393 Art. 27 (1), art. 43 (1), art. 62 (1) și Secțiunea VII. Depunerea și rezolvarea contestațiilor din Regulamentul și
metodologia de organizare a concu rsului de admitere pentru anul universitar 2017 – 2018,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/admitere/Regulament_metodologie_admitere_2017.pdf
394 Art. 24 R egulamentul privind activitatea profesională a studenților din școala națională de studii politice și
administrative, http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Regulament_privind_activitatea_profesionala_a_studentilor_2016.pdf
395 Art. 42 din R egulamentul privind activitatea profesională a studenților din școala națională de studii politice și
administrative
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
232 Dispozi țiile arătate mai sus sunt de asemenea reluate, sub formulări similare și în alte
documente interne:
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA396
• Regulamentul de organizare a examenului de finalizare a studiilor397
• Regulamentul privind organizarea și desfă șurarea studiilor universitare de doctorat398
• Metodologie pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante399
Nu în ultimul rând, în ceea ce prive ște formularea de sesizări sau reclama ții înaintate
Comisiei de etică, Regulamentul de func ționare a acesteia prevede dreptul atât al reclamantului
cât și al reclamatului de a fi înso țit de un reprezentant legal sau apărător400, precum și de a depune
puncte de vedere în scris sau de a fi audiat. Dispozi ții similare privind reprezentarea și apărarea
salaria ților sunt prevăzute în cuprinsul Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și
tehnico -administrativ, în capitolul IX dedicat Răspunderii disciplinare401, precum și în procedura
dedicată
Așa cum am arătat la începutul prezentei analize, aceasta încorporează două dimensiuni,
respectiv o dimensiune formală, care ține de adoptarea și aplicarea documentelor interne, precum
și o dimensiune substan țială, care se referă la cunoa șterea și asumarea la nivel individual a
cerin țelor care țin de asigurarea bunei administrări. În acest context, evaluarea prezentului
indicator demonstrează cu prisosin ță îndeplinirea din punct de vedere formal a cerin ței privind
respectarea drepturilor omului, respectiv încorporarea cel pu țin a drepturilor și libertă ților
recun oscute de Constitu ția României în actele interne și stabilirea modalită ților de realizare a
acestora.
Dimensiunea substan țială a acestui indicator va putea fi analizată cu ajutorul
chestionarului. Chiar și așa, asumarea și interiorizarea acestora la nivel individual și încorporarea
lor în conduita curentă este posibil să pună în dificultate recunoa șterea explicită a drepturilor
ocrotite, chiar dacă ea este în fapt realizată. În acest sens, exclusiv cu titlu de bună practică
propunem realizarea unei matrice (anex a a VI -a), care să expliciteze, întocmai precum prezenta
analiză, modalitatea de realizare și ocrotire a fiecărui drept constitu țional, în scopul unei
conștientizări mai facile.
396 http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
397 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Regulamente_2017/Regulament_metodologie_finalizare_studii_2017.pdf
398 www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Regulament_de_organizare_a_concursului_de_admitere_la_doctorat_2017.pdf
399 http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Metodologie_concursuri_didactice_2018_v3.pdf
400 Art. 39 (c) și art. 40 (a)
401 http://www.snspa.ro/images/fisiere /snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
233 (b) Atitudine pro -activă și grijă pentru protejarea drepturilor omului
Așa cum arătam în sec țiunea anterioară, protejarea drepturilor omului este o
componentă intrinsecă a activită ții universită ții, fie că aceasta este o ac țiune con știentă pentru
întregul personal, fie că ea vine ca o consecin ță firească a desfă șurării cu profesi onalism a
activită ților.
Prin însă și misiunea institu țională a universită ții, respectiv prin realizarea func țiunii sale
sociale, universitatea contribuie în mod activ la respectarea unuia dintre drepturile fundamentale,
respectiv realizarea dreptului la în vățătură.
Prin publicarea și diseminarea informa țiilor privind programele educa ționale,
dimensiunea pro -activă atât cu privire la exercitarea dreptului la învă țătură, cât și cu privire la
exercitarea dreptului la informa ție, apreciem că sunt îndeplinite ce rințele pentru conformitatea cu
acest indicator.
Și în ceea ce prive ște ocrotirea drepturilor comunită ții universitare, în special a celui la
informare, ca principală modalitate de demonstrare a atitudinii pro -active, observăm un flux
informa țional constan t către to ți reprezentan ții acestei comunită ți, cu privire la diferite aspecte
relevante pentru activitatea lor.
Recomandăm, similar sub -indicatorului anterior, comunicarea explicită la nivel intern a
drepturilor care sunt ocrotite, pentru cre șterea gradu lui de con știentizare a personalului și reiterarea
angajamentului structurilor de management în acest sens. De asemenea, întrucât nu am identificat
date publice în acest sens, recomandăm includerea în programele de formare profesională continuă
a unor sesiuni dedicate acestor elemente.
Nu în ultimul rând, subliniem faptul că atitudinea pro -activă și grija pentru respectarea
drepturilor omului pot să nu se manifeste în mod explicit ci să fie o componentă intrinsecă a
activită ții derulate, cum este spre e xemplu utilizarea judicioasă a resurselor, care corespunde în
plan ideatic cu grija pentru utilizarea resurselor cetă țenilor care au contribuit la formarea
respectivelor fonduri publice.
(c) Protejarea drepturilor tinerilor și copiilor
În ceea ce prive ște protejarea drepturilor tinerilor și copiilor, documentele statutare nu
încorporează măsuri explicite sau specifice, având în vedere pe de o parte că din comunitatea
universitară nu fac parte copii, ci doar tineri care exercită drepturi similare cu cele ale c elorlal ți
adulți din comunitate, iar pe de altă parte pentru că prin îndeplinirea func țiunii sale sociale,
universitatea protejează un drept fundamental al tinerilor – acela la educa ție. Chiar dacă în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
234 reglementările moderne, acest drept este recunoscut deo potrivă adul ților, el este, prin excelen ță, în
primul rând un drept al tinerilor.
Totodată, alături de celelalte categorii de drepturi analizate în cadrul indicatorilor
propu și, studen ții – preponderent tineri în fapt – beneficiază potrivit Cartei, de serv icii de
informare și consiliere academică, profesională și socială, fără plată, precum și de asisten ță
medicală și psihologică gratuită în cabinete medicale402.
Tot în sfera protec ției oferite tinerilor remarcăm și consacrarea în art. 9 (40) din Codul
universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA403 a dreptului de a
refuza să participe la procesul educa țional mai mult de 8 ore pe zi, indiferent dacă acestea
reprez intă cursuri, laboratoare sau seminare . Sunt except ate cazurile de pregătire practică, ceea ce
poate fi în țeles în spiritul prevederilor art. 112 și art. 114 din Codul Muncii, care stabile ște norme
speciale privind timpul de muncă în cazul tinerilor. Documentele interne nu aplică mutatis
mutandis , durata red usă a timpului de lucru limitată prin cod la 6 ore, lucru explicabil prin faptul
că aceasta este aplicabilă doar tinerilor cu vârsta sub 16 ani. Totu și Codul SNSPA prevede o
limitare a numărului de ore la 8 pe zi, oferind astfel un regim de protec ție a tim pului de odihnă.
Apreciem fa ță de cele de mai sus că sunt îndeplinirea condi țiilor pentru conformitatea
cu această cerin ță pentru bună administrare.
(d) Protejarea datelor cu caracter personal
În ceea ce prive ște protec ția datelor cu caracter personal, aceasta reprezintă pentru
universitate, o obliga ție cu caracter legal guvernată în prezent de Legea nr. 677/2001404. În
asigurarea protec ției adecvate, universitatea a întreprins, potrivit cerin țelor legale, demersurile
pentru înregistrarea ca operator de da te cu caracter personal, ob ținând numărul 33619, ca urmare
a notificării din 27 noiembrie 2014. În baza acelora și demersuri a formulat setul de măsuri de
securitate, comunicat și Autorită ții Na ționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Perso nal405 și a publicat pe pagina proprie de internet N ota de informare privind protec ția datelor
personale406.
Aceste demersuri sunt completate de elaborarea și adoptarea unei proceduri opera ționale
402 Art. 122 din Carta SNSPA
403 http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
404 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date
405
www.dataprotection.ro/notificare/cautari.do?action=search_action&criteriuNrNotificare=2&nrNotificare=33619&
criteriuDenumireOperator=2&denumireOperator =&criteriuDenumireReprezentant=1&denumireReprezentant=&crit
eriuScopPrelucrare=6&scopPrelucrare=&criteriuLocalitate=1&localitate=&criteriuJudet=3&judet=&criteriuTara=1
&tara=&pk=79426
406 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/protectia_da telor_personale/NOTA_DE_INFORMA
RE_PRIVIND_PROTECTIA_DATELOR_PERSONALE.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
235 dedicate PO – 01 Securitatea prelucrării datelor cu caracter personal407, precum și de includerea în
art. 9 al Codului universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA,
dreptul studen ților și studentelor la „protec ția datelor personale conform legisla ției în vigoare408”.
Acesta este de alt fel singurul document în care sunt cuprinse referiri explicite la protec ția datelor
cu caracter personal, chiar dacă, a șa cum arătam mai sus, există mai multe prevederi privind
asigurare confiden țialită ții și protec ției dosarelor personalului și ale studen ților.
Chiar și așa, prezentul indicator evaluează modalitatea explicită de îndeplinire a
obliga țiilor privind protec ția datelor cu caracter personal, care excedă obliga ției de
confiden țialitate.
Măsurile descrise anterior, chiar și în lipsa accesului la c onținutul politicii opera ționale,
sunt în măsură să satisfacă cerin țele formale ale Legii nr. 677/2001. Totu și, chiar și față de acestea
apreciem că se impun unele explicitări și completări ale notei de informare, respectiv:
• Enumerarea categoriilor de date prelucrate, precum și faptul că universitatea prelucrează
imaginea persoanelor care ajung în incinta acesteia, în scopul monitorizării video a spa țiilor
comune pentru asigurarea securită ții
• Mențiunea explicită a faptului că universitatea transferă date în străinătate în cadrul
parteneriatelor pentru programe de mobilită ți studen țești, inclusiv a celor finan țate de
Uniunea Europeană
• Mențiunea explicită a faptului că datele pot fi transferate și altor organiza ții decât cele de
învățământ și educa ție, în aplicarea art. 10 e)409 și a art. 146410 din Cartă
• Mențiunea în cuprinsul notei a datelor de contact unde pot fi adresate cererile pentru
exercitarea drepturilor specifice recunoscute de lege
• Mențiunea termenului pentru care universitatea prelucrează datele, î n func ție de
documentele care con țin date despre fiecare categorie de persoană vizată – salaria ți411 și
407 Aprobată prin decizia Consiliului de Adminsitrație nr. 183 din 13.10.2014, și revizuită prin Hotărârea Senatului nr.
136/25.11.2015; http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/ documente -interne/item/1452 -proceduri
408 Cartea de identitate sau buletinul sau pașaportul studenților sau al studentelor poate fi solicitat pentru verificarea
datelor, dar nu poate fi reținut de către nici o persoană angajată de către SNSPA;
http://www.sn spa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
409 „promovarea relațiilor de colaborare și parteneriat cu alte universități cu profil similar, organisme și agenții
guvernamentale, organizații neguvernamentale, compan ii și cercuri de afaceri și orice alte grupuri sau entități ale căror
cerințe sau necesități intră în sfera de interes și activitate a SNSPA”
410 „(1) SNSPA se poate asocia cu alte instituții de învățământ superior sau cu alte organizații pentru îndeplinirea
misiunii sale, putând aduce bunuri proprietate în asociere.
(2) Pentru creșterea performanțelor activităților din universitate, SNSPA poate î nființa, singură sau prin asociere,
societăți comerciale, fundații sau asociații, cu aprobarea senatului universitar.
(3) SNSPA poate încheia, cu aprobarea senatului universitar, contracte de parteneriat cu asociații sau fundații pentru
activități legate de procesul educațional sau de cercetare științifică și de publicarea rezultatelor acestora”.
411 Potivit art. 5 (1) din Legea nr. 92/1991 a contabilității, „registrele de contabilitate obligatorii și documentele
justificative care stau la baza înregistrăril or în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
236 studen ți412 – și de cerin țele legale aplicabile fiecăreia dintre acestea.
Totodată, subliniem necesitatea actualizării de îndată și publicarea noilor docume nte
privind protec ția datelor cu caracter personal, astfel încât acestea să demonstreze conformitatea cu
cerin țele noului Regulament General privind Protec ția Datelor413, care va intra în vigoare pe 25
mai 2018, și este de directă aplicabilitate.
În acest sens, fa ță de recomandările anterioare, pentru a asigura conformitatea cu
cerin țele Regulamentului sunt necesare:
• Desemnarea formală a responsabilului cu protec ția datelor, potrivit cerin ței art. 37 (1) a)414
din Regulament. În prezent, potrivit informa ților din nota de informare, poate fi presupus
că această func țiune este îndeplinită de directorul adjunct școlaritate. Chiar și așa, pe lângă
numirea formală a responsabilului prin act de decizie a conducerii universită ții, acesta
trebuie să aibă incluse în fi șa postului responsabilită țile aferente, precum și să aibă la
dispozi ție un canal direct de comunicare către conducerea de la cel mai înalt nivel pentru
a putea raporta eventualele incidente de Securitate415. Având în vedere că prelucrarea
datelor cu caracter personal presupune și adoptarea unor măsuri de securitate IT,
recomandăm ca exercitarea func țiunii de responsabil cu protec ția datelor să fie realizată în
colaborare de un specialist cu studii juridice și un specialist IT, pentru punerea în acord a
măsurilor complementare.
• Completarea listei drepturilor persoanelor vizate cu cele nou introduse: dreptul la ștergerea
datelor sau restric ționarea prelucrării; dreptul de opozi ție, dreptul la portabilitate date lor,
dreptul de a retrage consim țământul în orice moment
• Totodată aceste completări, trebuie să fie înso țite de actualizarea procedurii interne –
art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu
excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani”.
412 Din interpretarea art. 10 al Ordinului Ministrului Educației nr. 657/ 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind
regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, rezultă că acestea se păstrează pe durată nedeterminată.
„(1) Cata loagele, registrele matricole, formularele actelor de studii, actele de studii completate, duplicatele actelor de
studii completate și registrele de evidență a actelor de studii se gestionează astfel încât să se realizeze protecția acestor a
în condiții de securitate deplină, cu termen permanent. (2) Cataloagele și registrele matricole se pot semna și arhiva
electronic, dacă instituția respectivă dispune de mijloacele necesare, cu respectarea prevederilor legale. (3) Păstrarea
formularelor actelor de studii necompletate, a actelor de studii completate, dar neridicate de titulari, a celor anulate, a
registrelor de evidență, precum și a documentelor (împuterniciri, delegații, procese -verbale) privind primirea, predarea
și eliberarea formularelor și actelor de s tudii se realizează în condiții de securitate deplină. (4) Registrele de evidență
a formularelor actelor de studii – de primire, predare, eliberare – se paginează, se parafează cu sigiliul instituției și
primesc numere de inventar”.
413 Regulamentul (UE) 2016/679; https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/
PDF/?uri=CELEX:32016R0679&from=RO
414 Operatorul și persoana împuternicită de operator desemnează un responsabil cu protecția datelor ori de câte ori
prelucrarea este efectuată de o autoritate sau un organism public.
415 Art. 38 și 39 din Regulamentul General privind Protecția Datelor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
237 demers aflat deja în lucru potrivit datelor de pe pagina institu ției416 și elaborarea și
adoptarea unora noi, pr ivind arhivarea și ștergerea datelor, înregistrarea și notificarea
incidentelor de securitate către Autoritatea de Supraveghere, precum și inventarierea
proceselor în cadrul cărora sunt prelucrate date cu caracter personal, categoriile de date
prelucrate, temeiul acestor prelucrări și responsabilii.
• Nu în ultimul rând, este necesară pe de o parte încheierea unor acorduri cu partenerii, prin
care să se asigure protec ția datelor și în cadrul prelucrărilor realizate de ace știa în numele
sau împreună cu SNSPA, precum și informarea și instruirea corespunzătoare a
personalului.
Față de cele de mai sus, în țelegem că la nivelul lunilor aprilie -mai 2018, când a fost
realizată prezenta analiză, demersurile de actualizare a procedurilor interne și de adoptare a
celorl alte măsuri pentru asigurarea conformită ții cu cerin țele Regulamentului General privind
Protec ția Datelor se află în curs de realizare și recomandăm finalizarea demersurilor formale
înainte de intrarea acestuia în vigoare, pe 25 mai 2018.
(e) Furnizarea de sprijin și îndrumare pentru cetă țeni pentru protejarea și valorificarea
drepturilor lor
În analizarea prezentului sub -indicator ne vom referi la evaluările și men țiunile
anterioare, cu privire la faptul că întreaga dimensiune a cerin ței de r espectare a drepturilor omului
vizează două componente – una privind mediul intern: comunitatea academică, cealaltă privind
mediul extern. Urmând aceea și structură, vom analiza această cerin ță privind furnizarea de sprijin
și îndrumare pentru cetă țeni în v ederea protejării și valorificării drepturilor lor, pe cele două
dimensiuni.
Astfel, în ceea ce prive ște drepturile comunită ții, ale societă ții în sens larg, apreciem că
existen ța informa țiilor publice, u șor accesibile, cu privire la programele de studii d erulate, prin
care universitatea realizează atât func țiunea sa socială, cât și dreptul la învă țământ garantat de
Constitu ție, este în măsură să satisfacă într -o primă măsură această cerin ță de conformitate.
Acesteia i se adaugă disponibilitatea informa țiilor privind contactarea mai departe a
reprezentan ților universită ții pentru detalii suplimentare, precum și pentru exercitarea dreptului la
petiționare.
Menționăm în acest sens și faptul că pe site -ul institu ției există o sec țiune dedicată
diferitelor categorii de persoane interesate, care organizează informa țiile relevante în func ție de
416 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
238 interesele principale ale acestora, după cum urmează:
• Studen ți – http://snspa.ro/studenti
• Părin ți – http://snspa.ro/parinti
• Jurnali ști – http://snspa.ro/jurnalisti
• Cadre didactice – http://snspa.ro/cadre -didactice
• Staff administrativ – http://snspa.ro/staff -administrativ
• Alumni – http://snspa.ro/alumni
În ceea ce prive ște comunitatea universitară, furnizarea de sprijin și îndrumare comportă
mai multe aspecte. Astfel, cu privire la ob ținerea de consiliere și îndrumare privind aspectele de
etică, Planul de dezvoltare a sistemului de control intern managerial prevede desemnarea unui
consilier de etică în acest sens417, măsură care urmează a fi realizată în cursul anului 2018.
De asemenea, potrivit dispozi țiilor legale, ar trebui să existe desemnată o persoană
responsabilă cu implementarea prevederilor referitoare la declara țiile de avere și declara țiile de
interese, care să ofere consultan ță pentru completarea corectă a rubricilor din declara ții și pentru
depunerea în termen a acestora418.
În ceea ce prive ște drepturile studen ților, universitatea pune la dispozi ția acestora
servicii de informare și consiliere academică, profesională și socială419. Totodată, studen ții au
dreptul de a „avea de un îndrumător din rândul cadrelor didactice titulare din facultatea în cadrul
căreia î și desfă șoară cursurile . Fiecare structură academică este chemată să decid ă care sunt
responsabilită țile îndrumătorilor și va face publice numele și datele de contact ale acestora420”.
Față de cele de mai sus, și în raport de specificul activită ții universită ții, apreciem că
sunt îndeplinite cerin țele de conformitate pentru acest sub-indicator.
(f) Atitudine pro -activă și grijă pentru protejarea drepturilor propriilor angaja ți, inclusiv prin
măsuri de sănătate și securitate în muncă/ ocupa țională, respectarea timpului de lucru,
acordarea drepturilor de ajutor social
Întrucât elemente privind drepturile comunită ții universitare au fost analizate la fiecare
secțiune aferentă prezentului indicator, acest sub -indicator se va referi cu precădere la respectarea
drepturilor asociate relațiilor de muncă. La nivel formal, principalul document în acest sens îl
417 http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf
418 Art. 6 d in Legea nr. 176/2010 privind in tegritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru
modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
Integritate, precum și pentru modifica rea și completarea altor acte normative
419 Art. 122 (1) din Carta SNSPA și art. 9 (9) – (12) din Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și
studenților din SNSPA
420 Art. 9 (15) din Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
239 reprezintă Regulamentul intern pentru personal ul didactic auxiliar și tehnico -administrativ,
aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 72 din 29.05.2014421. Documentul include dispozi ții specifice
privind asigurarea drepturilor salaria ților în rela țiile de muncă, însă după cum observăm acesta se
adresează pe rsonalului didactic auxiliar și tehnico -admin istrativ.
În ceea ce prive ște personalul didactic, trebuie precizat că acesta beneficiază din punctul
de vedere al timpului de lucru de un sistem de calcul diferit de cel clasic. Astfel, potrivit art. 287
(12) din Legea nr. 1/2011, norma didactică pentru învă țământul universitar nu poate depă și 16 ore
conven ționale pe săptămână, unde ora conven țională este ora didactică de activită ți de seminar,
lucrări practice și de laborator, îndrumare de proiecte de an din învățământul universitar de licen ță,
iar ora didactică de activită ți de predare echivalează cu două ore conven ționale. Astfel în ceea ce
prive ște respectarea timpului de muncă, respectiv a celui de odihnă al cadrelor didactice, analiza
respectării acestora trebuie să țină cont pe de o parte de timpul efectiv petrecut la cursuri și
seminarii, iar pe de alta de timpul necesar pentru pregătirea acestora. Activită țile didactice care
excedează o normă didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de c umul sau plată cu
ora422.
Această analiză trebuie să fie realizată în lumina dispozi țiilor punctului 6.1 din Codul
de etică, care vorbe ște despre dreptul studen ților la studii de calitate care necesită a fi corelat cu
obliga ția cadrelor didactice de a cunoa ște rezultatele cercetării și evolu ția domeniul, și să își
actualizeze materia predată. Acolo unde se constantă nerespectarea acestor din urmă obliga ții,
trebuie analizat dacă totalitatea activită ților derulate, depă șește în termeni de ore conven ționale,
cele 40 de ore de muncă săptămânale acceptate ca normă de muncă întreagă la nivelul întregii
legisla ții a spațiului comunitar, și dacă timpul efectiv rămas permite în mod rezonabil realizarea
celorlalte activită ți pe care le presupune activitatea didactică .
Întrucât la nivel de reglementare formală, aceste aspecte sunt formulate astfel încât să
asigure respectarea drepturilor asociate, recomandăm ca la nivel institu țional să fie realizate
analize cu privire la normele efective de muncă asumate de personalul didactic, prin însumarea
tuturor orelor de muncă, indiferent de locul exercitării lor, pentru a putea determina respectarea
cerin țelor prezentului indicator, din perspectivă de bună administrare.
În ceea ce prive ște serviciile de medicina muncii, observăm că sunt organizate anual
licita ții pentru achizi ționare acestor servicii, potrivit informa țiilor disponibile pe pagina
universită ții, la secțiunea dedicată achizi țiilor publice423.
421 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf
422 Art. 288 din Legea nr. 1/2011
423 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/anunturi -achizitii -publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
240 (g) Protejarea personalului în fa ța abuzurilor și acordarea de asistenta juridică în cazul în
care sunt chema ți în instan ță pentru îndeplinirea atribu țiilor conform prerogativelor
În privin ța protec ției personalului în fa ța abuzurilor, aceasta este realizată prin efectul
legii, în documentele statutare regăsindu -se doar dispoz iții privind interzicerea oricărei forme de
hărțuire424. Chiar și în privin ța protec ției oferite de lege, în cazul avertizorilor care beneficiază de
protec ția oferită de Legea nr. 571/2004 împotriva oricăror represalii ca urmare a formulării unor
sesizări cu privire la eventuale neregularită ți, observăm că în cadrul procedurii elaborate nu sunt
cuprinse măsuri detaliate privind asigurarea unei protec ții efective, prin care să fie îndeplinită
cerin ța din lege de punere în aplicare prin documentele interne.
În ceea ce prive ște asigurarea reprezentării în instan ță a celor chema ți în judecată pentru
îndeplinirea atribu țiilor conform prerogativelor, nu au putut fi identificate reglementări în acest
sens, de și în cadrul litigiilor în care personalul este chemat în j udecată, el este de regulă chemat în
garan ție, iar o apărare eficientă ar permite satisfacerea deopotrivă a cerin țelor acestui standard și
a intereselor legitime ale universită ții.
Imposibilitatea identificării documentelor interne care să asigure realizar ea acestei
componente a indicatorului nu echivalează automat cu o neconformitate, însă pentru satisfacerea
acestei cerin țe credem că este utilă clarificarea și explicitarea modului în care acesta se realizează.
În contraponderea celor de mai sus, Regulamen tul intern pentru personalul didactic
auxiliar și tehnico -administrativ prevede totu și posibilitatea425 despăgubirii salariatului de către
SNSPA atunci când acesta a suferit un prejudiciu material din culpa SNSPA în timpul îndeplinirii
obliga țiilor de servic iu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care S NSPA refuză să îl
despăgubească , acesta se poate adresa cu plângere instan țelor judecătore ști competente.
(h) Grija pentru dezvoltare durabilă și protejarea genera țiilor viitoare
În ceea ce prive ște protec ția mediului și asigurarea dezvoltării durabile, nu au putut fi
identificate la nivelul universită ții dispozi ții explicite în acest sens. De altfel, prin natura activită ții
desfă șurate, implica țiile asupra mediului sunt relativ pu ține.
Din perspectiva practică, observăm însă că în documenta țiile de achizi ție pentru
echipamente, spre exemplu, există cerin țe privind asigurarea standardelor de mediu și a
elementelor de eficien ță energetică426, ceea ce ne îndreptă țește să concluzionăm, că există cel pu țin
la nivel incipient măsuri implicite pentru satisfacerea acestei cerin țe.
Pentru a asigura trasabilitatea dovezilor privind îndeplinirea acestei cerin țe recomandăm
424 Punctul 10.1 și 10.2 din Codul de etică
425 Art. 89
426 http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/2._Caiet_de_sarcini_SNSPA_site.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
241 formularea unei politici opera ționale generice, care să vizeze includerea în documenta ția de
achiziții a cerin țelor relevante, utilizarea echipamentelor eficiente energetic, colectarea selectivă a
deșeurilor și reciclarea sau reutilizarea materialelor reciclabile, în special a hârtiei, care este
principalul astfel de material rezultat din activitatea institu ției, dar nu numai.
(i) Dreptul cetă țeanului de a fi asistat de un apărător/reprezentant în rela ția cu institu țiile
publice
Documentele statutare ale universită ții nu prevăd în mod explicit un astfel de drept
generic, tot astfel cum nu îl interzic, f ăcând deci aplicabilă legisla ția generală în materie.
În ceea ce prive ște însă dreptul membrilor comunit ății universitare de a fi asista ți de un
apărător în rela ția cu universitatea, atunci când se află în fa ța comisiei de etică, aceștia pot, potrivit
Regulamentului de funcționare a comisiei de etică, să fie înso țiți de un reprezentant legal. Tot
astfel partea reclamantă, care în această situa ție poate fi orice persoană, poate de asemenea să fie
însoțită de un reprezentant legal427, astfel cum am arătat în analiza detaliată realizată la pentru
prima cerin ță a acestui indicator.
Totu și, din analiza R egulamentului intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico –
administrativ, capitolul dedicat ac țiunii disciplinare, rezultă că nu există o prevedere explicită cu
privire la dreptul persoanei cercetate de a fi înso țită de apărător, de și acesta este prevăzut în
legisla ția primară428, fiind de directă aplicabilitate și neputând face obiectul unei exceptări printr –
un act normativ cu for ță juridic ă inferioară legii.
Astfel, apreciem ca fiind îndeplinite dor par țial cerin țele de conformitate pentru
prezentul sub -indicator, și recomandăm completarea setului de proceduri opera ționale cu una
dedicată exercitării ac țiunii disciplinare.
(j) Protejarea celor care formulează cu bună credin ță sesizări de orice natură cu privire la
îngrijorări privind sau la încălcări efective ale cerin țelor de bună administrare
Așa cum arătam în cadrul indicatorului anterior, cel în care analizam existen ța unui
canal de comuni care a unor astfel de sesizări, se poate observa că institu ția avertizării de integritate
se conturează între două repere majore: pe de o parte interesul public și protec ția interesului public
din perspectiva încurajării celor din interiorul universită ții de a raporta încălcări ale legii sau
principiilor, iar pe de altă parte asigurarea unei protec ții adecvate pentru personalul care serve ște
427 Art. 39 și art. 40 din Regulamentul de funcționare al comisiei de etică
428 Art. 251 (4) din Codul Muncii: „În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să
susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și
motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către
un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
242 interesul public și formulează astfel de sesizări, împotriva oricăror forme de discriminare,
sancționare sau retorsiu ne. Această structură dihotomică derivă din însă și forma de reglementare,
unele abordări pornind de la definirea avertizorului sau de la obliga ția de a asigura o protec ție
adecvată celor care formulează sesizări în interes public, în timp ce altele pornesc de la definirea
avertizării de integritate.
Majoritatea construc țiilor legislative încep, în prezent, cu cel de -al doilea reper, acela al
protec ției individuale, pentru a dezvolta procedura de urmat și mijloacele procedurale de protec ție.
Din această per spectivă, considerăm că institu ția avertizării de integritate și
mecanismele de protec ție care derivă din aceasta trebuie asimilate cu instrumente de protejare a
drepturilor omului. Astfel, avertizarea în interes public se grefează pe exercitarea corectă, în interes
public, a dreptului la exprimare, de către cetă țeanul angajat în serviciul public care exprimă un
punct de vedere în fa ța autorită ților competente cu privire la posibile încălcări ale legii. La acest
moment, elementul cheie îl reprezintă conving erea legitimă și rezonabilă a avertizorului și a
oricărei persoane aflate într -o situa ție similară, că datele și informa țiile pe care le de ține indică o
încălcare a legii sau a principiilor consacrate.
Aceea și institu ție se constituie într -un instrument de protec ție a dreptului la muncă, care
nu poate fi îngrădit ca efect al actului de avertizare sau ca o sanc țiune pentru acesta. Această
aserțiune constituie însă și esen ța reglementării, care la nivel legislativ stabile ște mai întâi
interdic ția sanc ționării sesizărilor, pentru ca ulterior să reglementeze protec ția în sine a
avertizorilor. Rezultă de aici și ocrotirea dreptului la o protec ție adecvată împotriva represaliilor.
În lumina acestor considera ții, cadrul general pentru asigurarea acestei cerin țe este
reglementat prin Legea nr. 571/2004, România fiind prima țară din Europa continentală care să
adopte o astfel de lege. Potrivit acesteia, avertizorul de integritate este angajatul universită ții care
sesizează cu bună credin ță orice faptă care presup une o încălcare a legii, a deontologiei
profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficien ței, eficacită ții, economicită ții și
transparen ței. În ceea ce prive ște protec ția oferită celor care formulează avertizări în interes public,
aceasta comport ă două paliere429 – unul administrativ și unul judiciar.
Pentru scopul prezentei analize cel care prezintă interes este palierul administrativ de
asigurare a protec ției, pentru care legea stabile ște că avertizorul beneficiază de prezum ția de bună –
credin ță, în sensul formulării unei sesizări pe temei rezonabil, fără a fi necesară demonstrarea unei
încălcări a legii în mod efectiv. De asemenea, la cererea avertizorului, dacă acesta este chemat în
fața comisiei de disciplină ca urmare sau în legătură cu avertiza rea făcută, pentru o altă faptă a sa,
429 Alistar, V., Stănescu, I., Moinescu, Ghid privind protecția avertizorilor de integritate, Bucur ești, 2005, Editura Afir,
.http://www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
243 acesta poate solicita ca procedura să fie publică, prin anun țare pe pagina de internet a institu ției,
sub sanc țiunea nulită ții procedurii. De asemenea, avertizorul poate solicita participarea la
procedură, alături de a părător, a unui membru al sindicatului sau asocia ției profesionale și al presei.
În situa ția în care persoana vizată de sesizarea avertizorului este șef ierarhic, direct sau indirect,
sau are atribu ții de control, inspec ție sau evaluare a avertizorului, id entitatea acestuia va fi
protejată.
La nivelul SNSPA, a șa cum am arătat anterior, există elaborată și implementată o
procedură de sistem dedicată semnalării neregularită ților430. După cum putem constata din chiar
denumirea acesteia, ea este menită să fie mai degrabă o procedură privind mecanismul formulării
și solu ționării semnalărilor privind neregularită țile, iar nu o procedură pentru asigurarea unei
protec ții adecvate avertizorilor, de și prevede în cuprinsul său men țiuni privind asigurarea
confiden țialită ții identită ții avertizorului, la cererea acesteia, fără însă ca procedura să garanteze în
mod efectiv acest lucru și fără a men ționa celelalte mecanisme de protec ție.
Față de aspectele de mai sus și având în vedere că și în lipsa unor prevederi detaliate în
actele interne, legisla ția primară este de directă aplicare, recomandăm revizuirea procedurii
existente, astfel încât să ea să cuprindă în mod efectiv dispozi ții atât privind canalul de formulare
a sesizărilor, cât și măsurile pentru asigurarea unei pro tecții efective.
În acest sens, în lumina Ordinului nr. 400/2015, propunem ca elemente de reper pentru
actualizarea procedurii opera ționale privind avertizarea în interes public, următoarele:
• Crearea unui mecanism credibil de preluare a sesizărilor, care să ofere garan ții suficiente
cu privire la protejarea identită ții celui care a formulat sesizarea, fără ca prin aceasta să
fie înlăturată necesitatea declinării identită ții acestuia. Astfel de mecanisme pot include:
sisteme electronice care ascund adresele de la care provin sesizările, acestea putând fi
verificate doar în cazuri excep ționale; externalizarea serviciilor de preluare a sesizărilor
către entită ți care potrivit legii au dreptul să primească sesizări, dar nu fac parte din
ierarhia institu țională – organiza ții neguvernamentale, organiza ții profesionale sau
sindicale.
• Structura responsabilă cu analizarea sesizărilor, identificarea riscurilor și
vulnerabilită ților și formularea unor măsuri de remediere să se afle în subordinea directă
a conducătorulu i institu ției, respectiv a rectorului, și să nu se afle în nici un fel de rela ții
ierarhice cu celelalte structuri (juridic, resurse umane, audit intern), pentru a beneficia de
independen ță și a putea facilita colaborarea cu acestea. A se vedea în acest se ns și
430 Aprobată prin hotărârea Senatului nr.28/22.03.2016, http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/proceduri/PS -05_Semnalarea_neregularitatilor.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
244 recomandările de la sec țiunea dedicată analizării canalului de transmitere a sesizărilor.
• Stabilirea unei obliga ții profesionale de raportare mai întâi pe cale internă și doar în cazuri
excep ționale pe canalele externe, respectiv în situa ția în care sesizarea pe cale internă ar
putea prejudicia mersul cercetării, sau sesizarea vizează șeful institu ției ori chiar persoana
responsabilă de preluarea sesizărilor. Raportarea să se poate face în orice situa ție
alternativ sau cumulativ mai multor structuri d in cadrul SNSPA.
• Crearea unui mecanism de răspuns la avertizările primite, care să cuprindă măsurile de
remediere dispuse. Totodată, utilizând modelul mecanismului incidentelor de integritate
formulat de Strategia Na țională Anticorup ție 2012 -2015, universi tatea poate include în
registrul public cu riscuri și vulnerabilită ți și pe cele identificate ca urmare a avertizărilor
în interes public, măsurile adoptate pentru remedierea acestora și responsabilii de
îndeplinirea acestora, raportând periodic despre progresul aplicării acestora.
• Furnizarea de consiliere de specialitate, eventual în parteneriat cu societatea civilă, pentru
persoanele care doresc să formuleze avertizări în interes public.
Apreciem că o procedură astfel conturată este de natură a asigur a caracterul transparent
al ac țiunii de semnalare de către angaja ți a neregularită ților, în măsură să elimine suspiciunea de
delațiune și să profileze avertizarea ca exercitarea unei îndatoriri profesionale.
Pentru asigurarea deplinei func ționalită ți a ace stui mecanism, angaja ții care semnalează
neregularită ți de care, în mod direct sau indirect, iau cuno ștință, trebuie să beneficieze în mod
efectiv de regimul de protec ție împotriva oricăror discriminări sau abuzuri, iar managerii au
obliga ția de a întrepri nde cercetările adecvate în scopul elucidării celor semnalate și de a lua
măsurile care se impun.
5.2.7. Tratamentul egal
(a) Recunoa șterea nediscriminării ca principiu care să la baza desfă șurării activită ții și
înțelegerea distinc ției între discriminare, protejarea persoanelor defavorizate și discriminare
pozitivă
Analiza Cartei universitare pune în eviden ță recunoa șterea principiului nediscriminării
încă din primele sale articole. Acest principiu se împlete ște cu cerin țele privind diversitatea,
toleran ța și tratamentul egal și egalitatea de șanse între membrii comunită ții universitare. Între cele
mai importante astfel de prevederi amintim:
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
245 • Art. 14: Comunitatea universitară a SNSPA este deschisă atât cetățenilor români , cât și
celor străini, fără discriminări, cu respectarea condi țiilor impuse de organizarea ei internă
și a cerin țelor privind competen ța profesională și științifică.
• Art. 117 (1): Activitatea studen ților în cadrul comunită ții are la bază principiul
nediscriminării – toți studen ții beneficiază de egalitate de t ratament din partea institu ției.
Orice discriminare a student ului bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă,
etnie, religie, op țiune politică, origine socială, dizabilită ți, situa ție familială, apa rtenen ță
ori activitate sindicală este interzisă;
• Punctul 3 din Codul de etică: „Membrii SNSPA vor fi trata ți drept, corect și echitabil. Nu
este permisă discriminarea sau exploatarea, […] aderăm la ideea că dreptatea se bazează
pe împăr țirea corectă și echitabilă a puterii și prevenirea abuzului de putere. SNSPA adoptă
măsuri ferme pentru nediscriminare și egalitate de șanse cu privire la acces ul la studii,
angajare și la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese și a incompatibilită ților,
precum și pentru prevenirea și combaterea oricărei forme de corup ție, favoritism și
nepotism.
a. SNSPA interzice discriminarea în mediul academic, tratamentul inegal al unei
persoane care urmăre ște sau conduce la încălcarea ori limitarea drepturilor acesteia
pe baza genului, rasei, vârstei, dizabilită ții, orientării sexuale, a na ționalită ții, etniei,
religiei, categoriei sociale, stării materiale sau mediului de provenien ță. […]
b. SNPSPA încurajează ac țiunea afirmativă pe criterii de gen, rasă, vârstă, dizabili tate,
etnie, na ționalitate, zonă de provenien ță, stare materială, mediu de provenien ță
atunci când este impusă de asigurarea egalită ții de șanse și asigură transparen ța
publică în privin ța accesului oricărei persoane vizate de astfel de politici ”.
Totoda tă principiul nediscriminării transpare și din alte dispozi ții, care nu îl consacră
explicit, dar care contribuie la realizare sa. Principalul astfel de mijloc de realizare este
transparen ța și accesul deschis la concursuri și activită ți în cadrul SNSPA. Astfel, potrivit Cartei:
• Art. 12 (3): Admiterea în comunitatea universitară se face prin concurs pentru posturile
didactice și de cercetare.
• (4) Admiterea studen ților în comunitatea universitară se face prin concurs.
• Art. 60 (1): Decanul este selectat prin concurs public organizat de noul rector, numit de
acesta și validat de senatul universitar.
• Art. 103 (4): Conducerea compartimentului de asigurare a calită ții revine unui director
general pentru asigurarea calită ții (DGAC), desemnat pe bază de concurs
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
246 • Art. 105. Toate func țiile și gradele didactice și de cercetare vor fi ocupate prin concurs, iar
menținerea pe postul ocupat va fi condi ționată de performan țele științifice și didactice de
titularul postului .
• Art. 106. Concursul pentru ocuparea posturilor did actice are caracter deschis și se va
desfă șura potrivit metodologiei aprobate de senatul universitar .
• Punctul 8.1 din Codul de etică: „Angajarea și promovarea personalulu i academic și
administrativ se realizează pe baza meritelor relevante ale candida ților pentru postul
respectiv, cu respect area principiilor nediscriminării și egalită ții de șanse. SNSPA se
angajează să acorde un tratament corect și egal tuturor candida ților pentru admitere,
angajare, promovare, grada ție salarială, premiere, precum și să cultive diversitatea în
mediul academic prin măsuri pozitive adresate categoriilor defavorizate sau
subreprezentate, fără încălcarea principiului meritului”.
• Art. 10 din Regulamentul de admitere431: Cetă țenii statelor membre ale Uniunii Europene,
ai statelor apar ținând Spa țiului Economic European și ai Confedera ției Elve țiene pot
participa la admiterea în toate ciclurile de studii universitare, în acelea și condi ții prevăzute
de lege pentru cetă țenii români, inclusiv în ceea ce prive ște taxele de școlarizare.
• Art. 4 (1) din Codul universitar al studen ților432: Principiul nediscriminării – toți studen ții
beneficiază de egalitate de tratament din partea institu ției; orice discriminare directă sau
indirectă fa ță de aceștia este interzisă;
• Art. 6 și 7 din Codul universitar al studen ților433: SNSPA garantează pentru to ți studen ții
și pentru toate studentele un învă țământ echitabil în ceea ce prive ște admiterea, parcurgerea
și finalizarea studiilor. Propaganda politică, prozelitismul, precum și orice formă de
discriminare individuală sau de grup, pozitivă sau negativă sunt interzise în SNSPA.
Toate aceste dispozi ții, precum și punerea în aplicare în mod unitar a diferitelor
regulamente, metodologii și proceduri care guvernează activitatea SNS PA sunt de natură să
asigure respectarea principiului nediscriminării și al tratamentului egal.
Totu și, în societatea modernă trebuie să avem în vedere faptul că aplicarea acestui
principiu nu poate și nu trebuie să fie realizată în sensul liberalismului r adical, ci mai degrabă în
431 Regulamentul Concursului de Admitere pentru anul universitar 2017 -2018,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/admitere/Regulament_metodologie_admit ere_2017.pdf
432 Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
433 Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
247 sensul liberalismului social434. Astfel, pentru asigurarea de facto a nediscriminării este necesar ca
în anumite condi ții să fie utilizate măsuri pozitive pentru a oferi indivizilor egalitate de șanse reală.
În acest sens sunt de ex emplu măsurile care sprijină accesul la învă țământ superior a persoanelor
de anumite etnii sau na ționalită ți, prin asigurarea unui număr dedicat de locuri finan țate de la
bugetul public435. Această abordare are la bază ideea că persoanele în discu ție nu au s au nu au
putut avea acces la servicii de educa ție de aceea și calitate, astfel încât prin pregătirea lor să poată
concura cu șanse egale de câ știg cu ceilal ți participan ți. Această situa ție, prin specificul ei riscă să
perpetueze nivelul scăzut de pregătire al persoanelor de etnii sau na ționalită ți avute în vedere, și
să genereze un cerc vicios în privin ța capacită ții lor competitive.
Astfel, din perspectivă socială este necesară interven ția publică, prin măsuri specifice
sau de tratament preferen țial, care presupun asigurarea egalită ții depline și efective, permi țând ca
aprecierea să se facă în concret, de la caz la caz. Această abordare a fost ini țial cristalizată în jurul
ideii de discriminare pozitivă, care includea măsurile care vizează un anumit grup și urmăresc
eliminarea și prevenirea discriminării sau compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini,
comportamente și structuri existente. Aceasta a evoluat către ideea de măsuri specifice sau de
tratament preferen țial pentru a evita acordarea unei pre ferin țe automate și absolute membrilor
grupului minoritar, care caracteriza ideea de discriminare, chiar și pozitivă. În această situa ție
principiul nediscriminării nu este satisfăcut din punct de vedere conceptual, însă măsurile specifice
reprezintă o der ogare de la acesta pentru motive întemeiate, care este acceptată436.
Din această perspectivă, remarcăm în cadrul dispozi țiilor care guvernează activitatea
SNSPA următoarele categorii de situa ții în care au fost stabilite măsuri specifice sau de tratament
preferen țial în sus ținerea ideii de egalitate de șanse:
• SNSPA poate aproba studen ților reprezentând cazuri sociale diminuarea sau scutirea de la
plata taxei de școlarizare în schimbul efectuării unor activită ți în interesul universită ții437.
• Studen ții care provin din centre de plasament sau sunt orfani de ambii părin ți pot fi scut iți
de la plata regiei de cămin438.
• SNPSPA încurajează ac țiunea afirmativă pe criterii de gen, rasă, vârstă, dizabilitate, etnie,
naționalitate, zonă d e provenien ță, stare materială sau mediu de provenien ță, atunci când
434 Tămaș, S, Dictionar Politic – Institutiile Democratiei si cultura civica – Sergiu Tamas , Editura Șansa, București
1996
435 http://admitere.snspa.ro/admitere/locuri -la-buget/
436 A se vedea Prisăcariu, R., Statutul juridic al minoritatilor nationale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011 și
http://www.infolegal.ro/discriminarea -pozitiva -si-regimul -preferential/2011/08/16/?utm_source=rss&utm_medium=
rss&utm_campaign=discriminarea -pozitiva -si-regimul -preferen tial
437 Art. 124 (3) din Carta SNSPA
438 Art. 125 (10) din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
248 aceasta este impusă de asigurarea egalită ții de șanse. Totodată aceasta asigură transparen ța
publică în privin ța accesului oricărei persoane vizate de astfel de politici439.
• În cadrul regulamentului și metodologiei prop rii, SNSPA stabile ște, potrivit legii, măsuri
privind egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap, asigurând acolo unde este
necesar, suport adi țional adaptat nevoilor adul ților cu handicap, sprijinind accesul acestora
în SNSPA440.
• SNSPA acordă, în afara cifrei de școlarizare finan țate de la buget, 9 (nouă) locuri cu scutire
de taxă de școlarizare absolven ților cu diplomă de bacalaureat proveni ți din centrele de
plasament, în condi țiile stabilite de senatul universitar441.
• Studen ții SN SPA au dreptul de a fi examina ți printr -o metodă alternativă în situa ția în care
suferă de o dizabilitate temporară sau permanentă, certificată medical, care face imposibilă
prezentarea cuno ștințelor învă țate în manieră prestabi lită de către titularul de c urs. Metoda
alternativă indicată să va limit a atingerea standardelor examinării442
• Candida ții proveni ți sau provenite din medii dezavantajate socioeconomic sau
marginalizate din punct de vedere social, inclusiv absolven ți ai liceelor din mediul rural
sau din orașe cu mai pu țin de 10.000 de locuitori, pot benefic ia de locuri bugetate garantate .
Pentru această categorie de studen ți, asigurarea a serviciilor gratuite de orientare și
consiliere educa țională și profesională, a serviciilor de tutoriat, precum și urmărirea
traseelor educa ționale în vederea integrării lor academice, sociale și culturale în comunitate
constituie un criteriu de evaluare a calită ții universită ții443.
• Drepturile studen ților cu dizabilită ți fizice în desfă șurarea activită ților academice și a celor
sociale și culturale sunt prevăzute la art. 118 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările
și completările ulterioare444.
• Studen ții care beneficiază de bursă socială pot primi și orice alt tip de bursă445.
Față de aspectele analizate mai sus, apreciem să sunt îndeplinite toate cerin țele privind
recunoa șterea nediscriminării și egalită ții de șanse ca principii care stau la baza desfă șurării
439 Punctul 3.1 c) din Codul de etică
440 Art. 12 (5) din Regulamentul Concursului de Admitere pentru anul universitar 2017 -2018,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/admitere/Regulament_metodologie_admitere_2017.pdf
441 Art. 12 (7) din Regulamentul Concursului de Admitere pentru anul universitar 201 7-2018
442 Art. 9 (43) din Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA,
http://www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
443 Art. 10 din Codul universitar al dreptur ilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA
444 Art. 11 din Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA
445 Art. 4 (4) din Regulamentul privind acordarea burselor în SNSPA pentru anul 2017 -2018,
http://ww w.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
249 activită ții. De asemenea, programele de studii organizate de diferitele structuri din cadrul
universită ții sunt tot atâtea dovezi privind conformarea inclusiv la nivel substan țial, cu cerin țele
acestui indicator. Între programele de studii relevante amintim cu titlu de exemplu:
• Cursurile de Protec ția Juridică a Drepturilor Omului446 din cadrul studiilor de
licen ță sau cele de Drepturile omului – un sistem în evolu ție447 din cadrul studiilor de masterat
ale Facultă ții de Administra ție Publică
• Cursurile de Multiculturalism și Valori Democratice sau Na țiuni și Minorită ți448
din cadrul studi ilor de licen ță sau programul de masterat Politici, Gen și Minorită ți449 ale
Facultă ții de Științe Politice
• Cursurile de Management intercultural450 din cadrul studiilor de licen ță sau cele de
Antreprenoriat social451 din cadrul studiilor de masterat ale Facultă ții de Management
• Programele Departamentului de Rela ții Interna ționale și Integrare Europeană452
• Cursurile de Mass -media și societatea, Etica în comunicare și Comunicare
nonverbală453 din cadrul studiilor de licen ță ale Facultă ții de Comunicare și Rela ții Publice
(b) Aplicarea acelora și solu ții în situa ții similare și aplicarea de solu ții personalizate, în cazul
situa țiilor diferite, inclusiv prin raportarea la practica anterioară și la jurispruden ță
O primă concluzie care se poate desprinde din analiza sec țiunilor anterioare este că
activitatea SNSPA este în bună măsură procedurizată și deci că există o bază de referin ță care să
ghideze activitatea personalului către o practică unitară de abordare a situa țiilor pe care le are de
gestionat în mod curent. Din d ocumentele disponibile public nu a putut fi analizată măsura în care
astfel de practici sau proceduri, ori solu țiile oferite prin aplicarea acestora, au fost contestate în
fața structurilor interne sau a instan țelor de judecată și dacă prin hotărârile pron unțate au fost
validate aceste abordări ori s -a impus modificarea acestora. Este de presupus că majoritatea
acestora a fost validată, iar că cele eventual modificabile sunt pu ține la număr. Recomandăm cu
titlul de bună practică realizarea unei analize la n ivel intern a acestor solu ții, inclusiv prin înscrierea
lor într -un registru centralizator, care să permită o eviden ță exactă și la intervale regulate o analiză
comparativă care să stea la baza eventualelor modificări pentru îmbunătă țire. De asemenea,
446 http://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/AE3.pdf
447 http://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/sae.pdf
448 http://www.politice.ro/ro/licenta_zi
449 http://www.politice.ro/ro/masterat
450 http://www.facultateademanagement.ro/fise -de-disciplina/
451 http://www.facultateademanagement.ro/wp -content/uploads/2016/03/FD -Antreprenoriat -Social -FM-1M-2015 –
2016.pdf
452 http://www.dri.snspa.ro/masterate
453 http://www.comunicare.ro/index.php?page=licenta
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
250 recomandăm ca în motivarea diferitelor solu ții adoptate la nivel institu țional să se facă men țiune
despre întemeierea acestora pe practica institu țională anterioară, pentru consecven ță, sau despre
schimbarea practicii institu ționale ca urmare a modificărilor d e context.
În ceea ce prive ște aplicarea de solu ții personalizate, în cazul situa țiilor diferite,
considerăm că poate fi utilă o analiză a excep țiilor prevăzute de documentele care guvernează
activitatea SNSPA, pentru a desprinde de aici concluzii privind viziunea institu țională asupra
nevoii de particularizare a deciziilor, în raport de anumite circumstan țe particulare.
Astfel, o primă excep ție întâlnim în prevederile Cartei cu privire la vârsta de pensionare,
care potrivit art. art. 107 (1) este de 65 de ani pentru personalul didactic, similar dispozi țiilor legale
generale. Totu și, în considerarea performan ței sale profesionale și în raport de situa ția financiară
a SNSPA, Senatul poate decide, potrivit art. 107 (2) continuarea activită ții unui cadru didact ic sau
de cercetare după pensionare, este posibilă fără limită de vârs tă, în baza unui contract pe perioadă
determinată de un an, cu pos ibilitatea de prelungire anuală .
O altă situa ția care intră sub inciden ța acestor considera ții, și care derogă practic d e la
regimul general aplicabil, este cea stabilită de a rt. 126 , potrivit căruia c opiii personalului didactic
aflat în activitate sunt scuti ți de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere la programele
de licen ță, masterat și doctorat și benefi ciază de gratuitate la cazare în cămine.
Din perspectiva aplicării în practică a cerin țelor privind nuan țarea solu țiilor în raport de
specificul fiecărei situa ții, remarcăm, spre exemplu, prevederea din Regulamentul de func ționare
a comisiei de etică454 potrivit căreia „atunci când Comisia consideră că fapta imputată reprezintă
o încălcare minoră a eticii academice, se va propune păr ților concilierea pe cale amiabilă. În cazul
în care concilierea are loc, comisia ia act de acest lucru, iar conflictul dintre p ărți se va stinge”.
Aplicarea acestei solu ții va conduce deci la excluderea celorlalte etape privind solu ționarea
sesizării sau a reclama ției.
În acela și sens sunt de interpretat și dispozi țiile art. 81 din Regulamentul intern pentru
personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ455, care prevede criteriile care vor sta la baza
individualizării sanc țiunii disciplinare aplicate, respectiv: contextul în care fapta a fost săvâr șită;
gradul de vinovă ție al salariatului; consecin țele abaterii disciplinare; comporta mentul general al
salariatului în desfășurarea activită ții; eventualele sanc țiuni disciplinare primite anterior de către
acesta.
454 Art. 20 (3)
455 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
251 Având în vedere cele de mai sus, putem conchide, cu p rivire la analiza prezentului
indicator, că există cadrul de conformitate care să permită pe de o parte aplicarea unui regim unitar
în privin ța practicii administrative, dar și criterii suficiente pentru a putea individualiza solu țiile
concrete în func ție de circumstan țe, fără a afecta obiectivitatea deciziei finale.
(c) Protejarea drepturilor individuale ca sumă vs. protejarea interesului public
Un dezechilibru evident cu privire la protejarea drepturilor individuale vs. protejarea
interesului public apare atunci când la nivelul comunită ții academice apare o stare de nemul țumire
și încordare, care se poate exprima sau nu în conflicte de muncă, suspendări temporare de
activitate, luări publice de pozi ție sau alte forme de manifestare publică.
Aprecierea satis facerii acestui indicator este strâns legată de cultura organiza țională
existentă, de felul în care diver șii membri se raportează la documentele statutare – conformare
voluntară și spontană, ignorare desăvâr șită sau chiar contestare în fa ța structurilor re sponsabile –
ca prim demers, sau chiar în fa ța instan țelor. Discutăm aici de acele situa ții în care, fără a exista o
afectare directă a unui drept sau interes legitim al unui individ, sunt totu și exercitate instrumentele
legale pentru cenzurarea generică a documentelor care guvernează activitate pentru nesatisfacerea
de către acestea a unui interes legitim generic.
Sunt relevante în acest sens dispozi țiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ, potrivit căreia persoana vătămată, titulară a d reptului la ac țiune în contencios
administrativ, poate fi alături de titularul dreptului sau interesului legitim afectat, și „grupul de
persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime
private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a
unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice
determinate”456.
Acestor dispozi ții generale, le sunt adăugate cele cuprinse în chiar legea cadru a
educa ției, potrivit căreia neconformarea de către institu țiile de învă țământ superior cu privire la:
• respectarea legisla ției în vigoare, cartei proprii și politicilor naționale și europene în
domeniul învățământului superior;
• aplicarea și respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea și evaluarea
calită ții în învățământul superior;
• respectarea politicilor de echitate și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și
deontologie profesională aprobat de senatul universitar;
456 Interpretare corobo rată a art. 1 (1) și art. 2 (1) a) din Legea nr. 554/2004
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
252 • asigurarea eficien ței manageriale și eficien ței utilizării resurselor, în cazul universită ților
de stat, și a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului institu țional;
• asigurarea transparen ței tuturor deciziilor și activ ităților sale, conform legisla ției în
vigoare;
• respectarea libertă ții academice a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare,
precum și drepturile și libertă țile studen ților
• obliga ția Consiliului de etică de a investiga aspectele sesizate cu privire la elementele de
mai sus și de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni
constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea
acestor obliga ții poate fi atacată în contencios administrativ de orice persoană fizică sau juridică
română457.
O dimensiune particulară a acestui indicator este legată de situa țiile în care actele
universită ții sunt atacate ca urmare a încălcării sau afectării unor drepturi sau interese legitime
individuale. În astfel de situa ții, credem că este utilă aprecierea ponderii în care ac țiunile se
întemeiază pe o insatisfac ție de ordin personal, generată de imposibilitatea realizării unui interes
propriu particular, sau ea are ca fundament o ex plica ție mai complexă, care poate sta la baza unor
insatisfac ții de ordin colectiv, sens în care poate să devină oportună o reevaluare a actelor adoptate
pentru a pune de acord interesele afectare, cu interesul public al institu ției.
Desigur că și în aceas tă din urmă situa ție sunt incidente prevederile Legii nr. 544/2004,
de data aceasta din perspectiva subiectului de drept direct vătămat, astfel cum este acest lucru
precizat ca parte a informa țiilor publice disponibile pe site458. Această men țiune, de și part iculară
cu privire la limitarea accesului la informa ții de interes public, este în fapt de aplicabilitate generală
pentru toate actele administrative ale universită ții, sens în care recomandăm actualizarea
informa țiilor de pe site în acord cu cerin țele art . 125 (4) din Legea nr. 1/2011, potrivit celor de mai
sus.
În lumina celor de mai sus, reiterăm recomandarea privind analizarea practicii
institu ționale și judiciare relevante pentru identificarea și îndreptarea situa țiilor în care actele
universită ții pot face obiectul unor contesta ții în contencios administrativ.
(d) Protejarea drepturilor individuale până la limita afectării drepturilor celorlal ți
Evaluarea acestui indicator este relativ dificil de realizat din analiza documentelor
457 Interpretare coroborată a art. 124 și 125 din Legea nr. 1/2011
458 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ -privind -informatiile -publice/item/293 -modalitatile -de-
contestare -a-deciziei-autoritatii -sau-a-institutiei -publice -in-situatia -in-care-persoana -se-considera -vatamata -in-
privinta -dreptului -de-acces -la-informatiile -de-interes -public -solicitate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
253 interne ale institu ției, punerea sa în aplicare fiind de cele mai multe ori expresia unor decizii de
oportunitate, care, de și așa cum arătam în partea teoretică a prezentei lucrări, pot fi supuse
controlului, aprecierea propor ționalită ții lor este mai degrabă o chestiune de perce pție.
Pentru o analiză pertinentă a acestei dimensiuni ar fi utilă o cercetare de percep ție a
comunită ții universitare cu privire la abordarea generală a respectării drepturilor individuale ale
membrilor aceleia și categorii profesionale, și eventual o analiză a evaluărilor anuale a activită ții
didactice, realizate de studen ți.
Sugerăm în acest sens valorificarea expertizei în domeniul sociologiei existente la
nivelul universită ții, și crearea unui cadru de analiză care să pună în eviden ță aspectele de e chilibru,
tratament egal și nediscriminatoriu între membrii comunită ții academice, informa ții care ar putea
fi ulterior utilizate pentru promovarea universită ții.
(e) Selec ția partenerilor/ contractorilor se face în baza unor proceduri care permit accesul ega l
și nediscriminatoriu al tuturor poten țialilor candida ți, asigurându -se condi țiile pentru o
concuren ță reală, și fără stabilirea unor criterii restrictive
În ceea ce prive ște selec ția contractorilor, aceasta se realizează potrivit unui set de reguli
care apare ca fiind unitar, din analiza informa țiilor disponibile pe pagina de internet a universită ții,
la sec țiunea dedicată anun țurilor de achizi ții publice459.
Analiza sec țiunii dedicate procedurilor460 indică existen ța procedurii opera ționale PO
05 – Desfă șurarea procesului de achizi ții publice și urmărirea derulării contractelor461, în prezent
aflată în curs de revizuire. Întrucât con ținutul acesteia nu poate fi consultat, sugerăm publicarea
acesteia după finalizarea revizuirii. Recomandăm de asemenea, cu tit lu de bună practică și pentru
creșterea gradului de transparen ță, publicarea anun țului de atribuire a contractului, în completarea
datelor publicate în cadrul SPEAP, precum și a programului anual de achizi ții pentru anul curent.
Apreciem că accesul la info rmații privind achizi țiile desfă șurate, direct de pe pagina
institu ției este în măsură să asigure accesul egal și nediscriminatoriu al tuturor poten țialilor
candida ți, și să ofere premisele pentru o concuren ță reală.
În ceea ce prive ște selec ția parteneril or, obliga ția parcurgerii unei proceduri publice
rezidă doar cu privire la selec ția acestora în vederea depunerii de cereri în cadrul programelor
finan țate din fonduri europene aferente perioadei de programare 2014 -2020.
În acest sens art. 29(1) din OUG nr. 40/2015462 stabile ște în mod explicit că „pentru
implementarea proiectelor din fonduri europene, entită țile finan țate din fonduri publice , deci și
459 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/anunturi -achizitii -publice
460 http://ww w.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri
461 Aprobată prin Hotărârea Senatului nr.28/22.03.2016
462 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 -2020
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
254 SNSPA, pot stabili parteneriate cu alte entită ți din sectorul privat, numai prin aplicarea unei
proceduri de selec ție care respectă, cel puțin, principiile tratamentului legal, transparen ței,
nediscriminării și utilizării eficiente a fondurilor publice”.
Față de cele de mai sus, nu am putut identifica în rândul procedurilor disponibile publice,
una care să fie dedicată selec ției acestui tip de parteneri, sens în care recomandăm formularea și
publicarea unei astfel de procedurii, pentru eventualitatea depunerii unor astfel de proiecte în
parteneriat.
5.2.8. Propor ționalitatea
(a) Adoptarea unor măsuri adecvate îndeplinirii scopului și obiectivelor stabilite
Întreaga analiză realizată până la acest moment pune în eviden ță existen ța unui
ansamblu de măsuri corelate, adoptate pentru îndeplinirea scopului și a obiectivelor stabilite.
Merită observat în acest sens, faptul că potrivit legisla ției în vigoare, evaluările
institu ționale ale Agen ției Române de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior se realizează
o dată la 5 ani, ultima astfel de evaluare fiind realizată în cadrul SNS PA la finele anului 2014463.
Aceasta trebuie coroborată cu faptul că toate documentele de planificare strategică în vigoare la
acest moment poartă ca dată de realizare sau adoptare acela și moment de timp, sens în care este
de presupus faptul că noile documen te adoptate au în vedere concluziile și recomandările analizei
anterioare.
Așa cum arătam și la sec țiunea dedicată responsabilită ții structurilor de conducere,
observăm că există la nivel de planificare mai multe documente adoptate, unele dintre ele chiar
recente, însă din sursele publice consultate nu au putut fi identificare rapoartele de analiză cu
privire la progresul anterior sau la gradul de realizare a măsurilor stabilite prin documentul similar
anterior. Analiza comparată a documentelor în succesiun ea lor permite o deduc ție cu privire la
măsurile realizate și a celor nerealizate sau realizate doar par țial, prin faptul că acestea se regăsesc
în mai multe documente la rând. Credem însă că această deduc ție nu este suficientă pentru a
permite o determina re concretă a propor ționalită ții măsurilor adoptate în raport cu scopurile
propuse.
Totodată, valorificarea analizelor cu privire la progresul înregistrat poate fi utilizată ca
temei pentru aplicarea abordării, despre care am mai amintit, a procesului de î mbunătă țire
continuă de tip PDCA464, specifică sistemelor de management, în care se consacră de fapt o solu ție
463 http://proiecte.aracis.ro/upload s/media/Raport_sintetic_SNSPA_01.pdf
464 Plan-Do-Check -Act
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
255 de maximizare a utilizării memoriei și practicii institu ționale.
Acolo unde astfel de analize și planificări au un poten țial birocratic ridicat, co nsiderăm
că sistemul de abordare multianuală, folosit deja în abordarea institu țională, este binevenit. Dacă
însă acesta nu este compatibil cu cerin țele legale privind raportarea anuală, o solu ție de corelare
poate răspunde ambelor nevoi. Astfel, propunem ca pe viitor planificarea multianuală să fie
organizată progresiv, concentric, cu obiective stabilite pentru fiecare an în parte, astfel încât pe
baza monitorizării continue să poată fi furnizate datele pentru raportările anuale, urmând ca
evaluarea efecti vă să fie realizată la finalul ciclului multianual.
(b) Asigurarea echilibrului între interesul privat/ particular și interesul public
Interesul public ocrotit și realizat de SNSPA este legat de asigurarea accesului și
realizarea dreptului la învă țământ. În acest sens, SNSPA pune la dispozi ția comunită ții servicii de
educa ție gratuită pentru un număr limitat de membri ai acesteia, potrivit cifrelor de școlarizare
aprobate anual de către Guvern.
În satisfacerea aceluia și interes public de realizare a dreptului la învă țământ, SNSPA
pune la dispozi ția comunită ții și servicii de educa ție contra cost. În această situa ție constatăm
inciden ța mai multor interese concurente, astfel:
Un interes public, general, privind realizarea dreptului la învă țământ, cu respectarea
standardelor de calitate. Observăm în acest sens că de și vorbim despre învă țământ contra cost465,
modul de organizare a prestării serviciului nu face distinc ție între cele două categorii de beneficiari.
Cu alte cuvinte atât studen ții care sunt înmatricula ți pe locurile cu finan țare de la buget, cât și cei
înmatricula ți pe locurile cu taxă beneficiază în mod unitar de aceea și calitate a serviciilor,
participând în comun la cursuri și seminarii. Mai mult decât atât, la începutul fiecărui an universitar
se real izează, în baza procedurii opera ționale PO 11466 redistribuirea locurilor finan țate de la
bugetul de stat și a locurilor cu taxă, astfel încât se asigure echilibrul și propor ționalitatea accesului
la servicii de învă țământ gratuit .
Cel de -al doilea interes identificat este cel al comunită ții, respectiv al studen ților care
urmăresc ob ținerea de servicii de educa ție de calitate, în mod gratuit. În cazul în care acest interes
nu poate fi satisfăcut astfel din motive obiective, el se transformă în ob ținerea acel orași servicii de
educa ție de calitate, dar cu taxă. Criteriul obiectiv care stă la baza determinării modului în care se
realizează satisfacerea dreptului este determinat de performan ța individuală la concursul de
465 http://admitere.snspa.ro/admitere/locuri -la-buget/
466 Procedura de redistribuire a locurilor finanțate de la bugetul de stat și a locurilor cu taxă, aprobată prin Hotărârea
Senatului nr.19/15.02.2017
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
256 admitere sau în anul anterior de studii.
Nu în ultimul rând, cel de -al treilea interes în cauză este cel al SNSPA, care dore ște pe
de o parte satisfacerea interesului public la standarde de calitate excep ționale, pentru a putea
valorifica beneficiile ulterioare rezultate: includerea în clasamente naționale și interna ționale,
atragerea de resurse umane de calitate, accesul la programe de cercetare și dezvoltare academică,
accesul la parteneriate interna ționale, etc. O altă componentă a interesului SNSPA este atragerea
de resurse suplimentare – inclu siv prin oferirea serviciilor de educa ție în regim cu taxă – pentru a
putea sus ține pe de o parte derularea opera țiunilor curente, iar pe de altă parte dezvoltarea
componentei de excelen ță academică, toate subsumându -se în cele din urmă ideii de cre ștere a
calită ții serviciilor de educa ție.
Față de cele analizate mai sus, apreciem ca foarte fină grani ța între cele trei categorii de
interese, însă a șa cum men ționam ele sunt concurente, iar nu contradictorii, subsumându -se
interesului comun privind calitatea serviciilor de educa ție, care trebuie să prevaleze.
(c) Maximizarea beneficiilor ob ținute cu resursele disponibile
În raport de aspectele analizate mai sus, precum și a datelor disponibile pe pagina de
internet a institu ției, apreciem că ultimul document publicat în măsură să ofere informa ții relevante
pentru acest indicator este Raportul privind starea universită ții pentru anul 2013467, care con ține în
cuprinsul său date despre:
• Situa ția financiar ă a universit ății, pe surse de finan țare și tipuri de cheltui eli
• Situa ția fiec ărui program de studii
• Situa ția personalului și a posturilor vacante din SNSPA
• Rezultatele activit ăților de cercetare
• Situa ția asigur ării calit ății activit ăților din cadrul SNSPA
• Situa ția respect ării eticii universitare și a eticii activit ăților de cercetare
• Situa ția inser ției profesionale a absolven ților din promo țiile precedente
• Activitatea de comunicare intern ă și extern ă a SNSPA
Întrucât intervalul de timp scurs de la publicarea acestui ultim raport și până în prezent
este de aproape 5 ani, apreciem că informa țiile con ținute în acesta nu mai pot oferi informa ții
relevante pentru prezenta analiză. În acest sens, recomandăm publicarea cât mai curând a
rapoartelor pentru anii subsecven ți, având în vedere că acestea există, constituind o ob ligație
467 www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/raport_rector_2013_final.compresse d.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
257 prezentarea acestora de către rector, în fa ța senatului, în luna aprilie a fiecărui an468. Mai mult decât
atât raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice și constituie o condi ție
fundamentală pentru accesul la finan țările din bugetul public, potrivit art. 130 (3) din Legea nr.
1/2011.
Realizarea și publicarea acestor rapoarte poate aduce multiple beneficii universită ții,
datele cuprinse în acestea putând reprezenta un real instrument de marketing, pentru promovarea
acesteia , atragerea de noi cursan ți și de resurse financiare suplimentare, maximizând astfel
rezultatele ob ținute, în raport de resursele disponibile și sprijinind îndeplinirea prezentului sub –
indicator.
(d) Respectarea termenului rezonabil: desfă șurarea unei ac țiuni fără afectarea fluxului firesc al
activită ții institu ției – în ordinea primirii solicitărilor și după solu ționarea celor anterioare,
în unitatea de timp alocată; într -un interval de timp care să nu facă rezultatul ac țiunii
nenecesar solicitantului
Analiz a documentelor publice nu pune în eviden ță vreo referire explicită la ideea de
termen rezonabil, pe care am analizat -o pe larg la sec țiunea dedicată respectării drepturilor omului.
Cu toate acestea, analiza diferitelor regulamente și proceduri pune în eviden ță stabilirea a
numeroase termene pentru parcurgerea diferi ților pa și. Astfel, re ținem cu titlu de exemplu
următoarele situa ții:
• Studen ții au dreptul la un termen de înscriere de cel pu țin 10 zile lucrătoare de la afi șarea
anun țului pentru concursuri le organizate în universitate, inclusiv cele pentru burs e, tabere,
cazare și mobilită ți. Totodată au dreptul de a lua la cuno ștință cu cel pu țin 5 zile înainte,
data în care sunt programate examenele din cadrul sesiunilor de examinare sau a sesiunilor
de restan țe469.
• Sanc țiunea disciplinară se aplică în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la
cuno ștință despre săvâr șirea abaterii disciplinare, prin decizie scrisă , dar nu mai târziu de
6 luni de la data săvâr șirii acesteia . Decizia de sanc ționare se înmânează salariatului în cel
mult 5 zile calendaristice de la data emiterii.470.
• Sesizările/reclama țiile se depun în termen de cel mult 6 luni de când persoana care a depus
sesizarea a luat cuno ștință de producerea faptei/faptelor471.
• Comisia de etică se reune ște în ședințe extraordinare în cel mult 5 zile lucrătoare de la
468 Art. 50 (1) n) din Carta SNSPA
469 Art. 9 (13) și (14) din Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentelor și studenților din SNSPA
470 Interpretare coroborată a art.83. (1) și (3) din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxilia r și tehnico –
administrativ
471 Art. 14 (1) din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
258 depunerea unei sesizări/reclama ții472
• Comisia comunică autorului sesizării rezultatul procedurilor, după încheierea acestora în
termen de 30 de zile de la primirea sesizării473
• Persoana recl amată poate fi audiată de către Comisie. Convocarea la audiere se va face cu
minim 48 ore înaintea datei audierii, transmisă structurii din care face parte persoana
reclamată474.
• Părțile pot contesta hotărârea Comisiei, în termen de 5 de zile de la comunicar e la Comisia
de Contesta ții. Contesta ția se va solu ționa, atât din punct de vedere al respectării procedurii
cât și pe fond, în termen de 10 zile de către o comisie de contesta ții formată din 5 membri
propusă de consiliul de administra ție, avizată de Senat ul universitar și aprobată de Rectorul
universită ții. Hotărârea comisiei de contesta ții este definitivă și se poate ataca în termen de
30 de zile de la comunicare, la Sec ția de Contencios Administrativ a Tribunalului
municipiului Bucure ști. După ce Senatul SNSPA ia act de hotărârea Comisiei de
contesta ții, Decanul sau Rectorul, după caz, dispun punerea în aplicare a sanc țiunilor
stabilite de aceasta, în termen de 30 de zile de la stabilirea lor475.
Constatăm a șadar că de și, cum arătam anterior, nu există sta bilite termene de răspuns
sau de solu ționare a solicitărilor inter și intra institu ționale, întreaga economie a documentelor care
guvernează activitatea SNSPA are în vedere satisfacere cerin țelor privind termenul rezonabil.
Întrucât nu am putut identifica conținutul procedurii de sistem privind circuitul documentelor,
recomandăm, dacă acest lucru nu există deja, includerea în cadrul acesteia a unui timp mediu de
răspuns la solicitările inter și intra institu ționale, astfel încât să fie asigurată cerin ța de
predictibilitate în acest sens.
(e) Posibilitatea formulării de puncte de vedere de către solicitant (dreptul de a fi ascultat înainte
de luarea unei măsuri individuale)
Considera ții relevante pentru acest indicator au fost realizate în cadrul sec țiunii dedi cate
drepturilor omului, acolo unde a fost analizat dreptul la apărare și unde am arătat detaliat că sunt
îndeplinite cerin țele de conformitate.
Față de cele expuse deja credem că se cuvine men ționat faptul că în sensul unei bune
practici institu ționale, a cest indicator poate fi extins și poate încorpora și alte măsuri de consultare
472 Art. 9 (2) din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA
473 Art. 19 din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA
474 Art. 24 (3) din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA
475 Art. 38 din Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
259 a persoanelor vizate, respectiv a solicitan ților, în sensul unei abordări pro -active, iar nu doar
reactive, în cazul aplicării unor sanc țiuni.
Acelea și considera ții sunt aplicabile și în cazul completării și depunerii declara țiilor de
avere și de interese, a apari ției unor situa ții de incompatibilită ți, caz în care persoanele aflate în
aceste situa ții au un termen de 30 de zile pentru a opta între cele două pozi ții, iar abia ulterior se
poate aplica sanc țiunea demiterii476.
În aceste condi ții apreciem ca fiind îndeplinite cerin țele privind conformitatea cu acest
sub-indicator.
(f) Posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva actelor și actelor asimilate ale
administra ției publice și men ționarea explicită a acesteia în actele emise, sub sanc țiunea
nulită ții actelor
Așa cum arătam la sec țiunea dedicată protejării drepturilor individuale ca sumă vs.
protejarea interesului public, actele SNSPA sunt supuse contro lului judiciar în contencios
administrativ, fiind aplicabile în acest sens atât prevederile generale ale Legii nr. 554/2004 cât și
cele ale Legii nr. 1/2011. Aplicabilitatea acestora este una cu caracter general și este incidentă
independent de men ționarea sau nu în cuprinsul actelor emise a acestor posibilită ți.
Indicatorul de fa ță însă solicită analizarea respectării unui standard mai ridicat, respectiv
respectarea obligativită ții men ționării acestor căi de atac în chiar cuprinsul actelor emise, sub
sancțiunea nulită ții acestora.
Vom prezenta în cele ce urmează extrase din documentele care guvernează activitatea
SNSPA care demonstrează îndeplinirea acestei cerin țe de conformitate, după cum urmează:
• Hotărârea Comisiei de Etică trebuie să con țină, sub sanc țiunea nulită ții, termenul în care
sancțiunea poate fi contestată și instan ța competentă și termenul în care sanc țiunea poate
fi contestată477. Remarcăm în textele subsecvente, că acestea recunosc caracterul facultativ
al jurisdic țiilor administrative și stipu lează faptul că hotărârea comisiei poate fi atacată fie
mai întâi la comisia de contesta ții, fie direct la instan ța competentă.
• Sub sanc țiunea nulită ții absolute, în decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare se cuprind
în mod obligatoriu termenul în care sanc țiunea poate fi contestată și instan ța competentă la
care sanc țiunea poate fi contestată478.
476 Punctul 4.5 c) și d) din Codul de etică
477 Art. 36 e) și f) din Regulamentul de funcționare a comisiei de etică
478 Art. 83 (2) e) și f) din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
260 Față de cele analizate mai sus, apreciem că sunt îndeplinite condi țiile pentru
conformitatea cu cer ințele acestui indicator.
Într-o abordare mai amplă, am putea supune analizei și posibilitatea contestării în
contencios administrativ a rezultatelor la diferitele concursuri organizate de universitate. În acest
sens trebuie să facem precizarea că document ele care con țin rezultatele acestor concursuri nu
reprezintă acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, ci acte premergătoare acestora, astfel
cum rezultă și din practica instan țelor judecătore ști479. Astfel constituie acte administrative,
supuse cont rolului pe calea contenciosului administrativ, deciziile de înmatriculare, în cazul
studen ților, sau hotărârile pentru aprobarea rezultatelor concursului. Astfel actele premergătoare,
conținând rezultatele concursurilor, care au stat la baza emiterii actel or administrative arătate sunt
supuse controlului de legalitate numai împreună cu acestea480. Aceste aspecte, de și relevante
analizei, considerăm că ar reprezenta o sarcină excesivă și dispropor ționată pentru universitate,
dacă s -ar constitui într -o condi ție obligatorie de informare a candida ților. Cunoa șterea acestor
aspecte reprezintă expresia principiul prezum ției constitu ționale de cunoa ștere a legii.
(g) Obținerea de repara ții în cazul nerespectării unei cerin țe de bună administrare
Reiterăm și în cadrul prezentului indicator faptul că, potrivit legii cadru a educa ției,
nerespectarea de către institu țiile de învă țământ superior a cerin țelor privind buna administrare
detaliate în art. 124 constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică
română și poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică
română, potrivit legii481.
Coroborat cu acesta, art. 8 din legea cadru a contenciosului administrativ482 prevede că
obiectul acțiunii îl constituie solicitarea anulării în tot sau în parte a actului, repararea pagubei
cauzate și, eventual, repara ții pentru daune morale, atunci când cel încălcat este un drept subiectiv
sau un interes legitim privat. Potrivit alin. (1^2) al aceluia și articol, atunci cât temeiul acțiunii este
reprezentat de încălcarea unui interes legitim public, obiectul acțiunii poate fi numai anularea
actului sau obligarea universită ții la emiterea acestuia, respectiv la efectuarea unei anumite
opera țiuni administrative, iar nu acordar ea de daune.
Constatăm a șadar că sunt incidente în analiză dispozi țiile legale generale, sens în care
sunt îndeplinite cerin țele prezentului indicator. Nu există în spa țiul public informa ții disponibile
479 SENTINTA CIVILA NR. 2284/ 29.05.2009 a Curții de Apel București, Secția a VIII -A Conten cios Administrativ
și Fiscal; https://www.avocatura.com/speta -85708 -contencios -administrativ -si-fiscal –anulare -act-
administrat.html#ixzz5EkHU21Xy
480 art. 18 alin 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
481 Interpretare coroborată a art. 1 24 și 125 din Legea nr. 1/2011
482 Art. 8 (1) Legea nr. 554/2004
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
261 privind realizarea acestui drept la nivel individual, pentru a putea analiza modul concret de
îndeplinire.
(h) Trasabilitatea: păstrarea eviden țelor pentru demonstrarea îndeplinirii scopului și
obiectivelor
Trasabilitatea reprezintă o condi ție esen țială din perspectivă de audit. Ea permite
identificarea pistel or de audit, pe de o parte, iar pe de altă parte ajută la demonstrarea îndeplinirii
diferitelor cerin țe legale sau nu.
Astfel, trasabilitatea presupune întocmirea diferitelor acte și documente în formă scrisă
sau într -o formă care să permită consemnarea sa u înregistrarea și arhivarea acesteia, pentru
verificare ulterioară.
Întrucât tehnologiile moderne pun la dispozi ție o varietate de instrumente, trasabilitatea
opera țiunilor și documentelor poate fi realizată într -o multitudine de modalită ți: prin document e
scrise, scanate și arhivate electronic, prin păstrarea documentelor în format electronic,
înregistrarea și păstrarea log -urilor (înregistrări și informa ții despre utilizatorii care accesează
diferite sisteme și opera țiunile desfă șurate), înregistrări vid eo, înregistrări audio și altele
asemenea.
În interpretarea modernă a trasabilită ții, în special în sensul standardului ISO 9001,
trasabilitatea presupune păstrarea oricăror înregistrări relevante care permit demonstrarea
îndeplinirii cerin țelor de conform itate, fără a mai exista un set de înregistrări (documente)
predefinite și lăsând la latitudinea fiecărei organiza ții modalitatea de realizare a acestui demers,
în func ție de specificul activită ții.
Această abordare este construită pornind de la nevoia de management al riscurilor, care
presupune adoptarea tuturor măsurilor de diligen ță necesare, indiferent de formă, pentru
minimizarea riscurilor. Cum neconformitatea poate fi considerată un risc institu țional, este la
latitudine managementului care sunt moda litățile prin care acesta este înlăturat.
Pentru a asigura func ționalitatea acestei abordări este necesară încorporarea și asumarea
conformită ții ca parte a culturii organiza ționale. Cum din perspectiva institu țiilor publice, cultura
organiza țională încorporează în continuare o dimensiune semnificativă a formalismului, parte din
acesta derivând din chiar cerin țele legale, este uneori dificilă aplicarea acestei abordări. Întâlnim
abordări în acest sens atunci când în cadrul aceleia și institu ții sunt im plementate în paralel modele
de management de tipul standardelor ISO, și modele de management de tipul controlului intern
managerial.
Totu și, în lumina autonomiei universitare, credem că utilizarea acestei abordări pentru
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
262 dezvoltarea conformită ții cu cerin țele de bună administrare poate fi utilizată, sens în care a fost
abordată și prezenta analiză.
De altfel, analiza de fa ță se constituie tocmai într -un instrument pentru asigurarea
trasabilită ții îndeplinirii cerin țelor de bună administrare.
Din perspectiv a asigurării trasabilită ții prin intermediul celorlalte documente, a șa cum
am arătat de -a lungul sec țiunilor din prezentul capitol, aceasta este asigurată pentru cele mai multe
dintre cerin țe, fie direct, prin existen ța formală a acestor documente, fie pri n conexarea unor date
din care rezultă în mod indubitabil existen ța acestora, pentru care am formulat recomandarea
înregistrării formale a acestora.
(i) Angajarea răspunderii personalului pentru nerespectarea cerin țelor de bună administrare
propor țional cu gr avitatea acestor nerespectări și cu obliga țiile care revin fiecărei persoane
potrivit func ției sale atât din perspectivă ierarhică cât și din perspectiva competen ței
substan țiale
Un prim aspect care necesită a fi men ționat în cadrul acestui indicator este faptul că
buna administrare sau dreptul la bună administrare nu a primit nici la nivel de reglementare, nici
la nivel jurispruden țial, recunoa șterea statutului de drept subiectiv care să poată fi ocrotit pe calea
unei ac țiuni directe în instan ță. Pe de al tă parte, definirea bunei administrări ca principiu sau
standard din cuprinsul căreia fac parte o suma de drepturi subiective sau care vizează o sumă de
interese legitime, face posibilă ocrotirea fiecăruia dintre aceste elemente pe calea unei ac țiuni
direc te. Aceste precizări sunt necesare pentru a clarifica faptul că angajarea răspunderii
personalului pentru nerespectarea cerin țelor de bună administrare are în fapt la bază încălcarea din
culpă, deci cu vinovă ție, a oricăreia sau mai multor cerin țe de bună administrare manifestate sub
forma interesului legitim, și nu doar a unui drept subiectiv.
Astfel rezultă că mai întâi trebuie stabilită răspunderea disciplinară a personalului, în
cazul în care acesta se face vinovat de nerespectarea cerin țelor de bună ad ministrare, pentru ca
numai ulterior să poată fi stabilită și răspunderea patrimonială, în lipsa vinovă ției neputând fi atrasă
răspunderea patrimonială.
Potrivit prevederilor Cartei, structurile de conducere răspund public pentru îndeplinirea
obiectivelor asumate. După cum arătam la sec țiunea dedicată responsabilită ții structurilor de
conducere, acestea răspund pentru nerespectarea Cartei și a Codului de etică, precum și a
hotărârilor Senatului, ale consiliilor sau deciziile superiorilor, după caz.
În ceea ce prive ște răspunderea personalului didactic și de cercetare, personalul didactic
și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control, aceasta poate fi
angajată potrivit contractului individual de muncă, precum încălcarea cerințelor de bună
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
263 administrare pe care sunt chema ți să le respecte potrivit responsabilită ților ce le revin, cât și pentru
încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului
unită ții/institu ției. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară483. În mod similar
poate fi angajată răspunderea personalului tehnic -administrativ potrivit dispozi țiilor aplicabile
contractelor de muncă484.
Odată determinată răspunderea disciplinară putem discuta și despre măsurile pentru
recuperarea pagubelor și a prejudiciilor. Astfel, răspunderea patrimonială a personalului didactic,
de cercetare și didactic auxiliar se stabile ște, potrivit art. 315 din Legea nr. 1/2011, conform
legisla ției muncii.
Acestor dispozi ții li se adaugă cele din art. 16 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora
acțiunile în contencios administrativ pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, atunci când se solicită plata unor
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă
poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu universitatea. Persoana chemată astfel în justiție
pentru nesocotirea cerin țelor de bună administrare, îl poate chema în garan ție pe superiorul său
ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze actul.
Reiterăm așadar ideea că răspunderea patrimonială a salariatului pentru nerespectarea
cerin țelor de bună administrare poate fi angajată numai în măsura în care se demonstrează culpa
acestuia în realizarea atribu țiilor de serviciu. Astfel, dacă salariatul nu a beneficiat de un cadru
procedural adecvat sau a primit un ordin scris și ca urmare a îndeplinirii acestuia a produs o
încălcare a cerin țelor de bună administra re, acesta nu va putea fi tras la răspundere.
La nivel intern, documentul relevant este Regulamentul pentru personalul didactic
auxiliar și tehnico -administrativ, care în art. 89 stabile ște pe de o parte obliga ția SNSPA de a
despăgubi salariatul care a suf erit un prejudiciu material din culpa SNSPA în timpul îndeplinirii
obliga țiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, iar pe de altă parte obliga ția SNSPA de a -și
recupera suma aferentă de la salariatul sau salaria ții vinova ți de producerea pagubei, în condi țiile
Codului Muncii485
În completarea aspectelor analizate la sec țiunile dedicate răspunderii și responsabilită ții,
constatăm în acest context că sunt constituite premisele și pentru angajarea răspunderii
personalului, corespunzător competen ței sale, atunci când acesta este responsabil de încălcarea
cerin țelor de bună administrare, fiind astfel satisfăcute cerin țele de conformitate pentru prezentul
483 Art. 312 din Legea nr. 1/ 2011
484 Potrivit dispozițiilor Codului Muncii și ale Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico –
administrativ, Cap. IX Răspunderea disciplinară
485 Interpretarea coroborată a alin. (1) și (3) ale art. 89 și ale art. 90
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
264 indicator.
5.2.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
(a) Definirea obiectivelor în raport de nevoile comunită ții, prin consultare publică
Formularea obiectivelor institu ționale este reflectată într -un demers strategic general în
Carta universitară, la art. 10. Aceste obiective, după cum vom observa din analiza subsecventă,
sunt și trebuie să fie relevante și acoperitoare pentru un interval de timp îndelungat, având în vedere
că ele reflectă mijloacele prin care urmează a fi îndeplinită misiunea SNSPA, și având în vedere
că pentru îndeplinirea acestora vor fi stabilite la rândul lor obiective opera ționale int ercorelate,
cuprinse în:
• Planul strategic486
• Planul opera țional487
• Strategia de Cercetare a SNSPA 2014 -2016488
• Planul managerial
Celor de mai sus li se adaugă diferitele documente de planificare la nivelul fiecărei
facultă ți sau departament. Astfel, obiectivele formulate de Carta în vigoare, adoptată în anul 2011,
pentru conformarea cu cerin țele ale atunci noii legi a educa ției, acoperă mandatele mai multor
structuri de conducere și mai multe mandate succesive, ai căror titulari pot avea viziuni diferite
despre m odul de îndeplinire a acestora.
Din analiza documentelor subsecvente rezultă că formularea acestora a fost realizată în
cadrul unui proiect intitulat SNSPA Orizont 2020489. După cum rezultă din detaliile proiectului, în
cadrul acestuia au fost organizate tre i ateliere (workshop -uri) și 3 focus -grupuri, în cadrul cărora
a fost asigurată consultarea membrilor comunită ții academice cu privire la direc țiile strategice ale
universită ții.
După cum putem constata din chiar descrierea proiectului, obiectivul pe care acesta
urmăre ște să îl deservească este chiar asigurarea cerin țelor de transparen ța decizională stabilite
prin dispozi țiile Legii nr. 1/2011. De altfel, după cum am arătat în sec țiunile anterioare, principiul
transparen ței este unul temeinic reflectat în documentele statutare ale universită ții, iar prevederile
486 http://www.snspa.ro/ images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf
487 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf
488 http://www.snspa.ro/images/fisiere /snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf
489 http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/223 -lista-recapitulativa -a-activitatilor -proiectului -si-toate –
documentele -suport
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
265 privind asigurarea transparen ței decizionale sunt deopotrivă aplicabile.
O analiză amănun țită a rapoartelor rezultate în urma workshop -urilor arată că în cadrul
acestora au participat reprezentan ți ai tuturor categoriilor de membri ai comunită ții universitare:
decani, 2 -3 cadre didactice de la fiecare facultate, studen ți, moderator490. Listele cu numele
participan ților nu sunt publice, după cum era și firesc, dar o indica ție cu privire la datele statist ice
ale acestora ar fi fost binevenită.
Din păcate acelea și informa ții nu sunt disponibile cu privire la concluziile focus –
grupurilor, de și credem că acest lucru se datorează mai degrabă ne -actualizării fidele a paginii de
internet.
Apreciem că din perspec tiva standardului de bună administrare , sunt îndeplinite
cerin țele de conformitate cu privire la consultarea comunită ții universitare. Nu există informa ții
însă cu privire la consultarea comunită ții externe, în țelegând prin aceasta cetă țenii în sens larg s au
poten țialii angajatori, pentru a în țelege care sunt a șteptările acestora. În documentele strategice
analizate există o analiză a acestor categorii de factorii interesa ți și a modului în care pot influen ța
activitatea universită ții, dar nu se poate deduce dacă aceasta este de tip teoretic sau dacă au fost
intervieva ți reprezentan ți ai acestora.
Cum documentele strategice analizate î și au valabilitatea pentru perioada 2014 -2018,
credem că ini țierea unui nou demers de planificare strategică poate să va lorifice recomandările de
îmbunătă țire cuprinse în această sec țiune și să ofere un spa țiu mai larg pentru consultarea tuturor
părților interesate, pornind în primul rând de la inventarierea cât mai completă a acestora.
Apreciem de asemenea ca fiind utilă i mplicarea studen ților într -un astfel de demers de voluntariat,
care poate oferi beneficii pentru ambele păr ți.
(b) Prioritizarea obiectivelor în mod participativ
Potrivit Cartei universitare, este de competen ța Senatului aprobarea planului strategic
de dezvo ltare institu țională, a planurilor opera ționale, contractul de management al rectorului și
proiectul de buget și execu ția bugetară491.
La rândul său, consiliile facultă ților definesc misiunea acestora și programele lor de
dezvoltare, aprobă programele de stu dii gestionate de facultate; avizează planurile de învă țământ
și statele; formulează propuneri de organizare a departamentelor pe care le înaintează spre aprobare
senatului universită ții; propune cifrele de școlarizare, și propune spre aprobarea senatului bugetul
490 http://www.snspa.ro/images/fisiere/sns pa/informatii –
publice/proiect_2020/Raport_workshop_12_aprilie_2013_SNSPA.pdf
491 Art. 31 c), e) și g) din Carta SNSPA
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
266 general al facultă ții, a cheltuielilor și cuantumului acestora, a investi țiilor și programării lor492.
Astfel, din analiza coroborată a acestor două texte și având în vedere faptul că ambele
structuri men ționate sunt de tip colegial, desemnate prin alegeri, precum și faptul că în rândul
acestora sunt reprezenta ți și studen ții, apreciem că sunt îndeplinite condi țiile pentru a statua că
prioritizarea obiectivelor institu ționale este realizată în mod consultat iv.
Deși nu rezultă cu certitudine din informa țiile publice existente dacă acest lucru nu se
realizează deja, iar efortul ar putea fi considerat ca fiind u șor dispropor ționat, sugerăm cu titlu de
bună practică, valorificarea profilului universită ții, și cu precădere expertiza sociologică și cea
administrativă, pentru a derula sondaje de opinie sau consultări mai ample în rândul întregii
comunită ți universitare, care să stea la baza prioritizării obiectivelor institu ționale. Un astfel de
demers ar avea nu do ar beneficiul satisfacerii la un standard mult mai ridicat a cerin țelor de bună
administrare de către universitate, ci chiar realizarea unei demonstra ții democratice și civice a
valorilor și a pregătirii profesionale a viitorilor absolven ți.
(c) Alocarea resu rselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
Așa cum arătam la sec țiunea anterioară, alocarea bugetară este de competen ța celor două
structuri de conducere colegiile, respectiv Senatul și consiliile facultă ților, unde consiliul de
administra ție avizează propunerea de buget.
Potrivit Cartei493, „sumele alocate de la bugetul de stat sunt distribuite, conform deciziei
senatului, facultă ților și departamentelor, după re ținerea unei cote necesare func ționării institu ției
în ansamblul ei, în vederea acop eririi cheltuielilor legate de organizarea și gestionarea proceselor
de învă țământ și a finan țării cheltuielilor de personal didactic și personal auxiliar”.
Astfel, a șa cum am arătat și la sec țiunile anterioare, nu a putut fi analizată trasabilitatea
alocă rii de resurse în mod consultativ, în func ție de ordinea de prioritate a obiectivelor stabilite.
Este însă de presupus că de vreme ce acelea și structuri formulează și prioriti zează obiectivele, și
elaborează propunerea de buget, acestea sunt corelate și respectă acelea și principii.
O mai bună transparen ță cu privire la obiectivele anuale propuse, bugetul alocat,
rezultatele ob ținute și fundamentarea noilor planificări pe rezultatele acestei analize, ar fi de natură
să clarifice acele aspecte pentru care n ici nu s -au constatat neconformită ți, dar nici nu a putut fi
consemnată indubitabil conformitatea.
Recomandările din cadrul celorlalte sec țiuni privitoare la realizarea și publicarea
rapoartelor și a situa țiilor financiare rămân incidente și în cadrul aces teia, cu atât mai mult cu cât
492 Art. 41 din Carta SNSPA
493 Art. 133
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
267 așa cum am arătat în repetate rânduri, acestea există, realizarea lor fiind o obliga ție legală.
(d) Evaluarea satisfac ției comunită ții față de serviciile prestate – îndeplinirea a șteptărilor cât
mai multor beneficiari
Singurul mecanism consemnat pentru analizarea satisfac ției comunită ții fa ță de
serviciile prestate îl reprezintă evaluarea de către studen ți a presta ției cadrelor didactice, potrivit
art. 109 (2) din Cartă.
Desigur că în lumina analizei realizate cu privire la inte resele legitime pe care le
satisface universitatea, raportul de evaluare institu țională realizat de Agen ția Română de Asigurare
a Calită ții în Învă țământul Superior494 sau evaluările programelor de studii495 reprezintă tot atâtea
instrumente de analiză a satis facției comunită ții, respectiv a gradului în care universitatea satisface
interesul public.
Totu și o componentă importantă a evaluării acestei satisfac ții poate fi realizată prin
sondarea la scară largă a opiniei comunită ții universitare și a factorilor in teresa ți cu privire la
calitatea serviciilor prestate de aceasta. Un astfel de instrument de analiză poate integra întrebări
sau abordări care să răspundă mai multor indicatori dintre cei analiza ți în prezenta sec țiune.
O dimensiune extrem de importantă a analizei satisfac ției comunită ții o reprezintă faptul
că aceasta nu urmăre ște analizarea gradului de îndeplinire a unor cerin țe predefinite, ci măsoară
mai degrabă percep ția responden ților. Potrivit Dic ționarului explicativ al limbii române, percep ția
reprezintă r eflectarea subiectivă în con știința omului a obiectelor și fenomenelor realită ții
obiective, care ac ționează direct asupra organelor de sim ț (în func ție și de experien ța lui
anterioară). Astfel studiile asupra percep ției sunt utile pentru a pune în eviden ță acele elemente
care transcend realită ții obiective și care țin de mul țumirea individuală, respectiv de satisfacerea
unui interes legitim subiectiv. Sigur că astfel de studii nu vor putea sta niciodată singure la baza
unei analize de performan ță, dar ele pot fi utile în adaptarea și îmbunătă țirea continuă a proceselor
pentru a asigura o satisfac ție cât mai crescută în rândul beneficiarilor.
(e) Managementul riscurilor
Managementul riscurilor reprezintă în primul rând o op țiune strategică și o filozof ie a
sistemului de management utilizat. A șa cum arătam în sec țiunea teoretică a prezentei lucrări,
managementul riscurilor devine o componentă tot mai importantă a tuturor sistemelor de
management, indiferent de sursa de inspira ție folosită. Regăsim a șadar ideea de management al
494 http://proiecte.aracis.ro/index.php?id=336
495 http://www.aracis.ro/?id=580
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
268 riscurilor atât în cadrul standardelor de tip ISO, cu precădere în rândul edi țiilor noi ale acestora,
cum este cazul standardului ISO 9001:2015 în care elementul de noutate îl constituie tocmai
includerea unei cerin țe obligatorii și certificabile privind managementul riscurilor, în condi țiile în
care anterior standardul ISO 31000 privind managementul riscurilor avea doar valen țe de
îndrumare, nefiind un standard certificabil. Aceea și abordare explicită o regăsim și în sistemul de
management aplicabil structurilor publice din România, respectiv sistemul de control intern
managerial reglementat prin Ordinul SGG nr. 400/2015. Tot la fel, ideea de management al
riscurilor transpare din Regulamentul european privind protec ția datelor496.
Ceea ce este demn de observat este faptul că această abordare bazată pe risc a fost
dezvoltată ca urmare a unor evolu ții mult prea rapide și complexe ale modului de organizare și
funcționare a organiza țiilor și a activită ților acestora, fapt ce nu a mai pu tut fi cuprins în cadrul
unor proceduri standardizate obligatorii, aplicabile tuturor entită ților. Astfel gândirea bazată pe
risc la care face de exemplu referire standardul ISO 9001, este în fapt un răspuns la nevoia de
flexibilizare și adaptare a sisteme lor de management. Acestor considera ții li se adaugă și faptul că
natura și tipologia riscurilor la care sunt expuse organiza țiile sunt într -o cre ștere exponen țială,
astfel că se impune stabilirea unui sistem incremental de înregistrare a riscurilor existe nte și
poten țiale și a măsurilor asociate de contracarare și prevenire.
În acest context, vom în țelege prin risc acea abatere pozitivă sau negativă de la o
așteptare ca urmare a unei stări chiar și parțiale de insuficien ță de informa ții legate de în țelegerea
unui eveniment, a consecin țelor sau plauzibilității acestuia. Riscul este adesea definit ca o
combina ție a consecin țelor unui eveniment (inclusiv schimbarea circumstan țelor) și plauzibilită ții
asociate de apari ție și este de regulă asociat produce rii unor consecin țe negative497.
Acela și risc este definit potrivit Ordinului SGG nr. 400/2015 ca fiind o problemă care
nu a apărut încă, dar ar putea apărea în viitor, situa ție în care ob ținerea rezultatelor previzionate
este amenin țată sau poten țată. Riscul este perceput în prima situa ție ca o amenin țare, în timp ce el
reprezintă o oportunitate în cea de -a doua . Acesta reprezintă incertitudinea cu privire la obținerea
rezultatel or dorite și trebuie privit ca fiind o combina ție între probabilitate și impact498.
Indiferent însă de defini ția cu care operăm, din perspectivă institu țională este necesar să
existe o structură responsabilă cu identificarea și inventarierea riscurilor și stabilirea măsurilor de
remediere. Potrivit cerin țelor legale aplicabile universită ții, această structură trebuie să fie una cu
competen ță verticală, respectiv să cuprindă conducătorii de compartimente sau înlocuitorii
496 GDPR, Regulamentul nr. 20 16/679
497 Punctul 3.7.8 din Standardul ISO 9000:2015 Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și
vocabular
498 Punctul 4 – Glosar de termeni din Ordinul SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
269 acestora. La rândul lor, conducătorii de compartimente desemnează un responsabil cu riscurile,
pentru o bună administrare a riscurilor de la toate nivelurile manageriale499.
La nivelul SNSPA, e chipa de gestionare a riscurilor a fost constituită potrivit
reglementării anterioare500, în vederea gestionării riscurilor la nivelul universită ții, componen ța
acesteia fiind actualizată prin Hotărârea Senatului nr. 41 din data de 29.06.2017501.
Tot în realizarea obliga țiilor legale privind managementul riscurilor, a fost elaborat
Regulamentul de organizare si func ționare a Echipei de Gestionare a Riscurilor (EGR)502. Acestuia
i se adaugă PS 02 – Procedură de sistem privind managementul riscurilor, aflată la prima revizie și
aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 19/ 15.02.2017503, precum și desemnarea responsabililor cu
riscurile pe structuri și compartimente504.
Din analiza acestor documente rezultă că responsabilitatea întocmirii registrelor de
riscuri revine fiecărei structuri și compartiment505, ceea ce este justificat prin necesitatea stabilirii
măsurilor de contracarare și remediere cât mai aproape de momentul și locul producerii acestuia
pentru a maximiza eficien ța aplicării măsurilor stabilite. Este de competen ța secretarului echipei
de gestionare a riscurilor să centralizeze informa țiile existente în registrele fiecărei structuri sau
compartiment și să întocm ească registrul de riscuri la nivelul universită ții506. Pentru completarea
acestuia, acolo unde sunt riscuri comune mai multor structuri, se va considera întotdeauna
punctajul cel mai mare ob ținut de acel risc la evaluările departamentelor, pentru ca în rapo rt de
acesta să se stabilească măsurile adecvate de prevenire la nivelul universită ții, având în vedere
impactul pe care este susceptibil să îl producă.
În ceea ce prive ște con ținutul registrului de riscuri, este firesc ca acesta să nu fie
disponibil publi c, aceasta reprezentând un instrument pe marginea căruia sunt fundamentate
decizii de management care pot oferi sau nu avantajul competitiv pe pia ță. Este însă important, ca
informa țiile cuprinse în acesta să fie comunicate sub formă sintetică către person alul universită ții
în cadrul sesiunilor se informare și instruire, pentru a permite pe de o parte identificarea timpurie
și corectă a riscurilor, și pe de altă parte adoptarea de îndată a măsurilor necesare pentru limitarea
efectelor riscurilor identificat e.
499 Art. 5 (1) și (3) din Ordinul SGG nr. 400/2016
500 Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând
standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial
501 http://snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_Respons_Riscuri_v3.pdf
502 Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 41 din data de 29.06.2017; http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Echipa_de_gestionare_a_riscurilor/Regulamentul_E GR.pdf
503 http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PS -02_Managementul_riscurilor.pdf
504 http://snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_Respons_Riscuri_v3.pdf
505 Punctul 9.2 din PS 02 – Procedură de sistem privind managementul riscurilo r;
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PS -02_Managementul_riscurilor.pdf
506 Punctul 9.4 (2) din PS 02 – Procedură de sistem privind managementul riscurilor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
270 În aceste condi ții, credem că ar putea fi utilă și o comunicare mai largă cu privire la
riscurile identificate și măsurile de prevenire adoptate, sau chiar la riscurile prevenite, ca un
mecanism de responsabilitate publică și de angajament fa ță de comun itatea universitară. De
asemenea, considerăm că poate fi utilă analizarea practicii judiciare, cel pu țin a celei incidente,
pentru a determina dacă există sau nu riscuri adi ționale din perspectiva bunei administrări, care nu
au fost încă luate în considera re.
Față de aspectele analizate mai sus, apreciem că sunt îndeplinite cerin țele de
conformitate pentru indicatorul în discu ție.
(f) Realizarea unui raport unitar în privin ța rezultatelor raportate la obiectivele planificate și
a rezultatelor ob ținute raportate la resursele alocate
Chestiunea realizării unor rapoarte sau a unui raport centralizator este una recurentă în
cadrul prezentei analize, aceste documente fiind sursa pentru a asigura trasabilitatea îndeplinirii
unei varietă ți de indicatori propu și. Așa cum arătam și în cadrul celorlalte sec țiuni, faptul că astfel
de rapoarte nu sunt disponibile public pentru perioada de raportare curentă507 este mai degrabă de
natură să afecteze dimensiunea indicatorului de transparen ță, decât să indice neconformit ăți majore
referitoare la celelalte cerin țe.
(g) Evaluarea publică a performan țelor și îmbunătă țirea acestora
Dacă mai sus arătam modalitatea în care este realizată evaluarea externă cu privire la
îndeplinirea cerin țelor de calitate, la nivel intern, în cadr ul SNSPA este elaborat și adoptat Codul
de asigurare a calită ții508 și func ționează potrivit Cartei Compartimentul de asigurare a calită ții
învățământului509, care se subordonează Senatului.
Totodată Senatul SNSPA a aprobat Regulamentul de organizare și func ționare al
Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții din Școala Na țională de Studii Politice și
Administrative510. Față de terminologia utilizată în cadrul celor două documente analizate, apare
ca incert dacă comisia și compartimentul de asigurare a calită ții învă țământului sunt una și aceea și
structură, de și din con ținutul documentelor întocmite apare cu certitudine că este vorba doar de o
inadverten ță terminologică, func țiunea îndeplinită fiind una și aceea și.
Dacă la sec țiunile anterioare vorbeam d espre evaluările externe realizate de ARACIS,
în cadrul prezentei sec țiuni este demn de men ționat că evaluarea calită ții învă țământului la nivel
507 http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/rapoarte -anuale -de-activitate
508 Art. 7 (1) t) din Carta SNSPA
509 Art. 103 din Carta SNSPA
510 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/Regulament_organizare_si_funct ionare_CEAC_2014_final.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
271 intern ar trebui, potrivit documentelor statutare, să fie realizată cu o periodicitate mai mare decât
evaluarea externă. Respectiv dacă evaluarea externă se realizează odată la fiecare 5 ani, potrivit
Regulamentului511 amintit mai sus, Comisia de Evaluare și Asigurare a Calită ții din cadrul SNSPA
ar trebui să elaboreze anual și să facă public un raport de evaluare in ternă. Ultimul astfel de raport
disponibil pe pagina de internet a institu ției este Raportul activitate 2012 -2014 al Comisiei de
Evaluare și Asigurare a Calită ții512. Este de asemenea neclar dacă acest raport este unul și acela și
ca și con ținut cu cel de eva luare internă, dar întrucât cerin țele de raportare excesive riscă doar să
birocratizeze activitatea, fără a aduce beneficii reale la nivelul universită ții, credem că un singur
raport anual, cuprinzător pentru aspectele relevante este satisfăcător.
Și în acest caz, cerin țele de conformitate par a fi îndeplinite în mare lor majoritate, fiind
însă necesară o mai mare aten ție cu privire la trasabilitatea acestora.
(h) Respectarea unor cerin țe de conduită în rela ția personalului institu ției cu cetă țenii sau
ceila lți factori interesa ți, inclusiv în rela ția cu reprezentan ții altor institu ții
Conduita comunită ții universitare din cadrul SNSPA este guvernată în general de
dispozi țiile Codului de etică și de principiile care emană din cuprinsul Cartei universitare și a
celorlalte reglementări. Cu toate acestea remarcăm existen ța unor prevederi dedicate după cum
urmează:
• În cazul rela țiilor de colaborare sau cooperare, persoanele încadrate într -o structură a
universit ății colaborează cu cei din celelalte structuri sau cu autorită ți publice, în limita
atribu țiilor de serviciu sau a împuternicirilor primite513.
• Salaria ții din cadrul SNSPA sunt obliga ți să își acorde respect și ajutor reciproc în rela țiile
dintre ei514.
• Salaria ții care, prin natura atribu țiilor, vin în contact cu publicul, trebuie să aibă o ținută și
comporta ment adecvate, să dea dovadă de solicitudine și principialitate și să rezolve
problemele existente în acest context, în conformitate cu prevederile legale515.
• Constituie abateri disciplinare manifestările care aduc atingere onoarei sau probită ții
profesionale516.
511 Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calității din Școala Națională
de Studii Politice și Administrative – http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_ap robate_29.05.2014/Regulament_organizare_si_functionare_CEAC_2014_final.pdf
512 http://snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/raport_activitate_CEAC_final.pdf
513 Art.19 din Regulamentul intern pentru personalul d idactic auxiliar și tehnico -administrativ
514 Art.22. (1) din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
515 Art. 22 (2) din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
516 Art. 71 j) din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
272 • Salariatul trebuie să aibă un comportament adecvat, amabil și colegial cu persoanele cu
care au rela ții de colaborare. Salariatul trebuie să dea dovadă de solicitudine și să nu creeze
stări conflictu ale nedorite517.
• Studen ții au dreptul de a fi trata ți cu respect de către cadrele didactice și de către personalul
angajat al institu ției518.
• Studen ții au d reptul de a nu le fi adresate apelative și formulări ofensato are, injurio ase,
intimidant e, umilito are sau con ținând limbaj ori implica ții sexuale explicite sau implicite
la adresa lor519.
După cum se poate observa, din textele indicate, există prevederi explicite care să
guverneze conduita personalului în rela ția cu cetă țenii și cu ceilal ți factori interesa ți, inclusiv în
relația cu reprezentan ții altor institu ții. O atare abordare vine să satisfacă cerin țele de bună
administrare care au în vedere tocmai acele situa ții în care există o dispropor ție între autoritatea,
fie și morală, a uneia dintre păr ți în rela ție cu cealaltă, cum este cazul rela ției studen ților în raport
cu personalul didactic și nedidactic. Men țiunile privind o conduită adecvată în rela ția acestora sunt
completate de dispozi ții care stabilesc un regim similar în privin ța conduitei a șteptate din partea
studen ților în rela ție cu ceilal ți membri ai comunită ții universitare.
Această balansare a responsabilită ților și reciprocitatea obliga țiilor privind conduita
adecvată sunt tot atâtea elemente menite să asigure premisele bunei administră ri și să satisfacă
cerin țele de conformitate asociate.
5.3. Analiza culturii organiza ționale în raport cu cerin țele de bună
administrare – Intervievarea reprezentan ților
Această etapă a cercetării a fost parcursă după analizarea documentelor care guvernează
practica internă, cu două obiective: primul a fost de a clarifica aspectele care nu au fost lămuritoare
în prima etapă, iar cel de -al doilea a fost de a determina care este măsura realizării componentei
substan țiale – personalul institu ției cunoa ște care e ste cadrul formal aplicabil; persoanele
responsabile cunosc și își asumă rolul primit; există diferen țe semnificative între cadrul formal și
cel substan țial. Ambele obiective se subsumează analizei culturii organiza ționale existente în
517 Art. 116 din Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ
518 Art. 9 (1)
519 Art. 9 (2)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
273 raport cu cerin țele de bună administrare, pentru a permite identificarea acelor elemente are pot fi
îmbunătă țite.
Prezenta reprezintă o analiză preponderent calitativă, cu u șoare accente cantitative, și a fost
realizată în baza unui chestionar con ținând 45 de întrebări care a u urmărit structura indicatorilor
enun țați în sec țiunea anterioară, fără a se realiza însă o distinc ție clară între ace știa, având în vedere
că pe alocuri întrebările pot să deservească unul sau mai mul ți indicatori.
Chestionarul cuprinde atât întrebări în chise cât și întrebări deschise și a urmărit să
surprindă modul de primă reac ție a persoanelor chestionate cu privire la tematica supusă analizei,
pentru a permite astfel reflectarea elementelor de cultură organiza țională care există consolidate,
chiar și în lipsa unei con știentizări explicite cu privire la legătura dintre acestea și cadrul formal.
Totodată, în acord cu abordarea ISO 9001:2015, sistemul de management al conformit ății solicită
existen ța unor înregistrări care să demonstreze îndeplinirea cerin țelor, sens în care chestionarul
urmăre ște să valideze existen ța acestora și posibilitatea de identificare a acestora de către
personalul vizat. Acest aspect nu urmăre ște testarea perspicacită ții responden ților, ci să analizeze
gradul de familiaritate și de accesibilitatea a documenta ției de lucru. Culegerea datelor s -a făcut
prin autocompletare, pe baza instruc țiunilor scrise cuprinse în scrisoarea introductivă. Chestionarul
integral este disponibil în anexa a VII -a.
Eșantionul utilizat pentru prezent a analiză include membrii ai comunită ții academice,
structurat în func ție de două criterii majore – statutul profesional și nivelul func ției ocupate. Astfel
analiza se bazează pe răspunsurile formulate de 11 membrii ai comunită ții academice reprezentând
atât personalul didactic, cât și cel tehnico -admin istrativ, precum și personal cu func ții de conducere
și de execu ție. Dat fiind numărul de chestionare aplicat precum și faptul că reprezintă eminamente
o analiză calitativă, aceasta a urmărit culegerea de dat e prin sondaj, din perspectiva unui grup de
reprezentan ți selecta ți aleator, iar nu o reflectare a reprezentativită ții responden ților în raport cu
întreaga comunitate academică. Această solu ție valorifică perspectiva de audit al sistemelor de
management, a colo unde verificările se realizează prin sondaj, pentru un număr determinat de
indicatori. Răspunsurile agregate la chestionarele aplicate se regăsesc în anexa a VIII -a.
În cele ce urmează vom realiza o analiză calitativă a răspunsurilor la chestionare, analizate
global și prin realizarea corela țiilor între diferitele întrebări. Analiza va urmări structura
indicatorilor de analiză pentru a permite formularea unor concluzii agregate și structurate.
5.3.1. Legalitate și legitimitate
În ceea ce prive ște primul indicator analizat, întrebările relevante ale căror răspunsuri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
274 urmează a fi analizate sunt:
• Q6: Vă rugăm să preciza ți care sunt actele normative pe baza cărora SNSPA î și
desfă șoară activitatea.
• Q9: Care este procedura de desemnare a conducerii SNSPA
• Q10: Care este procedura de ocupare a posturilor în cadrul SNSPA
Astfel, prin raportare la aceste întrebări, vom constata că to ți responden ții identifică în
mod corect cadrul normativ primar care guvernează activitatea SNSPA, în special a legisla ției
specifice – Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale și cele două Hotărâri de Guvern privind
înfiin țarea și reorganizarea SNSPA520.
Aceea și responden ți adaugă acestora și actele cu caracter normativ adoptate la nivel
intern, respectiv Carta SNSPA, Regulamentul de Organizare și Func ționare, Regulamentul Intern,
precum și alte regulamente, proceduri și metodologii. De și această fundamentare a activită ții este
corect identificată, acestea din urmă nu constituie în sine un cadru normativ la care să ne raportăm,
aceste documente trebuind la rândul lor să satisfacă cerin țele legisla ției primare și secundare.
Astfel, dacă aceste documente elaborate și adoptate la nivelul SNSPA nu corespund cu c adrul
normativ în vigoare la un moment data, este responsabilitatea universită ții să asigure punerea lor
în acord.
Față de cele de mai sus, răspunsurile furnizate arată că nu există la nivelul institu ției o
perspectivă spontană a întregii complexită ți a ca drului normativ pe baza cărora universitatea î și
desfă șoară activitatea, chiar dacă o parte a acestuia este inventariată chiar pe pagina publică de
internet.
Această abordare riscă să expună activitatea universită ții unor situa ții de neconformitate
decurgâ nd din dificultatea identificării modificărilor legislative incidente întrucât acestea nu sunt
recunoscute de personal ca stând la baza desfă șurării propriei activită ți și con ținând cerin țe de
conformitate care îi sunt aplicabile. De exemplu, legisla ția pr ivind asigurarea calită ții în
învățământul superior nu este identificată ca stând la baza activită ții institu ției.
Față de această constatare, reiterăm recomandarea realizării unui inventar, pe cât posibil
exhaustiv, al legisla ției primare și secundare apl icabile, care să fie adus la cuno ștința întregului
personal, și a cărui monitorizare să reprezinte sarcina de serviciu a unui membru al personalului,
eventual din cadrul compartimentului juridic. Acolo unde este cazul, pentru accesibilizarea
comunicării, a ceasta se poate realiza specializat, fiecărei structuri fiindu -i comunicat cadrul
520 HG 183/1991 și HG 542/1995
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
275 normativ aplicabil potrivit specializării, însă monitorizarea evolu țiilor trebuie să se realizeze într –
un singur punct nodal, care să aibă capacitatea realizării corela țiilor necesare în vederea
determinării impactului asupra tuturor structurilor institu ționale.
În ceea ce prive ște desemnarea structurilor reprezentative, to ți responden ții au
identificat că acestea sunt desemnate prin alegeri, asigurând astfel legitimitatea lor. Un respondent
a semnalat distinc ția între diferitele categorii de structuri de conducere, men ționând că pentru unele
dintre acestea desemnarea se face în fapt prin numire.
Răspunsurile la întrebările aferente acestui indicator nu au pus în eviden ță diferen țe între
diferitele categorii de responden ți ci din potrivă, au reflectat o abordare unitară, aproape unanimă,
cu mici nuan țări. Acest din urmă aspect indică existen ța unei culturi organiza ționale consolidate,
în care elementele majore sunt recunoscut e în mod unitar la fel.
5.3.2. Leadership și responsabilitate
Întrebările din cadrul chestionarului relevante pentru acest indicator și ale căror
răspunsuri urmează a fi analizate sunt:
• Q5: Vă rugăm să preciza ți care este misiunea și care sunt valorile SNSPA
• Q13: Există un plan/ program/ strategie care guvernează activitatea SNSPA, inclusiv
cu privire la aspectele financiare? Men ționați unde poate fi consultat acesta.
• Q3: Vă rugăm să preciza ți care sunt principalele dumneavoastră atribu ții, potrivit fi șei
postului
• Q4: În afara activită ților de bază din fi șa postului, participa ți și la alte activită ți, comisii
sau altele asemenea în cadrul SNSPA? Dacă da, vă rugăm să preciza ți modalitatea de
numire/ desemnare.
• Q11: Există un set de proceduri care guvernează acti vitatea SNSPA? Vă rugăm să
preciza ți denumirea (domeniul) celor pe care le utiliza ți.
• Q12: Cât de des sunt actualizate/ revizuite procedurile pe care le utiliza ți și pe ce bază?
• Q15: Sunt întocmite rapoarte de activitate ale institu ției la finalul fiecărui an?
Menționați unde pot fi consultate acestea.
În ceea ce prive ște responsabilitatea managementului de a formula misiunea, viziunea
și obiectivele institu ției, aceasta este realizată și recunoscută de to ți responden ții ca fiind reflectată
în cupr insul Cartei SNSPA.
O parte dintre responden ți enun ță la rândul lor misiunea institu țională, unii prin citarea
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
276 textului din Cartă, al ții oferind o formulare proprie a acelora și idei, în timp ce unii dintre
responden ți fac trimitere doar la prevederile Car tei. O a treia categorie de responden ți identifică
drept misiune institu țională atingerea și îndeplinirea obiectivelor.
Din perspectiva culturii organiza ționale remarcăm faptul că responden ții au identificat
sursa documentară unde este enun țată misiunea, c eea ce indică faptul că ace știa cunosc că există
o formulare aspira țională a direc ției de dezvoltare urmărită de universitate. Asocierea misiunii cu
îndeplinirea obiectivelor, de și nu este incorectă pe fond, indică o percep ție specifică asupra
complementar ității celor două no țiuni și o importan ță mai redusă acordată în țelegerii și asumării
acestora la nivel individual. To ți responden ții care au formulat astfel de răspunsuri fac parte din
categoria personalului tehnico -administrativ, respectiv a personalului suport pentru activitatea
institu țională, și nu a celui de care este legată în mod direct îndeplinirea misiunii organiza ționale.
Aceasta poate indica pe de o parte o implicare limitată a lor în formularea obiectivelor
institu ționale, iar pe de altă parte nevoia unei mai bune con știentizări de către ace știa a rolului pe
care îl au în îndeplinirea acestei misiuni. Faptul că personalul tehnico -administrativ nu este
implicat direct în activită ți legate de misiunea institu țională nu îl face mai pu țin important, ci din
potrivă, poten țează rolul acestuia prin aceea că deserve ște și sprijină activitatea principală – aceea
de furnizare de servicii educa ționale.
Analiza coroborată a diferitelor documente strategice a pus în eviden ță, așa cum arătam
în sec țiunea anterioară, formularea unei misiuni în cadrul Cartei, și reformularea acesteia într -o
altă abordare în cadrul Planului strategic 2014 – 2018, ca expresie a rezultatelor ob ținute din
consultările organizate în cadrul Proiectului SNSPA Orizont 2020. D eși cele două formulări nu
sunt fundamental diferite, ci mai degrabă evocă evolu ția acestora, observăm că responden ții nu se
raportează la formularea din urmă a misiunii.
În acest sens, pentru asigurarea unei unită ți de interpretare și aplicare, recomandăm
stabilirea unei formulări unice, care ulterior să fie diseminată în rândul întregului personal în ideea
de a cre ște gradul de coeziune și de cointeresare a acestuia la realizarea misiunii, con știentizând
propria contribu ție în acest sens.
În ceea ce prive ște valorile institu ționale, răspunsurile urmăresc aceea și structură ca și
cele privind misiunea, cei mai mul ți dintre responden ți raportându -se la prevederile Cartei. Un
număr relativ mic de responden ți a enun țat propria viziune vis -a-vis de valorile inst ituționale. Din
acest punct de vedere, considerăm că nu există o interpretare și asumare unitară a acestora la
nivelul personalului. Considerăm că acest fapt poate fi echilibrat prin implicarea întregului
personal în încorporarea misiunii și valorilor inst ituționale în activitatea zilnică, astfel încât acestea
să reflecte cu adevărat cultura organiza țională existentă.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
277 Chestionarele pun pe de altă parte în eviden ță faptul că există o bună cunoa ștere la
nivelul personalului a documentelor de planificare strategică ce derivă din Cartă, indicând și sursa
unde acestea pot fi consultate.
Interpretarea coroborată a răspunsurilor arată că există în principiu un nivel de
cunoa ștere și recunoa ștere a docu mentelor strategice la nivel institu țional, dar că ar fi utilă o mai
bună informare și con știentizare a personalului cu privire la relevan ța con ținutului acestora pentru
propria activitate, astfel încât să existe o asumare a misiunii și valorilor la nivel institu țional și o
aplicare spontană a acestora în activitatea curentă.
Din perspectiva corela țiilor existente între atribu țiile personalului potrivit fi șelor de post
și celelalte activită ți desfă șurate de acesta, observăm că acestea sunt armonizate, respe ctând
specializarea personalului. De asemenea, observăm că implicarea personalului în alte activită ți
decât cele de bază este specifică mai degrabă personalului de conducere, și cu precădere
personalului didactic, care pe lângă activită țile specifice, part icipă în diferite foruri decizionale, și
contribuind astfel la conducerea și administrarea activită ții. To ți responden ții au indicat faptul că
alocarea atribu țiilor suplimentare are la bază decizii de numire sau de delegare de către forurile
superioare, fi ind astfel confirmată îndeplinirea cerin țelor privind responsabilitatea
managementului pentru organizarea activită ții și alocarea sarcinilor.
Un alt element analizat cu privire la prezentul indicator este legat de modalitatea de
îndeplinire de către manage ment a obliga țiilor privind punerea în aplicare a cadrului normativ și
organizare a sistemului de control intern managerial.
Răspunsurile furnizate au pus în eviden ță două categorii de situa ții. Una în care
personalul a indicat corect un set de proceduri e xistente, cel mai probabil pe cele pe care le
utilizează în mod frecvent în activitatea curentă, și o a doua situa ție în care responden ții au indicat
Regulamentul de organizare și func ționare, Regulamentul Intern și Codul de etică sau Carta ca
fiind procedurile care guvernează activitatea.
Nu au putut fi stabilite corela ții între cele două categorii de răspunsuri și categoriile de
personal respondente sau vechimea acestora în institu ție. Modul de formulare a întrebărilor nu a
făcut referire în mod exp licit la procedurile derivând din sistemul de control intern managerial, dar
răspunsurile oferite în sensul enumerării acestora indică faptul că există la nivelul institu ției două
categorii de situa ții – una în care personalul are suficiente informa ții și înțelege modul de punere
în aplicare a cadrului legislativ aplicabil, precum și de realizare a corela țiilor; cea de a doua în care
aceste corela ții nu sunt realizate, fie din lipsă de interes pentru subiect, fie datorită unei
neexplicitări evidente a acest ora. Imposibilitatea identificării corecte a procedurilor care
guvernează activitatea poate conduce la neconformită ți derivate din nerespectarea cadrului
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
278 normativ sau a regulilor interne pe care le stabilesc tocmai acele proceduri neidentificate.
De aceea, având în vedere importan ța înțelegerii acestor aspecte de către tot personalul,
recomandăm reiterarea periodică a elementelor care formează cadrul de conformitate institu țional,
pentru a facilita asimilarea acestora și pentru a asigura coeren ța aplicării sale.
Neidentificarea procedurilor care guvernează activitatea este înso țită de faptul că la
întrebarea privind frecven ța modificării acestora, to ți responden ții au identificat ca factor
determinant schimbarea legisla ției, și în subsidiar, modificările de activitate. Această din urmă
situa ție pune în eviden ță un alt aspect important din perspectiva sistemului de conformitate pentru
bună administrare.
Dacă modificarea procedurilor este în mod evident necesară la momentul modificării
legisla ției, mai pu țin ev identă este necesitatea modificării procedurilor ca expresie a procesului de
îmbunătă țire continuă specific sistemelor de management configurate prin standardele ISO. Astfel,
deși legisla ția privind controlul intern managerial vorbe ște despre îmbunătă țirea activită ții
institu ției, aceasta nu specifică în mod expres îmbunătă țirea continuă ca proces integrat în
activitatea curentă.
Acest concept de îmbunătă țire continuă urmăre ște să pună în eviden ță provocările care
apar din aplicarea procedurilor și formularea de răspunsuri adecvate care să permită solu ționarea
cât mai multor astfel de situa ții. Totodată procesul de îmbunătă țire continuă trebuie să țină seama
și de practica jurisdic țională, internă, ierarhică sau judiciară, pentru a putea reflecta în practica
institu țională lec țiile învă țate.
Astfel, recomandăm ca în modelul realizării revizuirii procedurile existente, chiar și
atunci când generate de modificări legislative, să fie avute în vedere și reflectate întocmai și
modificările rezultate din îm bunătă țirea continuă, iar personalul în ansamblul său să fie încurajat
să formuleze propuneri pentru astfel de îmbunătă țiri.
Un ultim aspect analizat în cadrul acestui indicator prive ște asigurarea responsabilită ții
publice a conducerii pentru îndeplinire a scopului institu ției și atingerea obiectivelor stabilite. A șa
cum arătam la sec țiunea dedicată analizării documenta ției existente, acest sub -indicator vizează
realizarea și publicarea de rapoarte anuale. Răspunsurile la chestionar confirmă presupunerea c ă
acestea într -adevăr există, fiind de altfel o obliga ție legală, dar indică fără a fi specifice, că acestea
pot fi consultate fie pe site -ul institu ției, fie în cadrul departamentului de control intern managerial.
Astfel reiterăm recomandarea de a asigura și publicarea acestora, demers care vine și în sus ținerea
ideii enun țate anterior privind îmbunătă țirea continuă.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
279 5.3.3. Impar țialitate
Pentru analizarea conformită ții cu acest indicator, chestionarul utilizează un număr de
opt întrebări, unele specifice, altele utile și pentru alte sec țiuni, dar a căror interpretare necesită a
fi corelată pentru în țelegerea elementelor de cultură organiza țională relevante pentru aces ta.
Astfel, întrebările relevante cuprind:
• Q9: Care este procedura de desemnare a conducerii SNSPA?
• Q10: Care este procedura de ocupare a posturilor în cadrul SNSPA?
• Q7: Când a ți participat ultima dată la un curs de formare profesională în legătură cu
activită țile pe care le desfă șurați în cadrul SNSPA?
• Q8: Cum este evaluată activitatea dumneavoastră profesională și cu ce periodicitate?
• Q21: Sunt persoane în cadrul SNSPA care depun/ sunt obligate să depună declara ții de
avere și/ sau de interese? Dacă da, există vreo procedură în acest sens?
• Q16: Există un cod de etică institu țional și sa cine se ocupă de monitorizarea respectării
acestuia?
• Q17: Există desemnat în cadrul institu ției un consilier de etică? Care sunt atribu țiile
acestuia și care este poz iția acestuia în organigramă?
• Q18: Ave ți cuno ștință de existen ța unor sesizări cu privire la nerespectarea normelor
interne (Cartă, Regulamente, norme de etică și disciplină, etc.)?
În ceea ce prive ște recrutarea, responden ții au indicat în unanimitate că aceasta se
realizează pe bază de concurs, atât pentru personalul didactic, cât și pentru cel tehnico –
administrativ, validând astfel concluziile analizei documentelor. Nu în ultimul rând, desemnare
structurilor de conducere s e realizează preponderent prin alegeri, ambele mecanisme fiind de
natură să asigure îndeplinirea cerin țelor de conformitate pentru acest indicator.
Obiectivitatea și impar țialitatea modului de desfă șurare a activită ții este deopotrivă
asigurat prin modalit ățile de evaluare a personalului, dar și prin asigurarea accesului acestuia la
programe de formare profesională continuă.
În privin ța evaluării performan ței individuale, de și legisla ția solicită realizarea acesteia
la intervale de maxim 5 ani, to ți respond enții au indicat că aceasta este realizată anual, pe baza
unor grile sau formulare standardizate. Unul dintre responden ți a oferit inclusiv informa ții detaliate
despre faptul că această evaluare îmbracă elementele uneia de tip 360o, respectiv o evaluare ca re
să țină cont de to ți factorii interesa ți: atât colegi, cât și studen ții beneficiari. Apreciem că un astfel
de sistem de evaluare este de natură să valorifice punctele de vedere ale tuturor celor viza ți și că
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
280 poate să ofere informa ții utile din perspecti ve diferite, contribuind totodată la consolidarea culturii
organiza ționale. Apreciem această practică și recomandăm extinderea sa la nivelul întregii
institu ții, dacă acest lucru nu este realizat deja.
Accesul la programe de formare profesională continuă este de asemenea asigurat în linii
generale, pentru majoritatea personalului. Răspunsurile furnizate indică însă faptul că în anumite
situa ții, posibil punctuale, parcurgerea acestui demers nu satisface cerin țele legale privind accesul
la programe de forma re cel mult o dată la doi ani. Recomandăm în acest sens, realizarea unei
analize la nivelul întregului personal și organizarea chiar a unor sesiuni de formare la nivel intern,
pentru satisfacerea acestei cerin țe, cu atât mai mult cu cât profilul activită ții institu ționale permite
acest lucru.
Tot în sfera elementelor menite să asigure respectarea indicatorului privind integritatea
se înscrie și depunerea declara țiilor de avere și de interese. To ți responden ții, cu excep ția unuia
singur, recunosc obligativit atea depunerii declara țiilor de avere și de interese pentru persoanele
care ocupă func ții în structurile de conducere și indică publicarea acestora pe pagina de internet a
institu ției, cei mai mul ți indicând chiar existen ța procedurii opera ționale în acest sens. Aceste
constatări indică o bună comunicare la nivel intern a cerin țelor privind completarea acestor
declara ții, surprinzătoare fiind cunoa șterea dispozi țiilor incidente chiar și de personal care nu este
vizat de această obliga ție. Este dificil de cl arificat dacă această cunoa ștere a cerin țelor
încorporează și cunoa șterea dispozi țiilor Codului de etică privind evitarea conflictelor de interese
sau a incompatibilită ților descrise de acesta, precum și a măsurilor de ab ținerea, respectiv de
recuzare din procesul decizional, atunci când astfel de situa ții apar. Chiar și așa, salutăm acest
demers ca exemplu de bună practică și sugerăm valorificarea acestui grad crescut de con știentizare
pentru a încuraja conformarea spontană la cerin țele relevante din Cartă .
Nu în ultimul rând, prezentul indicator analizează gradul de cunoa ștere și recunoa ștere
de către personal a cerin țelor de etică și a structurilor responsabile privind punerea în aplicare și
monitorizarea respectării acestora.
Astfel, to ți responden ții recunosc existen ța și aplicabilitatea Codului de etică și rolul
comisie de etică în monitorizarea respectării acestuia. Părerile sunt împăr țite însă în privin ța
responsabilită ților care le revin conducătorilor structurilor interne. Răspunsurile indică fapt ul că
este mai pu țin recunoscută responsabilitatea fiecăruia dintre ace știa de a încuraja, motiva și
monitoriza respectarea codului de etică. Acest din urmă aspect este deosebit de important din
perspectiva culturii organiza ționale și responsabilită ții și responsabilizării personalului privind
aplicarea și monitorizarea respectării codului de etică. A șa cum arătam în capitolele anterioare,
standardele interna ționale recunosc niveluri de responsabilizare diferite pentru diferitele structuri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
281 din cadrul unei o rganiza ții. Aceste standarde recunosc un nivel și un tip de responsabilitate pentru
managementul de la cel mai înalt nivel – acea responsabilitate de a formula misiunea și de a trasa
direc ția de urmat, un alt tip de responsabilitate pentru personalul desem nat – respectiv personalul
chemat să se ocupe în de aproape de aspectele respective, și responsabilitatea personalului în sens
larg – acea responsabilitate de a cunoa ște și aplica regulile potrivit competen ței fiecăruia, în
activitatea curentă.
Cea de -a doua întrebare relevantă pentru acest aspect este cea legată de existen ța unui
consilier de etică. Răspunsurile indică în majoritatea situa țiilor inexisten ța unei astfel de func țiuni,
în timp ce câ țiva dintre responden ți indică drept responsabilă pentru înde plinirea activită ților de
consiliere comisia de etică însă și. De și desemnarea unui consilier de etică nu reprezintă o obliga ție
legală pentru SNSPA, nevoia unei activită ți de îndrumare și consiliere din acest punct de vedere
este recunoscută prin chiar Planul de dezvoltare a sistemului de control intern managerial. Mai
mult decât atât considerăm că desemnarea unui responsabil cu realizarea activită ților de consiliere
de etică este un model de bună practică ce merită valorificat pentru încurajarea conform ării
spontane și pentru formularea de îndrumări, acolo unde există neclarită ți în privin ța abordării de
urmat. Credem că îndeplinirea func țiunii de consiliere de etică nu poate fi realizată de către o
persoană din cadrul comisiei, câtă vreme prin natura at ribuțiilor sale, comisia desfă șoară activită ți
de cercetare, constatare și sanc ționare a abaterilor etice, iar furnizarea de consiliere cu privire la
situa ții care ulterior pot face obiectul analizei de către aceea și comisie ar reprezenta un vădit
conflict de interese, ori ar pune în permanen ță pe unul dintre membrii comisiei în situa ția de a nu
putea participa la lucrările acesteia din acela și motiv. Recomandăm a șadar ca realizarea acestei
funcțiuni să fie îndeplinită de persoane distincte, desemnate event ual la nivelul fiecăreia dintre
structurile din cadrul SNSPA, sau la nivelul întregii universită ți. Consilierea în probleme de etică
trebuie îndeplinită de o persoană aflată în subordinea directă a conducătorului fiecărei structuri la
nivelul căreia este d esemnată, pentru a asigura independen ța acesteia în derularea activită ților
alocate. O altă op țiune este aceea a îndeplinirii func țiunii de consilier de etică de către aceea și
persoană desemnată cu formularea îndrumărilor privind completarea declara țiilor de avere și de
interese, func țiune îndeplinită în prezent de o persoană desemnată de către directorul direc ției de
resurse umane, din cadrul acesteia.
Cea din urmă întrebare din acest set se referă la cunoa șterea de către personalul
institu ției a unor situ ații în care au fost formulate sesizări cu privire la nerespectarea normelor
interne.
În timp ce to ți responden ții identifică drept competente să solu ționeze astfel de situa ții
comisia de etică și comisia de disciplină, părerile sunt împăr țite cu privire l a cunoa șterea unor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
282 situa ții când au fost formulate sesizări. Chiar dacă prin natura activită ții derulate, o parte dintre
responden ți este posibil să nu aibă niciodată contact cu astfel de situa ții, recomandăm, cu titlu de
bună practică, includerea în comunicările periodice către personal a unor sinteze și date statistice
cu privire la sesizările primite și solu țiile adoptate. Astfel de comunicări nu trebuie să vizeze
persoane, ci au mai degrabă s copul de a reprezenta îndrumări cu privire la activitatea curentă și de
a ghida în mod pro -activ conduita conformă a personalului: care sunt a șteptările institu ționale
privind conduita în anumite situa ții și care sunt solu țiile pe care personalul le poate adopta.
5.3.4. Transparen ță
În timp ce transparen ța reprezintă un indicator de sine stătător, el este deopotrivă evaluat
și analizat pe parcursul întregului demers, de vreme ce de gradul de respectare a acesteia depinde
accesul la date relevante cu privire la îndeplinirea cerin țelor pentru ceilal ți indicatori.
Din această perspectivă, chestionarul a inclus atât patru întrebări specifice, cât și o sumă
de întrebări privind modalitatea de consultare a diferitelor documente la care se face referire,
întrebări care devin astfel relevante pentru acest indicator.
Astfel, răspunsurile analizate în cele ce urmează au fost formulate pentru următoarele
întrebări:
• Q22: Există o procedură privind accesul la informa țiile de interes public? Dar de acces la
dosarul profesional , de studii sau disciplinar? Men ționați care este aceasta.
• Q23: Unde, este situat, în structura organizatorică a SNSPA, Biroul de Rela ții cu Publicul
sau persoana însărcinată cu asigurarea comunicării?
• Q24: Considera ți că actele care emană de la SNSPA sunt redactate și motivate în mod clar,
neechivoc, într -un limbaj accesibil, indicând analiza argumentelor particulare pentru
fiecare caz în parte?
• Q25: Care este timpul mediu de răspuns la comunicarea interinstitu țională (dialog între
compartimente)?
• Q26: Considera ți că există excep ții de la aplicarea/ respectarea cerin țelor de bună
administrare? Dacă da, sunt acestea clar reglementate și comunicate în mod transparent și
efectiv?
• Q19: Există un mecanism de comunicare a deciziilor interne cu caracter general (care nu
vizează o persoană determinată)? Care este acesta?
• Q13: Există un plan/ program/ strategie care guvernează activitatea SNSPA, inclusiv cu
privire la aspectele financiare? Men ționați unde poate fi consultat acesta.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
283 • Q15: Sunt întocmite rapoarte de activitate ale institu ției la finalul fiecărui an? Men ționați
unde pot fi consultate acestea.
• Q38: Există o procedură internă privind derularea achizi țiilor publice? Unde poate fi
aceasta consultată?
Majoritatea personalul participant la cercetare a răspu ns că există o procedură dedicată
accesului la informa ții de interes public, precum și de acces la dosarul profesional, de studii sau
disciplinar, aceasta aflându -se în prezent în curs de revizuire. Pu țini dintre ace știa au indicat care
este aceasta, în ti mp ce doi dintre responden ți au declarat că nu știu despre existen ța unei astfel de
proceduri. Nu au putut fi stabilite corela ții între categoria de personal respondent, vechimea în
institu ție și răspunsurile formulate, astfel că de și cunoa șterea de către majoritatea responden ților a
existen ței unei astfel de proceduri indică îndeplinirea în bună parte a demersurilor de comunicare
a acesteia către personal, recomandăm totu și includerea acestor informa ții în pachetele de formare
și informare continuă către personal. Totodată reiterăm recomandarea realizării și publicării unui
inventar complet al procedurilor institu ționale, pentru a permite personalului să se raporteze la
acesta ori de câte ori acest lucru este necesar.
De asemenea , deși din analiza documentelor nu a putut fi identificat unde se află în
organigramă structura responsabilă de rela ția cu publicul, responden ții au indicat unanim că
aceasta este în subordinea directă a rectorului. Salutăm această abordare și recomandăm
actualizarea organigramei pentru a reflecta această func țiune în mod corespunzător.
O altă întrebare care a vizat analizarea prezentului indicator s -a referit la percep ția
personalului cu privire la calitatea redactării și motivării actelor care emană de la SNSPA, sens în
care răspunsurile au indicat cu majoritate covâr șitoare satisfacerea acestei cerin țe de conformitate,
tot astfel cum concluzionasem și în cadrul analizei documentelor relevante.
Cea de -a patra întrebare specifică pentru acest indicator a ur mărit determinarea
termenului mediu de răspuns la comunicarea interinstitu țională. Răspunsurile la această întrebare
nu au înregistrat varia ții în func ție de categoria de personal respondent, ecartul stabilit fiind între
câteva ore și maxim 10 zile, în fun cție de complexitatea solicitării. Majoritatea responden ților au
indicat ca termen mediu de răspuns 3 zile, ceea ce apreciem că satisface cu prisosin ță cerin ța
termenului rezonabil, potrivit standardelor analizate.
În ceea ce prive ște existen ța unor excep ții de la cerin țele de bună administrare, percep ția
generală este aceea că nu există astfel de situa ții. Cu toate acestea unul dintre responden ți indică
faptul că pot exista astfel de situa ții, fiind reglementate în ședințele structurilor de conducere. Din
această perspectivă credem că este utilă clarificarea faptului că prin excep ții de la cerin țele de bună
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
284 administrare nu în țelegem abdicarea completă de toate cele 9 cerin țe identificate, ci formularea
unei excep ții de la unul sau mai multe dintre acestea, unde cerin țele rămase sunt satisfăcute integral
și satisfac în primul rând cerin ța propor ționalită ții măsurii adoptate.
Nu în ultimul rând, ultima dintre întrebările specifice a vizat verificarea existen ței unui
mecanism intern de comunicare a deciziilor interne cu caracter general. To ți responden ții au
confirmat existen ța acestuia, însă nu a putut fi identificat cu exactitate care sunt caracteristicile
acestuia – sistem tehnic de tip intranet, sau sistem de tip organizatoric, în care conducătorii
diferite lor structuri transmit prin e -mail personalului din subordine informa țiile relevante.
Presupunem însă din indica țiile oferite în cadrul răspunsurilor că în prezent este utilizată mai
degrabă o variantă mixtă.
Cele șase întrebări specifice au vizat în primul rând completarea informa țiilor culese din
documentele analizate, iar consecven ța și uniformitatea răspunsurilor formulate indică o bună
interiorizare și asumare la nivel de cultură organiza țională a acestor aspecte.
Celelalte întrebări relevante pen tru subiect vor fi analizate împreună, ele indicând site –
ul ca sursă principală de consultare a diferitelor documente existente la nivel institu țional. Este de
remarcat că în cazul rapoartelor de activitate, pentru care, a șa cum indicam în analiza
document elor, sunt disponibile versiuni mai vechi, responden ții au indicat departamentul de
control intern managerial ca fiind depozitarul acestora.
Acestor constatări li se adaugă cele privind existen ța, în anumite situa ții, doar a unei
părți din informa țiile nec esare disponibile pe site, fie a unor date cu vechime destul de mare.
Față de aceste constatări recomandăm formularea unei proceduri pentru actualizarea
informa țiilor existente pe site în sensul stabilirii unui inventar al documentelor care se doresc a fi
publicate, identificarea titularilor acestora sau a depozitarilor lor și stabilirea unei obliga ții pentru
aceștia de a comunica administratorului site -ului aceste documente sau versiunile lor actualizate,
într-un termen determinat de la adoptarea lor. Toto dată, aceea și procedură poate stabili și durata
pentru care documentele sunt men ținute pe site, astfel încât să se asigure trasabilitatea acestora,
fără a îngreuna însă inutil fluxul informa țional. Nu în ultimul rând, recomandăm verificarea
funcționalită ților site -ului astfel încât acesta să poată fi accesibil utilizând mai multe programe de
căutare, fără a suprasolicita echipamentele IT, cum se întâmplă în prezent, când consultarea este
facilă doar în cazul utilizării unui singur astfel de program.
5.3.5. Participare publică
Analizând atât întrebările formulate cât și răspunsurile primite, vom constata că această
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
285 dimensiune a participării publice îmbracă două componente. Prima este cea referitoare la
consultarea și participarea comunită ții academice, cea d e a doua este cea legată de participarea
publică în sens larg.
În cele ce urmează, cea mai mare parte a întrebărilor a urmărit verificare participării
comunită ții academice la procesul decizional, în timp ce pentru cea de -a doua dimensiune vom
identifica u n număr redus de solicitări. Astfel întrebările dedicate acestui indicator cuprind :
• Q9: Care este procedura de desemnare a conducerii SNSPA?
• Q27: Persoanele alese în conducerea Universită ții pot fi revocate ca urmare unei ini țiative
venite din partea elect orilor?
• Q14: Definirea obiectivelor institu ționale se realizează în raport de nevoile comunită ții,
prin consultare publică?
• Q20: Există un mecanism de consultare cu privire la întocmirea bugetului și la alocarea
resurselor financiare? Vă rugăm preciza ți care este acesta.
• Q28: Ave ți cuno ștință de existen ța unor consultări ale angaja ților în procesul de elaborare
a procedurilor interne și informarea acestora cu privire la activitatea institu ției, inclusiv la
performan ța acesteia?
• Q29: Ave ți cuno ștință de exis tența unor consultări ale angaja ților cu privire la elaborarea
și implementarea politicilor și procedurilor de punere în aplicare a sistemului de control
intern managerial și a Strategiei Na ționale Anticorup ție?
• Q34: Ave ți cuno ștință de existen ța unor canale interne de raportare a abaterilor (avertizare
de integritate)? Care este acesta?
În privin ța primelor două întrebări vom constata că dacă to ți responden ții au identificat
alegerea structurilor de conducere ca fiind principala modalitate de desemnar e a acestora, în ceea
ce prive ște modalită țile de revocare, numai jumătate dintre responden ți au răspuns afirmativ în
privin ța existen ței sau nu a unor mecanisme privind posibilitatea electorilor de a le ini ția,
majoritatea celorlal ți responden ți declarând că nu știu. Chiar dacă această regulă este relevantă
pentru ocuparea pozi țiilor de conducere de către personalul didactic, apreciem că este importantă
cunoa șterea acesteia de către întregul personal, acest mecanism fiind prin excelen ță expresia
valorilor democratice .
În ceea ce prive ște formularea obiectivelor institu ționale în raport cu nevoile
comunită ții, prin consultare publică, părerile sunt împăr țite pentru ambele categorii de personal
participante la cercetare. Astfel majoritatea cadrelor didactice au răspuns afirmativ la această
întrebare, în timp ce majoritatea personalului tehnico -administrativ declară contrariul. Observăm
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
286 așadar că nu putem co ncluziona nici faptul că una dintre categorii este implicată în formularea
obiectivelor, în timp ce cea de a doua nu.
Trebuie remarcat faptul că aceasta reprezintă una dintre pu ținele întrebări în care
părerile exprimate sunt atât de eterogene între respon denți. Din această perspectivă apreciem că
obiectivele existente nu reflectă în suficientă măsură contribu ția tuturor membrilor comunită ții
academice sau nu sunt suficient asumate și interiorizate de tot personalul. În acest sens reiterăm
recomandarea priv itoare la misiune, respectiv aceea de a valorifica noul proces de planificare
strategică, a șteptat în perioada imediat următoare, potrivit intervalelor de referin ță men ționate în
actualele documente strategice, pentru implicarea în acest proces a unui număr cât mai mare de
personal și subsecvent diseminarea rezultatelor de asemenea către un număr cât mai mare de
reprezentan ți.
De cealaltă parte, aceea și responden ți indică în majoritatea lor existen ța unui proces de
consultare cu privire la întocmirea bugetului și alocarea resurselor financiare. Acesta este asociat
în primul rând cu formularea necesarului de resurse la nivelul fiecărei structuri și transmiterea
acestuia căt re structura superioară. Nu este men ționat însă dacă acest proces de consultare implică
și existen ța unui mecanism de prioritizare atunci când resursele alocate nu sunt suficiente.
Următoarea etapă a vizat analiza măsurii în care au fost sau sunt organizat e consultări
ale angaja ților privind elaborarea procedurilor interne, inclusiv a celor privind sistemul de control
intern managerial și punerea în aplicare a Strategiei Na ționale Anticorup ție. Acela și set de întrebări
a vizat și informarea angaja ților cu p rivire la activitatea institu ției și performan ța acesteia, ca formă
de asigurare a unei responsabilită ți interne. La ambele întrebări răspunsurile au fost în majoritatea
lor covâr șitoare afirmative, cu o singură excep ție, la una dintre întrebări.
Salutăm a ceastă largă participare a personalului la procesul de organizare a activită ții și
recomandăm cu titlu de bună practică, eviden țierea acestor aspecte în documentele publice. De
asemenea recomandăm formularea unei sec țiuni dedicate pe site -ul institu ției cu privire la măsurile
adoptate pentru aderarea la și punerea în aplicare a Strategiei Na ționale Anticorup ție, având în
vedere că există un obiectiv specific dedicat sistemului na țional de educa ție.
O ultimă întrebare din acest registru vizează existen ța uno r canale interne de raportare
a abaterilor, întrebare la care majoritatea largă a responden ților a răspuns afirmativ, indicând
existen ța unei proceduri de sistem în acest sens, procedură disponibilă de altfel public pe site -ul
institu ției. Cunoa șterea acestui mecanism de către majoritatea personalului este binevenită din
perspectiva bunei administrări și ne exprimăm încrederea în utilizarea și valorificarea sa la
adevăratul poten țial pentru identificarea riscurilor și îmbunătă țirea activită ții.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
287 5.3.6. Respectarea drepturilor omului
Cel de -al șaselea indicator este analizat pe baza răspunsurile formulate de responden ți
la următoarele întrebări:
• Q30: Considera ți că institu ția ocrote ște în mod efectiv drepturile și libertă țile
dumneavoastră (cele enun țate în contractul dumneavoastră de muncă sau drepturile
dumneavoastră academice) și vă oferă sprijin în acest sens?
• Q31: În cadrul institu ției există măsuri active privind sănătatea și securitatea în muncă:
informări, instruiri?
• Q32: Există/ sunt aplicate măsu ri pentru protejarea personalului în fa ța abuzurilor și
acordarea de asistenta juridică în cazul în care personalul este chemat în instan ță pentru
îndeplinirea atribu țiilor conform prerogativelor?
• Q33: Există în cadrul institu ției măsuri pentru asigurarea dezvoltării durabile/ protec ției
mediului?
• Q34: Ave ți cuno ștință de existen ța unor canale interne de raportare a abaterilor (avertizare
de integritate)?
• Q35: Ave ți cuno ștință de existen ța unei politici privind protec ția datelor cu caracter
personal?
Astfel, în ceea ce prive ște respectarea drepturilor omului, responden ții au identificat în
mod majoritar că institu ția asigură măsurile necesare pentru ocrotirea și protejarea acestora, atât
în privin ța drepturilor academice sau a celor de muncă, cât și cele privind sănătatea și securitatea
în muncă.
Acela și răspuns este oferit de responden ți și cu privire la protec ția de care ace știa
beneficiază din partea institu ției în fa ța abuzurilor, unul dintre responden ți indicând chiar faptul că
această protec ție este realizată prin direc ția juridică.
Tot astfel sunt identificate și măsurile adoptate pentru asigurarea unor canale de
raportare privind eventuale abateri, precum și cele privind existen ța unei politici privind protec ția
datelor cu caracter personal, chia r dacă momentan aceasta nu a fost încă armonizată cu prevederile
Regulamentului nr. 679/2016.
Răspunsurile unitare în această privin ță indică existen ța unei culturi organiza ționale
consolidate cu privire la respectarea și protejarea drepturilor comunită ții academice, precum
recunoa șterea acesteia ca validă la nivel individual. Recomandăm actualizarea de îndată a politicii
privind protec ția datelor cu caracter personal și informarea activă a personalului cu privire la
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
288 principalele modificări pe care le aduce punerea în aplicare a Regulamentului.
Percep ția nu este însă la fel de uniformă în ceea ce prive ște măsurile pentru asigurarea
dezvoltării durabile, respectiv a protec ției mediului. O bună parte a personalului declară că nu
cunosc despre existen ța unor as tfel de măsuri, în timp ce câ țiva declară că acestea nu există. De
cealaltă parte, unul dintre responden ți declară faptul că au fost instalate recipiente pentru colectarea
selectivă a de șeurilor. Nici în cazul acestei întrebări nu a putut fi stabilită o co relație între categoria
de personal și informa țiile furnizate. Credem că o explica ție posibilă a acestei eterogenită ți de
răspunsuri rezidă în caracterul de relativă noutate al acestei abordări, nespecifică activită ții de bază
a universită ții, precum și o comunicare nesus ținută a activită ților derulate în această direc ție. În
acest sens recomandăm adoptarea unor solu ții pentru a cre ște vizibilitatea acestor demersuri și
eventual cointeresarea studen ților în realizarea acestora.
5.3.7. Tratamentul egal
În ceea ce prive ște tratamentul egal, întrebările utilizate pentru analizarea conformită ții
cu cerin țele acestui indicator includ:
• Q36: Ave ți cuno ștință dacă în cadrul SNSPA sunt aplicate acelea și solu ții în situa ții
similare și dacă sunt aplicate solu ții personalizate, în cazul situa țiilor diferite, inclusiv prin
raportarea la practica anterioară și la jurispruden ță?
• Q37: Există în rândul personalului o în țelegere clară a distinc ție între discriminare,
protejarea persoanelor defavorizate și discriminare po zitivă?
• Q38: Există o procedură internă privind derularea achizi țiilor publice? Unde poate fi
aceasta consultată?
Responden ții au răspuns afirmativ la toate cele trei întrebări de mai sus, confirmând în
acest sens existen ța unei culturi organiza ționale co nsolidate cu privire la asigurarea tratamentului
egal, cultură recunoscută și îmbră țișată de to ți aceștia.
Răspunsurile la aceste trei întrebări trebuie analizate pentru fiecare respondent în parte
și prin raportare la alte răspunsuri formulate de ace știa. De pildă, merită puse fa ță în fa ță
răspunsurile formulate pentru întrebarea Q7 – „Când a ți participat ultima dată la un curs de formare
profesională în legătură cu activită țile pe care le desfă șurați în cadrul SNSPA?”, cu cele formulate
pentru prezenta în trebare. Astfel, chiar și cei care au declarat că nu au participat la programe de
formare profesională, în ciuda numărului de ani de activitate în cadrul institu ției, declară că
cerin țele de tratament egal sunt respectate, ceea ce vine să întărească și mai mult concluzia privind
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
289 conformitatea cu cerin țele acestui indicator, precum și asumarea acestora la nivel individual.
Nu în ultimul rând merită men ționat faptul că responden ții identifică existen ța unei
proceduri pentru derularea achizi țiilor publice, pen tru care sursa indicată este pagina de internet a
institu ției. Fa ță de aceste răspunsuri trebuie precizat că la momentul ini țierii acestui demers de
cercetare, pe pagina institu ției nu era men ționată în rândul procedurilor și una de acest gen, la acel
moment lista acestora fiind una limitativă. Ulterior aceasta a fost actualizată, iar în prezent
procedura nu este publicată, însă se face într -adevăr vorbire despre ea, men ționându -se că se află
în curs de revizuire. Chiar și așa, într -o sec țiune distinctă a site -ului sunt publicate procedurile de
achizi ții deschise în prezent, sens în care considerăm că răspunsurile oferite vin sa valideze
îndeplinirea cerin țelor prezentului indicator.
5.3.8. Propor ționalitate
Penultimul indicator formulat pentru analizarea conformită ții cu cerin țele bunei
administrări se referă la propor ționalitatea măsurilor adoptate de institu ție pentru îndeplinirea
misiunii sale. Astfel, întrebările utilizate pentru validarea acestora se referă la:
• Q39: Considera ți că măsurile administrat ive adoptate la nivel intern sunt adecvate
îndeplinirii scopului și obiectivelor stabilite?
• Q40: Considera ți că resursele disponibile sunt utilizate cu respectarea principiului
maximizării rezultatelor ob ținute?
• Q25: Care este timpul mediu de răspuns la co municarea interinstitu țională (dialog între
compartimente)?
• Q41: Considera ți că în cadrul institu ției este respectată regula termenului rezonabil pentru
soluționarea diferitelor probleme?
• Q42: Considera ți că este asigurată arhivarea corespunzătoare, respectiv sunt păstrate
eviden țe suficiente pentru demonstrarea îndeplinirii scopului și obiectivelor?
• Q18: Ave ți cuno ștință de existen ța unor sesizări cu privire la nerespectarea normelor
interne (Cartă, Regulamente, norme de etică și disciplină, etc.)? D e către cine sunt acestea
soluționate?
Toți cei 11 reprezentan ți ai comunită ții academice intervieva ți au răspuns afirmativ la
întrebările privind propor ționalitatea și coresponden ța dintre măsurile administrative și resursele
alocate, pe de o parte, și îndeplinirea scopului și obiectivelor stabilite, respectiv maximizarea
rezultatelor ob ținute. Astfel, în țelegem că de și rapoartele de activitate din ultimii ani nu sunt
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
290 publicate momentan, acestea indică progresul în atingerea rezultatelor asumate, precum și faptul
că resursele disponibile nu au reprezentat un factor perturbator.
Pe viitor, recomandăm realizarea unei analize a modului în care recentele modificări
legislative privind cifra de școlarizare se răsfrâng atât a măsurilor administrative adoptate câ t și a
rezultatelor ob ținute, fiind de a șteptat ca pentru men ținerea rezultatelor preconizate să fie adoptate
măsuri administrative suplimentare.
În ceea ce prive ște satisfacerea cerin ței privind termenul rezonabil pentru solu ționarea
diferitelor probleme, răspunsurile la cele două întrebări vin să expliciteze satisfacerea acestei
cerin țe și să se poten țeze una pe alta. Astfel, a șa cum arătat și la sec țiunea anterioară, termenul
mediu de 3 zile pentru solu ționarea solicitărilor inter -departamentale este unu l care întrune ște toate
condi țiile necesare pentru considerarea sa ca fiind un termen rezonabil. Acestei constatări i se
adaugă și răspunsurile unanime ale personalului în acest sens.
Un punct nevralgic pus în eviden ță de prezenta analiză îl reprezintă arhivarea
corespunzătoare a documentelor. Astfel, marea majoritate a responden ților a indicat faptul că
aceasta nu se realizează în mod corespunzător, afectând astfel cerin ța de audit privind trasabilitatea
și capacitatea institu ției de a demonstra îndepli nirea scopului și obiectivelor. Procedura privind
îndeplinirea activită ților de arhivare a fost recent adoptată, la începutul acestui an, iar con ținutul
acesteia nu a fost publicat, pentru a permite analizarea.
În considerarea îndeplinirii cerin țelor privi nd prezentul indicator, recomandăm
organizarea activită ților de arhivare pe două componente majore: una referitoare la păstrarea și
arhivarea documentelor curente și viitoare, iar ce -a de-a doua referitoare la arhivarea în condi ții
corespunzătoare a docume ntelor deja existente. Ambele demersuri necesită a fi parcurse în paralel,
pentru a permite pe de o parte punerea în acord a activită ților curente cu cerin țele standardului, iar
pe de altă parte pentru a securiza istoricul institu țional și a îndeplini obli gațiile legale privind
păstrarea diferitelor categorii de documente, precum și cele privind arhivarea, dispozi țiile legale
în acest sens fiind direct aplicabile.
Totodată indicatorul evaluează posibilitatea angajării răspunderii personalului pentru
nerespe ctarea cerin țelor de bună administrare, sens în care responden ții au indicat în bună măsură
că au cuno ștință despre existen ța unor sesizări cu privire la nerespectarea cerin țelor de
conformitate. Reiterăm și aici recomandarea de a stabili o modalitate de c omunicare către personal
a unei sinteze a acestei practici administrativ -jurisdic ționale, în scopul ghidării comportamentelor
de conformare a șteptate.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
291 5.3.9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
Ultimul indicator analizat în cadrul sistemului de conformitate pentru bună administrare
este cel dedicat îndeplinirii a șteptărilor legitime. Ca și în cazul altor indicatori, acesta însumează
atât întrebări specifice, cât și întrebări care au fost valorificate și în cazul altor indicatori și cuprind:
• Q14: Definirea ob iectivelor institu ționale se realizează în raport de nevoile comunită ții,
prin consultare publică?
• Q15: Sunt întocmite rapoarte de activitate ale institu ției la finalul fiecărui an? Men ționați
unde pot fi consultate acestea.
• Q20: Există un mecanism de cons ultare cu privire la întocmirea bugetului și la alocarea
resurselor financiare? Vă rugăm preciza ți care este acesta.
• Q43: Există mecanisme de evaluare a satisfac ției comunită ții (beneficiarilor) fa ță de
serviciile prestate?
• Q44: Sunt realizate în cadrul in stituției rapoarte privind activită țile de management al
riscurilor?
• Q45: Există reguli de conduită care să privească în mod explicit rela ția personalului cu
reprezentan ții altor institu ții sau cu studen ții?
• Q46: Cum sunt încorporate, în practicile institu ționale, experien țele anterioare și lecțiile
învățate privind asigurarea bunei administrări?
Așa cum arătam și în sec țiunile anterioare, percep ția responden ților cu privire la
modalitatea de formulare a obiectivelor institu ționale în raport de nevoile com unită ții este una
nuan țată, neexistând o pozi ție unitară în acest sens și putând fi identificate tendin țe în rândul celor
două categorii de responden ți.
De cealaltă parte, în ceea ce prive ște rapoartele de activitate, cele prin care institu ția dă
seama com unită ții de rezultatele ob ținute, prin raportare la obiectivele planificate și la resursele
investite, comunitatea academică a răspuns unanim că acestea există și că sunt publicate pe site,
deși accesibile comunită ții în sens larg sunt doar rapoartele de l a nivelul anilor 2013 – 2014.
Tot astfel, membrii comunită ții academice au indicat în marea lor majoritate că
mecanismul de întocmire a bugetului este unul participativ, realizat pe baza propunerilor și a
referatelor de necesitate elaborate de fiecare stru ctură.
Analiza coroborată a răspunsurilor la cele trei întrebări indică faptul că în bună măsură
sunt îndeplinite a șteptările comunită ții academice, cu nuan țări în privin ța așteptărilor acestora vis –
a-vis de procesul de elaborare a obiectivelor institu ționale. Din această perspectivă, din ansamblul
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
292 răspunsurilor formulate, în special cele privind adecvarea resurselor la obiectivele stabilite și
rezultatele ob ținute, nu credem să există un dezacord cu privire la obiectivele institu ționale, ci mai
degrabă o lipsă de identificare cu acestea a personalului tehnico -administrativ, ca efect al
participării reduse a acestora la procesul de formulare a lor.
Prima dintre întrebările specifice dedicate acestui indicator vizează identificarea unor
mecanisme de evalua re a satisfac ției beneficiarilor fa ță de serviciile prestate. În acest sens,
răspunsurile au fost în majoritatea lor afirmative și probabil că se referă la evaluările semestriale
realizate de către studen ți cu privire la modul de desfă șurare a activită ții didactice.
Ce-a de-a doua astfel de întrebare vizează realizarea unor rapoarte privind activită țile de
management al riscurilor. Și la aceasta, răspunsurile sunt unanim afirmative, de și nici un astfel de
raport nu a putut fi identificat public.
În ceea ce prive ște existen ța unor norme de conduită specifice care să guverneze rela ția
personalului cu reprezentan ții altor institu ții sau cu studen ții, răspunsurile sunt eterogene,
indiferent de categoria de personal din care responden ții fac parte. A șa cum arătam la sec țiunea
dedicată analizei documentelor, astfel de norme explicite există, iar necunoa șterea par țială a
acestora poate reprezenta un punct de vulnerabilitate în activitatea institu țională. Recomandăm în
acest sens, includerea acestor norme specifice î n pachetele de informare și instruire periodică a
personalului, pentru a putea asigura uniformitatea cunoa șterii și asumării acestora.
Cea din urmă întrebare din cadrul chestionarului a vizat modalită țile de încorporare a
experien țelor anterioare, respecti v a lec țiilor învă țate în practicile institu ționale. Această întrebare
vine să închidă oarecum simetric seria chestionarului, bazându -se pe aceea și abordare descrisă la
începutul analizei, privind îmbunătă țirea continuă.
Răspunsurile au fost poate cele mai eterogene din întreg chestionarul, semn că nu există
încă o practică consolidată în acest sens, la nivel institu țional. Astfel, mul ți dintre responden ți au
identificat procedura privind asigurarea continuită ții activită ții și pe cea privind securitatea
prelucrării datelor cu caracter personal ca fiind expresia modului de materializare a acestei cerin țe.
Alți responden ți au indicat procedura privind ini țierea, elaborarea, revizia, arhivarea și codificarea
procedurilor formalizate, pe activită ți ca fiind e xpresia acestei cerin țe. Pentru nici unul dintre
aceste exemple nu au fost furnizate informa ții suplimentare cu privire la ra țiunile pentru care ele
au fost considerate transpuneri ale lec țiilor învă țate în practica reglementată a institu ției, însă este
de presupus – având în vedere data adoptării aces tora – că în spatele lor au stat incidente care au
fost considerate riscuri pentru institu ție.
Salutăm această abordare de elaborare a unor proceduri pentru zonele vulnerabile și
recomandăm adoptarea unei atit udini preventive pro -active și valorificarea oricăror lec ții învă țate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
293 cât mai aproape de momentul constatării lor, pentru a evita producerea unor incidente
asemănătoare sau mai grave în viitor.
În raport de analiza realizată, apreciem că indicatorul este î n mare măsură îndeplinit,
recomandările fiind cu precădere menite să sprijine procesul de îmbunătă țire continuă.
Concluzii preliminare
O întrebare cât se poate de legitimă este cea privind utilitatea unui sistem de
conformitate pentru bună administrare. A șa cum am arătat de -a lungul mai multor capitole din
prezenta lucrare, buna administrare, de și consacrată la nivel european ca un drept fundamental,
este mai degrabă un principiu și în egală măsură un standard menit să asigure desfă șurarea
activită ții consecvent cu mai multe condi ții și criterii simultan.
Această simultaneitate a condi țiilor este ceea ce face ca unii autori să considere buna
administrare ca fiind un drept de genera ția a treia, care poate fi realizat în numele unei colectivită ți.
Chiar și așa, buna administrare nu poate fi ocrotită pe calea unei ac țiuni directe în justi ție, ci numai
prin intermediul unor ac țiuni indirecte care vizează în fapt aspecte punctuale ale acesteia și în cele
din urmă un interes legitim individual sau c olectiv privind respectarea cerin țelor acesteia.
Având în vedere acest caracter multicondi țional și multicriterial pe care îl îmbracă buna
administrare, una dintre provocările transpunerii sale în practică este legată de aplicarea în paralel
a tuturor aces tor condi ții astfel încât măsurile adoptate să nu fie contradictorii, ci să se poten țeze
reciproc, iar elementul de echilibrare între acestea să fie propor ționalitatea.
Pentru a putea adopta măsuri care să satisfacă aceste cerin țe este necesară structurare a
lor într -un sistem care să asigure conformitate. Aceasta, conformitatea, este deseori în țeleasă ca
respectare a unor cerin țe predefinite, de regulă legale. Simpla conformare cu acestea conduce de
regulă la măsuri disparate, paralele și inconsistente, car e generează birocra ție, suprapuneri de
sarcini sau func țiuni, ori viduri de implementare în lipsa unei viziuni unitare. Acest tip de
conformitate pur formală este expresia aplicării și respectării legii în litera sa.
Atunci însă când o organiza ție este int eresată să asigure eficien ța activită ții sale, precum
și să asigure un anumit nivel de calitate, este necesară simplificarea și debirocratizarea. Un prim
demers în acest sens îl constituie angrenarea tuturor cerin țelor legale sub un scop comun, acela al
îndeplinirii func țiunii sociale, respectiv al îndeplinirii misiunii institu ționale. Tocmai acest demers
reprezintă dezvoltarea sistemului de conformitate – acel proces în care o organiza ție analizează
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
294 cerin țele legale, în țelege scopul acestora și decide măsu rile de punere în aplicare nu doar în litera
legii, ci și în spiritul ei, respectiv caută acele solu ții prin care scopul poate fi îndeplinit, prin măsuri
specifice respectivei institu ții. Odată formulate măsurile de punere în aplicare, urmează procesul
de identificare a măsurilor care pot deservi mai multe scopuri, astfel încât ele să fie puse în aplicare
o singură dată, cu efecte multiple, maximizând astfel rezultatele ob ținute și crescând randamentul
resurselor utilizate.
Întregul proces descris nu va cun oaște însă solu ții sau cerin țe legale pentru toate
aspectele, la fel cum nu va putea identifica solu ții predefinite pentru anumite chestiuni specifice,
iar întrebarea care se pune este cum anume va formula răspunsuri pentru aceste situa ții. Atunci
când obi ectivul unic al sistemului de conformitate este asigurarea respectării cerin țelor legale, în
litera lor, astfel de răspunsuri, care uneori necesită abordări care excedă textului reglementărilor,
nu vor putea fi identificate sub motiv că legea nu dispune.
De aceea este necesar ca sistemul de conformitate să aibă o misiune, un obiectiv propriu
– acela de a asigura respectarea cerin țelor de bună administrare. În această configura ție, sistemul
de conformitate va fi astfel dezvoltat încât pentru situa țiile în ca re nu au fost găsite solu ții în litera
legii să fie formulate răspunsuri a căror validare se va realiza prin verificarea respectării fiecăreia
dintre cerin țele de bună administrare. Acolo unde este posibil, solu țiile propuse vor ține cont de
modelele de bu ne practici sau de standardele interna ționale recunoscute, dar este posibil ca în
anumite situa ții nici chiar acestea să nu fie acoperitoare pentru situa țiile nou apărute.
Așadar sistemul de conformitate pentru bună administrare este răspunsul institu țional la
provocarea de a găsi solu ții la situa țiile pentru care legea nu prevede cerin țe explicite, dar și la
nevoia de asigurare a unui nivel sporit de flexibilitate venită din evolu ția extrem de rapidă a
tehnologiilor sau a cerin țelor comunită ții sau pie ței.
În această viziune asupra sistemului de conformitate pentru bună administrare am
formulat în capitolele anterioare cerin țele pentru punerea sa în aplicare, pentru ca în prezentul
capitol să testăm și să demonstrăm viabilitatea și valoarea adăugată a acest uia.
Așa cum am arătat în sec țiunile anterioare, prezenta analiză a fost realizată cu privire la
modalitatea în care sistemul de management implementat în cadrul SNSPA răspunde cerin țelor de
conformitate pentru bună administrare, precum și pentru a formula recomandări cu privire la
îmbunătă țirile care pot fi aduse acestuia pentru a fi considerat un sistem de conformitate pentru
bună administrare.
Concluzia generală a analizei este că sistemul existent în prezent in cadrul SNSPA
răspunde în cea mai mare măsu ră cerin țelor de conformitate pentru bună administrare. Pentru
formularea acesteia au fost analiza ți separat to ți cei nouă indicatori propu și, împreună cu sub –
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
295 indicatorii acestora, atât pentru componenta formală, cât și pentru cea substan țială, astfel cum au
fost acestea definite la începutul prezentului capitol. Pentru nici unul dintre ace știa nu au fost
identificare neconformită ți – nici minore, nici majore, însă au fost formulate mai multe
recomandări. O parte dintre aceste recomandări sunt menite să pre vină eventuale vulnerabilită ți,
în timp ce altele au menirea de a îmbunătă ți sistemul de conformitate existent.
Astfel, recomandările formulate vizează asigurarea unui nivel efectiv de transparen ță
prin publicarea structurată a informa țiilor și aducerea la zi a acestora, a șa încât să poată fi nu doar
asigurată trasabilitatea îndeplinirii cerin țelor, ci și dimensiunea de responsabilitate publică. În cele
ce urmează vor fi sintetizate principalele recomandări formulate de -a lungul analizei pentru fiecare
dintre indicatori.
1. Legalitate și legitimitate
(i) Inventarierea completă a cadrului normativ aplicabil, atât cel general, cât și cel specific
activită ții desfă șurate, structurarea sa pe domenii și forța juridică a actelor și publicarea pe
pagina de internet a institu ției, precum și comunicarea către întreg personalul.
(j) Desemnarea unui responsabil unic la nivelul institu ției care să monitorizeze evolu țiile
cadrului normativ, respectiv ale fiecărui act normativ, și să identifice modificările relevante
precum și să realizeze corela țiile necesare între acestea, astfel încât să poată identifica din
timp impactul asupra întregii activită ți a institu ției. Acela și responsabil trebuie să ac ționeze
ca un punct nodal în cadrul institu ției, pentru a asigura imaginea de ansamblu asupra cadrul
normativ aplicabil, dar poate structura informarea către restul personalului în func ție de
tematică și domeniu de activitate.
(k) Realizarea unui inventar complet al documentelor interne enun țate de Cartă și elaborate
pentru punerea aces teia în aplicare, și publicarea lui
(l) Realizarea și publicarea unui inventar complet al procedurilor de lucru care stau la baza
activită ții institu ției
(m) Adoptarea unor măsuri de comunicare pro -activă, inclusiv programe de formare continuă,
menite să crească g radul de cunoa ștere și con știentizare al întregului personal cu privire la
cadrul normativ aplicabil și la procedurile de lucru, atât cele care vizează activitatea
proprie, cât și celelalte. Această măsură, alături de cele privind inventarierea cadrului
normativ și a procedurilor sunt menite să permită o monitorizare facilă a evolu țiilor,
precum și actualizarea acestora în timp util, asigurând astfel conformitatea activită ții
interne cu cerin țele legale.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
296 (n) Continuarea utilizării metodelor democratice – aleger ile, pentru desemnarea structurilor de
conducere, chiar dacă legea prevede în anumite cazuri și alte op țiuni
(o) Continuarea men ționării detaliate a temeiului juridic care stă la baza diferitelor acte juridice
întocmite.
(p) Valorificarea contribu ției aduse de stu denți la resursele disponibile pentru îndeplinirea
obiectivelor, ca experien ță în muncă, prin utilizarea contractelor de voluntariat ca bază
pentru derularea activită ților suplimentare celor specifice de învă țare, în cadrul
universită ții. Această abordare este menită să ofere avantaje atât universită ții, prin faptul
că încurajează studen ții în se implice în activită ți suplimentare, cât și acestora, care vor
putea utiliza perioada de voluntariat pentru a demonstra experie nța acumulată și vechimea,
ambele fiind elemente deosebit de importante după finalizarea studiilor, atunci când vor fi
în căutarea unui loc de muncă, iar acest plus de experien ță va putea face diferen ța în
favoarea lor.
2. Leadership și responsabilitate
(a) Identificarea și utilizarea unei sin gure declara ții de misiune. În prezent există mai multe
documente de planificare strategică care încorporează formulări diferite, ceea ce este de
natură să creeze confuzie.
(b) Elaborarea și publicarea la zi a rapoartelor anuale de activitate, integrate, încor porând atât
aspecte tehnice cât și financiare.
(c) Întocmirea planificărilor bugetare prin raportare atât la resursele necesare cât și la cele
efectiv disponibile. Stabilirea și identificarea unor măsuri de gestionare a riscurilor derivate
din modificări legis lative nea șteptate, care afectează resursele disponibile.
(d) Valorificarea procesului de planificare strategică a șteptat pentru anul în curs, pentru
implicarea întregului personal în procesul de formulare și validare a misiunii și direc țiilor
strategice sau o biectivelor, inclusiv a celui tehnico -administrativ, și nuan țarea rolului
acestuia în atingerea rezultatelor propuse. Este necesar ca acest proces să încorporeze și
punctele de vedere ale stakeholderilor externi, respectiv a factorilor interesa ți cum ar fi
institu ții publice și mediul de afaceri ca poten țiali angajatori, studen ții, tinerii liceeni,
comunitatea în general. Este necesar ca aceste puncte de vedere să fie culese în mod direct
și explicit pentru acest scop, iar nu doar analizarea generică a date lor și informa țiilor
disponibile în spa țiul public. Totodată, noile documente strategice trebuie să con țină
analize cu privire la obiectivele anterioare și gradul lor de realizare, precum și la resursele
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
297 utilizate pentru acestea.
(e) Realizarea unei diagrame a competen țelor, pentru structurarea informa țiilor existente în
diferitele documente interne și asigurarea coeren ței între acestea, precum și asigurarea
coeren ței și consisten ței eventualelor modificări.
(f) Realizarea unei diagrame a competen țelor și a cerin țelor minime de calificare pentru fiecare
post în parte. Această diagramă trebuie să aibă la bază cerin țele standardelor ocupa ționale,
acolo unde acestea există, precum și cerin țele specifice profesiei. Această măsură,
coroborată cu cea anterioară, este meni tă să asigure evitarea situa țiilor în care acte juridice
sunt întocmite de persoane care nu au competen ța pentru aceasta, iar actele astfel întocmite
sunt lovite de nulitate.
(g) Alocarea de sarcini suplimentare pentru personal numai după analizarea gradului d eja
existent de încărcare și rezonabilitatea îndeplinirii activită ții în timpul programului normal
de lucru.
(h) Punerea de îndată în aplicare a măsurilor necesare pentru aderare a la și implementarea
Strategiei Na ționale Anticorup ție și publicarea acestora pe site-ul institu ției
(i) Realizarea unor rapoarte de progres pentru fiecare dintre activită țile pentru care legisla ția
prevede constituirea unei structuri dedicate: rapoarte de progres privind dezvoltarea
sistemului de control intern managerial, rapoarte de activitate ale Comisiei de etică,
Rapoarte de activitate ale comisiei de monitorizare a riscurilor, etc. și încorp orarea
acestora, ca sec țiuni distincte în rapoartele anuale
(j) Formularea unui sistem unitar de raportare anuală a activită ții și de angajare a răspunderii
pentru diferitele categorii de structuri de conducere
(k) Utilizarea unui sistem de tip intranet pentru comunicarea unitară la nivel intern a tuturor
informa țiilor relevante către toate categoriile de personal
(l) Îndeplinirea cu temeinicie a obliga ției managementului de informare și instruire a
întregului personal cu privire la elementele sistemului de conformi tate pentru bună
administrare. Scopul acestui demers este de a cre ște gradul de con știentizare a personalului
cu privire la rolul său esen țial în sus ținerea îndeplinirii obiectivelor asumate și a misiunii
organiza ționale.
(m) Asigurarea unei informări și instr uiri periodice a personalului atât cu privire la cadrul
normativ incident și la procedurile aplicabile, cât și cu privire la interpretarea dată valorilor
și principiilor și la conduita etică a șteptată
(n) Realizarea unor analize cu privire la situa țiile în car e a fost angajată răspunderea
personalului pentru nerespectarea măsurilor dispuse de managementul institu ției în
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
298 realizarea obliga ției de diligen ță
(o) Stabilirea unui mecanism de revizuire a procedurilor și documentelor interne care să nu
abordeze doar modifi cările legislative și care să încorporeze conceptul de îmbunătă țire
continuă și să valorifice propunerile personalului pentru îmbunătă țirea acestora.
3. Impar țialitate
(a) Asigurarea unui mai bun grad de transparen ță cu privire la pozi țiile scoase la concurs, a tât
prin structurarea anun țurilor privind un post determinat, precum și prin publicarea într -un
singur loc atât a pozi țiilor scoase la concurs din cadrul institu ției, cât și cele din cadrul
proiectelor
(b) Stabilirea unui sistem de bonifica ție pentru candida ții care sunt absolven ți SNSPA
(c) Formularea unei proceduri privind identificarea și declararea situa țiilor de conflicte de
interese (cele prevăzute de Cartă și Codul etic), precum și pentru ab ținerea sau recuzarea
din procesul decizional a persoanelor aflate în astfel de situa ții. Instruirea personalului
pentru corecta aplicare a acesteia.
(d) Întocmirea unui registru și a unei proceduri aferente privind declararea bunurilor primite
cu titlu gratuit (cadourilor)
(e) Desemnarea unei persoane responsabile cu asigurarea consilierii etice, alta decât unul
dintre membrii Comisiei de etică care s -ar putea afla într -un conflict de interese dacă pentru
aceea și situa ție a oferit consiliere, apoi este chemat să o analizeze în cadrul Comisiei. Acest
consilier poate cumula și alte responsabilită ți din sfera de conformitate, cum ar fi preluarea
avertizărilor de integritate, furnizarea de îndrumare pentru completarea declara țiilor de
avere și de interese, actualizarea cadrului normativ sau chiar a sistemului de conformitate
însuși.
(f) Întocmirea unor rapoarte statistice cu privire la activitatea Comisiei de etică și la solu țiile
formulate de aceasta și valorificarea lor în comunicarea periodică către personal
(g) Formularea unei proceduri sau a unor linii de îndrumare privind recrutarea pers onalului,
care să includă și reguli privind restric țiile post angajare. A se vedea recomandări detaliate
în acest sens la sec țiunea acestui indicator din cadrul prezentului capitol.
(h) Continuarea utilizării și extinderea mecanismului de evaluarea 3600 a pers onalului și
publicarea datelor statistice privind evaluarea personalului ca parte a raportului anual.
(i) Asigurarea unor demersuri de formare profesională continuă cel pu țin o dată la doi ani, în
vederea satisfacerii cerin ței legale în acest sens. Valorificar ea poten țialului intern pentru
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
299 organizarea acestor programe de formare, în vederea cre șterii gradului de con știentizare cu
privire la rolul fiecărui angajat pentru respectarea cerin țelor de conformitate și creșterea
gradului de responsabilizare a acestuia la toate nivelurile.
4. Transparen ță
(a) Actualizarea a paginii de internet pentru aducerea la zi a informa țiilor existente și
completarea cu informa țiile și datele noi. Acest proces de actualizare este unul continuu,
iar pe parcursul realizării prezentei analize, unele dintre elementele constatate ini țial au fost
complinite până la data prezentării sale.
(b) Organizarea informa ției, potrivit recomandărilor formulate pentru fiecare indicator în
parte, pentru cre șterea gradului de accesibilitate.
(c) Publicarea date lor în format deschis, acolo unde acest lucru este posibil
(d) Utilizarea unui format unitar de publicare a informa țiilor: html, pdf, doc, jpeg după
îndepărtarea semnăturilor sau a altor date personale con ținute, cu excep ție numelui
persoanelor competente să a dopte sau emită actul respectiv
(e) Elaborarea unei proceduri privind actualizarea informa țiilor publicate pe site, în special a
celor cu caracter periodic. Aceasta presupune că titularul/ depozitarul fiecărei categorii de
informa ții/ documente, comunică admin istratorului site -ului informa țiile care necesită a fi
actualizate, într -un interval dat de la data adoptării acestora.
(f) Suplimentarea canalelor de comunicare pentru exercitarea accesului la informa ții de interes
public și a dreptului de peti ționare (de exe mplu prin utilizarea unui formular on -line).
(g) Reglementarea explicită și publicarea pe site a informa țiilor privind dreptul la peti ționare
(h) La nivel intern, diferitele documente elaborate trebuie să cuprindă elemente de identificare
scriptică sau în propriet ățile documentelor electronice, care să permită trasabilitatea
acestuia și responsabilizarea personalului de la toate nivelurile
(i) Utilizarea standardelor de motivare a hotărârilor ale Cur ții Europene a Drepturilor Omului
pentru redactarea motivelor și temei urilor care au stat la baza actelor administrativ
jurisdic ționale
(j) În realizarea comunicării intra și interinstitu ționale, aplicarea principiului loialită ții
interinstitu ționale și formularea unui termen mediu de răspuns pentru asigurarea
predictibilită ții.
(k) Organizarea cel pu țin a unei sesiuni anuale de informare pentru personal, cu privire la
misiunea, viziunea, codul de etică și procedurile interne aplicabile în institu ție, urmată de
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
300 chestionare de evaluare, pentru fixarea acestora
(l) Comunicarea internă cătr e personal va viza consultarea acestuia la stabilirea obiectivelor
strategice, în elaborarea documentelor interne și a procedurilor de lucru, precum și pentru
informarea acestuia cu privire la performan ța institu țională
(m) Atunci când sunt aplicate excep ții de la cerin țele bunei administrări, acestea vor viza unul
sau mai mul ți indicatori, dar niciodată to ți și niciodată cel privind propor ționalitatea
măsurii.
5. Participare publică
(a) Consolidarea măsurilor simetrice de alegere/ numire în func ție și de revocare a structurilor
de conducere
(b) Lărgirea bazei de consultare în cadrul procesului decizional, astfel încât acesta să devină
accesibil tuturor factorilor interesa ți și publicarea informa țiilor necesare pentru aplicarea
Legii nr. 52/2003 privind transparen ța deci zională. Acest demers este menit să asigure nu
doar participarea publicului extern, ci chiar a comunită ții universitare, într -o pondere mult
mai mare și nu doar prin vocea reprezentan ților ale și. Mai mult, acesta poate fi un exerci țiu
didactic extrem de ut il pentru viitorii absolven ți.
(c) Încurajarea contribu țiilor și sugestiilor din partea comunită ții universitare în procesul de
planificare strategică și de formulare a procedurilor, inclusiv în ceea ce prive ște solu țiile
de îmbunătă țire a acestora, în vederea creșterii gradului de asumare a acestora și de
respectare și aplicare voluntară și spontană.
(d) Revizuirea procedurii privind semnalarea neregularită ților, în sensul accesibilizării
acestora, stabilirii unor mecanisme de protec ție reală și încurajarea utiliz ării lor pentru
raportarea neconformită ților sau a îngrijorărilor privind acestea, ca instrument de
management al riscurilor. Recomandări punctuale în acest sens sunt cuprinse în sec țiunea
dedicată prezentului indicator, în cadrul analizei din acest capito l.
(e) Analizarea sesizărilor primite privind neregularită țile și utilizarea acestora ca instrument
de management al riscurilor
(f) Clarificarea întinderii no țiunii de avertizor din perspectiva institu ției și extinderea acesteia
și la alte categorii de persoane (c andida ți, participan ți în proceduri de achizi ții, membrii în
diverse comisii, care nu sunt angaja ți SNSPA, etc.), în mod similar cu recunoa șterea acestei
calită ți studen ților care formulează astfel de sesizări.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
301 6. Respectarea drepturilor omului
(a) Realizarea u nei matrice de coresponden ță între drepturile constitu ționale și modalitatea de
realizare și ocrotire a acestora la nivelul SNSPA, inclusiv a măsurilor specifice privind
tinerii
(b) Revizuirea de îndată a politicii privind securitatea datelor și punerea aceste ia în acord cu
cerin țele GDPR (Regulamentul nr. 2016/679), potrivit recomandărilor specifice din cadrul
secțiunii dedicate prezentului indicator, în cadrul acestui capitol.
(c) Realizarea inventarului de procese care utilizează date cu caracter personal și responsabilii
acestora
(d) Realizarea analizei de impact pentru principalele activită ți de procesare a datelor
(e) Actualizarea și dezvoltarea politicilor conexe privind protec ția datelor: identificarea și
notificare incidentelor privind datele cu caracter persona l, exercitarea drepturilor prevăzute
de lege de către persoanele vizate, reten ția și arhivarea datelor, etc.
(f) Instruirea personalului și informarea păr ților interesate cu privire la noile cerin țe privind
protec ția datelor și obținerea și înregistrarea consi mțământului valabil pentru procesarea
acestora.
(g) Realizarea unor analize privind normele efe ctive de muncă asumate de personal, prin
însumarea tuturor orelor conven ționale de muncă, indiferent de locul exercitării lor.
(h) Continuarea furnizării de sprijin de c ătre oficiul juridic atunci când personalul este chemat
în instan ță pentru exercitarea atribu țiilor de serviciu
(i) Adoptarea unor măsuri pentru asigurarea trasabilită ții privind măsurile de protec ția
mediului și dezvoltare durabilă adoptate.
(j) Elaborarea unei p roceduri opera ționale privind desfă șurarea ac țiunii disciplinare
(k) Completarea procedurii privind sesizarea neregularită ților cu prevederi privind măsurile
specifice pentru protejarea avertizorilor, inclusiv prin acceptarea sesizărilor anonime sau
utilizarea unor canale alternative de transmitere a acestora. Includerea în cadrul procedurii
a dreptului avertizorului de a solicita organizarea de ședințe publice, la care să poată
participa, alături de apărător, atât reprezentan ții sindicatului, cât și reprezentan ții presei.
Valorificarea recomandărilor specifice de îmbunătă țire a acestei proceduri, enun țate în
prezentul capitol, în cadrul sec țiunii dedicate prezentului indicator.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
302 7. Tratamentul egal
(a) Elaborarea unui raport privind abordarea incluzivă: măsurile adoptate pentru asigurarea
nediscriminării, tratamentului egal și egalită ții de șanse, precum și a impactului acestora la
nivel institu țional, numărul de candida ți înscri și, numărul de absolven ți, dacă există
angaja ți din categoriile beneficiare de măsuri pozitive privind egalitatea de șanse, precum
și informa ții statistice despre persoanele cu dizabilită ți care fac parte din comunitatea
universitară. Această recomandare este formulată cu titlu de bună practică, în lumina
dimensiunii de responsabilitate socială a universită ții.
(b) Utilizarea unei analize de tip cost beneficiu atunci când sunt evaluate măsurile necesar a fi
adoptate pentru solu ționarea unor situa ții particulare, prin raportare la fieca re dintre
indicatorii analiza ți
(c) Analizarea practicii administrative și judiciare pentru identificarea și înlăturarea situa țiilor
sau aspectelor în care actele universită ții pot fi atacate în contencios administrativ. Această
recomandare este utilă și în ap licarea conceptului de îmbunătă țire continuă și încorporare
în practica curentă a lec țiilor învă țate. Recomandăm ca această analiză să fie realizată de
persoanele responsabile cu monitorizarea acestei practici, pentru a evita sarcinile de lucru
suplimentare.
(d) Valorificarea poten țialului de expertiză al universită ții pentru realizarea unor studii de
percep ție cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului și a tratamentului egal
(e) Publicarea pe pagina de internet a procedurii de achizi ții, p recum și organizarea
informa țiilor în func ție de obiectul acesteia și publicarea unitară, alături de anun țuri și
caiete de sarcini, a cererilor de clarificări și a răspunsurilor, dacă acestea există, precum și
a anun țului de atribuire, din ra țiuni de consi stență și consecven ță
(f) Elaborarea unei proceduri privind selec ția partenerilor priva ți pentru depunerea și derularea
în parteneriat a proiectelor cu finan țare europeană.
8. Propor ționalitatea
(a) Raportarea publică a activită ților și rezultatelor ob ținute pentru a putea evalua
propor ționalitatea măsurilor adoptate prin raportare la obiectivele propuse și la resursele
disponibile. Aceasta constituie de asemenea un important element de intrare și pentru
procesul de îmbunătă țire continuă
(b) Planificarea multianuală utilizată la nivelul universită ții constituie prin ea însă și un model
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
303 de bună practică. Atunci când aceasta nu este concordantă cu cerin țele legale, unde
opțiunea este de cele mai multe ori pentru planificarea anuală, ea trebuie realizată progresiv
și conc entric, cu obiective și indicatori detalia ți pentru fiecare an în parte, pentru a satisface
atât cerin țele legale cât și nevoia de stabilitate derivată din planificarea multianuală.
(c) Menținerea orientării către cre șterea calită ții serviciilor, ca răspuns adecvat pentru nevoia
de a satisface mai multe interese concurente, dar convergente
(d) Utilizarea rapoartelor de activitate și a rezultatelor ob ținute ca instrumente de marketing
pentru atragerea de resurse: mai mul ți studen ți, mai multe parteneriate, mai mul te proiecte
(e) Includerea în procedura de sistem privind circuitul documentelor a unui termen mediu de
răspuns privind solu ționarea acestora, pentru asigurarea predictibilită ții
(f) Solicitarea punctelor de vedere de la persoanele vizate de un anumit act sau deci zie, nu
doar în situa ția unei ac țiuni disciplinare, ci pentru orice alte situa ții
(g) Adoptarea de către management a unor măsuri care să asigure trasabilitatea îndeplinirii
cerin țelor de conformitate, adecvate profilului institu țional, având în vedere că în l umina
autonomiei universitare există un grad de liberate în stabilirea acestora. Acestea pot fi atât
mijloace electronice cât și măsuri fizice. Cu titlu de exemplu, prezenta analiză ar putea
reprezenta prin ea însă și un instrument pentru asigurarea trasabi lității.
(h) Organizarea și implementarea sistemului de arhivare a documentelor. Acesta necesită a fi
derulat în paralel pentru documentele nou realizate și pentru cele deja existente și trebuie
corelate cu cerin țele privind protec ția datelor cu caracter perso nal și reten ția acestora.
(i) Angajarea răspunderii patrimoniale a personalului numai în măsura în care s -a stabilit și o
răspundere disciplinară, respectiv s -a demonstrat existen ța unei culpe cu privire la
nerespectarea sistemului de conformitate, de și universitatea și-a îndeplinit obliga ția de
diligen ță.
9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
(a) Utilizarea unei baze de consultare cât mai largi în cadrul noului proces de planificare
strategică, inclusiv prin implicarea stakeholderilor externi, a personalulu i tehnico –
administrativ și a studen ților, ace știa din urmă inclusiv ca voluntari pentru derularea
consultărilor
(b) Realizarea unor sondaje ample pentru stabilirea ordinii de prioritate în realizarea
obiectivelor
(c) Evaluarea și asumarea riscurilor care decurg di n modificarea cifrelor de școlarizare și
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
304 stabilirea unor măsuri de limitare a impactului
(d) Aplicarea unor chestionare pentru evaluarea satisfac ției comunită ții
(e) Încorporarea managementului riscurilor în cultura organiza țională, înso țită de comunicarea
largă a riscurilor identificate și a măsurilor de prevenire. Încurajarea comunită ții
universitare să identifice riscurile cât mai aproape de momentul apari ției lor, să le raporteze
prin sistemele de semnalare a neregularită ților și să aplice măsuri de reac ție rap idă pentru
minimizarea acestora.
(f) Elaborarea unui raport centralizator cu privire la riscuri
(g) Diseminarea normelor specifice de conduită pentru situa țiile în care există o dispropor ție
vădită între pozi ția celor două păr ți.
Față de recomandările formulate mai sus, o ultimă considera ție se impune privind
desemnarea unui responsabil cu func țiunea de conformitate, responsabil al cărui rol să fie acela de
integrator și coordonator al măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a sistemului de
conformitate pen tru bună administrare. Este necesar ca acesta să se afle în subordinea directă a
conducătorului institu ției, pentru a nu se afla în raporturi ierarhice cu reprezenta ții celorlalte
structuri, a căror activitate o coordonează și monitorizează din perspectiva conformită ții, și cu care
este necesar să conlucreze și să primească sprijinul activ al acestora. Această func țiune este diferită
de cea de audit sau control intern, știut fiind că potrivit standardelor, un auditor nu poate verifica
propria activitate de punere în aplicare.
Totodată aceasta este o func țiune opera țională, separată de cea realizată de comisia de
monitorizare desemnată potrivit Ordinului SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial
– al cărei rol ar trebui să fie preponderent strategi c. Aceasta participă la lucrările comisiei și asigură
punerea în executare și coordonare măsurilor în intervalele cuprinse între ședințele comisiei, și
îndepline ște celelalte atribu ții propuse în prezentul set de recomandări ca fiind necesare pentru
asigur area conformită ții cu cerin țele de bună administrare .
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
305
Concluzii finale și propuneri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
306
Ne aflăm, iată, la finalul unui demers de cercetare care și-a propus să contureze reperele
pentru definirea unui model inovator de sistem de conformitate aplicabil în institu țiile publice din
România, apt să asigure îndeplinirea cerin țelor standardului de bună administrate, ca premisă
esențială pentru îndeplinirea func țiunii sociale a acestora, respectiv a misiunii lor institu ționale în
cadrul societă ții și creșterea satisfac ției cetă țenilor beneficiari.
Obiectivul urmărit în conturarea sistemului de conformitate pentru bună administrare
aplicabil în institu țiile publice a fost acela de a oferi o solu ție integrată viabilă, pentru satisfacerea
unei multitudi ni de cerin țe de conformitate, având surse și forță juridică diferite, pe care institu țiile
publice le pun în prezent în aplicare, utilizând sisteme de management paralele, care generează
birocra ție, supra -sarcină administrativă și limitează capacitatea institu țională de a -și îndeplini
funcția socială.
Pentru atingerea acestui obiectiv, o primă întrebare la care cercetarea a răspuns a fost
cea legată de identificarea elementelor care definesc capacitatea administrativă a unei institu ții
publice și care su nt standardele pe care acesta trebuie să le îndeplinească.
Astfel, în prima Parte a acestei lucrări am analizat cele d ouă elemente esen țiale ale
personalită ți juridice reprezentate de scopul pentru care a fost creată o institu ție publică, respectiv
compete nța institu țională, și patrimoniul afectat îndeplinirii acestei misiuni, ambele fiind stabilite
în cazul institu țiilor publice prin lege, în sens larg.
În acest context, capacitatea unei institu ții de a -și îndeplini misiunea institu țională apare
ca direct legată de conformitatea respectivei institu ții. Conformitatea institu țională se conturează
pornind de la limitele legale în care o institu ție își poate derula activitatea, la normele de procedură
aplicabile și la principiile de bună administrare pe care tr ebuie să le aibă în considerare atunci când
pune în aplicare procedurile, dar și de la viziunea leadership -ului.
Capacitatea administrativă a institu țiilor publice este direct dependentă de angajamentul
leadership -ului reprezentant în direc ția pe care o im primă activită ții institu ționale, de sistemul de
management utilizat, de abilită țile manageriale și de leadership, de resursele atrase și alocate
diferitelor structuri, de modul în care sunt realizate alocările de sarcini și delegările de competen ță,
dar și de numărul și pregătirea personalului. Nu în ultimul rând, un aspect deosebit de important
este reprezentat de mărimea comunită ții pe care o institu ție este chemată să o deservească, dar și
de gradul de implicare și participare activă a acesteia.
În acea stă lumină, rezultă că o dimensiune importantă a capacită ții administrative o
reprezintă cultura organiza țională a institu ției – respectiv acea țesătură unică de valori, practici,
principii și cutume pe care personalul institu ției le recunoa ște ca fiind re prezentative pentru acea
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
307 entitate, și define ște în cele din urmă modalitatea în care fiecare institu ție va în țelege să asigure
punerea în aplicare a cadrului normativ relevant. În această accep țiune, liderul – acel conducător
care î și asumă în mod responsa bil acest rol și care este astfel recunoscut de personalul său, și nu
doar managerul desemnat pe considerente ierarhice sau politice, joacă un rol esen țial.
Este apanajul acestuia să stabilească care dintre modelele de management este adecvat
institu ției p ublice pe care o conduce și care sprijină cel mai bine îndeplinirea obiectivelor
institu ționale și a obiectivelor sale manageriale. Astfel, a șa cum arătam în prima Parte a lucrării,
există mai multe modele de sisteme de management, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.
Alegerea oricăreia dintre acestea sau a unei op țiuni mixte trebuie să aibă în vedere și sistemul de
conformitate pentru care institu ția, managerul sau liderul acesteia optează. Pentru punerea în
aplicare cu succes a oricăreia dintre op țiuni este necesară totodată considerarea caracteristicilor
culturale care definesc managementul românesc, pentru a putea formula solu ții adaptate și
adecvate culturii organiza ționale deja existente.
Această nevoie de ancorare în ceea ce există deja la niv el institu țional vine să înlăture
ideea că orice demers eficient sau consistent trebuie început de la zero, fără a exista posibilitatea
unei continuită ți. Pe de altă parte este în contrapondere cu practica reformelor din ultimii aproape
30 de ani – reforme personalizate în func ție de titularul portofoliului, care au dărâmat din temelii
ceea ce au făcut predecesorii, au reconstruit par țial, însă nu s -au bucurat de continuitate și
consisten ță pentru a parcurge complet etapa implementării și a putea valorifica impactul generat –
știut fiind că impactul poate fi măsurat doar după epuizarea mai multor cicluri de aplicare,
monitorizare, evaluare, analiză și îmbunătă țire.
Un al doilea pas în demersul de cercetare l -a reprezentat analiza element elor
standardului de bună administrare și a obliga ției de conformitate pentru institu țiile publice. Pentru
facilitarea acestei analize, o primă structurare a avut în vedere izvoarele sau sursele cerin țelor de
conformitate în func ție de caracterul imperativ sau nu al acestora. Astfel, în acord cu cerin țele
Standardului ISO 19600 privind sistemul de management al conformită ții, cerin țele au fost
împăr țite în func ție de for ța juridică a izvoarelor din care emană în obliga ții de conformitate – cele
care derivă din acte normative de orice fel, na ționale sau interna ționale, practica jurisdic țiilor
administrative sau jurispruden ță, și în angajamente de conformitate la care institu țiile pot adera în
mod spontan, sau în baza unor contracte, în această categorie fiind include standardele
interna ționale și modelele de bune practici.
O a doua structurare, pe baza căreia s -a și realizat analizarea și conturarea propriu zisă
a elementelor standardului de bună administrare, a avut în vedere natura surselor, rezultând trei
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
308 dimensiuni ale acestuia – dimensiunea politică rezultată din cerin țele de aderare a unui stat la
diferite organisme și organiza ții interna ționale, dimensiunea juridică – rezultată din actele
normative na ționale și comunitare, precum și jurispruden ța Cur ții Constitu ționale, a Înaltei Cur ți
de Casa ție și Justi ție sau a Cur ții Europene de Justi ție; și dimensiunea tehnică – rezultată din
cerin țele standardelor interna ționale de tip ISO.
Obiectivul acestei a doua Păr ți a lucrării, a fost, pe lângă inventarierea cerin țelor de bună
administrare, și identificarea acelor elemente comune, a zonelor de convergen ță menită să sus țină
una dintre ideile pe care a fost construită lucrarea – aceea că sunt implementate în paralel cerin țe
derivând din sisteme de conformitate s au de management diferite, care pot face obiectul unei
implementări integrate, respectiv a unei implementări unitare și unice.
În urma acestei analize a rezultat un set de nouă cerin țe de bună administrare cu mai
mulți sub -indicatori fiecare, acestea fiind integrate în modelul de sistem de conformitate formulat.
Demonstra ția realizată pune în eviden ță faptul că cerin țele bunei administrări reprezintă
o componentă semnificativă a cerin țelor unui sistem de conformitate, respectiv ale unui sistem de
management al conformită ții. Această afirma ție este consistentă și cu diferen țierea terminologică
pe care Standardul ISO 19600 o realizează între neconformitatea sistemului de management
(nonconformity ) – însemnând, nerespectarea unei cerin țe privind sistemul de man agement și
neîndeplinirea cerin țelor de conformitate care guvernează activitatea respectivei entită ți
(noncompliance ).
Conchidem astfel, la finele celei de -a două Păr ți a lucrării, că un astfel de sistem de
management al conformită ții pentru bună administr are are în fapt natura unui sistem integrat, care
încorporează atât cerin țe obligatorii, specifice domeniilor reglementate, cât și cerin țe voluntare,
specifice standardelor. În această accep țiune, la definirea cerin țelor standardului vom avea în
vedere sta bilirea unui nivel mai ridicat decât cel obligatoriu prin lege, în caz contrar sistemul
riscând să î și piardă valoarea adăugată.
Totodată, facem precizarea că dacă un sistem generic de management al conformită ții nu
poate fi certificat pentru complian ță cu Standardul ISO 19600, suntem de părere că poate fi
certificabil un standard de management al conformită ții pentru buna administrare.
Aceste din urmă elemente vin să răspundă altor întrebări de cercetare formulate la
începutul demersului – care este întind erea no țiunii de conformitate aplicabilă institu țiilor publice
și care elementele care definesc buna administrare, atât ca drept, cât și ca principiu sau standard.
Nu în ultimul rând men ționăm faptul că indiferent de natura surselor care definesc
cerin țele de bună administrare, odată stabilite care sunt cele aplicabile – urmând regula
standardului maximal, indiferent de for ța juridică a sursei, acestea pot fi încorporate în cadrul
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
309 formal de conformitate care guvernează activitatea institu ției prin includere a lor în politicile,
procedurile și normele sau instrumentele de lucru ale institu ției, la care face trimitere regulamentul
de organizare și func ționare.
Așa cum arătam în sec țiunea dedicată primei Păr ți a acestei lucrări, leadership ul joacă
un rol esen țial în punerea în aplicare a sistemului de conformitate pentru bună administrare. Totu și,
nici o structură de conducere nu va putea asigura singură punerea în aplicare a cerin țelor, ci este
nevoie de un efort conjugat al tuturor celor implica ți. Ce -a de-a treia Parte a tezei este dedicată
tocmai identificării formelor de răspundere și responsabilitate care revin personalului de pe fiecare
palier ierarhic.
Această analiză vine pe de o parte să răspundă unei noi întrebări de cercetare – care sunt
structurile responsabile pentru punerea în aplicare a standardelor de bună administrare – iar pe de
altă parte analizează modul în care valorile, etica și credin țele sau cutumele existente în
organiza ție, interac ționează cu structurile acesteia și cu sistemele sale de control pentru a produce
norme de conduită care determină ob ținerea rezultatelor de conformitate.
Revenind la ideea centrală a acestei cercetări – aceea de a contura un sistem de
conformitate pentru bună administrare, Partea a III -a a tezei se raportează la buna administrare ca
la un standard care necesită a fi internalizat și asumat de cultura organiza țională a unei institu ții
publice. Întrucât, a șa cum am arătat, cadrul de referin ță pentru determinarea cerin țelor de bună
administrare are o multitudine de izvoare, cu for ță juridică diferită, în cadrul acestei Păr ți au fost
analizate cele mai importante astfel de izvoare pentru a determina cui apar ține res ponsabilitatea
punerii în aplicare a cerin țelor de bună administrare, urmând o structură similară celei din Partea
a II-a, privind dimensiunea politică, juridică și tehnică. Acestora li s -a adăugat, într -un sistem
matriceal, o op țiune de structurare suplimentară în func ție de palierul decizional pe care se află
fiecare dintre persoanele responsabile. Vorbim astfel despre o responsabilitate a leadership -ului
politic, o responsabilitate a managerilor și conducătorilor institu țiilor, a persoanelor desemn ate de
acestea, dar și de o responsabilitate a personalului în sens generic.
Concluzia acestui capitol din lucrare este că ideea de răspundere prevalează
preponderent cu privire la dimensiunea juridică a cerin țelor de bună administrare, în timp ce atât
pentru dimensiunea politică, cât și pentru cea tehnică ideea de responsabilitate este mult mai
adecvată.
Analiza comparativă a celor trei dimensiuni relevă că prin natura lor, obliga țiile sau
atribu țiile palierului de conducere din institu țiile publice este u nul eminamente de diligen ță: la
acest nivel principalele obliga ții stabilite, indiferent de natura lor, sunt obliga ții care vizează
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
310 asumarea unui model – asumare bunei administrări ca set de valori aplicabil în cadrul entită ții pe
care o reprezintă ca expr esie a voin ței politice asumate și organizarea modului în care acest model
va fi implementat: alocarea resurselor și stabilirea personalului responsabil sau a personalului
desemnat. O ultimă componentă a rolului conducătorilor institu țiilor este aceea lega tă de
încurajarea și determinarea personalului să adere și sa-și aproprieze sistemul de valori,
instrumentul direct în acest sens fiind puterea propriului exemplu prin care liderul realizează
modelarea culturii organiza ționale.
În sus ținerea acestei idei, sursele care definesc cerin țele de bună administrare din cadrul
dimensiunii tehnice vorbesc unanim de ideea de leadership, în care func țiile formale reprezintă
doar o componentă, și în care ideea de asumare a unei direc ții la cel mai înalt nivel ierarhic e ste de
fapt esen ța demersului.
Elementul comun al celor trei dimensiuni este competen ța de control a leadership -ului,
care are misiunea de a confrunta ac țiunile realizate cu obiectivele stabilite și de a verifica
conformitatea acestora cu cerin țele bunei a dministrări. Acest control vizează, pe toate cele trei
dimensiuni, deopotrivă elementele de legalitate și cele de oportunitate. Acestui element comun i
se adaugă și cel privind responsabilitatea leadership -ului de a desemna persoane din subordine
pentru a pune în aplicare cerin țele de bună administrare.
Din această din urmă perspectivă, majoritatea cerin țelor legale vorbesc despre
desemnarea unui responsabil sau a unui compartiment responsabil cu punerea în aplicare a unei
cerin țe determinate, fără a face însă referire cu privire la obliga țiile care revin celorlal ți membri ai
personalului, nedesemna ți, cu excep ția prezum ției generale de cunoa ștere a legii, ceea ce în
practică poate conduce la imposibilitatea exercitării mandatului de către această persoană
desemnată, întrucât legitimitatea acesteia nu este recunoscută la nivel institu țional, iar între aceasta
și celelalte structuri nu există raporturi ierarhice.
Din această perspectivă, dimensiunea tehnică oferă o solu ție care considerăm că trebuie
să fie îm brățișată și la nivelul administra ției publice, în care persoanele responsabile de
îndeplinirea cerin țelor de bună administrare sunt împuternicite corespunzător de către leadership
să își ducă la bun sfâr șit atribu țiile, raportează direct către acesta, făr ă alți intermediari ierarhici, și
propune măsuri de remediere atunci când acestea se impun.
Nu în ultimul rând, standardele ISO vorbesc despre o comunicare și o atribuire clară de
roluri și responsabilită ți nu doar la nivelul persoanelor desemnate – soluție care de altfel nu este
îmbră țișată de toate standardele, sau la care unele au renun țat – ci către întreg personalul unei
institu ții.
Astfel, o solu ție încorporată de altfel în modelul propus, vizează, în func ție de mărimea
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
311 institu ției și de capacitatea s a administrativă, fie desemnarea unui responsabil pentru fiecare
cerin ță în parte, și a unui coordonator care să integreze și să coordoneze func țiile specifice, fie
desemnarea unui singur responsabil pentru toate func țiunile amintite, pentru a permite o ap licare
sistematică și nebirocratică.
O astfel de pozi ție este necesar a fi plasată în organigramă în directa coordonare și
subordonare a conducătorului respectivei entită ți, ea fiind expresia directă a cerin ței de leadership
identificată deopotrivă pentru dimensiunea legală a bunei administrări, cât și pentru cea tehnică.
Ajunsă la finele etapei de analiză și fundamentare, prezenta lucrare doctorală valorifică
în Partea a IV -a concluziile acesteia pentru a id entifica în mod explicit instrumentele de aducere
la îndeplinire a cerin țelor de bună administrare.
Astfel, apreciem că pe fondul evolu țiilor semnificative ale provocărilor socio –
economice și culturale cărora societatea contemporană, un cadru normativ și de conformitate rigid
este neviabil, ceea ce face ca acesta singur să nu mai poate fi acoperitor pentru a oferi solu ții tuturor
poten țialelor situa ții apărute în practică.
Buna administrare devine astfel obiectivul sistemului de management al conformită ții,
menită să asigure coeren ța și direc ția acțiunilor, și să sprijine găsirea de solu ții noi pentru situa țiile
nenormate.
Sistemul de conformitate pentru bună administrare aplicabil în institu țiile publice
încorporează astfel elemente privind competen ța legal ă și personalitatea institu ției, resursele
disponibile, elemente de management, leadership și cultură organiza țională, precum și cele trei
dimensiuni ale cerin țelor de bună administrare, pentru a formula o solu ție viabilă care să permită
o aplicare flexibi lă a legii, atât în litera cât și în spiritul legii. Însă conformitatea nu este o stare, ea
reprezintă un proces continuu, în care institu ția încorporează lec țiile învă țate și experien ța
personalului pentru adaptarea sa permanentă la cerin țele pie ței. Cum aceste cerin țe se manifestă
sub multiple forme, sistemul propus este unul suplu și flexibil, care are caracteristicile unui sistem
de management integrat, în care sunt avute în vedere aceste cerin țe diferite.
Modelul propus poate fi structurat în două componente majore – elementele și regulile
aplicabile sistemului de management al conformită ții și cerin țele de bună administrare la care
sistemul de conformitate este chemat să răspundă. Acestea din urmă sunt str ucturate în jurul a nouă
indicatori majori, după cum urmează:
1. Legalitate și legitimitate
2. Leadership și responsabilitate
3. Impar țialitate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
312 4. Transparen ță
5. Participare publică
6. Respectarea drepturilor omului
7. Tratament egal
8. Propor ționalitate
9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
Cerin țele privind sistemul de management al conformită ții încorporează reguli privind
determinarea cadrului normativ relevant, instrumente privind determinarea cerin țelor specifice de
bună administrare, aplicabile pentru fiecare sector de activitate, reguli privind stabilirea
structurilor responsabile și actualizarea cerin țelor de conformitate, și nu în ultimul rând modalită ți
de modelare și influen țare a culturii organiza ționale.
Sistemul propus valorifică a șadar elemente specifice științei dreptului, sociologiei,
managementului, și chiar științelor tehnice, pentru a propune o solu ție care să integreze într -o
abordare unitară atât cerin țe legate de conformarea juridică, cât și organiza țională și de pia ță.
În partea finală a lucrării, modelul propus este aplicat în cazul unei institu ții publice de
învățământ superior, în vederea testării și validării ipotezelor de lucru și a concluziilor formulate.
Metodologia a fost dezvoltată pentru prezenta analiză, ea având însă aplicabilitate
gener ală pentru toate institu țiile care doresc evaluarea sistemului de management al conformită ții
pentru bună administrare, și este parte integrantă din solu ția propusă. În acest sens, lucrarea
doctorală formulează recomandări nu doar cu privire la cerin țele n ecesar a fi respectate, ci și cu
privire la măsurile și mijloacele prin care acestea pot fi puse în aplicare. Totodată, metodologia
utilizată este inspirată din cea de evaluare a gradului de îndeplinire a cerin țelor sistemului de
control intern managerial, dar și din cea de audit potrivit standardului ISO 19011:2011 și utilizează
surse și instrumente specifice mai multor sisteme de management, pentru a acoperi pluralitatea de
factori lua ți în calcul.
Astfel, analiza institu țională vizează două componente: prima este legată de
conformitatea formală – cea care reflectă existen ța sau nu a documentelor solicitate (sau a
informa țiilor documentate), precum și care este calitatea acestora, cea de a doua este legată de
conformitatea substan țială/ comportamentală – și analizează dacă există mijloace și comunicări
efective care să poată determina o cunoa ștere adecvată a elementelor de conformitate formală de
către personal.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
313 Pentru analiza componentei formale, au fost utilizate informa ții și documente
disponibile în sp ațiul public, iar pentru analiza componentei substan țiale a fost elaborat și aplicat
un chestionar pentru un e șantion determinat de responden ți. Rezultatele analizei realizate au fost
utilizate atât pentru cunoa șterea contextului organizațional , cât și pentru fundamentarea politicii
de conformitate, ori de câte ori au fost identificate conformită ți par țiale, fiind formulate
recomandări de îmbunătă țire.
Concluziile testării sistemului de conformitate pentru bună administrare propus au pus
în eviden ță fap tul că acesta este de natură să satisfacă în egală măsură cerin țele legale aplicabile
fiecărei institu ții în parte, cerin țele standardelor interna ționale de management precum și modelele
naționale și interna ționale de bune practici. Totodată aceasta valide ază premisa de la care porne ște
lucrarea, aceea că există un corp comun de cerin țe, care, sub forme diferite, se regăse ște în toate
sursele de cerin țe și standarde, precum și un set specific de cerin țe specifice bunei administrări.
Astfel, pe baza analizel or realizate, cercetarea doctorală propune o abordare integrată și
unitară a cerin țelor de conformitate pentru bună administrare, stabilind pentru fiecare element de
bună administrare o cerin ță unică, relevantă pentru toate sistemele de management analizat e, care
prin aplicarea unui standard mediu sau maximal poate satisface toate aceste cerin țe, fără a fi
necesară dublarea ei.
Demersul de cercetare și concluziile acestuia sunt de asemenea validate și prin conduita
constantă a institu ției analizate, care p e întreg parcursul cercetării a continuat să actualizeze și să
dezvolte instrumentele specifice de management al conformită ții.
Totodată, putem conchide că premisa potrivit căreia sistemul de conformitate pentru
bună administrare aplicabil institu țiilor pu blice poate fi implementat ca solu ție integratoare a
cerin țelor care există deja implementate, este de asemenea validată, sens în care independent de
reformele ce vor veni, este responsabilitatea leadership -ului să găsească acele solu ții adecvate
pentru a asigura punere în acord a sistemului existent cu noile cerin țe.
Această din urmă afirma ție este de asemenea consistentă cu recent adoptatul Ordin al
Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea codului controlului intern
managerial al entită ților publice. Acesta a intrat în vigoare la începutul lunii mai 2018, având o
versiune semnificativ diferită de cea publicată ini țial spre consultare și abrogând OSGG nr.
400/2015 care reglementa aceea și materie, astfel că cel dintâi nu a făcut obiectul analizei în
prezenta cercetare. Totu și, merită men ționat faptul că în accep țiunea noului ordin regăsim ideea
potrivit căreia „controlul intern managerial subliniază responsabilitatea tuturor nivelurilor
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
314 ierarhice pentru ținerea sub control a tutur or proceselor interne desfă șurate pentru realizarea
obiectivelor generale și a celor specifice”. Totodată, potrivit acestuia monitorizarea sistemului de
control intern managerial este realizată de o comisie formată din conducătorii compartimentelor
incluse în primul nivel de conducere din structura entită ții publice, în timp ce pentru asigurarea
unui management eficient al riscurilor la toate nivelurile entită ții, cei dintâi desemnează
responsabili în cadrul fiecărui compartiment, chema ți să consilieze pers onalul și să asiste
conducerea compartimentelor în gestionarea acestora.
Un alt element abordat în prezenta cercetare și validat de Ordinul nr. 600/2018 îl
constituie referirea la explicită la responsabilitatea managerială, pe care o define ște ca fiind „un
raport juridic de obliga ție a îndeplinirii sarcinilor de către conducătorul entită ții publice sau a l unui
compartiment al acesteia. Acest raport presupune ca managementul să fie exercitat în limitele unor
determinări interne și externe, în scopul realizăr ii eficace, eficiente și în conformitate cu
dispozi țiile legale a obiectivelor stabilite, iar managerul să comunice și să răspundă pentru
neîndeplinirea obliga țiilor manageriale în conformitate cu răspunderea juridică. Răspunderea
managerială derivă din re sponsabilitatea conducătorului pentru toate cele cinci componente ale
controlului inter n managerial în sectorul public, respectiv mediul de control, performan țe și
managementul riscului, activită ți de control, informare și comunicare, evaluare și audit”.
Nu în ultimul rând, noul Ordin prevede explicit faptul că „ entită țile publice care au
implementat un sistem de management al calită ții sau orice alt sistem de management specific
domeniului de activitate pot utiliza principiile specifice sistemului de mana gement implementat
pentru a răspunde la cerin țele impuse de Codul controlului intern managerial. Acest lucru este
posibil cu condi ția ca acele principii să fie aplicate unitar la nivelul întregii entită ți publice.
Abordarea implementării unei cerin țe de management, precum stabilirea obiectivelor,
indicatorilor de performan ță, managementul riscurilor, continuitatea activită ții, elaborarea
procedurilor etc., prin prisma mai multor sisteme conduce la apari ția riscului dublării
documentelor ce justifică imple mentarea unei cerin țe, sens în care această modalitate este exclusă
de la aplicare ”.
Apreciem că toate cele de mai sus, vin să valideze încă o dată abordarea propusă prin
prezenta cercetare doctorală și să sus țină ideea atât a utilită ții, cât și a necesită ții unui sistem de
conformitate pentru bună administrare aplicabil institu țiile publice.
Așa cum rezultă din însă și terminologia utilizată, modelul propus se adresează cu
precădere institu țiilor publice din România. Totu și, cea mai mare parte din legisla ția și standardele
care definesc cerin țele de bună administrare sunt deopotrivă aplicabile și întreprinderilor publice
– incluse de altfel sub titulatura generică de entită ți publice. Astfel, credem că modelul propus este
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
315 în egală măsură viabil și pentru apl icare în cadrul acestora.
Revenind la ideea cu care am pornit acest demers de cercetare, aceea că buna
administrare reprezintă un concept fundamental pentru “spa țiul de libertate, securitate și justi ție”,
în care libera concuren ță define ște esen ța pie ței comune și a libertă ților de circula ție, credem că
teoriile formulate în cadrul acestei teze ar putea servi și pe viitor pentru a răspunde unor eventuale
noi întrebări. Având în vedere că atât întreprinderile publice cât și companiile private operează pe
aceea și piață comună și deservesc aceea și cetă țeni – consumatori, un posibil demers interesant
pentru viitor ar putea fi evaluarea posibilită ții și oportunitatea utilizării și aplicării modelului de
sistem de conformitate pentru bună administrare în cadru l entită ților private și formularea de
soluții pentru aplicarea unui sistem unitar de standarde atât pentru institu țiile publice cât și pentru
cele private.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
316
Bibliografie selectivă
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
317
A. Lucrări în periodice și în volume
1. Al-Juboori, S.A., Al -Azemi, F., “The Impact of Applying the Total Quality Management
and Kaizen Methods on the Maintenance of Electricity and Water sectors”, European
Scientific Journal August 2016 edition vol.12, No.24, Sursa:
http://dx.doi.org/10.19044/e sj.2016.v12n24p212.
2. Arsovski S., Nikezić S., Stojković D., Đurović B., “ Leadership and quality in the public
sector”, Tehnički glasnik 8, 3(2014), 238 -244, Sursa: https://hrcak.srce.hr/file/191148.
3. Barry, J., Berg, E., Chandler, J., “Leadership, Movement a nd Change in Public Sector
Organizations”, Paper presented at the 3rd Transatlantic Dialogue, University of Delaware,
Newark, May 31st– June 2nd, 2007, Sursa:
http://www.ipa.udel.edu/3tad/papers/workshop2/Barry.pdf.
4. Bălan, E., Institu ții Administrative, Ed itura CH Beck, Bucure ști 2008.
5. Benedek, P., “Compliance Management – a New Response to Legal and Business
Challenges”, Acta Polytechnica Hungarica, Vol. 9, No. 3 (2012), pp. 135 -148, Sursa:
https://www.uni -obuda.hu/journal/Benedek_35.pdf.
6. Bivins, T., “ Responsibility and Accountability”, Ethics in Public Relations: Responsible
Advocacy , Edited by Kathy Fitzpatrick & Carolyn Bronstein, Chapter 2, pp. 19 -38, Sursa:
http://homepages.se.edu/cvonbergen/files/2012/12/ Resonsibility -and-
Accountability1.pdf.
7. Borghi, E., “The Challenge to build Leaders – Managing the future of Public
Administrations – An Italian Experience of Evaluating Managers”, Paper presented at the
3rd Transatlantic Dialogue, University of Delaware, Newark, May 31st– June 2nd, 2007
(http://ww w.ipa.udel.edu/3tad/papers/workshop3/Borghi.pdf).
8. Borza. A., Popa, M., Osoian, C., Criza de model moral – o realitate? Universitatea "Babe ș-
Bolyai" Cluj -Napoca, www.managementmarketing.ro/pdf/articole/47.pdf.
9. Bouckaert, G., Van de Walle, S., “Comparing mea sures of citizen trust and user satisfaction
as indicators of ‘good governance’: difficulties in linking trust and satisfaction indicators”,
International Review of Administrative Sciences, SAGE Publications, Vol. 69 (2003),
329–343, London.
10. Bunduchi, R., Williams, R., Graham, I., Between public and private – the nature of today
standards, Paper presented at the Workshop on ”Standards, Democracy and the Public
Interest”, August 25, 2004, Paris.
11. Butnaru, V., ISO 26000 responsabilitatea socială în institu țiile publice – trecerea de la
bunele inten ții la bunele ac țiuni, Administrarea Publică, Nr. 1, 2013, p. 63,
bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/318/8.pdf?sequence=1
12. Caiden, G.E., “What Really Is Public Maladministration?”, Public Administrati on Review,
Vol. 51, No. 6 (1991), pp. 486 -493, Sursa: www.jstor.org/stable/976599.
13. Casebourne, J., “Why motivation matters in public sector innovation”, © Nesta 2014,
Nesta, 1 Plough Place, London, www.nesta.org.uk.
14. Cendón, A.B., “Accountability and public administration: concepts, dimensions,
developments”, In Openness and Transparency in Governance: Challenges and
Opportunities , Maastricht, The Netherlands, 1999, Sursa:
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
318 unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/NISPAcee/UNPAN006506.pdf.
15. Cialdini, R.B ., Goldstein, N.J., “ SOCIAL INFLUENCE: Compliance and Conformity”,
Annu. Rev. Psychol., 2004, 55:591 –621, doi: 10.1146/annurev.psych.55.090902.142015.
16. Coșpănaru, I., Cadrul de conformitate în institu țiile publice în Bălan, E. și colectiv, Func ția
Publică: Statut, Integritate, Administrare, Editura Wolters Kluwer, Romania, Bucure ști,
2017.
17. Cuculoska, I., “The Right to Good Administration of the EU: Definition, Scope and
Content”, Iustinianus Primus Law Review, Vol. 5:2, 2014, Skopje, Republic of Macedonia.
18. de Leeuw, M., “An empirical study into the norms of good administration as operated by
the European Ombudsman in the field of tenders”, EUI Working Papers, RSCAS 2009/20
Robert Schuman for Advanced Studies; Sursa:
cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/11234/E UI_RSCAS_2009_20.pdf.
19. Denison, D.R., Spreitzer, G.M., “Organizational culture and organizational development:
A competing values approach”, Research in Organizational Change and Development,
Volume 5, pp. 1 -21, Copyright© 1991 by JAI Press Inc., ISBN: 1 -55938-250-3.
20. Domni șoru, S., Ogarcă, R., Dragomir, I., “ Organizational culture and internal control” ,
Audit Financiar, Vol. XV, no. 4(148)/2017, pp. 628 -643, DOI:
10.20869/AUDITF/2017/148/628.
21. Dragomir, M., Popescu, S., Neam țu, C., Dragomir, D., Bodi, Ș., “Se eing the immaterial: A
new instrument for integrated management systems’ maturity”, Sustainability 2017, 9(9),
1643, Sursa: https://www.researchgate.net/
publication/320137314_Seeing_the_immaterial_A_new_instrument_for_evaluating_inte
grated_management_syst ems%27_maturity.
22. Dragos, D.C., Neamtu, B., Roger E. Hamlin, R.E., “LAW IN ACTION: Case Studies in
Good Governance”, Edited by Dacian C. Dragos, Bogdana Neamtu & Roger E. Hamlin,
Institute for Public Policy and Social Research, Michigan State University, Ea st Lansing,
Michigan, Proaction Institute Publications, Proaction Institute, Inc., 2011, ISBN -13: 978 –
9848654 -0-6.
23. Dragos, D.C., Neamtu, B., „Advancing Transparency in the European Union: The Role of
the European Ombudsman (april 20, 2017). Accountability in the EU : the role of the
European Ombudsman”, Elgar Publishing, 2017, ISBN: 9781785367304. Available at
SSRN: https://ssrn.com/abstract=3143430
24. Drumm, M., “Culture change in the public sector”, October 8th, 2012, Sursa:
https://www.iriss.org.uk/resource s/insights/culture -change -public -sector.
25. Dumitrescu, F.B., Drumul către o defini ție func țională a culturii organiza ționale, Sursa:
www.psihologiaonline.ro/download/art/A099_Definitie_functionala.pdf.
26. Economie și finan țe publice, Cluj -Napoca 2012, Sursa: ht tp://www.apubb.ro/wp –
content/uploads/2011/02/economie -si-finante -publice -suport -curs-.pdf.
27. Epstein, M.J., Buhovac, A.R., Yuthas, K., “ Implementing Sustainability. The role of
leadership and organizational culture”, IMA’s Foundation for Applied Research (FAR),
STRATEGIC FINANCE, pp. 41 -47, April 2010.
28. Essawi, M., Tilchin, O., “Adaptive Collaboration Model for Organizational Change”,
American Journal of Industrial and Business Management, 2012, 2, 145 -152, Published
Online October 2012 (http://www.SciRP.org/journal/ajibm),
http://dx.doi.org/10.4236/ajibm.2012.24019.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
319 29. Esty, D.C., "Good Governance at the Supranational Scale: Globalizing Administrative
Law" (2006). Faculty Scholarship Series, Paper 428, Sursa:
http://digita lcommons.law.yale.edu/fss_papers/428.
30. Friedrich, J., Lohse, E.J., Revisiting the Junctures of International and Domestic
Administration in Times of New Forms of Governance: Modes of Implementing Standards
for Sustainable Development and their Legitimacy Ch allenges, European Journal of Legal
Studies, Spaces of Normativity, volume 2, No. 1, European University Institute, 2008.
31. George, A., Machado, P., Ziller J., Law and Public Management: Network management,
Workshop part I, European University Institute, EUI Working Paper Law no. 2001/12,
2001
32. Georgescu, Ș.D., Bo șca, L., “Management’s duty towards employees. A business ethics
approach”, Proceedings of the 7th International Management Conference "New
Management for the New Economy", November 7 -8, 2013, Buchare st, Romania, Sursa:
http://conference.management.ase.ro/archives/2013/pdf/18.pdf.
33. Gogoescu, D., “The organizational culture`s particularities in the public institutions from
the defense branch – between necessities, requests and possibilities”, Proceedings of the
8th International Management Conference "Management Challenges for Sustainable
Development", November 6 -7, 2014, Bucharest, Romania.
34. Graham, J., Amos, B., Plumpter, T., “Principles for Good Governance in the 21st Century”,
Policy Brief No.15, Insti tute On Governance, Ontario, Canada, Sursa: http://www.iog.ca.
35. Graham, K., “ Getting Beyond Accidental Leadership”, Originally published in The
Executive Issue, Issue number 23, Autumn 2004, Sursa: https://rowhill.org/wp –
content/uploads/2013/03/RCG_KG_Accid ental_Leadership _2.21.13.pdf.
36. GRIPS Development Forum, “Introducing KAIZEN in Africa”, Edited by GRIPS
Development Forum, National Graduate Institute for Policy Studies, October 2009, Tokyo,
Japan.
37. Gurzawska, A, Principles and Approaches in Ethics Assessm ent, Institutional Integritym
University of Twente, June 2015, 3 http://satoriproject.eu/media/1.e -Institutional –
Integrity.pdf
38. Gurzawska, A., “Principles and Approaches in Ethics Assessment”, Institutional
Integritym University of Twente, June 2015, 3 http://satoriproject.eu/media/1.e –
Institutional -Integrity.pdf.
39. Hajnal, G., “Organizational performance of Hungarian ministries: The role of
organizational culture”, NISPAcee Annual C onference „Central and Eastern European
Countries Inside and Outside the European Union: Avoiding a New Divide”. Vilnius,
Lithuania, May 13 -16, 2004.
40. Hasler, M.G., “ Leadership Development and Organizational Culture: Which Comes First?”
ERIC Resources for C ollege and University -Based Users, Sursa:
https://files.eric.ed.gov/fulltext/ED492357.pdf.
41. Helliwell, J.F., Huang, H., “ How’s Your Government? International Evidence Linking
Good Government and Well -Being”, B.J.Pol.S. 38, 595–619, 2008, Cambridge Universit y
Press, United Kingdom , doi:10.1017/S0007123408000306.
42. HERIOT -WATT University, “Ethical Business: Bribery Prevention Policy”, Version 6:
January 2017 (o riginal authors: Kirkwood -Smith, L., Collier, S., Jones, A.E., Brown,
D.G.) , Sursa: https://www.hw.ac.u k/documents/ethical -business -bribery -prevention –
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
320 policy.pdf.
43. Hewlin, P.F., “Facades of conformity in organizational settings”, Academy of Management
Review, 2003, Vol. 28, No. 4, 633 –642, Sursa: www.mcgill.ca/
humanrights/files/humanrights/irndi -patricia_he wlin-facade_conformity.pdf.
44. Holt, B., Dalling, I., “ Management Integration: Benefits, Challenges and Solutions”,
International Institute of Risk and Safety Management , Technical Paper, March 2012,
Sursa: https://www.iirsm.org/sites/default/files/
Managemen t%20Integration%20Whitepaper%20final%201.pdf.
45. Hudrea, A., Cultură organiza țională în administra ția publică locală din România – Teză de
doctorat – rezumat, coordonator Prof. univ.dr. Rotariu, T, Universitatea Babe ș Bolyai,
Facultatea de Sociologie și Asisten ță Socială, Cluj -Napoca, 2015,
http://193.231.20.119/doctorat/teza/fisier/2755
46. Hughes, O.E., “ Public management and administration: An introduction” , Accountability
(Chapter 13 ), New York: Palgrave, 2003, Sursa:
http://mail.knu.edu.tw/eryh/data/PME_ 972/5_accountability.pdf.
47. Iivari, N., Juntunen, K., Tuikkala, I., “A Method for Organizational Culture Analysis”,
Sursa: https://www.researchgate.net/publication/265880819.
48. Janićijević, N., “ The mutual impact of organizational culture and structure”, ECONO MIC
ANNALS, Volume LVIII, No. 198 / July – September 2013, DOI: 10.2298/EKA1398035J.
49. Jerom, N., “ Roles of Organizational Founders and Top Management in Moderating
Organizational Cultures”, International Journal of Business and Management Invention,
Vol. 2( 2), February. 2013, pp. 21 -25, ISSN (Online): 2319 – 8028, ISSN (Print): 2319 –
801X.
50. Jørgensen, T.B., Sørensen, D.L., “ Codes of Good Governance: National or International
Public Value Discourse?” Paper presented at the EGPA Study Group on Ethics and
Integ rity of Governance, September 2010, Toulouse, France.
51. Jørgensen, T.H., Remmen, A., Mellado, M.D., “Integrated management systems – three
different levels of integration”, Journal of Cleaner Production,
doi:10.1016/j.jclepro.2005.04.005, www.researchgate.ne t/publication/223037908
_Integrated_management_systems_ -_Three_different_levels_of_integration.
52. Junga, D.I., Chowb, C., Wuc, A., “The role of transformational leadership in enhancing
organizational innovation: Hypotheses and some preliminary findings”, The Leadership
Quarterly 14 (2003) 525 –544, doi: 10.1016/S1048 -9843(03)00050 -X.
53. Kask, O., On the notions of “good governance” and “good administration”, European
Commission for Democracy Through Law (Venice Commission), Study no. 470/ 2008,
Strasbourg, 2011.
54. Kazili ūnas, A., “The implementation of quality management systems in service
organizations”, Public Policy and Administ ration, Nr. 34 (2010)
55. Kindleberger, C., “Standards as public, collective and private goods”, Institute for
International Economic Studies , Seminar paper no. 231, December 1982.
56. Kobe Steel, “Strengthening Compliance. Compliance System”, © Kobe Steel Ltd. 1995 –
2018, http://www.kobelco.co.jp/english/about_kobelco/csr/environment/ 2017/06.html.
57. Kristjánsdóttir, M.V., “Good Administration as a F undamental Right”, Icelandic Review
of Politics and Administration Vol. 9, Issue 1 (237 -255), 2013, DOI:
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
321 http://dx.doi.org/10.13177/irpa.a.2013.9.1.12.
58. Kuye, J.O., Mafunisa, M.J., “Responsibility, accountability and ethics: the case for public
service lead ership”, Journal of Public Administration, Vol. 38(2003), No 4, pp. 421 -437,
repository.up.ac.za/bitstream/handle/2263/4977/Kuye_
Responsibility%282003%29.pdf?sequence=1.
59. L. Wylie, An ISO Standard for compliance programs?, Compliance & Ethics Professional,
September/October 2013, A publication of the society of corporate compliance and ethics,
www.corporatecompliance.org
60. Labaree, D., “Public Goods, Private Goods: The American Struggle Over Educational
Goals”, American Educational Research Journa l, Vol. 34, No. 1, 1997
61. Ladeur, K.H., “The Changing Role of the Private in Public Governance, the Erosion of a
Hierarchy and the Rise of a New Administrative Law Cooperation – a comparative
approach”, European University Institute, EUI Working Paper Law no. 2002/9.
62. Lazar, D.T., Inceu, A., Zai, P., Public budgets, Cluj Napoca, 2012,
https://www.researchgate.net/publication/277607937_Public_Budgets#pfa7
63. Lewis, C.J., "Implementing total quality management in the public sector", Master of
Public Administration Thesis (19 95), Faculty of California State University, San
Bernardino , Theses Digitization Project 1106, http://scholarworks.lib.csusb.edu/etd –
project/1106.
64. Linnenluecke, M.K., Griffiths, A., “Corporate Sustainability and Organizational Culture”,
Journal of World Bu siness 45 (2010) 357 –366, DOI: 10.1016/j.jwb.2009.08.006.
65. Lloyd C. Harris, Andrew Crane, "The greening of organizational culture. Management
views on the depth, degree and diffusion of change", Journal of Organizational Change
Management, Vol. 15(3), pp. 2 14–234, 2002, Sursa:
http://dx.doi.org/10.1108/09534810210429273.
66. Lok, P., Crawford, J., “The relationship between commitment and organizational culture,
subculture, leadership style and job satisfaction in organizational change and
development”, Leadershi p & Organization Development Journal, 20/7, pp. 365 -373, 1999,
Sursa: citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=
10.1.1.616.3470&rep=rep1&type=pdf.
67. Macarie, C.F., Șandor, S.D., Cre ța, S.C., “Organizational culture of public institutions in
Romania”, Proje ct 2254/PNII/IDEI/2008 financed by the Romanian National Council for
Research in Higher Education (CNCSIS) – “The Impact of gender on Organizational
Culture of Public Organizations. Study of The Presence of Women in top Public
Orga nization's Management”, w ww.researchgate.net/publication/313117395_
ORGANIZATIONAL_CULTURE_OF_PUBLIC_INSTITUTIONS_IN_ROMANIA.
68. Maesschalck, J., “Approaches to Ethics Management in the Public Sector – A Proposed
Extension of the Compliance -Integrity Continuum”, Public Integrity, Winter 2004 –5, vol.
7, no. 1, pp. 21 –41, © 2005 ASPA, ISSN 1099 -9922/2005.
69. Matei, A., Economie Publică. Analiza economică a deciziilor publice, ed. Economică,
Bucure ști 2003.
70. Mendes, J., “Good Administration in EU Law and the European Code of Good
Administrat ive Behavior”, EUI Working Papers, LAW 2009/09 Department of Law;
cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/12101/LAW_2009_09.pdf;jsessionid=
9FBFBB5A43126623246F439CEBDFA902.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
322 71. Mihăescu – Evans, B.C., „Right to good administration”, Applying the Charter of
Fundam ental Rights of the European Union – Series of seminars, Bucharest, 15 -16 May
2017, http://www.era -comm.eu/charter_of_fundamental_rights/kiosk/pdf/
speakers_contributions/Speakers_online_417DT84.pdf
72. Mihăilescu, M.E., “Considera ții teoretice și practice privind personalitatea juridică a
sectoarelor municipiului Bucure ști din perspectiva legisla ției civile și administrative”,
Buletin de informare legislativă Nr. 4/2013.
73. Mihăilescu, M.E., “ Public Service in Age of Globalization”, Annals of “Dunarea de Jos”
University of Galati, Fascicle I. Economics and Applied Informatics, Years XXI – no.
1/2015, ISSN -L 1584 -0409, ISSN -Online 2344 -441X.
74. Mihu ț, I., Lungescu, D., “Dimensiuni culturale ale managementului românesc”, „Babe ș-
Bolyai” University (www.managementmark eting.ro/pdf/articole/art1.pdf), Cluj -Napoca,
Romania.
75. Minsky, S., “ISO 19600: A Risk -Based Approach to Compl iance Management”, 2015,
www.ebizq.net/blogs/chief_risk_officer/2015/05/iso_19600_a_risk -based_approac.php.
76. Miroiu, A, și colectiv, Analiza politic ilor publice, Bucure ști, 2002 .
77. Miroiu, A., “Introducere în analiza politicilor publice”, Editura Punct, Bucure ști, 2001.
78. Morse, R.S., “Developing Public Leaders in an Age of Collaborative Governance”, Paper
presented at the 3rd Transatlantic Dialogue, Univ ersity of Delaware, Newark, May 31st–
June 2nd, 2007, Sursa: http://www.ipa.udel.edu/3tad/papers/workshop4/Morse.pdf.
79. Moynihan, D.P., Pandey, S.K., “The Role of Organizations in Fostering Public Service
Motivation”, Public Administration Review, January/ Fe bruary 2007, pp. 40 -53,
https://www.lafollette.wisc.edu/images/publications/facstaff/moynihan/ PAR67role.pdf.
80. Muraru, I. și Iancu, Gh., “Constitu țiile Române – texte, note, prezentare comparativă”,
Ediția a IV -a, Editura Actami, Bucure ști 2000.
81. Neyer, J., Zurn, M., “Compliance in comparative perspective, The EU and other
Institutions”, InIIS -Arbeitspapier Nr. 23/2001, p.3, Bremen, Germany,
edoc.vifapol.de/opus/volltexte/2008/498/pdf/AP_23_2001.pdf.
82. O’Donnell, O., Boyle, R., “Understanding and Managing Organ izational Culture”, CPMR
Discussion Paper 40, Institute of Public Administration, Dublin, Ireland in association with
the Committee for Public Management Research, © 2008 with the Institute of Public
Administration, ISBN: 978 -1-904541 -75-2.
83. Pardy, W., Andrews, T., “Integrated Management Systems: Leading Strategies and
Solutions”, Published by Government Institutes, Scarecrow Press, Inc., Plymouth, UK, ©
2009 by Wayne Pardy and Terri Andrews.
84. Peters, B.G., “ Public Accountability of Autonomous Public Organizations ”
(pdfs.semanticscholar.org/8431/b3a4f5dc68b8819669f1e38b981580f245ed.pdf).
85. Pfister, J.A., “ Managing Organizational Culture For Effective Internal Control. From
Practice to Theory”, A product of Physica Verlag Heidelberg, 2009 , ISBN: 97 8-3-7908 –
2339 -4, Sursa: http://www.beck -shop.de/fachbuch/leseprobe/
9783790827859_Excerpt_001.pdf.
86. Raymer, S.D., “The combined effects of leadership style and organizational culture type
on psychological empowerment and organizational commitment”, Master o f Science
Thesis, Colorado State University, Fort Collins, Colorado, 2014.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
323 87. Reniu ț-Ursoiu, A.N, Buna administrare: dimensiuni institu ționale, mecanisme și practici –
prezentarea sintetică a tezei de doctorat, 2013, Bucure ști, sursa:
http://doctorat.snspa.ro/sites/default/files/doctorat/naomi%20reniut/rezumat%20concluzii
%20propuneri%20teza%20NRU.pdf
88. Rusch, W., “ Citizens First – Modernization of the system of administrative procedures in
South -Eastern Europe”, Paper presented at the IPSA RC 32 Conference on
Europeanization of Public Administration and Policy: Sharing values, norms and practices ,
Dubrovnik, Croatia, April 04 – 07, 2013.
89. Ruth, V.A., Cuervo -Cazurra, A., “Codes of Good Governance, Corporate Governance: An
International Review”, 17(3): 376 –387, Blackwell Publishing Ltd., 2009,
doi:10.1111/j.1467 -8683.2009.00737.x.
90. S. Minsky, ISO 19600: A Risk -Based Approach to Compliance Management, 15 mai 2015,
http://www.ebizq.net/blogs/chief_risk_officer/2015/05/iso_19600_a_risk –
based_approac.php .
91. Safta, M., “Receptarea dreptului Uniunii Europene prin jurispruden ța Cur ții
Constitu ționale a României. Selec ție de decizii pronun țate și publicate în perioada 1
ianuarie 2013 – 1 aprilie 2013”, Sursa: http://iaduer.ro/?p=1759.
92. Schein, E., “Organizational culture and leadership”, 3rd edition, Jossey Bass, San
Francisco, 2004.
93. Schroeter, E., von Maravic, P., “A European Public Managem ent Profession in the
Making? The Role of Professional Academic Institutions in a Changing Scene of Public
Sector Training”, Paper presented at the 3rd Transatlantic Dialogue, University of
Delaware, Newark, May 31st– June 2nd, 2007, Sursa:
http://www.ipa. udel.edu/3tad/papers/workshop3/Schroter&vonMaravic.pdf.
94. Silverman, M.G., “Compliance Management for Public, Private, or Nonprofit
Organizations”, Copyright © 2008 by Michael G. Silverman, McGraw -Hill Companies,
Inc., New York.
95. Smith, G., Interaction of Pub lic and Private Standards in the Food Chain, OECD Food,
Agriculture and Fisheries Working Papers, no. 15.
96. Stănimir, E.F., Managementul culturii organiza ționale în poli ția română – Teză de doctorat
– rezumat, Academia de Poli ție „Alexandru Ioan Cuza”, Bucur ești, 2014,
www.juridice.ro/wp -content/uploads/2014/07/rezumat_teza_stanimir_emil.pdf.
97. Ștefan, E.E, Răspunderea Juridică. Privire special asupra răspunderii în dreptul
administrative – Teză de doctorat – rezumat, Universitatea Nicolae Titulescu, 2012
98. Tang, Y.Y., “A Summary of Studies on Organizational Legitimacy”, Open Journal of
Business and Management, Vol. 5, pp. 487 -500, 2017, Sursa:
https://doi.org/10.4236/ojbm.2017.53042.
99. The Conference Board of Canada, How to Ensure Ethics and Integrity throughout an
Organization, Aprilie 2008, p.1, în Gurzaws ka, A., op. cit.
100. Tiihonen, S., “From Governing to Governance – A process of change”, Tampere University
Press, 2004, ISBN 951 -44-5917 -2.
101. Tyasti, A.E., Caraka, R.E., “A Preview of Total Quality Management (TQM) in Public
Services”, E -Jurnal Ekonomi dan Bisnis Universitas Udayana 6.9 (2017): 3285 -3290,
Sursa: https://www.researchgate.net/publication/319549724.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
324 102. TYPSA Group, “T -MSIG Integrated Management System – Procedure Manual”, Técnica
y Proyectos, S.A., Spain, © TYPSA All rights reserved, Sursa:
https://www.typsa.com/files/pdf/T -MSIG -ENG.pdf.
103. Ursoiu, N.R., Good Administration Quo Vadis – Legality or Efficiency? Uppsala Faculty
of Law, Working Paper 2011:5, National School of Political and Administrative Sciences
Bucharest, Sursa: http://uu.diva -portal.org.
104. van der Waldt, G., “The uniqueness of public sector project management: a contextual
perspective”, Politeia, Vol. 30, No. 2(2011), pp. 66 –87, © Unisa Press.
105. Vasilescu, B., Organizarea administrativ teritorială și evolu ția legisla ției în domeniul
administra ției publice locale, Buletin de informare legislativă Nr. 4/2013.
106. Vedina ș, V., Drept Administrativ și Institu ții Politico -Administrative – manual practice,
Editura Lumina Lex, 2002.
107. Versluis, E.: Compliance problems in the EU – What potential role for agencies in securing
compliance?, paper prepared for the 3rd ECPR General Conference, Budapest, 8 -10
September 2005, Panel 3.3: ‘Theorizing Regulatory Enforcement and Compliance’, p. 3,
http://regulation.upf.edu/ecpr -05-papers/eversluis.pdf
108. Vigoda, E., “Public Administration, An Interdisciplinary Critical Analysis”, Edited by Eran
Vigoda, University of Haifa, Haifa, Is rael, Marcel Dekker, Inc., New York, 2002.
109. Vlasceanu, M., “Psihosociologia organizatiilor și conducerii”, Ed. Mediauno, Bucure ști,
2005.
110. Vrabie, G., Le droit a une bonne administration – in stato nascendi en Roumanie, Raport
prezentat în cadrul Conferin ței organizate de SNSPA pe 13/11/2009, Sursa:
www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin19/4_le_droit.pdf.
111. Vrabková, I., “Quality Management in Public Sector: Perspectives of Common Assessment
Framework Model in the European Uni on”, Acta VŠFS, 2/2013, Vol . 7, Sursa:
https://is.vsfs.cz/repo/4801/Vrabkova.pdf.
112. Wilson, W., “The study of administration”, Political Science Quarterly, Vol. 2, No. 2 (Jun
1887), Sursa: http://www.jstor.org.
113. Wouters, J., Ryngaer, C., “Good Governance: Lessons from International Organizations”,
Institute for International Law K.U. Leuven, Working Paper No 54, May 2004.
114. Zennouche, M., Zhang, J., “Evolution of Leadership and Organizational Culture Research
on Innovation Field: 12 Years of Analysis”, Open Journal of Social Sciences, Vol. 2(2014),
pp. 388 -392, Published Online April 2014 in SciRes. http://www.scirp.org/journal/jss,
http://dx.doi.org/10.4236/jss.2014.24044 .
115. Zlătescu, I., Drepturile omului – un sistem în evolu ție, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, Editura IRDO, Bucure ști 2007, http://irdo.ro/irdo/pdf/175_ro.pdf
116. Zlătescu, I., Institu ții europene și drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, Editura IRDO, Bucure ști 2008, http://irdo.ro/irdo/pdf/540_ro.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
325 B. Ghiduri și modele de bune practici na ționale și interna ționale
1. Alistar, V., Moinescu, G., Stănescu, I, “Ghidul privind protec ția avertizorilor de
integritate”, Transparency International Romania, Bucure ști, 2005.
2. Association of Chartered Certified Accountants, “ Setting High Professional Standards for
Public Services around the World ”, © ACCA (Association of Chartered Certified
Accountants), February 2013.
3. Australian Public Service Commission, “Contemporary Government – Challenges.
Building Better Governance”, © Commonwealth of Australia 2007, ISBN 978 -0-9803978 –
6-4.
4. Bradley, L., Parker, R., “Organizational culture in the public sector”, Report for the
Institute of Public Administration Australia, January 2001,
https://www.researchgate.net/publication/238537169_ORGANISATIONAL_CULTURE
_IN_THE_PUBLIC_SECTOR.
5. Canadian General Standards Board, “Guidelines for Implementing ISO 9000 Quality
Management Systems in Pu blic Sector Organizations”, Published October 2002 by the
Canadian General Standards Board Ottawa, Canada (the document has been converted to
a Government of Canada (GC) Standard in July 2015; its previous designation was CGSB
184.1 -2002; the original cont ent has not been modified).
6. Canadian Government Publishing, “Values and Ethics Code for the Public Service”,
Communication Canada, Ottawa (Ontario), 2003, ISBN 0 -660-62352 -8, Sursa:
http://publications.gc.ca/collections/Collection/BT22 -89-2003E.pdf.
7. Commit tee on Standards in Public Life, “Ethical standards for providers of public
services”, Chair: Lord Paul Bew, June 2014, The Committee on Standards in Public Life,
London, Sursa: https://www.lgcplus.com/Journals/2014/06/17/u/g/x/ Ethical -standards –
for-provi ders-of-public -services.pdf.
8. Committee on Standards in Public Life, “Ethics in Practice: Promoting Ethical Conduct in
Public Life”, Chair: Lord Paul Bew, June 2014, The Committee on Standards in Public
Life, London, Sursa: http://www.ocsc.go.th/sites/
default/files/attachment/article/cspl_ethicsinpractice_acc.pdf.
9. Compliance Standards ISO 19600 and AS 3806 – differences explained, April 14, 2016,
Financial Services Updates, Governance, Policy Management, Risk & Compliance, Sursa:
http://www.complispace.com. au/blog/financial -services -updates/compliance -standards –
iso-19600 -3806 -differences -explained.
10. Corporate Governance Compliance and Monitoring Systems across the EU, European
Confederation of Directors’ Associations (“ecoDa”), Mazars LLP 2015 -09 31719, June
2015, Sursa: https://www.cgov.pt/images/stories/ficheiros/ 150703_research_report_lvb
_v7_ -_clean_version_vportugal.pdf.
11. Delaney, H., van de Zande, R., (Co -Editors), “A Guide to EU Standards and Conformity
Assessment”, National Institute of Standards and T echnology Special Publication 951
(May 2000), CODEN: NSPUE2, U.S. Government Printing Office, Washington, Sursa:
https://www.gpo.gov/fdsys/pkg/GOVPUB -C13-
07a06d81c863b5241d6249891a51fb90/pdf/GOVPUB -C13-07a06d81c863b5241d
6249891a51fb90.pdf.
12. Dias, L.A., “In tegrated Management System in Construction (IMSinCONS)”, Proceedings
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
326 of the International Conference on Construction Project Management Systems: The
Challenge of Integration, Rotterdam (Netherlands), March 25 -28, 2003, Sursa:
https://www.irbnet.de/daten/ic onda/CIB1450.pdf.
13. Drăgulănescu, N., Ci obanu, E., Drăgulănescu, C., Sistemul de management al calită ții –
Ghid de implementare a standardului SR EN ISO 9001:2015, Editura Standardizarea,
Bucure ști 2016
14. European Ombudsman, “The European Code of Good Administ rative Behavior”, ©
European Union, 2015, ISBN 978 -92-9212 -715-2, doi: 10.2869/64594.
15. Financial Reporting Council, “What constitutes an explanation under comply or explain?”
Report of discussions between companies and investors, © The Financial Reporting
Council Limited 2012, Sursa: www.frc.org.uk/Our -Work/Publications/Corporate –
Governance/What -constitutes -anexplanation -under -comply -or-ex.pdf.
16. FUJITSU Group, “Management system manual – FUJITSU IN CEMEA&I”, Version
12(2010), Published by Fujitsu Technology Solutions, Munich, Germany, Copyright ©
Fujitsu Technology Solutions 2010, Sursa:
https://www.fujitsu.com/it/Images/management_system_manual.pdf.
17. Governance, The World Bank`s Experience 1994,
(documents.worldbank.org/curated/en/711471468 765285964/pdf/multi0page.pdf).
18. Guidance Note “The Role of the IMF in Governance Issues, p. v,
https://www.imf.org/external/pubs/ft/exrp/govern/govern.pdf
19. Hashmi, K., “Introduction and Implementation of Total Quality Management (TQM)”,
Sursa: www.isixsigma.com/methodology/total -quality -management -tqm/introduction –
and-implementation -total-quality -management -tqm.
20. Henkel AG & Co. KGaA, “Henkel‘s Compliance Management System (CMS)”, 2017 ,
www.henkel.com/blob/28792/a2419e08b278f517e008249f4b7a3e40/data/ compliance –
management -system -at-henkel.pdf.
21. Henson, S., Humphrey, J., “Understanding the complexities of Private Standards in Global
Agri-Food Chain”, Sursa: http://www.ids.ac.uk/
files/dmfile/HensonHumphreyLeuvenOct08.pdf.
22. IGas PLC Group, “Manual of the IGas Integrated Management System (IMS)”,
consult.environment -agency.gov.uk/psc -installation/dn22 -8pa-dart-energy -east-england –
limited -environm/supporting_documents/Integrated%20Man agement% 20System.pdf.
23. Independent Commission on Good Governance in Public Services, “The Good Governance
Standard for Public Services”, a joint project of the Joseph Rowntree Foundation,
Chartered Institute of Public Finance and Accountancy, and the Offic e for Public
Management, 2004, Sursa: https://www.jrf.org.uk/sites/default/
files/jrf/migrated/files/1898531862.pdf.
24. International Organization for Standardization, “Quality management principles”, © ISO,
2015, ISO Central Secretariat, Geneva, Switzerland, ISBN 978 -92-67-10650 -2.
25. KUKA Group, “Compliance Management System”, July 28, 2017, Sursa:
https://www.kuka.com/ -/media/kuka -corporate/documents/about -kuka/corporate –
compliance/kuka_compliance -management -system_en_2017 -08.pdf?la=cs -cz&
hash=A7C2524BA49B073 260068C4D9E3CD9BE74356266.
26. Quality of Public Administration, A Toolbox for Practitioners, Publications Office of the
European Union, 2015, ISBN 978 -92-79-47451 -4, doi:10.2767/38487.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
327 27. Principles of Good Administration in the Member States of the European Uni on,
http://www.statskontoret.se/globalassets/publikationer/2000 -2005 -english/200504.pdf
28. Richards, L., “Working Towards a Culture of Compliance: Some Obstacles in the Path”,
Speech delivered at the National Society of Compliance Professionals 2007 National
Membership Meeting, Washington, D.C., October 18, 2007, Sursa:
http://www.sec.gov/news/speech/2007/spch101807lar.htm.
29. Secretariatul General al Guvernului, Manual de implementare a sistemului de control intern
managerial, Sursa: http://sgg.gov.ro/new/wp -content/uploads/2017/06/M -SCIM -27-09-
2017 -FINAL.docx.
30. Siemens AG, “Responsible behavior. Compliance at Siemens”, Issue 2016 -12, © 2016
Siemens AG, Berlin & Munich, Sursa: www.siemens.com/content/dam/ internet/siemens –
com/global/company/sustainability/download s/responsible -business -behavior –
compliance -at-siemens.pdf.
31. The Common Assessment Framework (CAF) A Quality tool for the European Public
Administrations (http://www.dgaep.gov.pt/media/0601010000/holanda/
holipsgcaf_ing.pdf).
32. The Common Assessment Framework (CAF), Improving Public Organisations through
Self-Assessment, CAF 2013
33. Whistleblower Protection History, Office of the Inspector General, SSA/ USA, Sursa:
http://oig.ssa.gov/whistleblower -protection/history.
34. Wylie, L., “An ISO Standard for compliance prog rams? Compliance & Ethics
Professional”, September/October 2013, Publication of the Society of Corporate
Compliance and Ethics, Sursa: http://www.corporatecompliance.org.
C. Reglementări interna ționale
1. Carta Europeană a Autonomiei Locale și Raportul explicativ
http://www.coe.int/t/congress/sessions/18/Source/CharteEuropeenne_en.pdf
2. Civil Service Reform Act of 1978, Public Law 95 -454, 95th USA Congress
(2cs3cx2yma518httli5u9nce -wpengine.netdna -ssl.com/wp -content/uploads/3.pdf).
3. COM (2011) 311 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și
Comitetul Economic și Social European – O viziune strategică pentru standardele europene:
avansând în d irecția îmbunătă țirii și accelerării cre șterii durabile a economiei europene
până în 2020
4. Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014
privind achizi țiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE
5. Guidance Note, “Good Governance: The IMF’s Role”, ISBN 1 -55775 -690-2,
https://www.imf.org/external/pubs/ft/exrp/govern/govern.pdf.
6. Hotărârea [N.], C -604/12, EU:C:2014:302
7. Hotărârile YS și alții Others, C -141/12 and C -372/12, EU:C:2014:2081, și Mukarubega,
C-166/13, EU:C :2014:2336
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
328 8. Regulamentul nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie
2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și
93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE,
98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului
European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei
nr. 1673/2006/CE a Parlamentul ui European și a Consiliului
9. Regulamentul nr. 679/2016 privind protec ția persoanelor fizice în ceea ce prive ște
prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circula ție a acestor date și de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protec ția datelor)
10. Whistleblowers Protection Act 1994, Office of the Queensland Parliamentary Counsel,
Reprint 5E effective July 1st, 2010, Sursa:
http://www .legislation.qld.gov.au/view/pdf/inforce/1996 -06-28/act -1994 -068.
D. Standarde
1. ISO 17799:2005 Cod de practica pentru managementul securită ții informa țiilor
2. ISO 19600:2014 privind sisteme de management al conformită ții
3. ISO 26000:2010 privind responsabilitatea socială
4. ISO 27001:2005 privind Sisteme de management pentru securitatea informa țiilor
5. SR ISO 31000:2010 privind managementul riscului
6. SR ISO 37001:2017 privind sisteme de management anti -mită
7. SR ISO 9000:2015 Sisteme de management al cali tății – Principii fundamentale și
vocabular
8. SR ISO 9001:2015 privind sistemele de management al calită ții
E. Resurse web
1. http://eur -lex.europa.eu/
2. http://legislatie.just.ro/
3. http://www.apubb.ro/goodgovernancestudies/
4. http://www.clr.ro/ebuletin/4_2013/buletin_4_2013.pdf
5. http://www.consilium.europa.eu/r
6. http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin19/4_le_droit.pdf
7. https://www.imf.org/
8. https://www.iso.org/
9. https://www.mae.ro/
10. https://www.ombudsman.europa.eu/
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
329 F. Articole ale doctorandei, publicate sau în curs de publicare, care con țin sec țiuni sau
elemente din prezenta lucrare
Publicate
1. Coșpănaru, I., ” Standardul de bună administrare – dimensiune orizontală în procesul de
codificare administrative”, Bălan și colectiv, Codificarea administrativa. Abordari
doctrinare si cerinte practice , Editura Wolters Kluwer Romania, București, 201 8, p. 1 40-
166
2. Coșpănaru, I., „Cadrul de conformitate în instituțiile publice ”, Bălan și colectiv , Funcția
Publică: Statut, Integritate, Administrare, Editura Wolters Klu wer Romania, București,
2017, p. 101 -116
3. Bălan, E., Coșpănaru, I., „ Whistleblowing – a Mechanism for Collecting Data on Non –
Compliance with the Principles of Administrative Law in Order to Mitigate Risks ”, Acta
Universitatis Danubius. Juridica, Vol 13, No 1 (2017) p. 5 -23 (http://journals.univ –
danubius.ro/index.php/juridica/article/view/3902/3938 )
4. Bălan, E., Coșpănaru, I., Receiving and Solving Public Interest Disclosures: Legal Nature
and Responsibilities in Managing Them, Law Review, vol. VI, special issue, December
2016, p. 172 -179 (http://www.internationallawreview.eu/fisiere/pdf/17.pdf )
5. Coșpănaru, I., Natura juridică a actelor și procedurilor reglementate de Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr. 66 din 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea
neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice
naționale, Bălan și colectiv , Procedură administrativă neco ntencioasă, Editura Wolters
Kluwer Romania, București, 2016, p. 137 -157
6. Alistar, V., Coșpănaru, I, ” Instrumente alternative pentru reducerea riscurilor în achiziții
publice”, Bălan și colectiv , Proprietate și domenialitate, Editura Wolters Kluwer Romania,
București, 2016, p. 119 – 141
7. Coșpănaru, I, ”Administrative capacity: a comparative view between legal and
administrative approaches”, Bălan și colectiv, Proprietate și domenialitate, Editura Wolters
Kluwer Romania, București, 2016, p. 268 -281
În curs de publicare
1. Coșpănaru, I., Managerial Liability in Promoting Integrity in Public Entities – Analysis of
the Legal Framework
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
330
Anexe
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
331
Opis anexe
Anexa I: Corela ția între cerin țele de bună administrare enun țate în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene (dreptul la bună administrare) și cele care
emană din Codul Bunei conduite administrative (principiul bunei administrări)
Anexa a II-a: Reflectarea constitu țională a cerin țelor de bună administrare
Anexa a III -a: Inventarul neexhaustiv al izvoarelor care definesc dimensiunea juridică a
standardului de bună administrare, atât în plan european, cât și la nivel na țional
Anexa a IV-a: Inventarierea documentelor interne care au stat la baza analizei realiz ate pentru
studiu de caz
Anexa a V -a: Matrice de competen țe și atribu ții
Anexa a VI -a: Matrice privind modalită țile de realizare în cadrul SNSPA a drepturilor și
libertă ților constitu ționale
Anexa a VII -a: Chestionar pentru analiza sistemului de conformitate pentru bună administrare
Anexa a VII I-a: Răspunsurile la chestionarul de analiză agregate
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
332 Anexa I: Corela ția între cerin țele de bună administrare enun țate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (dreptul la bună
administrare) și cele care emană din Codul Bunei conduite administrative (principiul bunei administrări)
Carta Drepturilor
Fundamentale
Conținutul
principiului bunei
administrări Art. 41 (1)
dreptul ca
problemele
să-i fie tratate
impar țial Art. 41 (1)
echitabil Art. 41 (1)
într-un
termen
rezonabil Art. 41 (2) a)
dreptul fiecărei
persoane de a
fi ascultată
înainte ca o
măsură
individuală
care o
afectează
defavorabil să
fie luată
împotriva sa Art. 41 (2)
b) dreptul
de acces la
dosarul
care îl
prive ște Art. 41 (2) b)
interesului
legitim al
confiden țialită ții
și secretului
profesional și al
afacerilor Art. 41 (2)
c) motiva
deciziile
sale Art. 41 (3)
dreptul la
repara ții din
partea
Comunită ții
pentru
prejudiciile
cauzate
legitimitatea; X
absen ța discriminării; X
propor ționalitate; X X
absen ța abuzului de
putere; X X
impar țialitate și
independentă X X
obiectivitate; X X
încredere legitimă, X X
coeren ță X X
îndrumare; X X
echitate; X
curtoazie; X
răspunsuri la scrisori în
limba cetă țeanului; X
acuza ția de recep ție și
indicarea func ționarului
responsabil;
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
333 Carta Drepturilor
Fundamentale
Conținutul
principiului bunei
administrări Art. 41 (1)
dreptul ca
problemele
să-i fie tratate
impar țial Art. 41 (1)
echitabil Art. 41 (1)
într-un
termen
rezonabil Art. 41 (2) a)
dreptul fiecărei
persoane de a
fi ascultată
înainte ca o
măsură
individuală
care o
afectează
defavorabil să
fie luată
împotriva sa Art. 41 (2)
b) dreptul
de acces la
dosarul
care îl
prive ște Art. 41 (2) b)
interesului
legitim al
confiden țialită ții
și secretului
profesional și al
afacerilor Art. 41 (2)
c) motiva
deciziile
sale Art. 41 (3)
dreptul la
repara ții din
partea
Comunită ții
pentru
prejudiciile
cauzate
obliga ția de transmitere
către serviciul competent
al institu ției;
dreptul de a fi ascultat și
de a face observa ții; X X
termen rezonabil pentru
luarea deciziei; X
obliga ția de motivare a
deciziilor; X
indicarea căilor de recurs; X X
notificarea deciziilor; X X
protec ția datelor cu
caracter personal; X
cererile de informa ții; X
cererea de acces public la
documente X
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
334
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
335
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
336
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
337
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
338
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
339
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
340
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
341 Anexa a IV -a: Inventarierea documentelor interne care au stat la baza analizei realizate pentru studiu de caz
Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
1. Legalitate și legitimitate
(a) Institu țiile
publice sunt
înfiin țate și
funcționează
potrivit legii
• Actul de
înfiin țare
• Legisla ția
aplicabilă
• Actele de
alocare a
resurselor
• Regulamentul
intern si
organigrama • HG nr. 183/1991 privind înfiin țarea SNSPA
• HG nr. 542/1995 privind reorganizarea SNSPA
• Legea nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale
• Carta SNSPA (Anexa I)
(b) Institu țiile
publice au
capacitate juridică
potrivit scopului
pentru care au fost
înfiin țate • HG nr. 542/1995 privind reorganizarea SNSPA – Art. 1 (2) și Art.
(c) Resursele
necesare
funcționării sau
alocate potrivit
legii • Ordin nr. 3.530/2016 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finan țarea de
bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învățământ superior de stat din România, pentru anul 2016.
• Ordinul nr. 3.279 din 20 februarie 2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru
anul 2017.
• Ordinul nr. 3.047 din 15 ianuarie 2018 privind aprobarea Metodologiei de aloca re a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru
anul 2018.
• Carta SNSPA – Capitolul V – Resursele umane și materiale ale universită ții
• Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activită ții de voluntariat
(d) Structura
organizatorică și
categoriile de
personal care î și
desfă șoară
activitatea sunt
definite prin lege • HG nr. 542/1995 privind reorganizarea SNSPA – Art. 3.
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 96/ 2014 – organigrama curentă (anexa II a prezentei cercetări).
• Carta SNSPA – Art. 6.
• Regulament de organizare și func ționare pentru fiecare ciclu universitar organizat.
• Regulament privind organizarea și func ționarea consiliului de administra ție.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
342 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Regulament privind organizarea și func ționarea unită ților de învă țământ și cercetare (facultă ți, consilii ale
facultă ților, departamente, consilii ale departamentelor, institute, laboratoare, centre), precum și a unită ților de
sprijin, tehnice, administrat ive și sociale (biblioteci, cămine, cantine, editură, tipografie, hotel etc.).
• Regulament de organizare și func ționare a SNSPA. Regulament de organizare și func ționare a structurilor care
organizează învă țământ la distan ță (ID) și/sau învă țământ cu frecven ță redusă (IFR).
(e) Institu țiile
publice au o
competen ță
determinată
stabilită prin lege • HG nr. 542/1995 privind reorganizarea SNSPA – Art. 1 (2) și Art. 2.
(f) Procedurile
de lucru sunt
elaborate potrivit
cadrului legal • Cadrul normativ inventariat ( http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/29 -acte-normative ) este
detaliat în Anexa III
• Procedura de sistem – informarea – Ediția I, Revizia 0, Cod: PS-04, sec țiunea 6 Documente de referin ță
• Procedură de sistem -privind semnalarea neregularită ților – Ediția I, Revizia 0, Cod: PS -05, sec țiunea 6.
Documente de referin ță, aprobată prin Hotărârea Senatului SNSPA nr. 28 / 22.03.2016.
• Procedură de sistem privind decontarea d eplasărilor în ṭară și în străinătate ale personalului din școala
națională de studii politice și administrative, Edi ția I, Revizia 0, sec țiunea 6 Documente de referin ță.
• Ordonan ța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
• Ordinul SGG nr. 400/2015 privind controlul intern managerial.
• Proceduri de sistem ( http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri ):
• Decizia Consiliului de Administra ție nr.37/03.04.2018 – aprobă PS7- Circuitul documentelor prin Registratura
• Procedură opera țională dedicată completării și depunerii declara țiilor de avere și de interese
(snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere , alături de publicarea declara țiilor pentru îndeplinirea
obliga țiilor legale în acest sens).
(g) Personalul
care î și desfă șoară
activitatea în
respectiva institu ție
cunoa ște și aplică
cadrul normativ
relevant • Inventarul
legisla ției
aplicabile • Lista legisla ției aplicabile (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/29 -acte-normative) este detaliată în
Anexa III. Aceste reglementări sunt de asemenea publicate pe pagina de internet la adresa
snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/26 -documente -interne .
• Strategia de dezvoltare institu țională.
• Regulamentul privind activitatea profesională a studen ților.
• Regulament de organizare și func ționare pentru fiecare ciclu universitar organizat.
• Regulament privind organizarea și func ționarea consiliului de administra ție.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
343 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Regulament privind organizarea și func ționarea unită ților de învă țământ și cercetare (facultă ți, consilii ale
facultă ților, departamente, consilii ale departamentelor, institute, laboratoare, centre), precum și a unită ților de
sprijin, tehnice, administrative și sociale (biblioteci, cămine, cantine, editură, tipografie, hotel etc.).
• Regulament de organizare și func ționare a SNSPA.
• Regulament de organizare și desfă șurare a concursului de admitere în programele de studii o ferite.
• Regulament de organizare și desfă șurare a studiilor universitare de doctorat.
• Regulament de organizare și desfă șurare a programelor post -universitare de formare și dezvoltare profesională.
• Regulament de organizare și func ționare a structurilor care organizează învă țământ la distan ță (ID) și/sau
învățământ cu frecven ță redusă (IFR).
• Regulament de organizare și desfă șurare a examenelor de finalizare a studiilor.
• Regulament de acordare a burselor pentru studen ți.
• Regulament de cazare în căminele studen țești.
• Metodologie de examinare.
• Metodologie de evaluare internă a departamentelor.
• Metodologie de ocupare, evaluare, motivare, formare continuă și concediere a personalului didactic.
• Metodologie de cuantificare a activită ții de îndrumare licen ță/diserta ție/doctorat cuprinse în norma didactică.
• Metodologie privind organizarea și controlul activită ții financiar -administrative și a serviciilor economico –
gospodăre ști, care este detaliată până la nivelul tuturor structurilor func ționale ale SNSPA.
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentului.
• Codul de asigurare a calită ții.
(h) Organele
reprezentative sunt
alese potrivit
normelor în
vigoare, acestea
fiind recunoscute
ca legitime de către
comunitate • Procedurile de
alegere a
conducerii
• Procese
verbale de la
ultimele
alegere
• Contesta ții
• Acte juridice
ale institu ției
– exemple
prin sondaj • Legea nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale
• Carta SNSPA, împreună cu anexele, adoptată de Senatul SNSPA în data de 12 septembrie 2011 și avizată
favorabil de Ministerul Educa ției, Cercetării, Tineretului și Sportului prin adresa nr. 49.886 bis din 14
octombrie 2011 – Capitolul III – Alegerea Structurilor de Conducere.
• Ordin nr. 3.751/2015 de aprobare a Metodologiei -cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a
structurilor și func țiilor de conducere la nivelul institu țiilor din sistemul na țional de învă țământ superior.
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 43/2015.
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 45/2015 privind Metodologia de organizare a referendumului la nivelul Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative pentru alegerea modalită ții de desemnare a rectorului.
• Hotărârea Senatului SNSPA nr. 107/2015 privind Metodologia privind ocuparea locurilor în structurile de
conducere și a func țiilor de conducere în Școala Na țională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) pentru
mandatul 2016 – 2020, modificată prin Hot ărârea Senatului SNSPA nr. 138/2015.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
344 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Regulament de alegere a reprezentan ților studen ților în structurile de conducere ale Școlii Na ționale de Studii
Politice și Administrative avizat de Senatul SNSPA în ședința din 25.11.2015.
• Hotărârea Senatului nr. 39/20 16 privind Metodologia privind desemnarea decanilor și prodecanilor.
• Rezultatele alegerilor la nivelul departamentelor din SNSPA (mandate 2016 -2020):
www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri -snspa/alegeri -departamente -snspa/item/690 -rezultate -alegeri –
departamente.
• Rezultatele alegerilor pentru func ția de membr u în Consiliul facultă ții, respectiv membru în Senatul SNSPA :
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Alegeri_2015/alegeri_consilii_senat/Rezultate_alegeri_membru_Consiliul_facultatii_membru_Senatul
_SNSPA.pdf.
• Alegerea rectorului SNSPA și a pr eședintelui Senatului SNSPA: www.snspa.ro/snspa/informatii –
publice/alegeri -snspa/alegeri -rector -presedinte -snspa.
• Rezultate concurs public pentru desemnarea decanilor: www.snspa.ro/component/k2/item/978 -rezultate –
concurs -public -pentru -desemnarea -decanilor
(i) Deciziile și
actele juridice care
emană de la
respectiva institu ție
prevăd temeiul
juridic al acestora • Toate documentele consultate con țin în preambulul acestora temeiul juridic în baza cărora au fost întocmite și
adoptate.
2. Leadership și responsabilitate
(a) Conducere
a institu ției
formulează
misiunea, viziunea
și obiectivele
institu ției • Declara ția de
misiune,
viziune, valori
• Codul de etică
• Actele prin
care ele au
fost adoptate • Carta SNSPA – Art. 9, Art. 10, Art. 11 (2), Anexa – Codul de etică al SNSPA
• Plan opera țional al SNSPA (2014) Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 65/2014 –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf
• Plan strategic al SNSPA (2014 -2018) – www.snspa.ro/image s/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf
• Strategia de Cercetare a Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative 2014 -2016 –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf
(b) Conducere
a institu ției • Regulament
intern • Carta SNSPA – Capitolul II – Organizarea și conducerea SNSPA (Anexa I).
• Carta SNSPA – Art. 20 (8), Art. 24, Art. 25, Art. 28 și Art. 68 – 72.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
345 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
stabile ște modul de
organizare al
activită ții, alocă
sarcini și atribu ții,
și adoptă toate
măsurile necesare
(due diligence) • Decizii ale
conducerii
• Fișe de post • Organigrama SNSPA
• Regulament de organizare și fun cționare – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/ROF/ROF_SNSPA_2014.pdf.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf.
• Fișe de post
(c) Conducere
a institu ției alocă
resursele necesare • Buget
• Act de
adoptare/
aprobare a
bugetului • Ordin nr. 3.530/2016 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finan țarea de bază
și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învățământ superior de stat din România, pentru anul 2016.
• Ordin nr. 3.279 din 20 februarie 2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru
anul 2017.
• Ordin nr. 3.047 din 15 ianuarie 2018 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finan țarea de bază și finan țarea suplimentară a institu țiilor de învă țământ superior de stat din România, pentru
anul 2018.
• HG nr. 185/2018 privind dom eniile și programele de studii universitare de master acreditate și numărul maxim
de studen ți ce pot fi școlariza ți în anul universitar 2018 -2019 .
• Carta SNSPA – Capitolul V – Resursele umane și materiale ale universită ții.
• Date financiar -administrative – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/95 -date-financiar -administrative
(d) Conducere
a institu ției alocă
sarcini și atribu ții
în conformitate cu
pregătirea
profesională și
nivelul de
responsabilitate al
personalului • Regulament
intern
• Organigramă
• Decizii ale
conducerii
• Fișe de post • Organigrama SNSPA
• Regulament de organizare și func ționare – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/ROF/ROF_SNSPA_2014.pdf.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_final.pdf.
• Fișe de post
(e) Conducere
a institu ției
îndrumă personalul
din subordine în
activitatea acestuia • Minute ale
ședințelor • Evaluarea ace stui indicator se va realiza pe baza răspunsurilor la chestionarul diseminat personalului din cadrul
institu ției.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
346 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
(f) Conducere
a institu ției
răspunde public
pentru îndeplinirea
scopului institu ției,
atingerea
obiectivelor
stabilite • Rapoartele de
activitate/
rapoarte de
management
• Comunicări
cu alte
institu ții
publice • Plan opera țional al SNSPA (2014) Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 65/2014 –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf
• Plan strategic al SNSPA (2014 -2018) – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf
• Strategia de Cercetare a Școlii Na ționale de Studii Politice și Administrative 2014 -2016 –
www.snspa.ro/image s/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf
• Raport privind starea universită ții pentru anul 2013 – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/raport_rector_2013_final.compressed. pdf.
• Raportul de activitate al Consiliului de Administra ție pentru anul 2013 –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/Raport_activitate_CA_2013_final.pdf
• Raport de gestiune a școlarită ții 2013 – 2014 – www.snspa.ro/images /fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/RAPORT_GESTIUNE_SCOLARITAE_2014_final.pdf
• Raport financiar obiectivul de investi ții clădire spații de învă țământ SNSPA –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/info -snspa/Prezentare_cladire_noua_SNSPA -cm.pd f
• Proiect de planificare institu țională SNSPA Orizont 2020 – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/222 –
proiectul -snspa -orizont -2020.
(g) Conducere
a institu ției este
direct
răspunzătoare
pentru organizarea
modului de
aplicare a cadrului
normativ, pentru
dispozi țiile date
personalului din
subordine, precum
și pentru utilizarea
judicioasă a
resurselor • Decizii
privind
desemnarea
diferi ților
responsabili
potrivit legii
• Dispozi ții
scrise • Legea nr. 1/2011 – Art. 124 (1).
• Ordinul SGG nr. 400/2015 privind control ul intern managerial.
• Decizia nr. 19/2017.
• Hotărârea Senatului nr. 41 din 29.06.2017 – adoptarea Regulamentului de organizare și func ționare a echipei de
gestionare a riscurilor (EGR).
• OUG nr. 75/ 2005 privind asigurarea calită ții educa ției
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
347 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
(h) Asigură
organizarea
modului de
declinare a
competen ței și de
comunicare a
acesteia tuturor
părților interesate
(cetă țeni și
institu ții relevante) • Acte de
declinare a
competen ței/
împuternicire
• Dovezi de
comunicare • Carta SNSPA – Art. 50 (2) și (3), Art. 55 alin. (1) f) și g), Art. 59 h), Art. 61 alin. (2), f), Art. 64 (3), Art. 65 e).
• Dispozi ția Rectorului nr. 604/ 16.12.2016 cu privire la delegarea temporară de atribu ții și competen țe.
• Decizia Consiliului de Administra ție nr. 19/2017 privind echipa de gestionare a riscurilor.
• Regulamentul de organizare și func ționare a echipei de gestionare a riscurilor (EGR), a probat prin Hotărârea
Senatului nr. 41 din 29.06.2017, privind desemnarea responsabililor cu riscurile
(www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_Respons_Riscuri_v3.pdf).
• Decizia nr. 187 din data de 10.11.2011, pentru constituirea comisiei în vederea monitorizării, coordonării și
îndrumării metodologice a implementării și dezvoltării sistemului de control inter n managerial, în SNSPA
(www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare) și desemnarea Componen ței Comisiei de
Etică (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/219 -componenta -comisiei -de-etica).
(i) Conducere
a institu ției asigura
organizarea
sistemului de
control intern
managerial,
monitorizează și
evaluează
performan ța
acestuia • Actele de
constituire a
comisiei de
monitorizare
cf. OSGG 400 • Decizia nr. 187 din data de 10.11.2011, în vederea monitorizării, coordonării și îndrumării metodologice a
implementării și dezvoltării sistemului de control intern managerial în SNSPA
(http://www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare).
• Regulament de organizare și func ționare a echipei de gestionare a riscurilor (EG R), a probat prin Hotărârea
Senatului nr. 41 din 29.06.2017.
• Rapoarte activitate comisia de monitorizare pentru anii 2016, 2017, 2018 – www.snspa.ro/snspa/informatii –
publice/comisia -de-monitorizare.
• Programele de dezvoltare a Sistemului de Control Intern Ma nagerial –
www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf.
(j) Conducere
a institu ției
răspunde pentru
buna diligen ță în
organizarea
modului de
respectare și
punere în aplicare a
cadrului normativ
aplicabil, dar nu
poate răspunde
pentru ac țiunile
neconforme ale • Acte de
numire/
organizare a
activită ții
• Decizii
privind
desemnarea
diferi ților
responsabili
potrivit legii
• Regulament
de organizare • Legea nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale – Art. 124 (1), Art. 125.
• HG nr. 583/2016 – Art. 6.
• Carta SNSPA – Art. 50 (1) n), Art. 53, Art. 53 (4), Art. 56, Art. 59, Art. 62, Art. 66, Art. 79 .
• Program anuale pentru dezvoltarea sistemului de control intern managerial și de constituire a echipei de
monitorizare (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia -de-monitorizare).
• Regulamentul de organizare și func ționare a echipei de gestionare a ris curilor (EGR) și desemnarea
responsabililor (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/echipa -de-gestionare -riscuri).
• Regulamentul de func ționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA, planul și componen ța acesteia
(www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/co dul-etic).
• Regulamentul de organizare și func ționare al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții din SNSPA
(www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/carta -snspa).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
348 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
personalului din
subordine, dacă și-
au îndeplinit
obliga ția de
diligen ță și func ționare
a comisiei
• Procese
verbale/
minute ale
comisiei
• Programul de
dezvoltare a
SCIM • Regulamentul General privind Protec ția Datelor (RGDP) cuprinse în Ghidul destinat interpret ării principiului
transparen ței potrivit Regulamentului 2016/679 –
ec.europa.eu/newsroom/article29/document.cfm?action=display&doc_id=51025.
• Informare privind procesul implementării și implementării Sistemului de control intern/ managerial în cadrul
Universită ții la data de 26.03.2016
• Adresa 1023/8.12.2015 privind diseminarea chestionarului de autoevaluare a implementării SCIM
• Notificarea nr. 582/18.12.2017 privind demararea unei misiuni de audit public intern
3. Impar țialitate
(a) Selec ția/
recrutarea
personalului se
realizează pe baza
unor criterii
obiective,
cunoscute/
comunicate în mod
public • Criterii de
selec ție/
anun țuri
publice de
recrutare
• Modalită ți de
comunicare
• Contesta ții • HG nr. 286/ 2011 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind stabili rea principiilor generale de ocupare a
unui post vacant sau temporar vacant corespunzător func țiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade
sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.
• Carta SNSPA – Art. 105, Art. 106 și Art. 112.
• Metodologia de concurs pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante din SNSPA –
www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Metodologie_concursuri_didactice_2018_v3.pdf.
• Lista posturilor va cante didactice și nedidactice – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/posturi –
vacante/item/234 -posturi -didactice -si-de-cercetare.
• Lista posturilor vacante, condi țiile de participare, anun țuri utile pentru candida ți, cât și rezultatele concursurilor
organi zate – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/posturi -vacante/itemlist/category/47 -posturi -scoase -la-
concurs.
• Informa ții privind recrutarea de exper ți – www.snspa.ro/cercetare/proiecte.
(b) Evaluarea
performan ței
personalului se
realizează în mod
obiectiv, pe baza
unor criterii
cunoscute/
comunicate în mod
public • Rapoarte de
evaluare a
personalului
• Modalită ți de
comunicare
• Contesta ții • Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 302 (4).
• Carta SNSPA – Art. 31 (k), Art. 109, Anexa – Codul de etică al SNSPA.
• Raportul de activitate 2012 -2014 al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții
(www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/raport_activitate_CEAC_final.pdf).
• Rapoartele privind evaluarea externă a calită ții academice realizate de Agen ția Română de Asigurare a Calită ții
în Învă țământul Superior – ARACIS (proiecte.aracis.ro/index.php?id=336).
• Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referin ță și lista indicatorilor de performan ță a
Agen ției Române de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior
(www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Proceduri/Metodologie_de_evaluare_externa.pdf).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
349 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
(c) Activitatea
personalului din
institu ție se
desfă șoară în mod
nepărtinitor și
independent de
orice elemente care
ar putea antrena un
interes personal • Incidente de
integritate
• Plângeri/
sesizări
• Procese
verbale ale
Senatului
• Declara ții de
abținere
• Declara ții de
interese • Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 211 (31).
• Carta SNSPA – Art. 11, Art. 12 (2), Art. 28 (3), Art. 34 (1), Art. 52 (2), Art. 54 (2), Art. 58 (3), Art. 60 (1), Art.
64 (1), Art. 75 (1), Art. 75 (2) și (4), Art. 76, Art. 79, Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 3.2, Pct. 4.
• Declara ții de avere si de interese – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere.
• Procedura opera țională PO -06-Completarea și depunerea declara țiilor de avere și de interese aprobară prin
Hotărârea Senatului nr/ 19/15.02.2017
(d) Evitarea
conflictului de
interese: raporturi
ierarhice între rude;
relații comerciale;
restric ții post
angajare;
participare la
luarea unor decizii
în situa ții în care
există un interes
personal sau al
unei rude/ afin
apropiat • Proceduri
interne
• Regulament
intern
• Cod de etică
și conduită
• Declara ții de
interese
• Rapoarte de
soluționare a
sesizărilor • Legea nr. 161/2003 – Art. 81 – 93, Art. 101 -103.
• Legea nr. 303/2004 – Art. 5 – 11.
• Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 207 Alin. (2^1) și (2^2), Art. 130 (1) b).
• OUG nr. 49/ 2014 Art. I pct. 49.
• Codul de procedură civilă Art. 41 și 42
• Codul de procedură penală Art. 64 și 65
• Carta SNSPA – Art. 104, Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 4, Pct. 4.1 (teza a doua, literele c și d), Pct. 4.5,
• Regulamentul de func ționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA (aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 13
din 11.02.2016), Art. 6 – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf.
(e) Controlul
incompatibilită ților
, conflictelor de
interese,
interd icțiilor,
averilor și
cadourilor • Procesele
verbale/
minute ale
Senatului
• Regulament
intern
• Cod de etică
și conduită • Legea nr. 251/2004 – măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor ac țiuni de protocol în
exercitarea mandatului sau a func ției.
• Legea nr. 176/2010 – Art. (1), Pct. 32.
• Hotărârea Senatului nr/ 19/15.02.2017 – Procedura opera țională PO -06-Completarea și depunerea declara țiilor de
avere și de interese. Declara țiile ast fel completate sunt publicate pe pagina de internet a institu ției la adresa –
www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere.
• Declara ții de avere si de interese – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere.
• Procedura opera țională PO-06-Completarea și depunerea declara țiilor de avere și de interese aprobară prin
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
350 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Declara ții
• Rapoarte de
soluționare a
sesizărilor Hotărârea Senatului nr/ 19/15.02.2017
(f) Conduită
etică potrivit
codurilor în
vigoare • Codul de etică
• Documente
privind
incidentele de
etică
• Minute/
procese
verbale ale
Senatului • Codul de etică al SNSPA – www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/carta -snspa -28-11-2011.pdf.
• Componen ța comisiei de etică – www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/codul -etic/item/219 -componenta –
comisiei -de-etica.
• Planul comisiei de etică – www.snspa. ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Plan_Comisie_Etica.pdf.
• Regulamentul de func ționare al comisiei de etică – http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf.
• Program de dezvoltare SCIM 2018 –
http://www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf.
• Declara ții de avere si de interese www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/declaratii -de-avere.
• Procedura opera țională PO -06-Completarea și depunerea declara țiilor de avere și de interese aprobară prin
Hotărârea Senatului nr/ 19/15.02.2017.
(g) Nepartizan
at politic • Procesele
verbale/
minute ale
Senatului
• Regulament
intern
• Cod de etică
și conduită
• Rapoarte de
soluționare a
sesizărilor • Carta SNSPA – Art. 11 (1), Art. 13 (1), Art. 15, Art. 16 (1), Art. 79 c), Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 1,
c).
(h) Evitarea
acțiunilor de lobby/
influen țarea
nelegitimă sau prin
mijloace
nelegitime a • Procesele
verbale/
minute ale
Senatului
• Regulament
intern • Carta SNSPA – Anexa – Codul de etică al SNSPA.
• Cifra de școlarizare alocată universită ților, stabilită la începutul lunii aprilie 2018 (www.snspa.ro/snspa/info –
snspa/comunicate -de-presa/item/1675 -declaratia -rectorului -snspa -prof-univ-dr-remus -pricopie -privind -decizia –
unilaterala -a-ministrului -educatiei -de-a-mentine -alocarea -cifrelor -de-scolarizare -anuntate -acum -doua –
saptamani).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
351 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
deciziei publice • Cod de etică
și conduită
• Rapoarte de
soluționare a
sesizărilor
(i) Aplicarea
restric țiilor post –
angajare • Procesele
verbale/
minute ale
Senatului
• Regulament
intern
• Cod de etică
și conduită
• Rapoarte de
soluționare a
sesizărilor • Regulamentul -cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vac ant
corespunzător func țiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat
superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice (aprobat prin HG nr. 286/
2011) – Art. 3.
• Legea nr. 206/2 004.
(j) Conduită
corectă în si tuații
particulare • Acest aspect urmează a fi evaluat pe baza chestionarului diseminat către personalul institu ției.
4. Transparen ță
(a) Acces la
informa ții de
interes public – la
cerere și din oficiu • Regulament
intern
• Proceduri
interne
• Solicitări și
răspunsuri
• Informa ții
publice de pe
site • Informa ții publicate din oficiu pe pagina de internet a universită ții – snspa.ro/snspa/informatii -publice).
• Buletin informativ privind informa țiile publice – snspa.ro/snspa/informatii -publice/b uletin -informativ -privind –
informatiile -publice.
• Numele și prenumele persoanelor din conducerea autorită ții sau a institu ției publice și ale func ționarului
responsabil cu difuzarea informa țiilor publice – http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ –
privind -informatiile -publice/item/289 -numele -si-prenumele -persoanelor -din-conducerea -autoritatii -sau-a-
institutiei -publice -si-ale-functionarului -responsabil -cu-difuzarea -informatiilor -publice.
(b) Obținerea
informa țiilor sau
documentelor de • Regulament
intern • Legea nr. 544/2001 – liberul acces la informa țiile de interes public.
• Informa ții publice comunicate din oficiu – /snspa.ro/snspa/informatii -publice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
352 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
interes public se
realizează fără
costuri, sau cu
costuri cât mai
scăzute, de natură
să nu constituie un
obstacol în
accesarea acestora
(se vor utiliza
mijloace
electronice pentru
furnizarea acestora
ori ce câte ori acest
lucru este posibil) • Proceduri
interne
• Solicitări și
răspunsuri
• Informa ții
publice de pe
site • Buletin informativ privind informa țiile publice – snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ -privind –
informatiile -publice .
• Numele și prenumele persoanelor din conducerea autorită ții sau a institu ției publice și ale func ționarului
responsabil cu difuzarea informa țiilor publice – snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ -privind –
informatiile -publice/item/289 -numele -si-prenumele -persoanelor -din-conducerea -autoritatii -sau-a-institutiei –
publice -si-ale-functionarului -responsabil -cu-difuzarea -informatiilor -publice.
(c) Acces la
propriul dosar (este
parte a dreptului la
apărare) • Procedură
internă
• Solicitări • Carta SNSPA – Art. 109 (3).
• Regulamentul de func ționare a comisiei de etică – Art. 39, Art. 40.
• Carta SNSPA – Anexa – Codul de etică al SNSPA, Punctul B (Principii și norme).
• Carta SNSPA – Art. 119 (3) și (4).
(d) Organizare
a modului de
exercitare a
dreptului la
petiționare • Regulament
intern
• Proceduri
interne
• Petiții și
răspunsuri • OG nr. 27/2002 – Art. 2, Art. 6.
• Regulamentul de func ționare a Comisiei de etică – Art. 15 și 16 (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf).
• Numele și prenumele persoanelor din conducerea autorită ții sau a institu ției publice și ale func ționarului
responsabil cu difuzarea informa țiilor publice – snspa.ro/snspa/informatii -publice/buletin -informativ -privind –
informatiile -publice/item/289 -numele -si-prenumele -persoanelor -din-conducerea -autoritatii -sau-a-institutiei –
publice -si-ale-functionarului -responsabil -cu-difuzarea -informatiilor -publice.
(e) Publicarea
rapoartelor de
activitate • Rapoarte de
activitate
• Site • Raport privind starea universită ții pentru anul 2013 – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/raport_rector_2013_final.compressed.pdf
• Raportul de activitate al Consiliului de Administra ție pentru anul 2013 –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/Raport_activitate_CA_2013_final.pdf
• Raport de gestiune a școlarită ții 2013 – 2014 – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/RAPORT_GESTIUNE_SCOLARITAE_2014_final.pdf
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
353 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Raport financiar obiectivul de investi ții clădire spații de învă țământ SNSPA –
www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/info -snspa /Prezentare_cladire_noua_SNSPA -cm.pdf
(f) Comunicar
ea pro -activă a
actelor institu ției și
a deciziilor
individuale către
toți cei interesa ți
sau viza ți/ afecta ți
de acestea • Materiale
informative • Procedura de sistem PS – 03 – privind comunicarea, aprobată prin Decizia Consiliului de administra ție nr.
135/24.07.2014.
• Procedura de sistem PS – 04 – privind informarea, aprobată prin Decizia Consiliului de administra ție nr.
135/24.07.2014.
• Din organigramă nu rezultă unde se află Biroul de Rela ții cu Publicul sau per soana însărcinată cu comunicarea.
Analiza a conformită ții pentru acest indicator va fi realizată pe baza răspunsurilor la chestionarul diseminat către
personalul institu ției.
(g) Motivarea
actelor institu ției:
în mod clar,
neechivoc, într -un
limbaj accesibil,
indicând analiza
argumentelor
particulare pentru
fiecare caz în parte • Acte care
emană de la
institu ție • Carta SNSPA – Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 8.1, f).
• Regulamentul de func ționare a Comisiei de etică: – Art. 7 a), Art. 31, Art. 36.
(h) Comunicar
e eficientă
interinstitu țională • Carta SNSPA – Art. 10 g).
• Safta, M., Separa ția puterilor în stat și loialitatea constitu țională, Tribuna Juridică, Vol. 3, Nr. 1, iunie 2013, p
172 și 181 (www.tribunajuridica.eu/arhiva/An3v1/art8.pdf).
(i) Stabilirea
unui flux al
documentelor
coerent și
comunicare intra –
institu țională
eficientă • Proceduri
interne
• Fișe de post • Procedura de sistem PS – 05 privind circuitul documentelor prin registratură și remiterea spre aprobare conducerii
SNSPA
• Evaluarea indicatorului se va realiza pe baza răspunsurilor la chestionar.
(j) Informarea
și instruirea
personalului cu
privire la misiune, • Programe de
formare
• Liste de
participan ți • Carta SNSPA, Art. 21 (6) b), Art. 44 (2) b), Art. 67 (3), Art. 70.
• Programele de dezvoltare a sistemului de control intern managerial – snspa.ro/snspa/informatii -publice/comisia –
de-monitorizare.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
354 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
viziune, obiective,
strategii, politici,
proceduri, etc. • Comunicări
către personal • Analiza conformării substan țiale cu privire la cerin țele aces tui indicator va fi realizată pe baza răspunsurilor la
chestionar.
(k) Excep țiile
de la aplicarea/
respectarea
cerin țelor de bună
administrare sau
restrângerile
acestora sunt clar
reglementare,
comunicate în mod
transparent și în
mod efectiv • Decizii
privind
situațiile
excep ționale/
urgente • Ordinul nr. 400/2015 – excep țiile de la cerin țele de bună administrare, situa țiile în care acestea devin aplicabile
și modul de control al acestora. (sau OSGG nr. 600/2018 – în vigoare la data finalizării prezentei teze)
• O evaluare a acestui indicator va fi realizată pe baza răspunsurilor la chestionar.
(l) Actele care
emană de la o
institu ție publică
sunt semnate și
asumate în mod
lizibil de persoana
responsabilă de
aceasta. În cazul în
care
responsabilitatea
asumării actelor nu
aparține aceleia și
persoane care le -a
și elaborat,
institu ția va asigura
trasabilitatea
acestora. • Acte juridice
ale institu ției • Da, inclusiv cele care sunt publicate pe site -ul institu ției, poartă în unele cazuri semnăturile olografe; acestea sunt
însă îndepărtate de pe declara țiile de avere și interese.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
355 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
(m) Publicarea
datelor în format
deschis • Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă (ogp.gov.ro/despre -ogp).
• Ghid pentru publicarea datelor deschise, p. 11, ogp.gov.ro/wp -content/uploads/2015/03/ghid -de-publicare -a-
datelor -deschise_martie -2015.pdf.
5. Participare publică
(a) Participarea
comunită ții în
procesul electoral
– democra ție
reprezentativă • Regulamente
și proceduri
interne
• Procese
verbale de la
ultimele
alegeri • Legea nr. 1/2011 – Art. 209 (1) b).
• Carta SNSPA – Art. 33, Art. 74, Art. 78.
• Metodologia privind ocuparea locurilor în structurile de conducere și a func țiilor de conducere în SNSPA – Art.
3 (snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/aleger i/Metodologie_alegeri_2011_senat_05_12_2011.pdf).
• Listele electori – snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/alegeri/Lista_SNSPA__fac__dep.pdf.
• Regulament alegeri studenți (adoptat în virtutea autonomiei universitare, în baza art. 29 și 34 (2) din Carta
SNSPA) – snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/alegeri/Regulament_alegeri_studenti_ -_2011.pdf).
• Rezultatele alegerilor sunt publicate pe pagina de internet a SNSPA – snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri –
snspa.
• Referendum universitar pentru alegerea modalită ții de desemnare a rectorului pentru mandatul 2016 -2020 –
snspa.ro/snspa/informatii -publice/alegeri -snspa/referendum -snspa.
(b) Dreptul
electorilor de a
iniția tragerea la
răspundere a
aleșilor • Regulamente
și proceduri
interne
• Procese
verbale de la
ultimele
alegeri • Carta SNSPA – Art. 53.
(c) Participarea
comunită ții la
procesul decizional
– participare la
dezbaterea și
adoptarea actelor
normative, a
politicilor publice
și a deciziilor
publice, • Proceduri
interne
• Organigramă
• Liste de
participan ți
• Minute • Legea nr. 52/2003 – Art. 1, Art. 4 a).
• Legea nr. 1/ 2011 a educa ției na ționale – Art. 3, Art. 118, Art. 119, Art. 124 (1), Art. 207 (22), i).
• HG nr. 44/2016 privind organizarea și func ționarea Ministerului Educa ției Na ționale și Cercetării Științifice –
Anexa 3, Pct. 12.
• Carta SNSPA – Art. 117 (2) și 120.
• Metodologia -cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a structurilor și func țiilor de conducere la
nivelul institu țiilor din sistemul na țional de învă țământ superior (Aprobată prin Ordinul nr. 3751/2015).
• Legea 52/2003 privind transparen ța decizională în administra ția publică – Art. 29.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
356 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
consultarea păr ților
interesate,
organizarea
referendumurilor –
democra ție
participativă • Actualizarea Codului de etică potrivit ac țiunilor stabilire pentru îndeplinirea cerin țelor standardului 1 din planul
de dezvoltare a sistemului de control intern managerial
(snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_dezvoltare_SCIM_2018_.pdf).
(d) Participare
a la via ța publică
prin diferite forme
asociative:
societate civilă
organizată, grupuri
de ac țiune/
inițiativă locală • Decizii de
desemnare a
reprezentan țil
or în diferite
forme
asociative • Carta SNSPA – Art. 17, Art. 29 (2), Art. 73, Art. 128.
(e) Consultarea
angaja ților în
procesul de
elaborare a
procedurilor și
informarea
acestora cu privire
la activitatea
institu ției, inclusiv
la performan ța
acesteia (potrivit
codului muncii) • Minute ale
ședințelor
• Întâlniri cu
reprezentan ții
personalului
(sindicatului) • Codul Muncii – Art. 8, Art. 39 (1) h), Art. 195 (1), Art. 211, Art. 241.
(f) Consultarea
angaja ților cu
privire la
elaborarea și
implementarea
politicilor și
procedurilor de • Minute ale
ședințelor
• Întâlniri cu
reprezentan ții
personalului
(sindicatului) • Ordinul nr. 400/2015 – Pct. 6.2.4.
• Strategia Na țională Anticorup ție, Obiectivul general 6, ac țiunea 2.
• HG nr. 583/ 2016 privind aprobarea Strategiei na ționale anticorup ție pe perioada 2016 -2020, a seturilor de
indicatori de performan ță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de verificare,
a inventarului măsurilor de transparen ță institu țională și de prevenire a corup ției, a indicatorilor de evaluare,
precum și a standardelor de publicare a informa țiilor de interes public – Punctul 6.6.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
357 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
punere în aplicare
a sistemului de
control intern
managerial și a
Strategiei
Naționale
Anticorup ție
(g) Stabilirea
de canale de
raportare internă
prin care
personalul unei
entită ți să poată
comunica în mod
confiden țial
îngrijorările cu
privire la
respectarea
cerin țelor de bună
administrare sau
chiar încălcarea
acestora • Proceduri
interne
• Sesizări
• Soluții/
răspunsuri la
sesizări
• Rapoarte ale
comisiilor de
disciplină/
Senat • Legea nr. 571/2004 ( privind protec ția personalului din autorită țile publice, institu țiile publice și din alte unită ți
care semnalează încălcări ale legii ) – Art. 6 Pct. a), b) și c).
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf) – Art. 9 (23) .
• Regulamentul comisiei de etică cu privire la asigurarea confiden țialită ții identită ții persoanei care a înaintat
sesizări în fa ța acesteia – Art. 7 b), Art. 13 (2), Art. 39 (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Comisia_de_Etica/Regulament _etica_2016.pdf).
• Standardul 1 de control intern managerial (Prevăzut de Ordinul SGG nr. 400/2015) – la nivelul universită ții a
fost adoptată prin Hotărârea Senatului nr. 28/22.03.2016 Procedura de sistem PS 05 – privind semnalarea
neregularită ților (snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PS –
05_Semnalarea_neregularitatilor.pdf) – Pct. 8.2 lit b), d), e), g).
6. Respectarea drepturilor omului
(a) Organizare
a activită ții
institu ționale astfel
încât să permită
respectarea
drepturilor
comunită ții pe care
o deserve ște și
cunoa șterea de • Materiale
informative
• Programe de
formare
• Liste de
participan ți
• Alte forme de
informare • Constitu ția României – Art. 31, Art. 32 (6).
• OG nr. 27/2002 – exercitarea dreptului de peti ționare, atât la nivel intern, cât și extern.
• Legea nr. 206/2004.
• Carta SNSPA – Capitolul II – modalită țile de desemnare a structurilor de conducere sunt o expresie a recunoa șterii
și exercitării drepturilor democratice de a alege și de a fi ales, drepturi recunoscute deopotrivă cadrelor didactice
și studen ților.
• Carta SNSPA – Art. 9, Art. 10 g), Art. 11 (1), Art. 11 (5), Art. 11 (6), Art. 11 (7), Art. 13 (1), Art. 15, Art. 16 (1),
Art. 17, Art. 21 (6) b), Art. 44 (b), Art. 60 (3), Art. 67 (3), Art. 70, Art. 79 c), Art. 88, Art. 103 (3) i), Art. 109
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
358 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
către personal a
acestor drepturi în
raport de propria
competen ță (3), Art. 111, Art. 119 (5), Art. 122, Art. 128, Art. 129, Art. 130 (2), Art. 130 (3), Art. 130 (4), Anexa – Codul de
etică al SNSPA – Pct. B.1. d., Pct. 7, Pct. 7.2, Pct. 8.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ –
snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/regulamentul_intern_2014_final.pdf.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ – Art. 84
(snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/regulamentul_intern_2014_final.pdf).
• Regulamentul privind organizarea și func ționarea căminelor SNSPA – Art. 13 (5)
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/regulament -privind -organizarea -si-functionarea -caminelor -snspa.pdf).
• Regulamentul de func ționare a comisiei de etică – Art. 9 d) (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publi ce/Comisia_de_Etica/Regulament_etica_2016.pdf).
• Regulamentul privind acordarea burselor în SNSPA pentru anul 2017 – 2018 – Art. 24 (1)
(www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/regulamente_noi_2017/regulament_burse_SNSPA_2017_2018.pdf).
• Regulame ntul și metodologia de organizare a concursului de admitere pentru anul universitar 2017 – 2018,
Secțiunea VII – Art. 27 (1), Art. 43 (1), Art. 62 (1)
(www.snspa.ro/images/fisiere/admitere/Regulament_metodologie_admitere_2017.pdf).
• Regulamentul privind ac tivitatea profesională a studen ților din SNSPA – Art. 24, Art. 42,
• (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Regulament_privind_activitatea_profesionala_a_studentilor_2016.pdf).
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și s tuden ților din SNSPA
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf).
• Regulamentul de organizare a examenului de finalizare a studiilor
(www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Regulamente_2017/ Regulament_metodologie_finalizare_studii_2017.pdf).
• Regulamentul privind organizarea și desfă șurarea studiilor universitare de doctorat
(www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Regulament_de_organizare_a_concursului_de_admitere_la_doctorat_2017.
pdf).
• Metodologie pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante
(www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Metodologie_concursuri_didactice_2018_v3.pdf).
• Regulamentul de func ționare al Comisiei de etică – Art. 39 (c) și art. 40 (a).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
359 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Regulamentul intern pent ru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ, Capitolul IX – răspunderea
disciplinară (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/regulamentul_intern_2014_final.pdf).
(b) Atitudine
pro-activă și grijă
pentru protejarea
drepturilor omului • Materiale
informative
• Programe de
formare
• Liste de
participan ți
• Alte forme de
informare • Universitatea contribuie în mod activ la respectarea dreptului la învă țătură prin realizarea func țiunii sale
sociale.
(c) Protej area
drepturilor tinerilor
și copiilor • Materiale
informative
• Programe de
formare
• Liste de
participan ți
• Alte forme de
informare • Codul Muncii – Art. 112 și 114.
• Carta SNSPA – Art. 122.
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA – Art. 9 (40),
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf).
(d) Protejarea
datelor cu caracter
personal • Politica
privind
protec ția
datelor cu
caracter
personal
• Proceduri
tehnice
• Organigramă
și regulament
intern • Legea nr. 92/1991 – Art. 5 (1) .
• Legea nr. 677/2001 pentru protec ția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera
circula ție a acestor date .
• Ordinului Ministrului Educa ției nr. 657/ 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii
în sistemul de învă țământ superior – Art. 10.
• SNSPA este înregistrată ca operator de date cu caracter personal cu numărul 33619 conform notificării din 27
noiembrie 2014.
• Setul de măsuri de securitate/ comun icat Autorită ții Na ționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal
• (www.dataprotection.ro/notificare/cautari.do?action=search_action&criteriuNrNotificare=2&nrNotificare=336
19&criteriuDenumireOperator=2&denumireOperator=&criteriuDenumireReprezentant=1&denumireReprezent
ant=&criteriuScopPrelucrare=6&scopPrelucrare=&criteriuL ocalitate=1&localitate=&criteriuJudet=3&judet=&
criteriuTara=1&tara=&pk=79426).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
360 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Nota de informare privind protec ția datelor personale
• (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/protectia_datelor_personale/nota_de_informare_privind_protectia_datel or_personale.pdf )
• Carta SNSPA – Art. 10 e), Art. 146.
• Procedura opera țională PO – 01 Securitatea prelucrării datelor cu caracter personal (Aprobată prin decizia
Consiliului de Administra ție nr. 183 din 13.10.2014, și revizuită prin Hotărârea Senatului nr. 136/25.11.2015;
www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri).
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA – Art. 9
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf).
• Regulament General privind Protec ția Datelor ( Regulamentul (UE) 2016/679; eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R0679&from=RO ), care va i ntra în vigoare pe 25 mai 2018 – Art. 37
(1) a), Art. 38 și 39.
(e) Furnizarea
de sprijin și
îndrumare pentru
cetățeni pentru
protejarea și
valorificarea
drepturilor lor • Comunicări
către
beneficiari • Legea nr. 176/2010 (privind in tegritatea în exercitarea func țiilor și demnită ților publice, pentru modificarea și
completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiin țarea, organizarea și func ționarea Agen ției Na ționale de Integritate,
precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative ).
• Carta SNSPA – Art. 122 (1).
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA – Art. 9 (9) – (12), Art. 9 (15).
• Planul de dezvoltare a sistemului de control intern managerial – prevede desemnarea unui consilier pentru
consiliere și îndrumare privind aspectele de etică, măsură care urmează a fi realizată în cursul anului 2018
(www.snspa.ro/images/fisiere/nou/Program_ dezvoltare_SCIM_2018_pdf).
(f) Atitudine
pro-activă și grijă
pentru protejarea
drepturilor
propriilor angaja ți,
inclusiv prin
măsuri de sănătate
și securitate în
muncă/
ocupa țională,
respectarea
timpului de lucru,
acordarea • Măsuri de
protec ție a
personalului • Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 287 (12), Art. 288.
• Carta SNSPA, Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 6.1.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ (aprobat prin Hotărârea
Senatului nr. 72 din 29.05.2014) – documentul include dispozi ții specifice privind asigurarea drepturilor
salaria ților în rela țiile de muncă (snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/REGULAMENTUL_INTERN_2014_f inal.pdf)
• Serviciile de medicina muncii – potrivit informa țiilor disponibile pe pagina universită ții, la sec țiunea dedicată
achizi țiilor publice (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/anunturi -achizitii -publice) sunt organizate anual
licita ții pentru achiz iționare acestor servicii.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
361 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
drepturilor de
ajutor social
(g) Protejarea
personalului în fa ța
abuzurilor și
acordarea de
asistenta juridică în
cazul în care sunt
chema ți în instan ță
pentru îndeplinirea
atribu țiilor
conform
prerogativelor • Măsuri de
protec ție a
personalului • Legea nr. 571/200 4 – protec ția avertizorilor împotriva oricăror represalii ca urmare a formulării unor sesizări cu
privire la eventuale neregularită ți.
• Carta SNSPA, Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 10.1 și 10.2 – dispozi ții privind interzicerea oricărei forme
de hăr țuire.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ – Art. 89.
(h) Grija
pentru dezvoltare
durabilă și
protejarea
genera țiilor
viitoare • Politici și
proceduri
interne
• Concilieri/
medieri
• Incidente de
integritate • Documenta țiile de achizi ție pentru echipamente prevăd cerin țe privind asigurarea standardelor de mediu și a
elementelor de eficien ță energetică (www.snspa.ro/images/fisiere/nou/2._Caiet_de_sarcini_SNSPA_site.pdf).
• Pentru a asigura trasabilitatea dovezilor privind în deplinirea acestei cerin țe recomandăm formularea unei politici
opera ționale generice, care să vizeze includerea în documenta ția de achizi ții a cerin țelor relevante de mediu.
(i) Dreptul
cetățeanului de a fi
asistat de un
apărător/reprezenta
nt în rela ția cu
institu țiile publice • Politici și
proceduri
interne
• Concilieri/
medieri
• Incidente de
integritate • Codul Muncii – Art. 251 (4).
• Regulamentul de func ționare al comisiei de etică – Art. 39 și Art. 40.
(j) Protejarea
celor care
formulează cu bună
credin ță sesizări de
orice natură cu
privire la • Politică
privind
avertizorii
• Rapoartele
comisiilor de
• Legea nr. 571/2004.
• Ordinul nr. 400/2015 sunt următoarele:
• Strategia Na țională Anticorup ție 2012 -2015.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
362 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
îngrijorări privind
sau la încălcări
efective ale
cerin țelor de bună
administrare disciplină/ ale
Senatului
• Sesizări • Procedura de sistem PS -05 privind semnalarea neregularită ților (aprobată prin Hotărârea Senatului nr.
28/22.03.2016) – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii -publice/proceduri/PS –
05_Semnalarea_ neregularitatilor.pdf.
• Alistar, V., Stănescu, I., Moinescu, Ghid privind protec ția avertizorilor de integritate, Bucure ști, 2005, Editura
Afir, www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf .
7. Respectarea drepturilor omului
(a) Recunoa ște
rea nediscriminării
ca principiu care să
la baza desfă șurării
activită ții și
înțelegerea
distinc ției între
discriminare,
protejarea
persoanelor
defavorizate și
discriminare
pozitivă
• Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare – Art. 118 alin. (3) (drepturile studen ților și ale
studentelor cu dizabilită ți fizice în desfă șurarea activită ților academice și a celor sociale și culturale).
• Carta SNSPA Art. 12 (4), Art. 12 (3), Art. 14, Art. 60 (1), Art. 103 (4), Art. 105, Art. 106, Art. 117 (1), Art. 124
(3), Art. 125 (10), Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 3 a) – c), Pct. 3.1 c), Pct. 8.1.
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf ) – Art. 4 (1),
Art. 6, Art. 7, Art. 9 (43), Art. 10, Art. 11.
• Regulamentul Concursului de Admitere pentru anul universitar 2017 -2018
(www.snspa.ro/images/fisier e/admitere/Regulament_metodologie_admitere_2017.pdf) – Art. 10, Art. 12 (5),
Art. 12 (7).
• Regulamentul privind acordarea burselor în SNSPA pentru anul 2017 -2018
(www.snspa.ro/images/fisiere/2014/02/codul -universitar -drepturi -obligatii -studentesti -snspa.pdf ) – Art. 4 (4).
• Cursurile de Protec ția Juridică a Drepturilor Omului din cadrul studiilor de masterat ale Facultă ții de
Administra ție Publică (www.administratiepublica.eu/sites/default/files/AE3.pdf) din cadrul studiilor de licen ță
sau cele de Drepturile omului – un sistem în evolu ție (www.administratiepublica.eu/sites/default/files/sae.pdf).
• Cursurile de Multiculturalism și Valori Democratice sau Na țiuni și Minorită ți ale Facultă ții de Științe Politice
(www.politice.ro/ro/licenta_zi) din cadrul studiilor de licen ță sau programul de masterat Politici, Gen și
Minorită ți (www.politice.ro/ro/masterat).
• Cursurile de Management intercultural din cadrul studiilor de masterat ale Facultă ții de Management
(www.facultateademanagement.ro/fise -de-disciplina) din cadr ul studiilor de licen ță sau cele de Antreprenoriat
social (www.facultateademanagement.ro/wp -content/uploads/2016/03/FD -Antreprenoriat -Social -FM-1M-
2015 -2016.pdf).
• Programele Departamentului de Rela ții Interna ționale și Integrare Europeană (www.dri.snspa.ro /masterate.)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
363 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
• Cursurile de Mass -media și societatea, Etica în comunicare și Comunicare nonverbală din cadrul studiilor de
licen ță ale Facultă ții de Comunicare și Rela ții Publice (www.comunicare.ro/index.php?page=licenta).
(b) Aplicarea
acelora și solu ții în
situații similare și
aplicarea de solu ții
personalizate, în
cazul situa țiilor
diferite, inclusiv
prin raportarea la
practica anterioară
și la jurispruden ță • Rapoartele
comisiilor de
disciplină/ ale
Senatului
• Soluțiile date
sesizărilor • Carta SNSPA – Art. 107 (1) și (2), Art. 126.
• Regulamentul de func ționare a Comisiei de etică – Art. 20 (3)
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ Art. 81
(www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/docume nte_interne_aprobate_29.05.2014/regulamentul_intern_2014_final.pdf).
(c) Protejarea
drepturilor
individuale ca
sumă vs. protejarea
interesului public • Politici și
proceduri
interne
• Soluțiile date
solicitărilor/
sesizărilor • Legea nr. 554/2004 (privind contenciosul administrativ) – Art. 1 (1) și Art. 2 (1).
• Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 124, Art. 125, Art. 125 (4) ( în legătur ă cu limitarea accesului la
informa ții de interes public).
• Modalită țile de contestare a deciziei autorită ții sau a institu ției publice în situa ția în care persoana se consideră
vătămată în privin ța dreptului de acces la informa țiile de interes public solicitate – snspa.ro/snspa/informatii –
publice/buletin -informativ -privind -informatiile -publi ce/item/293 -modalitatile -de-contestare -a-deciziei –
autoritatii -sau-a-institutiei -publice -in-situatia -in-care-persoana -se-considera -vatamata -in-privinta -dreptului -de-
acces -la-informatiile -de-interes -public -solicitate.
(d) Protejarea
drepturilor
individuale până la
limita afectării
drepturilor
celorlal ți • Pentru o analiză pertinentă a acestei dimensiuni ar fi utilă o cercetare de percep ție a comunită ții universitare cu
privire la abordarea generală a respectării drepturilor individuale ale membrilor aceleia și categorii profesionale
și o analiză a evaluărilor anuale a activită ții didactice, realizate de studen ți.
(e) Selec ția
partenerilor/
contractorilor se
face în baza unor
proceduri care
permit accesul egal
și • Proceduri
interne
• Dosare de
selec ție/
achizi ție
• Contesta ții • Anun țuri privind achizi țiile publice – http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/achizitii -publice.
• OUG nr. 40/2015 – privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 –
2020 – Art. 29(1) – stabile ște în mod explicit că „pentru implementarea proiectelor din fo nduri europene, entită țile
finan țate din fonduri publice, deci și SNSPA, pot stabili parteneriate cu alte entită ți din sectorul privat, numai
prin aplicarea unei proceduri de selec ție a acestora, care respectă, cel pu țin, principiile transparen ței,
tratame ntului legal, nediscriminării și utilizării eficiente a fondurilor publice”.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
364 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
nediscriminatoriu
al tuturor
poten țialilor
candida ți,
asigurându -se
condi țiile pentru o
concuren ță reală, și
fără stabilirea unor
criterii restrictive • Procedura opera țională PO 05 – Desfă șurarea procesului de achizi ții publice și urmărirea derulării contractelor
(Aprobată prin Hotărârea Senatului nr.28/22.03.2016) – aflată în prezent în curs de revizuire; recomandăm, cu
titlu de bună practică și pentru cre șterea gradului de transparen ță, publicarea anun țului de atribuire a contra ctului,
în completarea datelor publicate în cadrul SPEAP, precum și a programului anual de achizi ții pentru anul curent.
• (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/documente -interne/item/1452 -proceduri)
• Informa ții disponibile pe pagina SNSPA, la sec țiunea ded icată anun țurilor de achizi ții publice –
www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/anunturi -achizitii -publice.
8. Propor ționalitate
(a) Adoptarea
unor măsuri
adecvate
îndeplinirii
scopului și
obiectivelor
stabilite • Decizii
interne • Agen ția Română de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior – ultima astfel de evaluare a SNSPA a fost
realizată la finele lui 2014 (proiecte.aracis.ro/uploads/media/Raport_sintetic_SNSPA_01.pdf).
• Rapoartele anuale de activitate
(b) Asigurarea
echilibrului între
interesul privat/
particular și
interesul public • Decizii
interne • Procedura opera țională PO 11 (Procedura de redistribuire a locurilor finan țate de la bugetul de stat și a locurilor
cu taxă, aprobată prin Hotărârea Senatului nr .19/15.02.2017) – asigurarea echilibrului și propor ționalitatea
accesului la servicii de învă țământ gratuit .
• admitere.snspa.ro/admitere/locuri -la-buget.
(c) Maximizar
ea beneficiilor
obținute cu
resursele
disponibile • Rapoarte de
activitate • Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 130 (3) – raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii
publice și constituie o condi ție fundamentală pentru accesul la finan țările din bugetul public.
• Carta SNSPA – Art. 50 (1) n) – prezentarea de către rector, în fața senatului în luna aprilie a fiecărui an, a
rapoartelor privind starea universită ții constituie o obliga ție.
• Raportul privind starea universită ții pentru anul 2013 – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Rapoarte_activitate/raport_rector_2013_final.compressed.pdf.
(d) Respectare
a termenului
rezonabil:
desfă șurarea unei • Politici și
proceduri • Regulamentul de func ționare al Comisiei de Etică universitară a SNSPA – Art. 9 (2), Art. 14, Art. 19, Art. 24
(3), Art. 38,
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA – Art. 9, (13) și (14) –
studen ții au dreptul la un termen de înscriere de cel pu țin 10 zile lucrătoare de la afi șarea anun țului pentru
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
365 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
acțiuni fără
afectarea fluxului
firesc al activită ții
institu ției – în
ordinea primirii
solicitărilor și după
soluționarea celor
anterioare, în
unitatea de timp
alocată; într -un
interval de timp
care să nu facă
rezultatul ac țiunii
nenecesar
solicitantului • Soluțiile date
diverselor
cereri/ sesizări
• Registrul de
intrări -ieșiri concursurile organizate în universitate, inclusiv cele pentru burse, tabere, cazare și mobilită ți, precum și dreptul
de a cunoa ște data în care sunt pro gramate examenele din cadrul sesiunilor de examinare sau a sesiunilor de
restan țe cu cel pu țin 5 zile înainte.
(e) Posibilitate
a formulării de
puncte de vedere
de către solicitant
(dreptul de a fi
ascultat înainte de
luarea unei măsuri
individuale)
• Puncte de
vedere
formulate de
solicitant
• Comunicări
ale institu ției
către
solicitan ți • Carta SNSPA, Anexa – Codul de etică al SNSPA – Pct. 4.5 c) și d) – considera ții aplicabile și în cazul completării
și depunerii declara țiilor de avere și de interese, a apari ției unor situa ții de incompatibilită ți, caz în care persoanele
aflate în aceste situa ții au un termen de 30 de zile pentru a opta între cele două pozi ții, iar abia ulterior se poate
aplica sanc țiunea demiterii.
(f) Posibilitate
a exercitării unei
căi de atac
împotriva actelor și
actelor asimilate
ale administra ției
publice și
menționarea
explicită a acesteia
în actele emise, sub • Acte juridice
emise de
institu ție
• Contesta ții/
sesizări/
plângeri
• Acțiuni în
instan ță • Legea nr. 554/2004 – Art. 18 alin 2 ( constituie acte administrative, supuse controlului pe calea contenciosului
administrativ, deciziile de înmatriculare, în cazul studen ților, sau hotărârile pentru aprobarea rezultatelor
concu rsului; actele premergătoare, con ținând rezultatele concursurilor, care au stat la baza emiterii actelor
administrative arătate sunt supuse controlului de legalitate numai împreună cu acestea)
• Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale.
• Regulamentul de func ționare a comisiei de etică – Art. 36 e) și f) – Hotărârea Comisiei de Etică trebuie să con țină,
sub sanc țiunea nulită ții, termenul în care sanc țiunea poate fi contestată și instan ța competentă și termenul în care
sancțiunea poate fi contestată.
• Regulamentu l intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ – Art. 83 (2) e) și f) – sub
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
366 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
sancțiunea nulită ții
actelor sancțiunea nulită ții absolute, în decizia de aplicare a sanc țiunii disciplinare se cuprind în mod obligatoriu
termenul în care sanc țiunea poate fi contestată și instan ța competentă la care sanc țiunea poate fi contestată.
• Sentin ța Civil ă Nr. 2284/ 29.05.2009 a Cur ții de Apel Bucure ști (Sec ția a VIII -A Contencios Administrativ și
Fiscal; www.avocatura.com/speta -85708 -contencios -administrativ -si-fiscal –anulare -act-
administrat.html#ixzz5EkHU21Xy).
(g) Obținerea
de repara ții în
cazul nerespectării
unei cerin țe de
bună administrare • Acțiuni în
instan ță
• Hotărâri
judecătore ști
• Soluții interne • Legea nr. 554/2004 – Art. 8 (1) – obiectul acțiunii îl constituie solicitarea anulării în tot sau în parte a actului,
repararea pagubei cauzate și, eventual, repara ții pentru daune morale, atunci când cel încălcat este un drept
subiectiv sau un interes legitim privat.
• Legea nr. 1/2011 – Art. 124 și 125 – nerespectarea de către institu țiile de învă țământ superior a cerin țelor privind
buna administrare constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română și poate fi
atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.
(h) Trasabilitat
ea: păstrarea
eviden țelor pentru
demonstrarea
îndeplinirii
scopului și
obiectivelor • Proceduri
privind
circuitul
documentelor • Standardului ISO 9001 – trasabilitatea presupune păstrarea oricăror înregistrări relevante care permit
demonstrarea îndeplinirii cerin țelor de conformitate
• Trasabilitatea opera țiunilor și documentelor poate fi realizată prin documente scrise, scanate și arhivate
electronic, prin păstrarea documentelor în format electronic, înregistrarea și păstrarea log -urilor (înregistrări și
informa ții despre utilizatorii care accesează diferite sisteme și opera țiunile desfă șurate), prin înregistrări video,
înregistrări audio și altele asemenea.
(i) Angajarea
răspunderii
personalului pentru
nerespectarea
cerin țelor de bună
administrare
propor țional cu
gravitatea acestor
nerespectări și cu
obliga țiile care
revin fiecărei
persoane potrivit
funcției sale atât
din perspectivă
ierarhică cât și din • Acțiuni
disciplinare/
civile
• Legea nr. 554/2004 – Art. 16 (acțiunile în contencios administrativ pot fi formulate și personal împotriva
persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, atunci când se solicită plata unor
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat; în cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată
la plata despăgubirilor, solidar cu universitatea; persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garan ție pe
superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze actul prin care sunt nesocotite cerin țele de
bună administrare.
• Legea nr. 1/2011 a educa ției na ționale – Art. 312, Art. 315 (răspunderea patrimonială a personalului didactic, de
cercetare și didactic auxiliar).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
367 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
perspe ctiva
competen ței
substan țiale • Carta SNSPA – structurile de conducere răspund public pentru îndeplinirea obiectivelor asumate; acestea răspund
pentru nerespectarea Cartei și a Codului de etică, precum și a hotărârilor Senatului, ale consiliilor sau deciziile
superiorilor, după caz.
• Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ, Cap. IX Răspunderea
disciplinară – Interpretarea coroborată a alin. (1) și (3) ale art. 89 și ale art. 90 – SNSPA
9. Îndeplinirea a șteptărilor legitime
(a) Definirea
obiectivelor în
raport de nevoile
comunită ții, prin
consultare publică • Procese
verbale
• Minute • Carta SNSPA – Art. 10 (formularea obiectivelor institu ționale).
• Planul strategic (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_strategic_al_SNSPA_2014 -2018.pdf).
• Planul opera țional (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Plan_operational_al_SNSPA_final.pdf).
• Strategia de Cercetare a SNSPA 2014 -2016 (www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Planuri_operationale/Strategie_cercetare_SNSPA_final.pdf).
• Planul managerial.
• Proiectul SNSPA Orizont 2020 – asigurarea cerin țelor de transparen ța decizională stabilite p rin dispozi țiile Legii
nr. 1/2011 (www.snspa.ro/snspa/informatii -publice/item/223 -lista-recapitulativa -a-activitatilor -proiectului -si-
toate -documentele -suport).
• Analiza rapoartelor rezultate în urma workshop -urilor – www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/proiect_2020/Raport_workshop_12_aprilie_2013_SNSPA.pdf.
(b) Prioritizarea
obiectivelor în mod
participativ • Procese
verbale
• Minute • Carta SNSPA – Art. 31 c), e) și g) și Art. 41.
(c) Alocarea
resurselor necesare
pentru îndeplinirea
obiectivelor • Decizii interne • Carta SNSPA – Art. 133 („după re ținerea unei cote necesare func ționării institu ției în ansamblul ei, sumele alocate
de la bugetul de stat sunt distribuite, conform deciziei senatului, facultă ților și departamentelor și pentru
acoperirea cheltuielilor legate de organizarea și gestionarea proceselor de învă țământ și a finan țării cheltuielilor
de personal didactic și personal auxiliar”).
(d) Evaluarea
satisfac ției • Procese
verbale • Carta SNSPA – Art. 109 (2) (evaluarea de către studen ți a presta ției cadrelor didactice).
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
368 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
comunită ții față de
serviciile prestate –
îndeplinirea
așteptărilor cât mai
multor beneficiari • Minute • Raportul Agen ției Române de Asigurare a Calită ții în Învă țământul Superior
(proiecte.aracis.ro/index.php?id=336).
• Evaluările programelor de studii (www.aracis.ro/?id=580).
(e) Managementu
l riscurilor • Decizii
interne
• Registru de
riscuri
• Incidente de
integritate • Regulamentul european privind protec ția datelor (GDPR, Regulamentul nr. 2016/679) – transpare ideea de
management al riscurilor.
• Standardul ISO 31000 privind managementul riscurilor – are doar valen țe de îndrumare, nefiind un standard
certificabil.
• Standardul ISO 9000:2015 – Sisteme de management al calită ții – Principii fundamentale și vocabular
• Ordinul SGG nr. 400/2015, Glosar de termeni – Pct. 4
• Ordinul SGG nr. 400/2015 – Art. 5 (1) și (3)
• Echipa de Gestionare a Riscurilor (EGR) la nivelul SNSPA – constituită potrivit Ordinului ministrului finan țelor
publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control
intern la entită țile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial și actualizată prin Hotărârea
Senatului nr. 41 din data de 29.06. 2017 (snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_Respons_Riscuri_v3.pdf).
• Regulamentul de organizare si func ționare a Echipei de Gestionare a Riscurilor (EGR)
• (Aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 41 din data de 29.06.2017; snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/Echipa_de_gestionare_a_riscurilor/Regulamentul_EGR.pdf).
• Desemnarea responsabililor cu riscurile pe structuri și compartimente –
snspa.ro/images/fisiere/nou/Tabel_Respons_Riscuri_v3.pdf.
• PS 02 – Procedură de sistem privind managementul riscurilor ( aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 19/
15.02.2017) – Pct. 9.2, Pct. 9.4 (2).
(f) Realizarea unui
raport unitar în
privin ța
rezultatelor
raportate la
obiectivele
planificate și a
rezultatelor
obținute raportate
la resursele alocate • Rapoarte de
activitate • Rapoarte de activitate – http://snspa.ro/snspa/informatii -publice/rapoarte -anuale -de-activitate.
• Astfel de rapoarte nu sunt disponibile public pentru perioada de raportare curentă (snspa.ro/snspa/informatii –
publice/rapoarte -anuale -de-activitate) ceea ce af ecteză mai degrabă dimensiunea indicatorului de transparen ță,
decât să indice neconformită ți majore referitoare la celelalte cerin țe.
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
369 Sub-indicatori Surse de
verificare Dovezi analiză
(g) Evaluarea
publică a
performan țelor și
îmbunătă țirea
acestora • Rapoarte de
activitate • Regulamentul de organizare și func ționare al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții din Școala Na țională
de Studii Politice și Administrative – snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/Regulament_organizare_si_functionare_CEAC_2014_final. p
df
• Raport activitate 2012 -2014 al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții –
snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/raport_activitate_CEAC_final.pdf
• Rapoarte de activitate – snspa.ro/snspa/informatii -publice/rapoarte -anuale -de-activitate
• Carta SNSPA – Art. 7 (1) t), Art. 103.
• Regulament de organizare și func ționare al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții din Școala Na țională de
Studii Politice și Administrative (snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/Regulament_organizare_si_functionare_CEAC_2014_final.p
df).
• Raportul activitate 2012 -2014 al Comisiei de Evaluare și Asigurare a Calită ții
(snspa.ro/images/fisiere/snsp a/informatii –
publice/documente_interne_aprobate_29.05.2014/raport_activitate_CEAC_final.pdf).
(h) Respectarea
unor cerin țe de
conduită în rela ția
personalului
institu ției cu
cetățenii sau
ceilal ți factori
interesa ți, inclusiv
în rela ția cu
reprezentan ții alto r
institu ții • Regulamentul intern pentru personalul didactic auxiliar și tehnico -administrativ – Art.19, Art. 22. (1), Art. 22 (2),
Art. 71 j), Art. 116.
• Codul universitar al drepturilor și obliga țiilor studentelor și studen ților din SNSPA -Art. 9 (1) ȘI (2)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
370
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
371
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
372
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
373
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
374
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
375
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
376
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
377
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
378
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
379
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
380
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
381
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
382
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
383
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
384
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
385
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
386
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
387
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
388
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
389 Anexa a VII-a: Chestionar pentru analiza sistemului de conformitate pentru bună
administrare
Stimată doamnă, stimate domn,
Prin prezenta vă adresăm rugămintea de a ne acorda sprijinul dumneavoastră pentru sus ținerea
unui demers de cercetare doctorală, prin completarea chestionarului ata șat!
Cercetarea, realizată sub coordonarea dl. Prof. Emil Bălan, î și propune să contribuie la
configurarea elementelor unui sistem de management al conformită ții pentru buna administrare,
pornind de la analiza reperelor normative și jurispruden țiale na ționale și interna ționale, precum
și de la surse de tip soft law, a căror for ță juridică este mai mică, dar care a căror valoare
adăugată constă tocmai în modelele de bună practică pe care le încorporează cu privire la modul
în care institu țiile în țeleg să răspundă cerin țelor legale.
Cercetarea porne ște de la premisa faptului că în orice sistem de conformitate – axat pe
respectarea cerin țelor normative și de tip soft law sau standarde – există două componente
majore. Prima este cea de conformare formală, reprezentată de adoptarea actelor și procedurilor
interne care definesc modul particular în care institu ția pune în aplicare cerin țele legal e. Cea de –
a doua este componenta substan țială – cea care ține de însu șirea regulilor la nivel individual,
asumarea acestora și punerea lor în aplicare în mod spontan și voluntar în activitatea curentă.
Chestionarul ata șat, cuprinzând 46 de întrebări, repre zintă etapa finală a cercetării, fiind
precedat de identificarea și analiza cadrului normativ, jurispruden țial și bunele practici
interna ționale relevante și formularea cerin țelor standardului de conformitate pentru bună
administrare – modelul de sistem de management integrat pe care lucrarea doctorală urmăre ște
să îl propună. Chestionarul î și propune să sprijine demersul de validare a modelului propus,
însoțind analiza politicilor și procedurilor interne și urmărind să furnizeze informa ții atât cu
privire la documentele care nu au putut fi identificate pe site -ul institu ției, cât și cu privire la
componenta substan țială a modelului.
Pentru completarea chestionarului vă rugăm să bifa ți alternativa de răspuns aleasă – da, nu sau
nu știu, și să completa ți cu informa ții suplimentare, argumentând răspunsul ori de câte ori acest
lucru este posibil. Din perspectiva demersului de cercetare, prezintă un deosebit interes percep ția
dumneavoastră vis -a-vis de întrebările formulate. De asemenea, atunci când există surse
documentate care sus țin răspunsul oferit, vă rugăm să le preciza ți.
Prezentul chestionar nu colectează și nu procesează date cu caracter personal, iar informa țiile
furnizate vor fi tratate cu maximă confiden țialitate, fiind utilizate potrivit standardelor etice și
deontologice, pentru analiză statistică și calitativă, fără a face obiectul divulgării în mod
neagregat.
Asigurându -vă încă o data de angajamentul nostru pentru respectarea celor mai înalte standarde
profesionale, precum și de întreaga noastră co nsidera ție, vă mul țumim pentru sprijinul acordat!
Drd. Iulia Co șpănaru
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
390 Chestionar pentru analiza sistemului de conformitate privind standardele de control intern
managerial
1. Vă rugăm să preciza ți func ția pe care o îndeplini ți în cadrul SNSPA
________________________________________________________________________ __
2. Vă rugăm să preciza ți intervalul de timp (ani) de când vă desfă șurați activitatea în cadrul
SNSPA.
________________________________________________________________________ __
3. Vă rugă m să preciza ți care sunt principalele dumneavoastră atribu ții, potrivit fi șei postului
(Standardul 2 – Atribu ții, func ții, sarcini )
__________________________________________________________________________
4. În afara activită ților de bază din fi șa postului, participa ți și la alte activită ți, comisii sau altele
asemenea în cadrul SNSPA? Dacă da, vă rugăm să preciza ți modalitatea de numire/
desemnare. (Standardul 2 – Atribu ții, func ții, sarcini )
__________________________________________________________________________
5. Vă rugăm să preciza ți care este misiunea și care sunt valorile SNSPA . (Standardul 1 – Etica și
integritatea )
________________________________________________________________________ __
6. Vă rugăm să preciza ți care sunt actele normative pe baza cărora SNSPA î și desfă șoară
activitatea.
__________________________________________________________________________
7. Când a ți participat ultima dată la un curs de formare profesională în legătură cu activită țile pe
care le desfă șurați în cadrul SNSPA? (Standardul 3 – Competen ța, performan ța)
______________________________________________________________________ ____
8. Cum este evaluată activitatea dumneavoastră profesională și cu ce periodicitate? (Standardul 3
– Competen ța, performan ța)
________________________________________________________________________ __
9. Care este procedura de desemnare a conducerii SNSPA
________________________________________________________________________ __
10. Care este proced ura de ocupare a posturilor în cadrul SNSPA (Standardul 3 – Competen ța,
performan ța)
__________________________________________________________________________
11. Există un set de proceduri care guvernează activitatea SNSPA? Vă rugăm să preciza ți
denumirea (domeniul) celor pe care le utiliza ți. (Articolul 2)
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
12. Cât de des sunt actualizate/ revizuite procedurile pe care le utiliza ți și pe ce bază? (Standardul
13 – Gestionarea documentelor)
__________________________________________________________________________
13. Există un plan/ program/ strategie care guvernează activitatea SNSPA, inclusiv cu privire la
aspectele financiare? Men ționați unde poate fi consultat acest a. (Standardul 5 – Obiective;
Standardul 6 – Planificarea )
Da Nu Nu știu
________________________________________________________________________ __
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
391 14. Definirea obiectivelor institu ționale se realizează în raport de nevoile comunită ții, prin
consultare publică? (Standardul 5 – Obiective; Standardul 6 – Planificarea )
Da Nu Nu știu
15. Sunt întocmite rapoarte de activitate ale institu ției la finalul fiecărui an? Men ționați unde pot
fi consultate acestea. (Standardul 14 – Raportarea contabilă și financiară ; Standardul 16 – Auditul intern)
Da Nu Nu știu
________________________________________________________________________ __
16. Există un cod de etică institu țional și sa cine se ocupă de monitorizarea respectării acestuia?
(Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
________________________________________________________________________ __
17. Există desemnat în cadrul institu ției un consilier de etică? Care sunt atribu țiile acestuia și care
este pozi ția acestuia în organigramă? (Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
18. Aveți cuno ștință de existen ța unor sesizări cu privire la nerespectarea normelor interne (Cartă,
Regulamente, norme de etică și disciplină, etc.)? De către cine sunt acestea solu ționate?
(Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
_____________________________________ _____________________________________
19. Există un mecanism de comunicare a deciziilor interne cu caracter general (care nu vizează o
persoană determinată)? Care este acesta? (Standardul 12 – Informarea și comunicarea)
Da Nu Nu știu
________________________________________________________________________ __
20. Există nu mecanism de consultare cu privire la întocmirea bugetului și la alocarea resurselor
financiare? Vă rugăm preciza ți care este acesta. (Standardul 6 – Planificarea)
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
21. Sunt persoane în cadrul SNSPA care depun/ sunt obligate să depună declara ții de avere și/ sau
de interese? Dacă da, există vreo procedură în acest sens? (Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
22. Există o procedură privind accesul la informa țiile de interes public? Dar de acces la dosarul
profesional, de studii sau d isciplinar? Men ționați care este aceasta. (Standardul 12 – Informarea și
comunicarea; Standardul 13 – Gestionarea documentelor)
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
23. Unde, este situat, în structura organizatorică a SNSPA, Biroul de Rela ții cu Publicul sau
persoana însărcinată cu asigurarea comunicării? ( Standardul 4 – Structura organizatorică)
________________________________________________________________________ __
24. Considera ți că actele care emană de la SNSPA sunt redactate și motivate în mod clar,
neechivoc, într -un limbaj accesibil, indicând analiza argumentelor particulare pentru fiecare
caz în parte?
Da Nu Nu știu
25. Care este timpul mediu de răspuns la comunicarea int erinstitu țională (dialog între
compartimente)? ( Standardul 4 – Structura organizatorică)
________________________________________________________________________ __
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
392 26. Considera ți că există excep ții de la aplicarea/ respectarea cerin țelor de bună administrare?
Dacă da, sunt acestea clar reglementate și comunicate în mod transparent și efectiv?
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
27. Persoanele alese în conducerea Universită ții pot fi revocate ca urmare unei ini țiative venite
din partea electorilor?
Da Nu Nu știu
28. Aveți cuno ștință de existen ța unor consultări ale angaja ților în procesul de elaborare a
procedurilor interne și informarea acestora cu privire la activitatea institu ției, inclusiv la
performan ța acesteia? (Standardul 6 – Planificarea)
Da Nu Nu știu
29. Aveți cuno ștință de existen ța unor consultări ale angaja ților cu privire la elaborarea și
implementarea politicilor și procedurilor de punere în aplicare a sistemului de control intern
managerial și a Strategiei Na ționale Anticorup ție? (Ordinul SGG nr. 400/2015 ș HG 583/2016)
Da Nu Nu știu
30. Considera ți că institu ția ocrote ște în mod efectiv drepturile și libertă țile dumneavoastră (cele
enun țate în contractul dumneavoastră de muncă sau drepturile dumneavoastră academice) și
vă oferă sprijin în acest sens?
Da Nu Nu știu
31. În cadrul institu ției există măsuri active privind sănătatea și securitatea în muncă: informări,
instruiri? (Codul muncii)
Da Nu Nu știu
32. Există/ sunt aplicate măsuri pentru protejarea personalului în fa ța abuzurilor și acordarea de
asistenta juridică în cazul în care personalul este chemat în instan ță pentru î ndeplinirea
atribu țiilor conform prerogativelor? (Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
___________________________________________ _______________________________
33. Există în cadrul institu ției măsuri pentru asigurarea dezvoltării durabile/ protec ției mediului?
Da Nu Nu știu
34. Aveți cuno ștință de existen ța unor canale interne de raportare a abaterilor (avertizare de
integritate)? Care este acesta? (Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
__________________________________________________________________________
35. Aveți cuno ștință de existen ța unei politici privind protec ția datelor cu caracter personal?
(Regulamentul nr. 679/2016)
Da Nu Nu știu
36. Aveți cuno ștință dacă în cadrul SNSPA sunt aplicate acelea și solu ții în situa ții similare și dacă
sunt aplicate solu ții personalizate, în cazul situa țiilor diferite, inclusiv prin raportarea la
practica anterioară și la jurispruden ță?
Da Nu Nu știu
37. Există în rândul personalului o în țelegere clară a distinc ție între discriminare, protejarea
persoanelor defavorizate și discriminare pozitivă?
Da Nu Nu știu
38. Există o procedură internă privind derularea achizi țiilor publice? Unde poate fi aceasta
consultată? (Standardul 6 – Planificarea )
Da Nu Nu știu
________________________________________________________________________ __
39. Considera ți că măsurile administrative adoptate la nivel intern sunt adecvate îndeplinirii
scopului și obiectivelor stabilite? (Standardul 7 – Monitorizarea performan țelor)
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
393 Da Nu Nu știu
40. Considera ți că resursele disponibile sunt utilizate cu respectarea principiului maximizării
rezultatelor ob ținute? (Standardul 7 – Monitorizarea performan țelor)
Da Nu Nu știu
41. Considera ți că în cadrul institu ției este respectată regula termenului rezonabil pentru
soluționarea diferitelor probleme?
Da Nu Nu știu
42. Considera ți că este asigurată arhivarea corespunzătoare, respectiv sunt păstrate eviden țe
suficiente pentru demonstrarea îndeplinirii scopului și obiectivelor? (Standardul 13 – Gestionarea
documentelor)
Da Nu Nu știu
43. Există mecanisme de evaluare a satisfac ției comunită ții (beneficiarilor) fa ță de serviciile
prestate?
Da Nu Nu știu
44. Sunt realizate în cadrul institu ției rapoarte privind activită țile de management al riscurilor?
(Standardul 8 – Managementul riscului)
Da Nu Nu știu
45. Există reguli de conduită care să privească în mod explicit rela ția personalului cu
reprezentan ții altor institu ții sau cu studen ții? (Standardul 1 – Etica și integritatea )
Da Nu Nu știu
46. Cum sunt încorporate, în practicile institu ționale, experien țele anterioare și lecțiile învă țate
privind asigurarea bunei administrări? (Standardul 10 – Supravegherea; Standardul 11 – Continuitatea
activită ții)
__________________________________________________________________________
Anexa a VIII-a: Răspunsurile la chestionarul de analiză agregate
R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
Q1. Vă rugăm să
preciza ți func ția pe
care o îndeplini ți în
cadrul SNSPA cadru
didactic personal
tehnico –
administrativ personal
tehnico –
administrativ personal
tehnico –
administrativ cadru
didactic personal
tehnico –
administrativ personal
tehnico –
administrativ personal
tehnico –
administrativ personal
tehnico –
administrativ cadru
didactic personal
tehnico –
administrativ
Q2. Vă rugăm să
preciza ți intervalul
de timp (ani) de
când vă desfă șurați
activitatea în cadrul
SNSPA. 22 6 15 17 14 2 18 2 luni 15 19 1
Q3. Vă rugăm să
preciza ți care sunt
principalele
dumneavoastră
atribu ții, potrivit
fișei postului coordonator
comisie
monitorizare asigur buna
gestionare a
patrimoniulu
i SNSPA;
întocmesc
situațiile
financiare/
buget; etc coordonarea
serviciului
financiar coordonare
serviciu
contabilitate activită ți
didactice;
coordonare
lucrări și
îndrumare
studen ți coordonare
compartime
nt coordonare
activită ți
școlaritate îndeplinirea
sarcinilor
dispuse de
șeful direct;
efectuarea
acțiunilor și
activită ților
de control
pe baza
planului
anual al
misiunilor
de contr ol
aprobat de
rector prelucrarea
datelor atribu țiile
didactice
precizate în
statul de
funcții,
planurile de
învățământ,
fișele
disciplinelor
, Sylabus –
uri;
atribu țiile ca
prodecan cu
probleme de
învățământ
și
administrati
ve, conform
deciziei
35/13.09.20
16 a
Consiliului coordonarea
activită ților
derulate în
cadrul
bibliotecii
SNSPA,
coordonarea
centrului de
documentar
e europeană,
conducerea
activită ților
Centrului de
Consiliere și
orientare
profesională
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
395 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
FCRP
(Anexa 1)
Q4. În afara
activită ților de bază
din fi șa postului,
participa ți și la alte
activită ți, comisii
sau altele asemenea
în cadrul SNSPA?
Dacă da, vă rugăm
să preciza ți
modalitatea de
numire/ desemnare. membru
Senat, CA,
curs
facultate comisii
examen
posturi
economic da, prin
decizii da, prin
decizii da; numit de
către decan;
ales în
cadrul
facultă ții nu nu nu nu da;
modalitatea
de numire:
decizii ale
directorilor
de
departament
e, decanului,
consiliului
FCRP,
hotărâri ale
Senatului
SNSPA nu
Q5. Vă rugăm să
preciza ți care este
misiunea și care sunt
valorile SNSPA conform
Cartei atingerea
obiectivelor misiunea
este de
asigurare a
uni demers
educa țional
care vizează
obținerea
performan ței
la nivelul
formelor de
învățământ
în domeniul
științelor
politice,
administrati
ve, de
comunicare atingerea
obiectivelor misiune –
formarea
speciali știlor
și cercetarea
în științe
sociale;
valori –
transparen ță,
excelen ță,
echitate,
calitate atingerea
obiectivelor;
valorile
stabilite prin
cartă misiunea
SNSPA
constă în
promovarea
unei
cercetări
științifice
avansate și
asigurarea
unei educa ții
universitare
și
postuniversit
are de înaltă
calitate.
Valorile
SNSPA sunt
prevăzute în
Cartă conform
Cartei
misiunea
constă în
promovarea
unei
cercetări
științifice
avansate și
în asigurarea
unei educa ții
universitare
și
postuniversit
are de înaltă
calitate;
valorile
SNSPA sunt
menționate
în cartă formarea
speciali știlor Misiunea:
de a
promova
cercetarea
științifică
avansată și
de a oferi
educa ție
universitară
și
postuniversit
ară pe
programe de
înaltă ținută
academică;
valori:
competenț ă
profesională
, prestigiu,
corectitudinmisiunea
SNSPA este
„centrată pe
asigurar ea
unui demers
educa țional
care vizează
obținerea
performan țe
i la toate
nivelurile de
învățământ
propuse;
valori:
performan ță,
colaborare,
comunicare,
respect
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
396 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
e morală și
comportame
ntală;
libertatea de
gândire,
cercetare și
exprimare,
valorile
democratice
și ale
statului de
drept
Q6. Vă rugăm să
preciza ți care sunt
actele normative pe
baza cărora SNSPA
își desfă șoară
activitatea. legea
educa ției
naționale;
HG; hotărâri
Senat L1/2011;
Decizii/
hotărâri CA/
Senat HG
183/1991;
Ordin
542/1995;
Legea
educa ției
nr.1/2011 legea
educa ției,
ROF, Carta HG
183/1991;
HG
542/1995; L
1/2011 Legea
educa ției
1/2011;
ROF; Carta ROF, Carta,
L 1/2011 Legea
1/2011;
carta, ROI,
ROF, RI HG
183/1991; L
1/2011 Legea
educa ției
naționale,
HG, OUG,
OMEN;
Carta
SNSPA,
Proceduri,
metodologii,
regulamente
, hotărâri ale
Senatului,
Decizii ale
CA,
Dispozi ții
ale
rectorului
SNSPA L 1/2011,
Carta, ROF ,
HG
183/1991;
HG
542/1995
Q7. Când a ți
participat ultima
dată la un curs de
formare profesională
în legătură cu 2014 2017 2016 2016 niciodată 2016 2017 nu 2018 2015 lunar
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
397 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
activită țile pe care le
desfă șurați în cadrul
SNSPA?
Q8. Cum este
evaluată activitatea
dumneavoastră
profesională și cu ce
periodicitate? evaluare
anuală evaluare
anuală prin
evaluare
anuală fișă
evaluarea
anuală anual;
evaluare pe
baza unei
grile
standardizat
e fișa de
evaluare
anuală anual,
obiectiv evaluarea se
face anual anual, pe
baza unei
fișe standard evaluarea
anuală a
cadrelor
didactice (pe
departament
e); evaluarea
anuală de
către colegi;
evaluarea
semestrială
a
activită ților
didactice de
către
studen ți anual
Q9. Care este
procedura de
desemnare a
conducerii SNSPA colegial –
alegeri
universitare alegeri prin alegeri alegeri alegeri alegeri alegeri alegeri alegeri rectorul,
președintele
Senatului,
senatul,
comisiile
facultă ților
și
departament
e: vot;
prorectorii și
prodecanii
sunt numi ți;
metodologia
privind
ocuparea
locurilor în
structurile alegeri
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
398 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
de
conducere în
SNSPA;
Regulament
ul de alegere
a
reprezentan ț
ilor
studen ților
în SNSPA
Q10. Care este
procedura de
ocupare a posturilor
în cadrul SNSPA cf. legii –
concurs concurs prin concurs concurs concurs concurs concurs concurs concurs posturile
didactice și
de cercetare
prin
concurs;
posturile
personalului
tehnic prin
concurs;
metodologia
de concurs
pentru
ocuparea
posturilor
didactice și
de cercetare
din SNSPA,
OMEN
6129/2016 –
aprobarea
standardelor
minimale concurs
Q11. Există un set
de proceduri care
guvernează da;
monitorizare da; PO 03;
PO 04; PO
07; PO 14 da, ROF,
ROI, codul
de etică da; ROF,
ROI, Codul
etic da; codul de
etică; ROI;
ROF da; PS 01 –
inițierea,
elaborarea, da; PS 01,
PO 01; PO
08; PO 09; da; ps 01 –
inițierea,
elaborarea, da; ROI,
ROF, Carta
SNSPA da; PS 02
management
ul riscurilor; da;
proceduri
specifice
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
399 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
activitatea SNSPA?
Vă rugăm să
preciza ți denumirea
(domeniul) celor pe
care le utiliza ți sistem
proceduri revizia,
arhivarea și
codificarea
procedurilor
formalizate
pe achizi ții PO 10; PO
11; PO 12;
PO 13; PO
15; PO 16;
PO 17 revizia,
arhivarea și
codificarea
procedurilor
formalizate,
pe activită ți PS 03
comunicare;
PS 04
informare;
PS 05
semnalarea
neregularită ț
ilor; PS 06
semnalare a
riscurilor;
PS 07
deplasări în
țară și
străinătate;
PO 01
securitatea
prelucrării
datelor; PO
06
depunerea
declara țiilor
de avere; PO
07 – PO17
procedurile
privind
admiterea,
licen ță,
înmatricular
ea,
exmatricular
ea, etc. activită ții
postului și
proceduri
valabile la
nivelul
SNSPA: PS
01, PS 02;
PS 03; PS
04; PO 18 –
procedura
opera țională
privind
desfă șurarea
activită ții în
cadrul
bibliotecii
Q12. Cât de des sunt
actualizate/ revizuite
procedurile pe care de câte ori
se impune
de către la
schimbarea
legisla ției; la la nevoie, de
câte ori este
cazul
conform conform
modificărilo
r legislative raport
consultare
cu membrii conform
modificărilo
r legislative la modificări
de activitate
și legislative sunt
actualizate
pe baza
modificăriloîn func ție de
modificările
legislative
(foarte des anual, pe
baza OSG G
400/2015,
PS 01 actualizare
atunci când
intervin
modificări
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
400 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
le utiliza ți și pe ce
bază? cadrul
normativ modificarea
activită ții modificărilo
r legislative comunită ții
academice r legislative
sau
modificărilo
r în
activitate în ultima
vreme) inițierea,
elaborarea,
revizuirea,
arhivarea și
codificarea
procedurilor semnificativ
e în fluxul
de lucru
Q13. Există un plan/
program/ strategie
care guvernează
activitatea SNSPA,
inclusiv cu privire la
aspectele financiare?
Menționați unde
poate fi consultat
acesta. da; site
SNSPA da; site da; site -ul
SNSPA da; site
SNSPA da; pe site -ul
SNSPA da; site
SNSPA da; există
programe da;
programe da;
programe da; plan
operațional ,
plan
strategic
2014 -2018;
proiectul
SNSPA
Orizon
2010;
programul
anual de
investi ții;
programul
de achizi ții
publice;
datele
financiare/
administrati
ve – pe site –
ul SNSPA
(informa ții
publice) da; planul
strategic
2014 -2018;
proiectul
SNSPA
Orizon 2020
publicate pe
site
Q14. Definirea
obiectivelor
institu ționale se
realizează în raport
de nevoile
comunită ții, prin
consultare publică? da da nu da; prin
dezbatere nu da; prin
dezbatere nu nu nu da nu știu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
401 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
Q15. Sunt întocmite
rapoarte de activitate
ale institu ției la
finalul fiecărui an?
Menționați unde pot
fi consultate acestea. da; site
SNSPA da; site da; site -ul
SNSPA da; site
SNSPA da da; site
SNSPA da; pe site
sau la
departament
ul de control
intern
managerial da; pe site
sau la
departament
ul de control
intern
managerial da; rapoarte
contabile,
bilan ț;
declara ții
anuale da;
rapoartele
privind
starea
universită ții;
rapoartele
de
gestionare a
școlarită ții,
raport
financiar de
investi ții –
site-ul
SNSPA da; direc ția
de control
intern
managerial
Q16. Există un cod
de etică institu țional
și sa cine se ocupă
de monitorizarea
respectării acestuia? da; fiecare
conducător
structură
internă da;
coordonatori
structuri da; comisia
de etică și
conducătorii
compartime
ntelor da; comisia
de etică da; comisia
de etică da;
conducătorii
de
compartime
nte da; aplicarea
codului de
etică este de
competen ța
comisiei de
etică da; comisia
de etică este
creată în
vederea
coordonării
și
controlului
aplicării
codului de
etică al
SNSPA da; comisia
de etică da; codul
etic, anexa
carta
SNSPA; de
monitor izare
a respectării
se ocupă
comisia de
etică da; comisia
de etică din
cadrul
SNSPA;
monitorizare
a se
realizează la
nivelul
fiecărui
departament
Q17. Există
desemnat în cadrul
institu ției un
consilier de etică?
Care sunt atribu țiile
acestuia și care este
poziția acestuia în
organigramă? nu nu nu; doar
membru
comisia de
etică pe
tehnic –
operativ nu nu nu da; comisa
de etică da; comisia
de etică este
creată în
vederea
coordonării
și
controlului
aplicării
codului de da; comisia
de etică da;
consilierul
de etică al
rectorului
este
președintele
comisiei de
etică;
atribu țiile
sunt înscrise nu știu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
402 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
etică al
SNSPA în
regulamentu
l de
funcționare
a comisiei
de etică a
SNSPA
Q18. Aveți
cuno ștință de
existen ța unor
sesizări cu privire la
nerespectarea
normelor interne
(Cartă,
Regulamente, norme
de etică și disciplină,
etc.)? De către cine
sunt acestea
soluționate? da; de către
comisii
specializate da; comisia
de etică;
comisia
disciplină nu știu nu știu da; comisia
de
specialitate,
apoi senatul
universită ții nu știu;
comisia de
etică;
comisia de
disciplină da; comisa
de etică da; comisia
de etică este
creată în
vederea
coordonării
și
controlului
aplicării
codului de
etică al
SNSPA da; comisia
de etică, de
specialitate da; abaterile
de la etica
universitară
sunt
soluționate
de comisia
de etică;
abaterile de
la disciplină
sunt
soluționate
de comisia
de disciplină nu
Q19. Există un
mecanism de
comunicare a
deciziilor interne cu
caracter general
(care nu vizează o
persoană
determinată)? Care
este acesta? da; sistem
intern de
comunicare da; intern da;
comunicare
internă da; sistem
de
comunicare
intern nu da; sistem
de
comunicare
intern da; PS 04 –
informarea;
PS 03 –
comunicarea da; PS 04 –
informarea;
PS 03 –
comunicarea nu da;
mecanismul
este pliat pe
organigrama
SNSPA;
șefii
structurilor
sunt și relee
de
transmitere/
comunicare/
control da, prin e –
mail
Q20. Există nu
mecanism de
consultare cu privire da; în baza
propunerilor da; necesar
de da;
întocmirea
referatelor da nu da; necesar
pe da; bugetul
și resursele
alocate sunt da;
necesarul
întocmit la nu da;
consultarea
se realizează da; anual se
întocme ște
planul de
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
403 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
la întocmirea
bugetului și la
alocarea resurselor
financiare? Vă
rugăm preciza ți care
este acesta. structurilor
interne cheltuieli/
structuri de necesitate
în cadrul
fiecărui
compartime
nt compartime
nt stabilite pe
baza
necesarului
întocmit de
către fiecare
compartime
nt sfârșit de an
de fiecare
compartime
nt stă la
baza
bugetului și
resurselor
alocate ierarhic în
ședințele
organelor de
conducere la
toate
nivelurile achizi ție la
nivelul
fiecărui
departament
Q21. Sunt persoane
în cadrul SNSPA
care depun/ sunt
obligate să depună
declara ții de avere
și/ sau de interese?
Dacă da, există vreo
procedură în acest
sens? da; site
SNSPA da; site da;
publicare pe
site da;
procedură
publică pe
site da da;
procedura
publicată pe
site da; PO 06 –
completarea
și depunerea
declara țiilor
de avere da; PO 06 –
completarea
și depunerea
declara țiilor
de avere nu da; depun
declara ții de
avere și
interese
toate
persoanele
prevăzute în
lege; PO 06
Depunerea
declara țiilor
de avere da; PO 06
Q22. Există o
procedură privind
accesul la
informa țiile de
interes public? Dar
de acces la dosarul
profesional, de
studii sau
disciplinar?
Menționați care este
aceasta. da; în curs
de revizuire da da da da da; în
revizie da; în lucru,
în revizie da; în lucru;
în revizie nu știu da; PS 03
comunicarea
; PS 04
informarea nu știu
Q23. Unde, este
situat, în structura
organizatorică a
SNSPA, Biroul de
Relații cu Publicul în
subordinea
rectorului subordine
rector în
subordinea
cabinetului
rectorului în
subordinea
rectorului în
subordinea
rectorului în
subordinea
rectorului în
subordinea
rectorului în
subordinea
rectorului subordinea
rectorului biroul de
relații
publice este
în structura în
subordinea
Rectorului
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
404 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
sau persoana
însărcinată cu
asigurarea
comunicării? rectoralului
SNSPA
Q24. Considera ți că
actele care emană de
la SNSPA sunt
redactate și motivate
în mod clar,
neechivoc, într -un
limbaj accesibil,
indicând analiza
argumentelor
particulare pentru
fiecare caz în parte? da da da da da da da da nu știu da da
Q25. Care este
timpul mediu de
răspuns la
comunicarea
interinstitu țională
(dialog între
compartimente)? maxim o
săptămână 3 zile 2-3 zile 2-3 zile variază în
funcție de
complexitate
, de la
câteva ore la
câteva zile 3 zile 3-5 zile 3-5 zile 3-5 zile cred că în
cele mai
multe cazuri
timpul
prevăzut în
legisla ție
sau cel
prevăzut în
documentele
respective 10 zile
Q26. Considera ți că
există excep ții de la
aplicarea/
respectarea
cerin țelor de bună
administrare? Dacă
da, sunt acestea clar
reglementate și
comunicate în mod nu nu nu nu nu nu nu nu nu știu da; sunt
comunicate
și
reglementate
în ședințele
structurilor
de
conducere nu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
405 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
transparent și
efectiv?
Q27. Persoanele
alese în conducerea
Universită ții pot fi
revocate ca urmare
unei ini țiative venite
din partea
electorilor? da da nu știu nu știu da nu da da nu știu da nu știu
Q28. Aveți
cuno ștință de
existen ța unor
consultări ale
angaja ților în
procesul de
elaborare a
procedurilor interne
și informarea
acestora cu privire la
activitatea institu ției,
inclusiv la
performan ța
acesteia? da da da da da da da da da da da
Q29. Aveți
cuno ștință de
existen ța unor
consultări ale
angaja ților cu privire
la elaborarea și
implementarea
politicilor și
procedurilor de
punere în aplicare a
sistemului de control
intern managerial și da da da da nu da da da da da da
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
406 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
a Strategiei
Naționale
Anticorup ție?
Q30. Considera ți că
institu ția ocrote ște în
mod efectiv
drepturile și
libertă țile
dumneavoastră (cele
enun țate în
contractul
dumneavoastră de
muncă sau drepturile
dumneavoastră
academice) și vă
oferă sprijin în acest
sens? da da da da da da da da da da da
Q31. În cadrul
institu ției există
măsuri active
privind sănătatea și
securitatea în
muncă: informări,
instruiri? da da da da da da da da da da da
Q32. Există/ sunt
aplicate măsuri
pentru protejarea
personalului în fa ța
abuzurilor și
acordarea de
asistenta juridică în
cazul în care
personalul este
chemat în instan ță
pentru îndeplinirea da da da da da da da da da da; de către
direc ția
juridică nu știu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
407 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
atribu țiilor conform
prerogativelor?
Q33. Există în
cadrul institu ției
măsuri pentru
asigurarea
dezvoltării durabile/
protec ției mediului? nu știu da; co șuri/
deșeuri nu nu da nu da da da da da
Q34. Aveți
cuno ștință de
existen ța unor
canale interne de
raportare a abaterilor
(avertizare de
integritate)? Care
este acesta? da;
procedura
de sistem da da da da da;
procedura
publicată pe
site da da nu știu da; canalele
de raportare
sunt cele
stabilite în
procedura
PS 05
semnalarea
neregulilor da; PS 05
Q35. Aveți
cuno ștință de
existen ța unei
politici privind
protec ția datelor cu
caracter personal? da da da da d da da da da da; PO 01 da
Q36. Aveți
cuno ștință dacă în
cadrul SNSPA sunt
aplicate acelea și
soluții în situa ții
similare și dacă sunt
aplicate solu ții
personalizate, în
cazul situa țiilor
diferite, inclusiv
prin raportarea la da da da da da da da da nu știu da nu știu
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
408 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
practica anterioară și
la jurispruden ță?
Q37. Există în
rândul personalului
o înțelegere clară a
distinc ție între
discriminare,
protejarea
persoanelor
defavorizate și
discriminare
pozitivă? da da da da da da da da da da da
Q38. Există o
procedură internă
privind derularea
achizi țiilor publice?
Unde poate fi
aceasta consultată? da; site
SNSPA da; site da da; site
SNSPA da; site -ul
SNSPA da; pe site da; PO 05
desfă șurarea
procesului
de achizi ții
publice și
urmărirea
derulării
contractelor da; PO 05
desfă șurarea
procedurii
de achizi ții
publice și
urmărirea
derulării
contractelor da da; PO 05
desfă șurarea
procesului
de achizi ții
publice și
urmărirea
derulării
contractelor;
Hot.
Senatului
28/
22.03.2016 da; PO 05
Q39. Considera ți că
măsurile
administrative
adoptate la nivel
intern sunt adecvate
îndeplinirii scopului
și obiectivelor
stabilite? da da da da da da da da da da da
Q40. Considera ți că
resursele disponibile da da da da nu da da da da da da
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
409 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
sunt utilizate cu
respectarea
principiului
maximizării
rezultatelor
obținute?
Q41. Considera ți că
în cadrul institu ției
este respectată
regula termenului
rezonabil pentru
soluționarea
diferitelor
probleme? da da da da da da da da da da da
Q42. Considera ți că
este asigurată
arhivarea
corespunzătoare,
respectiv sunt
păstrate eviden țe
suficiente pentru
demonstrarea
îndeplinirii scopului
și obiectivelor? nu nu nu nu da nu da da da nu da
Q43. Există
mecanisme de
evaluare a
satisfac ției
comunită ții
(beneficiarilor) fa ță
de serviciile
prestate? da da da da da da da da nu știu nu da
Q44. Sunt realizate
în cadrul institu ției da da da da da da da da da da da
Sistem ul de conformitate pentru bun ă administrare aplicabil instituțiil or publice
410 R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10 R11
rapoarte privind
activită țile de
management al
riscurilor?
Q45. Există reguli
de conduită care să
privească în mod
explicit rela ția
personalului cu
reprezentan ții altor
institu ții sau cu
studen ții? da da nu știu da nu da da da nu știu da da
Q46. Cum sunt
încorporate, în
practicile
institu ționale,
experien țele
anterioare și lecțiile
învățate privind
asigurarea bunei
administrări? procedură în
curs de
elaborare plan
continuarea
activită ții nu știu PO 01
Securitatea
prelucrării
datelor; P
plan
continuitatea
datelor P 01 și PS
01 da; draft în
curs de
aprobare a
planului
privind
continuitatea
activită ții P 03 – plan
privind
continuarea
activită ții
universită ții
(în curs de
aprobare);
PO 01 –
securitatea
prelucrării
datelor cu
caracter
personal P 03 – plan
privind
continuitatea
activită ții
universită ții
(în curs de
aprobare);
PO 01
securitatea
prelucrării
datelor cu
caracter
personal nu știu întâlniri ale
cadrelor de
conducere;
întâlniri
anuale cu
personalul
SNSPA;
Hotărâri ale
Senatului;
decizii ale
consiliului de
administra ție;
decizii ale
consiliilor
facultă ților;
decizii ale
consiliilor
departamente
lor revizuirea
procedurilor
; revizuirea
ROF
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Școala Na țională de Studii Politice și Administrative [610475] (ID: 610475)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.